COMITETUL DE REDACȚIE
Acad. IORGU IORDAN — redactor responsabil;
ION COTEANU, redactor responsabil adjunct; acad.
MIHAIL SADOVEANU; EUSEBIU CAMILAR, membru
corespondent al Academiei R.P.R.; prof. G. ISTRATE;
prof. D. MACREA; GH. BOLOCAN ; VL. DRIMBA ;
VALERIA GUȚU-ROMALO ; MIRCEA MITRAN (secretar);
C. OTOBÎCU; FLORA ȘUTEU.
APARE DE 6 ORI PE AN
Redacția revistei LIMBA ROM ÎN Ă
București, Raionul I. V. Stalin, Calea Victoriei nr. 194
Institutul de lingvistică, ACADEMIA R. P. R., telefon 15.07.91
LIMBA ROMINA
Anul IX	1960	Nr. 1
S UĂI A R
LINGVISTICĂ GENERALĂ	pag
GR.. G. MOISIL, Preliminariile traducerilor automate........................ 3
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
IORGU IORDAN și I. COTEANU, Dicționarul limbii romîne (dicționar
general)........................................................ 11
I.	RIZESGU, Note asupra subordonatelor explicative................... 21
I.	COTEANU, în legătură cu „subordonatele” explicative............... 27
LIMBĂ LITERARĂ
Cultivarea limbii în. discuție publică. Răspund în acest număr : acad. T. Vianu,
Ion Finteșteanu, Ștefan Ciobotărașu .............................  .	35
GH. BULGĂR, Scriitorii și dezvoltarea limbii romîne literare moderne . ...	42
LUIZA SEGHE, Cuvinte și sensuri noi în presa actuală....................... 57
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
MIRGEA SEGHE, Schiță de istorie a lexicografici romîne (II)................ 67
ISTORIA LIMBII ROMÎNE
E.	PETROVIGI, Problema limitei șud-vestice a teritoriului de formare a
limbii romînești...................................................   79
FILOLOGIE
I. GREȚU, Rectificări la edițiile poeziilor lui Eminescu (III) ...........	85
CRONICĂ
Consfătuirea cu cititorii și tematica revistei noastre .................... 99
RECENZII ȘI BIBLIOGRAFIE
Vitold Belevitch, Langage des machines et langage humain, Bruxelles, 1956,
12L p. (V. Guțu-Romalo).......................................  105

LINGVISTICĂ GENERALĂ
PRELIMINARIILE TRADUCERILOR AUTOMATE
DE
Acad. GR. C. MOISIL
Problema traducerii automate preocupă astăzi pe oamenii de știință
din diferitele țări. Noi vom presupune că cititorii noștri sînt informați
asupra importanței acestei probleme 1 și vom da cîteva lămuriri asupra
lucrărilor ce trebuie să fie făcute pentru a putea ajunge la executarea de
traduceri automate din altă limbă în limba romînă sau din aceasta în
alte limbi.
Bineînțeles, în primul rînd e nevoie să avem la dispoziție o mașină
pentru aceasta. Ținem să precizăm de la început că nu este nevoie de o
mașină de tradus, ci de o mașină electronică de calcul. La noi în țară
există două astfel de mașini, mașinile CIFA-1 și CIFA-2, construite de
Institutul de Fizică al Academiei R.P.R., concepute și construite de
ing. V. Toma.
Atunci cînd ritmul în care se vor face traducerile la noi va fi atît
de intens încît să avem nevoie de o mașină de calcul la care să nu se
facă decît traduceri, vom putea comanda o mașină electronică de calcul
special construită pentru instituția care se va ocupa de acest lucru și
această mașină de calcul va putea avea caracteristici speciale. Pînă atunci
mașinile existente la noi în țară sînt suficiente pentru experiențele ce avem
de făcut.
Ceea ce este foarte important este să știm că lucrăm pentru mașina
de calcul. Aceasta impune lucrului ce avem de făcut anume condiții de
care trebuie să ținem mereu seama.
Precum numele o spune, o mașină electronică de calcul face calcule.
Vom arăta în acest articol cum poate fi întrebuințată o mașină de calcul
pentru a face traduceri.
Primul lucru care trebuie menționat este că o astfel de mașină lu-
crează cu numere. Deci dacă vrem să introducem un text în mașină, acest
1 Revista va publica un șir de date informative asupra problemei traducerilor auto-
mate și în genere asupra lingvisticii matematice.
4
LINGVISTICA GENERALA
text nu trebuie să fie scris cu litere obișnuite ci trebuie cifrat sau, cum se
spune, codificat. Nu vom studia aici procesul de codificare; studiul codurilor
constituie o ramură nouă a științelor matematice: Teoria codurilor. De pildă
noi putem codifica literele făcînd ca fiecărei litere să-i corespundă un sis-
tem de găuri și plinuri:
lui. A îi corespunde	•	•	•	•	O
lui Ă îi corespunde	•	•	•	o	•
lui 0 îi corespunde	•	•	O	•	•
lui D îi corespunde ••0*0
lui E îi corespunde	•	•	o	O	•
lui M îi corespunde • o o O O
ș.a.m.d.
Aceste goluri pot fi înscrise de pildă cu un perforator pe o bandă
de hîrtie perforată. De pildă cuvîntul CADE este înscris pe bandă per-
forată ca înfig. 1.
•	•	O	•	•
•	•	•	•	o
•	•	o	•	o
•	•	o	o	•
c
A
D
E
Evident cuvîntul codificat pe bandă perforată poate fi decodificat
printr-un alt aparat, care, atunci cînd apare combinația
• • o • •
acționează clapa C a unei mașini de scris, care imprimă pe hîrtie ordi-
nară litera C.
Este sarcina inginerilor de a construi astfel de mașini. Ele sînt cu-
rente în tehnica modernă.
Este sarcina matematicienilor de a construi diferite coduri, care
trebuie să îndeplinească diferite condiții. Teoria codurilor este o disciplină
matematică în plină dezvoltare.
