Duminecă, îi August 1880	——

Abonamentul: petrei lunii lei, pe șease luni 8 lei.— Anunciurile: pe pagina 15 și 16 linia 59

Scrisorile nefraucate se refusă.	Administrația Strada Stirbey-Vodii, 9.

SUMARUL : Ocnele, — In ochii tăi, —Plapumă și căpătăiu, poesi,—Curs de analyză critică: Lo-
gica Poesiel de Al A Macedonski. — Basme și Minuni de Paniazi Ghika. — M’aH învățat poezie sde
C. C. Bacalbașa Alaiul tetei sărace. de B. Florescu — O'-hilor el, poezie de G. D. Giorgian — Cuge-
tările iul Preville asupra artei comedianului, tr. de Mircea Dimitriadi. — Notițe Literare de Luciliu.

■ uri căscate ’n verf de stâncă, galerii nemesuratc,
Bolți al căror arc se pierde într’un haos neguros,
Astfel se deschid prin munte, ocnele înfricoșate,
Cel de pentru vecinicie loc de muncă fioros!

< Aci fumurile lumei nu pot se se mai scoboare,

\ Și nici vaiete, nici lacremi nu pot se reurce-afar,
Iar pe ceruri de-arde ance bine-făcetorul soare

'■I w riițniiiiiiiMMiiiii.iwiiii

Pentru cei ce sunt ’nauntru strălucește în zadar!
Scările in lungi spirale, tremură ș’abia te poartă,
Pasul ți se ’mpleticește, spiritul e ’ncremenit;
De te uiți în jos pe gură, ca l’a Iadurilor poartă,
La privire ți s’arată un abys nemărginit!

Sute de lumînărele licăresc înnegurate,

Și din fundul ce ’ngrozește, străbătând, pare că ’ți zic,
C’aci, una lânge alta, zac ființe vinovate
Cu victime înfierate de destinul inamic !

www.digibuc.ro
370

LITERATORUL

£nse dacă chiar lumina pâne sus abia pătrunde,
Zgomotul abia s’aude ca un vuiet subteran,
Și multiplele ciocane căror stânca le respunde
Cad p’al sărit steiil de piatră și recad c’un mitrmur van 1

Eu m’am coborît în ele plin de-a lor imensă taină
Și ca într’un vis fantastic le-am percurs și le-am vezut,
Catacombe îmbrăcate într’a negurilor haină
Cum îșî prelungesc rețeaua pe subt muntele tăcut.
Zgomotul de voci confuze pare ș’azl că ’l aud âncă :
Câte inimi sfărîmate, Dumnezeule, — am vezut!
Câte chipuri sigilate de o suferință-adâncă,
Umbre searbăde și triste, pe la olchi-mî n’au trecut!
Am vezut și tinerețea în deplina’I bărbăția,
Cu suavele el forme și cu mușchii el de fier,
Cu privirea el în care, arde-o stea de poeziă,
Ridicând de disperare, pumni nemernici către cer !
In zadar sunt Anse toate: Cel ce intră-aci o dată,
Vinovat, sau poate numai, dus de un destin barbar,
Inimă, putere, viața, se’șl zdrobească singur cată,
Și se lase-orî-ce speranță pentru veclnicie-afar’!’)
Am vezut și bătrânețea de ani mulțl în doue frânta,
Cu o mână tremurândă ridicând greul ciocan
Cum îșl plimbă înprejuru’î ochii care te ’nspălmântă,
Ochi în care nu mal arde nicl-un simțimânt uman !

Am vezut... și ’n taină sfântă întrebatu-m’am atunce,
Ce sunt oare-acele umbre și de ce sunt ele-aci ?
într’a ocnelor urgie cine ’n drept e se le-arunce ?
Și pe-a reulul cărare cin’le-a ’mpins a rătăci ?

Ce ?... Se naște omu ’ntr’Ansul cu a reulul menire ?
Merge el ca se omoare numai pentru-a omorî ?
Ce ?... Tâlhar te-ațil la drumuri pentru gustul de răpire ?
Ce ?... N’aștepțI pAne ce foamea vine a te dobori ?
Ce ?... Ești vinovat când Iarna se coboară se te ’nghlețe
Fără s’aibl o bucătură, tu nici, copilașii tel ?

Ce ?... N’omorî și ’l lași se moară, pe când pot se se resfețe
într’a banului orgiă bogătașii nătărăi ?

!) Acest vers aparține lut Dante.

Nota autorului.

www.digibuc.ro
LITERATORUL

371

Dar ce drept mal mult ca ție le-a dat Dumnezeu subt soare ?
Pentru dânșil-a făcut numai ca pământul se dea rod ?
îmi iei pâinea,—îmi iei viața, și îmi ceri se nu te-omoare ?
Ești bogat, — dar din spinarea bietulnl popor nerod !
Val! Ce-am convenit cu toții a numi Societate
Mult mal demnă ca tîlharil e de-acest cumplit locașiil!
Statul e o ficțiune, iar dreptatea, strîmbatate,
Care duce omenirea dintr’un bop intr’un făgașiil!

Am vezut... Și taina sfântă ce deplin me coprinsese
Ișl lua spre ceruri sborul părasindu-me ’ngrozit...
Bolțile lung vuvuiră, facla ’n imi/nl mi se stinsese
Farmecu ’ncetă, ș’afară, fără veste m’am trezit!

Al. A. Macedonski.

15. V S-O EUR ȘI MIISFUIVI

Amicului meu Costache Grădișteanu

Iți mal aminteșcl tu oare, amice, de copilăria noastră ? Șeii cât ne plăcea
povestirea basmelor și a minunilor fabuloase din timpi antici. Mal târziii, în ado-
escență ne reveneatt în n.cmoriă acele basme auzite în copilăria; cu memoria,
ri’eceam în revistă împărați, geniurî, fermecătoare, cavaleri bravi și eroici, și
âte o dată ne simțiam cuprinși de admirațiune pentru acele ființe fictive, dar
nari și puternice, care săverșiatt fapte minunate, și ne veneaă tentațiunl teribile
e a’I imita, de a’I întrece prin fapte glorioase și strelucite.

