«»

ANUL I.	40 bani Numeral	No. 15.

A To

Dumineca, 1 Maiiil^SO

Abonamentul: pe trei luni 4 lei, pe șease luni 8 lei.— Anunciurile: pe pagina 15 și 16 linia Itb
Scrisorile nefrancate se refusă.	Administrația la Tip. Th. Michaiescu.

SUMARUL: Copilăria, — Legenda Libertății, poveste, — Lui Carol Scrob, — De așiu fi năs-
cut, poesii de Al. A. Macedonski. — Visul, poesie de Carol Scrob. — Aquarelâ de B. Florescu. - Ham-
let de F. Mallefille tr. de B. Florescu. — Revistă theatrală de P. Păltineanu.

Dedicată Junime! Lyceale din Craiova1)

.0! Copilăria scumpă, vîrstă-atât de fericită,
In coroana ta nu este floarea grijii împletită,
EnsS repede te duci;

Eată: Ensu-ml dau uitării că am fost copil o dată :
De atuncea mi sS pare că e-o vreme ’ndelungată,
Val! și zilele trecute nu poți s6 le mal apuci!

Vino ’ncaî, prin cugetare, veselă copilăriă,
S6 rensuflețeșcî o clipă vestejita mea juniă:
Câți prieteni n’am avut!

Câte inimi iubitoare n’au respuns inimel mele !

Câte visuri fericite ce veneau ca să ne ’nșele
P’ale scoalil bănci tocite, împreună n*am făcut!

I)' D. Macedonski a Urmai cursurile lyceulul din Craiova. (Nota Red.)

www.digibuc.ro
226

LITERATORUL

Pensionul făcea singur fruntea sg ni sg încrețească,
Și în fie-ce Duminici ne gândeam c*o sg sosească

Lunea, ca un Dorobanț;

Pe la fie care-acasă, Lunea, născocea buclucuri
Spre a sg ’ngriji orl-care de-acadele-orl de suglucurl
Care, cu o firfirică, care, chiar cu câte-un sfanț!

Cutioare pe la mese aveam toți. — Nu erau rare
întovărășiri de-acele ce făceau mișină mare

De-acadele și gutui!

Dacă sg ’ntempla vre unul egoist mat mult sg fiă
Și sfirșea,—prilmea răspunsul: «Nu mi-al dat rahat nici miă!
«Uite ce de pergamunte, ensg puneți pofta ’n cui!»

Iarna, sg făcea prin curte, din zăpadă, o cetate,
Și dedeam iureș într’ensa întrecendu-ne-a ne bate

Spre-a urca în vîrful el,

Pentru gloria cea mare de a face-a el concistă
Și de-a împlânta de-asupră ’I steagul cel dintr’o batistă,
Seu de-a'l prinde garnizoana cea compusă din vre-o trei!

Vara, era altă vorbă și ducendu-ne la școală,
Ca copilul din poveste nu plecam cu mâna goală,
Ci ’n ghiozdane aveam cărți,

Dgr în drum, din întemplare, sg afla o zidăriă

Vechiă și ne-isprăvită care e și azi pustiă

Și ne risipeam cu toții în vre-o pal-spre-zece părți!

Câte nebunii voioase nu revgd prin amintire!...

Ce e drept, și profesorul, ne punea câte-o lipsire
Ca la nișce mici berbanțî;

Ensg noi jucam arșice și puțin ne păsa nouă

Dacă vom scăpa la urmă sdu cu una sdu cu doug:
Leneși n’aveam mulțt în clasă der de sigur nici premlanțt!

Mat târziu, scena sg schimbă, simțurile sg deșceaptă,
Unit ’ncep ca sg presimtă c’alte jocuri îl așceaptă

Și că ceasul a sosit

Ca din pension sg ’nceapă, noaptea, peste zid sg sară,
Iar din somn, vise-aurite, vin sg’î facă sg trăsară

Și când vor ca sg’șl dea seama pentru ce... adormtl tihnit !

www.digibuc.ro
LITERATORUL

227

Tainici lupte, cine oare n’a trecut prin voi in lume?-,.

Cine n’a simțit cum urcă nișce stranie parfume
De la inimă la cap ?

Și cum ele, de o dată, tot urcându-se întruna,
Imbătând orl-care simțuri facă a izbucni furtuna
Patîmelor, ce la urmă, într’o viață, și nu ’ncap ?

Inegrite bănci de școală, alții șed pe voi acuma,
Alții ’șl facă acuma rendul învățând întreagă suma

De neroade ’nțelepciunî;

Martore l’aceleașî lupte asistați ensă ’n tăcere,
Prezidați l’aceleașî visuri încărcate de plăcere
Și formați tot într’o vreme alte generațiunî!

Neschimbat nu e nimica, iar de sigur, tabla vechie

E la locu’i, și ’n picioare a școlarilor perechte

Dinainte’i s’află iar;

Par’ că’I văd cu creta ’n mână înmulțind atâtea ixurî,
Că de-ast-fel de zăpăceală dă chiar profesorul chicsurî,
Pe când banca cea din urmă joacă dame și țintar!

Neschimbat nu e nimica : Poate chiar că multe nume

Au rămas pe bănci săpate de aceia câți prin lume
Risipiți umblăm acum,

Unii ’u fericiri depline, alții ’n suferințî cumplite,

Unii plini de dorul țării, alții suflete ’njosite,
Alții, doborîțl de soartă: Frunze ’n praful de pe drum !

O ! de ce zilele mele au trecut atât de iute ?..

Dați-’ml iar copilăria cu frumoasele ’I minute,
Chiar cu pensionul el !

