ANUL 1 l No. 29 Duminecă, 26 Octombre 1S8O -— Abonamentul: pe trei luni i lei, pe șease luni 8 Ici.— Aniinciurile: pe pagina 13 și 16 linia 30 Scrisorile nefraneate se reiasă. Administrația Strada Franklin o Episcopie SUMARUL: Noaptea de Septembre. de Al. A. Maccdonski— Narie purtată de soldațil cel mal tari. II. Lucrător. Am vezut mergând năpastea într’o noapte ’ntunecată. AI fi zis de-al fi vezut’o că-I vre’o namilă spurcată. III. Lucrător. Ce-o 'fi căutând aicea dânsul cu ațâți ostași ? I. Lucrător. Vrea se vadă cum omdră gâdele, doi flăcăiașl. E bolnav, are nevoe de petrecere, nerodul 1 II. Lucrător. Se sfârșim ! (Ef se pun la lucru din nott. Zidul e pe jumătate dărâmat) III. Lucrător. Ascultă, frate, al vedut tu eșafodul Cel negru ?—Ce va se jlică dacă sunt seniori fruntași? II. Lucrător. Se vedem ne-o face noă unul tot așa ? II I. Lucrător. EI! ași I I. Lucrător. Ce-att făcut acești domni, oare, de ’I omoară ?—Zett măi frate’ înțelegi .cum merge treaba ? III. Lucrător. Nu ’nțeleg, âsta’I dreptate. (Ef urmează la dărâmarea zidului. Intră Laff.maț, LucrătQiif tac. El sosestț prin tun* dul theatruluf ca și cum ar veni dintr’o curte interioară a îochisore). — Se opresce tn fața www.digibuc.ro 454 UTBtU'pRUL lucrătorilor ți pare a etamina lucrarea lor și le dă câte-va ordine. ~ Dupe ce el sfârșesc lucrarea el îl pune se întinză, da la o parte până la cea-Tahă, o pânză neagră care o ascunde ctt desăvârșire, apoi li concediază. Cam în acealșt timp appare Marion, în alb cn un văl pe față. Ea intră prin poarta cea mare, traversează repede theatrul și merge de bate la ușa cea mică a portarului tnchisoreî. Laffemas se îndreaptă spre aceașl parte ci pași liniștiți. Appare portarul). SCENA II. Marion, Laffenias. Marion, Eată Ordin de la rege, (arătând portarului pergamentul) Portarul. Nu puteți intra. Marion. Ce fel ? Laffemas, De la Cardinalul, (prezentând o hârtie portarului). Portarul. Intră. (Laffemas, în momentul de a intra, se întoarce, privește intrând pe Marion, și apoi se ntoarce spre ea. Portarul închide ușa). Laffemas, (către Marion). D-ta aci ? Cât zel! Partea locului, îmi pare, e puțin cam echivocă. Marion, Eată grațiarea ! (cu triumf și arătând pergamentul). Laffemas, (arătând pe al Iu)). Eată ordinul care-o revocă. Marion, ’L-am de erl de dimineanță. (cu un'strigăt de spaimă). Laffemas. Ertf din noaptea-aceasta chiar. Marion, Oh 1 s’a stins orî-ce speranță! (cu mâinele pe ochi). "Laffemas. Ha ? Speranța ... In zadar Ea e tocmai ca scânteia, iar a regilor ertare E slab lucru, vine lesne, însă fuge foarte tare. Marion. Dar când regele dă ordin nu e d5- ajuns cum-va ? Laffemas. Cardinalul când voește poate regele ce-va ? Marion. Didier! speranța noastră cea din urmă, este stinsă! Laffemas. Cea din urmă ? nu ! (încet). Marion. (în parte) ' 0 ! Doamne ! Laffemas, (apropiindu-se de ea, — încet). D’astă grijă ești coprinsă ? E aci un om pe care cu o vorbă de vel vrea, Mal ferice ca nu rege îl poți face, d-na mea! Marion. Fugi! Laffemas. Acesta este oare ultimul cuvânt ? Marion, (cu demnitate) 01 dute ! Laffemas. In viața mea vezut-am la iemel capricii sute, Dar sciam că altă dată nu lăsa! a te ruga Și când e se’țl scapi amantul me lași ast-fel a ’ndruga ? Mărim,) (întrerupându-l). Trebue se fii, de sigur, o ființă degradată, www.digibiic.ro Lri'EIUToKt'L 455 Omul cel mal laș din lume ca se poți se creții vre-o datii. Că femeea care ’n lume a iubit, s’a devotat Unul om, și cel mal nobil din câți domnul a creat, Dupe ce aprinse ’n sânu-T acea flacară cerească t Dupe ce ’șl formă un suflet demn de dânsul; se primească Ca din astă innălțime, d’unde șed mândri — amâudol Se coboare jos la tine, — jos, — în pulbere ’n noroi ? ! ’Laffemas. El! iubeste-1 dar! Marion. Aleargă do la ctimă-acum Ja vicifl, Lasă-me