Pentru ușurința tipăririi acestui articol vom scrie
O în loc de •
1 în loc de o
Ce face mașina ? Să presupunem că avem cuvintele: CAD, CADE,
CĂDEM, DACĂ. Ele apar codificate astfel:
CAD	:	00100	00001	00101
CADE	:	00100	00001	00101	00110
CĂDEM	:	00100	00010	00101	00110 01111
DACĂ	:	00101	00001	00100	00010
PRELIMINARIILE TRADUCERILOR AUTOMATE
5
Mașina poate să compare cuvîntul CAD, adică primul șir de 0 și 1
cu cuvîntul DACĂ, adică ultimul șir de 0 și 1 și să constate că aceste
cuvinte sînt diferite. Ea poate compara primul șir de 0 și 1 cu al doilea
și să constate că cuvîntul CAD este o parte din cuvîntul CADE. Comparînd
primul șir de 0 și 1 cu al treilea mașina va găsi litera comună C dar
litera A din CADE și Ă din CĂDEM nu vor putea fi găsite asemănătoare.
Iată o primă observație ce avem de făcut: mașina nu poate „înțe-
lege” decît lucrurile precise. Mașina nu face concesii. Dacă eu scriu litera
Ă mașina va scrie litera Ă și numai prin ordine speciale mașina poate
înlocui pe Ă cu A. Această „precizie matematică” e ceea ce trebuie să
caracterizeze întreaga pregătire a traducerilor automate.
în al doilea rînd, mașina lucrează cu Uterele nu cu sunetele din cuvinte.
Așadar cercetarea de pregătire a traducerilor automate se face, pînă acum,
pe baza limbii scrise. Evident, e necesar să se înceapă o muncă mult mai
lungă și grea relativă la limba vorbită care să pregătească traducerile tex-
telor vorbite, problemă care dacă încă nu e abordabilă, se bănuiește totuși
că va putea fi rezolvată într-un viitor nu prea îndepărtat.
O dată aceste lucruri precizate, vom putea în cele ce urmează să scriem
textele cu litere obișnuite, ținînd seama că ele vor fi codificate.
Să presupunem că avem de tradus un text, de pildă textul:
TATĂL SI FATA LUCEAU LA ACEEAȘI MASĂ; DAR, PE
CÎND ELEVA ÎNVĂȚA LECȚIA PE CARE PROFESORUL O PRE-
DASE ÎN SĂPTĂMÎNA TRECUTĂ, ACESTA PREGĂTEA LECȚIA
PE CARE ELEVII O VOR ÎNVĂȚA PESTE O SĂPTĂMÎNĂ.
Să vedem cum procedăm pentru a face traducerea.
E nevoie să avem un dicționar, dar trebuie să fim atenți asupra felului
cum vom înscrie cuvintele în dicționar. Deocamdată nu ne vom ocupa
mai amănunțit de înscrierea cuvintelor invariabile :
ȘI, LA, DAR, PE, CÎND, ÎN, PESTE
care, bineînțeles, nu pot fi înscrise decît sub forma lor.
Să trecem la înscrierea verbelor. Ținînd seama de moduri, timpuri,
persoane și număr, am avea să înscriem un singur verb, de 78 ori. Aceasta
este o primă dificultate. Pentru cele circa 6000 verbe din limba romînă
(fără variante) am avea peste jumătate de milion de înscrieri. Aceasta
înseamnă că trebuie schimbat procedeul. Vom proceda ca în toate dicțio-
narele. Vom înscrie în dicționar verbul, iar la tradus vom ține seama de
indicația gramaticală asupra formei la care îl găsim. Astfel cuvintele :
ÎNVĂȚA, VOR ÎNVĂȚA
vor fi înscrise:
A ÎNVĂȚA, verb imperfect III singular
A ÎNVĂȚA, verb viitor III plural
Așadar traducerea nu se va face cuvînt de cuvînt, ci pe mici unități.
Pentru a pregăti traducerea e nevoie să înscriem în memoria mașinii nu
numai un dicționar ci și o gramatică.
6
LINGVISTICA GENERALA
Această gramatică trebuie să satisfacă cele două condiții de mai sus :
a) să se refere la formele scrise
&) să fie precisă.
Să considerăm de pildă verbul a lucra. O formă a lui, de pildă AM
LUCRAT este formată din șirul de litere LUCR și din șirul de litere AM ...
... AT.
Primul șir de litere LUCR se regăsește în tot cursul conjugării verbului
A LUCRA. Vom spune că LUCR- este radicalul verbului A LUCRA. Al
doilea șir de litere AM ... AT constituie indicația gramaticală dată de
expresia AM LUCRAT. Ea e compusă din două părți, una prepusă:
AM, alta terminație : AT. Să analizăm aceste trei părți ale expresiei AM
LUCRAT.
Radicalul LUCR- este acel șir de litere care se regăsește în toate formele
verbului. Această regăsire trebuie să fie precisă. Să considerăm de pildă
verbul A ÎNVĂȚA. Sîntem îndemnați să credem că ÎNVĂȚ- constituie
radicalul său. Aceasta ar fi satisfăcător pentru o gramatică ,,în mare’”,
care ar explica apoi cum a provenit ĂdinA ÎNVĂȚA, cum în virtutea
legilor avem în unele cazuri, A, în altele Ă, în altele E. Ideea aceasta
evident va fi exploatată. Această idee asupra radicalului nu coincide însă
cu preciziunea cerută, căci în formele ÎNVAȚĂ, ÎNVEȚE nu regăsim
exact radicalul ÎNVĂȚ- ci alte șiruri de litere: ÎNVĂȚ-, ÎNVEȚ-. E
nevoie deci să studiem separat verbele pe care le numim regulate, al căror
radical în mod precis nu se schimbă, și celelalte verbe.
Să trecem la terminație. Aci numărul variantelor este mic. De pildă
la mai mult ca perfect persoana I plural forma lungă orice verb are una
din următoarele terminații
-ASERĂM, -ESERĂM, -ISERĂM, -ÎSERĂM, -USERĂM
Observăm în treacăt că terminațiile -ISERĂM și -ÎSERĂM, în ca-
drele preciziei cerute, sînt diferite.
E nevoie de o cercetare în spiritul mașinilor de calcul a tuturor verbelor,
substantivelor și adjectivelor romînești, dînd regulile morfologiei lor.
Atunci cînd vom introduce pe rînd mai multe cuvinte din textul
de tradus în mașină cînd — cum se spune — mașina le „citește”, se pot
întîmpla diferite lucruri. Să presupunem că mașina citește textul.
AM LUCRAT	(*)
Mașina citește întîi șirul de litere AM. în acest moment ea a înregistrat
numai cuvîntul AM, pe care îl compară cu toate cuvintele pe care le are
înmagazinate în „memoria” ei. în memorie, la cuvîntul AM găsește indi-
cația gramaticală (despre deosebirea între ĂM = verbul A AVEA la pre-
zent I singular și AM = auxiliarul cu care se formează perfectul compus,
vom vorbi mai jos) : primul cuvîțit dintr-o expresie compusă din
AM + un radical de verb + terminație de participiu trecut.