De atunci att trecut ani mulțl, și de atunci ne am convins că viața cu-
rinde mii de evenimente mari, frumoase, fericite, ort dureroase, care trec ca vise,
ar care las în urmă o suvenire neștearsă ce nu pere nici o dată din memoria
mulul.

Adolescenți la 1849, entusiasmațl de sacrificiile, de abiy'ga.iunea, de curagiul și
‘patriotismul revoluționarilor de la 1848, făceam un pact cu alțl entusiaștl, a căror
inte și inimă cuprinse de simțimente frumoase, aspirat! la fapte mart. Dumitru
Berindey, Doctorul Jatropolu, George Crețianu, Alexandru Zisu, tu și eil, ne’nțe-
pam la braciil, și subscriam cu sângele nostru un act prin care ne legam cu ju-
rământ se trăim toți pentru unul, și unul peutru toți, nedespărțițl, susținându-
ne unul pe altul, și se devotăm viața noastră, munca noastră, viitorul nostru,
causeî națională, și libertățel patriei noastre.

In parte ne am ținut, toți de acel contract. Fie care pe seama sa a lucrat
pe cât a putut, și cum s’a priceput, și a lucrat mult și bine pentru țară, și toți

www.digibuc.ro
372

LITERATORUL

am contribuit la realisarea naționalitate! Române, și la garantarea libertățel Ro-
mâniei, une-orl prin scrierile noastre, alte-orl prin o lucrare activă în care nu
cruțam persoana noastră. Este însă o parte a acelui pact care nu s’a împlinit
întru toate: amicia, afecțiunea d’intre noi a subsistat, și a resistat timpului, o
crez, dar evenimente, pasiuni politice, câte odată poate chiar interese, ne aii des-
părțit adese, ne att separat de multe ori în lucrarea noastră, așa în cât nu am
trăit toți pentru unul, și fie-care pentru toți, susținându-ne în toate acțiunile vie-
ței noastre.

Nu zic aceste ca se fac amicilor mei nici o mustrare, departe de mine o a-
semenea cugetare; Mustrări,? Poate că le aș merita și efl, poate că adese ori
am fost efl însu’ml causa despărțirel noastre, și a neunitățel noastre de acțiune,
poate că efl însu’ml am necesitate se fitt ertat de a nu fi trăit cu amicii mei,
precum ne legasem, unul pentru toți, și toți pentru unul.

Unul din noi, nu mal este moartea, ’la luat d’intre noi în puterea vieței,
când avea încă un viitor strelucit, doctorul Jatropolu, și poate că acela era cel
mal bun din noi. ’ȚI aduci tu aminte? Eram trei dintre subscriitoril acelui pact
la ’nmormântarea lui, Dumitru Berindey, tu și efl, unul lângă altul, și aș putea
zice unul lipit de altul, priveam cu durere camaradul cărui ziceam un adio etern,
o lacrimă tăcută ferbinte brăzda figura fie-cărul, și când țerâna a acoperit pe acel
amic iubit al inimel noastre, câte trei am simțit că acel pact pentru care el nu
mal era, remânea mal puternic pentru noi, și câte trei din acela’șl avânt, înaintea
acelui mormânt ne am strâns in o îndelungă îmbrățișare, care afirma iubirea
d’intre acel cari remâneafl, în urma scumpului nostru mort.

Suvenirea acelui pact m’a depărtat un moment de la subiectul mefl, amiu-
tindu’ml acea frumoasă pagină a istoriei vieței mele ; pentru mine, am simțit că
îmbătrânită, împetrita mea inimă, a tresărit de o emoțiune tâneră și scumpă, și
acum când am spus amicilor mei că me scitt dator se’I iubesc, ori care se fie
simțimintele lor către mine, și că nici un resințimânt, nici o amărăciune, nu a
slăbit afecțiunea mea, me simț mal ușor, și reintru în subiect.

Povestirea basmelor era un bun lucru in educațiunea copiilor, pentru a le
forma inima și spiritul; părinții, dădacele, institutorii att perdut bunul obiceitt de
a povesti basme la copil, și aceasta este un refl.

Basmele eratt făcute spre a da idea unor fapte mărețe, unor simțiminte fru-
moase, unor cugetări profunde care poetisate, împodobite cu minuni fictive, re
mâneați în mintea copilului, ca se’I inspire și lui aspirațiunl spre fapte mărețe
și ca se împlânte în inima lui simțimintele frumoase.

Copilul cărui a remas în memoriă basmele ce i s’a povestit, legănându’l p
genucht, are mal mult avânt spre fapte bărbate când devine om, dobândesce as
pirațiunl mal mărețe.

înamorat, omul îl pare că s’ar bătea cu smeil și cu împerațil pentru fru

www.digibuc.ro
LITERATORUL

373

moașa lui amantă, puterea șl-o crede gigantică, și curagiu ’l incomparabil. Gân-
direa celei ce iubesce este un talisman, numele ’l o vorbă magică, ce triumfă de
toate dificultățile și învinge toate obstacolele.

Și ce sunt oare doinele răpitoare, și legendele admirabile culese de marele
maestru al poesiel Române V. Alexandry, de cât basmele timpilor antici de mă-
rire al României? Ori povești de amoruri încântători?

