I I I ) ANUL I. —I >niaăii8ecu, J^eptemlbre 1880 ——• Abonamentul: pe trei luni i lei, pe șease luni 8 lei.— Anunchirile: pe pagina 15 ți 16 linia 50 b Scrisorile ncfraiicate se rcfnsa. Administrația Strada Stirbey-Vodă, 9. SUMARUL : Desgust poezie do Duiliu ZamGrescu. — Sublimul logicei prin imagini poetice în proză. de l'antazi Ghika. — Doufi dureri, dramă in versuri dupe Coppee, de Tli. M. Stoenescu. — La Suflet, poezie de Al. A. Macedonski. — Veduva lui Padilla, tragedie, traducere de C. Di oii lliade. f Sunt sătul de tot pe lume. Sunt sătul de suferință, De ilusii, de plăcere, de suspine, de credință. Le-am gustat pe fic-care și desgr.stul m’a coprins ! Tot ce-a fost mai sfânt, mai nobil, ele ’n sufletn’mi au stins, M’ail dezmoștenit de mine, mi-afl ucis gândul de viii ; Nu mai știil nici să me bucur, nici să sufer nu mai știil. Trec cum trece or ce apă curgătoare pe pământ: M’am născut și deci voirt curge pen’ la mare—la mormânt. Ce ’mi vorbiți de nemurire, de credința cea străbună ? Nemurirea, ca credință, nici de biblie nu’i bună, Iar străbunii, strat de oameni, aii lăsat ca ori ce strat Geologilor de dânșii un desgust nemesurat. —Suferința e ca valul mărilor spumegafoare, Ce isbind accia’șl sfîncă, albă și strălucitoare, O 'negrește. Corpii ’n care inima s’a inegrit L un chin însufleți t’ www.digjbuc.ro na LITERATORUL Stol de albe păsărele, ce cu tinerețea vin, Zbor ilusiile toate de la cel d’întâiil suspin, Iar în utma lor române, repetând sinistre șoapte, Dorul, pasăre de noapte. De plăcere sunt departe cât e inima de cuget, Cât e-o dulce respirare de al mărit groaznic mrget, Cât c slaba noastră minte de al ccruluY mystcr, Cât sunt oamenii de cer. De suspini... Dar suspine sunt pe lume-așea de multe In cât omul nu mat poate pe—ale altuia s’asculte. Deci, să tac.—Dar câte-o dată sunt coprins de asea durere, In cât singur socoteală mă ’ncerc cerului a cere: Cum se poate ’ntr’o ființă, într’un hârb tăiat din lut, Dumnczefl să verse ’n pace atât foc necunoscut? De s’ar strânge ațTt suspinul dc la fie care chin, S’ar vedea că omenirea e întreagă un suspin, DccY, să tac. Frumoase vremuri când credința, un cuvânt, lini da stelele din ceruri ca legate de pământ; Când icoana, o icoană, cu betrâna sa privire ImY vedea faptele toate, îmi citea or ce gândire; Când aveam de moarte frică, când aveam respect de viY; Când citeam pe aripioare fluturașilor zglobii Notele ce le-a scris vântul In legănătoru’Y zbor... — Att trecut acele vremuri... Timpul, vecinie călător, Le-a luat, luând cu dânsul și credința cea străbună... O repet: astă-zY credința nici de biblie nu’f bună! Iară uoY,.., Stratul de astă-zY, vom lăsa ca or ce strat Geologilor de dâa.șiY, un desgust nemăsurat. In t3 August isso Dulliii Zamfirescu, www.digibuc.ro LITERATORUL 419 Sublimul logicei prin imagini poetice în proză Amicul meii A. Macedonski dorind sB arate criticei adevăratul orizont în care ea trebuește să graviteze, ca sB judice serios și imparțial valoarea unei opere poetice, susține că acea ce este logic în potzie, nu este logic în proză și ne spune că sublimul absurd, este „ultima ratio* a logicei în poezia, ca lumina răgușită și sunete stră- lucite. Să procedăm prin ecsemple, și mal înteiu, se luăm logica poetic exprimată în proză, de însuși elegantul scriitor, amicul mefi A. Macedonski, și în urmă absurdul nelogic, sublimul exprimat în poeziă de domnul Duiliii Zamfîrescu: „Poezia convinge pentru că, tot ce este frumos, sB impune „fără ca nimeni se’și dea seama în ce mod și pentru ce. „Ridici och.il către spaciurile cerești, și fără să poți concepe „posibilitatea Infinitului, îl simți sublimul, și remâl convins de „existența unei puteri misterioase, însă superioară, eternă, imutabilă, care rezidă în tot, și din care înșu’țî, faci parte, ca o infimă atomă. „Poezia este o scînteă a Divinitățel.