ANUL I. Numerul 40 bani No. 10. —Duminecă, IVIartiu 1SSO -— Abonamentul: pe trei luni 4 lei, pe șease luni 8 le!.— Ănunciurile: pe pagina 45 și 46 linia oi b Scrisorile nefrancate se refusă. Administrația Str. Stirbey-Yodft No. 9. SUMARUL : — Ce esie arta de a seri? de B. Florescu, — Curs de analiză critică — Proces cu Detractorii—De-așiu fi scris, poesie, — Doamnei Jacksohn poesie de A. A. Macedonski, — Ah' nu aciu dacă te iubesc, poesie de Carol Scrob — Cele din urmă gândiri ale lui Weber de Duiliu Zamfi- rescu — Prietenul meu de Const. Drăgulinescu. — Punctul pe i, poesie de ioan N. Polychroniade. Ce este arta de a seri ? Ori ce artă are reguli multiple care decurg din principii simple. Aceste prin- cipii sunt synthesa artei, a căror analysă sunt regulele, și practica nu este de cât .-'pplicațiunea regulelor. Marele geniurl, luminate și inspirate de principii, pun lesne in practică aceste principii, aceste regule care decurg din principii, și explică lesne a lor theorie. Regulele sunt călăuzele vulgului care printr’ânsele se sue la principii. Me Întreb ce este arta de a seri? De la cine se capăt respuns dacă nu de la geniurile care și-a 11 dat osteneala se espue, dacă nu toate regulele artei, cel puțin principiile generale. Deschid pe Buffon, deschid pe Fenelon, și ved că amân- doul se întâlnesc în aceia-șl afirmare. Fenelon ne țlice: el gândesce, el simte, și cuvântul urmeasă, il pense, il sent et la parole suit. Și Buffon la rândul seh : bien ecrire, c'est â la fois bien penser, bien sentir et bien rendre ,• c’est avo'vr en meme temps de l’esprit, de l’âme et du goîit. A scrie bine, este tot de o dată a cugeta bine, a simți bine, a exprima bine ; este a avea în același timp spirit, inimă și gust. Să ne dăm seamă de valorea acestor vorbe. Pentru a seri, trebue să avem ceva de țlis. Pentru a avea ceva de glis, trebue ca noi să fi gândit ceva. Ambii noștri autori iau ca punct de plecare gândirea, cugetarea. Tot așa și Cicerone numește philosophia muma tutulor acțiunilor și cli- selor celor bune, matrem omnium bene factorum benegue dictorwn. Tot așa și Orațiu. www.digibuc.ro 146 LITERATORUL Și intr’adever nici nu puteai! gândi altmintrelea toți acești autori căror arta de a seri destăinuise tote secretele salle. O gândire este ântâitl compusă, meditată, și apoi meditațiunea desvoltă și încateneasă tote părțile acestei gândiri. De aci ca prima lege a ort cărui styl bun, meditațiunea, care dă planul operei. Apoi deplina posesiune a gândirel, a principiului seu, a incatenăril părților selc, dă spiritului lumină, și spiritul o dată luminat, .sufletul se lasă a fi pătruns întreg de subiectul seîl, și simte cu vioiciune. Frumosul apare, frumosul care este splendoarea ade- verulul, și pe care sufletul nu poate se nu-1 iubească. Atunci trebuința de a exprima, de a reda omenirel cea ce ea insă-șl șefi na- tura ne-a dat, se naște iresistibil. Spiritul pe deplin luminat, stylul e lesnicios și luminos. «Trebue se aibl inimă ca se aibl gust* a țlis Vauvenargues. Rațiunea și simțibilitatea se desvoltă dar în med egal. Cuvântul urmează, dice Fenelon; adică el vine în urmă și vine cu înlesnire. Tot așa Boileau: Ce qni se confoit bien s’enonce clairement Et Ies mots pour le dire arrivent aisement. Exprimi bine, zice Buffon, adică limbagiul reproduce exact natura gândirii și gradul simțimentulul. Același autor țlice: «Tonul nu este de cât convenința stylu- lul cu natura subiectului* și tot el a țjis că stylul este omul însu-șl. Opera atunci este complect făcută: efectul el este sigur asupra publicului, și am vețjlut că și La Bruyere tot așa gândește. Aceasta este dar adeverata theorie: a gândi, a medita, a simți, a exprima. Dar în momentul de a depune condeiul, cred a vedea sub această asemena- re a acestor doul mari scriitori, Fenelon și Buffon, oreșl care nuanțe particulare geniului fie cărui-a. Fenelon caută într’un mod mal general principiul care lumi- nesă subiectul, gândirea generală care circulă în a lui desvoltare, și care este ca sufletul care animeasă trupul. Vorba urmeasă atunci, lesnicioasă și curgătoare. Buffon caută și urmărește cu o logică mal strânsă incatenarea planului, și pe această țesătură precisă stylul se alipește de el însu-șl, este o urmare naturală. Această deosebire mal esplică și deosebirea sfylulul lor, și geniul lor diferit în crit:că. Stylul lui Fenelon e mal presus de toate natural, posedă înlesnirea, căl- dura și grația. Stylul lui Buffon este mal presus de toate urmărit bine, poseffă varietatea nuanțelor și a mișcărilor, cu un caracter general de nobleță. Unul este tot dauna natural; cel-alt tot daună solid și logic. Fenelon pornește resboiu în contra declamațiunel înflorite și ințoțonate, cel-alt în contra necoherențil gândirii și, în ce privește amănuntele, în contra gândirilor numai ingenioase. B. Florescu. www.digibuc.ro LITERATORUL 147 Curs de analiză Critică POEMA LE'VJkZN’TE SI CALAVRYTA (Urmare și fine). £Tot ce am scris pâne acum ar fi incomplect dacă n’am face și considera- țiunile noastre generale, asupra acestei poeme. Ea este frumoasă și am aretat ca n’avem de a regreta elogiurile date. Genul acestei poeme ânse, nu e ancă încetățenit la noi. Poetul