|i —— Dumineca, 11 Maiul^^O Abonamentul: pe trei luni i lei, pe șease luni 8 lei.— Anunciurile: pe pagina 13 și 16 linia 3 0b I Scrisorile nefrancate se refusă. Administrația Strada Stirbey-Vodă, 9. r SUMARUL: Sonnet par Franțois Nizet. — Sora de Caritate, pastel, — Revista theatreală de Luciliu — Poeții, — Mirza — înmormântarea și toate suntele clopotului, — Dacă... — Dezastrul poesiî de A. A. Macedonski — Imensitățile de B. Florescu — Melancolie, poesie de Carol Scrob. — Pe o pagină de musică, poesie de Duiliu Zamfirescu. — Balade de Henry Murgei- II. Primul pă- cat al Mărgăritei. — Puterea amorului, de'Runeberg (Finlanda) — Mica Christină, cântec popular sue- dez— Omul apelor, cântec popular danes,—Ochii albaștri de Robert Burns (Scoția1, tr. de B. Florescu. „Literatorul” pe lângă numeroșii aderenți cc a șciut se’și câșcige, fiind un adeverat centru între vechia scor.bî a lui Heliade și noua Direcțiune a d-luî Ma- iorescu, pe lângă scriitorii ce a grupat, câșcigă din zi în zi concursul condeielor de valoare. Probă despre aceasta, este că revista noastră ale cărei baze s’ad pus cu sa- crificii multiple, se află astă-zi In pozițiune, de a putea se anunțe, mulțumită unor promisiuni sigure, viitoarea colaborațiune a dulcelui poet Șerbănescu, cât și a iu- bitului poet Grandea. Ecoul ce „Literatorul* doreșce se afle, pentru a îndeplini marele gol ce a a lăsat Curierul de Ambe Sexe, nu este 6nse, de sigur, dintre acele carii, se se mărginească la fruntarii, și, 'suntem fericiți astă-zi, când vedem că Belgia valonă, ! una dintre depărtatele noastre surori, s’a grăbit cea d’ântâiu a nimici distanțele și a ne întinde o frățească mână' prin intermediul d-lui Franțois Nizet, doctor în sciințele politice și administrative, doctor in drept, in filosofic și litere. Numele d-lui Nizet, cunoscut în patria domniei-sale, pe tei emul literar și științific, era deja cunoscut Românilor, grațiă fiicei sale, distinsa poetă Mărie Nizet, în care, națiunea noastră a gă- sit un ardent campion. Volumul d-sale de poezii întitulat Roumanie și publicat la Paris, ar fi fost fără îndoială și ’ mai respândit între noi, dacă împrejurările prin carii a trecut țara nu ar fi absorbit atențiunea generală. înscriind astă-zi pe d. Franșois Nizet, între colaboratorii noștrii, îi mulțumim din inimă pentru generoasele sentimente ce poartă colonilor Romani de la Dunăre și nu ne îndoim că prin această confraternitate literară ce dorim s’o vedem stabilindu-se w-1 ■■nr ■ www.digibuc.ro 242 tir RATORBL intre și o surori, literatura noastră va ajunge treptat se ’șl a î <5 p un Jo Pi merită și de care se va sili a se face demnă și de aci înainte. Eată acuma scrisoarea cu gare ne onorează d. Nizet, cât și sonetul cu care bine-voieșce s’o însoțească, și, pentru al cărui coprins, toți Românii vor purta o viă gratitudine distinsului și entuziastului Româno-fil. Sonetul 11 publicăm în franțuzeșce. In cât despre scrisoare, proza traducân- du-se cu mal multă înleznire o dăm textual: , Domnu mei, „Citesc revista literară pe care bine-voițl a o trimite fiicei mele, cunoscută prin publicațiunile sale poetice asupra țeril latine din Orient. Ar fi de dorit ca vitalitatea literară și politică a României, se se simtă în tot Occidentul și ca le- gațiunile