“ Nu este așa, că iată adevăruri bi.ie simțite, exprimate cu o logică convingctoare, și care,ori cu ce termeni se fie descrise în poeziă, nu ar putea fi zise mal frumos de cât eleganța cu care amicul meu A. Macedonski le-a pus în proză ? Aci nu este absurd, și cu toate aceste, este o logică poetică ce este foarte puternică și foarte convingătoare în proză. Și aci voia face și eu logică poetică în proză, ca se probez că aceia ce este logic, este logic ori cum ; pentru că logica este rațiunea, ea se simte, sB înțelege, și sB analizeză, fie în poeziă fie în proză. Ast-fel așiu putea zice: Descripțiunea poeziei și a infinitului, de amicul meu A. Ma- cedonski, este sublima armonie a adeverulul, al cărei, fie-care ac- cent face sB vibreze o coardă simțitoare a sufletului, cărui frumosul sB impune și’l convinge, cântându’I imnul sublim al Dumnezeirel, Flori răpitoare sădite în literatura Română, ce ne adâncesc în o ecstaclă încântătoare, și care ne conving că adcverul este incon- testabil, și că Dumnezeii ’1 a creat de o dată cu omul și cu poezia. Așiă ruga pe amicul meu A. Macedonski sB’ml spue ce este nelogic în aceia ce am zis mal sus? Și’l așiă mal ruga se’ml spue; aceia ce am scris nu este proză, tot ce este mal proză? www.digibuc.ro 420 LITERATORUL Prin urmare ceia ce este logic în poesiă este logic în proză, chiar și’n proza ce făcea domnul Jourdanfărăa ști că face proză Să trecem, acum la sublimul absurd, suprema logică a poeziei, Neapărat domnul DuiliiPZxmfirescu, de și a adoptat acel stil prețios de la Otelelul RambouHet, în care plutește necontenit „sur Ies flots ravis du Tendre“ și scrie în generul D-lul Voiture, este însă un poet elegant care are un viitor fiumos, și promite mult pentru literatura noastră. Am tocmai sub ochii mei inspirațiunna D-sale, Djali, o poeziă care ar fi foarte frumoasă, dacă nu ar cădea în păcatele subli- mului absurd, ce’I strică armonia, și acea scînteă a divinitățel care convinge sufletul omului cântând. Se notăm mal înteiu de toate că Djali, este un nume de bărbat, și că ar părea foarte ciudat urei-hel, dacă buneoară o femee care s’ar numi Jdircore ar zice aceste două admirabile versuri. „Deci furtuna și vânturile sale* „Se’mi ducă suferința, pe~a valurilor calei9 1) Românul ar face numai de cât. reflecțiunea : Păcat c’o chiamă Mircore. Se trecem mal la vale ca se intrăm în acel sublim absurd, care după amicul meu A. Macedonski, este suprema logică a poeziei. w Geniul murei striga totul pe nume." 2) Aceas‘ă idea o fi sublimă, o fi chiar foarte lo o-i că, dar eîi mărturisesc că nu înțeleg ce a voit se zică. Am văzut, și eu marea am văzut și marea neagră și Mediterană, și rîurl, din care — se mă erte domnul Duiliu Zamfirescu,— nici unul nu plânge când se aruncă în mare; sgomotul rîuluî când să aruncă în mare este teribil, amenințător, dar nu are nici un accent care să semene cu un suspin; din contra acel sgomot este cu totul