Cu lyceul meu cel falnic plin de inimi ne ’ntinate,
Și cu tainicile visuri care ’n nopțile ’nstelate
Ne-aducea pe-nn nor de aur ale raiurilor chici!

Dați’mî.. Coardele cele’nstrunate să destind ensă cu’ncetul,
Harpa mea d’abia vibrează și ’mî rămâne ’n pept regretul

Zilelor care-au trecut !

Zorile-albăstresc prin geamuri dup’o noapte de ’nsomniă
Umplând mica mea odaie c’o lumină argintiă

Și ’mî plec fruntea vestejită spre condeiul jos căzut!

Bucureșci 1880. Aprilie 25	Alexandru A JHacedonski.

www.digitNic.ro
228

LITERATORUL

LEGENDA LIBERTĂȚII

(Urmare ți fine)

Stoian nrmă întocmai cu povețele ursitoarei și pe locul pe care se trăsese late
brazde din porunca pașel, sădi îndată, o rămurică de busuioc. Der el avea foarte
puțină încredere în făgăduințele ursitoarei și se culcă plângându-șl soarta. A doua
zi, în resăritul soarelui, dete fuga ca se’I privească brazdele... O mulțime de ră-
dăcini de viță Ieșiseră din pământ ca prin farmec. A treia zi ele începui ă se
înfrunzească, a șeasea zi, și cu toate că era încă primă-vară, aracii începură a
se încărca de struguri, și în sfârșit, a șeaptea zi, dânșii erau copțl așa precum sunt
strugurii prin August.

Stoian alese câțl-va din cel mal buni, ii puse, la teasc și duse Pașel, o plos-
că de must, și o tavă încărcată de razachiă.

La vederea acelei minuni fie-care remase imărmurit de mirare afară de Pașa,
căci așa sunt marii pământului. Nimica din ce fac alții nu li se pare demn de
mirare. Și Pașa, nici că mulțumi bietului Stoian.

— EI bine, zise el ânse lui lacub, așa e că puterea unul Pașă e fără de
margini! Când cine-ra e Pașă, n’are trebuință nici de a sci nici de a avea nimic:
Banii și învățătura celor-l-alțl sunt ale sale!‘f

— E mare înțelepciunea ta, respunse lacub Pașel, facându’I o temenea. Toc*
mal de acâstă nădejduiesc că nu te vel învoi ca via ta se nu se asemuiască în
toate cu cea de la Smyrna.

— Ce? lipsesce cumva vre un lucru viei mele? întrebă Reșid încruntându-se.
— Da, îl lipsesce turnul de fildeș care se ridică în mijlocul celei de la Smyrna.
— Numai atâta ? Zise Pașa rîzând. Apropiă-te, tinere. Decă de azi într’o
lună nu’ml vel zidi în mijlocul viei un asemenea turn se scil că pun se’țl tae
capul. M’al auzit ?... Dute.

Stoian alergă la mumă-sa plângând:

-- Val, mamă suntem perduțl!

— AibI nădejde fiul meu 1 Dute în pădure, căci poate vel întâlni pe cea
care ne-a mal scăpat o dată.

Stoian alergă îndată la locul unde întâlnise pe frumoasa ursitoare a păduri-
lor, și, o chiămă de trei ori. Ea ’l auzi și veni spre el zîmbind și îl ascultă în
tăcere păsul seu.

—• Nu e nimic ! zise dupe acâsta ursitoarea. AibI nădejde frate căci eu nu
te voiu lăsa! Dute Ia pașa și cere’I se’țl dea o corabiă, trei sute de butoaie de
vin, doue sute de litre de rachiu și doul-spre-zecetîmplarî. Suie-te cu el în corabiă
și mergi drept înaintea ta. Când corabia va ajunge între doul munți, scoboară-te
din corabiă, goleșce gîrla ce vel întâlni de-a curmezișul drumului și umple-o la
loc cu vin și cu rachiu. Elefanții vor veni în murgul serii se se adape la glrlă
der vor cădea jos, beți morțl. Pune apoiu pe tâmplari se le taie cu herăstraele

www.digibuc.ro
Literatorul

229

dinții și întoarce-te la urmă cu el acasă. Și cum te’I întoarce, dute în mijlocul
viei, ia o ramură de busuioc, sădesce-o acolo, și culcă-te liniscit: Peste opt zile
turnul de fildeș va fi gata.

Stoian făcu tot ce’I zise ursitoarea și se întoarse acasă. lacob ânse îl credea
perdut și îșl zicea cu bucuriă:

— De ari în opt zile lâna de aur este a mea!

Der a doua zi, turnul de fildeș, începu ca printr’un farmec, sâ iasă din pă-
mânt. A treia zi, un cat întreg, era gata. A șeasea zi, resăriră câte șeapte ca-
turi, și în sfîrșit a șeaptea zi, turnul de fildeș era desevîrșit, cu coperiș cu tot
care, era cu totu și cu totu de aur !

La vederea acelei minuni fiă-care remase înmărmurit de mirare, afară de
Pașa. Căci așa sunt marii pământului: Nimica din ce fac alții nu li se pare demn
de mirare. Și Pașa nici că mulțumi bietului Stoian.

— EI bine, zise el ânse lui lacub; așa e că puterea unul Pașă e fără de
margini!

— E mare înțelepciunea și puterea ta, respunse lacob făcându’I o temenea.
Tocmai de aceasta nădăjduiesc că nu te vel învoi ca turnul teu se nu se asemu-
iască în toate cu cel de la Smyrna.

