ANUL I. 40 bani Numerul No. 20. Abonamentul: pe trei luni i lei, pe șease luni 8 lei.— Anunciurile: pe pagina 13 și 16 linia 30 b. Scrisorile nefrancate se refusă. Administrația Strada Stlrbey-Vodă, 9. SUMARUL: Cântec de renașcere, — Moartea unul Fluture, — Mur-Fatlar, poesil — Câte-va pagini din jurnalul meu de călătorie de A. A. Macedonski. — Femeea cu pantofi roșii nuvelă de T. M. Stoenescu — Cugetările lui Previle asupra artei Comedianului, traduceri de Mircea Dimitriadi _ Corul in tragedie de B. Florescu. Cântec de renascere J A muri, — este prea lesne: Dreptu-acesta l’avem toți, finse toți, n’au drept la viață : Ce e greu, — ea trăi! Secole ’napoifl! — Un altul I Are locul ca se ’ț! ia Și deviza lui e sacră: „Drept la viață pentru țoțl!“ Care-a fost a ta, — respunde ?... Lumea toată-ai despărțit Ș’ai trunchiat’o ’n doue taberi: Cel ce au și cel ce n’au! Jos cu taberile tale: ^Toți s’avem, că toți muncim! Și pămentu-acesta marc Se dea roade tutulor! AZ. A. Macedonski. www.digibuc.ro 306 LITERATORUL Câte-va pagini din jurnalul meU de călătorie. Sosisem la Neapoli de vr’o două săptămâni și cu t6tă derula ce a- veam să vizitez Pompeil, cât mat în grabă, ful silitit să dati acea dorință, zi dupe zi, din oare-carî împrejurări. In sfirșit, în ziua de 20 luniu, la orele 3 după amiazl, plecaiă la ga- ră, £i mă urcaiti în trenul ce face serviciul între Neapoli și Pompei, însoțit fiind de un Italian ce luasem a’ml servi de călăuză spre a mg conduce printre acele mărețe rămășițe ale timpului vechio. La orele 4^2 sosirăm la cea din urmă stație, situată în făța Pompei!, și, scoborând din vagon, plecarăm pe jos către orașul mort de atâtea se- cole și din care au mal rămas încă, urme atât de grandioase. Terenul pe care călcam, era aci negru ca sgura, aci cenușiu său chiar albastru, din cauza valurilor de lavă ce s’au petrificat asupră’I. Peste o jumătate de oră, tot urcând pe nesimțite, ajunserăm în fața unei îngrădiri întocmită din zăbrele de fer. Eram la Pompei!. Călăuza mea sună îndată un clopot ce răspundea în casa păzitorului și un soldat veni să ne deschidă poarta, ne salută cu politețe și ni se oferi să ne însoțească și să ne arate tot ce e mal de căpetenia. Mal înainte ensă de a pleca să cutrier orașul mort, intraiă în Muzeul înființat la poartă, și în care, să află în adevăr, lucruri demne de a fi văzute. Voiti trece repede și nu mă voiti opri a descrie, uneltele cele vechi ale Romanilor, străbunii nostril, așezate în dulapuri cu geamuri, și mă voiti îndeletnici mal mult spre a vă vorbi, de o mulțime de corpuri împietrite, aflate la desgroparea orașului, prin case și strade. Acele corpuri, sunt ca piatra de tari și seamănă cu statuele. Cine ar crede oare că ele au existat o dată ?.. Cu toate aceste, ele au gustat ace- leași plăceri, și au suferit aceleași dureri ca noi. De aceleași pasiuni, au fost însuflețite,— aceiași viață au trăit’o! Pămăntul ensă s’a cutremurat într’o zi; cerul s’a întunecat fără veste; o noapte înfiorătoare s’a întins de o dată peste minunata privelisce a în- tregului golf de Neapoli, și, — un munte de flăcări, a isbucnit dintr’un munte de piatră! Lava, s’a rostogolit șuerătoare și roșiă, pe înfloritele coaste ale Vesuviu- lul și înainte de a putea să fugă, o mulțime din nenorocițil locuitori al Pom- peil, au fost înconjurați și distruși de aceleași valuri, in care, au perit, e' șl orașul lor .’ Sunt, cam la 1797 de ani de la întâmplarea acelui cataclizm înfrico- șător. — www.digibuc.ro LITERATORUL 307 Parte din corpurile acestor IpcuitorT, sunt expuse în Muzeul din Pom- pei!, iar parte au dispărut. Unele dintre ele, s’au pulverizat îndată ce au voit să le ridice lucră- tori!; altele ensă, lucru ciudat, sunt ma! tar! ca cea mal tare piatră. Este un trist dar minunat spectacul de a le vedea! O femeie cu co- pilul seu m'a impresionat mal mult. Amândouă corpurile erau puse alături și în aceiași pozițiune ca acea în care fuseseră aflate: Copilul, cu capul către sînul mamei, iar mama, cu mâna întinsă către copil. Asupra amândouă figurile, era întipărită , crân- cena contracțiune a dureri!. Trăsurile lor sunt încruntate; gura le este în- tredeșchisă; picioarele sgârcite. Statuia suferințil, agonia morțil, n’ar putea sg fiă mai bine reprezin- tate de nici un sculptor din lume. Phidias chiar ’șl-ar arunca departe dalta și uneltele sale. Ieșind din Muzeu, te afli în fața a mal multor strade înguste , pavate cu lespezi mar! de piatră. Parte din lespezii aceia, sunt crăpate din cauza acțiune! focului. Casele sunt toate cu un singur rând, la unele, nu lipseșce adesea de cât coperișul , ușile