ANUL I. Numerul 40 bani No. 3. —IDTUi'iiiiecă.9 & S^ebriiai’iii 1SSO — Abonamentul: petrei lunii lei, pe șease luni 8 lei.— Anunciurile: pe pagina 13 și 16 linia SO b. Scrisorile nefraucate se refu.ă. Administrația Str. Stirbey-Vodă No. 9. SUMARUL : Ecourile Nopței, — Frumoasa Greacă, poesiă,— Tipuri dispărute: UI Surugiul.— Arta versurilor : despre Eliziunede A. A. Macedonski—Cronica, — Aquarele ll : Da-Jî săracilor — Plim- bări funebră — Revista Teatrală de B. Elorescu,— Risipă și Mizerie de MihailDimitrescu. — Gloria și Uitarea, poesie — Câte-va cuvinte asupra poeziei de Tli. NI. Stoenescu. y Ecourile Nopțeî’1 Bata câci beat îmbată, de amor, Mor ! Pe brațe-mi iată se ’nclină, Lină; Viața se ’mt ceară i-așiti da, Da! 1) Acest gen de versificați ă, și cel mal greu, este âncâ necunoscut in limbă. In limba franceză nu există asemenea de cât o singură poeziă cu ecouri : «l.a chasse râ Era un copilaș frumos, plin de grații și de voioșie; în veci rldea, par’ c’ar fi înțeles că timpul fiindu’I mesurat, el nu-1 putea pcrde în plânsuri ca cel-l-alțl copil. Era de patru ani; nimic nu-I plăcea mal mult de cât se-1 ia măsa în brațe și se-I cânte un dulce cântec. In acea seară, sermanul copil, chinuit de o boală fără leac, întorcea spre măsa privirile sale suferinde, și, ducând mâna la gât, ’l (Jicea cu drag : .Scoate asta, mamă, scoate asta/ Apoi ceru se meargă în brațele mumei și o tot împingea înainte: .Umblă, mamă, umblă.» Si măsa se puse se umble din odae în odae; bietul copil părea că vrea se fugă de soarta sa. .Cântă, mamă, cântă/ Si biata mamă, stăpânindu-șl lacrimele, înecân- du-șl plânsul, se puse a-1 șopti cântecul lui favorit. Când tăcu muma, copilul cânta cu îngerii din cer. B. Florescu wointe Poezia este espresiunea cea mal înaltă a cugetăreî omenești. Ea se ridică cu mult mal sus de manifestațiunile obicinuite ale omului; și în transporturile poe- tice spiritul nu ’șl mal aparține : el este dus de impulsiune a unei forțe superioare și stranie. Imaginațiuni superioare au fost primele, cari au resimțit iluziunile divine ale poeziei, pe care mal târziu le-au transmis în inimile poporului. Ast-fel, poe- tul depinge ceea ce simte și poporul simte aceea ce poetul a depins. In anticitate se zicea că în poezie este ceva divin; ânsă astăzi nu putem admite de cât aceia ce se numește vocațiune, adece acea influență secretă de care ne vorbește Boileau: C’est en vain qu’au Parnasse un temâraire autenr, Pense de l’art des vers atteindre la hauteur: S’il ne sent point du ciel Tinfluence secrite, Si son astre en naissant ne l'a forme pofete, Aceea ce se numește inspirațiune nu este de cât abundența cugetărilor și exaltațiunea forțelor intelegințel: când un vas este plin peste măsură, el se re- varsă; când desvoltările cugetăreî dau aripi sufletului, el îșl ea avântul și sboa- ră. — Fenomenul inspirațiunel nu este alt ceva, de cât o urmare a legilor cari prezidă intelegința, și inspirați unea variază dupe natura și intensitatea el, — Cu cât in- telegința este mal desvoltată și mal pătrunzetoare, cu atât inspirațiunea este mal matură și mal vioae. Jn sufletul omenesc poezia este simțimântul viu al frumosului. Poezia este www.digibuc.ro LITERATORUL 45 ori unde o vel căta. — Spiritul poetic este în contact cu trei lumi diferite U- manitatca, Natura fi Dumnezeu. La aceste trei sorginte se adapă poetul. — Prin reunirea și alegerea diferitelor elemente, poetul