ANUL I. Numărul 20 bani No. 1. —“ Duminecă, 20 .yminai’iîî 1SSO — Abonamentul: petrei luni 4 lei, pe șea se luni 8 lei.— Ânunciwile: pe pagina 15 și 16 linia 30 b. Scrisorile nefrancate se refusil. Administrația Str. Stirbey-Vodă No. 9. SUMARUL: Cronica. — O lacrimă d’Amor, (poesie) — Destul, (poesie) — Aquarele. — Fluturele (poesie) — Tipuri Dispărute. — Tinerețea, (poesie) — Tatăl tragediei. — Vin.... (poesie) — Intr'un Album (poesie) — Roza, (poesie) — Genele El, (poesie; — Miscelanee. yOfencepând în niște timpuri de indiferentizm această foae săptămânală ^jSjne-am putea mărgini în a declara că aparem, fiind că așa ne place Dac’am socoti într’adevăr, numeroasele rațiuni ce avem pentru a nu apare, ni s’ar părea poate și nouă, întreprinderea de ații straniă și ne socotită. Este ânteifi în- vederat că nu urmărim prin această publicație nici avere nici scopuri politice, și iată pentru ce vor rămâne indiferenți la apelul nostru toți acel a căror viață este închinată vițelului de aur, marii invățațl care reduc știința a fi slujnica partide- lor, marii profesori cari atl lăsat București fără revistă, marii poeți care n’ail știut să sacrifice un ban pentru literatură. Această întreprindere, de sigur că ne va costa osteneli; nu le vom cruța spre a place publicului. In timpii de restriște ce ațj! are a străbate literatura, vrem a oferi Muzelor un adăpost in cășcloara noastră, șl mulțumiți de comerciul lor, nu vrem a ști de bărfiturele criticaștrilor și I poeților șchiopi, care nu ar fi fost puși de Aristophane de cât în cliorul Broaș- v telor; ne vom trudi ca Muzele și publicul se rămâe mulțumiți de primirea noas- tră. Dar pe lângă ostenelele intelectuale vin și trebuințele bănești: publicului re- mâne de a ne susține. Ne vom sili să învingem indiferentizmul săil proverbial. Dar fiind că am scris această frasă, găsim momentul oportun de a spune www.digibuc.ro 2 LITERATORUL tutulor ceea ce nu am șoptit pane adi de cât la ureche amicilor noștri. Țera ne fiind ancă destul de înaintata și o mare parte din Români ne știind ancă să citească, nu e de mirat dacă sunt puțini cititori, in comparație cu numerul locuitorilor, și dacă chiar acel care citesc nu găsesc mare plăcere in lucrurile de artă: pentru a avea ci ieva cultul frumosului, ’I trehue oare-și care timp, oare-șl care distinc- țiune, uă inimă nobilă; trehue trei, patru generații posedând oare-șl care stare în aceea-șl familie, pentru? ca această familie să capete simțiminte delicate, noblețea inimii, gustuppentru litere și arte. Vauvenargues a zis: ,Trehue să al inimă pentru a avea gust.“ Doue sunt dupe noi condițiile de viață ale literilor: trehue să fie sad despotism, adică un om puternic care să pue pe amanțil Muzelor la adepost de suferințele vieții, sad uă hurgezime luminată care să știe să plângă, care să știe să viseze, și să nu creațlă prăpădit francul sed hanul cheltuit pe o carte. La noi, abia există burgezimea și ea nu este in destul de luminată. Dar tot ni se va țlice și cu dreptate că sunt in România câte-va mii sad cel puțin câteva sute de bărbați sad femei care știd, care ad chiar gust, și care ar putea susține o revistă sad un ziar literar. E adeverat,' dar el ad o scuză: nimic, nici în București, nici în Iași, nu li s’a oferit demn de gustul unei per- soane delicate, nimic artistic. Stăbatem azi uă criză foarte serioasă în literatură. Trehue să recunoaștem că suntem în timpi anormali. Ce vedem într’adever? Nu- mai lucruri de jale. Gustul este absinte, iar D. Chițu academician. N’am avea nimic de zis dacă i s’ar fi dat această demnitate ca o recompensă