și ferestrile. Chiar vopseaua dupe pereți n’a suferit mult și în unele case să întâlnește ne atinsă. Arhitectura caselor este foarte interesantă. Ele sunt patrate. Exteori- rul lor este lipsit de orl-ce ornament; cât despre interior, intri mal întâitl într’untl vestibul, în care sg deșchid mal multe odăi. Mal toate casele au câte o curte interioară patrată; pe de lături sunt odăi. Atât curțile cât și odăile sunt în de obște pardosite cu mozaic. In unele curți sg arată ade- sea, așezat în mijloc, câte un havuz de marmoră. Une ori, se află în cur- te, și statuia-bust a stăpânului casei. Odăile de culcare sunt foarte puțin încăpătoare. Când al văzut o casă din Pompei!, le-ai văzut pe toate. A- ceiașl distribuțiune intrerioară, aceiași arhitectură simplă exterioară. Casa lui AriusDiomed, este singură cu două caturi, afară de pivniț! care sunt adânci și foarte spațioase. Cârciumile, sau debiturile unde se vindea vin, sunt remarcabile. In fund să află un fel de tarabă de lemn petrificat. Mal multe găuri rotunde și mari sunt scobite într’ânsa. Acolo se puneau urcioarele Romanilor, strîmtejos și largi la pântece. Dinaintea forului, am rămas multă vreme în contemplațiune. Inchipuiască’șl cine-va o imensă piață, mal mult patrată, înconjurată de un șir de colonade subțiri și elegante. In fund Vezuviul să arată într’o dis- tanță relativ mică. El apare în toată splendoarea și maiestatea sa încoro- nat vecinie de o diademă de fum a cărui față variază de la un moment 1 altul, trecând cu repeziciune de la alb la roșu și de la roșu la albastru, 1 cenușiu sau la negru. www.digibuc.ro 308 LITERATORUL Forul este pavat cu nîșce mari lespezi de granit a căror stare de conservațiune este perfectă. Călăuza mea, să opri dinaintea unei case din apropierea forului. In- trarăm. Pardoseala odăilor este ce-va admirabil. Mozaicul care o com- pune este format din nișce petricele atât de mici și nuanțate de atâtea di- ferite culori in cât vederile rămân uimite. Acele petricele, sunt împreuna- te cu o măiestriă rară și formează o mulțime de arabescuri, și un haos de flori, de frunze, de pasări sau de alte figuri. Chiar picturile ce împodo- besc părețil sunt cu totul ne atinse. Ar crede cine-va că ele au fost zu- grăvite de ieri, atât de vil sunt âncă fețele lor. Subiectul lor este format din divinități păgâne: Mytologia cu toate frumusețile și ororile el. De la acea casă, apucarăm pe o stradă ce trebuie să fi fost cea mal de căpetenia, dar care, de și e una din cele mal lungi, este foarte îngustă. In puțin timp sosirăm dinaintea unui edificiu care conținuse băile Romani- lor. Intrând înăuntru, văzul pentru prima dată tavanurile în ființă. Să ve- de, că fiind boltite, au rezistat mai mult presiunel de lavă și de cenușă. Intr’una din odăile destinate băilor, am admirat un colosal vas de marmo- ră în forma unei scoici marine: In acea scoică să făceau băile reci. Intr’o mulțime de alte odăi, foarte mici, picturile obșcene ce să văd pe ziduri desvăluesc la ce erau destinate și dau tot de o dată pe față, desfrîul rafinat ce trebue să fi domnit în Pompeil, acest Versailes al Ro- mei antici. De acolo, vizitaiti Colyzeul, sau mal bine zis circul. Căletorul poate vedea din înălțimea treptelor interioare ale acestui monumental edificiu, o panoramă încântătoare, i) Seara ănsă sosise deja și soarele mergea către apus. Al. A. Macedonski. Pompeil a fost descoperită, în 1775, adică dupS 16 secole și 76 de ani, de la în- groparea el subt lavă. Ea a fost descoperită cu 42 de ani înainte de Herculanum. De la 1799 încoa, s'au făcut și se fac âncS cercetările cele mal amănunțite asu- pra Pompeil. Muzeu din Neapoli s’a îmbogățit astfel eu o mulțime de antichi- tăți interesante. www.digibuc.ro LITERATORUL 309 Moartea unul Fluture P’un trandafir, un fluturel Se aninase-ușor Și legănat sugea din el, Sugea parfum ș’amor 1 Ea se opri, și ’ncetinel Răpindu ’l dintre fol, In sinul el, — cu fluturel Cu tot, — l’ascunse-apol! In locu-acelul fluturel Pierind pe trandafir, Cât așitt fi vrut și eu pe el, Ca el ca se expir! Al. A. Macedonski Femea cu pantofii roșii. Vlad și Victor, doi prieteni, care nu se văzuseră de doi ani, se întâl- niră într’o zi în fața Teatrului. — Bună ziua, strigă Victor. — A! Ce ’ntâmplare !... esclamă Vlad. — Cum vezi, prea fericită!... Aide, dă-ml brațul și sfi ne preumblăm. — De minune! Și svânturaticil prieteni o porniră în susul podului vorbind și rî- zând într’una. Printre altele Victor manifestă dorința de a cunoaște locu- ința lui Vlad. Acesta pentru a ’l o satisface îl învită la densul. Se în- dreptară spre strada P... Erau aproape