X" Pe la 1864, un d-1 PrededicY, inginer, atunci octogenar, contimpuran și
grămătic al nemuritorului Lazăr, îmi spunea:

—„ Dascălul-Lazăr era om bun și iubitor de copil; în orele de recreațiune
el strângea copil cel mal silitori împrejurul setl, și le zicea: ^Venițl, copil, seve
spun un basmu!" care voia, îl asculta; care nu voia, liber era se se ducă se se
joace, dar atât de mare era autoritatea dascălului Lazăr, în cât toți se adunai!
de bună voe împrejurul lui, și ’l ascultaîî. — Dascălul Lazăr avea cinci, șease
basme de predilecțlune pe care le spunea mal adese ori asupra Grecilor și Ro
manilor, unul d’intre ele pe care ’l repeta mal tot d’auna era acesta:

„Era o dată
„Ca nici o dată,
„Dacă n’ar ti,
„Nu s’ar povesti:

„Era o dată un Imperat mare cărui se zicea Craiu adică rege, adică re-
gulator al celor omenescl în lume, nu stăpânitor, căci stăpânitorul omenirel este
„numai Dumnezeii; rege vrea se zică «a regula* prin urmare a cârmui iar nu
a domni.

• Așa explica dascălul Lazăr copiilor semnificarea cuvântului rege: se vede că
el era republican; savanțil de la Academiă vor discuta poate asupra explicațiunel
dată de marele învețător al tutor învățăturilor RomânescI, și o vor găsi neeru-
dită, neecsactă, și neradicală. — Slobod 1

Revenim la ceia ce PrededicI numea: Basmul dascălului Lazăr.

„Acel Imperat, craiu (rege) când l-a născut mama lui, ca se fie norocos,
„l-a pus pe marginea unul rîtt, unde găsindu’l o lupoaică fometos și leșinat,
„în loc se’l mănânce, cum fac lupii și oamenii, I a dat lapte din sînul el, și’la
hrănit.

„Craiul se numea Romulus.

„Hrănit de lupoaică,, craiul dobândi vitejiă, tăria in cele bune, și când
„se făcu mare el găsi o lume încurcată, neregulată, nedomiritâ, care nu avea nici
„cunoscința binelui nici priceperea reulul, și o luă sub ocrotirea lui.

Dascălul Lazar zicea hrănit și ocrotire: academicii’l condamnă. El cu inten-
țiune negreșit, nu vorbea de Remus, nici nu pomenea de fratricid, pentru că
poate că nu voia ca copil, înainte de a dobândi discernământul binelui și al reulul,
se aibă cunoscința crimei,

www.digjbuc.ro
374

Literatorul

Urmăm cu basmul:

„Romulus când se făcu om, Dumnezeu vezându’l voinic și cu minte, ii chiă-
„mă la sine și ’I zise: — Ascultă, fetul meu, ’țl am dat putere și înțelepciune,
„inimă și spirit, adică cum am zice duh; îți dau vechilimea la mână se regulezi,
„se cârmuescl în numele meu pământul, și pentru aceasta iți dau putere, ca
,se poți se pedepseșcl în locul meu pe oameni rel și reu-făcătorl pentru semenilor.

„Ast-fel Dumnezeu regula în cer lumea cealaltă, și Romulus regula pământul
,ca vechil al lui Dumnezeu.

„Pământul întreg atunci se numea Roma.

„Și scițl voi, copil, cine erau stăpâni acelui pământ care se numea Roma
„ atunci ? Stăpânii pământului era Romani, adică Români, căci Români i sunt urmași
„acelor Romani.“

De aci ’nainte PrededicI nu ’șl amintea urmarea; conclusiunea însă a acestui
basmu era aceasta :

„Craiul Romulu umplu pământul cu bunurile ce ’I trimitea Dumnezeu, și
„sădi pr’intre alte multe flori care desvoltându-se s’au transformat în credinți ne-
„stremutate, în inima Romanilor, iubirea de patriă, dorul de mărirea el, respectul
„și iubirea de oameni, și amorul. într’o zi Romulu se urcă la cer în vecinica o-
„dicnă, și Dumnezeu îl primi zicându’I: „Fii ertat și lăudat căci mult bine al
„făcut, și împărăția lăsată de tine pe pământ, va fi, în numele meu, stăpâna lu-
„mel, ca se o cârmuiască tot d’auna pe calea binelui, a dreptățel și a omenirel! *

Dascălul Lazăr avea metoda lui, el transforma istoria în povești, ca se o
facă mal plăcută, mal înțelâsă, mal ușoară de reținut în memoriă, pentru copil.

Se zice că moralistul Montaigne, făcea din ori ce subiecte istorice jucării
de lemn pentru copil lui, și punea ast-fel istoria în acțiune, punând în mișcare
prin acele lemne toate faptele cele mari ale oamenilor, sau ale popoarelor.

In epoca contimporană, eram prefect în districtul*** și făcând o revisiune
scoalelor am întrebat pe un profesor: „De ce pe lângă lecțiunile regulate, dupe •
programă, nu faci afară din programă, oare care lecțiunl date în convorbiri cu
copil în povestiri, care ar remănea în memoria școlarilor ?

— „Atâta mal lipsea, — îmi respunse profesorul: — Pentru aceia ce sum
plătit, îmi împlinesc datoria; nu sum nebum, se mal dau prisos gratis."

Pentru acel profesor șciința era o marfă ce i se plătea cu dranul, și pe care
și el o preda cu dramul, dupe cum i se plătea.

Profesorul avea dreptate pane la un punct oarc-care.

Nu este datoria profcsorelul de a educa copil, de a le forma simțimântele și
cugetările, este a părinților.

Din nefericire la noi în România din o sută de părințigăseșcl unul care se se
ocupe însu’șl de educațiunea copiilor sel. Am vezut părinți cari nici la scoală nu
voia se ’șl tremită copil, și am v':zut pe alțl furioși că la distribuirea premiilor,
nu se deduse cununi la copil lor pentru că nu învețase nimic.

www.digjbuc.ro
LITERATORUL

375

Și aceste nu sunt basme, asemenea părinți sunt pe toate stradele, în toate
părțile în România.

