1 Jhinhi 1S8O Abonamentul: pe trei tunU [ei Scrisorile nefraucate se • fC °ease 8 leî.— Anunciurile: pe pagina 15 ji 16 linia Si —US&" Administrația Strada Stirbey-Vodă, 9. SUMARUL : Lucia _____________"17-.. ----_______ nul- ~Anger sau Demon. _______ Tn»et’otra- ntece grecești — Orbirea de Gil Polo — Balade de Henry Jlur- '— ----1___ ceri de B. Florescu. — Corul în tragedie de B. Florescu. (Dupe Alfred de Musset) Scumpi prieteni, dupe moarte, Pe mormântul meu plantați Salcia ce ’n umbră-I poartă Jalea morților uitați!— Frunza-i palidă ’mi e scumpă; Ea va plânge cu amar; Umbra ei va fi ușoară Pe mormântu-mi solitari Intr’o seară, eram singuri, m’așezasem lângă ea, Plecând fruntea pe-ai mei umeri, mâna-i albă rătăcea Pe clavirul melancolic și eu ochi ’n reverie, Ingăna cu vocea-î dulce o plăcută melodie. Nu era decât un murmur ca mistericul suspin, Ce s’aude când zefirul și cu frunzele se ’mbin;— - Iar plăcerile ascunse printr’o noapte întristătoare, Isbucnind din flori, din erburi, se întreceau să ne ’mpresoare. Arborii cu trunchiul verde și stejari ’mbătrâniți, ’nclinati plângănd în umbră, ca și noi erau sdrobițil— 1 I . o www.digibuc.ro 272 LITERATORUL Treceam nopțile ’mpreună: ca or când și ’n acea seară Respiram profumul dulce sub un cer de primăvară; Vânturile erau mute, ne uitasem de dușmani, Eram singuri, stăm pe gânduri, aveam cinci spre zece ani.— Fixam ochii spre Lucia, era palidă, pierdută; Păru-I blond cu fire de-anr, brăzda fruntea-i abătută 1— Nici o dată ochi mai lăngezî, n’att lucit pe-un cer mai pur, Și nici n’ati pătruns mai liber prin poeticul azur.— Frumusețea-I răpitoare, mă făcea să n’am în lume, Decât numai suvenirea ce-a rămas dupe~al său nume. O inbiam, dar ca pe-o soră, și în față-i când priviam, Ochi-mi se ’nclinafi ș’asupră-I să’i ridic nu îndrăsniam. Amendoi stăm în tăcere mâna-mi atingea pe-a sa, O priviam... era frumoasă; ânsă inima-mi visa!... Și la fie ce mișcare eu simțiâm ce ’nrîurire Pot să aib’ asupra noastră visele de fericire:— Tinerețe și ’n privire, tinerețe și în piept! Pe un cer cusut cu fluturi, Luna ’n haină azurie, Arunca pe trista-I frunte o privire argintie; Iar în ceasul când natura și poeții se deștept, Ea cântă!... Oh! Nici o dată n’a cântat un glas mal pur, Și nici n’a sunat mai dulce prin poeticul azur!— Armonie!... Armonie!... Fiică scumpă a durere!, Tu ce-adesea în iubire porți balsamul măngăerei; Tu ești limba cngetărel, ești al inimei balsam!! A! De câte ori prin tine, gândurile ce purtam, Nu aflatî într’al ei cântec un răspuns de măngăere.— .... Cine poate ens’a zice: că ’n divinele ’ți suspine, Un copil născut din umbră, cată singura-I plăcere?... Tu, ești dulce ca și glasu-I; dar mai tbistă decât mine! Vezi o singură privire, vezi o lacrimă de-amor; Ensă restul e misterul neștiut de muritor! Eram singuri, stăm pe gânduri, fixam ochi! spre Lucia; Al Romanței sale echo vibra ’n golul depărtat... Și pe frunte-I erați scrise gânduri mari ca vecinicia, Iar în pept ardea în flăcări un dor sfânt, nestrămutat! — Tu plângeai copilă scumpă, și pe buza-țl tremurândă Mă lăsa! să scriă sărutul de pe gura mea arzândă. Nu era decât durerea-ți ce priimia sărutul stins, Și regretul ce rămase într’o inimă ’ntristată. Și precum zîmbeal în brațe-mi rece și discolorată, Tot astfel dupe o lună în mormentu-țl ai descins!... www.digibuc.ro LITERATORUL 273 Moartea ta a fost un zîmbet dulce ca și viața ta... AI sbnrat, te-ai dus la ceruri și eu nu te pot uita!... Sfânt mister, sub care doarme scumpa nevinovăție, Cânturi, vise de iubire, glume, jocuri de copii; Voi plăceri neînțelese, ce-aveți lumea ’mpărăție Ore, pe-ale căror aripi sburau tainici melodii, Fericiri d’abia simțite, spuneți, ce ați devenit ?... . Doarmă pacea’ntr’al t6u suflet, scump copil ce ’ntraltălume Ai plecat să câți odihna, ce ’ntre oameni n’ai găsit! 