ANUL I. Numeral 40 bani No. 2. ■onamenlul: pe trei luni 4 lei, pe șease luni 8 lei.— Ânunciurile: pe pagina 15 și 16 linia 30 b Scrisorile nefrancate se refusă. Administrația Str. Stirbey-Yodă No. 9. % SUMARUL: La Harpă, — Secerișul, — Tipuri dispărute: II Cămătarul de A. A. Macedonski.— Cronică, — Despre poesia descriptivă, — Revista Teatrală de B. Florescu. — Elegie de Th. Sloenescu. M Wil I recum in gol un sunet nu dă nici o vibrare, Astfel și de pe harpă sburând a mea cântare Nu poate ’n acest secol se afle un ecou; Der tu, de tainici versuri, O! Harpă desmlerdată Nu ’țl asumbri accentul că densul in veci cată A fi pentru. alț.1 secol! melodios și nou ! II Șoptească ventu’n frunze c’ajunge pentru tine, Agațe-se edera de ziduri in ruine, Murmure valul mării c’un sgomotos tumult, Seu tremure pe crinurl mărgăritarl de rouă Și trestia plăpândă ’mlădie-se in două,... Tovarășă iubită, ce trebuie mal mult ? www.digibuc.ro 18 LITERATORUL III A dimineții rază cu florile ’I de aur Nu prețuieșce oare mal mult ca un thesaur ? Și ventul cel de seară cu freamătul setL lin Nu este armonia din corul nemuririi Ce vine se vibreze ca vocea feficiril Oprind pe buze-un gemet și ’n suflet un suspin ? IV A ! Nouă nu ne pasă de inime ’mpetrite De epoce perverse, de suflete ’njosite, De secolil în carii ne naștem și trăim ! Planăm mal sus de lume, și de umblam prin tină Cu sufletele suntem în raze și lumină Și ne începem viața atuncea când murim 1 V Se fie pe cer soare, ori trăznet și furtună Și ’n ziua cea mal sumbră și ’n noaptea fără lună Alunecă pe harpe suflări Duram zeieșcl, Trăsare ’n valuri marea și vântul le îngână Și scuturând de p’aripl a traiului țarină Călcăm peste ori care necazuri pământeșcl! VI Ați auzit vr’o dată șoptind printre ruine Acele voci multiple ce sbor d.e taine pline Ciocnindu-se de bolta arcadelor sonori, Aci tihnite ’n tocmai ca unda linișcită Ș’aci resbunătoare ca marea înăsprită Izbindu-se ’n mâniă, cu creștetul, de nori ? VII C’accle voci multiple sunt coarde inspirate Ce fac ca se tresară la tonuri cadențate Chiar firele de iarbă din văile adânci!... Accente, carii noaptea, trecând ca o suflare Produc acel lung freamăt vuind din depărtare Prin scorburile sumbre căscate printre stânci! www.digibuc.ro LITERATORUL 19 vhi O! sunete sublime patrundcțl pân’ la mine, Șoptiți-mi fericirea din zilele senine, Se re’nflorească ance junețea- ml apunând;.. Și azi sunt flori pe ramuri și’n ceruri mal e soare3 Cascade-armonioase si dulci privighietoare Și tel carii se scutur în vânturi tremurând! IX Și astă-zl mal sunt fluturi cu aripi luminos® Scăldate ’n praf de aur și ’u petre prețioase Ce dati ocol luminel din lampe de cristal; Și astă-dl cerul varsă pe frunzele pălite Dulci picături de rouă în soare poleite Când ziua îșl deșiră colanu’I de opal! X Vezut’ațI către seară o tainică fântână Atuncea pe când ziua cu noaptea se îngână, Pe când molatic doarme ptrîu ’ntr’al șeii vad, In cât d’abia s’aude un lin susur de apă Și sgomotul ce ’l face mici picături când scapă întocmai ca atâtea mărgele care cad ? XI Asemenea și viața trecând se scurge ’ntr’una Și țlilele frumoase cad una câte una Intr’al eternității abys ne-țermurit; Colanul poeziei tot astfel se deșiră, Poetul nașce, cântă, iubeșce, se inspiră, Și Harpa corouează mormântu’I Inegrit1 XII Resună a mea Harpă se sbor în alte sfere, Se las departe ’n urmă placerile-efemere, Se me ridic dc-asupra acelor nori de-atlaz, Se merg pâne ’n eterul cu lacrime din stele, Și se ’ntâlnesc în cale-’ml cometele rebele Iar raze purpuroase se ’ml pue pe obraz! www.digibuc.ro 20 LITERATORUL XIII Noii ânger,—de-al vrea aripi se’ml dai,—eil așii străbate Cu tine împreună mal sus d’Eternitate! Așitt înhăma la earu-’ml planetele pe rînd, M’i-așitt rîde și de oameni și de Dumnezeire, Așitt fi mal reil ca Iadul, mat bun ca o zîmbire, Ș’așitl face-o lume nouă din tainicul mett gând! Al. A. Macedonski 1879. Economia e bună, dar nu prea ! La lyceul Sântul Sava clasa V-a posedă aproape o sută de școlari. Programele sunt imense. Clasele sunt atât de numeroase in cât nu e ții în