Grecii și Romanii învățau mitologia, adică basmele cele mal basme, asupra fi-
ințelor celor mal imaginare ce au ecsistat. Pentru ce ? Pentru ca se dea copiilor
idea faptelor mari și a simțimântelor	mari. Copilul este	ușor de entusiasmat,	și

aceia ce provoacă entusiasmul Iul, ÎI	remâne în	memoriă	și cearcă se imiteze.

Mi se va zice că mitologia este plină de povești de amor.

Amorul este un simțimânt nobil	și frumos,	el duce	pe om la acte mari,	la

sacrificiurl eroice, la avântul de a comite fapte	strălucite	și bune. Mal frumoase

sunt amorurile din mitologiă, decât asasinatele Markizel de Brinvilliers, carte ce
am văzut în mâna unei domnișoare bine educată din societatea cea mal distinsă.

Basmele au rațiunea și utilitatea lor.

Bătrânii noștri cari erau înțelepți și practici, au priceput că sunt multe în-
vățăminte frumoase și bune în basme, și de aceia el le povestea și punea se le
povestească copiilor.

Aceasta explică și vechiul adagitt al basmelor:

„A fost o dată

„Ca nici o dată.

„Dacă n’ar fi
„Nu s’ar povesti!

Și cu această poveste, te ’mbrățișez frățeșce.

Pantazi Ghika.

In olchiî

In olchiî tel când m’am uitat
Citii poema viețel tale
i a mea inimă-a făcut
Intr’un minut o lungă cale !

Abia o dată mi-al vorbit

Si te cunosc de-un veac aproape
C’a vrut amoru, ’ntr’un minut,
Intr’un minut, un veac se’ngroape!

De-al vrea se scil cât te iubesc
E lucru foarte greu îmi pare:
Pe buze-ar trebui se ’țl mor
In cea d’ântâift îmbrățișare!

.AZ. A Afacedonki.

www.digibuc.ro
376

LITERATORUL

Curs de Analiză Critică

ii.

DESPRE LOG-ICA POEZIEI

(Urmare) (1)

Sunt de sigur mulțl carii îșl închipuesc că introducerea unor expresiunl
ca cele citate nu pot figura cu suces în limba noastră. Acelora le volfl răs-
punde că de când există poezia în inima poporului Român, ele sunt intro-
duse, scrise și cântate, fără ca niminl încă, sâ cuteze a le numi nelogice,
câcl in poeziă, se numeșce logic tot ce este frumos. Cântecile noastre po-
pulare, sunt dovada cea mal pipăită că nu ne înșelăm și valoarea acelor cân-
tece nu o poate tăgădui niminl, fiind aprețuite ca nișce adevărate petri
scumpe de toată lumea adevărat literară. Meritul de fond al acestor poezii
stă ensă, mal cu seamă în forma lor poetică și cu totul nelogică pentru
proză.

Astfel de exemplu,—prozaic vorbind,—nu putem admite ca logice nici
chiar aceste versuri:

„Sus la munte, ninge, plouă,
La Craiova pică rouă,
Dintr’al nopții oichi cerești
Și din olchil omeneșcl.

In adevăr, în proză nu s’ar putea zice în nici un chip, că „noaptea are
oîchi din care pică rouă*.

Ce ar fi devenit ănsă aceste admirabile versuri dacă autorul ar fi
rămas logic și nu s’ar fi înălțat pe aripa poeziei penă a ajunge să exprime
cu ajutorul acestui stil figurat, prin personificarea nopții, că:

„Sus la munte ninge, plouă
„La Craiova pică rouă
„Dintr’al nopții oîchi cereșcî,
„Și din olchil omeneșcl!»

Pentru ca să arătăm acuma, că ânsășl expresiunele pe care le-am ex-
tras din Dante și Virgiliu, ori cât de cutezătoare s’ar părea, pot să intre și
în cadrul unei poezii Române, dăm aci câte-va versuri pe carii le-am com-
pus spre acest finit, adăogând într’ensele și expresiunl proprii nouă. Eată-le:

„Tu al âncă în suflet credință.—Mal poți âncă
„S8 mal trăescl, și'n locu ’țl adesea voiă să fiu:
„In sufletul meu ensU e jale-atât de adâncă,
„Ș'atăt e de pustiul

Analiza prozaică a acestor versuri ne va da ca rezultat nelogica pănă
la absurd, de oare-ce, credința, e un rezultat al combinațiunil cugetărilor
în creieri care e un organ material și pipăit; credința nu poate fi prin ur-
mare un rezultant al unei ficțiuni ca aceia numită suflet. De asemenea

www.digibuc.ro
LITERATORUL

377

un om poate să fiă „coprins de jale“ dar nu să poate zice în mod
strict logic, că acea jale rezidă în sufletul său, și âncă,— ce este și mal
mult,—că jalea sa e adâncă, de oare-ce, jalea, poate să fie mare, pe câtă
vreme, adâncă, nu poate fi de cât o apă sau o prăpastiă, etc.

A zice apoi despre suflet, că este atât de pustiu, este a fi tot atât
de nelogic.

Trecend la strofa a doua, vom da peste mal multe :

„De ce mă ’ndemnl la viață? —Nu simți că pentru mine

„S’aisprăvit pămentul și soarele-a tăcut?

„Ce bine mal m'așteaptă, ce reu mal mă reține

Când traiul meu e mut?

Expresiunile din strofa ânteiă sunt a le mele, dimpreună cu cele ca:
„S1â isprăvit pămentul* și ca: „ Traiul meu emut", Expresiunea: 9Soarele-a
tăcut,*, este ensă, proprietatea lui Dante.