națiunel dumneavoastră se ’șl dea toate silințele pentru a împlânta în sinul celor-l-alte popoare, sentimentele de amor și de stimă ce s® datoresc fru- moasei și valoroasei dumneavoastră patrii, căci: sentimentul popular face astă-zl lege. „ Tinerii Români carii studiază în diferite capitale, ar trebui de asemenea, se se înțeleagă între dânșii spre a lucra cu patriotism pentru ca să poată ajunge la același scop. „Belgia iubeșce pe România ca pe o soră: Amândoue au suferit pentru a’șl cuceri independența lor; amândoue vor mal suferi âțice pentru a ’șî-o conserva. „Este important ca micile națiuni se se cunoască, se se unească, se se iu- bească și se se proteagă mutualmente formând compacte bataliunl în contra năvă- litorilor. Cauza lor e pură, morală, dreaptă și sântă: Este cauza omenirii și a progresului. Ea va triumfa. Sentimentul și conștiința generală o aperă în contra erorilor culpabile ale capetelor mart... „Am exprimat această ideie în Sonetul ce ve trimet pentru „Literatorul.* „Dacă ’l veți publica,, lectorii, vor vedea cu plăcere, bunele sentimente de care suntem animați, noi, cel de aici, pentru România,valența eroină a libertății. „PrilmițI, etc. „Francisc Nizet.* --------------------- www.digibuc.ro LTTERÂimKrL 243 sojstzltet Ils ont passâ sur toi, vieille forât Roumaine, Les ouragans du Sud, Ies Ouragans du Nord... Toujours tu reverdis; Ie soleil te rămâne Un ciel pur... L’oiseau chante en se riant du sort .’ ... Oh sont-ils donc ?... L’Islam agonise et se tord! Le sombre Nihilisme au Kremlin se dâmâne, Sănie l’effroi, rugit comme un ânergumâne: Le Danube est en paix et l’on rit sur son bord. C’est que la Nâmâsis, de son fouet implacable, Gingie enfin tdt ou tard Ia face du coupable, C’est que le crime en vain croit â l’impunitâ; C’est que tont peuple est grand comme toi, Boumanie, Quand son coeur est loyal, qu’il hait la tyrannie Et porte ă son drapeau: Justîce et I/iberU. Franțois Nizet. fASTlît SORA CARITATE O sală arcată. Un șir de paturi. Două lămpi cu lumini îndoioase. Ge- mete. O! totul e durere și ’ntunerec: E spitalul în toată puterea cuvântului. Durerea scrîjnesce dinții. Privelișcea strânge inima. Setea arde plămîniY. O rază a soarelui ar înveseli totul.— Raza soarelui lipseșce. Un zîmbet ar li- nișei durerile. — Zîmbetul lipseșce. Mângâierea ar deșchide Inima. —Mân- gâierea lipseșce. Ușa să deschide ânsă. O femeie îmbrăcată în negru intră. Un zîmbet pios îl flutură pe buze. In sală s’a făcut lumină. Raza soarelui nu mal lip- seșce. Privelișcea s’a înveselit. Inimile să deșchid. Durerile se linișcecc. Bol- navii o privesc uimiți; o așceaptă uimiți; uimită ea înaintează spre el. Și el... El șciă bine că au o soră întrânsa: E o soră de Caritate. LucHiu. www.digjbuc.ro 244 LITERATORUL De ce ca norii cel de iarnă Ce vin pe câmpuri ca s’așcearnă Lungi strate de zăpadă, Se strâng pe unele frunți june, Nori viforoșY, sumbre furtune Ce se ’mbulzesc grămadă? Ori nu mai este ’n ceruri soare, Și ’n lume viață rîzetoare, MysterurI și amoruri? Ce patime ’i însuflețeșce? Vr’un vis nebun li urmăresce Cu veclnicile’l doruri? De sunt nebuni, voiesc se ’i aper Că ’n olchl au fulgere ce scaper’ Schintei de poeziă, Și nu e rar se se întâmple Se poarte-o lume între tâmple Pe care se n’o sciă! Cu