care școlarii se nu aibă cinci clase, și într’unele £ile acest numer se mal mărește încă. Legea cere ca profesorul se dea o notă lunară la fie-care școlar, adică se în- trebe pe fie-care școlar în fie-care lună. Neputința profesorilor e vedită. Neputința școlarilor de a fi în regulă la toți profesorii e vedită, căci el nu att de cât seara liberă pentru meditație. Legea prescrie numeral de 50 de școlari maximum pentru fie-care clasă. Și la Mateitt Bassarab acest numer este întrecut. O asemenea aglomerație de externi e vătemătoarc și pentru sănetate și pentru disciplină. Dar e și mal vătămătoare pentru studii. Profesorul nu poate sci ce lucrare dă fie-care; el este redus a-șl face clasa ca un fel de curs. Studiile suferă de acestă stare. E necesitate de a se crea la vr’un gimnasiă o clasă a V-a, seă o divisiune la unul din ambele lyceurl. Nu e necesitate de a se înființa chiar de acum un lyceti întreg. Statul are dar mijlocul de a face numai cheltuiala strict necesară, dând un suplement de plată acelor profesori de clasa a V-a care vor primi se facă clasa în divisiunea cea nouăl Ministerul nu va pune catedrele la concurs de cât atunci când va fi necesitate de a înființa clasa a Vl-a ; va fi de sigur necesitate peste câți vaanl; pentru azi, ne măr- ginim a spune Camerei că înainte de a se gândi la Facultăți, cată să se gândescă la lycee și gymnasie. www.digitNic.ro LITERATORUL 21 Vom mat areta ministrului, Camerei și țerel întregi, multe boale de tămăduit în instrucțiune, multe progrese de făcut. Pentru azi ne mărginim la această cerere atât de importantă: O nouă clasă a V-a. B. Florescu. Iacă vin, vin pe costiș Fetele la seceriș; Pe zevelcl ele port fluturi Și pe buze dulci seruturl, Pe cosițe, mândre flori Si în sin scumpe comori! Iacă vin, vin de pe vale Dragi flăcăi într’a lor cale; La urechi, spice de grîtt Și basmale roșii ’n brîu ! Port brăcire ’n șase ițe Și cămăși numai altițe! Iacă vin, vin din câmpii Și ciobani cu oichil vil, Vin și cântă din cavaluri De resună văl și dealuri, Iar sunând din clopoțel Le-auzI turmele de miel! Iacă vin, vin din orașe Dorobanți voinici cât șase, Șase Turci ori Ungureni, Ori cât zece Lipoveni! EI port pene în căciuli: Dragi la chip, la mers fuduli! Las’ se viă, via toți, Că ni ’sti frați, copil, nepoți, Se se ’n tindă horă mare Chiar de-ar trece de hotare! Și se joace, joace ’n grîu, Pân’ la coapse, pân’ la brîu! Al. A. Macedonski. 1878. Sept. 1 Bucurescl. www.digibuc.ro 22 LITERATORUL II CÂMÂTARHL — Date la kyr Năstase, zicea penă acum vre-o două-zecl de ani boierul, ori neguțătorul, celei mal credincioase slugi ce avea, când sfîrșea paralele. Si sluga, să ducea la Kyr-Năstase, cu răvaș ori fără, și se întorcea în tot d’auna cu parale. Si mal toate județele aveau câte un asemenea Kyr Năstase. Pe cel pe care l’am apucat eu, îl țiu minte scund și cam roș- covan, purtând jiletcă albă cu nasturi de mărgean roșu și du lanț de aur, gros și lat, pe după gît în jos. Lua duol galbeni mal mult peste dobânda pravilnică, care era de zece la sută pe an, și toată lumea îl zicea Kyr Năstase-Că- mătarul, și zicea c’o să se aleagă prafu de casa și de copil lui. Era mare încrederea în vremurile alea; căci nu să afla boier, neguțător, ori moșnean, să ’șl puie amanet petecul de păment pe care i’l dedese Dumnezeu, pentru a să duce să ia bani cu împru- mutare... Necum să ’șl ia cine-va ciasornicul de la brâu, ori cer- ceii din urechile nevestii, ca să se ducă să ’I zălojească în tîrg, ca ’n ziua de astă-zl! 0! Doamne!... Der și cât de cinstiți erau dmenil, și cum se sprijineau toți între denșil, pentru .a nu cădea ori în necinsturl, ori pe mâna cămătarilor ! Și find-că aveau să trăiască cu toții împreună, el îșl ziceau că, dacă astă-dl joacă ursul la poarta unuia, mâine pote să joace și la poarta altuia!... Si să ajutau între dânșii și orfanii nimărul nu rămâneau pe drumuri flămânzi... Iar cămătarii nu făceau stărurile de astă-zl, că de să obrăs- niceau, mi ți ’I puneau binișor la locul lor, și boieri și neguță- tori, făcendu ’I să nu mal fiă primiți în nici o casă, și lăsându’I să se