cu zece pași de poartă, când Vic- tor, strângend brațul amicului său, se opri, și dupe un moment de mirare lăsa să-I scape aceste cuvinte: aMatildaî... Nefericita!...» Când Vlad se uită împrejur, o femee trecuse înaintea lor. Avea ținuta foarte sărăcăcioasă: în picioare purta pantofi roșii, o roche destrăbălată îl acoperea corpul; capul ’i era gol și părul despletit pe spate. Avea aerul unea din acele femei care renunță la cel mal prețios tezaur: la onoare. Cu capul plecat în jos, cu pașii precipitați și nesiguri, înainta, părend că se www.digibuc.ro 310 literatorul rușinează de chiar umbra sa. Vlad nu știa ce să gândească de prietenul seu, care remăsese ca trăznit la vederea acelei femei. Dar o durere adâncă, întipărită pe fața încremenitului, vorbia de un mister. Vlad trase pe Victor dupe sine și isbuti a se apropia de poarta casei. Femeea cu pantofii roșii înainta mereu... Victor se lăsă a fi târît de camaradul său; dar privirea-I întoarsă spre acea ființă, se stingea în de- părtare, și când dânsa dispăru bietul tînăr scoase un adânc suspin. Ajunși în curte, intrară în casă. Victor șezu pe un scaun, și Vlad lân- gă densul. — Ce ai amicul meu? îl zise Vlad, Iuându-I mâna. — Nimic, respunse el. — Acea femee, — cine era acea femee? — Acea femee?... Oh! Iți voiti spune. Mal ânteiii ânsă ’țl voiti povesti o istorie, care de sigur nu te intere- sează: dar fiind că voeștl să cunoști causa turburărel mele o vel asculta. — Să vedem, zise Vlad; ascult. — Sunt acum doi ani, de când avuiti nenorocirea de a cunoaște fa- milia Deleanu, și aceasta prin intervenirea nepotului D-nel Deleanu, George Urzescu. D-na Deleanu era văduvă, avea o singură fiică, Matilda. Muma, era o femee cam măruntă și groasă; avea un tip aparte; vorbia mult și cu două înțelesuri; nici o dată nu tăcea când era vorba de mode. Fiica, din contra, vorbia puțin și asculta mult: pe cât era de frumoasă pe atât și de atrăgătoare; avea un spirt rafinat; voia să’șl dea aerul unei femei cu inimă de piatră de și in realitate era alt-fel. Nu vorbea decât de virtute, dân- du-se chiar densa ca exemplu. Adesea ori căta mijlocul de a înlătura alte convorbiri, pentru a vorbi de virtute și numai de virtute. Matilda Deleanu, avea și o manie foarte curioasă: nu cunoscuse un sin- gur bărbat căruia sănu-I farmece vederile prin diferitele grații ce știa să dăs- fășore, și, să nu-I răpească inima prin căldura ce afecta la trebuință. Ca mulțl alțî, avusel și eu aceașl soartă. începui să prind afecțiune de dânsa. Simțiam că ’ml lipsește ceva când nu erăm lângă ea... nu știam dacă o iu- biam... Matilda ânsă, mă convinse de aceasta : căci simțind turburarea ce ’ncercam în fața el, deduse foarte ușor c’a mal prins în cursă’I un adorator. Ișl aruncă dar săgețile și eO le simții infipte in inima mea. — El bine?... — lublam și iată totul! — A! Erau zile în care mă simțiam cel mal fericit, Ia un singur surîs, ce sbura dupe o buză înșelătoare. Dar pe cât o iubiam mal mult, pe atât ea devenea mai rece, mai nepriimitoare. Simțiam Că cunoaște amorul meu; dar nu eram pe deplin satisfăcut, pentru că nu www.digibuc.ro LITERATORUL 311 ’I-l descoperisem eu.... Treceah ore, treceatt zile, și eu tot nu cutezam să-I spun un singur cuvent, o singură mișcare prin care să-I arăt suferința. Mă temeam chiar de umbra mea. îmi vel spune că eram prea timid... el bine da !... Eram timid, pentru că o iubeam ast-fel cum nu iubisem pe nimeni încă. A ! câte dureri nu simțiam or de câte ori o ascultam vorbind, câte suspine nu ’mî sdrobiati sufletul! Iar ea, devenia din ce în ce mal rece, mal batjocoritoare. — Aci Victor se opri puțin, căci amintirile îl înăbușiau glasul... — Al iubit’o dar mult? îl întrebă Vlad. — Oh!... O iubeam atât de mult, încât erau zile în cari’mî *aș fi smuls inima, s’o asvâri în pieptul rivalului meii, ca s’o poată iubi precum o lu- biam eu, ca s’o poată face mal fericită. <— Sărmanul amic! Ce inimă nobilă!... Și care a fost recompensa iubirel tale ?.. •— Recompensa?... Dar poate fi recompensat un amor ca acela de care eram torturat eu ?... Și care ar fi fost recompensa ? Amorul ei ?... Nu era destul!... Ființa el întreagă ?... Era prea puțin !... — Atunci care ?... — Nu știu!... în adevăr, în acest Nu știu se coprindea o lume ’ntreagă, o cugetare care nu se poate exprima; căci acela care a iubit ca Victor, încât să vo- iască să ’șl dea inima rivalului său, nu știe, nu ’șl poate esplica pentru ce iubește. — La acest respuns, Vlad nu știa ce să ’l mal întrebe. Peste un moment de tăcere, Victor, mal liniștindu-se puțin urmă : într’o zi, mă hotărât se descoper Matildel iubirea mea; și cum nu aveam curagiul să-I vorbesc în față, ’l-am scris. Speram că nu voiti fi desprețuit. — EI bine?... — M’am înșelat!... — Cum! — Matilda nu numai că nu a compătimit la suferițele mele, dar m’a desprețuit, m’a batjocorit. — Ingrata !... — îndată, ce a primit scrisoarea mea, a citit’o cu voce tare în fața mal multora din prietenii casei, și apoi rupând’o în bucăți o strivi sub pi- cioare, rîzend ca o nebună. A doua zi, unul din prietenii mei intimi, care se aflase la D-na Deleanu îmi povesti nerușinata scenă la care fusese martor. — Nu avuitl puterea a ’l asculta penă la sfârșit... începusem să'mî perd mințile.