el vorbesc frunzele ’n cale, Cu el și apele pe vale, Și bolțile albastrei Iar dacă au un corp de tină, Cu .sufletele în lumină Plutesctt mal sus de astre! De suferințl, ei sunt exemple, Când mor li se ridică temple Și falnice statuie 1 In viață ânse duca o cruce Pe care toți, se ’ntrec s’apuce Se’I restignească ’n cuiel Și nu e ’n stare suferire Ca se ’ntrerupă-a lor menire Și nobilă și sflntă! www.digibuc.ro LITERATORUL 245 Lor nu le pasă de năpastif; 2îmbescfl pe margini de prăpăstii: lubescfl, mângâie, cântă I Câscigă pâinea lor prin trude; Nenorociți! li sunt rude, Copil, li sunt orfanii; II recunoșcl, fiind-că ’i latră Toți câinii ’ce-au hrănit in vatră, Toți câinii, — toți dușmanii I Cu cerul care le zimbesce, Sunt curcubeul ce uneșce Sermana noastă lume I •Poeți', in valea cea de plângeri Lor li se zice, 6nse „ângerl' E’n ceruri al lor nume I Al. A. Macedonski. IMENSITĂȚILE Când marea e liniștită, când aerul e în tăcere, când a lene unul după altul sărut țârmul valurile mării, ’ml place, uitând cum trece timpul,b sâ privesc adâncimea albăstrue a cerurilor, și unda albastră ce în depărtare se confundă cu bolta cea de sus. Răpită de o nespusă dulceață mintea mea percurge imensul Ocean, și ascultă sgomotul armonios al mării neturburate. Nu mal puțin ’ml place spectacolul imensitățel terestre. La apusul soa- relui, de pe vârful muntelui acoperit de frunziș, stând liniștit în Umbra deasă a unul vechio stejar, cu o privire nesigură percurg varietatea câmpi- ilor. Aci cu un paclnic murmur a lene numai pare a curge rîul; fără ■voe numai pare a se ascunde în umbra cea deasă; prin repetite șerpuirl pare că vrea sâ fugă de a mea privire. Colo lacul nemișcat întinde apele-I a- dormite. Dar âtă că încet un pios sunet lovește aerul: se oprește călăto- rul, ș{ o cruce ’șl face; țârănimea răspândită prin câmpie pune capât gre- lelor sale munci, și îngenuchiând adoră pe Dumnezeu! Sâ privesc marea său imensitatea pământului, aceleași simțiminte ’ml um- plu inima: sub o falsă aparință de pace neturburată, domnește, vai! o agi- tațiune prea reală. Adese ori se ridică îngrozitoarea viielie, ș*împinge undei înfuriate I e www.digibuc.ro 246 LITERATORUL cuprinse de o furoare nebună, cu un lung* murmur al vântului, Încep a se ridica valurile.* fierbe și spumează Oceanul turbat; mugește imensitatea; se despică marea, și fundul el apare: pretutindeni se Înfățișează îngrozitoarea vedenie a morțil. Ast-fel sub o aparință pacînică se7 ascund mari nenorociri. Nu mal mică e turburarea pe pământ. Pe neașceptate se precipită ru- ina și moartea. Nu e mult de când Vesuvul de o dată sdrobind a sa în- chisoare, revărsa cenușă și flăcări, și pietre ce curgeați liquide, și cu al său fum umplea aerul și întuneca cerul. Toți fugeați tremurinzi de ploaea cea înflăcărată, de intunecițil norii care se mișcati cu un îngrozitor muget, și de pietrele ce cădeați de sus în ploae sdrobitoare. Altă dată, însă-șl se mișcă ghiața munților, și precipitându-șî mersul, cade peste câmpii. Tot ce poartă pământul e răpit în grozavul vârtej, care pe toate le sdruncină, le împinge, le respinge și le sfarmă în gyrul săă. Pădurile înse-șl, smulse din chiar rădăcinile lor, le ea cu sine, și neaoa cea repede torente s’a făcut: nimic nu-I poate sta