— Ce ? lipsesce cumva vre un lucru turnului meu ? întrebă Reșid încrun-
tând u-se.

— Da îl lipseșce Domnița mărilor care era închisă în turnul de la Smyrna
pâne a nu fugi înapoi la tatăl seu.

— Numai atât ? Zise Pașa rizând. Apropiă-te tinere. Pleacă, dute se’ml a-
ducl pe Domnița mărilor. Dacă de azi într’o lună nu mi-o vel aduce, se scil că pun
se’țl tae capul. M’al auzit?... Dute.

Stoian alergă la mumă-sa plângând :

— Val, mamă, suntem perduțl!

— Abl nădejde, fiul meu ! Dute în pădure căci poate că vel întâlni pe cea
care ne-a mal scăpat o dată.

Stoian alergă îndată la locul unde întâlnise pe frumoasa ursitoare a pădu-
rilor, și, o chiămă de trei ori. Ea ’l auzi și veni spre el zlmbind și ’l ascultă
în tăcere păsul șed.

— Nu e nimic! zise dupe aceasta ursitoarea. AibI nădejde Late căci eu
nu te voi lăsa ! Dute la Pașa și cere’I o corabiă mare. In c rabiă pune se așeze
doue-spre-zece frumoase prăvălii de lucruri scumpe. In acele prăvălii pune ne-
guțători, pe doul-spre-zece din cel mal frumoși tineri Sârbi și îmbracă’I ca pe
nisce cnezl. Pleacă la urmă, și când corabia ta se va opri între doue dealuri,
scoboară-te jos că acolo va fi palatul Domniței mărilor. la’țl dupe aceia flautul
tea și când fetele din împrejurimi vor veni la fântână, cântă-le doine sârbescl.
Pofteșce-le apoi în corabiă se viă se’țl vază mărfurile și fă-le la fiă-care cât^

www.digjbuc.ro
230

ttTERAÎORUL

un dar. Și când fetele se vor întoarce în oraș vor zice: ,NicI o dată nu s’a
vezut corabiă mat frumoasă, mărfuri mat bogate, neguțători mat frumoși și mat
de ispravă.*

Domnița mărilor va auzi vorbele lor și va veni se vadă corabia, mărfurile
și neguțătorii. Și cum s’o urca pe corabiă tu se dat poruncă se întindă pânzele
și se pleci cu densa. Dupe aceasta ânse, va fi greutatea, căci Domnița mărilor e
fermecătoare și poate tot ce vrea. Dar urmează povețele mele și vet izbuti.

Zicând aceste vorbe, ursitoarea pădurilor se apropiă de un pîrîu ce sco-
bora din munți, și chiămă un somn ce înota în fața apel; apoi smulgându’I un
solz i’l dete lui Stoian.

— Ia solzul ăsta, îl zise ea, și când vel avea nevoie se’țl facă cineva vre-
-o îndetorire în. fundul apel, aruncă’l în mare și chiamă pe frate-meu, somnul,
se’țl viă în ajutor.

— Ursitoarea se uită dupe aceea în sus și zărind un vultur ce se năpustise
pe un biet porumb, șueră de trei ori, și amândoue păserile, veniră împăcate se
se anine pe grumazii el. Și de pe fruntea vulturului smulse o pană, iar porum-
bului, îl smulse din aripă o altă pană, și le dete pe amândouă Iul Stoian.

— Ia penele astea, îl zise ea și când vel avea nevoie se’țl Tacă cineva
vre o îndatorire în aer, aruncă vântului aceste pene, și chiamă-țl în ajutor pe frate-
meu vulturul sau pe frate-meu porumbul. Acuma, adio, frate. Am sleit pentru tine
toate tainele vrăjitoriilor și de azi înainte nu me vel mal întâlni în cale’țl și de,
giaba me vel striga.

Stoian mulțumi surorel sale, ursitoarea pădurilor, și făcu tot ce’I zise. Co-
rabia ce ’l dete Pașa, se opri între duol munți; fetele ce veniau la fontână să
Ia apă, ascultară doinele lui Stoian; el le pofti în corabiă și le încărcă daruri,
iar când se întoarseră în oraș nu mal spuneau în dreapta și stânga aceste vorbe:
,NicI o dată nu s’a vezut corabiă mal frumoasă, mărfuri mal bogate, neguțători
mal frumoși și mal de ispravă.*

A doua zi, Domnița mărilor, urmată de doue-spre-zece tovarășe veni la țerm
unde se afla minunata corabiă. Stoian alergă întru întâmpinarea el și o călăuzi
se intre în corabiă.

— Dar îndată ce Domnița mărilor cu tovarășile el se aflară în corabiă,
Stoian porunci se întindă pânzele și plecă cu dânsa.

Domnița, simțind că, corabia a început se umble, fu coprinsă de teamă, și
eșind pe coviltirul el scoase dintr’o coliviă ce o aduseseră tovarășele sale, un
papagal, și ’l zise:

— Paserică dragă, sboară de vestesce pe tatăl meu, că străinii m’au răpit.
Papagalul plecă, dear Stoian aruncă în dată vântului pana de vultur, strigând:
— Vulture, frate-meu, vino’ml în ajutor !

Și vulturul ivindu-se în creștetul norilor, se asvârli ca trăznetul pe bietul
papagal și’l sfâjiă cu ghiarele lui de oțel.

www.digibuc.ro
Literatorul

231

Domnița mărilor privi atunci pe Stoian cu nișce ochi disprețuitori și ’șl a-
runcă inelul în mare.

Vaporul se opri îndată ca și cum ar fi dat de fund. Zadarnic, vântul um-
fla pânzele sale întinse; o tainică putere îl ținea țintuit pe loc.