— Ii mulțumii pen- tru devotamentul său și mă depărtai. Erau 7 ore seara. Intraia acasă. www.digibuc.ro 312 LITERATORUL Zdrobit de întristare, căzut pe un scaun, și nu mS deșteptai decât la un ușor sgomot. Bătea cineva la ușă. Zisei: intră: Ușa se deschide și lasă sg apară în fața mea o fernee cam de vre-o 19 ani. Așa de negre ’mt erau femeile ’n momentul acela, încât fără a respunde la salutul seu, întorsel din noO capul. Dupe câte-va minute de tăcere tâ- năra fernee, cu un aer foarte timid, cerându-șl ertare de îndrăsneala sa, voi să se retragă. Dar eu reviindu-mt în simțire, o rugat să șază. — Mă ertațt, D-nă, îl zisei eu... nu sunt bine... sunt cam bolnav... dar cu toate acestea aș voi să știu cauza ce vă aduce la mine. In loc de a’mi răspunde, vizitatoarea mea se apropiă de mine, îmi luă mâna și ’mt zise: — Nu mă mat cunoști ?... O cătat prin suvenirile mele, dar nu o puteam recunoaște. — Mărgărita, ’mt zise ea. •— ... A !... Tu ești Margărito? lartă-mă !... Imagina femeet, care a umplut inima mea a gonit pe a tutulor celor alte. ’Mi-aduc aminte... Tu erai o dată o fernee prea sinceră, pentru a nu te supăra de această mărturisire. Un zembet ușor se întipări pe buzele el. — Mărgărită fusese unul dintre acel copil al căror părinți egoiști nu se gândesc câtuși de puțin la viitorul lor. Lăsată în voia el, la vârsta de 15 ani, se lâsă a fi răpită din casa părintească de unul din acei seducători, cari se introduc prin senul familiilor pentru a contribui la nenorocirea și depravațiunea societății. Apoi înșelată și părăsită chiar de acela în care avusese încredere, devenise fiica destinului. Nu avea alt sprijin de cât în puterea ce resultă din neno- rocire, nu avea alt conducător decât mintea sa. Am cunoscut’o la unul din prietinii mei. Acolo o întâlniam adese ori. In ziua în care venise la mine voia să afle noutăți despre prietenul meti, care plecase din Capitală și care ’ml scria adese ori. — Așa dar imagina acelei femei te face fericit, reluă Mărgărita ? — Nu, nenorocit! — Cum î... Fiind că durerea mea era la culme, și pentru că simțlam nevoe să ’ml desvălesc inima cul-va, găsii în Mărgărita, acea ce căutam și îl spu- sei totul— Când finii eu, Mărgărită plângea!... Dar nu era mișcată de ne- norocirile mele. Plângea căci îșt amintise de trecutul său. — Vezi tu amicul meO, z.se suspinând Mărgărită, sunt o fernee des- prețuită, căzută... recunosc... dar gândindu-mă că aceste ființe cari se nu- mesc onorabile, acele măscl ale ipocriziei cauzează mal mult rătl oameni- www.digibuc.ro LITERATORUL 313 lor de cât noi ; vgzgnd că omenirea este crudă în fața noastră și umilită în fața lor , gândindu-mS la zilele în care am avut nenorocirea de a păși spre drumul pe care merg astăzi, nu mă pot stăpâni........ plâng..... căci la- crămile sunt singura mea mângâere. Fără de voe ne aruncarăm unul în brațele altuia. Eu găsisem într’ensâ o soră, ea în m«ne un frate. De atunci nu era zi în care să nu ne vedem. Vorblam ore întregi, și nici o dată nu ni se ura— Ce se petrecea între inimile noastre, nu ’ml pot da socoteală. Iată numai ce pot zice: nu iubiam pe Mărgărita, dar uram pe Matilda. Trecură ast-fel două luni. — într’o seară Mărgărita veni să ’ml spue că se mărită cu un arendaș care de și bătren , dar avut. “* Trei ore tre- cură ca trei minute... nu simțiam de cât bătăile inimilor noastre. Ne des- părțirăm în fine pentru a ne revedea, dar ca simpli prietini. — Pozițiunea noastră ne despărția, viitorul comanda despărțirea. In scurt timp Mărgărita fu măritată. — Așa dar, femea perdută ?... întreba Vlad. — Onestă și fericită. — Dar cea onestă.... Matilda?... — Matilda !?... Al vezut’o... pierdută și nenorocită. — Femea cu părul despletit ? — Da!... Și cu pantofii roșii ! T. M. Sioenescu. Mur-Fatlar1) Dacă miă mi-ar fi dat, Svânturat Vecinie de furtuni bătut, S’am și eu o viață plină De lumină Și un traiîl cu flori țesut. 