6, Adio!... De-azi ’nainte nu mai am decât un nume, Singura mea mângâiere și unicul meii amic... Din trecuta fericire, nu ’mi-a mai râmas nimic De cât numai suvenirea și speranța ’n Dumnezeii!... . t . —Ast-fel ea pieri din lume, ast-fel am remas și efi... Scumpi prieteni, dupe moarte, Pe mormântul meu plantați Salcia ce ’n umbră-i poartă Jalea morților uitați. — Frunza-I palidă ’mi-e scumpă, Ea va plânge cu amar: Umbra ei vă fi ușoară Pe mormântu-mi solitar! Th. Ud. Stoenescu. ARMONIA IMITATIVĂ Mulți critici nu judecă de talentul unui poet decât dupfi rytm, decid de merit numai dupS dulceața sau asprimea sunetelor: în van o mie de far- mece conspiră a orna musa lor strălucitoare ; vocea ei, 6tă tot ce admiră acești ridiculi entusiaștl al armoniei, care nu visit£să Parnasul decât pentru a se bucura de delițiile urechii, iar nu pentru a-și înălța sufletul, precum unii cu- cernici merg la biserică nu pentru a asculta predica ci pentru musică. Ei nu vor decât sylabe melodioase, cu toate că adesea ostenește concursul vocalelor; trebue ca expletivele sg le împrumute un șubred sprijin, și ca sg se terască într’un vers greoi zece vorbe pe care numai reped pronunța. Și cu toate aceste ei în veci revin la cadența lor n reîntoarcerea de care nu te poți feri, a unor rime banale. De c neștl a ven tulul suflare vezi în versul următor: a paserii cântar” un limped rîuleț ești sigur că dup6 ce te vor isbi «din mal în www.digibuc.ro 274 LITERATORUL doilea vers te vor face să pluteșcl «din val în val." In fine în ultimul dis- tich ornat de vr’o anostle pe care o numesc o gândire, un nesărat alexan- ■ drin termină tirada, și, ca un șarpe ciuntit, ’șl tărăște slăbănoaga-I coadă. Lăsați-I să dea lustru urăcioaselor lor rime, și să se aplaude de o dulceață de hydromel sati de o lăngezendă moliciune, și admirați tăria lesnicioasă a unul vers în care caracterul vîrtos al Iul Denham se unește cu grația Iul Waller. Adevărata înlesnire a stylulul se naște din studiu, nu din întâmplare: Ast-fel acel care au învățat danțul umblă cu mal multă îmlădiare. Nu e destul ca nici o asperitate în vorbe să nu vatăme urechia; sunetul trebue | să pară echoul înțelesului. Versul se îmmoaie când zefirul murmură cu dul- ceață; un paclnic rîuleț curge cu o cadență mal paclnică encă: dar când valurile mișcate isbesc cu mare sgomot țărmul, versul impetuos trebue să mugească ca un torente. Când Ajace abea aruncă o stâncă greoie, versul pășește cu greutate și vorbele se urmează cu trăgeneală, dar ele sboară când ușoară, Camllla abea atinge cu piciorul verful ierbel, fără a face să se Îndo- iască spicurile. Vedeți ce încântare inspiră doctele acorduri ale Iul Timo- theu! cum pe rând liniștesc și deșteaptă pasiunele! Vedeți la fie-care ton nouă pe fiul lui Jupiter libyan înflăcărat de ardoarea gloriei său lângezănd de amor: acu privirile seale fioroase scântează de furoare, acu suspinele seale ’șl deschid un drum, și lacrimele încep a-I curge. Și Persianil și Grecii re- cunosc împreună accentele natureî, și cuceritorul lumel e învins de armonie. Toate inimele simt puterea musicil și cea ce Timotheu fu altă dată, Dry- den este a^l. Pope (încercare asupra criticii, cântul al doilea) Tr. de B. Florescu. knger sau Demon? Cu olchil negrii ca și Iadul In care m’aflu mistuit, De ’l ânger sau de este demon, Mă tot întreb necontenit; Șî nu ghicesc, căci sărutarea’!, Răpit, m’afundă chiar pe loc Din raiurile cele ’nalte In Iadul cel mal plin de foc! Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro LITERATORUL 275 TIZE’TTIR.I 3DISFJLRTTTE VII Verigă Țiganu In vremea când toți boierii mari erau boieri mari și nu ’șl deteseră mâna cu farmazoniî de orașe; în vremea când toți țfiranil erau neîmpămen- tenițl, dar când nu era țgran să nu aibă câte două vaci cu lapte în curte și câte-o perelchiă de bol, bez felurite oare (i) de-ale casei; în vremea când se întindea la Paști prin curțile boierescl govil(2), de să ducea po- mina și de jucau în ele fetele și nevestele cu zevelcl muiate în fluturi și sălbl de sfanți la gât, în mijloc cu câte-un costandinat(3) d’ăl mare, trăia și Verigă Țiganu, vestit de la Mălăieșcl(4) penă la valea Boulul(5), și de la valea Boului până ’n sus în munte la Polovragî.(6). Era urît Verigă și negru ca un Arap, dar era lăutar bun ! Ș’avea li- pici măre, cum nu putea să aibă altul, cu fesu lui roșu în cap și cu ta- clitu(7) lui de stambă galbenă vărgată cu negru. Când îl auzeati de dimineață, în ziua de Pașcl, cântând colo, sus pe deal, în curte la Cuconu Mitrache(8): „Biru greu, Biru greu, „VenițI toți copil,“(9) Să fi văzut cum alerga lumea de prin șeapte sate din prejur, ca să viă la govia unde cânta Verigă. Măriuța să amorezase de Verigă, urît cum era. Verigă, iubea pe Mă- riuța, frumoasă cum o făcuse Dumnezeu. Și când veni ziua de Sân-Pietru, de să ’ntinsese în curte la Cuconu Mitrache, goviă mare tot ca la Pașcl, și de erau așezate pe subt opt pă- tule la umbră câte opt mese încărcate de străchini cu păsat(ro) și cu ploșcl de vin, să apucă Cucoana Catinca de ’I cunună. (1) Expresiune populară: „felurite oare de ale casei;8 felurite paseri domestice. (2) „Govii;8 hore. (31 Monetă de aur de la împăratul Constantin. (41 In Dolji, plasa Amaradiei. (5) Idem. (6) In Gorj, plasa Novacii. (7) Taclitu servea de brîu; câte o dată priimea și o altă destinațiune; el era din- tr’o stofă în felul șalului numită taclit. Oamenii mai fără dare de mână îl făceau (însă din stambă. (8) Diminutiv popular de la Dumitru: „Dumitrache, Mitrache.8 (9) Cântec vechiă. (10) Un fel de bucată pregătită din porumb rîjnit și lapte. Această bucată ce sg aseamănă foarte mult cu laptele cu orez, e mal bună chiar ca aceasta. www.digibuc.ro 276 LITERATORUL Dar Dracu sg apucă și el de’șl băgă coada între el chiar de a do ua zi. Si nu mal cântă Verigă de atunci; „Biru greu, Biru greu, „VenițI toți copil. “ Dar dragostea i-o păstrară toate satele peng la moarte, și când muri sg sculară ca unul singur de la Mălăieșcl pene la Valea Boului, și de la Valea Boului peng în sus îu munte la PolovragI, de’l petrecură la groapă, cu fesul lui roșu în cap și cu taclitu lui de stambă galbenă vărgată cu negru. Al. A. Macedonski. ii --------------------- Tot ce-așiu vrea... Dacă te-al uita la mine Ș’al citi în ochii mei, Tot nu al putea pătrunde Dragostea închisă ’n el. Sărutarea-mi,—dete-ar arde Ori și cât, — m’așifl îndoi Că a conținut întrensa Flacăra ce așiu voi. De-așiu avea puternici brațe De nemlădios atlet Tot așiu crede că la peptu-ml Eu te-așiă strânge prea încet, De-așifl avea în fine, șceptrul Ângerulul cel căzut, Totce-așifl vrea,—ar fi apune Iadurile ’ntr’un sgrut! Al. A. Macedonski. 