alt ceva de murmura ce are când curge în albia lui, și a cărui accente par câte o dată a fi niște suspine. Dar aceasta nu face nimic. — Se venim la mare. Spuneam că și eu, și amicul meti A. Macedonski, și mulțl muritori în lume au văzut mări, aă văzut valurile lor înfuriate urcându-se amenin- țătoare penă ]a cor, cu spâimentătoarele lor vârfuri; și eu și amicul meu A. Macedonski și mulțl muritori pe lume, am auzit valurile mărel deșteptând natura ’ntreagă uimită de fiorosul lor sgomotfi d ar putem jura pe ori ce, că nici o dată nu am auzit val numind pe cineva saă pe ceva pe nume, cu atât mal puțin iqt. 1) Versuri din no-zh do d. Zuntirescq. 2) Idenț www.digibuc.ro LitaAîofeut 421 Dar treacă și asta; ca imagine poetică este vertoasă, are ce va bosumflat, care poate se placă la cel ce nu prea cugetă la logică; nu izbește așa cumplit rațiunea ca de exemplu, când vorbește de razele lunel care ,Zn sborul lor cel mare* „Scrind pe fața apei poveste marinare,* 1) Vezi aci e prea de tot! Cum naiba razele lunei și âncă în sbor, scriu pe fața apel, poveste marinare ? Ce or mal fi oare și acele povești marinare? Razele lynel care șerifi, — mare minune!—Pe ce șerifi? Pe fața apel, care să cleatină și să mișcă merefi; Vezi asta Românic’o! Iată ensă yi^sublim absurd a cărui suprema logică poetică desfid pe amicul mefi A. Macedonski se’ml-o esplice: „Când și pe poarta vieței, și pe a morței poarta, tS’a scris cu slove negre aceia’și vorbă moartă 2) Ați mal auzit vre o dată oameni buni o vorbă moartă ? Toți sciafi penă acum că aceia ce este mort, nu vorbește, și cu, încetarea cuventărei, încetarea mișcărel, înțepenirea corpului, sunt semne ale morței. Ori vorbă moartă este ultima ratio a absurdului, ori noi toți câți am citit și noi câ‘e ce va, suntem niște nepricepuțl! Vorbă moartă, e ceva ca zăpadă friptă și acest vers seamănă mult cu a- cel al poetului care zice ’n un cântec. « Vizitiii, trage trăsura „In salon pe canapea. Sunt poeți cari au vorbit de zăpadă friptă, sunt alți cari ne afi spus de cai verzi pe pereți și acum s’a găsit și vorba moartă în poeziă. Marii râmătorl de la Borta-rece nu ar fi scris mal bine. Hei, ce, mal zice acum amicul mefi al A. Macedonski, despre sublimul absurd care devine suprema logică în poeziă. Nu este așa că aceia ce este absurd și nelogic în proză, este absurd și nelogic și ’n poeziă? Efi cer ertare d-lul Duilifi Zamfirescu de critica ce am făcut versurilor D-sale, în focul unei discuțiunl cu amicul meu A. Ma- cedonski; îl rog să crează că nu am avut cea mal mică rea in- tențiune; din contra recunosc că d-1 Duilifi Zamfirescu poate avea un viitor strălucit când se va desbăra de imagini ce francesul numește cu drept cuvânt outrees cât și de această nelogică ce,—să mă erte amicul mefi A. Macedonski, — nu are absolut nimic sublim, și cade în externul contrarii!. ' 1; Versuri din po-zia aPptli* de d. Zamfîrrsoih 2) Idem www.digibuc.ro 422 LITERATORII, Ce frumoase imagini, bine scrise, sunt aceste de exemplu • O dulce legănare „ De v >nt, încet o duse pe luciul canal... „Treceau întinse umbre de nuori pe sumbrul val.* 1) Cq admirabile sunt versurile următoare și ce puternică ex- prcsiune poetică au: „Cmd știu cai dat se fie viața pe pămlnt, „Al fericirei noastre, cel mai adânc mormentl* 2) Ce cugetare în adevăr sublimă, ca poesie, și ce suprem stri- găt de durere în aceste versuri frumoase: „O Dante! De pe ușa infernului s’a șters, „fcum pe ușa vieței, s’a scris celebru’ți vers!