Mașina citește apoi cuvîntul LUCRAT și are de găsit:
a) în dicționarul terminațiilor șirul de litere -AT
P) în dicționarul radicalilor radicalul LUCR-.
PRELIMINARIILE TRADUCERILOR AUTOMATE
Cu indicația a și indicația dată de AM, mașina dă indicația gramaticală:
perfectul compus persoana I singular.’
Astfel în conformitate cu a, expresia (*) este transformată în
LUCR- verb perfectul compus I singular (**)
Expresia (**) e pregătită pentru traducere în orice limbă.
Dacă vrem s-o traducem în limba rusă, se caută în dicționarul de
radicali
limba romînă	limba rusă	limba franceză
LUCR-	PABOT-	TRAVAILL-
verb perfect compus	verb perfectiv trecut	verb perfect compus
persoana I singular	persoana I singular	persoana I singular
Pentru a duce traducerea mai departe să băgăm de seamă că indicația
gramaticală nu e suficientă pentru a indica completarea unității gramati-
cale, care trebuie să fie
limba romînă	limba rusă	limba franceză
AM LUCRAT	UOPABOTAJI	J’AI TRAVAILLfi]
E nevoie să știm cărui tip de conjugare îi corespunde verbul PABO-
TATB în rusește, respectiv verbul TRAVAILLER în franțuzește. Pentru
traducerea în limba romînă trebuie să știm de asemenea cărei conjugări
ii aparține verbul A LUCRA în limba romînă.
Deci în dicționarul lexical vom avea indicațiile dicționarului radi-
calilor
limba romînă
LUCR-, verb de
■conjugarea ...
limba rusă
PABOT- verb al cărui
aspect imperfectiv se
face cu no de conjugarea..
limba franceză'
TRAVAILL- verb de
conjugarea... care se
conjugă cu avoir
Desigur și alte indicații pot să-se dovedească necesare, cum vom
arăta! mai jos. Nu am indicat la A LUCRA că e verb de conjugarea I nici
n-am dat indicațiile corespunzătoarepentruPABOTATB și TRAVAILLER,
deoarece toate aceste indicații trebuie să satisfacă cerința de precizie nece-
sară mașinii de calcul. Acesta este sensul afirmației de mai sus relativă la
necesitatea unor cercetări asupra morfologiei limbii noastre, care, împreună
cu cercetări analoge ce se vor fi făcînd sau se vor face relativ la alte
limbi, premerg traducerea.
Dar pe lingă cercetările de morfologie în spiritul mașinii de calcul,
pentru fiecare din cele două limbi trebuie făcute și cercetări comparate.
De pildă, mai sus, am avut traducerea formei gramaticale în limba romînă :
perfectul compus persoana I singular
în forma gramaticală în limba rusă :
perfectiv trecut persoana I singular
Aci intervine o dificultate pentru traducerile din romînește în
rusește : la timpul trecut verbul rusesc se declină, deci e necesar ca, din
8
LINGVISTICA GENERALA
context, să deducem genul subiectului. Această problemă însă depă-
șește morfologia.
O altă dificultate avem în traducerea din romînește în franțuzește,
în romînește propoziția
A LUCRAT
se traduce cu
IL A TRAVAILLE
în timp ce expresia A LUCRAT, într-o propoziție, se traduce cu
A TRAVAILLE
De pildă propoziția
ELEVA A LUCRAT
se traduce cu
L’fîLEVE A TRAVAILLE.
Vom introduce treptat dificultățile, trecînd de la cele morfologice
la cele sintactice.
Sînt multe probleme care nu au putut fi abordate în expunerea de
mai sus.
Una din ele e problema cuvintelor cu mai multe înțelesuri. Această,
problemă am întîlnit-o cînd am tradus expresia AM LUCRAT; atunci
am atras atenția că șirul de litere AM poate fi:
I)	verbul A AVEA la prezent I singular,
II)	indicație gramaticală referitoare la perfectul compus I singular
(în expresia AM LUCRAT); dar el mai poate fi:
III)	indicație gramaticală referitoare la condiționalul prezent I plural
(cînd apare în expresia AM LUCRA)
IV)	indicație gramaticală referitoare la condiționalul trecut I plural
(cînd apare în expresia AM FI LUCRAT)
V)	indicație gramaticală referitoare la viitor I singular familiar (cînd
apare în expresia AM SĂ LUCREZ).
Se vede că înțelesul lui AM poate fi distins în aceste cazuri:
—	cînd AM e urmat de un verb la participiul trecut, el are înțelesul II ;
—	cînd AM e urmat de un verb la infinitiv, are înțelesul III;
—	cînd AM e urmat de FI și acesta de un participiu trecut, are înțe-
lesul IV;
—	cînd AM e urmat de SĂ și acesta de un subjonctiv I singular, are
înțelesul V;
—	în celelalte cazuri are înțelesul I.
Evident această regulă trebuie controlată dacă este exhaustivă.
Se vede că în cazul cuvintelor cu mai multe înțelesuri putem încerca,
să determinăm înțelesul prin considerații sintactice.
PRELIMINARIILE TRADUCERILOR AUTOMATE
Să ne întoarcem la dicționar.
Dicționarul limbii romîne literare contemporane are peste 50000 de
cuvinte. Printre acestea găsim verbele A ACIOLA, A ACIRA, A ADUR-
MECA, A AIEPA, ș.a. a căror întrebuințare este cu totul rară. Mai găsim
verbele:
a)	A ACETIFICA, A AMALGAMA, A ARGINTA
b)	A BULONA, A CONCASA, A CONGELA
c)	A ANESTEZIA, A BADIJONA, A CANGRENA
d)	A ÎNDRĂGI, A URÎ, A ADMIRA
e)	A ADJUDECA, A ANCHETA, A CONFISCA.
E foarte puțin probabil să găsim în același text verbe din cele cinci
linii. Se spune uneori că cuvintele din liniile (a) și (b) aparțin limbajului
tehnic, cele din rîndul (e) limbajului medical, cele din rîndul (d) limbajului
cotidian, cele din rîndul (e) limbajului juridic.
O astfel de clasificare a cuvintelor unei limbi e necesară din două
motive diferite. Pe de o parte numărul cuvintelor ce intră în memoria
unei mașini e mic. Pe de altă parte numărul înțelesurilor unui cuvînt
poate să scadă cînd mărginim limbajul.