cum sunt, curată! "Laffemas. Am se’țl fac un mic serviciu, Cel din urmă, D-nă. Marian. Care ? Ld^iemas. Dacă vrei a le vorbi Lesne pot se fac se intri, — Viața lor se va sdrobi Peste o oră ! JfarWft, Peste O oră ! (tremurând din tot corpul). Laffemas. Vel yedea prin protieră Cardinalul când va trece la paradă ’n litieră. (KLrion e cofundată într’uă adâncă și convulsivilă visare. De o dată ’șl trecq amiq» doă mâintle pe frunte și se ’ntoarce ca rătăcită, ca perdută către Laffemas) Marion. A! dar spune-mi cum vel face ca se’I scapi pe amândoi ? Laffemas, (încet). Dacă... dac’al vrea E lesne, însă... Eată cum: am doi Oameni cari-I pun de pază la portiță p’unfle yine Cardinalul... Aud sgomot!.. Se plecăm d’aci mal bine ! Marion. Dar îl vel scăpa ? Laffemas. De sigur. Că se statt se’țl deslușesc Tot, aicea.. nu se poate... Afitrion, (cu desperare). Aidcm dar ! (Laffemas, se îndreaptă către poarta cea mare și I Lee semn din drgit s6’l urmeze^—*» Marion cade îngenuch*, cu fața întoarsă către ușa închisorel. Apoi se scoală cu o mișcare convulsivă și dispare prin poarta cea mare urmând pe Laffemas. — Ușa tu'hisorel se des* chide. In mijlocul unei grupe de guarzi, intră SaVerny și Didier) SCENA III. Didier, Savemy. (S-Verny, îmbrăcat după ultima modă, intră mSndrU și vesel. Didier, de sus până j a în negru, palid, merge cu pași rari. Un temnicer însoțit de doi iaflebardierl îl conduce* Temnicerul așează pe cel doi soldați de sentinele aproape de perdeaua cea neagră. Didier, inerge tn tăcere și i’așează pe banca de peatră). www.digibuc.ro 456 LITERATORUL Stttierny, (către temnicerul care le-a, deschis ușa). Iți mulțumesc! Ah 1 ce aer! Temnicerul, (trăgându-1 de-o parte, încet). Monseniore, doue vorbe în tăcere... Savemy. Patru ’ Temnicerul, Nre\ se fugi? Sanerny, (iute). Pe unde ? Spune fără ’ntârziere !.* Temnicerul. Asta me privesce. Saresny. Ce spui? (Temnicerul 11 face un semn din cap). Monseniore Cardinal, Vreai se me oprescl, îmi pare, d’a me ’ntdrce iar la bal! Am se joc cu o plăcere îndoită! Dintre toate, Lucrul cel mal bun e viața! ( ătre temnicer). Când se fug ? Temnicerul. Ș’acum se poate ! Saveny, Cine’ml este salvatorul? Temnicerul. E marchizul de Nanji. Savemy. Bietul unchiu-mefl.! de mine s’a grăbit a se ’ngriji! A! mal stal! încă o vorbă.— D’amândol vorbescl îmi pare ? Temnicerul. Pot se scap pe unul numai! Saverny. Pentru doi plata-I mal mare. Temnicerul. Pot se scap pe unul numai. Swberny, (ridicând capul). Numai unul ? Cum voestl! Vel scăpa atunci p’acela. [încet temnicarulul și arăiându-t pe Didier]. Temnicerul. D-le marchiz, glumescl! Sa'oerny. Nici de cum. Temnicerul. A.! monseniore! ce idei 've vine oare ? El pe d-ta, nu p’altul scapă de spânzurătdre! Satoerny. Deci s’a hotărât ? atuncea,., doă groape vel săpa. (El întoarce spatele temnicerului, care ese mirat. Intră un grefier). Ha! nici o secundă singuri aici nu putem scăpa. Grefierul, /salutând pe prisonieil). D-lor, consilierul regelui în cinci minute Va veni aici. (Salută din noii și ese). Saverny, Prea bine! (râmând). Ha I se mori pe neștiute La etatea cea mal jună. Lucru prea nepotrivit. Didier, (ținând portretul lui Marian în mână, nemișcat în fața scenei și ca absor* bit într’uă adâncă contemplare. Doamne I dânsa me privesce! cată’n ochi-mi neclintit Oh ! cât este de frumoasă I Și ce grație cerească!.. Cine ar zice că’I femee ? Are — o frunte îngerească. D-zetl chiar, dăruindu-I o nrivire ’ncântătoare www.digibuc.ro literatorul 457 Puse într’ânsa multe flăcări pentru a’l pune și candoare. Buza el copilărească care asci ndd dulci parfume Bate acum de innocență !.. (Arătând portretul la pământ cu violență). Pentru ce am venit in lume, Pentru-ce acea femee, când în stradă m’a găsit Nu mi-a sfărâmat de pietre fruntea mea de urgisit ? ! Ce-am