face să vibreze toate coardeale sufletului, capătă admirațiunea, inspiră spaimă, simpatie, smulge lacrăml, pro- voacă rîsul, și cu un cuvânt poate să producă în alții emoțiunile ce simțea el când a scris. Objectul poeziei, ori care ar fi forma sa, ori care ar fi limbagiul ce între- buințează, nu este o imitare exactă a realitățel. — Creațiunea poeziei constă în alegerea și asemănarea elementelor, ca să producă tot-d’auna un subiect nou copiat dupe natură. Poetul în primele sale încercări se îndreaptă asupra lui ânsușl, scrie ceea ce numim intimități apoi intră într’un cerc ce-va mal întins; de aci se interesează- de pasiunile familiei în parte și a societățel Întregi, apoi aruncă o privire asu- pra umanitățel, îșl încarcă mintea cu faptele el și le celebrează în poeme pline de inspirațiunl, se cufundă în entusiasmul seu, îmbrățișează tot universul și de aci nu-I mal remâne de cât un pas până la Dumnezeire, de la care imploră ajutor, pe care o venerează; și singura cauză care-I dă această impulsiune este credința. Poezia în toate circumstanțele sale descrie o spirală, al cărei punct de ple- care este inima, și al cărei creștet este infiiuitul. Ih. M. Stoenescu ARTA VERSURILOR IMSSI’ rî j : HLIZIITVE Eliziune se numesce contopirea a doue vocale într’una. Regulile eliziunel, nu s’au pus de loc în limbă. Din această cauză, cât și din altele de același fel, s’au născut o mulțime de versificatori. O căruță hodorogind pe petrile unei ulițe reu pavate, eată cu ce comparăm armonia ce pretind că se află în versurile dum- nealor. Eu unul, me mărginesc se’I mal trimet la școală. Nu le fac nici chiar o- noarea se’I întreb a ’ml spune când terminația iune este de trei silabe și când de doue, pentru cuvântul că nu ar șei se ’ml respundă. Stabilim dâr o dată pentru tot d’auna că în versuri^ Iune precedată de consona c formează doue silabe ca în: rugăciune, înțe- lepciune, deșertăciune, amărîciune etc. In toate cele-l-alte cazuri, iune, este de trei silabe ca în: .Națiune, Huziune, Impulziune, negațiune etc. Iu devine prin urmare bisilabic numai precedat de consuna c, cares și eai în terminările în iune, nu este de cât ț transformat în c, de oare-ce, strict vor www.digibuc.ro 46 LITERATORUL bind, rugăciune, ar trebui se se scrie rugățiune; amăriciune, amărițiune și așa mal îi:colo. Cu toate-aceste, geniul limbel a voit altfel, în pizma tutulor academi- cianilor gramaturgl. Vocalele de același fel venind in contact nu se elidă de cât prin apostrofarea uneia. Esemplu: „Astfel dar lung’acceptare nici azi nu se mai sfirșeșce!" Vocale diferite se elidează ca de exemplu în ‘ „ Te-adoram." Nici o dată ânse un se va putea tolera, nici chiar prin apostrofare : „T-iubeam" în loc de: „te iubeam." De asemenea nu se priimesc nici eli- ziuni ca aceste : „Te-uram* în loc de: „te, uram;" „te-uită" in loc de: „te uită"; ,.și ’nce" in loc de: „și ence" etc. Din contra merge cu eliziunile ca: „Ți-aduci tu oare-aminte", în care, i de la „ți-aduci", se elidează foarte natural cu vocala a pe care o precedă, iar vocala e de la „oare aminte" cu vo- cala a de care este urmată. In unele cazuri trebuieșce se se eviteze chiar elidarea lui u cu a, ca de exemplu îu: »Imî iad lyra cea iubită cw-acordărl armonioase!* Acordările lyreî dumisale, numai armonioase nu pot fi de oare-ce când ajungi la: „cu-acordărl armonioase,* prin elidarea lui u cu vocala a imediat urmată de consuna c, $al de un curat cuac broștesc. Dacă am voi se fim stricțl nu ue-ain permite elidarea lui u cu a nici la: „Cu-ale frunzelor suspine!