pentru servi- ciile aduse Academii, 4ar i s’a dat pentru discursurile sale, al căror merit literar ne lasă sceptici. Pâne acum Academia s’a ocupat numai de a ne strica limba; să sperăm că ea s’a tămăduit de această boală de latino-manie^ de care a suferit și Francia acum trei secoll, și că un gust oare-careTâT'începe a se stabili în această țară, care, mal suferă și de uă altă boală: judecăm ușurel pe scriitori tocmai pentru că nu este destul gust. Ori ce scrie un om dintr’altă partidă de cât a noastră, ori cât de frumoasă să fie opera sa, noi o denigrăm, fiind că autorul el nu e cu noi. Nu ne plac în literatură prejudecărî politice; și această foae în- trunește persoane din partide de tot opuse. De altă parte în literatură vedem^ buzul diminutivelor, care de nu va dispare, limba noastră tot copilă va remâne, nu va putea face să se audă accente mal bărbătești. Versificatorii noștri nu sunt poeți, dar sunt șchiopi; el nu se abat din calea bătută; pentru ce ? Fiind că toți sunt copil, care nu știd ancă nimic din viață, și care de altă parte, nu ad des- tule studii: societatea ne e plină de advocațl cu patru clase, iar de teatru nu mal vorbim. Severi pentru noi in.și-ne,„ nu vom pactiza cu vanitatea celor-l-altora. Ori cine poate seri aci; orî-ce operă de gust ni se va aduce, ’I deschidem cu bucurie aceste coloane; și în criticele noastre vom spune nu ceea ce cerem noi, dar ceea ce gustul cere. Dar promitem publicului că nu vom fi complezențl, că nu vom lăsa să se publice nimic care nu ne va fi satisfăcut. Doue lucruri sunt în artă: ideia www.digjbuc.ro LITERATORUL 3 și forma. Fără ideie, forma e ucigătoore, căci duce la moartea literilor; fără formă f deia poate fi filosofică, dar estetică nu. Un cuvent acuma despre conținutul ziarului: ânteifl, nu vom căuta a umple ziarul cu traduceri; nu vom face escepțiune de cât .rare ori și pentru unele tra- duceri care se vor recomanda printr’o limbă sănătoasă; nu uităm că limbă fran- ceză datorește mult traducătorului Amiot. Sunt unele lucruri de tot necunoscute In România; pentru acele vom face escepțiune. Nu vom publica din noii lucruri deja apărute. Cu toate acestea facem chiar azi o escepțiune pentru Typurile dispărute din care aii apărut vr’o patru. Dar vrem ca colecția să fie complectă. Acest ziar este de literatură pură și de critică literară; vom da seamă de orl-ce operă, din care ni se va trimite după obiceiă doue esemplare. Ni se zice că D. ministru Crețulescu va propune Camerei creațiunea, cerută de lege, a unul ziar al instrucțiunii publice, care să reproducă și lecțiile profesorilor români și streini. Aceasta ar fi o mare impulziune dată studiilor in țera noastră. Ne știind âncă dacă se va face această publicație, vom da rgyiste istorice. Nu credem de cuvi- ință în acest ziar literar să dăm reviste filosofice și științifice. Vom publica stu- dii literare, sad theorice, sad de critică asupra capo-d’operilor precum și asupra cărților celor noul. Vom face un loc biografiilor marilor autori; această parte are scopul spe- cial de a servi școlarilor, atât celor din lyceti, cât și celor din conservatorii!. In fine nu credem ca pentru că ziarul este literar, el trebue să se desintereseze de cestiunile de instrucție. Le vom trata în chronicele noastre. Âncă un cuvânt; .pe când teatrul joacă nu mal știfl. ce aventuri scandaloase de pe dealul Spiril, noi putem zice de această publicațiune : La mdre en permettra la lecture a sa fille. Afar’ e soare și lumină Si raze și schintel, Aer curat, boltă senină Si flori și fluturel; In peptu-ml ânsă e’ntristare Si ’n sufletul