prăpădească în urgia și blestemul tutulor, după cum s’a pră- pădit și Kyr-Năstase, pentru, că îndrăznise să ceară zălog unul fecior de oameni din teapa neguțătorească. Că era mare rușine pe atunci pentru ăl de’șl punea ceva ză- log, și era destul să se ceară numai o asemenea zălogire, pentru www.digibuc.ro LITERA! CL 23 a să pune opinca necinstei pe obrazul ălul de era întrebuințat de bani !... Intr’o seară de iarnă, Kyr Năstase sta la gura sobei, cu ciu- bucu ’n gură și cu scufa în cap. Afară sufla groaznic crivățul, și poleiul țăcănea, țăcănea mereă, picurând pe geamurile înghețate. Zang, zang... să auzi oprindu-se la poartă o saniă. Kyr Năstase îșl luă de grabă în umeri scurteica cu față de tibet verde, și deschise ușa. — Sluga dumitale, Kyr Năstase, îl zise atunci un voinic ca de vre-o două-zecl și patru de ani, ce să urcase în prispa casei. Mi-e nevasta în facere și am venit să ’ml dai vr’o miă de lei cu împrumutare, că n’am o para chioară în toată casa. — Lesne!.... Kyr Stancule!... Der zău, nu mă ’ncumettre- burile nu ’țl merg bine cu boiangeria, și.... In prispă era ânsă frig și Kyr Năstase Cămătarul intră înă- untru, dimpreună cu Kyr Stancu boiangiul. Acolo: Kyr Năstase ’n sus, mă Kyr Năstase ’n jos, fii om de o- meniă Kyr Năstase, nu te face, nu te drege, bre Kyr Năstase, și tura, și vura, toate fură de giaba... Cămătarul rămânea de piatră, neînduplecat. In sfîrșit, după multă logoriseală, Kyr Năstase să hotărî să’î spuie că poate c’ar găsi nescai-va bani pe fundul lăzii, dacă ar fi cum-va la mijloc vr’un amanet ceva. Si pentru că vorba amanet, o auzi rostindu-ți-se numai atunci când ești ajuns la aman, nu să sbîrli bietul Stancu-boiangiu, tocmai atâta pe cât sar fi sbîrlit de i-ar fi pomenit’o Kyr Năstase în alte vremuri, ast-fel că ajun- gând la învoială, plecă și să întoarse peste o jumătate de ceas cu următoarele lucruri, pentru a le zăloji cămătarului; lucruri a căror catagrafiă o voiQ. da aci, spre a să vedea la ce ananghe trebuie să fi fost Stancu-boiangiu, pentru ca să se hotărească pe vremea aia să pășească la un asemenea fapt. Eat’o: ea e întocmai precum au găsit’o prin hărții scoborîtoril lui Stancu-boiangiul: Dopia (i) lucrurilor zolojite de mine, Stancu-Boiangiul, la anu 1849 [leatu de la Cristos) in 19 ale lunel Iul Ghenarie. (1) „Dopia: însemnează ad-literam, dubla, sad îndoită; această cxpresiune se înțelege aci astfel: „Indouita însemnare a lucrurilor zălojite,* etc. www.digibuc.ro 24 LITER TORUL I. O rochiă de satintur (ij lucraia anevato (2). IL O malotea (3) de ghermesut (4) ciadiriu (5) îmblănită cu sangeap (6). III. O perechie de paftale (7) de argint suflate cu aur, avend pe fie-care 15, adică cincl-spre-zece, petre de peruzele, la mijloc cu câte un bob de mărgăritar, adică cu câte unu. IV. O roche de cors(8) pembe, cusută în flori de fir; o altă rochiă de belacoasă(9) lucrată în mucavale (10). V. O perechie de sfejnice de argint și o brăța cu piatră mare de zamfir (11). Trecu o lună. două... der când, atât neguțătorii cât și boeril a- flară de urmarea cămătarului atuncea când văzuse pe boiangiu cu cuțitul de gît, să legară toți ca să ’l prăpădească și într’un an de zile, nu mal mult, kir-Năstase, ajunse de nu mal avea după ce bea apă. El, odată gras și roșcovan, era acum gârbov și uscat!... Nu mai purta jiletcă albă cu nasturi de mărgea roșu, nici lanț de aur, gros și lat, pe după gît în jos! Si copil lui, gol pușcă, cerșeau prin tinda caselor, și ’î mu- riră unul câte unul până la ăl din urmă. In sfîrșit, într’o noapte de iarnă, pe când Kir-Năstase( căzut la lung6re, tremura într’o cocioabă de casă, prin viforul care su- fla groaznic aiară și prin sgomotul poleiului care țăcănea, țăcănea mereu, picurând pe geamurile înghiețate: Zang! Zang! i să păru în frigurile boalel că aude oprindu-se la p6rtă o saniă. Kir-Năstase să sculă, îșl luă de grabă în umeri scurteica, a (1) «Satintur*: Satin de Touis; adică atlaz din orașul francez Tours. (2) «Lucrată anevato* lucrată cu un fel de broderii. (3) «Malotea *: Mantelul Damelor de atunci. Maloteaua era toarte lungă și bogată. (4) «Ghermesut*: un fel de moar; stofă în mătase și bumbac. (5) Verde ca paiul griului. (6) «Sangeap:* blană cenușiă și delicată ca puful, pe care damele o p6rtă și ’n ziua de azi ca garnitură de gît, de mâniei și de manșon. (7) «Paftale:* CătărămI de cordon. (8) «Rochiă de cors:* Rochii de cors se numian cele făcute dintr’un fel de mătase de Corsica, broșată cu flori de fir. (9) «Belacoasă:* Stofă tot de mătase numită «belle £cosse.