Nimica, precum vedem, nu este logic nici în această strofă, judecând
negreșit din punctul de vedere al prozei, și din acest punct, fireșce că
suntem și noi de acord, cu ușureii critici, carii caută în poeziă, lo-
gica prozaicelor dumnealor fierturi, asupra faptului că ideile enunțiate în ver-
surile de mal sus, sunt cu desăvîrșire absurde dimpreună cu modul lor de
exprimare cu tot.

Și cum ar putea să să isprăvească pămentul, să tacă soarele și să a-
muțească traiul ?.. El bine nu poate să fie cu toate aceste, ceva mal logic.
Pentru omul în a cărui inimă este dezastru și în al cărui olchl nu mal pot
să fiă nici chiar lacrăml, pămentul să ispăvesce, soarele tace, și traiul, nu
mal are limbă. Pentru acel om, s’a isprăvit pămentul, de oare-ce fericirea
lui s’a isprăvit! soarele a tăcut, de oare-ce, cu toate, că razele sale luminează,
razele sale nu’l mal vorbește de-amor, de viață, de petreceri, de-aspirațiunl
perdute;—traiul său este mut, de oare-ce, ziua care trece să aseamănă cu
ziua care vine. Numai o asemenenea amuțire] a traiului, o asemenea tăcere
a soarelui și o asemenea isprăvire a pămentului, poate să aibă după pă-
rerea mea, toată conciziunea și poezia cerută pentru a putea să exprime
dezastrul din inima care nu mal are nici o credință. Această părere, îm-
părtășită sau nu, e părerea mer, și n’așitt emite-o tocmai asupra unor versuri
alcătuite de mine, dacă nu m’așiO rezema tot pe modul de exprimare al
celor duol mari maieștril: Virgiliu și Dante.

Fără a mal analiza dar, vciO cita pur și simplu, o a treia strofă, men-
ționând numai că expresiunea: „Famfare colorate de-o purpură aprinsă, nu
’ml aparține mie, ci autorului Divinei Comedii. Eat’o:

„Odinioară Muza famfare colorate

„De-o purpură aprinsă, vărsa'nprejurul meu!

„S’au stins ș’acele note de ângerî inspirate:..!

„Mă perd în Dumnezeu!“

www.digibuc.ro
378

LITERATORUL

Afară de observațiunile pe carii Ie făcurăm asupra socotelii ce criticul
trebue să țiă că în poeziă, nu este ne-logic tot ce în proză ar fi absurd.
Vom spune că logica se mal deosibește da a prozei și în multe alte puncte.

In proză de exemplu, nu sS va putea zice nici o dată: „ai ochi dar
avend și oichi și vedere ești orb», ci se va zice : Ai ochi dar n’ai dreptul se
vezi.

El bine, pentru a exprima asemenea idtî, poezia procedează într’un
mod cu totul ne-logic pentru proză. Ea zice:

„Iar tu, sărac, al voie și nu poți a voi:

„AI oichi dar nai vedere; al gură, n’al cuvinte;

„AI inimă’nfocată dar nu poți a iubi!“

/Bolintineanu. în Sorin, pag 494. Edițiunea SocecJ

Conform logicei, s’ar fi zis în proză astfel:

«Iar tu, dacă ești sărac, poți să albi voință dar n’al dreptul ca să vo-
«iești; poți să aibl oichi dar n’al dreptul să vezi; poți să albi gură, dar n’a’l
«dreptul să vorbești; poți în fine, să aibl inimă înfocată, dar n’al nici chiar
«dreptul să iubeșcl.»

Așa ar fi zis negreșit proza și ar fi zis bine; dar poezia, într’un mod,
în aparență ne-logic, înlocuiește cu o logică fundamentală deplină, «dreptul9
«de a voi,» «de a vedea,» și «de a vorbi» al prozei,— prin ne-puterea de
a îndeplini aceste toate. A zică în adevăr: «Nu poți,9 este același lucru ca
și cum al zice: «N’al dreptul,* de oare-ce, dreptul, judecându-se drept, nu
este de cât un rezultant al puterei. De aci urmează dar, că cine e serac n’are
nici putere și că cine n’are putere, n’are nici drept, și nici chiar dreptate.
Logica este astfel, cu desăvîrșire satisfăcută și ea devine aci cu atât mal
tare cu cât vedem, că ea procedează prin’tr’un șir de deducțiunl strâns
legate împreună. Am putea să zicem chiar, că în poeziă, ea nu constă a-
proape de cât din deducțiunl.

Ast-fel de exemplu în proză s’ar zice:

„Ninsoarea roșeșce de sânge.’1

In poeziă: «de sânge», poate fi suprimat dacă lucrul ar putea rezulta
din deducțiunl trase din alte versuri, ca de exemplu în următoarele:

„0 ploue de gloanțe în vânt vîjieșce,
îneacă Pandurii; ninsoarea roșește.

/Bolint. în «Andrei» pag. 173. Edițiunea Socee,/

(va urma)	Al. A. Macedonski.

www.digitNic.ro
LITERATORUL

379

M’ațl Invețat

Femei, se rîd m’ațl învețat,
Când suferințl se strâng;
Se cânt, — când omul e-apăsat,
Se rîd, — când olchil plâng !

M’ațl învețat se ’ml port iubirea,
Ca subt un catafalc,
Și căutându-ml fericirea

Pe inime se calc!

M’ațl învețat, se beau, — se joc,
Se mint inimel mele,
Se zic că sunt buze de foc
Când eu înghieț pe ele!

Femei, voi m’ațl tîrît pe puntea
Ce duce subt pământ

Si m’ațl silit se-ml încing fruntea
Cu flori de pe mormânt!

M’ațl învețat, dorul se’ml sting,
Se fiiu nesimțitor;

Amorul astă-zl vi’l resping
Și calc pe-al vostru dor!