1) Comună tătară și stațiă de drum de fer în Dobrogia. www.digibuc.ro âi4 LITERATORUL Sau ca Bâyron1) se fiu, Mândrul fiu Zămislit de noue sori, Căruț, cea mal blândă soarte, Fân la moarte Tt sădi în cale flori, Zile ș’anl m’așiă fi oprit, Neclintit Plin de farmecul el rar Ca se stau se se ’mblânzească Se iubească Greaca de la Mur-Fatlar! Dar așa precum eu sunt, Frunză ’n vânt, Joc al unei sorți obsteșci, Trec, și ’ml stăpânesc privirea Și iubirea!... Treci!... —N’al vreme se iubeșcl! Al. A. Macedonski Cugetările Iul Preville asupra artei Comedianului Cu mal puține cerințl de cât tragedia , comedia nu are nevoe să fie declamată, Dar ea nu presintă mal puține dificultăți pentru ca sS fie bine jucată. Greșelile comedianului neputenduse masca subt înfățișarea unul debit pompos, rar scapă din vederea, saQ auzul spectatorului. Avem tot d’auna obiecte de comparațiune pentru a judeca pe actorul comic, nu avem nici unul pentru a judeca pe actorul tragic. Grațiile fru- mosului natural, finețea espresiunel, simțibilitatea, adeverul în acțiune, iată cari sunt calitățile ce trebue s6 posede actorul comic. Cele mal multe din aceste calități se dobîndesc prin studiul lumii. Numai în acest tablou tre- bue sg fie studiate moravurile, caracterele, nuanțele care deosibesc ace- leași pasiuni. Ele se învăluesc sub mii de diferite forme; trebue să știi sS’țl însușești cea ce’țl convine; trebue mal cu seamă să’ți’o însușești repede când per- sonagiul pe care’la represințî, conservând în tot d’auna același caracter 1) Adevărata pronunția a lui Bvron. www.digibuc.ro LITERATORUL 315 al seti, ascun<}endul însă dupe spiritul rolului seO. In Scola Femeilor, Arnolf d’ocam dată combătut prin curiositatea de a ști cea ce interesă a- morul seti, apoi prin teama de a înțelege că amorul seti este trădat, fi- nește prin a se da pradă la t6te turmentele estravagantel sale pasiuni, când Agnes îl mărturisește cu nevinovăție că nu’ltl p6te iubi. El se r6gă, amenință; pe rind mândru, și târâtor, jură d’așl resbuna, apoi de a uita tot. Cea ce el (jlîce, o și simte în acel moment: este însuși tabloul sufletului seti pe care îl espune înaintea ochilor Agnesei. Pentru a se esprima ca Arnolf ar trebui s€ simță cineva aceleași sensațiunl; și nesimțindule, trebue sfi înșele pe spectator printr’uă imitațiune care sg înșele chiar pe natură: iată arta comedianului. Darul d’așl îmlădia sufletul la impresiunl contrarii, este încă . mal necesariu în comediă de cât în tragediă. T6te pasiunile sunt din do- menul s6u, t6te caracterele sunt din resortul sgu. Uă bucurie nebună, trans- porturile unei adîncl mâhniri, un amor estravagant, mânia unul gelos, to- nul demn, îngâmfarea de frumusețea sea , simțimentul gingaș, pe rînd ju- cător, mână spartă, generos, rgutăcios, mincinos, ștrengar cu femeile, astfel trebue sg fie pe scenă actorul comic. Câtă lucrare! Cât studiu ! Cât de a- dînc trebue el sg cunoască tot ce se petrece în societate ! Căci cel puțin nuanțele acestor diferite caractere cată să fie copiate dupe rangul persona- gelor. Uu segnior mare nu e nici răutăcios, nici mincinos, nici ștrengar cu femeile, nici chiar jucător ca un om născut într’o classă inferioară; superbia rangului sgu trece prin tâte acțiunile aceste. In morală calcă în picioare toate bunele cuviințl: înșală pe tatăl sgu, pe amanta sea, pe amicul sgu cel mal bun, și defectele ca și viciurile sale sunt cu toate astea mascate, mal fără voia lui, prin acel ton ce ține de educație. Adesea silit de a repeta aceleași idei și d’a mă servi de aceleași es- presiunl, de oare ce există o analogie între toate rolurile, fie tragice, fie comice, cititorul trebue sg ia seama mal mult la înțelesul ce ideile coprind de cât la modul cum sunt expuse. In didactică, mal că e cu neputință de a’șl varia tonurile fără de a cădea în obscuritate; e dar mal bine de a mg re- peta pentru a fi înțeles. Prima din toate calitățile pentru comedian, este de-a avea figura ro- lului sfiu: nu e spectacol fără ilusiune. Uu tenăr cu perul alb, și vice-versa, seamănă mal mult cu o caricatură de cât cu personagiul pe care’ld repre- sintă. Spectatorul nu recunoaște pe nebunatecul sub trăsurile pronunțate ale etățel; nu recunoaște pe Geronte de loc sub trăsurile unul tengr. Imitațiea naturel poate în unele puncte, sg suplinească aceea ce lipse- ște cuiva pentru a figura un personagiu; dar, în general, cum este mal lesne de a’șî da ani de cât de ași scoate din el? atunci mal cu seamă e nevoc www.digitNic.ro 316 literatorul a avea figura de tengr, când e vorba de roluri tinere: să mat spunem că rar e-orlare cine-va un aer cumpătat și serios, când n’a ajuns la acea etate în care tră- surile fisionomiel sunt pe