nu s’a insuflat nici din poezia Engleză, nici din cea Franceză, nici din cea Italiană, nici chiar din vifoaroasa poeziă Rusă. Poema se aparține școalel germane. Nu mal avem de observat alt nimic în această privință de cât că această scoală cu toate încercările Nuouei direcțiuni din Iași de a o transplanta la noi, arc puțini sorți de a găsi aderenți, de a se putea stabili. Poezia Germană e frumoasă negreșit, un amestec de mysticizm și de melancolia^ dulce, der numai mânuită de germani pentru germani. A- ceasta este atât de adeverat în cât se constată pâne la evidență și din fap- tul că nici o poeziă Germană, orî-cât de bine tradusă, nu s’a putut populariza în mijlocul nostru. Nu tot ast-fel se poate zice despre poezia franceză. La Feuille de Arnaud, de și foarte retî tradusă a ajuns cu înlesnire populară: Cin® nu cunoașce pe: • Sermană frunză nenorocită?* etc Același lucru putem se zicem despre însă’șl poezia Rusă. Frumoasa Greacă, tradusă de Negruți din poetul rus Puschin, este de asemenea foarte cunoscută. E destul se cităm primul vers pentru ca toată lumea se ’și-o reamintească: „La șalul cel negru me uit in tăcere* etc. Din poezia germană ânse, nu avem nici un exemplu care se fi putut prinde rădăcini în inimile noastre. Der în fine, autorul e stăpân, se aparțiă orl-cărel școale va vrea și se se In- sufle ori din ce literatură ÎI va conveni. Niminea nu’l poate face o crimă din- tr’aceasta. Din nenorocire, un subiect Grecesc, tratat Nemțeșce, nu poate de cât să se resimtă, și de aceia sunt convins că dacă literatura franceză ar fi avut darul se captiveze mal mult pe D. Zamfirescu, poema sa n’ar fi putut de cât se câștige ca foc și ca vigoare. Când e vorba de patimile care nasc subt arzetorul soare, al HeladcI, și la umbra marmorelor penthelicl ale Parthenonulul, mysticiz- mul German, trebuie s’o recunoașcem, nu prea e de sezon. Ceia ce a și făcut d. Zamfirescu, în mod conscient seu inconscient, pe multe locuri. Poema sa e ast- fel scăpată și va rămâne în tot d’auna agreată. Der reu i-ar fi făcut oare, dacă ’și-ar fi lăsat inima se bată în libertate și cugetul se sboare ânce și mal repede, ânce și mal sus?.. Și aceasta, ni se pare cu atât mal întemeiat cu cât GnsășI în cursul acestei poeme, inima îl trădează sforțările și nu poate se bată în tactul școalel cu a cărui Uniformă pare afi voit se se îmbrace. Caracterul literar al www.digibuc.ro 148 LITERATORUL originel noastre, trebuie se triumfeze in noi, volens, nolens, și nu e o altă dovadă mai bună că triumfează, de cât ânsășl poema d-lul Zamfirescu. Cu toate aceste, subiectul nu reiese destul de în relief pe fondul clar-obscur al scoalel Germane. Facem aceste observări pentru că, mai ales în literatură, nu trebuie se mințim originii noastre: Suntem latini, și mărturisesc că nici o poeziă nu ’mi place mai mult ca poezia latină, luminoasă, plină de flăcări în loc de raze, fără enigme de deslegat, fără zăbranicul mysticizmulul, energică și francă, și mergând tot d’auna drept la ținta. In melancolia, voiti s’o ved desvelindu-’șl simțirile unei inimi în- duioșate, de cât s’o ved cu o visătoriă vagă în nișce ochi în care se ghicesc la- crimile fără ca se le vezi tremurând nici o dată! In disperare, voiesc ca se alerge, despletită și se ridice pumnii amenințători către cer! In amor, se agite și inimă și simțuri: se nu despartă sufletul de corp ; nici se nu se idealizeze nici se nu se materializeze : Se remâie spirit și materiă! In ură, —• și aci d. Zamfirescu s’a despărțit de școala de la care s’a insuflat, — fie ura provenită din orî-ce, voiesc se nu ierte, se fie precipitată și neîndurată ca Levante. In persecuțiune, se aibă mânia în ochi, disprețul în inimă, sarcazmul pe buze. Eată ce voiesc ca se fiă în general poezia Română, și, este o fericire pentru d. Zamfirescu că n’a putut se ’șl îmbrace opera sa în alte haine. Deja simplul vel ce pare că o înfășoară ar fi de ajuns ca se ’l deprecieze valoarea, dară n’ar fi pusă la adăpost prin nișce calități atât de mari ca acele pe carii le-am pus in evidență în decursul analyzei noastre, și carii, anihilează efectul dezastros ce o asemenea nuanță ar putea se producă asupra ori cărei altei poeme ce ar avea un subiect asemuit. Me întreb, ce ar fi devenit oare o atât de frumoasă inspirațiune, dacă au- torul ar fi germanizat caracterul lui Levante, dacă n’ar fi avut puterea seu voința de a remâne Grec în eroul seu ? Cu alte cuvinte, dacă n’ar fi fost tîrît de forța talentului, într’un gen, cu totul deosebit de cel German?... In poeziă este tocmai ca și în pictură : Dați unui Van-Dick, ca temă, lui care aparține școalci flamande, caracterului Saxo-German, se jugrăvească un tablou în genul lui Rafael seu lui Tizziano ; transportați’l, pe terimul artei, de subt cerul neguros al patriei sale, subt cerul albastru și plin de soare al picturel Italiane; impuneți’I, seu impuie-șl singur, acea delicateță de penel în care totul e lumină și care face frumusețea picturel Italiane, în locul acelui clar-obscur al genului seu flamand, în locul aceloi’ prodigioase efecte de umbră și lumină, și, întrebați-ve, ce va deveni chiar un Van-Dick, cu tot geniul seu, cu toată măestria sa ? Acesta nu este de