Evident, dacă am avea de tradus un text de matematică, nici unul
din cuvintele din șirurile (a) — (e) de mai sus nu va apărea; dacă textul
e un text de tehnică, cuvintele din șirurile (c), (d), (e) nu vor apărea,
ș.a.m.d.
Pe de altă parte, dacă considerăm cuvintele
IDEAL	IMAGINAR
aceste cuvinte au un înțeles mult mai precis în limbajul matematic decît
în cel obișnuit, căci în dicționar găsim
Limba romînă
IDEAL
IMAGINAR
Limba rusă
n^EAJibHbin, coBEPinEHHbin
MIIUMblH, BOOBPAJKEHHbin
în timp ce numai primul termen (HJțEAJIbHblîî, respectiv MHUMblîî)
trebuie luat în considerare în limbajul matematic.
Pentru caracterizarea unui limbaj e nevoie de făcut o analiză sta-
tistică a limbii și a diferitelor limbaje. Afirmația : ,,cuvîntul. .. nu apar-
ține limbajului matematic” nu este o afirmație de același tip cu cele pe care
le utilizează mașina. Am arătat că limbajul înțeles de mașină e precis.
Propoziția de mai sus nu este precisă; ea nu înseamnă că e exclus ca
cuvîntul considerat să apară într-un text matematic (de pildă printr-o
greșeală de tipar), ci că apariția lui într-un asemenea text e foarte puțin
probabilă. Astfel de adevăruri sînt adevăruri statistice. Adevărul precis
corespunzător ar trebui să aibă forma: ,,cuvîntul... apare în limbajul
matematic cu frecvența. ..” sau, mai bine : ,,cuvîntul.. . apare în lim-
bajul matematic cu o frecvență mai mică decît.. .”.
XO ,	LINGVISTICA GENERALA
E nevoie să se pornească o largă anchetă statistică asupra limbii
romînești. Ea ar ajunge și la definiția statistică a diferitelor limbaje, utilă
traducerilor automate, dar și la alte concluzii. Ar fi de cercetat :
frecvența cuvintelor,
frecvența unor forme gramaticale și stilistice,
frecvența idiotismelor (aceste trei distribuții de frecvențe carac-
terizează și stilul diferiților autori),
frecvența literelor, digramelor, trigramelor,
distribuția lungimii cuvintelor, ș.a.
Unele din studiile acestea au și început să fie abordate de Insti-
tutul de lingvistică al Academiei E.P.E.
Cum am spus, toate aceste studii trebuie să fie făcute atît asupra
limbii scrise cît și asupra limbii vorbite (atît literară, cit și dialectală,
inclusiv cercetările privind istoria limbii).
Iată un vast plan de cercetare care nu se poate duce la îndeplinire
decît printr-o colaborare a lingviștilor cu statisticienii, cu matematicienii
și cu tehnicienii.
NOTE BIBLIOGRAFICE
Cititorul romîn care dorește cîteva detalii în plus asupra traducerilor automate le
poate găsi în :
D.	I. Panov, Traducerea automată, Anal, rom.-sov., Seria mat.-fiz., voi. X, nr. 9,
1956, p. 17.
O. S. Kulaghina, Asupra unui mod de definire a noțiunilor gramaticale pe baza teoriei
mulțimilor, Anal, rom.-sov., seria mat.-fiz., voi. XIII, nr. 3, 1959, p. 43.
T. N. Moloșanaiâ, Problema dcstingeru omonimelor in traducerea cu mașina din limba
engleză in limba rusă, Anal, rom.-sov., seria mat.-fiz., voi. XIII, nr. 3, 1959, p. 56.
Cititorul romîn care dorește să aibă informatii asupra mașinilor de calcul le poate
găsi în : (lista e dată în ordinea dificultății) :
Eli Katz, Cibernetica, Colecția Societății pentru răspîndirea științei și culturii, nr. 274.
M. V. Keldîș, A. A. Leapunov, M. P. Șura Bura, Problemele matematice ale teoriei
mașinilor de calcul, Anal, rom.-sov., seria mat.-fiz., XI, nr. 3, 1957, p. 33.
A. A. Dorodnîțin, Centrul de calcul al Academiei de Științe a U.R.S.S., Anal, rom.-sov.,
seria mat.-fiz., XII, 1958, nr. 1, p. 28.
L. P. Kraizmer, Cibernetica tehnică, Editura tehnică, 1958.
Â. I. Kitov, Calculatoare electronice cifrice, Editura tehnică, 1959.
Alte studii asupra ciberneticii:
S. I. Sobolev, A. I. Kitov, A. A. Leapunov, Trăsăturile fundamentale ale ciberneticii.
Anal, rom.-sov., scria mat.-fiz., X, nr. 3, 1956, p. 81.
E.	Klolman, Ce este cibernetica? Anal, rom.-sov., seria mat.-fiz., X, nr. 3, 1956, p. 99.
S. F. Anisimov, O carte despre interpretarea filozofică a ciberneticii, Anal, rom.-sov.,
seria filoz., XIII, 1959, nr. 3, p. 106.
A. lakușev, Despre unele probleme filozofice ale ciberneticii, Anal, rom.-sov., seria filoz.,
XIII, 1959, nr. 3, p. 113.
Asupra aplicațiilor calculului probabilităților în lingvistică și asupra statisticii lingvis-
tice trimitem la :
lancu Constantinescu, Sergiu Condrea, Edmond Nicolau, Teoria informației, Editura
tehnică, 1958, p. 14-16, 122-144, 182-188.
Edmond Nicolau, Cibernetica și lingvistica, SCL, IX, 1958, nr. 4, p. 471 și urm.
Valeriu Șuteu, Observații asupra frecvenței cuvintelor in operele unor scriitori romtni,
SCL, X, 1959, nr. 3, p. 419-443.