deplin formate. Cu figura rolului s£u trebue ca actorul sg întrunească și spiritul de discuțiune și de analisă. Trebue ca me- moria sa sg îmbrățișeze dintr’o singură privire tot ce are de zis nu numai în momentul actual, dar tot ce va zice în scena pe care o joacă, ca sfi-șl poată regula mișcările, tonurile, înfățișarea, atât pe discursurile ce ține cât și pe cel ce va urma. Acest spirit de analisă și de discuțiune, nu ’l-ar avea dacă s’ar mul- țumi de a ști numai rolul s6u : trebue sg știe, cel puțin în parte, rolurile interlocutorilor cu care se află în scenă. Când posedă aceste calități esen- țiale, poate sg debuteze cu succes, dacă ’șl înalță imaginațiunea până a’ș închipui că teatrul nu este de cât un salon, în care figurează și el printre personagele cari se aflu întrunite într’ensul. Sg-șl reguleze atunci tenul după gravitatea sau puțina importanță a subiectului despre care se vorbește, și ’șl va împlini bine rolul. Lumea, iată adevgratul tablou pe care comedianul trebue sg’l aibă fără încetare sub ochi: Lâ, sur la scene, en habits differents Brillent prâlats, ministres, conquSrants. Omul cu aer mare e adesea mal comedian de cât acela care nu e co- median de cât în oare-cari ore din zi. Joacă pe amorezi, pe bărbați, pe oameni onești, pe îngâmfatul, pe zadarnicul, mal bine de cât actorul ce are renumele de a-șl împlini bine areste roluri. El joacă după natură, și mal ales după tonul zilei. Moligre fu tatăl comediei celei bune; caracterele sale principale vor fi din toate timpurile, dar tablourile sale accesorii s’au schimbat d’impreună cu usurile noastre. Sg mg explic mal clar. Financiarii din secolul lui Ludo- vic al XlV-lea, medicii din aceiași epocă, curtenii chiar, nu mal seamgnă cu al noștri. A-I represinta azi pe scenă cum au fost altă dată, ar fi a pune sub ochiul spectatorului ființe închipuite. Suntem în mod firesc obicinuițl a judeca prin comparațiune. Dacă, spre exemplu, actorul care represintă pe Turcaret n’ar preschimba oare cum înfățișarea rolului, dacă, prin finețea jocului sgu, nu ar ascunde ridiculul personagiului care putea sg fie argtat în tot adevgrul sguîn epoca în care piesa a apgrut, acest rol plăcut n’ar fi astăzi de cât o caricatură respinggtoare. Le Sage, compunend pe Turcaret, s’a lăsat sg fie tîrît in voia desor- donată a imaginațiuni sale, fiindul rănit sufletul de o clasă de oameni în con- tra cărora avea motive de a se plînge; arendașii impositelor erau pe atunci fără www.digibuc.ro LITERATORUL 317 îndoială ast-fel cum îl înfățișează autorul. Dar cel de astă-țk ne-avend nici un fel de asemănare cu predecesorilor, tocmai pentru această rațiune zic că, fără a cădea în disonanță cu rolul, ar trebui sg ’I dea ore-șl care lustru. Spectatorul mergând la comedie nu caută objectul în sine însuși, ci numai imitațiunea obiectului; șl, de și se cere conformitate între original și copie, s’ar vedea cu desgust defectele a căror imagină o ofere comedia- nul, dacă copia ar fi tot așa de displăcută ca și originalul. Această observațiune se raportă la toate rolurile în care comicul există atât în acțiune cât și în cuvinte. Un om care s’ar presinta beat pe șcenă ar fi foarte rgu primit, chiar dacă ar juca un rol de bețiv. In rolurile comice, unii ne fac sg petrecem prin singura imitațiune a oare-căror ridicull, alțl prin contrastul care există între personagiu și a- cela care ’l represintă. Eroarea unul om înșelat, care ea pe valet drept stăpân, nu va fi în adevgr plăcută de cât dacă înfățișarea cea bună a vale- tului poate sg facă sg fie scusată această eroare; dacă, din contra, nimic nu o justifică, înșelatul va fi în ochii spectatorului numul un om care se lasă de bună voe, sg intre intr’uă suposiție care vătăma verisimilitatea. Știu că nu tot-d’auna în societate se citește pe Hsionomiă posițiunea stării sociale. Un om din cel mal nobili poate sg aibă o figură de om mo- jic, de om viclean, de om mișel, și un valet să aibă o figură foarte dis- tinsă. Dar repet că pe teatru, darurile exterioare ale naturel sunt trebuin- cioase: dacă nu fac parte din talent, cel puțin fără ele o parte a talentu- lui rgmâne ascunsă de prejudecare și înăbușită. Drept probă, ’ml aduc a- minte, c’am vgzut presentându-se la Teatru Frances un tengr, în special pro- tegiat de Mareșalul de Richelieu. Alesese pentru debut rolul lut Achile din Ifigenia lui Racine. Nenorocitul tengr care nu era fără talent, avea pe len- gă o figură femeească și o statură din cele mal mici; era tot d’odată așea de subțire, în cât semăna cu una din acele păpuși desbrăcate care servă de jucărie copiilor. Nu putea de sigur să