Stoian aruncă atunci la rândul seu în apă solzul somnului strigând :

Frate-meu somnule, vino-mi în ajutor !

Și somnul ivindu;se în creștetul valurilor, se cufudă în fundul mării și în-
ghiți inelul ce domnița asvîrlise iar vaporul porni îndată cu pânzele umflate și
cu fală legănându-se pe pântece.

Domnița mărilor scâse un strigăt de supărare și scoborî în odaia tovarășelor
sale. A doua zi, în versatul zorilor, chiemă pe Stoian și ’I zise:

— Pot dintr’o vorbă să te schimb pe tine, pe vaporul teu și pe toți câți
sunteți pe dânsul în steiuri de petră și nu’țl vel mal revedea ast-fcl țâra ta.
Uite-te ânse colo, la acea stâncă: Dintr’ânsa țîznesce pîrîul nemuririi. De ’ml vel
umple acâstă cofiță cu apă din ea, sunt gata se te urmez. Der bagă bine de
semă: Pîrîul e păzit de un sgripțor și nici unul dintre câți au încercat se se a-
propiă de el nu s’au mal- întors. Dâcă vei isbuti, vei avea în mine pe cea mal
bună și credincidsă prietină.

In loc de a’I respunde, Stoian îl luă cofița din mână și aruncând vântului
pana de porumb, strigă:

— Frate-meu porumbule, vino-mi în ajutor !

îndată un porumb mal alb de cât zăpada se zări în creștetul norilor și veni
se se anine pe grumazii lui Stoian. El îl dete atunci cofița in cioc și porumbul
plecă cu ea in sbor. Peste o jumetat de ceas ea se întoarse înapoitl și Stoian
putu se dea înderet DomnițiI mărilor, cofița, plină cu apă de-a nemuririi.

Iți mulțumesc, prietine, îl zise atuncea frumoasa Domniță cu o voce în-
duioșată... Acuma sunt gata se te urmez. Unde vrei se me duci?

— Te duc la stăpânu-meu pașa, respunse Stoian.

— Așa ! zise Domnița coperindu-șl obrazul cu iașmacul seu. Și zîmbi.

Cea-l-altă parte a călătoriei se sevîrși în linișce.

Când se află la Kraguievaț de întoarcerea vînătoruluî fu serbătoare mare.
Lumea se adunase din toate părțile ca se iasă întru întâmpinarea DomnițiI Mă-
rilor. Intrarea în oraș fu din cele mal frumose. Venea ântâiu Domnița Mărilor
purtată de un cal arăbesc cu frînele și șaua muiate în aurării și petrii scumpe.
Urmau dupe aceea, cele doue-spre-zcce tovarășe ale el și cel doul-spre-zece to-
varăși al lui Stoian. Stoian mergea alături cu Domnița Mărilor. Frumos, mîndru,
dar trist, înfățișarea lui fermeca pe toți.

Când sosi la palatul în care o așcepta pașa, Domnița îșl lepădă iașmacul:
Reșid, la vederea acelei minuni de frumusețe, alergă s’o ia în brațe. Ea ’l îm-
brânci înse așa de tare că de nu se afla lacub se ’l sprijinească, da pe spate.

www.digibuc.ro
232

LITERATORUL

— Stăl, frumoasă sălbatică ! Ce ți-a făcut robul teu pentru ca se te porțl
ast-fel cu el? zise Pașa gîfăind.

— Ești un obraznic, zise Domnița. Nici nu me întrebi cine sunt, nici cnm
mă chiamă și te apropii de mine ca un turbat. Află că pentru ca cine-va se pdtă
nădăjdui a ’ml fi bărbat trebuie se fiă înzestrat cu o îndoită frumusețe: Cu fru-
musețea trupului și cu frumusețea sufletului!

— Sufletul meu e foarte tînăr, zise pașa. Cât despre trup, așiil da o îm-
părățiă de-așiu avea-o pentru ca se ’l întineresc: Fiă numai pentru a trăi o zi
fericit, alături cu tine, iubit de tine ! Dar val, când ai îmbătrînit odată, bătrîn
rămâi până mort.

— Nu e adevărat, zise Domnița. Eată, eu am o cofiță plină cu o apă ce
’ntineresce: Apa nemuririi. Pune să’țl tae capul, și dupe aceia cum te voiu uda
cu o picătură de apă din această cofiță, vei învia tîner și frumos ca un tânăr
de două-zecl de ani.

Pașa să uită împrejru’I și zărind pe Stoian zise :

— Nu mă îndoiesc de loc de puterea acestei ape. Dar să ’I încercăm mal
ânteiu minunile pe acest frumos băiat! Apropiăte, raia: pentru ca se întinereșcl
și mal mult o să pun să’țl taie capul.

— Sunt destul de tînăr, respunse Stoian pentru ca se nu mal am trebuință de
a mă face mal tînăr. Cu toate aceste, urmă el privind pe Domnița Mărilor ce’I
făcu un semn, sunt gata să mă supun.

Pașa chiămă atunci un Ienicer, care, dintr’o singură lovitură reteză capul
frumosului Stoian. Toți scoaseră un acelaș strigăt de groază ! Domnița mărilor
să apropiă ânsă de Stoian și aruncând asupră’I câte-va picături din apa nemuririi
îl făcu să învieze de o miă de ori mal frumos și mal tâner de cum era.

Bătrînul Pașă, nebun de geloziă strigă:

— Iute ! Iute ! Intinereșce-mă Domniță fără a mal perde vreme.