greșit efl maicel mele spre a me condamna la viață Și ’ntr’a el nenorocire pu o inimă de ghiață Pentru ce diu sânu-1 perfid aruncându-me iu lume N’a vroit se’ml fie mumă pe deplin, se me sugrume! Saverny, (întorcândv-se diu fund). Ia privesce rândunica sbdră tot pe jos voidsă Precum ved, n.iroase-a ploae. El ce zici? Didier, [fără a ’l auzi]. Necredincioasă Bea, nebună escl femme I și surâsul ți-e amar Schimbătoare, precum este apa mărel. în zadar Pe această mare ’ptinsă am deschis pânzele mele; O steluță aveam iubită din tot cerul plin de stele; Am pornit, — reni furtuna — și scăparea mi-e ’n mormânt I Dar, cu toate acestea poate că venisem pe pământ Cu un viitor mal sigur, poate c’un-amor în suflet Satl în inimă c’un spirit. >— Oh! dar nu voitl nici se cuget! Cum n’al tremurat femee când pe mine mal mințit, Care ’ntâitl l’â ta vedere doru ’n suflet am simțit. Saverny. Eară și Marion! El d-ne 1 al gândiri nestrămutate De la dânsa. Didier, [fără al asculta, poittetul de jos și fixează ochit pe el). Cum, pe tine, printre lucruri degradate Se te arunc ? 0 ! nu J femee care amar m’a înșelat Demon, care ca un înger ești frumos și înaripat! Locul tefl. aicea este. [Pune portretul pe inima sa apropiindu-se de Saverny]. E Un 1UCTU de mirare, A st portret e viu, amice, vețj.1, el nu e ca orl-care, Căci in noaptea cea trecută când dormeai, amicul med, Fără sgomot, pân’ la țjiuă, mi-a ros .inima merett! Saverny, [tn parte]. O ! sărmanul! — [Tare]. Mal vorbesce-mî despre moarte, Me ’ntristează, Moartea, fără îndoeală, dar pe el îl consolează. Didier. Ce m’al întrebat, amice! — N’am putut se te ascult Căci, de câte-va momente, sufer, sufer foarte mult. O neliniște grozavă mi-a pricinuit ast nume www.digibuc.ro 458 iJTfikATodUL- Oh!.. nu mat mi-aduc aminte, nu mal sciir, uit tot pe lume. Saverny. Uiți chiar moartea? Didier, [cu bucurie]. Ah ! Saverny. Vorbesce-ml despre moarte lămurit, Voiu se scitt. Ce fel c moartea ? Dldier. Noaptea aceasta, al dormit Bine ? Saverny. Ba prea rett, căci patul este tare ca o stâncă. Dldier. Ha! când vet fi mort, mormântul va fi mult mal tare încă. Insă vel dormi prea bine. Se preferi a câștiga Iadul, căci va fi mal bine ca în lume. Vel ruga Cerul, se te lase acolo. Saverny. Frica a ’nceput se’ml treacă Dar spânzuretoarea, frate, te vrei, asta nu me "’npacă! Dldier. Tot o moarte e și aceea! tot în groapă vel dormi. Saverny. Del cum credf! Cât despre mine cred că nu m*ar mulțumi. Nu me tem nici cum de moarte, scitt că e ingtoțjitoare Dar se mori de-o altă moarte, iar nu în spânzurătoare. Didier. Moartea se arată noue in mii de feluri. Si Chiar acesta este unul dintre ele. — Vel sfârși Cu viața când fringhia astupându-țl resuflarea IțY vor strânge groaznic gâtul ca se pot afla scăparea Dar în fine ce ne pasă! E ^ntuneric ca în mormânt Ast-fel că nu poți d’acolo se mal vezi acest pământ Dacă într’un mormânt te-așează care asupră-țl grei apasă Bi dacă ’n tăcerea nopțel ventul suflă și nu lasă In sicritt a ta țerână, dacă corbi-ail sfărâmat Si-att pătruns până la tine, dacă vermil te-att mâncat, Ție, oare ce-țl mal pasă? Saverny O ! ești filosof, amice ! Didier. Putredească-ml toată carnea. — Satt precum de toți se zice Vie vermil se me roază I Dânșii rod și pe ’mpărațl Și pe regi. Ce’ml pasă mie I Dânșii rod pe cel bogațl Ca pe cel seracl. — Odată ce-al intrar în el, n’al frică Sufletul în miez de noapte peatra gropel o ridică S’apol sfoară către ceruri!.. Demetru St. Rașiann. [Va urma] www.digibuc.ro LiTERAÎaiiUL 459 STUDII LITERARE VII lAEJSJPXtE ALEGORIE IN LITERATURĂ ȘI IN ARTE. E de notat în istoria literaturel faptul că de câte ori o națiune a fost coprinsă le amorul alegoriei, literatura a perdut căldura și viața. Tot așa s’a întâmplat și în arte, și trebue se căutăm pentru-ce. Trebue