metî, dor, In ochii mei, înduioșare Si ’n inimă amor ! Al. A. Macedonski www.digitNic.ro 4 LITERATORUL SIMM I Acum destul cu plânsul căci inima ți-e seacă Si chiar de ți-ai fi plină e timp săî zici destul: Poporul nostru este de lacrime sătul, Si ele nici în versuri nu pot ca să mal treacă; Zadarnic poetașil într’ensele să ’neacă Hîrțoagele lor toate rămân făcute sul. II Ei!.. S’a trecut cu moda de lacrimi și suspine Si cu acele crunte dureri imaginari Ați cărunțit cu totul sărmanilor cobzari: Der de s’a dus o vreme o nouă vreme vine Si ea c’un biciiî pe care în mâna sa îl ține Pleznind vă strigă vouă: Alțl timpi, alțl lăutari! III Rubinele pe buze, mărgăritaril ’n gură Si crinii de pe sînurl și ochii ca de mură Sunt nisce mărunțișuri ce nu’șl mal au vrun’curs: Cu lacrimele falșe ce ’ntr’una s’aiî tot scurs S’au poticnit în costă și se tot duc de-a dură Pirite de ridicol în repedele’i curs ! IV Acuma este timpul puterii, bărbăției, Copilul de erl, astă-zl e un băiat viril: S’a scuturat la Plevna de jugu-epitropiel. De-ar fi copil și astă-zl ar rămânea copil; Cu doina nu mal merge pe fruntea României Deplin ca să renascem ne trebuie-un Virgil! Al. A. Mactdonski www.digibuc.ro LITERATORUL 5 E noapte; urlă crivățul prin pădure; căletoru ’șl grăbește pasul, și gânduri negre ’l frământă; fără voe’I vin în minte VercolacI, Strigoi și Stafii. Pare că sufletul iner- ților geme prin frunziș. O lumină se arată: e uă colibă de muncitori. Se apro- pie cu încredere căletorul, dar înainte de a intra, prin crăpătura ușii se uită cu sfială. In vatră e foc; familia șade împrejurul unei mămăligi. Un bătrân moș- neag ia uă bucată. Un milițian întinde uă ploscă unei tinere femei: ea rîde și ochii sel arată foc și iubire. Câinele aridicându-se pe picioarele de dindărăt, linge încet mâna bătrânului, care tăcut și gânditor, privește cu dulceață tânăra pere- che. Iarna e pe părul lut, dar are primăvara în inimă, căci priveliștea ce vede îl reamintește timpul tinereții. Călătorul impinge ușa colibei, zicându-șt: „Pot intra fără frică unde domnește iubirea.* B. Fior eseu. ăscut în Primăvară și conceput în flori, Pe vântul cel de seară, sub cerul fără nori, Jucând pe sînul fraged al rozelor frumoase, Sburând pe ici pe colo. în salturi grațioase, Trăește, fără grijă, un fluture plăcut, Voios ca și locașul în care s’a născut. Profum, senin, lumină, e tot ce ’nveselește Pe-acest galant de câmpuri ce florile iubește. Dar vântul Primăverel sburând ne încetat, Intr’un vârtej fantastic se duce întristat. Și crivețul cel aspru sosind din Iunga-I cale, Aruncă, fără milă, natura ’ntreagă ’n jale. Gingașul flutur plânge prin aer rătăcit; In van mal cată vara și floarea ce-a iubit. www.digibuc.ro 6 literatorul Iar praful ce lucise pe-aripele-I ușoare, Se duce, precum sboară polenul dupe floare, Și’ntocmal ca plăcerea deșeart’ a unul vis, Ast-fel sermanu-I suflet dispare in abis, Și corpu-i in țerână svârlit, fără simțire, Ișl dă atunci suspinul de vecinie’ adormire! Dar nici în cruda moarte odihnă n’a gustat! In paserea noptumă mormântul ș’a aflat! Nimic nu mal remase, nici urma delicată A celui ce născuse pe floarea ’mbălsămată ! Peri ca ș’al iubirel suspin sfâșietor, Ce ’n urma lui nu află un glas îndurător! Uitând și veselie ș’a Primăverel floare, Se stinse ca lumina steluțe’I protectoare! Th. Stoenescu. I Era o earnă geroasă .... Tristă earnă pentru săraci ... earna în care am văzut pentru ânteia dată pe bietul Pitar!... A! să’l fi văzut încovoiat în două- cum l’am văzut eu, trecend pe sub ferestrele mele, cui nu ’l-ar fi fost milă, dragi cititori?