1880. București. www.digibuc.ro LITERATORUL 277 Don Juan Ah! nu iubiți pe don Juan, voi care știți să iubiți! Voi iubiți,— și don Juan petrece; In frigurile ’nflăcărate pe care a avut arta de a Ie aprinde, Voi tremurați, — și don Juan petrece; Sub lascivele sărutări de care geme a voastră inimă, Voi plângeți, — și don Juan petrece; Apoi, când a dispărut cu un aer ușurel și batjocoritor, Voi muriți, — și don Juan petrece. Adolphe NouvUle. Astă Noapte Astă noapte am visat’o: Poate sS va fi gândit Că ’ntr’o ’mbrățișare dulce Sufletul ne-ara contopit! Astă noapte am visat’o : Poate nu va fi uitat C’o urmez în veci cu gândul Plin de chîpu’i adorat! Astă noapte am visat’o: «Alexandre“ îmi șoptea... Cânddin somnul meu, pe ceruri Am v&jut căzend o stea! Astă noapte am visat’o: Poate că va fi murit;... Dar așîfl fi oare pe lume Dacă ’n cer s’ar fi suit? Astă noapte am visat’o: Steaua care a căzut Este fericirea dulce, Este-amorul cel perdut! Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro 278 LITERATORUL Cxelosia Amorul meu nu este privighetoarea, deșteptată de zori) tr— ca să cânte o duioasă arie, — pe pământul înflorit, bine cuventat de soare. Amorul meu nu este valea verde — in care lebezile se leagănă pe paclnicul lac, — trimițind cu lungile lor gâturi albe-complimente lunel ce se oglindește în apă. Amorul meu nu e casa liniștită — pe care o înconjoară pacea, ca o grădină în care fericirea ’șl are locașul, și, mumă iubită. — naște o fee, frumoasa plăcere. Amorut meu e o pădure sumbră, — în care gelosia se ascunde ca un tâlhar; •— ține un pumnal, și se hrănesce din desperare; — și fie-care din loviturile seale dă de o sută de ori moartea. Petofy (Ungaria) De ce m’ai deșteptat ? Ședeam privind în ochi’țl... Era frumos, recoare, Pe ceruri erați stele și ’n peptul meu un soare, Un soare de iubire, cum n’a mal esistat Atât de viu și dulce atât de înfocat C’aș fi murit la focu’I, de nu mă serutal, Cu farmecul puternic ce ’n serutare al! Ș>am adormit la sinu’țl, scump leagăn de iubire, Visând frumoase visuri de o lungă fericire; Ți-am spus întreg amorul, aprins în al meu pept, Vorbindu’țl într’o limbă ce n’o cunosc deștept Și m’am plimbat co tine prin cerul depărtat, Prin raiul plin de ângerl... De ce m’ai deșteptat?! Carol Scrob Cine ne-a vczut Frumoasa mea, când ne sărutam era noapte ; cine oare ne-a văzut ? Cine ne-a văzut? Noaptea și zorile, stelele și luna. O stea s’a scoborît, și a spus lucrul mării, marea l’a spus valului, valul marinarului și marinarul i’a cântat la ușa frumoasei sale. Cântec Grecesc www.digibuc.ro LITERATORUL 279 Scrisoarea de amor Scriu o scrisoare — pe o floare de crin. — Scriu dulcea plăcere cu o cerneală roșie. O voiti pecetlui—cu a picătură de rouă; — va fi plină de profumurl — plină de amor fidel. — Am să ți-o trimit — printr’o albină de aur.