* etc. U de asemenea trebuieșce evitat de a se elida cu o și mal ales cu o, urmat imediat de a. Chiar în proză ar trebui se nu se scriă : „Păstorul umbla încoa și încolo cu o oaie.* In general 6nse eliziunea este o cestiune de bun gust. Der silabele nu pot fi mâncate nepedepsit de cât atuncea când le pot mistui și cititorii. Al. A. Macedonski. REVISTA TEATRALA N’am putut, în numerul trecut, da semă de reprezintaținnele de adio ale D-luI Dimitriadi. De și cam târziu ne împlinim adl datoria noastră către o glorie a Theatruluî nostru pe care am fericirea de a’l numera între amicii mei. Piesa alâsă de D. Dimitriadi a fost Căpitanul Negru (Les Noces Venitiennes). In asemenea ocasiunî, actorul are dreptul se-șl alegă piesa, și iată pentru ce nu www.digibuc.ro LITERATORUL 47 vom imputa comitetului că ne-a servit o melodramă. O melodramă (dramă neagră) este pe lângă dramă cea ce meseria este pe lângă artă, cea ce versificatorul e pe lângă poet. Drama, această minunată creațiune a școalel romantice, de și mal liberă de cât tragedia, de și mal adeverată, totu-șl era prea literară pentru vulg. La Porte Saint Martin s’a făcut celebră prin melodramă. Melodrama diferă de dramă prin mal multe caractere: în dramă acțiunea p6te se fie puțin complicată; în melo- dramă putem dice că nu este acțiune de cât cu numele, grație mulțimel peri- pețiilor. Eroul, eroina, mal în fie care scenă, ved posițiunea lor când de tot per- dută, când de o dată scăpată. Autorul de melodramă nu e un artist, ci un îndemânatic tușirător de scene. Nu se poate di ce că nu este simțimânt în melodramă dar explosiunea simțimân- telor nu este preparată; ea isbucnește dar adesea în frase convenționale, ca fai- mosul „Sauvâ, mon Dieu!“ și altele care se regăsesc în atâtea melodrame. In melodramă, nu sunt caractere, ci personagie croite pe tipar. Desnodământul mal tot dauna nu este preparat. Aceste reserve făcute, recu- noaștem că e marfă și marfă, și că unele melodrame, trăgând peripețiile lor mat mult din întoarcerea simțimântelor de cât din evenemente accidentale, și aceste evenimente fiind chiar deduse logic din expunere, pot ajunge aproape până la ho- tarele artei: dar mat sunt in ele și alte calități, precum delicateța și nob- leță simțimântelor, depingerea justă a pasiunilor, a moravurilor. Cu toate aste, mat toate melodramele ar trebui depărtate dupe scena noastră, ca nefiind folosi- toare nici publicului, nici mal ales actorilor. Actorii trebue se învețe a susține mal îndelungat de cât într’o melodramă, depingerea unul simțiment, unei situați- unl. Publicul s’ar obiclnui cu o intrigă iutortochiată și n’ar mal găsi plăcere în opere mal perfecte. Căpitanul Negru este o bună melodramă. A nara subiectul ar fi de sigur o operă inutilă, de weme ce piesa dateasă de vr’o 30 de ani, și s’a jucat de mal multe ori pe scena noastră. D-l Dimitriadi a voit ca ultimele sale representațiunl se fie și primele ale fiului seu Mircea. Tatăl juca pe betrânul Orseolo, și fiul pe Căpitanul Negru. D-na Aristița Romanescu pe fata lui Orseolo și D-ra Velner pe Morosina. Nu vom aduce aci laude D-luI Dimitriadi tatăl; ele ar fi zadarnice, câcf România întreagă ’l aplaudă de 30 de ani; Bucureștul întreg a mers se mal aplaude de câte-va ori pe artistul sett favorit și-I va duce