sigur un cuvânt, prin care se se poată împedica poetul de a îmbrățișa ori-care gen ; ânse trăsura de unire generală, trebuie se remâie a caracterului național. Dacă în poema sa, d. Zamfirescu, ar fi uitat aceasta seu n’ar fi voit a se supune, poezia sa ar fi remas poeziă, der n’ar fi avut darul de a petrunde și de a mișca inimele noastre de Româ’tf- Fiind-că ânse d-sa, a trecut www.digibuc.ro LITERATORUL 149 peste acest pericol, ne vom. mulțumi cu aceste observațiuni și nu vom insista mai mult. Der ceea ce merită, pe drept cuvânt, atențiunea, din punctul de vedere al meritului literar, este în această poemă, entuziazmul care înaripează inima poe- tului, ori de câte, ori vorbeșce de eroizmul Grecilor carii au șciut se moară cu o bărbăție clasică pe zidurile Misolonghiei, pentru a putea se ajungă la rescumpe- rarea libertăților strămoșeșci, drepturilor pierdute, cât și la reconstituirea patriei bucăturite. Ceea ce este apoift și mai remarcabil, este unitatea de caracter ce se păstrează lui Levante de la început și până la sfârșit. Amorul seu este călduros ca soarele Greciei, vocea sa e armonioasă dulce și aprinsă; gelozia sa, viă ca aceia pe care o nașce amorul în adeverata lui patimă; efectele ei, repezi și teribile ca ale unui trăznet țîșnit din cutele norilor încărcați cu electricitate! Caracterul Ca- lavrytei este mai puțin accentuat. Levante este Grec în toată puterea cuvântului, pe când ea, este mai mult o siluetă nebuloasă. Unitatea de caracter și punerea ei în evidență, formează frumusețea și deplinetatea typului lui Levante. Calavryta este lăsată prea mult în umbră și aproape pe al treilea plan ăl tabloului poemei. Sir Hoowards Englezul este incidentul și nodul acestei poeme: Sir Hoowards re- prezintă fatalitatea. Asupra lui nu trebuia apesat mai mult și este o dibăciă că nu s’a urmat alt-fel. Pentru Calavryta așiîî fi vrut ânse, mai mult relief. In umbra în care e lăsată a ne aparea, Levante devine figura din primul plan -al poemei și Calavryta este relegată tocmai în cel de al treilea, când tocmai cel de al douilea îi convenea atât prin subiect cât și prin titlu. Poema, ar fi putut ast-fel, s§ fiă întitulată numai Levante. Trecând peste acește considerațiuni ale unei severități ne uzitate la noi, der a căror justeță reiese din jstudiarea amerunțită a acestei poeme, opera d-lui Zam- firescu, remâue plină de un adeverat merit și însuflețită de adeverate frumuseți poetice. Suavitatea și grația cu care se exprimă, cugetările în care ’și-o încadrează, armonia versurilor, naturalul acțiune!, perfecta unitate de caracter a Tuf Levante, formează un tot, capabil de a supraviețui autorului și de a ’l îndemna de a ur- mări din ce în ce mai de aproape idealul omenirel întregi: Perfecțiunea absolută, umbră care fuge vecinie dinaintea' noastră, sirenă plină de toate farmecile, der vecinie amăgitoare!.-. Homer, Virgil, Osian, Dante, Camoens, Goetbe, Schakspeare, Byron, Cor- neille, Racine, Hugo, Lamartine, voi toți câți ați alergat dupe această umbră, voi toți pe câți v’a luminat vre o rază din ochii ei, spuneți dacă ați putut’o a-. junge vre o dată, dacă ați putut’o strânge în brațele voastre, dacă v’ați putut contopi vre o dată olchii voștri! în lumina oichilor ei ?... Aceasta se ne fiă și mângâierea noastră a tutulor câți alergăm dupe dânsa și zdrobirea invidioșilor noștri! carii tăgăduiesc o operă întreagă pentru că găsesc tot de-auna defecte de relevat în aceea ce geniul concepe și rațiune coordonează, www.digibuc.ro Literatorul lăo Nu dâr; poema lui Duiliu Zamfirescu, nu e o poemă perfectă, și chiar de ’șl-ar Îndrepta toate greșelile pe carii fără patimă i le-am aretat, va remâne, in sensul de mal sus, tot departe de a atinge acea perfecțiune de care vorbirăm. Câți ânse, nu ar voi se remâie cu scrierile lor în aceiași depărtare de per- fecțiune dupe cum a remas Zamfirescu cu a sa! Negreșit că din aceste, nu trebuie a se conchide că din momentul ce nu se poate atinge nici o dată la un asemenea ideal, nu trebuie se ne mal dăm silințe zadarnice. Din contra: Se ni le dam, cu cât atât mal mari cu cât șcim că lucrul e mal imposibil. Acel care va face abstracțiune de un asemenea precept va remâne în tot d’auna un spirit mic. Alergând dupe perfecțiunea absolută, întâlnim pe cea relativă in cale și dacă am făcut observările conținute în tot studiul nostru d-lul Zamfirescu, nu i le-am făcut din punctul de vedere că n’a atins absolutul în artă, ci din acela că ar fi putut atinge un relativ pe o treaptă mal apropiată de acel absolut atât de za- darnic urmărit. Lăsăm altora sarcina dezastroasă de a face o crimă poetului, orl-care ar fi el, din faptul că opera sa nu e deplin perfectă și că a descoperit cutare seu cu- tare greșeli într’ensa. Noi nu vom imputa niminul de cât greșelile carii sunt prea simțite, fără ca eu toate aceste se insistăm asupra disparițiunel lor, ci numai asupra reducerii lor, care e singură posibilă, căci admițând că o greșeală s’a șters cu desevîrșire, din însăși această ștergere, a rezultat alta. Atâta am avut de zis ca analyză critică asupra admirabilei poeme a d-lul Duiliu Zamfirescu. Al. A. Macedonski. Ah! nu sciu dacă te iubesc din Goethe Ah! nu sciU dacă te