se ne întrebăm pâne la ce punct ne putem servi de allegorie iu arte, și care sunt hotarele ce nu trebue trecute. Pentru a resolva această cestiune, se ne dăm întâi se mă de ce este alegoria* Frumosul are o acțiune, o Înrâurire asupra inteligențif. Se ne punem în fața unul lucru frumos și se analysăm judecarea esthetică care ne afirmă această fru- musețe. Presupun că stă înaintea mea un cedru de Liban: vederea mi dă forma, culorile. Acest cedru e frumos, dar unde este oare frumusețea lui ? Culorile oare sunt frumâse ? Forma ’I e frumoasă ? Nu^ culorile nu sttnt frumoase prin ele înse-șl, căci or'f-ce pictor se servește de culori, țhiar dacă produce foarte urîte tabjourl. De altă parte, ori cât de urât ar fi un obiect, e cu neputință că el se nu aibă o formă. Cea ce este frumos, este arborele însu-șl, pentru care forma și culorile nu sunt de cât niște proprietăți. Obiectul în care viu se se concentreze aceste qualitățl este evidente o forță; aci este forța vegetativă. Rațiunea mea re- cunoasce esistența acestei forțe, și recunoasce această forță ca frumoasă, fiind-că vede într’âusa un caracter de unitate și de ordină. Dar nu se mărgiuiște aci rolul rațiunel. Ce fel de lucru e această forță ? Rațiunea trebue se ne-o spue : ea percepe raportul ce există între semn, obiect și lucrul semnificat. Ea exami- neasă acest arbore, forma, culoarea lui, modul în care sunt dispuse rămurile și foile; ea afirmă că acest arbore e un cedru și că e un cedru frumos. Dar frumosul ntf numai asupra inteligențil are acțiune: n’ar exista pentru noi dacă nu ne-ar mișca. Nimiciți emoțiunea ce produce aâupra noastră o fru- musețe ; judecarea noastră ău o poate recunoasce ca frumoasă ? nimiciți această judecare, nu mal este emoțiune. Pe cât inima e mal mult atinsă, pe atât spi- ritul se pronunță cu mal multă energie; puterea de-a iubi este aci măsura pu- terel de-a cunoasce. Pe cât într’un obiect e mal multă tărie, mal multă ordină, pe atât recunoascem și iubim mal mult frumosul acelui obiect. Nu căutăm aci a defini frumosul, studii pe care ’l vom face altă dată, ci presentăm numai câteva observați uni juste în general. Tot așa nu fără oare-șl care restricțiunl se p6te țlice că nici o forță nu ne este mal sympatică de cât a noastră, că nimic nu ne place mal mult de cât frumusețea omenească, sâl în viață sâl represintată prin artă. Sunt în adever obiecte ca șearpele care al tă- ria, unitatea, ordinea și nu produc in noi emoțiunea frumosului. Câusa e că nu www.digibuc.ro 460 ____UTEttATokcL ne sunt sympatice. Dar un tablott represintând Un șearpe poate fi frumos î sym- patisăm atunci nu cu șearpele, ci cu talentul artistului. Să aplicăm aceste noțiuni la alegorie, și ca se pășim fără șovăire, se luăm de exemplu un cap d’operă ca tabloul ce se găsește la- Liivru: Justiția urmărind crima. E o operă admirabilă. Se analizăm judecarea estetică ce ne inspiră acest tabloti: simțurile ne arată un cadavru, un om ținând un cuțit, și aruncând o pri- vire plină de groază asupra unei femei care, înconjurată de o rază de lumină, fără ca picieru-I se atingă pământul, ține într’o mână o cumpănă, într’alta o sabie, și pare a urmări pe omul ce ține cuțitul. Simțim pe loc că suntem în fața unei alegorii. Dacă rațiunea nu ne-ar spune asta, n’am vedea de cât o femeie care dă g6nă unul om. Dar alegoria nu este de cât o judecare a rațiunel carq dă sem-, nelor un alt înțeles de cât acel ce ele par a oferi la prima vedere, Rațiunea ne spune că acest om nu represintă numai pe un om, ci crima, că această femeie este justiția. Pe ce basă se întemeiază o assemenea judecată ? Pe semne care nu se împacă cu înțelesul ce ar avea tabloul dacă n’ar fi ele: această femee care planează în aer nu poate fi o femee ordinară; acâstă cumpănă, semn consacrat, ne spune numele