— Bătren, umbră a unul alt veac, cu șapca lui cu cozoroc, cu antereul lui de lustren negru, ce flutura în toate părțile în crivățul de earnă, și pe care se tot căznea să și’l strângă la piept, el înfățișa un adevărat tip ... și m’a co, prins o milă nespusă de bietul Pitar!.,. Unde se ducea el pe gerul de foc, repede, iute, dar mărunțel precum era și dânsul? repede, cu pasul www.digibuc.ro LITERATORUL 7 Unde se ducea știa numai Dumnezeu; căci nici el nu știa unde plecase, unde o să ajungă, și când o să se întoarcă !.. Dar ple- case.... plecase, desnădăjduit, lăsând a casă pe o sermană bă- trână, soră a lui, pe jumătate înghiețată de frig și de foame !.., Când se întoarse, îl bătuiu în geam, și trimiselă o slugă de ’l pofti ’năuntru. — De atunci, am văzut adesea pe bietul Pitar. Intra din cafenea în cafenea și sta pe lângă ușă smerit, cu ochiul rugător, dar nu cerea nimărui nimic. De ’I dai ceva, lua ; nu ’țl mulțumea nici o dată; privirea ce opria asupră’țl, era ensă plină da atâta recunoștință, în cât te simțiai mișcat fără voe. — Multe ’ml-a povestit mie pitarul din vremile trecute, din vre- mile giubelelor, anterielor, rochilor de sarasir, iacalelor de samur căci era bătrân și văzuse multe. Ținea minte până și domnia lui Vodă-Suțu, care era urît, negru, scurt și cam ghebos, dar care cu toate acestea, nu era mal puțin priimit la parade în vuetul meterhanelef și cu cântecul obicinuit de primire a Domnilor de pe vremea de atunci, cântec ce era cam în felul ăstă: „Nalt ești „Oacheș ești, „Sprîncenat ești, „Frumos ești, „Hura! Hura! „Să trăeștl „Să ’mbătrâneștl, „Măria Ta!“ Si Vodă-Suțu, ghebos, negru, și urît, pâșia, îngânfându-se, cu o mână pe iataganul din brâO. și cu alta în sold, în sunetul acestui cântec, al cărui ison ’l-l ținea meterhaneaua. și ciohodaril, cari loviaiî cu sgomot în niște tipsii de aramă. P’atuncI, bietul Pitar nu era ce a ajuns astăzi!... Al. A. Maceâonski. www.digibuc.ro 8 LITERATORUL » Iubesc frumosa tinerețe Cu anii sel de flori Cu zîmbete pe a sa față Cu ochi schinteietorl; îmi place fruntea ’I coronată De poezii ș’amor, De dulci iluzii carii iute Se nasc și iute mor. Cortegiul setl e din speranțe, Din veclnice izbânzi, Și pulbere de aur poartă Pe aripe plăpânzi. Adesea e cutezătoare întocmai ca Icar Și pen’ la soare se înalță In sboru T temerar! In totul e însuflețită De-al geniului foc Și egoizmul nu găseșce In sufletul seu loc! P’orI unde trece, respândeșce, Ca fol de trandafiri, Cu mâinele’I îmbelșugate, Idei și dulci simțiri! Se’I zică ori și cum bătrenil Pătrunși de reci fiori, Ce dragă este tinerețea Cu anii sel de flori! Al, A, Maeedonski www.digibuc.ro LITERATORUL 9 •fOIșMschyl, tatăl tragediei la Atenianil, se născu la Eleu- sis în anul 525. Foarte tenăr âncă nu găsia plăceri de cât în poezie, care era principalul seu cult. Se povestește că în tinerețea sa, pe când se culcase lângă o vie, privind grațiile na- turei și căpătând inspirațiunile cele mal frumoase, coprins de un dulce somn, adormi. — Atunci ’I sp păru că vede în vis un nor alb, d’asupra căruia plana Bachus, care afectase o poză majestoasă și un aer mal mult sal mal puțin protector. — Apoi tenărul poet auzi vocea acestui zel, care ’I ordona să se ocupe cu stăruință de poezie, să dea o nouă formă teatrului Atenian, care deja sub pre- decesorii săi, cum era Thespis și alții, ajunsese laoare-care dez- voltare, și a face să se nască adevărata tragedie, promițându-I al face nemuritor în suvenirea posteritățel. — Eschyl, deveni în scurt timp un poet foarte distins. Ca și A- nacreon, ca și Orații nu găsea inspirațiunile sale