Și el chiămă atunci un ienicer, să întoarse către lacub și ’I zise:

— lacube, prietinul med, efl. nu pot să întineresc singur și trebuie să în-
tinereșcl și tu dimpreună cu mine. lenicerule să ne tal dar capul la amândoi.

lacub îngălbeni, dar ienicerul ÎI reteză capul. După aceia căzu și capul
pașel.

— Slujitori, zise atunci cu glas poruncitor și rece, frumoasa Domniță a
mărilor; luațl de aci aceste leșuri și dați-le cânilor să le mănânce. Ast-fel șciă
să pedepsească Domnița mărilor pe cel ce au cutezat se se poarte prost cu dânsa.

Turcii ânse se încruntară; dar Sârbii, traseră săbiile și ziseră: «Nenoro-
cire celor ce să poartă rău cu femeile!*

Și un bătrân Turc răspunse:

„Ce s’a făcut s’a făcut! Niminea nu’șl poate ocoli ursita!*

Turcii și Sârbii să impăcară atunci și Domnița Mărilor zise lui Stoian:

www.digibuc.ro
LITERATORUL

233

— De azi Înainte ’țl sunt nevasta:

Și trăiră ani mulțl și fericiți, iar casa ce att locuit stă și azi în picioare.
De-asupra ușii acelei case se află înscris acest cuvânt Sârbesc : „Svdbodnost",
t Libertate"

Al. A. Macedonski.

LUI CAROL SCROB

(Aiupra broșurel ce a tipărit)

Ți-am citit, dragile versuri,
Scumpe visător,
Mi-au vorbit de poeziă,
Mi-au vorbit d’amor!

Ele sunt de sigur șchioape
Merg când jos, când sus,
Ensc schioapătă c’un farmec
Dulce și nespus !

Se nu treci prin Orthopedic
E tot ce te rog,
Căci îmi pare că’i mal bine
Șchiop de cât olog!

Și apoid, ca se nu schioapețl
Nu prea e ’nțelept

Când în astă țară nimiul
Nu mal umblă drept!

Ce-am se spun în fine, — nu &
Scris nici în Esop:

Treci ades cu șchiopătatu
Dincolo de hop!

Schioapătă, poete dragă,
Der pe loc nu sta:

Pot prea bine șchiopi se fiă
Cel cu vocea ta!

Al. A. Macedonski.

www.digitNic.ro
234

LITERATORUL

Don Juan este o poemă mal mare de cât toți HamlețiI, toți Faustil
toți Lara, toți Manfrezil din lume. Nu sunt unul din acel iconoclast! nebuni
care sunt nepioșî către zei poesiel, și se silesc sg atenteze la maiestatea
gloriei lor. Nu, nu e nimeni care să onoreze cu un cult mal călduros și mal
pios aceste inteligințe omenescl, nimeni care să fi ars pe altarele lor tămâia
unei admirațiunl mal călduroase.

Devoțiunea mea nu merge ensă penă la fetișism ; aduc reserve oma-
giului meu, și-mi păstrez dreptul de a-ml discuta credința. Ca locuitorii Olym-
pulul antic, aceste zeități au părțile lor omenescl, adică slabiciunele lor,
mărite encă de prostia miniștrilor lor, ierophanțl obrajnic) care se fac el
înși-șl, ex-oficio, și fără a fi rugați, păzitorii templurilor lor, inițiatorii mys-
terelor lor, și trâmbițașii renumeluî lor.

Caii cel nobili, care uimesc privirile prin.iuțimea lor, aridică, cu toate
aceste, la fie-care pas, vertejurl de praf; ast-fel poeții par condamnați a
țări o coadă pulberoasă de pedanțl și de comentatori. Neam de sophiștî
zadarnici! Stângaci care vreți a merge a fund, și vă înecați, înecând cu voi
și pe acel care vă urmează, în Oceanul a cărui adencime pretindețl a o
măsura! Alhimiștl bizari, care aruncați cu grămada, în al vostru cazan,
metalurl prețioase sub pretest de a le sublimisa, și, în loc de opera cea
mare, nu faceți să easă dintr’ensul de cât fum! încercați a înțelege ce*va în
esplicările lor! In mâinile lor, operile cele mal frumoase se schimbă in cât
nu le mal poți cunoaște. Ferice encă de noi, dacă sub mânjăliturele lor
putem encă regăsi desemnul primitiv !

Ce au făcut din Hamlet, de esemplu ? Un nu știu ce visător, care se
perde în ideile sele, un fel de philosoph pyrrhonian care-șî raționează scep-
ticismul, un om care cere metafisicil cuventul viețel, typul însu-șl al îndoe-
lel, căci pen’acolo aO mers.

Și toate aceste din causa acelui monolog, pe atât de vag pe cât este
de celebru : To be or not to be, that is the question. E destinul lucruri-
lor grele de înțeies de a fi îmmormentate sub dispreț, sau exaltate penă la
delir de admirațiune. Sublimul sau ridicolul, tată alternativa. Semnat de un
nume obscur, acest monolog n’ar fi găsit pe nimeni, nu zic pentru a-1 lăuda,
dar chiar pentru a-1 citi. Căzut dintr’o gură ilustră, a mers din echourl în
echourl prin secole și răsună encă în gândirea neliniștită a timpului nostru.

Ii vine bine imaginațiunil de a avea a face cu norii; în aceâstă poesie
neguroasă, fie-care a putut vedea ceea ce ’l plăcea. Dar a vedea înir’enșil
abstracțiunea unei realități, represintațiunea exactă și typică a unul fenomen

www.digibuc.ro
LITERATORUL

235

esențial, a unul obiceiu permaninte, a unei afecțiuni generale a spiritului
omenesc, este nebunia unei minte lipsite.