el; cadavrul ce zace ne arată crima, ca și cuțitul ce omul ține în mână, ca și aparința lui de fugă, ca și acea privire plină de turburare și de spaimă. In fine sabia, înfățișarea femei, severitatea ce este în obrazul el, toate aceste ne arată idea de urmărire, de resbunare, ș’atuncl rațiunea noastră poate zice: Acest tablott represintă justiția urmărind crima. -Dar acest tablott e frumos. Pentru ce ? Frumusețea unul tablott alegoric diferă de frumusețea unul tabloă ce represintă o acțiune reală; amândoue trebue se aibă firește calitățile unul frumos tablott: un desemn corect, o dibăclă întrebuințare a colorilor; amândoue trebue se aibă qualitățl de unitate, de ordină și de tărie care constitue frumosul. Dar nu-I destul atâta pentru un tablott allegoric. Pentru mal multă claritate să suposăm că în locul justiții, se fi pus pictorul un guardist care înhață pe criminal.1 Se schimbă t abloul; se schimbă și impresiunea noastră. Tabloul ar putea fi foarte frumos, dar am vedea o scenă reală, nu o scenă ideală. Alegoria înlocuește dar realul prin idea], particularul prin general. Tabloul ce imaginăm ar represintă un fapt 7 tabloul de la Luvru represintă a idee. Decurge de aci că allegoria e legitimă când întrupează o abstracțiune, când sub forma unul fapt ne._represintă o idee* Această idee abstractă de dreptate ia o formă care poate fi percepută de o chiț noștri,!, și cum nici o formă nu ne e mal sympatică de cât a nâstră, o idee mo- rală, pentru a avea acțiune asupra simțurilor noastre, trebue se ne fie presintată sub forma omenească. In fine acest tablou are un caracter general. Avem aci o^alegorie morală. Sunt și altele ca Victoria, Fama. Lupta. Dar e de observat că cele mal bune alegorii sunt cele morale: rațiunea lucrului e simplă. OrI-ce atribut, ori-ce caracter am da luptei, această alegorie ne va www.digibuc.ro 461 LttElîATORCl. mișca mal puțin de cât vederea unul luptător. Unul este un om; cea-l-altă o ab- stracțiune. Dar nimic nu deosebesțe la vedere pe un om cinstit de un om necin- stit, și idea morală, pentru a ne mișca simțurile, trebue se fie întrupată. Să observăm aci că dacă criminalul din țlisul tablotl nu ne represintă un cri- minal 6re-șl-care, nu represintă un individ anume, totu-șl el ne represintă un om, represintându-ne tot de odată o generalitate, ne represintă un individ criminal, dar nu cutare criminal anume. Lucrul nu s’ar schimba dacă pictorul in loc de a da Crimei trăsurile unui mode oareșl-care, iar fi dat trăsurile criminalului celebru din anul în care s’a fă- cut tabloul. Alusiunea n’ar fi împedicat ca alegoria se fie forte bine înțeleasă. Crima nu e dar alegoriă de cât pe jumetate și ar fi putut fi și mal puțin, pe când justiția n’are omenesc de cât forma. Așa (iar în acest tablou este un ade- verat amestec de elemente omenești și de elemente divine, și acest amestec poate fi și mal acentuat, cum se întâmplă într’un alt tablotl, acel in care pictorul ne represintă pe regina Maria-Medie priimind noutatea morțit lui Henric IV. Pe lângă ființele alegorice ce se găsesc in tablotl, regina represintă o persoană foarte reală. Tot așa dacă judecăm bine se petrece lucrul și în Omer. Căci, dacă Omer credea în divinitatea lui Joe ș’a VenereT, se poate totuși susține că Renumîrea, că Aurora erați pentru dânsul simple abstracțiuni poetice, simple alegorii, și ve- dem dar în acela-șl cânt amestecul de persâne reale și de alegorii. Din această analysă, se încercăm a deduce regule pentru usul alegoricei în li- teratură și în arte. Se observăm că chiar în conversațiunî făcem adeverate ale- gorii. Dacă zic: «Binefacerea e frumâsă când vine de la un copil“ exprim o idee generală. Dacă zic însă. place fin copil care-șl golește punga în mâna unul sărac», am schițat un tablotl, și acest tablotl e