* (10) Mucavale: Broderii de matase pe carton, reprezintând flori, paseri ,flu- turi, etc. Mucavalele se aduceați de la Constantinopol. (11) Saphir. www.digibuc.ro LITERATORUL 25 cărei față de tibet verde cădea încoacî și încolo sdrențuită, și des- chise ușa...» A doua zi îl găsiră mort în prispa casei. Ast-fel era cămătajul din vechime; dar ast-fel cum era și tot îl bătea Dumnezeii/"'căci oamenii trăiau p’atuncl în frica lui, și să sprijineai între denșif, iar nu să mâncau ca câinii... Al A. Macedonski Viațajnea, iu lungi suspine, fuge ca un vis ușor Și mei lacrăml nici regrete n’o maîpot opri din sbcr! Iară steaua, soartel mele merge ca se străluciască Sus în cer se ’ml lumineze astă cale pământească ! P’ale morțil aripi negre al meii suflet întristat, Către cerul plin de flăcări, sboară, sboară ne’ncetat! Me duc unde Primăvara nici o dată nu dispare, Unde nu e nici o urmă de dureri safl întristare; Unde focu-atâtor inimi ce aii perit ca năluciri Adre far’a se mal stinge, promițendu-ml fericiri! Și în urmă-mi nu române nici o mână ’ndurătoare Se brăzdeze-un loc funebru ca să semene vre-o floare! £nse toamna, dupe moarte, pe mormântu-ml solitar Va svârli puține frunze, să’l acopere măcar; Și atuncea căletorul oprind pasul seu, în noapte, Va ’ngâna o rugăciune cu-ale vânturilor șoapte. Th. Af. Stoenescu. STUDII LITERARE i Ce este poesia descriptivă? Această cestiune are trebuință de oareșl care lămuriri, căci, afară de poezia dramatică, care tră- ește numai prin acțiune, ori ce gen de poezie cere descripțiunl; și aceasta este adevărat chiar de poemul epic, care reclamă atâta www.digibuc.ro 26 LITERATORUL acțiune. Să fie cel care cântă Virgiliu, Homer, Dante sâii Camoăns, el nu va putea face un pas în subiectul său fără a descri. Unul ne va arăta tumultul taberilor și al bătăliilor, mânia lui Achile, durerea lui Priam, cel-alt Troia în flăcări, naufragiul lui Eneas, durerea Didonel, gloria Romei; un altul Infernul, ast-fel cum ’lu concepe, cu chinurile sale îngrozitoare, eterne, Paradisul cu ferici- rile sale mystice; un altul India descoperită și numele portugez dus până la estremitățile pământului. Lafontaine ne va arăta cur- tea regelui leu și șiretlâcurile vulpel celei meștere. Horațiu ne va depinge societatea timpului săfi, Alecsandri lungul și tristul convoih al nenorociților trimiși în Siberia, Bolintineanu figurile eroilor românly' Fie care va fi un pictor fiind un poet. Dar dacă ori ce poezie este în general o pictură, cum înțelegem aplicațiunea acestei vorbe de poeziedescriptivă la un gen particular ? cum să concepem ca un poet să reclame pentru un singur gen dreptul și meritul de a face pictură? Dacă considerăm care sunt condițiu- nele generale ale poeziei, această cestiune va fi deslegată; să ve- dem ce lipsește geniul curat descriptiv ca să fie demn de nu- mele de poezie și vom recunoaște tot o dată că aparițiunea a- cestul gen este caracterul și semnul cel mal ne înșelător al deca- denței literare. Poezia, precum se înțelege din însu- șl numele săfi, este o creațiu- ne. Să scrie poetul o operă lungă ca un poem epic seîî mici bucăți lyrice, trebue ca el să creeze, adică să esprime, sub o formă per- fectă, un simțimânt seu o situațiune adevărată, și tocmai aceasta ne interesează în poezie. Poetul se adresează la oameni; trebue dar ca în opera lui să vedem seu cel puțin să simțim pe om. Și mal trebue ânvă ca totul să fie adevărat într’o poezie. Aceste două legi se aplică nu numai la poeții epici și tra- gici, dar chiar acelui care-șl propune de a nu cânta decât natura. Precum acel care ne represintâ cu penelul unii paysagiu, trebue să știe să esprime un simțimânt în