Pentru a găsi adevărul, nu trebue sg căutăm peste noug țgrl și peste
noug mări, ci mal simplu sg examinăm lucrurile și sg recunoaștem ce s’a
pus în ele.

Hamlet vede pe tatăl sgu asasinat, tronul sgu usurpat, mumă-sa pro-
stituată. A perdut de odată fericirea, puterea, încrederea, tot ce făcea mă-
rirea soartel săle, și serenitatea sufletului sgu. Se întunecă, se întristează,
e neliniștit, iritat. Cum ensă temperamentul sâu lymphatic ’l refusă energia
necesară, visează în loc de a face treabă, medită rgsbunarea în loc de a o
săvârși. Ocaziunea ce căuta, pe care o ar fi creat, dac’ar fi fost trebuință,
un caracter mal ardinte și mal hotărît, el o așteaptă, și așteptând’o, ’șl în-
chide sufletul, și, neputând face alt-ceva, se consumă el însti-șl. Cere în
veci reflecțiunel, și tot în zadar, povețele pe care i le refusă inspirațiunea.
Caută în spectacolul miseriilor omenescl consolațiunl amare, și poate o scuză
inerției sele. Ghemuit asupra lui însu-șl, pare a-șl da drept sarcină de a
constata inutilitatea mișcării. Dacă se face nebun, ca Brutus, causa este mal
puțin grija de a rgtăci bănuelele inamicului s£u de cât cea -de a-șl ascunde
lui însu-șl rușinea nehotărârel sele. Nu-I lipsesc nici timpul, nici mijlocul :
are pe tyran la mână și sabia la cingătoare. Dar pâng în ultimul mo-
ment, acel chiar al moi ții sale, peng când să-l împingă fatalitatea, mal fără
voia lui, la o rgsbunare de aci înainte stearpă, el stă la îndoială.

Etă cugetarea lui Shakspeare, dacă chiar o putem distinge în întunere-
cul formei. Nehotărârea, Hamlet întreg e în acest cuvânt.

Dar îndoința ? De ce s’ar îndoi el ? De cea-l-altă viață ? Tatăl sgu se
reîntoarce din purgatoriu dinadins pentru a-I vorbi. De datoria sa pe pă-
mânt ? Umbra cea îngrozitoare și dragă i-a indicat’o, făcendu-1 sg jure că
și-o va împlini: ea este de a lovi pe ucigaș prin sabie, și prin cuvânt nu-
mai pe părtașa incestului, fiind că ’I este mumă. Poate el oare sg stea la
îndoeală despre realitatea crimei, despre dreptatea pedepsei ? Nici chiar asta
nu o poate face : a cercetat pe vinovațl prin cătarea ochilor, și prin graiu,
și strigătele consciințel au confirmat destăinuirile mormântului.

Nu poate dar învinovăți de nehotărârea sa de cât pe el însu-șl. El
cade sub greutatea inerției sâle, slăbiciune! sele, desnădăjduirel sele per-
sonale, și nu sub sarcina viețel. Vgd suferind într’ânsul un om, nu omul.

Ce este comun între această soartă și soarta omenească ?

Nu orl-ce om a perdut o curoană; nu orl-ce om ’șl-a vgzut tata
căzând victimă a unei îngrozitoare nelegiuiri, ’și-a vgzut muma luând pe
ucigașul de bărbat, a doua zi de ucidere; nu toată lumea în fine are a su-
feri îndoita nenorocire a unei organisațiunl defectuoase, și a unei situațiunl
desperate.

www.digjbuc.ro
23(>	LITERATORUL

Hamlet nu este dar în nici un chip un typ, ci o individualitate.

Nu urmează de aci că facultatea de a crea typurl a fost refusată divi-
nului Shakspeare. Macbeth, care este însă-șl ambițiunea, Othello, întruparea
gelosiel, sunt aci ca și Titania, Caliban și o întreagă legiune fantastică,
pentru a proba că acest geniu universal, nu mal puțin întins de cât adenc,
atingea dupfi voința sa, toate antipodurile poesiel, scoborându-se în aby-
suri și suindu>se pe verfurl cu un pas tot atât de sigur, putend sg atingă
orl-ce, de la generalisațiunile cele mal înalte peng la capriciurile cele mal
mysterioase ale fantasiei.

Dar de obiceiu se plimbă în regiunele intermediare, și-I place a evoca
mal ales acele aparițiunl plutitoare care se depărtează și se apropie pe
rând de cele două estremitățl. Hamlet aparține acestei familii.

Felicien Mallefile.

Tr. de B. Flereeou.

VISUL

Am visat că ești regină
Că o țară stăpânești
C’al uitat de tot trecutul
Și că nu mg mal iubești!

Aș voi câ mâine noapte
Să visezi ce-am visat eu
Că sunt mare, că sunt rege,
C’am uitat amorul tfiu.

Și sfi-ml spui apoi și mie
Cât al plâns și-ai suferit
Ca sfi vgd dacă durerea-țl
Cu a mea s’a potrivit.

Carol Scrob.

-----------------------

www.digibuc.ro
LITERATORUL

237

AQUARELA

Treceam prin Cișmegiu. Intelnit o femee care ținea de mână o fetiță:
« Mamă, ascultă, ascultă. ■ Ș’o trăgea de mână. ■ Mamă, sticletele ! sticle-
tele meu care a sburat! Cât de dulce cântă! Dă-mi-1; dămi-1, mamă. »
Ș’o trăgea de mână, tefând’o spre lac. Muma o reținea. Me apropiasem
surîzend. Zărit lacrimi în ochit mumet. Uimit privit copila; era oarbă.