“ 3) Iată poesia cum voesc eu. se facă d-1 Duiliîi Zamflrescu, care ne a probat că are talent, și poate deveni un bun poet de ’șî \a îngriji logica cugetărel. Spuneam în un articol precedent, amicului meii Macedonski, ca școala realistă are această parte bună, că supune imaginațiu- nea rațiunei, și respinge tot ce este imposibil de admis în natura lucrurilor. Să luam de exemplu aceste versuri, simple, naive în adevă- rul lor, dar admirabile și în adevăr sublime ca imagine ca cu- loare, și ca vie expresiune a tot ce se poate simți mal bine, și mal frumos în poesie: „Regret albia’ți frumoasa, Amaradiă iubită,, „Regret piscurile tale coperite de păduri, „Dulcele murmur din moara, ce umbla neostenită, « Văile misterioase, adâncite și obscuri; «Casa de pe muchia verde cu obloane co'.orate, „Pomii cei sădiți de tata, și iubitele lui flori „Cărțile ce’i erau scumpe, armele’î cele-adorate, „Ri portretul stă pe care, eu am plâns de-atâtea orii 4) Și acest regret, adevărat suspin al inimeT, exalat din sufletul fiu- lui poet: „N1 ar.i putut nici chiar porlretu’ți, umbră scumpă se’I ridic : „Am plecat cu mtna goală, fără ’n urmă a privi. 5) 1) Versuri din po-zii „Dj'ili" de. d. Zamfu\scu. 2) Idem 3) Idem 4) VersmJ din pozia ^Mângâierea De0mojtrniril“ dc d. Macedonski. E) Idem www.digibuc.ro LlWUATuliCL 423 Dar descripțîunea horei ce pare că vedi danțând în bătătura curțel de la Amaradia. „Hora cea cu sălbl de aur, zevelci muiate ’n fluturi, , Hora fetelor frumoase, fa frumoaselor neveste, „Hora ’n care, p’icl pe colea, se primeau, se dau săruturi, „In a frunzelor șoptire, in a dragostei poveste. 1) Este și aci o poveste, dar e povestea care există de când lumea, și va exista în etern, povestea dragostei, vechie capă- mântui și tot d’auna nouă ca primul vis al tinercțel, povestea spusă în toate cântecele, și repetată în toate refrncurile, povestea logică a inimel, care iubește și sufere. Și în sferșit aceste exprcsiunl, de supremă și adencă credință și resemnațiune „Dar de câte ori sosește învierea Iul Christos, „Că ’ntr'acea bisericuță, me simt iar religios, „Și îmi sufer a vieței sarcină impororată! 2) Dacă amicul meu A. Macedonski es'e atât de ’namorat de absurdul sublim, de ce a luat acest gener simplu dar măreț, naiv, dar imens ca frumusețea, puternic ca expresiune, poetic și cu toate acestea natural? De ce nu a luat și el acel ge.ier bosumflat și tandru „â la Scudery?" Intre exagerațiunea și generul svăpăiat al poesieî despletite, și între generul natural, și pot zice onest, al scoalel rațiune!, este o diferență imensă, și aceia ce distinge școala rațiune!, este lo- gica, acea logică inplacabilă, care nu suferă aberațiunea, și care este însă’șl rațiunea. In toate scrierile, ca și în toate actele omului în viață, aceia ce trebuește să conducă toate inspirațiunile lui, este rațiunea; aceia ce nu este raționabil, ce nu se concepe, ce nu se preccpe, este nelogic, este neprimit în poeziă, ca și în proză. Or! care să fie expresiunile, culorile, imaginile, dacă le lip- sește rațiunea, sunt asburde; absurdul nu are sublim, și sublimul absurdului este un paradocs ce nu se poate susține.