tabloul seu, tot așa poetul ca- re-mi va depinge o pădure, mă va lăsa rece dacă se mulțumește de am-I arăta grosimea arborilor. Sunt om, am simțire; îmi trebue simțimânt în versurile tale, o poete. Vorbește-mi dar de umbra răco- ritoare, de rîul ce murmură, de cântul păsărilor în frunziș, vor- bește-ml de visurile tale, de femeia ce iubesc!, seâ. chiar de vecl- nicie, seă chiar de Dumnezeu. Când Lamartine depinge pe plu- gari, simțimentul ce pune poetul în descripția sa face că-mi place un tablou care, de ar lipsi simțimântul, mar lăsa în nepăsare. www.digibuc.ro LITERATORUL 2T In general ânsă poetul care face poezie descriptivă are un ca- racter care’I este particular: n’are simțimănt. Ceea ce pretinde el, e nu de a ne împărtăși ideile ce deșteaptă întrensul vederea unui fru- mos stejar, ci de a ne spune câte ramuri are. El are ochii pen- tru a nu vedea; am&nuntele ’l absoarbe, și se crede poet, și encă mare poet, când a învins o dificultate de versificaținne, când u găsit o circonlocuțiune mal mult seă mal puțin fericită: într’un cuvent, triumful poeziei descriptive este descnpțiunea jocului de șah de Delille. O marele cap de operă în adevăr de a fi închis în câte- va linii de două-spre-zece silabe regi, regine, turnuri și nebuni! Poezia curat descriptivă se depărtează în adevăr de marele izvoare ale poeziei, de simțiment, pentru a se încjiide în lucruri de nimic. II lipsește izvorul vețel și sub influența sa literatura se pă- lește, lăngezește și moare. Dar cum oare poate să ajungă o literatură într’un asemenea grad de amorțeală în cât să numai găsească un simțimănt de expri- mat? Nu ajunge la această stare de cât cu încetul, conrupându- se zi cu zi gustul publicului și al autorilor prin puterea ascunsă și neînlăturabilă a lucrurilor. Epoca plină de sevă și de tărie ex- suberantă care a produs pe un Ronsard, un Marot, un Regnier, a fost urmată înFrancia de o alta în care gustul s’a format. De la Mal- herbe la Boileau, autorii nu fac de cât a curăți limba și chiar a o sărăci. El ajung ast-fel la o maiestate necunoscută autorilor prece- dințl; lucru bun, maiestatea ne fiind de cât amplitudinea forței. Dar âncă este și mult pedantism; legile sunt severe; nimeni nu se gândește a se depărta de dânsele. Se dă uitării marele princi- piu literar: la timpuri noul, legi noul. Capo-d’operile se îmulțesc. Nimeni nu îndrăznește a lupta cu marii magiștri. Cum să esprime cina-va gelosiadupăHermiona, amorul de mumă după Andromaca. Au- torii caută simțimente stranii, și bunul simț al publicului se os- tenește în curend de asemenea lucruri. Nu mal rămâne nimic de zis; ce vor face autorii? descripțiunl, adică vor vorbi pentru a nu zice nimic, și vom avea poeme despre diferitele timpuri ale anului. Forma lor e perfectă, Mais je ne sais pourquoi je bâille en Ies lisant. Tot ast-fel se petrecuse lucrul pentru vechia poezie franceză. După marele poeme epice despre Alecsandru, Arthus și Carol-cel- Mare, veni poezia descriptivă și Romanul Rosei. In Grecia.după Sophocle, Euripide, Teocrite, veniră" Bion, Moschus, ne înțelesul www.digibuc.ro 28 LITERATORUL Lycophron și acel poet care pune într’o tragedie pe un om care nu știe să citească și ni’l arată descriind forma literilor care compun numele luiTheseu. Tot așa la Roma după un Virgiliu, un Horațiu, un Ju- venal, un Pers, ajungem la acea obscură mulțime de poeți care cu încetul ne conduc la........Venatius Fortunatus. Forma nu trebue negleasă, firește, dar tot o dată nu trebue cultivată pentru ea ânsă-șl: în acest cas ea ucide fondul, și dacă autorii n'afl. bărbăția să sdrobească acea formă moartă, seu cel puțin de a-i reda viață prin introducerea unor idei nouă, unor simțimânte adevărate, el condamnă literele a peri de inanitiune. Jn contra literaturel de formă fără simțimânt s’a aridicat Jean- Jacques Rousseau, care a reintrodus în literatură simțimântul na- turel; l’a urmat Bernardin de Saint-Pierre, Andre Chenier, Châ- teaubriand, Lamartine, și cu toate astea literatura năbușită, nu avea viață, perea, dacă Victor Hugo n’ar fi venit să se inalțe in- contra nulităților, să