o allegorie; am fost oare-șl cum poet, căci am creat ceva, din momentul ce am introdus viața într’o abstrac- țiune. De câte ori în literatură sâfl în arte o idee morală se va întrupa, Artis- tul va fi în dreptul setî. De câte ori va fi exprimat artistul print’o alegorie’ un fapt sefl o idee pe care o putea exprima prin personagiurl reale, el va fi mers mal departe de adeverata țintă a artei sale, va fi făcut un abus de alegorie; în loc de-a fi însuflețit o idee abstractă, el va fi făcut dintr’o idee reală o ade- vărată abstracțiune; va fi dar rece și ne va lăsa reci și pe noi. Lucrul se întâm- plă adesea: s’a întâmplat pentru artiștii care att făcut acele tablouri de la Ver- sailles care represintă victoriile lui Ludovic XIV. Din contra frumoase alegorij sunt «Unirea Principatelor• doue fete care se țin de mâuă, tabloul care repre- sintă «România* slăbită de suferință, învesmântată în steagul sed? călcând în pi- cere Regulamentul și având aceste vorbe ca explicațiune: Cu mine ești tu, Doamne al dreptății, Merge-vol dar cu tărie pe calea ce mi-al tras. Am zis că dei lui Omer nu sunt alegorii. In Omer, totul este acțiune ; ot- www.digibuc.ro 462 LlfEftÂTOKlt tul trăește. Pentru că alegoria se merite acest nume, trcbile ca noi se nu putem fi induși in eroare, -se j.u credem in realitatea existenței persoanelor' alegorice. Din momentul ce Omer credea in deil șei, el nu erad alegorie pentru dânsul • poate nu erați pentru Omer alegorii nici chiar Aurora sâd Denumirea, pe când pentru noi sunt alegorii puternicul Joe, și blânda Venere, și sburdaluicul Amor și ori care țjeitate. Și cum oare in Omer ar fi alegorii aceste jleități ? N’ad ele pasiuni? Din contra, în ,Le Lutrin» de Boileau, și Denumirea șiMolliciunea sunt alegorii, fiind-că, Boileau nu credea in existența lor. Ori ce alegorie nu este evidente este rea. Trebue ca idea se fie limpede și lă- nuntă, și la limpețleala idei pot servi atributele. Dacă pictorul ar fi pus pe jus- tiția se umble pe pământ, in loc de a o lăsa se planeze in aer, dacă i-ar fi ră- pit cumpăna, sabia, mânia de pe față, tabloul sed n’ar li fost bine Înțeles, și prin urmare u’ar fi fost frumos. Francesul face o decsebire intre atlegorie, altribut, signe, eihblime și sym- bole. Allegoria este ce am esplicat, o Întrupare a unei idei morale. Atributul este lucrul care ne face se înțelegem că ne găsim in fața unei alegorii. Le signe este pentfu'FraiiccsrTTexpresie mal necertă, OrTce alegorie este până la un punct un semix. Orl-ce atribut este un șemn. Orl-ce emblemă este un semn. Diferința intre atribut și emblemă e lesne de precisat: emblema este atributul luat sin- gur. in el însu-jl. Spre exemplu; cumpăna în tabloul de care am vorbit feste un atribut; reprasintat singur, va putea însemna o idee intelectuală sâd morală, ș’a- tuncl va fi o emblemă. Francia sâd România sunt represintate cu stindardul tricolor. Stindardul este un atribut, singur va rfepresinta pentru un om patria sea, depe cașuri Francia sâd Domânia: Le drapeau est 1‘embleme de la patrie, Francesul mal zice: La eroic est le signe de l’honneur. La violette est l’emblbme de la modestie. La croix est le symbole du christianisme. Symbole exprimă existența unul raport mystic, și pentru aceasta se esitează mal mult in terminalogia creștină, dar ânse se poate usita și în alte religiunl; “Promethee est le symbole de l’humanite." Besultă din cele țjise că „allâgorie* nu poate finisa de cât de lucruri represintate sub for- ma omenească, că attribut, signe, emblâme, nu se pot elice de cât de lucruri ma- teriale, symbole și de unele și de altele. La vie de Joseph est le symbole la celle du Christ. — E o deosebire______intre^ literatura și artele, și anume că un tablod, o statue poate fi de tot alegorică, pe când nu"se poate’ "admite ca