iubesc! Dar când în fața ta privesc Și când me uit în ochiul teu Dispare chinu ’n peptul meu, Ș’atuncI ferice me simțesc Dar nu sciti dacă te iubesc ! Carol Scrob. www.digibuc.ro LITERATORUL 151 PROCES CU DETRACTORII De sigur că ar fi puțin modest se me laud. Astă-zl ânse, când s’a întreprins o adeverată campanie contra noastră celor de la Literatorul, prin diferite ziare politice, Intru cât me privesce, voiu fi chiar astă-zl, mult mal modest de cum presupun vrăjmașii ce mi-am câșcigat specialmente eu, și Bonifaciu Florescu, din cauza nonei Direcțiuni ce Literatorul stabileșce zilnic atât în poeziă cât și în cele-l-alte ramuri literare. Voiu fi zic foarte modest și ca se isprăvesc odată pen- tru tot-d’auna cu detractorii noștri!, voii! lăsa pe alții se • i Intru cât priveșce pe colegul meu Florescu, el are tiu 1 r f r de fa- cultate, e licențiat în litere și posedă un trecut, a cărui val a u ? 1 leve- verat literar, o aprețiază în destuL Despre mine der, se vorbească criticii, iar dupe dânșii v "’sa vcrească și detractorii. Spicuind pe nemerite în diferite ziare ale timpului, eată ce desco- per ca opiniunl critice asupra poeziilor mele. I) Transacțiuni literare, revistă condusă de d. Dim. Aug. Laurianu, se ex- primă ast-fel asupra debutului meu. Extrag în scurt următoarele : „Prima verba este o broșură de poezii cu care debutează Al. A. Macedonski: Sunt „rari tinerii carii măi lucrează literatura în zioa de azi. Iubim pe cel ce au nebunia a „cultiva literatura și frumosul. EI vor culege multe neajunsuri der vor avea meritul de a „fi mal presus de împrejurările prezintelul. Juuele Macedonski să înscria astă-zl în cohorta „acestor din urmă. Nu este ancă un artist der arta să dobendeșce cu timpul când fondul „nu lipseșce. Și d. Macedonski posede fondul câcl are o iuimă care să înduioșâză în fața „frumosului, la suflul amorului, care să revoltă la triumful răului, care simte, și cât timp „timp trăieșce simțirea, poezia nu moare: Poezia e inima! etc.“ (Transacțiuni literare, pag. 279, No. 11, 1872) H) O altă opiniune critică tot atât de prețioasă pentru mine, câcl vine de la d. Esarcu, care voibeșce în tot-d’auna cu o deosebită reservă și bun gust, găsesc în Pressa de la 10 Marte 1878, în darea de seamă a conferințil literare ce am ținut în sala Atheneulul: „Probă de liboare și de cercetări conștiincioase, a dat d. Macedonski în conferința „ce a ținut asupra Mișcărei literare. Mulțumim d-lul Macedonski pentru inteligentele și „prețioasele sale cercetări. D-sa ne-a citit poezii din diverși autori și din ale d-sale, din- „tre care, unele, sunt în adevăr admirabile" etc. etc. III) In Războiul, pe când era redactat de d. Grandea, gasescur mătoarele râu - duri asupra „typurilor mele dispărute' : „Subt titlul „typuri dispărute11, Pressa publică un șir de siluete carii dacă toate „vor fi izbutite ca cele trei de la început, putem felicita pe autor c‘a înzestrat săraca „noastră literatură c’o salbă de adevărate mărgăritare" etc, (No. 270 din 1878.) IV) Femeia Română dând seama de poema mea „Parizina" supusă actual- mente concursului Academic, zice : „Publicul ce să interesează de literatură, cunoașce deja ped. Macedonski. Este activ, „inteligent, poet din natură și prin artă. Genul șefi de poeziă nu e palid și plângător. Goe- www.digibuc.ro 1^2 LITERATORCL „the a numit acel gen de Lazaret. Tot ce iese din pana sa, să distinge prin conciziune; .versurile sale sunt armonioase și pline de imagini carii aprind sufletul seu invită la re- .veriă. A citi într’un cuvânt poema talentatului nostru poet este a câșciga în tot cazul." etc. etc. (No. 93 din 1878). V) Pressa din 1877, No. 190, insoțeșce cu următoarele cuvinte o poeziă a mea: „Publicăm cu mare plăcere și suntem convinși că facem și mulțumirea cititorilor „noștril, continuând a supune citire! lor, unele din poeziile cele mai alese ale simpaticu- lui nostru poet Macedonski." VI) . Telegraful din 1874, No. 819, conține următoarele ronduri ale d-lul Pantazi Ghika, asupra unei balade ce am publicat atunci; .Această poeziă a d-lul Macedonski iese în adevăr din cercul comun și nu‘I lips'-șce .întru nimic meritul literar. D. Macedonski e scutit de mania ce a înhățat pe tinerii noș- ,tril versificatori de a face vecinice litanii de dragoste pe un ton etern plângător și mo- .noton, și, își are filosofia el care e foarte atingătoare. Sunt acolo versuri în adevăr fru- „moase. D. Macedonski este un poet bnn și poite deveni un poet mare. II vom consilia „de a ’și îngriji stilul, și, aceasta o facem pentru a stabili o distincțiune între d-sa care „e poet și o mulțime de tineri versificatori carii înșiră termeni sonori și adnnărime, fără „inspirațiuni fără idei, fără culori și fără gândiri poetice. Nonă ne place talentul, energia .melancolia poeziei d-lui Macedonski, și de aceia, suntem mai exigenți în ceia ce *1 pri- .reșce, și am voi, de oare-ce a luat această cale, ca d-sa să fiă ceia ce este menit a .deveni în pleiada marilor noștril poeți ca V. Alexandri, D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu .și alții." etc. etc. VII) .In Gardistul Civic din Galați din 1873 No. 31, găsesc următoarele: .Citim zilnic poeziile distinsului poet Al. Macedonski. Ar fi de prisos a’i tăgădui .talentul. Din el să simte preludiul unui Ovidiu. Ce va fi eusă atnncea când însuflețit de .gloria țării, va cânta cruciadele României, contra cotropirel străine și va face să se audă ,âncă și în zilele noastre glasul lui Mihaiă-Viteazul, de la Tisa pen’la Nistru?" etc. etc. VIII) „Alegetorul liber No. 75 din 1875, într’un articol intitulat Mizan- tropul, conține următorul pasagiu: .Le vom cita fabulele lui Donici, versurile lui Heliade, și refrenul tânărului nostru „Macedonski care urmăreșce atât de fericit pe urmele mari.or noștril poeți." etc. IX) , Telegraful salutând prima mea broșură de poezii se exprimă ast-fel: .Broșura d-lui Micedonski, conține bucăți pe cât de plăcute pe atât de bine simțite .etc. Nu putem face o analyză mai întinsă acestor suave flori ale juneții din cauza spa- „țiului. Ne mulțumim a reproduce din ele." etc. (1872 No. 189.) X) . Familia din Pcșta (revistă literară) me înscrie între colaboratorii set în următorul mod: .D. Macedonski, unul din poeții de peste Carpați, cu talent, nu este necunoscut nici .cititorilor noștril căci am reprodus mai multe din frumoasele sale poezii. D. Macedonski „o fiu al răposatului general Macedonski, fost Ministru de rezbel în 1859, și de și tânăr, .are deja un bun nume în literatură. II salutăm cn bucurie în cununa colaboratorilor noș- .trii!" (1878. No. 5). XI) . Renumitul critic Laerțiu (Lăzărescu) printr’un foileton din Telegraful (1874 No, 605) *nl face onoarea de a me cita ast-felt www.digibuc.ro LITERATORUL 153 „Că două trei lucefere s’au stins în Infinit după ce au aruncat o viă licurire, este „oare pentru aceasta mal puțină lumină în Natură?"... „Deja apar radioase de promisiuni și afirmându-se din ce în ce, personalitățile d-lor „M. Zamfirescu, Macedonski, Tocilescu și alții." XII) . Pressa din 1877 No. 156, publicându-ml o poeziă dedicată armatei o însoțeșce cu aceste rendurl: „Publicăm cu mulțumire oda de mal jos pe care o datorim bogatei inspirațiunl a dis- tinsului nostru poet Al. Macedonski." etc. XIII) . Tot în ziarul menționat, annnțându-mi-se conferința ținută Ia Atheneu, dau peste cele ce minează; (1878 No. 51). „Aflăm și prevenim cu plăcere despre aceasta pe publicul inteligent al capitalei și „pe junimea studioasă că Miercurea viitoare, orele opt seara, domnul Alecsandru Mace- „donski, care ’șY-a ilustrat atât de repede numele prin o vastă activitate literară și mal „ales prin atâtea poezii adânc simțite și dulce exprimate, va ține o conferință în sala „Atheneulul Român asupra Mișcăreî literare, subiect care va atrage suntem siguri, un „public inteligent și numeros în vastul local al Atheneulul. Junimea inteligentă mal ales, „să va grăbi negreșit s’asculte pe junele literat, care, nu ne îndoim, va trata subiectul în „deplină cunoștință de cauză și cu» imparțialitatea ce caracterizează pe oamenii culțî și „serioși.“ etc. XIV) . In ziarul francez L’ Orient, vorbindu-se de ziaristică, găsesc în No. 3 din 1877, între alte aprețierl politice și următorul pasagifl: „Ce n’est pas le talent qui fait defaut 'a la Vestea. Son principal râdacteur, M. „Alex. Macedonski, en a beaucoup et je prise bcaucoup quelques-nnes do ses poâsies." XV) . Din foiletonul Românului din 1876 No. din 30 lanuariu, extrag din mal multe alte aprețiărl pline de bună-voință, numai următorul pasagid: „Vom cita pe d. Macedonski care este admirabil prin mal multe poezii și mal ales „prin frumoasele sale poeme Călugărenii, Sappho.u etc. XVI) . într’un volum publicat în Paris și intitulat De Paris a Plevna al cărui autore e d. A. M. de Belina, corespondent al unul mare ziar în timpul res- boiulul din urmă, găsesc la pagina 39, următorul pasagiil asupra ziarului ce re- dactam atunci: „La Vestea (la „Nouvelle") est redigee par M. A. Macedonski, un poete de talent." XVII) . In Conspectul asupra Literaturii Române dupe o repede schiță biografică, citesc următoarele: „Junele Poet, cu toată activitatea sa literară, cu toate elogiurile ce i s’au făcut a „fost și este ânc& prada calomniatorilor, dar după cum să exprimă singur într’o poeziă, „timpul va fi echitabil și ’I va face dreptate, etc. „E de dorit ca Al. Macedonski să ’șl imprime poeziile sale într’un volum căci ar „forma un buchet frumos în literatura noastră." XVIII) . într’un mare ziar Italian, Corriere della Serra ce apare în Milan, găsesc in minierul de la 23 Maitt 1877, pasagiu! acesta: „Reproducem aprețiările de mal jos din Vestea, foaiă populară ce apare în Bucureșcl „subt redacțiunea d-lul Macedonski, poet și scriitor de valoare." etc (urmează reproduc- jțiunea ce acel ziar face) www.digibuc.ro 1 §4 LITERATORUL XIX) . Norddeutsche Allgemeine Zeittung, îmi face de asemenea onoare, a ml cita numele cu elogiurl în mal multe numere ale sale din 1877 reproducând tot de o dată diferite aprețiărl ale ziarului meu Vestea. XX) . D. Canini, literat și poet Italian care a tradus Fata teneră pe patul mort a a lui Bolintineanu, traducând și un sonet al meu, îl publică în ziarul Serr ie din Turin (acelașiiî an), etc etc. Me opresc aci, de și așitl putea se mal citez multe alte elogiurl și diferite omagii. Chiar din ce am citat, modestia ml-a impus a nu le