— Beranger este preferabiT Iul Benserade pentru că expresiu- nile, imaginile, cugetările marelui cântăreț sunt naturale, simple, concepute de bun simț, primite de rațiune până și câte odată chiar în regretabila trivialitate pe care cel de al doilea o evita. Victor Hugo este marele maestru, nivelatorul artei poetice, 1) Versuri din p^exia „Mângâierea Dțsmof.'uiil* d« d. Mawdoa«U. www.digibuc.ro 424 Ll'l'ERAToki’L pentru că chiar culmea exagerațiunel, la el este pricepută, este raționată, este fundată pe un simțimânt, pe o pasiune, pe un a- devăr filosific, fie chiar și r6u. Aceia ce este permis în poezie, aceia ce este primit penă a causa câte odată culmea admirațiunel, este exagerațiunea, li- cența, dar nu neadevărul în descrierea unor tablouri, și nici o dată nelogica. Absurdul, ori ce va zice amicul meu A. Macedonski, remâne absurd, și chiar când este sublim, și nelogica nu poate în nici un cas să fie suprema logică, nici în proză, nici în poeziă. Paut azi Ghika FRANQOIS COPPEE DOlJfi DURKIU Drama într'un act, în versuri KCUCe (urmând o cugetare) Dar vizez!... (cu spaimă) Această lampă pentru ce va fi arzând? Ușa fi-va oare ’nchisă?... Ș’apoT, ce va fi ’nsemnând Astă frică?... Servitorul poate este pe aproape! Deci, mal iute!... Altă dată îngrijească să nu-T scape Darurile de la mine șî cutia de ivor... Dar ce simt?... Intr’astă casă e ceva îngrozitor, Tot vorbește de ’ntristare... totul e cuprins de dolitl, Imprejuru’ml vSd o pânză!... Este-al mortului li nț ol iO... Dac’aș fi surprinsă ’n casă ! — Dacă m’ar fi ascultat'... Beftll (c?'nd din ascunzătoare și punând mâna pe cutie) Al dreptate; căci în cursă singură te al aiuncat!... Benrt. Soția lui Padilla nu mal ascultă de nimeni', ea cu- getă numai la rCsbunare. Laso. Scap’o făr’ de voia el; smulge poporul de Ia o așa de mișolească supunere. Să rămâe singură și o vel vedea abătută. — ’ȚI promit să mijlocesc pentru a o disculpa s’o apâr de înfruntări, ca să-și poata petrece în patria sa, cn seninătate remașițnle zilelor sale... Ce-mi mal poți cere? vezi că deși o urăsc, o scap pentru tine, scap pe fiul ci. Jlendoza. Sunt al teii, Laso, sunt al tfiu... Laso. (îuibrațișându-1) Vino în brațele mele. în brațele colul mal bun amic al tăă. Și mâine, când ne vom îmbrățișa din nuott iuimele noastre, acum turburate, vor b. te mal li- niștit. SCENA III Mendoza, Laso, Avalos Avalos. Cum! aci datt de voi, departe de ferborea și de strigătele cetății întregib De astă dată, suntem amenințați de un alt pericol mal mare de cât armele inamicilor: a sosit uu trimis din partea împresnrătorulul. Ulendoza. Și ce ne aduce? Avalos. Satt pacea, saQ peirea; temendu-se ânsă că vom alege ca eroi, no trimite un mesager.. Laso. Pe cine? Avalos. Pe acela pe care Toleda nu 1 poate vedea fără a lăcrima și a suferi, pe a- cela care singur poate să-I captive afecțiunea și să o facă să-și îmmoao cerbici’: pe tatăl lui Padilla. Laso. Ești sigur? Mcndoza. Tatăl lui Padilla! Avalos. ’Șl îndreptează spre acest palat pașii sel obosiți, urmat de o nenumărată mulțime, înconjurat de nobili, de popor, de muerl, de copil, de tineri și bătrâni; el var.-ă șiroae de lacrimi, și-și aruncă în toate părțile înduio.