B. Florescu.

De-așiu fi născut...

De-așid fi născut copil de munte,
Flăcăd înalt, subțire,
M’așifl fi topit, fetița dragă,
Sorbindu-te ’n privire,
Ș’așitt fi venit se joc în horă
Purtând cămașă albă,
Dimie strâmtă pe picioare
Și la căciulă, nalbă.

Dâr sunt un orășan, sermanul,
0 floare ofilită,

Merg pe-o cărare și mergi p’alta,
Și n’avem o ursită !

Comoara ta de drăgostire
Nu este pentru mine,
Eu sunt o umbră de orașe
Și am alt sânge ’n vine.

Ce drag volnic e ânse Sandu
D’abia scăpat de oaste,
Căciula ’șl poartă pe-o urechiă
Și n’are purtări proaste 1
Vezi de mi ’i fă nițel cu ochiu,
Că ce mal brad de munte !

Nu este cal ca se’l trântească,
Nici om ca se ’1 înfrunte !

Așa că de’ml va fi dat ânce
P’aicI a me întoarce

www.digibuc.ro
238

LITERATORUL

Se te zăresc în prispa casil
Cu furca ’n brîu a toarce
Și ’n cap se mi te ved cu cârpă,
„Nevastă" se ’țl pot zice
Și ’țl voiti aduce pentru horă,
De Iabraș, panglice!

Al. A. Macedonski.

Comarnic, 1879 Noem. jud. Prahova.

REVISTA THEATRALA1»

Marți la 22 apriliu corent am asistat la representațiunea Celor doue
orfeline. — Piesa s’a repetat de mal multe ori în această stagiune; voi
spune sincer însă că așia cum s’a jucat marți seară, nu s’a jucat nici odată
mal bine, de oare ce tot d’auna am găsit multe defecte în executarea el.

Nu voi face darea de seamă amănunțită a piesei: publicul o cunoaște
foarte bine. Dar voi spune, că Domnișioara Anicuța Popescu, în ro-
lul Luizel, orfana oarbă și nenorocită, a fost într’adevfir fără a exagera la
înălțimea rolului său, și a meritat aplausele ce i s’au dat. D-sa de la în-
ceput și până la finit, conformânduse cu fidelitate peripețiilor rolului săti,
a știut să ne prezinte întocmai pe sărmana copiliță de 16 ani, părăsită în
voia soartel, fără nici un reazăm și ce este și mal mult, oarbă și victima
unei femei miserabilă ca femeia Frochard, care subpretext că o ajută și
ÎI este milă de densa, făcuse din biată orfelină, o sclavă și o cerșetoare
pentru ca să poată procura din căpătatul el, binl Iul Jaques, un nemernic,
un copil desfrinat, un fel ue trîntor, care ca și măsa, nu făcea nimic de cât
numai să bea și să ducă o viață mizerabilă. Domnișoara Anicuța Popescu,
prin grațiile, naivitatea aceia copilărească a rolului săfl, și suferințele sale,
și-a atras aplausele publicului care în adevSr erea puțin însă foarte distins;
și în același timp a făcut să plângă și pe femei și pe bărbați.

D-șioara Popescu, a probat de astă dată, că a scăpat de multe de-
fecte pe cari le avea mal cu seamă în roluri ca acela în care a excelat în
cele doug orfeline. Prin stăruința dar ce a început să pue, a ajuns să se
sustragă de la acele observațiunl serioase și juste pe cari lea priimit de
multe ori. — Dorim în fine s’o veden\ tot d’auna cea ce a fost în cele
două orfeline.

Asemenea și D-l Gr. Manolescu, în rolul lui Petre, ascuțitorul de cu-
țite și apărătorul oarbei orfeline, a fost excelent.

Despre D-l St. Julian, numai zicem nimic, fiind-că D-luI știe ca din
cele mal ne însemnate roluri, ca acela de lacheti chiar, să iasă triumfător
și perfect.

Tot ast-fel și D-nil P. Velescu, Fraivald, Cristescu. Notara, Mateescu,

(i) Sub responsabilitatea subsemn&torulul.

www.digibuc.ro
LITERATORUL

239

D-șoara Vasilescu, Pătrașcu și D-l Hagiescu, aO fost destul de bine.
Nu voi zice ensă că a fost tot ast-fel și D-na Frosa Sarandi, pe
care credeam că o vom găsi asemenea destul de bine într’un rol
pe care îl joacă pentru a șaptea, sau a opta 6ră..., — D-nia sa
n’a știut să facă din rolul femei Frochard, o adevărată creatură rea, vițioasă
și în Ane tot ce poate fi în societate mal hidos ca tip, n’a știut să facă pe
spectatori să se revolte în fața barbarelor și nemiloaselor fapte ce comite,
cu acea nenorocită orfană, și să fiă aplaudată pentru fidela executare a ca-
racterului rolului său ; D-sa din contra a nimicit acel rol ingrat întradevăr,
dar dificil și frumos în același timp ; și din foarte serios ce erea, Fa fă-
cut caraghios, așia că ne-a arătat numai că știe să târască ho-
dorogind papucii cu tocuri pe cari îl purta în picioare, să’șl întinză rochia
ca o desmățată îndroducându’șl mâinile până în coate în buzunare, și să
sugă cu adresă rachiul cel sălciu, cum zice însă-șl D-sa din sticla cea neagră
cu care se plimba în mână; ast-fel că, publicul i-a acordat acele slabe a-
plause cuvenite unor caraghioslâcuri comune, iar nici de cum nu i-a arătat
aprobațiunea pe care ar fi trebuit s’o obție cu multă dreptate dacă ar fi
înțeles meritul ce erea să iasă din executarea unul rol ca acela al femei
Frochard. N’o felicităm nici de cum pe D-na Sarandi, de interpretarea ro-
lului săă, nici de slăbanoagele aplause ce i s’au dat mal mult ca un dar
pentru sărbătorile Paștelut, de cât pentru meritul său, fiind-că de la ase-
menea aplause și până la fluerătură, distanța este foarte scurtă.