aduce de cât în rezu- mat. Trec acum la detractorii mei. EI sunt mulț.I, der numai doul, au avut meritul de a se produce prin publicitate : Duol, prin doue ziare diferite ; prin Binele Public și prin Telegraful. Amânduol sunt anonimi. Eată ce zice mal ântâifl, în esență, cel din Binele Public (No. 48;—1880): .Printre numele de mal sus, (citează numele concurenților la premiul Academic) găsim „vîrît și numele d-lul Macedonski. Nu șcim cu ce să va fi prezintat, dări-așiil recomanda, „dacă doreșce ca de sigur să câșcige vre unul din premii să să prezinte cu minunatuT „Hymn, publicat în numărul de Duminecă al Literatorului. Asemeni inovațiunl merită •toată lauda ce să poate da unul nou gen de poeziă demn de invidia cunoscutului State." (Anonimul semnează B. P.) Eată acuma ce zice și al douilea anonim, semnat S, în Telegraful de la 12 Februariu 1880. In acest numer, anonimul meu, cualifică opiniunea publică cu epitetul de femeia de stradă! Și pentru ce ?.. Nu veți putea ghici nicl-o dată. EI bine, bine-cuvântatul miel al lui Dumnezeu, anonimul Ș, dă acest cualificativ opiniunel publice, pentru că este superat pe densa că mi-a dat titlul de poet! Pentru ca se se convingă orl-cine de acest lucru în adever de necrezut, cităm textual, extrăgend rândurile de mal jos, din pagina Ii-a, coloana IV-a, a citatului ziar. Eată-le: „Vom spune că indulgența fără margini a opiniunil publice care dă numire de artist „tutulor ce pun piciorul pe scena artelor, a gratulat cu titlul de poet pe d. Macedonski „pentru ântâiele sale versuri. Vom respecta acest dar al opiniunel publice, der cu tot „respectul, mă voiă pune în orl-ce ocaziune să discut gustul său. „Nu vom zice, ca răposatu, — Dumnezeu să ’l ierte, — Costaforu, că opiniunea pn- „blică e o femeii de stradă demnă de scuipat. Der dacă opinia publică să atinge prin ceva cu acele femei, sS atinge prin dispozițiunea sa moralău etc. Nu vom mînji revista în care scriem, insistând cât de puțin asupra unul stil plin de asemenea turpitudini. In afară de aceste, ca detractărl conținute în ziare, atâta este tot ce am putut găsi ca mod inteligent și nobil de a se lovi, în mine personal, iar nu în ce am scris eu, de oare-ce, pe un alt terim, nu le permite a *e pune nici cunoșcințele literare, nici invidia, in cualitatea dumnealor de anonimi și de detractori. Nu le vom respunde în consecință, ci îl vom da numai în judecata acelei opiniunl publice pe care o sfidează într’un mod atât de injurios și de care fac atât de puțin caz. Nu me pot ânse opri de a găsi că ziarele care publică ase- www.digibuc.ro LITERATORUL 155 menea injurii, au sentimentul de demnitate foarte puțin desvoltat. Eu se me mir ânse!... Der ce sunt eu, pe lânge nemuritorul Heliade de care nu a vorbit numai un jurnal seu doue în Europa, și care, cu toate aceste, a fost injuriat și calom- niat în toate felurile pâne la moarte și pâne chiar dupe moarte!... Câte-va cuvinte ance și terminăm : Dacă am luat osteneala a face această compilare, a scrie aceste câte-va rânduri, nu a fost pentru ca se stau de vorbă cu neroadele atacuri ale anonimilor, turbați mal mult în contra Literatorului de cât în contra mea. Nu am făcut’o nici pentru ca se ’ml exibez meritele mele : Ce am scris e de fața. Mici seu mari, acele merite rezidă în ce am scris. Elo- giurile, nu mi le pot mări; detractările nu mi le pot scădea. Am voit, pur și simplu, se fac pe public, judecător al neajunsurilor moiale pe lângă cele materiale, la carii sunt expuși toți acel ce au curagiul a lupta pentru literatură, Cartea de Nobleță a orl-cărel națiuni. Un BP, un Ș, un X, pot se ne atace. In alfabet se găsesc ânce o mulțime de litere neîntrebuințate subt care se se ascundă: EI trebuiau se înceapă cu li- tera A; ar fi fost mal logic. II felicităm că găsesc ziare, unde se ’șl verse ne- cazul provenit din respingerea ce li se face zilnic din partea noastră câți suntem grupați pe lânge această revistă pentru a da o nouă direcțiune în domenul frumosu- lui. Vom urma și de aci înainte a fi excluziviștl pentru acești sgârăie-hdrtid, poetașl călări pe stele și plângând vecinie, negreșit pe starea lor de decrepitudine morală. OrI-câte atacuri ni s’ar mal aduce der, nu vom mal pomeni de dânșii, și le declarăm pentru cea din urmă oare că nu numai că nu vor fi prilmițl în Di- recțiunea noastră, ci nici subt acea Direcțiune, căci n’avem nimic de împărțit cu stelele sâu cu prelungitele dumnealor ahturi. Fireșce că trebuie se fiă superațl. Der atât eu cât și cel-l-alțl de la Lite- ratorul, ne așceptam la asemenea superărl: Ast-fel se întâmplă orl-cul are băr- băția a se opune curentului general și a stabili o Direcțiune Nouă. Tocmai o asemenea Direcțiune, s’a stabilit la această revistă: Direcțiune o- pozită celei din Iași de și se atinge cu dânsa prin unele puncte dupe cum se a- tinge și cu vechia școală a lui Heliade prin altele.An cât despre rezultatele ce deja a început se dea ele sunt de sigur mult mal demne de bună-voința publicu- lui de cât persoanele și scrierile anonimilor noștril detractori. Același public în judecata căruia i-am dat, va putea în curând se aprețieze valoarea lor. EI bine, pâne atunci, el care va judeca între școală și școală, între