o poesie să fie de tot alegorică. Trebue in arte să ne ferim de amestecul figurelor alegorice (de și am arătat că sunt asemenea esemple), pe când acest amestec poate fi admis în poesie. Să esplicăm această deosebire: într’un tablod tâte trebue să concurgă la efectul total. Dacă amestecăm într’un tablod personagiurl reale cu alte alegorice, atenți- unea ni se împarte, și o scenă (in general cea reală) va împiedica pe cea-l-altă să’șl producă efectul. Escepțiunea nu iace aci de cât șă confirme regula. Un l'ran www.digibuc.ro Literatorul 4 3 fâs a făcut un bust numit «A fi și a pare».. O femee ține in mână In fața ob a ^ului, o mască rîdâtoare, pe când propriea sa figură pare a respira jiurerea. Ne găsim aci in fața unei alegorii; dar alegorii nu este In mască, ci In întregimea operei. Aci interesul nu este împărțit, căci cea ce ne atrage este tocmai cont îs- tul care constitue alegoria. Din contra poesia are de lege de a imita viața, și o imită mii bine p sintându-ne persdne reale sad închipuite ca reale, de cât dând corp unor abstrac- țiuni, pe care nu le putem nici o dată lua dj-ept persoane reale (căci atunci n a mat fi abstracțiuni, alegorii). Alegoria în poesie pftte dar fi admisă sub condi iu nea^ca_să-4iu—i'ateme_nici_pdatăacțiunea care o însuflețește un moment. A fa contrariul este a cădea întț’un abus care poate "deveni fatal. Nu cunosc csemplu mai isbitor de acest adever, de cât acel al literaturei francese în evul, mediii. Era plină de viață și de acțiune, când, trubadurii și truverii căntail amorul și răsboiul. Când însă începu ș deveni greoae, prețioasă, rafinată, îngădui o înrîurire din în ce mai mare a alegorii asupra simțimântului. In curând numai fu di^Fla viață In poesie, de cât pentru Bcl-accueil, Courtoisie, și alte alegorii care ne las foarte liniștiți. Nenorocirea fu că alegoria nu se limită în poezioare, ci intră în poemile epice, și în loc de a cânta pe Carol cel Mare, pe Alexandru Makedon, pe Ogi$r Danesul, poeții făcură Romanul Rosei, adică opera cea mai plină de urăt ce a fost făcută vr’odată, ori cât de frumoase amănunte s’ar găsi în ea. Un alt-fel de alegorie, cu mult mai plină de vfeață. este fabula. Dar ea, constitue un gen aparte, și o putem de-o-cam-dată lăsa la o parte. Pentru a ne rezuma, să spunem că alegoria e esqelentă, când dă o formă ideilor abstracte, ideilor morale; că nu trebue sistematic să fugim de dânsa în poesie, dar earăși că nu trebue să ne înamorăm de dânsa; că locul ce poate să ocupe în poesie e foarte modest, pe când din contra artele pot fi mai libere în această privință, în fine că nu e bun, in regulă generală, de a amesteca scenele a- legorice cu cele reale, că do alegorie nu trebue să abusăm nici chiar în arte, și în fine că trebue fără milă sacrificată ofi-ce alegorie care nu este clară, limpede, evidentă prin ea Însă-Șt. B. Florescu. Ieri și azi Ieri privind luna ’nfre stele, Luna îmi vorbea de ea Și pe cerul viețel mele Fericirea strălucea. Azi a isbucnit furtuna Și în cer și pe pământ; Sub un nor s’ascunde luna, Sufletu’ml într’un mormânt. C> C. JBacabașq, - C’tJWI II www.digibuc.ro 464 literatorul REVISTA TEATRALA După Daniel Rochat, în timpul în care se făceați repetiținnile comediei Bucuria Cnadt theatrnl s'a îndeletnicit cu*vechiul repertorii!. S’aii jucat melodrama Monastirea de Mante-Castro și Doua Orfeline-, r Fără a insista asupra ac*stor piese, aducem omagiile noastre de respect și de ad- mirațiuna d-nel Efrosina Popescn. Atât în rolul mumei nefericitei călugărițe cât și. în acel al mumei sărmanei cerșetoare, d-na Poposcu a fost la înălțimea sciințel sale dramatice. Marți și Joi s’a dat „Bucuria Casil “ Bună traducere, afară de câte-va scrântelT. ca maritagiu pentru căsătorie, etc. Piesa e minunată prin situațiunl vesele, prin alteld