de cât în amor și amicie. — Cu toate acestea Eschyl era un foarte puternic de- pingător al resbelelor: — ast-fel în Perșii, el pune în inimile A- thenianilor nobila ardoare de a învinge tot dauna pe inamici, care ardoare, negreșit până la o limită, caracteriză această tragedie, numărată intre capo-d’operile acestui mare autor tragic. — Pe lângă că deveni creatorul tragediei, Eschyl fu un mare cetățean și un răsbelnic distins. El se luptase cu glorie la Mara- thon, la Salamina și la Platea. Unul din cel doi frați al săi Cynegire, distins ca și dănsul prin cea mal strălucită voinicie muri la Salamina prin moartea cea mal glorioasă. Eschyl avea un genii liber și independinte, care trebuia să’l coste scump mal târziu ; căci ușorii AthenianI se arătal foarte se- veri în aceea ce privia, mal cu seamă, atingerea cultului religios.— Acuzat înaintea tribunalului cum că ar fi descoperit, într’un mod indiscret misterile Cererel, trebuia să fie condamnat la moarte; când Aminias, cel’alt frate al săi, care combătuse cu densul la Marathon, înaintând printre mulțime și ajungend în fața judecă- torilor, descoperi un braț mutilat în serviciul republicel. Apoi des- crise cu atâta căldură voinicie și întreprinderile fratelui sel, încât acesta fu achitat de fanaticii adoratori al Olimpulul. www.digibuc.ro 10 LITERATORUL Principalele tragedii cari ne-ati mal râmas de la Eschyl sunt în numâr de șeapte: Agamemnon, Coephoril, Eumenidele, Prometheli, Ru- gătoarele, Cel șeapte contra Tebel șt Perșii. Spiritul resbelnic domină în mal multe piese ale lui Eschyl: tragedia Cel șeapteconlra Tebei, fu numită și cu drept cuvent, Nașterea lui Mărie. — Se simte la citirea acestei tragedii că autorul văzuse lupte numeroase și câmpuri de resboiu; — fie care personagiu are un caracter particular. — Acelaș caracter strălucște și în Perșii unde lupta de la Salamina se găsește descrisă așa de viu, în cât citind această tragedie ne pare că suntem chiar în luptă și auzim sunetele armelor, sgomotul resbelulul și strigătele cele sfâșietoare ale murinzilor. — Acest autor al anticității, esprimă într’un mod foarte energic simțimintele puse în acțiunea tragediei sale: ast-fel, dacă vom lua de exemplu amorul fratern, într’un timp când o resbunare îl opre- ște de a se manifesta, vom vedea câtă violință și câtă teroare pune autorul în inimele a unul frate si unei sori, făcend să uite pen- tru un moment, iubirea ce simte unul pentru altul. — Așa dar, în Coephorii, Oreste și Electra, fratele și sora, care se iubesc așa de mult, care sunt orfani, iără milă exilați din casa părintească, în momentul când iubirea între dînșil atinge puntul culminant, a!unei această iubire fraternă este încatenată de o altă pasiune, de aceea a resbunăril. — Și or de câte ori acești doi frați încearcă a se arunca unul în brațele altuia și a plânge împreună nenoro- cirea lor, de atâtea ori resbunarea îl oprește, și aprinde într’enșil setea de a pedepsi pe omorâtoril tatălui lor. — Iată cum promit el râsbunare pe mormântul lui Agamemnon:— Ce teribile accente în invocațiunea umbrei tatălui lor, sugrumat în modul cel mal mizerabil.— „Tatăl meu! . . . Tatăl meu! . . . Ce să zic, ce să fac pentru ca să pot trimite până la patul teii mortual n rază de lumină, care ar putea să stingă întunericul ce te ’mpresoară.“ — Și în timp ce fiul consultă umbra tatălui șeii, corul, proster- nat la pîcioarole mormântului lui Agamemnon, râspunde cu o voce tristă și gravă: „Sângele trebue espiat prin sânge și moartea prin moarte!