GRAMATICA și vocabular
DICȚIONARUL LIMBII ROMÎNE
(DICȚIONAR GENERAL)
DE
Acad, IORGU IORDAN și I. COTEANU
Limba romînă nu dispune pînă astăzi de un dicționar completf
adică de o lucrare lexicografică în care să fie cuprinse sub o formă sau
alta tot vocabularul romînesc. Nici Dicționarul limbii romîne literare
contemporane, apărut între anii 1955—1957, nici Dicționarul limbii
romîne moderne din 1959 nu conțin întreaga bogăție lexicală a limbii
romîne, fiindcă autorii lor nu și-au propus acest lucru. într-adevăr, nici
unul nu a înregistrat mai mult de 60 000 de cuvinte, fiind deci mai
sărace chiar decît un dicționar bilingv ceva mai dezvoltat. Elaborarea
lor a fost determinată de faptul că în ultimii ani se simțea foarte puternic
necesitatea unor instrumente de informare sau de lucru pentru toți aceia
care scriu romînește sau învață limba romînă. Faptul că ele corespund
în general acestui scop a reieșit de altminteri și din felul cum au fost
primite de public, în special Dicționarul limbii romîne moderne (1 voi.).
Academia Republicii Populare Romîne a reușit astfel să-și îndeplinească,
prin Institutul de lingvistică din București, una dintre sarcinile care îi revin
în cadrul revoluției culturale din țara noastră.
A rămas însă în suspensie Dicționarul limbii romîne, operă lexico-
grafică de importanță națională. Acest mare dicționar al limbii romîne
reprezintă în concepția lingviștilor noștri, atît a celor de astăzi cit și a
unora din trecut, o lucrare fundamentală, care urmează să oglindească
vocabularul romînesc în evoluția "lui de-a lungul vremurilor. Este vorba
deci de o operă de mari proporții, aproximativ 10 volume de circa 1 000
de pagini fiecare, după calculele preliminare care au fost făcute în baza
materialului existent.
Istoria dicționarului este cunoscută. Ea începe o dată cu înfiin-
țarea Academiei Romîne, care își înscrie în statut să alcătuiască un dicționar
și o gramatică a limbii romîne.
12
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
Dar Academia Romînă, ca instituție a statului burghezo-moșieresc^
nu și-a îndeplinit aceste obligații. Cu elaborarea dicționarului au fost
însărcinați întîi Laurian și Massim, care au făcut o lucrare inaccepta-
bilă chiar pentru vremea lor (1871 și urm.): latinomania de care au dat
dovadă a atras ironia și critica îndreptățită a contemporanilor. Sarcina
alcătuirii dicționarului a fost apoi încredințată lui B.-P. Hasdeu, excelent
lingvist, dar mai puțin bun organizator, care a reluat totul de la început;
împrejurările nu l-au ajutat însă să treacă de primele cuvinte din litera B.
Partea elaborată de Hasdeu e cuprinsă în patru volume mari, apărute sub
titlul Etymologicum Magnum Romaniae (1886 și urm.). După Hasdeu,
a fost însărcinat cu continuarea dicționarului A. Philippide, căruia i s-a
pus condiția de a restrînge cadrul general al lucrării. Philippide, după ce a
redactat o parte din material, nu a acceptat condiția. S-a recurs atunci la
un lingvist tînăr, Sextil Pușcariu, care, avînd la dispoziție și materialul
elaborat de predecesorii săi, a reușit să publice în decurs de circa
29 de ani (1906—1944) 3 volume și cîteva fascicule din Dicționarul limbii
romîne, continînd cuvinte care încep cu literele A, B, C, F, G, H, I,
J, L.
în 1949, cinci ani după Eliberare, s-a reluat activitatea de întoc-
mire a Dicționarului limbii romîne, pornindu-se de la ideea că partea
lucrată sub conducerea lui S. Pușcariu ar putea fi repede revizuită, iar
materialul existent (fișe, manuscrise etc.) s-ar putea pune la punct de
asemenea foarte repede, în așa fel încît, în cîțiva ani, acest dicționar să
se publice în întregime, de la A la Z.
Practica a arătat însă că planurile acestea erau premature. Cerin-
țele noi privind structura ideologică și politică a dicționarului, pe de o
parte, necesitatea de a-1 transforma mult mai profund decît crezusem
unii dintre noi, lipsa de cadre de specialiști capabile să rezolve aceste
probleme, pe de altă parte, la care s-a adăugat nevoia unor dicționare
de uz general, au impus întreruperea activității, în favoarea acestora din
urmă.
Rezultatele obținute în răstimp au fost însă interesante în multe
privințe pentru dicționarul a cărui istorie am schițat-o (s-a completat
materialul de citate, s-a făcut o primă redactare a cuvintelor care vor
figura în dicționar etc.), astfel încît s-a ajuns ca în momentul de față să
dispunem atît de material, cît și de forțele necesare pentru a relua lucrarea
și a o continua într-un ritm susținut.
1.	CARACTERUL DICȚIONARULUI LIMBII ROMÎNE
A.	După cum arată însuși titlul, DLR este o operă lingvis-
tică. în această calitate, el trebuie să arate ce numesc cuvintele din
limba romînă, indiferent de faptul dacă obiectele, fenomenele și relațiile
lor sînt sau nu — după o părere sau alta — bine denumite. De exemplu,
cineva ar putea crede că, în loc de cuvîntul masă, prin care înțelegem un
mare grup de oameni, o cantitate de materie etc., ar trebui să spunem
altfel, pentru a nu se face confuzie cu obiectul „masă”. Sînt persoane care
DICȚIONARUL LIMBII ROMÎNE	13
susțin acest lucru, pornind de la ideea că pentru fiecare obiect, pentru
fiecare fenomen sau noțiune trebuie să folosim cîte un cuvînt. Eealitatea
lingvistică este însă aîta. Obligația principală a oricărui dicționar este
de a respecta realitatea.
în legătură directă cu ideea de mai sus stă și părerea, mai mult sau mai
puțin precizată, că un dicționar general, cum este cel pe care-1 pregătim,
trebuie să înregistreze absolut toate cuvintele. După concepția aceasta,
cine vrea să știe, de exemplu, ce este ciclofazotronul, cortizonul, fenacodul,
cosmodrom, fisiunea, turbo-reactorul etc., nu are decît să deschidă dicționarul
și va afla de îndată ce-1 interesează.
Alții consideră că, într-un dicționar general, la un cuvînt ca turbo-
reactor se va spune ce este combustiunea atomică, principiile ei, aplicările
ei ș.a.m.d. în fine, se mai crede că, într-un dicționar general, se va găsi
istoria unor curente sau mișcări politice, culturale, artistice, că se vor arăta
pe larg și în amănunt bazele lor ideologice, culturale, artistice etc. Se crede,
de pildă, că, pentru a ști ce a reprezentat creștinismul sau impresionismul,
te poți adresa dicționarului general. Cum acest fel de a înțelege lucrurile
este relativ răspîndit și cum el nu corespunde și nici nu poate corespunde
concepției care stă la baza dicționarului nostru, este necesar să facem
unele precizări.