aleagă un rol mal rgu pentru de- butul sgu de cât cel numit, sau pentru a mg esplica mal bine, nu-I conve- nea nici unul în tragediă. Comedianil făcură în această privință oare cart tînguell Mareșalului, dar fură siliți de a-1 lăsa sg joace o dată, foarte si- guri că publicul era sg’l dea ce merita. Susținut de o coteriă destul de puternică, și, trebue sg mărturism, de o dicțiune curată și de înțelegerea rolului, debutantul fu ascultat până la cel din urmă cuplet din actul III scena FZ; dar când pronunță acest vers, în care pusese tonul cuviincios ; Rândez grece au seul nceud qui retient ma coRre, etc. Se aridică o huiduitură generală, și niște rîsete cum n’am auzit în viață. www.digibuc.ro 318 LITERATORUL Se prelungiră atât în cât fu nevoe să se lase cortina: tragedia remase neterminată. Pițigăetura persoanei Iul Achille, pe lingă figura impunătoare a actorului care representa pe Agamemnon (Larive), produsese acest rîs universal; al fi crezut că vezi un pigmeQ care sfidează pe un gigante. Nenorocitul debutant profită de astă lecțiune, și fu o mare fericire pen- tru el. Dacă ar fi persistat în voință’I de a fi actor, de și nu era dintre cei chemați de natură, în sutimi de roluri ar fi fost adăpat cu neajunsuri, i) /Va urma,/ Tradusă de I Dimitriadi. CHORUL IN TRAGEDIE (Trmare) Prologul are drept obiect de a spune publicului titlul, subiectul piesei, și numele autorului el. Aceste esplicațiunl par se fi fost impuse de grosolănia, de neesperiența, de distracțiunea unul public amestecat și adesea de tot strein lite- rilor. Rustico urbano confusus, turpis honesto. E știut că acel public părăsea piesele Iui Terențiu pentru a privi o luptă de urși. Neatențiunea, sgomotul, spiritul grosolan al amfiteatrului, nu îngăduiau se poată înțelege publicul desvoltarea intrigii fără aceste esplicațiunl preliminare. De doue ort Plaut încercă să facă în prolog un fel de prefață. In Capti- vii, singura comedie fără femei și fără intrigă de amor, poetul se felicită prin gura prologului (aci directorul trupei) de această moralitate neobicinuită. La ince- putul prologului Menechmilor, el rîde prin câte-va vorbe de maniacii care nu vor de cât vorbe grecești. De Terențiu ne remân șease piese toate cu un prolog; Hecyra are chiar doue. Actorul special zice totdauna prologul, care este în veci o prefață, în care autorul se felicită de a place publicului, sau se plânge de densul și de rivalii sei. Anunță titlul piesei, spune din ce isvor grecesc ’l-a estras; dar nu esplică pe larg subiectul, ca Plautiu. Terențiu se plânge în prologul Andrieneî de a fi silit de vorbele rele ce-I aruncă adversarii, se schimbe ast-fel caracterul și destinațiunea prologolul. Se notăm în fine că autorul de mime, Laberius, a făcut un prolog, in care se plânge de Cesare, și de nenorocirea sa. Autorii moderni s’au servit une-ort de prolog, pentru diferite scopuri. Vom cita numai pe Molibre și pe Ponsard. Acest lânSr care era pictor și elev al lui Lagren^e tșl reluă penelul și se distinse într’o carieră pentru care era născut. Astăzi este ântâiul pictor al unuia din cel mal mari suveran! a! Europei. www.digibuc.ro LITERATORUL 3191 Moliâre, în Amphitryonul seu, face se vorbească în prolog, Mercuriu și Noap- tea. Se știe că această comedie a tost făcută de Moliâre pentru a celebra adul- teriul regelui cu D-a de Montespan. Prologul are de scop lauda regelui. Ponsard, puind pe scenă marea epocă a Revoluțiuncl, și figura fetei care a ucis pe Marat, Charlotte Corday, invită pe FrancesI la nepărtinire printr’un pro- log zis de Musa Istoriei. Să adăogăm că drama contimporană admite un alt fel de prolog. Prologul contimpuran este o acțiune care are de scop a ne areta evenemente anterioare ac- țiunel piesei evenemente care comandă sau sutuațiunea în care se vor găsi per- sonagele la începutul piesei, sau desnodământul la care va ajunge intriga. Vom dice numai de aceste prologuri modeme că ele priimesc și persoane streine acțiunel piesei, și că, pentru a fi perfecte, trebue ca prin ele înso-șl se compue o mică dramă cu peripețiile sale. Pentru a urma istoria prologului, ne-am cam depărtat de Ia chorul însu-șl. Chorul este origina teatrului antic, tatăl theatrulul nostru. Se cântau hymnurl la serbătorile lui Bachus. Apoi se introduse obiceiul ca un actor se vie să poves- tească, să recite laudele și acțiunele lui Bacchus. Apoi în loc de un recitativ, se imagină a se represinta chiar acțiunea, adăogând âncă un actor sau doul, sau trei Lumea va disputa mult pentru a ști care autor făcu prima tragedie; tragedie în- semnează cântul țapului. Thespis pare a fi făcut mult pentru