sdrobească versul maiestos al clasicismului, să reintroducă simțimentul și culoarea locală; ni se pare ensă că în romanț mal cu seamă, din însă-șl leacul a reeșit o nouă boală. Culoarea locală a condus cu încetul pe Francezi iar la descripți- une. Fie-care autor caută o nota nouă și se mulțumește cu dânsa în tot cursul viețel lui. Influența lui Theophile Gauthier, mare descriptiv, a produs mal cu seamă acest efect dezastros. Chiar acțiunea, autorii de romanțe și poeții francezi de azi o i- neacă în descripțiuni. Publicul se ostenește iute de monotonie, și cum autorii nu știu a se reînoi, cu încetul ori ce autor noii a căutat ca vibrațiunea notei sale să fie mal resunătoare. Ast-fel Fran- cezii au căzut în escesurile realismului. Ast-fel se esplică succe- sul unor scrieri anti-estetice ca rAssommoir, de un autor care a probat că poate face lucruri mai frumoase de cât a ne arăta pe un bețiv care .... Nu, mi-e rușine a spune ce face. Să sperăm ensă că din escesul boalei va eși leacul, că o criză bine-făcătoare se va produce, și deja ni se anunciă că oamenii de gust din Francia se prepară a strivi școala cea nouă sub povara păcatelor sale. Lucrul e bun, dar un cap-d’operă ar sluji mai mult cauza bunului gust de eât o sută de critici. Curioasă opiniune într’un critic! Nu-1 așa ? B. Fior eseu. www.digibuc.ro LITERATORUL 29 REVISTA TEATRALA De toate avem lipsă la teatrul nostru, toate sunt de creat, și mal ’nainte de toate repertoriul. Ca se avem actori trebne se se dea piese bune. Căci nu toate piesele pot fi folositoare actorilor, când Teatrul unei națiuni este Gncă în fașă. Câ$ din actorii noștri cunosc oare moravurile franceze și tipurile diferitelor clase ale societățeî acestei națiuni ? Cum ar putea interpreta actorul un caracter de care nu are nici idee ? Sunt doue feluri de simțimente în arta dramatică : simțimânte omenescl comune tutulor oamenilor din orî-ce țară și din orî-ce timp, și simțimânte particolare ale unei clase dintr’o țară și dintr’un timp dat. Lăssând pentru un moment la o parte cestiunea traducerilor și localizărilor, credem că direcțiunea teatrului ar trebui se aleagă piese care exprimă simțimAnte pe carii actorii pot se le simță satt p... care le-a vezut esprimate. Le Testament de Cesar Girodot safl. Moștenitorii de Bellot și Villetard, tra- dusă de d. C. I. Stăncescu, este una din acele piese, care pune pe actori în ne- putință de a o represinta bine, tocmai fiind că sunt tipuri speciale societățeî fran- ceze. Se luăm personagele și se vedem ce esprimă ele. Cele mal grele de interpretat sunt: Isidor, Langlumeau și Lehuchoir. Isidor este ’nainte de toate burgezul fran- cez, cu micele sale pasiuni, pisme, și cu calitățile burgezimel degenerate în de- fecte. — Trei sunt elementele acestui caracter: Isidor este burgez, este prost, este pizmaș. El este o ființă nenorocită, urîtă, care devine uricios fiind că este prost și lipsit de avuția inimel. Burghezul gentilom al Iul Moliere, e tipul burgezimel din or ce- timp: in Isidor domină nu numai caracterul de particularitate al burgezulul francez din secolul al XlX-lea, dar și un caracter de individualitate bine pronun- țat, și pentru ca actorul să poată face să reiasă cea ce este individual în Isidor, trebue să cunoască antei 1 bine caracterul general al burgezulul francez din seco- lul actual. Și B-nu Jourdain din Burgezul gentilom, și Isidor din Moștenitorii sunt ridicull; dar pe când Moliere arată numai maniile D-lul Jourdain, autorul piesei de care e vorba ne arată conruperea simțimântelor; dar amendol sunt foarte serioși și ceea ce ne face să rîdem este în piesa Iul Moliere ridicolul maniilor, în Moștenitorii caracterul cel mic și prin urmare ridicol al Iul Isidor. Cu cât sentimentele Iul Isidor sunt mal mici, mal proaste, cu atât el este mal serios. Scena principală este acea cu fratele seQ. Isidor este nervos, și adăo- gAndu-se la nervositate prostia sea, el spumesă de mânie fără nici o rațiune serioasă, ajunge la o iritațiune, la o crispațiune nervoasă care tocmai ne face se rîdem. Caracterul de seriositate și de iritabilitate al Iul