— Păzește-te să nu te împungă cu acul el înveninat. Căci i-am zis: — «Dac’o găsești cu un altul, — împunge-! inima, — cu acul tău, albino. «Dacă ănsă mă iubește fidel, — revarsă pe gura el — dulcea miere a amintire! — și a speranței mângâetoare.» Apoi voi veni însu-ml, — și voi revărsa pe tine mana cea cerească, dulcea sărutare a amorului. Petbfi (Ungaria) Subt umbra... Subt umbra deasă a păduri! Ne strecurăm rîzend Și fericiți, zîtnbim naturii: Ce ne răspunde-oftând! Dar val, e tot supus șchimbăril: Vom suspina și noi Și’n umbra deasă a ’ntristăril Vom plânge amenduol! Al. A. Macedonski. Orbirea Nu este orb amorul. Nu; orbul sunt eu, care, cu tot dinadinsul pă- șesc spre chinul meu. Amorul nu «te'un copil. Copilul, sunt eu care, tot de o dată, sper și mă tem, rîd și plâng. Flăcările amorului altăf iluzie ! Focul lui nu este decât a noastră ar- zătoare și vie voință; aripele lui sunt gândirile mele pline de presumțiune, și această speranță zadarnică în care mă complac. Amorul n’are lanțuri nici săgeți pentru a prinde, pentru a răni inimele libere, inimele sănătoase. N’are altă putere de cât aceea ce noi îi dăm. Gd Polo (Spania). www.digibuc.ro 280 LITERATORUL Seamenul seu Spune, 6 frumoasa mea! spune mumei tale să nască o alta ca tine, ca să fie pe lume o altă inimă aprinsă ca a mea. Cântec Grecesc. Traduceri de B. Bldrescu. La duoi ochi înorațî Și cerul este ca olchil tei î Aci albastru, aci ’norat, Aci sunt stele mendre pe cer, Acî ’l încinge fulgerul lat. Și cerul este ca ochii tăi!— Chiar în mânia ce i-a ’negrit Lasă-mă ensă ca sg’i privesc Măcar dedenșil de ași fi trăznit! Al. A. Macedonski. CORUL IN TRAGEDIE In theatrul antic se puteau distinge mal multe părți. Băncile pe care ședeau spectatori erau dispuse cam în semi-cerc. Partea ce le era înainte se numea Orchestrul. Aci cânta chorul, care intra prin două intrări, dispuse la dreapta și la stânga (parodi). Intre băncile spectatorilor existau treceri, în care mergea une ori sg se plimbe chorul, mal ales în comedii. La mijlocul orchestrulul era dispusă tribuna celui care conducea corurile, capului de orchestru. Dincolo de orchestru era proscaenium, care a devenit scena thea- irulul modern. Era un loc foarte larg, în care se aridicau două mașine care serveau la schimbarea decorurilor. Această parte era terminată cu un zid, numit scenă, fiind că altă dată era făcut nu de piatră ci de frunziș. Pe acest zid se râpresinta ceva care sg dea uă idee de locul în care se pe- trecea drama. In acest zid se deschideau trei uși. In principiu cherul cânta un ditiramb. El se compunea de 50 voci; când se stabili usul tetralogiei, adică de a se juca mal multe drame despre acelaș personagiu, chorul se împărți în patru părți, compusă fie care de 12 voci; fie care parte compunea chorul unei piese. Chorul nu intra în scenă tocmai la începutul acțiunel. înainte de in- trarea Iul, se făcea de către un actor s£u mat mulțl, expunerea subiec- www.digibuc.ro LITERATORUL 281 tulul, In OEdip rege, această expunere este făcută de OEdip, în Philoctet de Ulyse și Neoptolem. Această parte a tragediei se numea exodul. Apoi chorul intra și cânta prima arie, numită parodos (intrare). Grecii nu cunoș- I teau împărțirea în acte, care apăru la Roma. Toată piesa se juca fără dis- continuare. Scenele care urmau prima cântare a corului erau numite episode, și cântările chorulul care intrerupeau aceste scene se numeau stasima. Scena din urmă, care urma cel din urmă cânt al chorulul, se numea epilog. Nu erau luate drept cântări ale chorulul decât strofele, antistrofele și epodele Probabil că chorul pleca de la uă intrare și venea să cânte strofa lângă intrarea cea-l-altă, apoi, plecând de