C. C. Bacalbașa*

-------------------------

Alaiul fetei sărace

(Imitațiune din Brizeux)

Abea-șî terminase al cincl-spre-zecelea an, ș'înainte ca să-i
fi bătut inima sub privirea unul tânăr, moartea o răpi din acea-
stă lume: astfel un boboc de trandafir cade de pe ramură, smuls
de vânt saă de ploae. Alaiul fetii nu atrage lume numeroasă, care
să vie căscând saiî vorbind de treburile sale, să urmeze cu un
pas leneș pe mort penă la gropă, găsind în veci prea lungă ul-
tima rugăciune, ș arătând prin toată înfățișarea lor că li s’a urît,
și că în el nu e de cât un gând: „De l’ar îngropa mal iute!"
Nu, coșciugul fetei e însoțit numai de un preot care încet repetă, ca

www.digibuc.ro
^80	literatorul

o mașină, rugăciunile obicinuite; lângă densul vine un copil care
câte o dată dă preotului răspunsul după tipic. Ce vreți ? Biata
copilă e sărăcă, ș’in lumea noastră, chiar rugăciunea se plă-
tește. De murim, de suntem duși la ultimul nostru locaș,—
cu trîmbițe, cu surle, cu chorurl de popi este dus bogatul,
iar săracul, — pe ascuns. O cruce de lemn, semnul cel mal
simplu al unei gropi umile, și o stofă sărăcăcioasă, eată ultimele
ornamente ale frumoasei Vergini. Când cioclul cel negru veni să
ridice cu brațul săii vîrtos frumosul el trup când moarta fu
scoasă din casa părintească, spre a fi afundată în noaptea cea rece
al eternului sicriu, clopotul depărtat al satului abea trimise prin aer
câte-va note lugubre. Că înainte de zioa scrisă, o grabnică moarte a
răpit p’această dulce fecioară, poate că nici nu știti cel-l-alțl ță-
rani, și, dacă știa, el nu vor să-și pearză dimineața. Așa muri fe-
cioara ; prin poteca tăcută, prin câmpiile înverzite ce răspândesc
un miros sănătos, înaintează alaiul, la primele raze ale soarelui de
vară. Era timpul în care rîde câmpia și ’nverzesce arborul, când
vesel Aprilie începe a răspândi florile sale pretutindeni. Pretutindeni
mirosuri de flori, pretutindeni cântări de păsări. Pe ori unde mergea
coșciugul sărmanei copiii, de pe rămurl cădeau flori albe ca lap-
tele, roșii ca sângele, și formați ca ghirlande pe peptul fecioarei
moarte. Din toate părțile, se vedeaiî picături pe rămurl și pe fol:
firea părea a jăli pe. mândra copiliță.	B. Florescu.

Grupul Literatorului, grație severității sale, se mărește pe fie
ce zi venind la dânsul talente noul. Azi, introducem pe d. G. D.
Georgian, deja cunoscut prin fabule publicate prin ziare politici
și prin comedia ce a imprimat:

Ochilor El.

OlchI frumoși, în a mea cale

Pentru ce v’am întâlnit ?

Ca se plâng acum cu jale
Acel ceas nenorocit ?

Spuneți, astre răpitoare,

Spuneți, visuri ce-ador eu,
Cui se’nchin viața’ml oare,
Voue ? Sau lui Dumnezeu ?

G. D. Georgian,

www.digibuc.ro
LITERATORUL

381

Cugetările Iul Preville asupra artei Comedianului.

(Urmare)

Am zis că comedianul trebue se aibă figura rolului seu. Dacă ar juca un
rol din comicul nobil (comedia nobilă), trebue de sicur se pue în ținuta ca și în
dicțiunea sea, o deosebire reală între modul de a Interpreta acest rol și modul
cum interpretă un rol din comicul unul gen opus, pentru că unul ne arată natura
lustruită prin educațiune, și cel-lalt ne-o arată lipsită de ori-ce cultură. — Iu
genul nobil, actorul ne învață, caută se ne îndrepteze făcându-ne pictura rătăcirii
spiritului, slăbiciunii inimii. In genul opus, actorul excită veselia noastră sau prin
aerul ridicol ce dă personagiului ce represintă, sau prin talentul seu, făcându-ne
se rîdem de cele-lalte persoane ale piesiî. Rolul ce îndeplinește un actor trebue
se imprime pe figura sea spiritul acestui rol. — Invidiosul trebue se aibă ae-
rul trist și brusc: trebue se ție acest ton în tot ce zice și ce face.

Nobilul îngâmfat are aerul distrat, și nu privește de cât rare ori pe acela
cu care vorbește.

Un avocățel care face pe coconașul afectează maniere precioase și nemlădioase.

In toate rolurile trebue a ’țl însuși ticurile comune personagelor ce repre-
sințl. AI se joci rolul valetului unul bogat insolinte ? fă se reasă acea ce poate
produce asupra unul servitor reul esemplu ce ’l dă stăpînul, împrumută tonul și
manierile sale.

Ești in șcenă cu unul din lucrători onești cari lucrează pentru acesta, tre-
bue se se citească în ochii și în acțiunea d-tale plăcerea ce al de a umili pe
orl-cine ’l silește posițiunea sea de a te menagia, în încrederea care-o are că vel
putea influența pe lângă stăpân.

Profită tot d’auna cu folos de înlesnirea ce autorul ’țl dă adesea de a ne
înveseli pe socoteala celor-l-altor persoane din comedie, sau parodiindu-le, sau de-
pingându-ne într’un mod comic defectele lor cele mal învederate, cum Paschin, în
L’homme ă bonnes fortunes, afectând tonul îngâmfat al stăpînulul seu, adresează către
Marton, acele’șl cuvinte ce ținuse Moncad acestei subrete. „Nu sunt oare bine, Man-
tou ? — adio, copilițo, — bună zioa, drăguțo. * Dar trebue ca aceste imitațiunl se
ne fie redate cu finețe, altfel ele vor fi reci și nesărate.