“— Iată sentința energică ce pune Eschyl în gura corului care cere resbunare. — „O da! strigă atunci Oreste, da! . .. Zeus îmi va arăta pe omorâtorl! . . Apolon m’a trimis aci spre a căuta resbunarea și www.digibuc.ro LITERATORUL 11 pericolul! . . Am venit! Nenorocire mie, dacă aș fi uitat moartea părintelui meO. ! Aruncat în turmentele cele mal teribile, cu cor- pul slăbit de boală, cu perii albiți de suferințe, aș fi rătăcit, ca un mizerabil, urmat de visiunea Furiilor, eșite din sângele ce ’l- aș fi lăsat fără de răsbunător !... Urmat de umbra tatălui meti m’aș fi desbătut sub privirile sale pline de flăcări!...“ Ast-fel, dacă Oreste nu răsbună pe tatăl său, iată ce soartă ’I hotărăște marele autor tragic. — Apoi, poetul nu se mulțumesco numai cu atât, ci pune în Oreste o luptă și mal mare, adecă îl face să se îngrozească de aceleași pedepse, dacă ar cerca să o- moare pe muma sa, sub cuvânt de a îndeplini răsbunarea.— Pu- nând dar Eschyl în creațiunea sa această luptă între datorie și respect, între indiferință și omorul de mumă, inspiră groază și tot de o dată compătimire. Negreșit la vocea lui Oreste, Eschyl mal adaugă și pe aceea a Electrel ; stând la picioarele mormântului, acești doi copil al lui Agamemnon, se încuragiază la răsbunare, fac invocațiunl zeilor infernului, zeilor răsbunătorl, Furiilor și îșl reamintesc suvenirile zilei spăimântătoare, în care Agamemnon căzu sub loviturile unei soții adultere. ORESTE Amintește-țl tată, locul, unde-al fost asasinat! ELECTRA Și femeea adulteră, care crud te-a sugrumat! ORESTE EI nu s’atl luptat cu tine dupe lege, la lumină! ELECTRA Nu! Sub velul nopțel, unde numai hoțul asasină ! ORESTE Scoală!... Scoală din mormăntu-țl și răsbun’ acest ultragiat ELECTRA! Dă-ne, noă, scumpe tată, neînvinsul teii Curagiu! ORESTE Oh! trimite ’n dreapta noastră zeul resbunărel tale! www.digibuc.ro 12 LITERATORUL Unde sunt dar în mijlocul acestor invocațiunl, cari respândesc teroare, unde sunt acele sentimente de amor fratern ce ar trebui să afecte acești copil orfani și proscriși? Acest mod de a da o tărie creațiunilor sale, Eschyl îl între- buințează nu numai în amorul fratern, ci în toate pasiunile artei dramatice, negreșit în raport cu caracterul personagelor ce depinge. Rugătoarele și Prometheu^ sunt iarăși două tragedii din cele mal însemnate ale lui Eschyl, al căror merit a ajuns la gradul cel mal mare. Eschyl nu a creat numai tragedia: afară de distinsul geniti, de marele intusiasm, de meritul composițiunel; de înălțimea sen- timentelor care de multe ori întrece pe acea a lui Homere, el posedă âncă un spirit fertil în invențiunile dramatice : decorațiunl, mașinării, architectură scenică, costume, invențiunl de decoruri, unirea diferitelor mijloace cari să producă o iluziune plăcută, el îmbrățișează totul, și astăzi chiar ne folosim de creațiunile sale, de bine facerile geniului sefl.— Acest poet datora nemărginitul săi talent unei mari inspirațiunl.— Copil al lui Homere, ca să zic așa, el sâ ridică câte o dată mal presus de creatorul săiî. Eschyl ar fi trebuit să aplaude, cel din teiâ, triumfurile unul rival contimporan al săfi, care era Sofihocle, și a’l pune chiar în nhmărul propriilor sale victorii, din momentul ce el crease arta în care acum un altul triumfa de dânsul. Dar această sete de glorie, care turmentă fără încetare pe marii scriitori, este o pasiune ego- istă și geloasă; pentru densa un defect saîi o concurență devine aproape o lovitură mortală. — Eschyl învins în cele din urmă de Sophocle, într’un concurs la care jurii erafl. cel zece generali al armatei, venițl pentru a asista la o ceremonie religioasă, în onoa- rea osemintelor lui The seu, aduse la Athena de către Cimon, nu putu să sufere disgrația acestui rival, și zise un etern adio A- thenianilor !