împotrivă, și distrugând toa- te, ea merge și tot merge. Ast-fel sub o aparință pacînică se ascund mari nenorociri. Ș’in lumea ta, sărmane om, găsi-vel același contrast, și val! tu însu«țf ’țl născocești cele mal mari ale tale dureri! Ne muncim ca să ne pedep- sim, deși suntem nevinovațl Orl-ce voluptate se sfîrșește în durere. Nu- mai printr’o muncă ostenitoare, continuă, ajungem la onoare; e grea lucrare de a-șl păstra fața curată, e peste putință de a-șî păstra sufletul vergin ! In primele zile de primăvară, un aer rece răpește adesea foile arborilor, și, neinverzite encă bine, le ia vântul, le amestecă, le rostogolește, le așterne pe câmpie. Tot ast-fel ale noastre griji, ale noastre proecte, timpul Ie ră- pește : inima omului e în veci schimbătoare. O perfidă imagină înșeală în veci spiritul nesigur al oamenilor, și pe toți, buni, răi, i răpește de pe pă- mânt surda moarte, și i precipită fără simțiri In neagra gloată a celor cârc nu mal sunt. Ast-fel sub o aparință pacînică se ascund mari nenorociri. O țara mea, cât ești de frumoasă în zi de primăvară ! Cât de dulce e aerul tău! Cât de mănos ți-e pământul! Cât de avuțl "ți sunt munții l Ești regină între regine. Dar val! la tine râvnesc toți vecinii, a ta pieire o ur- zesc ! Dar val! câți nemernici între al tăi fii! O țara mea frumoasă, cât ești de sfâșiată! Ast-fel sub o aparință pacînică se ascund mari nenorociri. Șăd la masă cu amici; rid, sunt vesel, glumesc! Dar ilusiile mele au perit una cu una! Dar tot ce am voit, tot ce am visat, tot ce âm iubit, s’a șters ca năluciri. Și tu, inimă, taci, împietreștete. Nimulul nu voiti spune www.digibuc.ro LITERATORUL 247 a mea durere! A fi! a părea! a fi sdu a nu fi! a dormi sdu a visa! Aii dispărut toate, șl chiar voință nu mal am în mine! Nimic, nimic! Am în suflet moartea ce-mi doresc. Ast-fel sub o aparință paclnică se ascund mart nenorociri. B. Florescu, fflawr „Eu sunt Mirza, prinț tătar, „Cu tăios și scump hanghiar „Și cu falnic armăsar! „Nu mal am averi, nici tron, „Nici palatul din Cherson: „Subt alt cer, alt orizon! „Moșii mei caril-au fost khanl „Ș’au învins pe Otomani, „Fură ’nvinșl de alțl dușmani! „Moșil-ml ânse de-au murit „Pentru țară s’au jertfit „Si cu cinste au pierit! „Deci mândria mi-o cinstiți, „Voi câți țara v’o iubiți, „Cavalerilor jrestițl!“ S’orI pe unde el trecea Aste vorbe când zicea Toți în cale ÎI rostea: —„Salutare, Prinț tătar, „Cu tăios și scump hanghiar „Si cu falnic armăsar!“ Al, A, Macedonshi. Dobrogia 1878. Deo. 1^ Mirza însemnează prinț în tltăreșce. In Dobrogia existâ âncC. ctanie lutr'o slarfe apropiată ett m\zeria, mal multe familii princiare tfităreșcl Am avut ocaziă a mfi convinge ftasu-ml despre aceasta. www.digibuc.ro 248 LITERATORUL de Henry Murger PRIMUL PĂCAT AL MĂRGĂRITEI I. Se chiema Mărgărită, și era așteptată in raiu, căci zisese Domnul; ■Este un suflet frumos, și fiind-că i s’ar putea întâmpla vr’o nenorocire colo jos, o voi rechiema într’una din filele aste, dacă nu uit.< Era o fată dulce și supusă, — și o supranumiseră ângerul locului. Se scula cu zorile ; fragedă ca aurora, în toate zilele deșteptându-se, zicea rugăciunea ce o învâțase mumă-sea și se îmbrăca apoi în odăița sea. — Ne având podoaba avute, nu-I trebuea oglindă. Și precum făcuse in