Mai întîi, în legătură cu cuvintele care vor fi incluse în dicționar.
Principiul diriguitor în această privință este atestarea lor în literatura
artistică. Acesta constituie principiul cel mai important, deși nu este nici
singurul și nici nu se aplică mecanic.
Dacă, de exemplu, la un scriitor de astăzi apare un cuvînt dintre
cele citate mai înainte (de ex. cosmodrom), acesta nu este introdus automat
în dicționar, ci se controlează în ce măsură e sau nu cunoscut, dacă l-a
mai întrebuințat și alt scriitor etc.
Al doilea principiu este existența cuvîntului în literatura romînă
veche. Avînd în vedere caracterul istoric al dicționarului (vezi paragraful
următor), cuvintelor din limba veche li se va da mare atenție, ceea ce
înseamnă că ne vom strădui să le introducem pe toate în dicționarul
nostru.
Al treilea principiu este existența cuvîntului în graiurile populare
și în limba vorbită în general. Cu ajutorul Atlasului lingvistic romîn, al
monografiilor dialectale, al glosarelor regionale, al lucrărilor de folclor și
de etnografie etc. se stabilește existența cuvîntului ca realitate obiectivă a
limbii și se introduce în dicționar.
Al patrulea principiu, valabil în special pentru cuvintele noi și cu
caracter tehnic, este atestarea acestora în mai multe stiluri ale limbii. La
exemplele date mai înainte se poate adăoga și o formă ca tumoră din lim-
bajul medicilor, căci cu ajutorul ei ilustrăm și un aspect al tratării formelor
luate de unele neologisme. Dacă tumoră nu apare decît în lucrările de medi-
cină, dicționarul nu o înregistrează. Dar cînd întîlnim, în aceeași categorie
de lucrări, cuvîntul biopsie, acesta intră în dicționar, el fiind utilizat
și în stilul vorbit al limbii.
După toate probabilitățile, DLE va cuprinde circa 120—140 000 de
cuvinte, alese în conformitate cu principiile arătate mai sus.
14
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
Cît privește conținutul cuvintelor, sînt necesare de asemenea unele
precizări. Dicționarul nostru va prezenta înțelesurile cuvintelor romînești
așa cum reies ele din modul lor de întrebuințare.
La cuvîntul fier, de exemplu, după ce se va spune că este vorba de
un metal și se va arăta într-un fel oarecare ce înțelege toată lumea prin fier^
se vor da înțelesurile lingvistice speciale. Se știe că, în limba de toate zilele,
cînd auzim de pildă „m-am lovit într-un fier”, nu e vorba de fier, cum îl
înțeleg chimiștii. Fierul de călcat este de . .. fontă, iar cînd este electric,
de" fontă și de alte metale. Din punctul de vedere al limbii comune, fonta
se identifică, deci, uneori cu fierul. Această realitate trebuie să se oglindească
în dicționar, indiferent de opiniile chimiștilor. De altminteri, chiar aceștia
sînt obligați în viața de toate zilele să vorbească despre un fier de călcat
și nu despre o fontă de călcat sau un tuci de călcat, deși ei știu foarte bine ce
mare deosebire este între fontă și fier. Limba îi obligă să se conformeze
uzului general. Ar fi cu totul anormal ca un dicționar să se abată de la
acest principiu.
De aceea, în tratarea lingvistică a cuvintelor se va ține seamă
numai în linii mari de punctul de vedere al diverselor specialități știin-
țifice și, în concluzie, nu vom descrie structura atomică a fierului, posibili-
tățile de aplicare a acestui metal etc. La fel vom proceda și în cazul numelor
de animale, de plante, de boli etc. Definiția științifică se va da însă în
toate cazurile în care ea este necesară. De exemplu, la termenii filozofici,
politici, științifici etc. care se utilizează ca termeni tehnici.
Precizările de pînă aici sînt destinate a scoate în evidență caracterul
lingvistic al dicționarului, spre a se evita, din capul locului, tendința de
a-1 confunda cu o enciclopedie. Lucrul ni se pare cu atît mai necesar, cu
cît deseori dicționarele romînești au combinat punctul de vedere lingvistic
cu cel enciclopedic. Acesta este cazul chiar cu Etymologicum Magnum Ro-
maniac al lui B.-P. Hasdeu, care a încercat să facă din dicționarul său o
enciclopedie a științelor sociale din Romînia, în special a istoriei, literaturii,
folclorului etc. în mai mică măsură așa stau lucrurile și cu recentul Dic-
ționar al limbii romîne moderne care prezintă prin ilustrații și prin unele
definiții un modest caracter enciclopedic. Dicționarul limbii romîne nu va
recurge la metoda enciclopedică decît în cazuri speciale.
Această lucrare este destinată în primul rînd cercetătorilor de
specialitate, lingviștilor, unor literați (critici, filologi), istoricilor inte-
resați de evoluția limbii și a societății, filozofilor care urmăresc probleme
similare cu cele ale istoricilor etc. El se adresează însă și scriitorilor, cărora
le pune la îndemînă marea bogăție lingvistică a limbii romîne, dîndu-le
posibilitatea să urmărească dezvoltarea cuvintelor romînești, utilizarea lor
altă dată și acum, nuanțele semantice cîștigate în decursul timpului etc.
De bună seamă, DLR va putea fi consultat de orice intelectual preocupat
de starea și evoluția limbii sale materne, dar această operă nu face parte
din categoria instrumentelor obișnuite de lucru, nefiind un dicționar de
ținut pe birou pentru a fi folosit în permanență.
B.	Dicționarul limbii romîne este istoric și etimologic. Aceasta în-
seamnă că fiecare cuvînt va fi prezentat începînd cu cea mai veche atestare
DICȚIONARUL LIMBII ROMÎNE
15
și terminînd cu epoca noastră. în general, cuvintele unei limbi se înfăți-
șează în două situații: sau și-au păstrat înțelesurile din cele mai vechi
timpuri pînă astăzi, sau au dezvoltat înțelesuri noi și, eventual, au pierdut
pe unele dintre cele vechi. Această chestiune, mult mai complexă în
realitate, a fost simplificată aici la maximum pentru a-i ușura înțelegerea.