mișcă- toare, și e pornită din inimă. Nimicii mal greii, de sigur, de cât de a ne arăta pe o fetiță de vr’o 17 ani, făcândn-se intermediarul pentm a reaproprja unul de al- tul pe părinții săi despărțițl de mal mulțl ani. Autorul nn pntea trata nn asemenea su- biect de cât cu o singură coudiținne: să aibă o inimă delicată. Bombăniturele acelei poame acră de sdacră, precum și țipetele unei fetițe mici desgustând pe d-1 de Silly de căsă- torie, el trăește de 12 ani departe de nevastă sa, când cu una, 'când cn alta. Dar, fără a și-o fi spus vr’o dată, ambii soți se iubesc âncă. Fata lor care prin gingășia sa este jucuria casei, care duce de nas pe mumă sa și pe bunică sa, află că tatăl sfii! n’a fost în America cnm crezuse până ntnncl. Dacă s’ar căsători ea, vor1 fi siliți al se vază pă- rinții săi, col puțin in acea cji. D ac! of >ră mâna șa vărului săli, un căpitan de spahis, pare, voinic în faț\ inamicului, e foirte timid în fața nnel femei. Când d-1 de Si.ly a cerut portretul fet‘I sale, ea merge sM ducă originalul, și se găsește îo &ța amantei actuale'"a tatălui săli. Acesta ’șl fice ditoria, dă afară pe nemernica femee, și promite fetei $5 meargă la soția sa. Văzându-se, amândoi soți, simt că se iubesc; dar o n ‘înțelegere se ivește iar. D-1 de Silly s'a bătut p‘Utrn o femee! Nu; el șa bătut pentru nevastă-sa. Sacra pleacă, spre a lăsa pe toți fericiți!. Eată o piesă, care poate fi foarte răii tratată de nn autor fără de- licateță de inimă. Dv piesa franceză e un cap de operă de delicateță, de voioșie, de gentileță. 1 Adncem ântâitt omagiele noastre d-lul loan Ghika. Se Vede acum că dorința sa cea mi! vie este de a înălța theatrnl, și d.e a-1 face să fie freqnentat. E o datorie pentrn toți acel care aii asistat la Danei Rochat și la Bucuria Casei, să spne la toți: Mergeți la theatrn, nu de patriotism, ci de plăcere. Piesele sunt perfect montate, și actorii arată mare talent. A tout prince, tout honneur. începem cn d-na Ronnneseu, care juca pe sburdalnica, darinimoasa CeCilia. Cea mal mare laudă ce-I putem da, e că d-sa care era atât de bine în Leai, nn a lăsat să șe- vază în Cecilia nimic din cea ce fusese în Lea. Tonul sătt era co- pilăresc, ca și gesturile sale, ca și mâniile sale. Ne așteptam la triumful minunat al d-nel Romanescu, dar un ne așteptam la o Romanească blondă. Perfectă de gingășie în tot ro- lul, d-na Romanescu -a exprimat minunat durerea în momentul ce tatăl e silit să roșească n fața fetei sale. D-Sa n’are rivală între actricțele tinere. E mare progres cn d-ra Gavala, atât în gesturi cât și în intonații. D-na Poenarn ne-a dat o soacră minunat de îmbufnată și o bunică minunat de bună pentru nepoata sa. Mei slabă d-na Pătraseu; interpretațiunea d-sale a fost ânsă suficientă. Dar s’a înșelat o dată în mod comic când citind nn bilet de la chiar bărbatul s6ti» a pronunțat: plec în căsătorie pentru plec în-călătorie. Rolul bărbatului era ținnt de d-1 Manolescu. Ne-a părnt răii de a vedea pe d. Manolescu în Monte-Castra și în Două or- feline. (Que diable allait-il faire dans cette galere ?) Dar d-sa a fost admirabil în Bucuria Casei. D-1 Iulian a avut în rolul căpitanului timid un mare și meritat succes. Zăpăceala omului timid a fost așa de bine făcută, în cât la începnt unii s’aii înșelat, crezând că nu știe roluL D-1 Costescu, care juca rolnl unu! tânăr de lumea mare, fanfaron de vițiu, a fost bine ș’am dori să-I vedem încredințată roind mai* împoitante. Marți s’a jncat, dimpreună cn Bucuria Casei, Paharul cu apa, care presintă o si» tuațiune foarte de spirit, iar Joi, Mar got Contesa (trebue ânsă pusă nu la finitnl, cj la începutul spectacolului.) Interpretațiunea bună. Manolescu foarte bine în Paharul cn apă’ B. Florescu ' ** Typ. Theodor Michăiescn Strada Theatrnlui N o. 8. r www.digibuc.ro