Direcțiune și Direcțiu- ne, se judece, nu între elogiurile ce mi s’au adus, ci intre oamenii și ziarele care mi le-au dat, între scrierile mele îu fine, și între anonimii carii împing injuriile lor pâne la ultragiu ! In cât despre mine îmi zic : Cățeii sunt făcuțl se latre, poeții se cânte, soa- rele se lumineze și Literatorul se ’șl urmeze calea! Al. A. Macedonski, -------’fcră-------------- www.digibuc.ro 156 LITERATORUL fi De-așiQ. fi scris pentru cel morțl MorțiI s’ar fi deșceptat! Am scris ânse pentru vil Și el nici nu s’au mișcat! EI vorbesc despre simțiri, Și de-un egoizm obștesc Inimile ce-au remas Cu durere se zdrobesc ! Morțl, ieșițl din gropi afar’ Locul vostru e ’ntre noi! Vil, intrațl în locul lor, Gropile sunt pentru voi! Al. A. Alacedonski Cele din urmă gândiri ale lui Weber S6rele cobora încet valea cerească. Lungi raze întârziate se furișei printre grile în interiorul camerei, râsfrângânduse, din stâlpii cel lustruițl de palisandru, pe tapetul aurit al păreților. In fundul camerei, anticul pat îșl înălța colonele cu late perva- zuri poleite și mici cariatide de bronz. Perdelele mari de acelaș desen cu părețil, lăsaii să străbată, printre ițele de mătase, ador- mita privire a sdrelul. Pe pernele patului, în fund, odihnea o figură palidă, ostenită de lunga așteptare a mdrtel.— Val, celebra frunte, cum o umi- lise de mult durerea! Un braț alb trecea pe sub cap, părând că vrea să apere acel adăpost de genii! contra profanațiunel. Ochii erai! abia închiși. Pe sub pielița transparentă a tâmplelor, se vedea cum alerga cugetarea, delicată, armoni6să... — Din când în când, buzele formai! la extremități două scobituri, în umbra cărora se pierdea un zîmbet fin. Bolnavul visa: Visa la trecuta lui fericire. I se părea că vede o umbră..., ce lua forma pământeană de femee și care venea, abia atingând co- vorul, lângă patul lui. O.., dulce vis al adolescenței, cât ești de nepentor www.digibuc.ro literatorul 157 Femeea se apropiă; dete perdelele la o parte; îșl plecă fața spre figura bolnavului și printre lungile! gene, se uită adânc... adânc... ca și cum ar fi voit să înțelegă gândirea acelei nobile frunți. După aceia îșl lipi buzele de densa, se uită âncă o dată la bolnav și se retrase ușor. Lângă pat se afla deschis un piano, lucrat în lemn de roză. La mijlocul lui, un portret de fernee se pierdea sub câte-va frunze sculptate ce ’l încadrai!. Umbra se uita la dânsu; era toc- mai portretul el. Ingenuchiă înaintea pianului și rămase câte- va minute cu capul în mâini. Se sculă apoi și se ’ncercă să cânte. Atinse câte-va acorduri, în surdină, dulci... ca cea din urmă ru- găciune a unei victime și.... De-odată un braț uscat eși de sub perdele și se întinse către scaunul pianului ca și cum ar fi voit să prinză pe cine-va. Bolnavul nu mal visa. Mâna se lovi de clape și se retrase încet sub perdele. Tăcerea fu întreruptă de nota pe care o dete clapa atinsă... In cameră se’ntuneca... După câte-va minute, mâna apăru iarăși și se plimba pe notele din bas, cântând un dulce cântec, dulce... dulce... armonios.. Erafl cele din urmă gândiri ale lui Weber scrise după un vis. Duiliu Zamfirescu. N’am uitat nimica Doamnă; Nici salonul cel tăcut Nici frumoasele momente câte repede-au trecut! Mal ales, n’am uitat vocea, blândă ca o melodiă Care deșcepta în mine toată sfânta poeziă! Marea, vecinie zgomotoasă, s’auzea urlând afar’, Inima-mi cea sfâșiată versa gemetu’I amar, Și cu fruntea înorată, cu speranțele ’n ruine, M’așceptam la orî-ce rele, ne putând se cred în bine; Der cu notele’I suave, vocea dacă ridicai, Câtă dulce mângâiere, fâiă ca se scil, nu ’ml dai! Astă-zl când eu sunt departe, când sunt poate ’n suferință, Când mal mult ca tot d’auna îmi lipseșce-acea credință, O ! Dă-’ml voie ’n aste rânduri, dupe timpul ce-a trecut, Eu, confuza suvenire, cunoștința de-un minut, lutr’a sufletului taină, vocea se ’ml reamintesc, Se me ’mbărbătez la luptă, se sper ânce,... Se trăiesc! Al. A. Macedonski. www.digibuc.ro 158 LITERATORUL III. Urcând scara de onoare a palatul, intrai într’o sală mare, cernită. Masa era pusă; fructe și vin. Mâneai în fugă, ca și cum m’ar fi grăbit cin^-va. După ce ’ml astâmpăral foamea, aruncându-ml ochii prin sală, mi se păru că văd maY multe umbre ce luati din când în când, forme omenești; se asemănai! prea mult cn niște gravuri ce le avem acasă și cari reprez.. . vkțnesc cu voi. Așteptând răspunsul umbrelor, cari se sfătuiau între ele, zării pe călăuza mea, în fundul săleî. Nădejdea, caro mă părăsise la prag, luase formă de fi mee; zărind’o, simții inima-m bătând și fnintna-m descrețindu-se. La un semn c-’l făcu, eșii din mormentul în care intrasem, și după ce o urmai prin câte-va saloane, scoborîi scara ce da în grădină. Străbăturăm aleea ce tăia grădina în două și ne oprirăm lângă o fântână, în sghia- bul căreia se scălda mulțime de păsărele. La spatele fântânei se întindea un lac, și apa lui argintie legăna duios n flectul lunci. 