Istoria cuvîntului înseamnă prezentarea succesivă a tuturor fazelor
lui de evoluție, indicîndu-se, cu mijloacele tehnico-lexicografice obișnuite,,
modificările și cauzele lor. Se face, deci, o analiză semantică a cuvîntuluiy
stabilindu-se legătura dintre înțelesurile lui și viața socială și se încearcă
explicarea modificărilor de sens. Fiecare cuvînt reprezintă obiectul unor
studii lexicografice, al căror rezultat sînt articolele din dicționar, înșirate
în ordine alfabetică.
Pînă acum, limba romînă nu are un dicționar etimologic modern.
Dicționarul lui Cihac datează din anul 1870 și urm. și, firește, nu mai cores-
punde nici pe departe stării actuale a științei originii cuvintelor. Toate
celelalte dicționare etimologice sînt incomplete. Dicționarul limbii romîne
moderne nu are decît indicații etimologice sumare. DLR va împlini această
lipsă prin indicarea etimologiei tuturor cuvintelor.
2.	METODA DE LUCRU
Materialul de care dispun redactorii dicționarului este foarte bogat,
fiind alcătuit din :
a)	fișe completate de intelectuali din toate părțile țării, pe care Hasdeu
le-a primit ca răspuns la chestionarul făcut de el înainte de a începe redac-
tarea la Etymologicum Magnum Romaniae și pe care nu le-a folosit decît
parțial;
b)	fișe scoase de A. Philippide și colaboratorii săi din scrierile auto-
rilor romîni;
c)	fișe scoase de S. Pușcariu și colaboratorii săi din diferite lucrări;
d)	fișele rămase de la I.-A. Candrea și destinate inițial dicționa-
rului publicat de acesta în 1931;
e)	fișe scoase de H. Tiktin în cursul activității sale de lexicograf;
/) fișe extrase cu începere din 1949 din lucrări literare și științifice
de colaboratorii Institutului de lingvistică din București. Ele provin în
special din lucrări apărute după 23 August 1944 și din cîteva opere și
manuscrise din secolul al XVIII-lea;
g)	fișe scoase din opera lui Eminescu pentru „Dicționarul Eminescu”.
Fișele, în număr de aproximativ două milioane și jumătate, repre-
zintă citate din opere literare, lucrări științifice, presă, monografii dialec-
tale etc. Pe fiecare dintre ele figurează un cuvînt-titlu și un citat, o pro-
poziție sau o frază în care este utilizat cuvîntul-titlu.
Citatele acestea se folosesc pentru a se descoperi toate nuanțele se-
mantice și pentru a le ilustra. Pe baza lor, pe baza consultării tuturor dic-
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
ționarelor anterioare, a lucrărilor de dialectologie sau de folclor, pe baza
studiilor etnografice, a studiilor despre plante, animale, insecte etc. etc.,
redactorul poate stabili sensurile cuvîntului și valoarea lor. Adesea un
cuvînt-titlu poate fi reprezentat prin cîteva sute de fișe cu citate. Sortarea
acestui material este determinată de caracterul dicționarului. De aceea
se pornește de la sensul cel mai vechi spre epocile mai noi.
Redactarea nu constă în fond decît în explicarea succintă a evolu-
ției cuvîntului, a structurii lui semantice și în indicarea etimologiei.
în timpul lucrului se revăd toate citatele, cercetîndu-se lucrările
din care s-au extras exemplele pentru a se controla dacă trimiterea la pagină
este exactă, dacă s-a copiat bine contextul etc.
Pentru a se vedea cum va arăta un articol din DLE în comparație cu
dicționarele existente, dăm mai jos, pe două coloane, un cuvînt ca exemplu.
Dicționarul limbii romîne
literare contemporane
ispravă, s.f. 1. Faptă, lucrare, treabă ;
(citate din Sadoveanu, losif); loc.
adj. De ispravă = vrednic, capabil,
cinstit; (citate din Sadoveanu,
Ispirescu, Creangă); De nici o is-
pravă = inutil, de lepădat; (citate
din Alecsandri); subsens : poznă,
năzbîtie; (citat din Pas). 2. (Une-
ori ironic) Izbîndă, succes, reușită;
(citate din Ispirescu, Negruzzi,
Drăghici). Expresie : Fără nici o
ispravă = fără rezultat; (citate din
Ispirescu, Negruzzi); subsens : sfîr-
șit, îndeplinire; (citate din Dră-
ghici). 3. (învechit) De ispravă —
imediat; (citate din Konaki, Jamik).
Dicționarul limbii romîne
ispravă, s.f. 1. Hotărîre, autorizație ;
(citate din Pravila, Dosoftei etc.).
2. Act oficial; firman (citate din
cronicari). 3. Eînduială, așezămînt,
instituție; (citate din Dosoftei).
4. Putere, facultate, forță; (după
Lex. Budan). 5. îndeplinire, reali-
zare, faptă; (citate din Coresi, Var-
laam, Negruzzi etc.). Loc. și expr.
de ispravă; fără ispravă; a aduce în
ispravă; a face ispravă (cu expli-
cații și citate). 6. Săvîrșire, termi-
nare ; (citate din Beldiman, Pann
etc.). Loc. de ispravă = de tot, com-
plet ; (citate din Dosoftei, Konaki,
Jarnik). 7. Succes, izbîndă; (citate
din Beldiman, Arhiva, Ispirescu).
8. Eost, motiv, ocazie; (citate din
Beldiman, Magaz. ist.). 9. (în super-
stiții) Fantomă, spirit, duh rău;
(dppă Marian). V. sl. ncnpaBa co-
recțiune, îndreptare ; bulg. ncnpaBa
faptă dreaptă; act oficial; (sensul
cel mai vechi).
Articolul din DLE este numai o schemă. El arată însă legătura
sensurilor, evoluția lor și a locuțiunilor. în articolul-monografie din
DLE se oglindesc fidel realitatea lingvistică și amănuntele de ordin social
și istoric pe baza izvoarelor vechi.
Am descris mai pe larg metoda de lucru ca să se vadă de ce este
necesar un timp relativ lung pentru terminarea dicționarului, cu toate
DICȚIONARUL LIMBII ROMÎNE
17
că materialul este adunat. Nu am arătat aici cazurile dificile, cuvintele
care denumesc plante sau animale sau părți din diferite aparate ori obiecte,
termenii tehnici etc., pentru lămurirea înțelesului cărora redactorul
va fi adesea nevoit să apeleze la diverși specialiști. Nu am arătat aici nici
greutățile de tratare a unor cuvinte polisemantice și a uneltelor gramaticale,
pentru care este nevoie uneori de studii speciale îndelungate.