aci, mergea să cânte anti-strofa lângă intrarea prin care venise; în fine se opria lângă tribuna capului de orchestru și cânta epodul. E mersul natural, adoptat chiar azi de cântătoril noștril. Adesea personagurile piesei și corul vorbesc pe rând, unul răspunzăd altui-a; aceste dialoguri nu se numărau intre cântece. Cântecele chorulul. sunt în general reflesiunl asupra situațiunel perso- nagiurilor, esprimă disposițiunea produsă în suflete de acțiune. Chorul are un îndoit rol ; este actor, răspunde actorilor, le împărtășește observațiunile sealetot uă dată e un spectator ideal al cărui mod de a vedea și de a simți cată să conducă adunarea întreagă a spectatorilor. El e menit a menține în mijlocul pasiunilor uă oare-șl care reculegere a sufletului care părea necesară Grecilor pentru a gusta uă operă de artă. Chorul contribuește dar a răpi acțiunel caracterul său accidental, el face să reasă înțelesul el intim, adesea moralitatea el. In stasima, acțiunea fiind deja înaintată, chorul sensațiunele unei suflet pios, bine equilibrat, care urășce răul și pasiunele care ne con- duc la râu. Chorul are acest caracter mal ales în Sophocle. In Eschyl, după modul cu care poetul abuseasă de chor, simțim că nu suntem departe de timpul când Thespis introducea în ditirambul chorulul recitativul unul actor. Intr’adevăr Eschyl fu cel d’ânt&u care introduse uă acțiune cu mal multe personagiurl. De câte ori Eschyl vrea să esprime uă cugetare care nu este uă parte a acțiunel, dar care poate intra în lyrismul piesei, uă exprimă printr’un cântnc cu o singură voce. Acest fel de cânturi se numeau corni în grecește, planctus în latinește. In Perșii și în Choephoril acești corni sunt uă parte considerabilă din piesă. Adesea un cântec lyric răspunde unei persoane vorbind cu versul o- biclnuit. Une ori, personagiul adoptă insu-șl versul lyric. Une ori uă parte a chorulul răspunde celel-l-alte părți. jSuripide schimbă misiunea chorulul, care nu mal are de cât a liniști și a împăca persoanele piesei* Chorul devine confident sau complițiu, șl nu mal esprimă gândiri mari. Chorurile Iul Euripide sunt adesea recitativurl lyrice, despre unele eve- www.digibuc.ro 282 LITERATORUL nimerite anterioare, care au, dar nu tot d’auna, oare-șl care raport cu ac- țiunea, și sunt puse în mod arbitrar. Une ori e uă simplă inspirație ly- rică, foarte frumoasă, grație geniului poetic al lui Euripide, dar absolut în afară de subiect. Euripide, se vede, nu îndrăsni a rupe cu chorul; ’l priimi, dar numai ca uă convențiune. Chorul ’șl avea inconvenientele seale; acest personagiu mixt, care nu părăsește nici uă dată scena, este adesea uă piedică pentru actori. Dac’ar fi fost posibilă această ficțiune, această convențiune theatrală că chorul, cu toate că presinte, să fi fost considerat ca absinte, Euripide ar fi încOrcat’o, cel puțin în Hipolyt, în momentul în care Phedra destăinuește dolchil seale amorul sfiu pentru Hipolyt. Dar nu; în contra ori căril verisimilitățî, cho- rul cunoasce secretul. S’ar fi putut face din această cunoștință un element de emoțiune, lăsând pe spectatorul în neștință dacă chorul nu va destăi- nui aci lui Theseu, în altă dramă lui Jasone secretul ce cunoaște. Dar Phedra, dar Medea, l’au pus să le jure secretul, ș! acest jurământ este singura scusă a chorulul că nu impedică printr’uă vorbă catastrofele care urmeasă. Drama satyrică juca în Grecia rolul ce le