— Deci în anul 460, el se retrase în Sicilia, la curtea lui Hieron, care îl trată cu aceiași distincțiune ca și Simonide, Epicharme și Pindare.—In acest pământ clasic al artelor și al literilor muri bă- trânul poet, în anul 456, strivit se zice de o broască țestoasă, scăpată din ghiarele unul vultur, asupra capului săfi.— Eschyl avu doi fii; Euphorion și Bion, cari se ilustrară ca și tatăl lor în cariera literilor. Sicilianil ridicară un monument pe mormentul poetului lor a- doptiv. Athenianil, cari îl lăsaseră să plece, cu indeferență; acum www.digibuc.ro LITERATORUL 13 făcură mari onorl în memoria acestui mare om. —Un decret, ordonă ca piesele sale să fie puse din nou. pe scenă, și ca nimeni să n’aibă dreptul a schimba un cuveni din scrierile lui; iar poporul în una- nimitate îl proclamă de Tata, al Tragediei. Se zice că Autorii dramatici mergeai! să invoce, și să declame piesele lor pe momentul acestui reformator al Theatrulul Athenian. T. Slcenescu Vin îngere, vin lângă, mine Cu chipul tSu. cel blând; Aruncă-mi dulcea ta privire Să mor în ea cătând: Că ’n ea s’ascunde-o lume nouă C’un soare arzător: E lumea tainicelor vise Si soarele d’amor! Al. A. Macedonski ■rtlUBfiUJin Precum înozl și iar să rupe Un șir lung de mărgele Ast-fel mereu înod la șirul Iluziilor mele! Si ’ntocmal ca nișce mărgele Ades de pe fir scapă In cât pe rend le văd pe toate Cum să sfărâm și crapă! De-așiu izbuti ensă vr’o dată Să’nșir aste mărgele Colan ne mal purtat de alta Ți-așiiî face-atuncl din ele! Al. A. Macedonslti www.digibuc.ro 14 LITERATORUL — Roză scumpă ce o dată S+răluciaI ca ș’o regină Apărând în Primăvară Subt a cerului lumină, Iată azi ca ’u tot d’auna, Primăvar’a revenit: Pentru ce te ’nclinl cu jale ? Pentru ce te-al ofili'? — Altă dată Primăvara, Timp de dor și de iubire, Să ’ntorcea cu flori frumoase. Ce ’mlzîmbiaâ cu fericire. Azi un scaiă fără de milă Pus în drum de Dumnezeu Suge într’al său nesațiti Si profum si sucul meu!... Th. AI. St enescu Genele el ca nisce nori Molatic să scoboară Ș’ascund doul ochi strălucitori, Doul ochi ce mă omoară! Der de n’ar fi ’n jos acei nori Ce-ar fi de mine oare?... Poți să te uiți ore ’n doul sori Când nu poți într’un soare?... JZ. A. Alacedonthi www.digibuc.ro LITERATORUL 15 MISCELANEE BOBĂRNAC Intre doi Criticați. Domnul X.... șt Domnul Y, doi critici foarte renumițl, lucrați intr’o zi în cabinetul lor. D-l X.... făcea critica unei piese, jucată de curând la Theatru; D-l Y. era a- profundat în afacerile ziaristice.— Ambii lucrati cu multa atențiune. Intr’un moment D-nul X... se oprește și zice colegului sed: — Dar despre D-ra Z. ce să scriti? — Auzi întrebare!... Nu poți spune alt de cât ca a fost Ia apogeul seti. — Dar bine, D-ra Z.. n’a executat cu fidelitate rolul ce ’I se comfiase..- S’apol eă sunt foarte conștiincioș. — Nu ’nțelegl că me superi?. — Pentru ce?. — Pentru că eu iubesc pe D-ra Z.... — A! Me iartă !.. Atunci este altă socotelă. Voi seri!... * * * AQUA TOFANA Apa Tofaninel, aquetta de Napoli seti simnplu aquetta, fu un liquid otră- vitor care avu mare trecere în Neapol și în Roma, în a 2-a jumetate a seco- lului al XVII-ea. După spusele lui Gmelin, făcu mal multe victime decât ciuma ce apăruse, pe atunci; însă-șl Tofanina mărturisi că trimisese pe lumea cea-l-altă mal mult de 600 de persone. Aqua Tofana, limpede ca apa curată, n’avea nici un gust, ast-fel că se dădea fără a deștepta cea mal mică bănuială. Galiani și Archenholz gândeați că era o