Isidor, nu a fost îndestul de accentuat. www.digibuc.ro 30 LITERATORUL Când Isidor zice : înainte de a te atinge de nevasta mea va trebui se treci peste cadavrul meu, ridicolul constă, tocmai în seriositate, în nebunia de a spune o frază atât de mare pentru un lucru de nimic, când nu e un adevărat pericol. Autorul chiar a pus între parentcze aceste vorbe, care ar fi trebuit ca se conducă pe actor: ,11 le provoque du regard et du geste* Ce are a face acea înverti- tură de picior care face rolul mucalit? In scena cu Felix nu a fost destulă exaspe- rațiune. Numai de la d. Millo putea publicul se primească o așa de falsă interpre- tare a caracterului, interpretare ânsă în care d. Millo a pus talentul seCL cel mare. Cum putea d. Panu se ne represinte pe țeranul din Pontivi ? Nu că l’a jucat reu, dar nu este țeranul din Pontivi pentru singura rațiune că n’a putut observa în realitate pe țeranul francez. D-l P. Velescu în rolul lui Lehuchoir ne-a mulțumit. Dar nicld-lul nu ne-a redat în tot pe industrialul puțin scrupulos ce este represintat prin Lehuchoir. Ne-a dat mal mult un om viclean, de cât typul de care vorbim. In vorba sa: , Voiu avea palatul industriei*, în Francia simțeai pe întregul pe ‘sonagitl; ne aducem aminte că actorul alergând se chieme pe Lucian, se oprea de o dată la ușă și întorcându-se spre public, arunca cu o bătătură în palme, și cu o voce care de și surdă răsuna, această din urmă frasă. Felix a fost bine jucat de D-l N. Hagiescu, dar acest personagiu în teatru • francez este representat cu mult mal bătrân de cât cum s’a interpretat aci. D-l Gr. Manolescu a făcut tot ce se putea face dintr’un rol așa de ingrat ca acela al lui Lucian. Massias, bătrânul amic al lui Cesar Girodot, e prea tânăr pe scena noastră pentru a primi confidențele Paulinel. Massias este centrul acelui curent de simți- mânte nobile și delicate care există în piesă, și care explică vorba către Ortenția: ,Copilul perdut s’a regăsit*, curent care nu s’a stabilit între actori și publicj și cu aceste cuvinte face contrast Lehuchoir, Langlumeau și Isidor. La bonhommie, dică un caracter dulce, dar eminamente onest cu indulgența unui bătrân, cu un spirit mușcător dar nu răutăcios, eată Massias. D-l Christescu ’I dă eleganța și manierele unul prim june și une ori n’a șciut a face sacrificiul amo- rului șed pentru declamațiune. Erați bine D-l Iulian (Celestin) și D-ra Dănescu (Ortensa). D-na Eufrosina Sarandi ne-a dat pe o femeă vicleană, răutăcioasă fără ânse a ne depinge un tip din burgezele franceze din secolul actual. Rugăm pe D-na Sa- randi de a da mal puține Intonări ascuțite mal ales la finitul frazelor. Se poate vedea foarte lesne că toate aceste sunt de imputat mal mult imposibili- tății actorilor de a putea representa această piesă, nu pentru că n’au destul talent și aplicațiune dar pentru că n’au avut ocasiunea de a cunosce typurile. D-ra A. Popescu se ne permită a-1 face o observare mal gravă: Paulina este o tânără fată nevinovată dar având oareșl care spirit in nevinovăția sa. D-ra A. Popescu www.digibuc.ro LITERATORUL 31 nu ne-a dat acest caracter de naivitate în scena cu Masias din actul al Il-lea. A fost prin jocul sed mal mult o fetiță cochetă de cât o fată naivă. Paulina nu tre- bue se scie âncă cât de interesată este lumea. Gestul ce face D-ra Popescu când Celestin și mumă-sa se depărtează de densa, din momentul ce nu moșteneșce ea, merge contra caracterului. D-ra A. Popescu a voit ca prin multe grații, chiar pene la exagerațiune, se ne depingă naivitatea fără a cugeta că pe cât se silea mal mult în această cale, pe atât se depărta mal mult de adever. D-l Freivald în citirea testamentului a avut o dicțiune foarte satisfăcătoare... « * * In urma Moștenitorilor ia representat piesa .Pribeagul* de D*\ care a apă- rut pe scenă aclamat de publicul asistent. Ca și Pe malul gârlu, Pribeagul este o alegorie; dar această piesă are mal multă acțiune și prin urmare mal multă viață. Este un gen mic dar bine tractat. Moș Bucur dă azil în casa sea unul Pribeag și intră în tovărășie de negus- torie cu dânsul. Negustoria