ș.ita-I privire, zicând: «Copil mei! copil mei!4 Tatăl nefericit dorește să vorbească cu biata sa noră, îuaiute de a fi ascultat de popor și juntă. Laso. Iată că strigătele și tumultul se apropie (către Mendoza) înștiințează pe vă- duva. (către Avalos) Vino, să mergem să-1 primim. Avalos. Să mergem. {•INELE ACTULUI I-iă www.digibuc.ro 432 LITERATORUL AXLACIU Ntt vom parveni a avea o istoriei complectă până când mal ântâiO nu Vom avea o listă exactă a domnilor ambelor principate; aceasta urmează a fi și prima carte, a R< manilor. Oare ce istorie va fi sc:a care, narând faptele, ar elimina persoanele care, aO pro- dus acele fapte? Cu alte vorbe daca istoricul n*ar avea o cunoștință exactă de persoanele în acțiune precum și de datele precise ; ar fi o curată anomalie ca acea ce adesea întîm* pinăm în toate scrierile noastre istorice. In trecut mulțl bărbațf meritoșf att simțit lipsa, dar ori nu afi avut la îndemână titlurile trebuitoare, saO, și chiar dacă le-atl posedat^ ne-aprofondindu-li prin critică, mal toți afi greșit. Vom înșira aci câți va dintr’ânșil. In țara rimînească spre exemplu: la 1669, pe Căpitan C. Lupescu, la 1678, pe Radu Greceanu, la 1733 pe un cămăraș Vasile, la 1787 pe Spătarul M.. Cantacuzino, la 1788 pe lenăchiță Văcărescu, la 1806 pe un anonim din Tunusli, la 1808 pe D. Fotino. Numai vorbim de onera lui cluceru Dumitrache, de aceia a Iul Luccari din Ragtiza, de Chronologia de la Vărșeț, de aceia a lui loan Corvinul Hunyadi, care pentru noi sunt pierdute, in Moldova, la 1590 pe Gr’gnre Ureche, la 1769 pe Dimitrașcu Cantemir, la 1795 pe Mitiopo'itul lacov Starnati, la 1800 pe Constantin Searlat Udul, la 1803 pe Doctorul Andreas Wo'.f. Asupra acest ii materii dclicite, făctiră niște declarațiunl peremptorii at.rt istoricul Karamzin, cât ș E’gar Q.inet, mal cu seamă cel din urmă la 1857, atribuind această lipsă vandalismul I care a deprâdat archivele noastre. Când de la 1853 apăru prima edițiune în Iași a vestitei ch'onice a Iul GhcO'ghie Șincai, toată lumea crezu pentru un moment că scăparăm de acâastă palinodie a > hro li- căritor vechi. Dar marelescrutator și critic în laborioasa sa operă, nea vând se vede în vedere toate indicațiunele prec s\ căzu și el în păcatul predecesorilor săi, precum re- sultă în contestul de la pagina 337 și 381 tom I. Este constant că o asemene grandioasă lucrare, pre cât de complexă, cu atât și de excepțională, nu se putea îndeplini fără aj it >rul fontânelor indigene ascunse sub pul- berea beciurilor mănăstirilor, și împrăștiate ici colo pe la oamenii de țară. Drept acea, în dorința de a precurma această seculaiă anomalie, ce ține în loc și denaturează istoria națională, înconjurat de toate elementele trebuitoare, crjecțiunile recinte, d’abea în curs de 25 de ani, și dupg multă trudă, am parvenit să încheitt un lablott e- sact chrocologic și genealogic al demnilor acestor ț?it. Spre a stabili ânsâ și mat bine durata fic-cărel domnii, făcând acesibilă tot de o dată istoria chiar copiilor, am atașat la rubrica domnii respective niște notițe prețioase, unde istoriograful viitor va întâmpina o călăuză sigură în investigațiunil- și conclusiile sale. Am intitulat acest op ,,Panteon" fiind că mi-am imaginat că dacă, până azi domnii noștril glorioși n'afi avut fericirea de a li se ridica de cătie națiunea română, pentru câre ș’afl sacrificat, nici un moment public, ba âncâ vâznră proftnale chiar mormintele lor, cel puțin ar merita aceste constelațiunl de a figura într'un modest Pantheon literar, spre veci-, nica lor memorare. Procedura care am urmat’o în descoperirea și desmormântarea atâtor figuri nobile și maestoase, o voi comunica-o lectorilor în prefața im; rimatului. De o cam dată ’ml place a crede că ad