preparați e de opium și de cantaride, dar aparința și efectele acestei ape fac neadmisibilă acestă suposiție. Ce greii în- tradever de a disimula gustul și mirosul opiului intr’o preparațiune, când el se află într’uă cantitate care pote produce efect. De altă parte cantaridele sunt forte acre Ia gust și foarte active. Primul din aceste medicamente este sedativ; al doilea este stimulant în gradul cel mal înalt; ambele determină symptome ce nu pot remânea ascunse. Efndtel credea că princincipalul incident al acestei otrăvi era plumbul. Halle era convins că în composiriunea el intra o oreșlcare cantitate din balele inghiețate ce se adună împrejurul gnrel individilor care per îu torture. Cine ar crede că acestă explicație a fost dată în 1783. Garelli pare că s’a apropiat de adever picând că aquetta nu era alt ceva decât o soluțiune de arsenic (acid- arsenios), cărei în adever adăoga, fără a se ști pentru ce, sucul unei plante foarte www.digibuc.ro 16 LITERATORUL nevinovate, anlhirinwm cymbalaria. Acestă opiniune a întrunit numeroase adhesiunl. Se pare că această otravă causa inevitabil mortea, și că se putea regula da- rea el ast-fel în cât moartea să se producă la un timp fixat, sed în câte-va (Jile, sefl intr’un an și mal mult încă. Patru, ș£se picături erați doza ordinală. Nu de- termina nici un symptom aparinte afară de o sete nespusă: nu se produceai! ver- sărl, nici dureri, nici imflamație, nici căldură. Victima simțea numai o neliniște pe care nu o putea defini. Cădea, unii mal iute, alții mal târțjitl, într’o stare de lângedime, însoțită de un desgust pronunțat de viață. Viscerele celle mal impor- tante nu întărdiaîl a fi attacate și în fine mortea sosea. Tofana sâft Tofanina, Si- ciliană din Palerma, se servi cea d’ânteift de acestă otravă. Nu se știe tocmai e- poca in care a debutat în grozava sa meserie; se pare că a început înainte de 1659. Ea dădea generos apa sa mai ales tinerelor femei ostenite de bărbatul lor, și, pentru a ascunde mal bine natura otrăveî, o punea în mici sticluțe având de o parte acestă etichetă: mana Sântului Nicolae din Bari, și de altă parte o i" magină a sântului; aquetta trecea ast-fel drept uă liquoare care eșea din chiar mormântul sântului Nicolae. Numai în 1709 descoperi vice-regele Neapolulul acest detestabil comerciu. Tofanina se înconjură de atunci de cel mai adânc myster; ea ’șl schimbă adesea locuința, dar în fine fu trădată, și, cu tote că se retrăsese într’o mănăstire, fu prinsă și condusă la castelul Oului. Se dice că cardinalul Pignatelli, indignat de violațiunea locașului sânt, amenință cu afurisanie orașul, dacă nu i se preda cul- pabila. Vice-regele respândi atunci sgomatul că această femee și complicii sel erai! se otrăvescă făntănele orașului și fructele aduse la târg, și când poporul turbat veni să reclame cu strigăte pedeapsa vinovatei, printr’un fel de compromis între am- bele autorități, timpurală și spirituală, ea fu strânsă de gât în temnița și corpul seil fu dus noptea în curtea mănăstirii. Garelli ânse, intr’uă scrisore către Hoff- man (1718) afirmă că era în temniță, și Keysler, care visită Neapolul în 1730 anunța că ea esista encă, și că puțini streini părăseai! orașul, fără a merge a o vedea în temniță. Puțin timp dupe ce Tofanina începu a practica oribila sea invențiune, se formă la Roma, pentru a o esploata, uă societate de tinere femei, prezidate de o siciliană num Hieronima Spara, care luase secretul delaînsă-șl Tofanina. Descoperite, fură rigu. pedepsite. Președinta lor, Spara, fu spendurată împreună cu Gratiana, a doua dup eden Aqua Tofana fu, se