n’a mers bine și Pribeagul dispare zicând că va găsi un cârlig ca să poată scăpa pe moș Bucur. Acesta are o fată care iubesce pe Florea, milițian reținut de serviciul sed în oraș. Pribeagul găsește un câriig nu pentru a scăpa pe moș Bucur, ci pentru a-1 sili se-1 dea pe fica sa, căci Pribea- gul vrea să prinză rădăcină în țară; el cumperă la licitație averea fostului sed tovarăș și revine în sat spre a desbina pe Ileana de Florea. El acuza dar pe Florea de trădare și ne având simțimânte nobile nu vede că se prea grăbește de a’l descoperi pe loc amorul sed. Respins de Ileana, crezând în puterea banilor oferă Iul Moș Bucur de a’l lăsa în pace in locuința sa, dar pentru acest bine el cere în schimb să-l dea pe Ileana. Moș Bucur respinge cu indignare această pro- punere și satul se cotisează spre a rescumpera de la Pribeag averea Iul Moș Bu- cur; în fine Pribeagul este arestat pentru o falsificare, de care ânse nu s’a vorbit pâne aci în piesă. Această cotisare nu este verisimilă de oare ce este contra obiceiurilor noastre. Ceea ce probează adeverul celor zise mal sus este că curen_ tul de simpatie și de simțiminte nobile s’a stabilit într’un mod foarte norocit în- tre actori, și intre actori și public. D-l P. Velescu a tost bine în Moș Bucur ânse une ori prea striga tare. Atât D-luI cât și cel l’alțl actori prea ne a făcut se simțim că piesa este în versuri. D-l Gr. Manolescu, in Pribeagul, l’a făcut un cap de Jidan Târgoveț, care face contrast cu limba curat Românească ce vorboște. Nu avem trebuință de a- ceastă deghizare pentru a ști că alegoria țintește pe Jidani. De altminterea D-l Manolescu a fost perfect atât în dicțiune cât și în .cele-l-alte nuanțe. D-l G. Nottara care a făcui pe Florea, a intrat bine dar prea s’a grăbit în reci- tațiunca sea, și aceasta nu i a dat timpul să puie destule nuanțe în simțimânt. Când seînfuriază in contra Pribeagului pâne a scote cuțitul, trebue să fie ț> por- www.digibuc.ro 32 LITERATORUL ZXzVZXZKZX ZXZX^XZXZX< ^X^XZ^ZX nire ; nu este un aparte ; D-sa a fost prea liniștit interpretând in altmintrelea rolul pu mult adever. Rolurile episodice a lui Brănduș și al Măriei executate de D-l St. Iulian și de D-ra A. Dănescu aii fost satisfăcătore. Ileana fata lui Moș Bucur a fost jucată de d-ra A. Bârsescu. D-sa a zis ca o adeverată artistă versurile de indignare cu care respunde la declarația Pribeagului, ânse nu a fost ajutată îndestul de interlocutorul sefl; câcl D-ra Bârsescu trebuia se fie în mal multe locuri întreruptă în vorbirea sa, și întreruperea ar fi dat o mal adeverată valoare cuvintelor sale. D-nu Manolescu trebuia se facă cel puțin un pas când i se zice ,se nu mal faci un pas"; totuși D-sa nebăgând în seamă receala cu care sta Pribeagul a dat destulă iorță dicțiunel sale. D-ra Bârsescu în rolul lleanel avea nisce gesturi foarte elegante care nu convin unei țerance ci unei D-re de salon. Și aci nu inculpăm pe tânera artistă, în perspectivă, câcl vina este numai a comitetului care s’a greșit în împărțeala rolurilor; când în piesele jucate la teatru erați roluri pentru genul D-rel Bârsescu, comitetul le-a încredin- țat altor actrițe. Nu rolul lleanel e făcut pentru a da la lumină adeveratul gen al tifierel actrițe. D-l I. Petrescu în micul rol al dorobanțului a avut 3 cuvinte și le-a zis bine, încă un cuvânt care se rapoarta la D-l Regizor: Nu s’a vezut în nici o casă când intră cine-va se se deschiză ambele cana- turi ale ușel. Acest defect ’l vedem în tot-d’auna la teatru, obiceiu care este foarte nenatural. Felicităm pe autor de opera sa, și ’l rugăm a se feri în versificațiune de hiaturi și de umpluturi, care fac contrast cu versurile sale poetice și limba sa sănetoasă. B. Florescu, Toți D-nil câți ati primit și No. 2 din acest ziar se vor considera ca abonați și sunt rugați a trimite costul la administrație. Administrația. Ziarele, cărora le-am trimis în schimb pe al nostru, și voesc a întreține rela- țiunl cu noi, sunt rugate a ni le trimite pe ale D-lor, câcl contrariu, vom înceta d’ale mal trimite. TipegraQa Th. Alichăiescu, strada Bis. Eni No. www.digjbuc.ro