Atât mat rău, pentru D-sa, daca crede prea mult în marea indul-
gentă a publicului, pe care cu toate acestea, ar trebui să’l cunoască ca
foarte schimbăcios.

D-na Efrosina Popescu juca rolul contesei, al mumei care îșl regăsește
copila, pentru care suferise așia de grozav până în momentul descoperirel;
permite-ne d-na Popescu să-I arătăm că D-sea trebue să fie un model
pentru tinere, și că posițiunea D-sealeîn teatru i interzice slăbiciuni în joc. Tre-
bue dar să mărturisim, și o va recunoaște și D-nel dacă vrea a se judeca
pe sine	însă-șî, că în	scena ultimului act, în care	muma suferindă recunoaște

pe a sa	Luiză, putea	să ne probeze că este	tot	d-na Popescu,	veterana

artistă,	în complectul	înțeles al cuvântului!....	De	astă dată însă,	cu părere

de răO	avem dreptul	al spune, că ne-a lăsat	supt o impresiune	penibilă,

căci am văzut negligență în joc, și prin urmare slăbiciune. Ne mirăm cu atât
mal mult că în aceeași piesă, în alte seri am aplandat jocul și dicțiunea
d-nel E. Popescu; trebue dar să presupunem că vr’o indisposițiune nu a
permis d-nel Popescu să desfășure toată arta D sale.

Cu această ocaziune, am ruga și pe onor Comitet teatral, să bine vo-
iască, să procure publicului vizitator al teatrulu’ Românesc și o muzică mal
aleasă și plăcută, recomandând orchestrei să fiă mal numeroasă, și să exe-
cute bucăți mal frumoase, dacă nu opere saă cânturi streine, cel puțin cân-
tece Naționale care plac foarte mult Românilor care vin la teatru.

Căci dupe cum se pare, bietul teatru Românesc, e așia de mult des-
prețuit de streini care comp* u orchesta, în cât dînșil execută la representa-
țiunl, tot ce poate fi mai nesărat și mai respingător pentru delicata urechie a
Românului. Ast-fel, în seara de 22 apriliu corent, la cele două orfeline, am

www.digibuc.ro
240

LITERATORUL

crezut că suntem la Giafer saC la Grădina cu cai, fiind-că în tot timpul
când orchestra trebuia să fiă preludiul rădicărel cortinei, n’am auzit alte
variațiunl muzicale de cât, o micșioară părticică, dupe cum ni se pare din
Faust, in scena când se ciocnesc paharele, și unde nu există aite sunete
armonioase de cât: Bum ! bum! bum / buru bum, scoase din toba era mare
și Sdrang, sdrang, sdrang / produse de tipsii!, și din când în când ascuțitul
țipăt al unul Frigel-Corn, țiu ! țiu ! țiu 1, care toate împreună format! mo-
notona ariă țipătoare și caraghioasă, de la darea in dulap sati învârtirea
amețitoare, în Călușei la Giafer .', iar nici de cum, arii de acelea plăcute,
care dilectează auzul publicului, și ’l emoționează simțurile, de îl face să a-
probe piesele și pe actori chiar de multe ori, și îi pune în pozițiune să
prinză gust de teatru.

Trebue să știe onor, comitet teatral, că și lipsa unei orchestre bune,
este una din principalele și serioasele cause care contribuesc la desgustul
care face pe public să urască bietul teatru Românesc.

Să nu ne mirăm dar nici de cum, când vedem că la cele l’alte re-
presentațiunl streine cari se dau tot în teatrul nostru, lumea vine cu gră-
mada, de și cele mal multe din acele representațiunl fie opere, satt alt
ceva, sunt foarte slabe. Publicul însă se duce, zicând:

«Daca nu’m place piesa, sau persoanele care joacă, apoi privesc lumea
„care e în năuntru, și aud o muzică, frumoasă, plăcută, ba chiar și su-
blimă. — Pe când, Ia teatrul Românesc, pe lângă, că nu sunt piese, apoi,
«n’aud nici cel puțin o muzică cum trebue. .—

A cu! e vina dar, dacă teatrul nostru Românesc este foarte puțin iubit
de public.? —

De și representațiunile teatrului, sunt pe sfârșit, tot credem însă, că
inteligentul comitet, va bine voi să ție compt de aceasta pentru present și
pentru viitoarea stagiune și va tămădui și această suferință a teatrului; și pe
lângă cele l’alte bine făcătoare înbunătățirl ce a mal săverșit, va mal face
mcă un nou pas spre tămăduirea bolnavului.

Pericles Păltineanu.

-------------------

AVÎS. — Din causa strămutărel typografiel No. din Duminica tre-

Hna. n’a putut apare. —

— Joi, la Bossel. represintare în beneficiu lui Hagiescu și Mateescu.
Pentru prima oară, Papa, corn. 3 acte.

BucurescI typ Theodor Michaiescu, str. Theatrulul No. 8.

www.digibuc.ro