0 atmosferă dulce, îmbălsămată de mirosul flo- rilor, ce-1 aducea adierea de vent din dif-rite părți alo grădine', îmi schimbase sufletul. Murmurul fântânei și ciripitul păsărelelor — ce se jucau în juru-ml — formali un concert armonios ce ’ml deslipea de inimă — una câte una — toato durerile trecute. Părea că natura strânsese la un loc tot ce are mal frumos, mal suav, pentru ca să me facă să uit pâuă și omenirea. — Să fie cu putință, îmi ziceam ext'ziat în fața podoabelor natnrel; să fie cu pu- tință ca omul — ast-fel cum îl știă — să ajungă la atâta mulțumire! In intuziasmul meu, și uitasem pe femeea care se așezase pe aceiași bancă cu mine. — Spune, mă adresai către dinsa luându-’I mânele într’ale mele; spune-mi dacă tot ce mă îuconjoară esistă întradevăr, sau nu e de cât un vis amăgitor. Hotăraște-te să vorbești sau cel puțin învață-mă limba ta pentru-ca s'-țl mulțumesc de ospitalitatea ce’ml al dat, și se-țl arăt cât am suferit prin locurile de unde m’al răpit, și câte lacrimi și dureri am lăsat pe pragul locuinței tale misterioasa. Dacă ești cu adevărat stăpâna raiu- lui acestuia, fă-mă să uit pământul în care am născut, și dă-ml voe să-mi petrec viața do aci înainte, lângă tine și prin tine. Vorbind, îmi rezunasem capul de peptul alb ca marmura, și, privind orizontul ce se confunda cu apa lacului, visai câtă-va vreme nemurirea. Când mă deșteptai... un om îmbrăcat în haiuo negre, cravată albă, figura aspră, vorba scurtă, îmi examina pulsul și’mi trecea din când în când mâna prin păr, iar îm- www.digibuc.ro LITERATORUL 159 prejuriil patului meu, o mulțime de tineri me priveau cu curiozitate. Zării printre dînșil, un camarad de liceu — student la școala de medicină. Eram într’un spital. După ce plecă doctorul, făcui semn camaradului să rămâe. 11 întrebai răul de care sufeream și priu ce îutâmplire ajunsesem în spital— căci îmi era peste putință să-mi a- duc aminte singur. Camaradul se căsni să ascunză adevărul, făgăduindu-ml că îndată ce va afla și dînsul, îmi va spune; uitase cu toate astea să ștergă, pe diaguosticul ce se găsește la capătul fie cărui pat, ziua intrărel mele. Uitându-in" pe dînsul, m* încredințai că eram în spital de două săptămâni aproape, fără să știfi. într’o di — începuse frigul — doctorul porunci să se facă focul în salonul în care zăceam. Ațipisem lângă sobă, când zării de o dată femeea, făcându-ml semn s’o urmez. Trecui oceanul, debarcai în insulă și străbătui toate locurile prin cari umblasem îna- inte de a fi intrat în spital. Desceptându-mx| îmi adusei aminte ca prin minune, de ziua in care, nemâncat și obosit de umblet, adormisem în insulița Cișmeginluî. Sunt ani de atunci, și cu toate astea, ori de câte-orl privesc flacăra focului, am tot d’a-una în față'ml spectacolul nălucirel mele. Luntrea mă așteaptă la mal, trec oceanul, mă opresc la fontână-lângă lac. Acolo, revăd femeea care m'a condus odinioară. Părul e tot auriti, ochii i sunt ca cerul; peptu-I ca marmura. II vorbesc și’ml face semn că mă în- țelege. Mă mângâie cu privirea el, și îl mulțumesc, strângâudul mâna. Petrecem ceasuri întregi privindune unul pe altul și respirând dulceața atmosferei in care plutim. Acolo, uit toate miz>riele viețel. Peste câte-va zile ploua. Un vent rece gemea printre crăpăturile ferestrelor; părea că rostește discursul funebru pentru îmmormântarea naturel. Intrând Ia prietenul meu, bătrîna îmi deșchise bombănind. Murise în revărsatul zorilor. Bietul băiat! Par’că visa. C. Drăgulinescu Introducem mal jos un noii gen de versuri constând din monosilabe. Aceste versuri atât prin forma lor cât și prin conținut sunt lăudabile. Publicul, suntem siguri, — vorbim de cel literar,— va șei să le aprețieze și va ține socoteală și de aceia carii ’șl dau asemenea meritoase silințe și de „Literatorul" care a stabilit un asemenea curent. PUNCTUL PE i. Când scrin seu dorm, eu sbor, Când plâng seu cânt ’ml-e dor; Și când me simț mal trist Me duc și rog pe Christ. www.digibuc.ro 160 LITERATOR JL Bând vin me fac mal bun, Ce șcifl așii! vrea se spun, Cu drag me prind în joc, Și joc și cânt cu foc. Dar greu e ca se scrim ! OrI-cât am șei nu șcim Ce e și ce s’a spus! Cât timp n’am stat se fac Un vers mal bun!... der tac; „Literatorul" având 52 de numere pe an, trimestrul se com- pune de 13 numere de 16 pagine adică de 208 pagine, și nu costă de cât 4 franci. Nici o dată nu s’a vă$ut în Bomânia ziar literar atât de bun costând atât de puțin. D. D. abonați pe 3 luni sunt rugați a preinoi abonamentul lor înainte de aparițiunea numărului al 14-lea, spre a-1 putea priimi. Dacă la unii nu au sosit toate numerile, greșala nu e a noas- tră ci a poștil, și n’avem decât a felicita pe D. Robescu pentru nepomenita exactitate a impiegaților D-seale. Pentru a nu cita de cât un esemplu, D. Fulga de la Călărași n’a primit nici un nu- măr, de și i s’au espediat toate. Cu toate astea vom da abonaților care ne va cere, ori ce număr le va lipsi. Cel care nu vor fi pri- imit numărul 1, ’l vor priimi cu numărul al 13-lea, împreună cu tabla de materii, erata și titlul, spre a-șl putea lega colecțiunea tri- mestrului. Am dat la mai multe persoane liste, și din aceste liste puține ne au fost redate. Dacă cine-va va fi plătit abonamentul, fără să fi priimit numărul, să ne indice numai persoana la care a plătit și-I vom da numerile știind pe cine să apucăm. Bucuresci typ. Th 'odor Michaiescu str. Biserica Eui No. 4. www.digibuc.ro