vaudeville joacă în Francia. Drama satyrică era jucată dupfi tragedii pentru a ușura spiritul și a trimite pe spectator acasă sub uă impresiune msl veselă. Nu ne rfimâne de cât uă singură dramă satyrică, Cyclopul.Satyril aceste ființe jumătate oameni, jumătate animale, sburdalnice, iscusite, viclene, lăudăroase și fricoase jucau primul rol și compuneau chorul de ordinar in aceste bufonerii. Cyclopul, singura dramă satyrică care ne rSmâne, e trasă din Omer. Ulise e în momentul de a fi mâncat de Cyclop ; el cere Satyrilor să-l ajute a omorî pe comunul lor inamic. Promit Satyril, dar, când vine momentul esecuțiunil, i apucă frica. DupS isbânda lui Ulise, el se pun cu toate aste să se laude. E probabil că drama satyrică avea un subiect comun cu tragedia sau cu tragediile. Tetra- logia tragică (trei tragedii și uă dramă satyrică), imperios cerută de ma- gistrațl în timpul lui Eschyl, perde din importanța sea cu Sophocle, și cu Eu- ripide se libereasă de acest jug. In drama satyrică, chorul, de 12 voci, se conduce ca și în tragedie. Tot așa se conduce șl în comedie, dar comedia jucându-se singură, corul are 24 voci. Venea un moment in care poetul făcea pe chor să esecute uă preum- blare care se numea pardbasis ,• chorul întreg părăsea tribuna capului de or- chestră, șl venea s6 treacă dealungul băncilor. Acțiunea se oprea. Poetul prin gura unul actor, spunea publicului afacerile sale, reflecțiunele sale des- pre evenimentele actuale, apoi chorul intona un cântec lyric în onoarea unei divinități. După acest cântec, un actor, capul’de orchestră se crede, spunea singur 16 versuri trocaice, conținend unele plângeri mocalite, o glumă în www.digibuc.ro LITERATORUL 283 contra poporului, etc. Aceasta se numea commasion, sau nigos, sau perima. Apoi reîncepea acțiunea. Chorul în comedie juca cordaxul, danț pe care moravurile ’l reputau rușinos, Aristophane se laudă că a suspendat cordaxul. Theatrurile grecești, conținând 40 de mii de oameni nu erau zidite ca ale Romanilor, ci aridi- cate la sărbătorile în care se dedeau represintațiunl teatrale; sub Pericle se zidi un teatru în Athena. Trebuea actorilor un bun piept pentru a fi auriți, și numai bărbații eșeaO pe scenă. Masca întărea vocea, $i cothurnul mărea statura. Actorii mal aveau un coif foarte înalt. Cothur- nul nu era comod, și Orațiu ne arată că actorii cădeau une ori. Pentru a fi bine înțeles, actorul trebuia s£ vorbească foarte încet, de unde dispariți- unea naturalului, dar de unde și ceva solemn, maestos, și chiar misterios, care făcea impresiunea mal mare. De altă parte, limba greacă permitea a- ceasta. In limba greacă, în care sunt unele vorbe atât de lungi, regulele accentuațiunel nu permit s£ fie mâncată jumătatea vorbii, ca în limbele noastre. De ordinar nu erau decât 3, 4 actori cel mult în scenă; primul rol fiind numit protagonist, cel-l alțl denteragonlst, tritagonist, etc. (Va urma). B. Florescu. Lacrimele Când doufi brațe albe Te strâng la pept cu dor Și-o voce iubitoare Șopteșce de amor Atuncea ferjcirea N’o poți tăgădui, ^CăcI lacrimi o trădează, Ah ! dulce’I a iubi. Dar când doi ochi ca cerul La care te închini Nu vor sS te privească, Te lasă să suspini; Atuncea suferința N’o poți tăgădui, Tot lacrimi o trădează, Amar e a iubi Carol Scrob. www.digibuc.ro 284 LITERATORUL BALADE IV. Călătoria Dracului Pe drumul ce duce la sat, un călător mergea singur; — era ora la care