dorul, când scena va fi veduvă de densnl. Am constatat cu fericire progresele făcute de D-l Mircea Dimitriadi de când s’a produs în sala Atheneulul. Firește că un debutant nu poate a fi fără oare-șl care defecte, der suntem fericiți de a-I spune că stă în mâna sa de a corige cele ce am observat. De sigur că D-sea ne-ar întreba care sunt aceste defecte, dar nu i le vom spune adl pentru mal multe rațiuni: ânteid nu vrem se-I stricăm plăce- rea unul debut pe care aceste defecte nu’l fac a fi mal puțin frumos; al duoilea www.digibuc.ro 48 LITERATORUL pentru că noi suntem foarte conștiincioși în criticele noastre ; nu vrem a spune nimic care se nu fie just și adequat cu adevărul, și nu o singură represintare de debut, represintare în care, ort ce cutezanță ar avea actorul, totuși chiar fără știrea lui, timiditatea ’șl are a sa înrîurire, nu o singură piesă ne poate da ade- vărata măsură a unul actor. Trebue să-l vedem în mal multe roluri, și amicia noastră pentru tatăl său ne va fi o datorie mal mult pentru ca să studiam pe Mircea Dimitrîadi cu atențiune, sx-l criticăm cu neîmblânzire, să-1 lăudam cu bu- curie. I-adresăm azi din fundul inimei urarea să devie un bun actor, și-I rugăm să nu uite nici o dată că munca și numai munca face talentele și desvoaltă geniurile. D-sa poate vedea de acest adevăr nn isbitor esemplu în D-na Aristița Roma- nescu. De câte defecte nu s’a cores acâstă actriță, spre a ajunge de sigur unde nu se putea presupune că va ajunge după primii săi pași pe scenă. Să nu crează publicul că mințim programei noastre câud zicem că în Căpitanul Negru D-na Romanescu a fost o adevărată artistă; este convincțiunea noastră intimă. In scena în care joacă către Căpitanul Negru rolul îngerului cel bun, și sdrobește, facend se se auză vocea onoarel și a datoriei, efectul povețelor ângerulul cel rău, adică ale Morosinol, D-na Romanescu ne-a încântat și ne-a surprins. Nu ne așteptam la atâta talent, la o intonațiune așa de justă, la espresiunea atâtor nuanțe atât de fine. Era o adevărată fată de patrician, neavând de cât un cult, onoarea; indignarcaa, mânia, disprețul, nimic nu i-a lipsit. împinsă de jocul și talentul D-nel Romanescu a esecutat acestă scenă foarte bine și D-ra Velner, pe care am găsit’o mult mal slabă în expresiunea fricel torturel, cu toate c’a zis. bine ultimul: Nu; câcl l’a zis cu simplicitate; nu de tot am fost mulțumiți de jocul D-el în scena în care Faliero i arată disprețul său. Vom reveni asupra D-rel Velner. Nu putem, de sigur, într’o piesă cu atâtea persoane, vorbi de toți. Ne măr- ginim dar a regreta că D-ra Gavala n’are voce, pentru aria ce cântă ca vrăji- toare, căci altmintrelea ne-a părut satisfăcătoare. Vom face o mare imputare D-rel Gavala și celor care n’att veghiat spre a împiedica răul. D-ra și-a permis să schimbe vorbele când avea să cânte strofa următoare: Pentru ce când marea lină Murmură încetișor, Peptu-țî pare că suspină? Sau aștepți vr'un călător? D-ra a probat că nu știa ce este un vers nici o rimă, .stricând chiar înțe- lesul, căci eată ce-a cântat: Pentru ce când marea-1 lină, Murmură încetișor Peptu-țl bate și palpită ? Sau aștepți vr'un călător ? Și asemenea erori le-a mal repetat și în alte locuri. Dacă D-ra se crede poetă * n’avea de cât a face versuri, dar nu-i permis unul actor se strice opera altuia B. Florescu. fypofcafia Theodor Michaiescu, strada Biserica Eni No. 4. www.digibuc.ro