Când o piesă nu dă prin ea însăși un motiv actorului de a desfășura știință
în jocul seu, trebue se caute el acest motiv în propriul lui genifl, care este un ma-
estru care nu ’l va rătăci.

Adesea se întâmplă o contrarietate care ne pare veselă tocmai din causa fier-
berii firescl ce arată personagiul care este supărat. Spre exemplu, doue persoane
se introduc într’o casă: una are interes se nu se știe că a intrat; dar cea-l-altă
care n’are aceiași precauțiune de luat, s’anunță într’un mod sgomotos, și numai
dupe o esplicațiune pe cât de liniștită de o parte pe atât de vie de cealaltă, a-

www.digibuc.ro
382

LITERATORUL

cela care are interes a nu fi descoperit isbute^te se silească pe cel lalt se ’l asculte.

Acest joc cere din partea actorilor în șcenă un natural perfect, fără care o
ast-fel de șcenă, în loc de a fi veselă ar deveni plicticoasă.

Un stăpân nerăbdător de a citi un respuns pe care i’l aduce valetul seu, de-
vine nerăbdător din’ causa întîrzieril ce pune acesta a i-o da: valetul se caută prin
toate bosunarele și scoate din ele o grămadă de hârtii strînse, pe care le presintă
stăpânului una dupe alta ; stăpânul le aruncă cu o violență conținută pe care va-
letul o mal mărește încă prefăcându-se că a perdut’o: în fine o găsește.

Acest joc, d’o parte și de alta, trebue se fie o pantomimă scurtă, dar expre-
sivă. Erast, în Les Folies amoureuses, desface cu iuțeală biletul ce Agata prin
mijlocul unul prefăcut delir mușical, a găsit prilejul de a’I o trimite : cine-va ar
crede că va citi biletul în liniște; dar Crispin îl întrerupe repetând în mal multe
rlndurl ultimile note cântate de pupila lui Albert.

Acest capriciu e cu atât mal comic pe cât el există chiar în natură. Când
eșim de la un concert, nu îngânăm 6re mal fără voia noastră aria care nc-a impre-
sionat mal mult ? Nimic nu e mal natural de cât de a vedea pe Crispin cercând
se’șl reamintească unele din notele ce I resună în urechiă.

Adesea un actor dă personagiului seu mal mult spirit de cât trebue se aibă
în piesă: sau pune în acea ce zice o fineță care presupune într’însul o absolută
libertate a rațiunel, când prin combinațiunca rolului seu, suntem induși a crede
că simte în el însuși o turburare care nu’I permite de a cugeta nici la cea ce
zice, nici la cea ce face. Iată confusiunl de cari trebue se se ferească unii: ac-
torul neînlăturîndule arată că a eșit cu totul din spiritul acestor roluri.

Ar fi mal bine se joace cine-va cu cumpătare, de cât se se aventurese prin-
tr’un joc falș, căutând a pune în acea ce zice fineță. Sunt doue feluri de jocuri
fine pe șcenă: unul constă în frase sau cuvinte: Spectatorul n’are trebuință decât
se asculte pentru ca se fie împins la veselie printr’ensul; pe când are nevoe se’l
radă pe cel-alt pentru ca se simță o sensațiune plăcută; acesta este destinat
plăcerii ochilor. Și se numește joc de teatru. Fineță în felul de a zice, fineță în
pantomimă, iată cele doue mijloace mari ale comedianului. In tragediă ca în co-
mediă cel dintfeifl din aceste mijloace, pentru a place spectatorului, trebue se fie
combinat urmând nuanțele rolului ce îndeplinesce, al doilea aparține mal în spe-
cial comedii. In tragedie, e de trebuință ca cea ce se numește joc de teatru se
fie foarte intim legat cu acțiunea; în comediă putem fi mal puțin severi, cu con.
dițiunea însă ca nici o dată actorul se nu iasă din verisimilitate, nici se se înjo-
sească până la acele gesturi vulgare care nu sunt de suferit de cât în grădinile
publice... Jocul de teatru se esecută sau de o singură persoană, ca în rolul lui
Sosia, etc. — sau prin concurența mat multor actori. In ânteiul cas, geniul co-
medianului care e singur în șcenă T spune ce are de făcut. In al doilea, este de
trebuință ca actorii se se înțeleagă pentru ca se domnească în posele și mișcările
lor toată precisiunea necesară. Iuțeala cea mare a unul personagiu face se reasă

www.digibuc.ro
LITERATORUL	383

marele sânge rece al celu-l-alt. — Cu cât un stâpâu va fi mal mâ’iiat. zicând va-
letului seu :

Comment! double coqiiin, me trompet de la sorte!

Cu atât valetul va pune mal mult sânge rece respunzând :

Je m’y suis vu contraint, ou le diable m’emporte.
și cu atât mal mult asta glumă va reeși.

Acest comic de situațiune va fi și mal bine simțit în situațiunea urmetoare:
când Mascarille, batjocorit câte-va minute mal nainte de Lelio, simte că acesta are
nevoe de serviciurile lui, cu cât Lelio se roagă mal mult, cu atât el se arată mal
nepăsător. Mal ales în respunsurile lui scurte și pline de mărire trebue se pue
acele nuanțe fără care ridicolul lor n’ar părea atât de vesel cât este în realitate.

(Va urma)	Traducere de Mircea Dimitriadi.

-------------------------------------------------

Plapumă și Căpăteiu

Unul nașce, altul moare, unul rîde, altul plânge,
Lnse-al Omenirii noastre lung și nesfirșit alaiil
Se’nvîrteșce împrejurul unul singur scop în lume:

Bunul traiQ !