progresele theatrulul. Phrynichus și Choerilos, ambii athenianl, sunt și el dațl ca fundatorii tragediei. Phrynichus trăia în secolul al Vl-lea; era prin urmare anterior lui Thespis, care era contimpuran cu Solon. Inse, de și poate exista tragedia înainte de Eschyl, un gen literar nu există de cât atunci când a fost adoptat de un geniu ca forma ideilor sale, și acest geniu fu Eschy1. Reu și fără cale zice Boileau, dupe Orațiu: Thespis fut le premier qui, barbouille de lie, Promena par Ies bourgs cette heureuse folie, Et d’acteurs malornâs chargeant un tombereau, Amusa Ies passants d’un spectacle nouveau. Toate aceste expresiunl se aplică inceputurilor comediei, născută și dânsa din partea comică a serbătoarel lui Bacchus, și fundatorului, seu, Athenianul Susarion. Se pare că această comedie primitivă era uă bufonerie, și că gustul delicat al Athenianilor se desgustă în curând de dânsa. Epicharm perfecționă în Sicilia comedia care-șî a- lese din nou locașul în Athena cu Cratinus, mal betrân de cât Aristophane, cu Eupolis, mal tâner de câț acest mare comic, și în fine cu nemuritorul autor al Pă- sărilor, al Norilor, al Vespelor, al atâtor capurî d’operă comice. Prima oară când autorii tragico-ditirambicl părăsiră subiectul acțiunelor lui Bacchus, fu în Sicyona, unde un poet îndrăsnind a cânta pe eroul național, Adraste, publicul se miră și începu a striga : , Ce are a face asta cu Bacchus ? * vorbă care trecu în proverb; dar această fericită îndrăsneală fu imitată, și Eschyl îșî permise chiar a pune pe scenă fapte contimpurane ca triumful Grecilor asupra Perșilor. Deja www.digibuc.ro 320 ____LITERATORUL Practinas din Phliunta separase drama satyrică de tragedie. Grație geniului lui Eschyl, tragedia triumfă de opunerea ce-I făceau betrânil: se știe că Solon se su- peră în contra lui Thespis, temându-se ca minciuna se nu treacă depe scenă în viața privată și publică. „Răpind corului primul loc, se pare că Eschyl vru se-î dea în schimb o maiestate care ’I era necunoscută. Nu pare se fi produs corul, când era actor principal, atât efect cât produse de când devenise actor secundar. In Eschyl nu vedem încă bine notată divisiunea scenelor prin strofele și antistro- fele corului. Eschyl avu o mărire în corurile sale la care nu putură ajunge nici Sophocle, nici Euripide. Efectul corului Eumenidelor este tot atât de cunoscut cât și numele lui Eschyl; citirea chiar a acestui cor ajunge pentru a-țl inspira teroare. Nimic mai mișcător, mal adeverat de cât corul hetrânilor în tragedia Perșilor. S’a zis cu dreptate că corul care vine după scena a doua din Cei șeapte capi in contra Ihebei întrece toate odele lui Pindar; e de o poesie care nu găsește vr’o rivală de cât doară în Biblie.8 1) Se zice că de la tragedia Eumenidelor s’a redus corul de la 50 la 12 voci, ca se fie mal puțin impunetor. „MagistrațiI se temură se nu se mal întâmple acele nenorociri adeverate pe care le causase o nenorocire imaginară.8 „După corurile lui Eschyl, cele mal frumoase sunt cele din (Edip rege, și cele din Philoctet; autorul ambelor piese este Sophocle. Cu toate aste, acest mare poet a fost acusat că degradase maiestatea genului, introducând in coruri armonia phrygiană, al cărui mod dulce și fraged inspira moderația. Eschyl nu admitea de căt rhytmul ariilor cari excitai! voinicia. Euripide împinse și mal de- parte sacrilegiul. El adoptă inovațiunile ce Timotheu introducea în musică, și se servi în compunerile sale de toate modurile, preferând acele a căror dulceață și moliciune se acorda cu caracterul poesiel sale. încăpățînatul seu prigonitor, Aris- tophane, ’l rîse de aceasta pe scenă în comedia numită Broaștele: „Se punem pe Euripide se ne cânte. Se ia o lyră sau mal bine scoici; sgomotul scoicilor e sin- gurul acompaniament ce pot suferi versurile lui.8 (va urma.) B. Florescu. D-nil abonați cari ’șl schimbă domiciliul sunt rugați a ne înștiința. Tot oo^a d-nil abonați din provincie sunt poftiți a trămite costul abonamentului în /imbre poștale. Aceasta e ultima rugăminte ce le putem face. Solidaritatea, Ziar al lucrătorilor Tipografi. Apare o dată pe s?ptămâhă,?li capitală. Felicităm pe abilii noștril lucrători, că au știut să rupă în fine valuNtaJ cerel și suntem siguri ca prin noul lor organ vor arăta cât este de important! și cât trebue prețuită industria, și mai ales arta typografil care este un membru puternic al civilisațiunel. — Am dori ânsă mal multă stăruința Ia redijarea acestui ziar; mal cu deosebire în stil. 1) P. — F. Tissot (Encyclopddie moderne.) București typ. Theodor Michaiescu str. Theatrulul No. 8. www.digibuc.ro