soarele apune. Fața sa era sinistră, — al fi zis capul unul decapitat. — Sub groasele sale sprâncene sbârcite, och.il săi luceau, semănând a flăcări. Un grozav surîs glumea ștrașnic pe gura sa. Străluci- tor ca niște fire de oțel roșit la cuptor, părul său se ținea drept pe fruntea sa. Și din sbârciturile de pe craniul său curgea o infectă sudoare ale cărei picături pătau pământul ca mușcarea unul acid. Și pământul tremura sub pașii săi — făcând stranii sgomote. Pe unde trecea, păsările tăceau și-și ascundeau pui sub aripi. Arborii tremurau ca în zilele în care se mânie vântul. Florile care se deschideau la rouă, rețineau mirosul lor. Earba pe care se întindea umbra lui devenia rumenă, parcă ar fi fost arsă de o ploae de cărbuni aprinși. Și când, trecând pe lângă fontână, călătorul muiă într’ânsa vâr- ful bastonului săiî, — apa de o dată începu a ferbe. Și se văzu aridicându-se în aer o ceață de fum neagră și impuțită. Și unda remase stătătoare ca mocirla bălților. Călătorul mergând cânta un cântec pe o arie necunoscută* O arie sinistră care ar fi aruncat frica în cel mai voinici. Și această arie nelegiuită îngrozi echourile care nu îndrăs- niră să o repete. Clopotul care suna un Angelus, de o dată de- veni mut. Cea ce făcu pe clopotarul, atârnat de sfoară, să se pue pe înjurături. Și fu blestemat de ț)-zeu, căci hulise numele său în casa sea. Și când trecu călătorul pre dinaintea bisericeî, sfinții zugrăviți pe geamuri părură că resimt groază. www.digibuc.ro LITERATORUL 285 Preotul îngenuchiat înaintea altarului uită rugăciunea sa. Pe când paracliserul se punea să bea vinul din vasele sânte, pe când copilul ce cântă în strană fura banii săracilor ca să-și cumpere bile. Slușnica popi? deschidea ușa unul militar nalt de cinci pi- cioare. Și în cuhnia casei popii, — cânele fidel, care întorcea fri- garea, mâncă friptura. Cea ce făcu pe popa să se necăjască. Și după ce străbătu satul, — călătorul se opri la poartă, și făcu să se auzâ un rîs ascuțit și pătrunzător. Care inspiră gelosie cucuvaelor vecine. Și murmură: — Stăpânul meu va fi mulțumit. Căci era un trimis al dracului. Și avea solie de a sămăna păcatul. Henry Murger. Tradiicere de Bonifacîu Florescu. Se vede... Se vede că durerea Comună’I pe pământ De merg făr’ de-osebire Cu toți în mormânt! Se vede că viața E vis amăgitor De oare ce uitarea E partea tuturor. Se vede că’l un farmec Puternic în morment De nu să mal întoarce Nici unul pe păment! Carol Scrob, www.digibuc.ro 286 LITERATORUL D-nil abonați fie din provincie fie din Capitală, câți n’aă plă- tit abonamentul să se grăbească a trimite banii, căci altmintrelea vor fi publicați. D-nil abonați cari n’aft primit vre-unul din numerile câte au apărut până acum sunt rugați a ne seri pentru a le trimite. — D-lor abonați din provincie și streinătate li s’a făcut mal multe somațiunl pentru a trimite costul abonamentului, și până acum nu avem nici un resultat. Grădina Orphen. — Direcțiunea d-lui I. D. lonescur.----------In toate serile representațiunl variate. Grădina Dacia. — Societatea dramatică, cu concursul d-lul M. Pascally, dă representațiunl române de trei ori pe săptămână. A eșit de sub tipar și se află de vânzare la librăria Soceck et comp: ȘCOALA BARBARILOR comedie în trei acte de Moliere, traducere din limba francesă de S. N... — Pețul un leu nou. BucurescI typ. Theodor Michaiescu, str. Theatrulul No. 8. www.digibuc.ro