Bestia, dupe atâtea veacuri câte mal trecură,

Peste spirit predomnește ca și’n ziua cea d’ântâifl;

Ce’ml tot spuneți vorbe late : .Patria și Libertate“!....

Plapumă și căpetâifl ’

Al. A. Macedonski

NOTITE LITERARE

*

Proscrisul Român, dramă originală în 5 acte și îu proză de d. V. Maniu, membru
al Academiei și deputat.

Această tipăritură este îngrijită fără a fi elegantă și să află depusă spre vânzare la
toate librăriile pe prețul de 2 lei nuol.

Conținutul este reușit atât ca intrigă și acțiune, cât și ca limbă, cu excluderea ănsă a
câtor-va monologul! cam lungi și a câtor-va întorsături de fraze cu care nu ne putem uni.

Așa de exemplu:

— „Supără?" în loc de: „PrezQnța mea vă supără oare?" este menită, dimpreună
cu alte asemenea forme frazeologice, a supăra urechia ne obicinuită pe drept cuvânt, cu
un limbagiă clasic, într’o limbă uzuală de salon.

Ceea ce însă, înalță cn tenv'iii scrierea distinsului Academician este intriga și mo-
dul natural al țăsăturil, cât și vioiciunea acțiune!-

Din acest punct de vedere dar, și mal ales din acela al purității limbistice, opera
d-lul Maniu, este de mare însemnătate și nu putem de cât să dorim n-prezintarea el pe
theatru, unde va avea negreșit, un succes demn de strădania ce a pus autorul și de fru-
moasa concepțiune ce a realizat.

www.digibuc.ro
384

LITERATORUL

Observăm ca lămurire imparțială, că prin puritate de limbă, nu am înțeles stilul
pedant și greoii! al ma! tutulor autorilor noștri! cari! s’au încercat a ne re-apropria de
latinizm, limba noastră mumă.

Meritul de căpeteniă al d-luî Mauiu, este tocmai faptul, că n’a căzut în asemenea
păcat, rămâind purist și clasic, fără a deveni pedant și neînțeles. D-sa ne vorbeșce într’o
limbă uzuală, în cele mal multe părți ale operei sale; iar cuvintele sale, aproape fără ex-
cepținne, îșl găsesc rădăcina lor în limba latină, nefiind ânsă puse la tortură prin feluri
de scălâmbăierî, așa că putem zice că fîe-care frază a d-sale, formează un șir de mărgăritare.
*

Frigurile, comediă originală, în versuri, într’un act, de G. D. Georgian. Să află
depusă spre vânzare la toate librăriile.

Printre multe versuri rău construite, țesătura să susține și tânărul autor a nimerit maî
multe typurî, așa în cât, această primă încercare a sa, se face demnă de a fi luată în consi-
derațiuae și demnă de a fi încuraglată.

II judecăm sever pe d. Georgian, pentru că voim să’l vedem ajungând și pentru că
simțim că are în d-sa stofa trebuincioasă spre a face, într'o zi, ceva mal mult de cât
literatură prin gazete politice și umoristice, și ceva mal mult chiar, de, cât prima sa în-
cercare, care, ori cât de Friguri ar fi, nu va putea să reziste la această doză de chinină
critică, după cum nu va putea să reziste nici la citire, nici la reprezintare de cât într’o
minimă parte.

Fireșce că scrierea d-luT Georgian, ori-cât de ne-săvîrșită ar fi, este mai buuă de cât
ne-săratele fierturi, ale unor domni carii să pretind autori dramatici dacă aii făcut două
saă trei jocuri de cuvinte mahalagieșcl intr’o șcenă; dar pentru d-sa ânsășl, tânăr care
are dreptul să pretindă la succese mal serioase, nu putem să zicem, că ce a seri*, este
îndestul de satisfăcător.

Am zis că ’și-a nemerit multe din tipuri, și suntem siguri că vor fi de acord eu
noi toți oamenii imparțiali câți vor citi-o; dar aceasta nu este de ajuns într’o comediă.
Ceea ce am fi dorit să aflăm, ar fi fost mal mult spirit satiric și cât să poate de puțin
umoristic, de oare-ce, după părerea noastră, umoristica este ultima treaptă literară.

Aceea ce am consilia prin urmare autorului, este să uite cu desăvîrșire spiritul ce
a putut culege din umoristica unor ziare de luptă militantă, și să citească mult, pătrun-
zându-se adânc de spiritul cel bun al autorilor mari.

*

Amor și lacrimi, poezii de P. Georgescu, Prețul 50 bani.

Acestă broșură, ca tipăritură, este elegantă în accepțiunea cuvântului, dacă vomes-
clude ânsă încadramentul cu floricele al copertei. ludată cum o deschidem, dăm de pagina
âutâia, artistic încadrată în subțiri liniamente imprimate în albastru. In centrul pagiuel,
să află repetat, titlul de pe copertă, în culori roșii. încadramentul fie-cărel pagini este tot
în albastru și literele inițiale din începutul fie-cărel poezii, în roșu. In capul paginilor să
află câte un clișeu în negru și alb, reprezintând flori, sau figuri chimerice. Poeziile încep
din josul paginel ptpcum să și cuvine și hârtia este fină. In total, ne felicităm de arta
tipografică și de bunul gust care a prezidat la typărirea broșurel în cestiune.

In cât despre poezii afară de cea din frunte, care este admirabilă, și de vre-o două
dar altele, care pot trece, încolo, toate, nu merită de cât părerea de rSO ce simțim ori de
câte ort vedem pe un tânăr grăbindu-se a publica lucruri, pe care el le crede buna^—
numai el.	ZXcmîk

Typographia Thoordor Michaiescu, strada Theatrulul No. 8,

www.digibuc.ro