3.	ORGANIZAREA MUNCII
Avînd în vedere situația materialului și metoda de lucru, precum și
unele principii lexicografice la care ne vom referi în cele ce urmează,
întreaga activitate de elaborare a dicționarului se împarte în mai multe
etape, dintre care cea mai importantă este redactarea.
Principiul fundamental al muncii de elaborare a Dicționarului limbii
romîne este răspunderea personală pentru fiecare parte care a fost încre-
dințată unui redactor. Pentru a ușura însă munca și a ajuta pe redactori,
orice problemă care depășește cadrul strict tehnic al redactării va fi dis-
cutată și rezolvată de colectivul de lexicologie al Institutului. Acesta este
al doilea principiu al muncii noastre, tot atît de important ca și preceden-
tul. Colectivele de lingviști vor să arate astfel că, afară de răspunderea
personală a fiecăruia, există o răspundere solidară.
Vom ilustra principiile de mai sus printr-un exemplu.
Pentru a se da etimologia exactă a unui cuvînt, deci pentru a se
putea începe redactarea articolului respectiv din dicționar, fiecare redactor
va prezenta propunerile sale. Vor fi, evident, mai multe feluri de etimologii:
—	etimologii care nu ridică nici o problemă, fiindcă sînt de mult
stabilite, de exemplu pane : > pîne > pîine ;
—	etimologii nesigure, cînd, pentru stabilirea originii cuvîntului,
există două sau trei posibilități; de exemplu: culă ar veni după unii din
lat. *CUBULA (Pușcariu, BEW), după alții din bulgară sau din turcă,
^într-un caz ca acesta, colectivul discută propunerea redactorului și decide
într-un fel sau altul. Decizia colectivului este supusă apoi Consiliului
științific al Institutului;
—	etimologii necunoscute, dar pentru care există diverse teorii.
Se procedează ca și în cazul etimologiilor nesigure, cu singura diferență
că se arată în dicționar diversele soluții propuse.
—	în sfîrșit, cuvinte pentru care nu s-a indicat niciodată vreo
etimologie.
Nu numai etimologia, ci și evoluția istorică a cuvintelor importante
va forma obiectul unei analize în fața colectivului în condițiile de mai sus,
în așa fel încît nici o problemă importantă, de concepție sau de rezolvare
tehnică a unor cazuri mai dificile, să nu rămînă necunoscută colectivului,
iar rezolvarea ei să cadă numai în sarcina unei persoane.
La sfîrșitul redactării, responsabilii lucrării vor citi tot materialul
elaborat și vor decide.
Pentru ca lucrarea aceasta, așteptată de atîta vreme, să înceapă
să apară cît mai repede, este necesar ca ea să se publice în fascicule, cum se
, - c, 172
18
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
procedează totdeauna în asemenea cazuri. Aceasta este o practică inter-
națională. Așa se publică, de exemplu, în Polonia, dicționarul limbii
polone vechi, așa se publică în R.D.G. dicționarul limbii latine medie-
vale și dicționarul limbii germane vechi, așa s-a publicat dicționarul
Grimm, așa a fost publicat dicționarul fostei Academii Romîne etc.
Ținînd seamă de dorința generală de a avea cît mai curînd întreaga
bogăție lexicală a limbii romîne redată într-un dicționar ca acela pe care-1
pregătim, este bine ca lucrările să înceapă cu litera M, să continue pînă
la Z, apoi să revenim la literele A — L, care au fost tipărite parțial într-o
primă ediție.
în general, trebuie să se considere că Dicționarul limbii romîne nu
este o operă de campanie, ci o activitate aproape permanentă a colecti-
velor de lexicografi. Dacă în primii 6 — 7 ani, se va termina, după cum ne
propunem, partea de la Mia Z, după acești 6 — 7 ani va mai fi de lucru
cîțiva ani pentru partea de la A la L. între timp vor apărea studii și
cercetări noi despre lexicul limbii romîne, se vor crea, poate, cuvinte noi,
se vor schimba aspectele unor cuvinte existente etc. și va fi, probabil,
nevoie de o ediție nouă sau de o serie de suplimente. Aceasta este tot
o realitate determinată de caracterul general al limbii care evoluează
neîntrerupt.
Există în privința apariției DLR și opinii care se deosebesc de cea
prezentată aici. Este vorba anume de persoanele care condiționează relua-
rea activității de elaborare a DLR de existența în prealabil a unor glosare,
eventual a unui singur mare glosar al limbii romîne vechi. Ideea că pentru
a face istoria cuvintelor este necesar să se cunoască bine toate fazele
evoluției lor este o idee justă. Ar fi fost ideal dacă s-ar fi făcut pînă
acum aceste glosare, dar din diferite motive ele nu s-au întocmit. Pregă-
tirea lor de aici înainte nu poate însemna pentru DLR decît o întîrziere
care nu ni se pare" suficient de justificată, fiindcă materialul de care
dispunem conține destule date de limbă veche pentru un dicționar
general. Precizările de detaliu pe care le-ar aduce un glosar al
limbii vechi și care ar fi, fără îndoială, utile, nu sînt totuși atît de impor-
tante, încît numai din cauza lor să amînăm lucrările Dicționarului limbii
romîne.
Afară de părerea că glosarul limbii vechi ar fi indispensabil, există
și aceea că Dicționarul limbii romîne ar trebui să rupă cu tot ce s-a făcut
înainte în această direcție, și fără să se țină seamă de partea editată între
1906—1944, să se reia totul de la capăt. Nici acest punct de vedere nu
poate fi considerat constructiv. Dacă s-ar renunța la ceea ce s-a ficut
pînă în 1944, dacă partea aceasta a dicționarului ar fi socotită ca inexis-
tentă, cu toate că ea este cunoscută și folosită de romaniștii din lumea
întreagă și se află în marile biblioteci de pretutindeni, faptul acesta
ar echivala cu o desconsiderare clară a tradiției lexicografice romînești,
care, în treacăt fie spus, se bucură de prestigiu în toate cercurile de cunos-
cători din lume. (Vezi, de exemplu, aprecierile din Voprosî iazîkoznaniiar
nr. 1/1956, p. 152.)
Pe lîngă aceasta, reluarea lucrării de la litera A necesită timp»
Fiecare an destinat refacerii vechii forme ne îndepărtează de termenul
DICȚIONARUL LIMBII ROMÎNE
19
final al prezentării integrale a vocabularului limbii romîne. E mult mai
logic să dăm a doua ediție a părții de la A la L după ce am încheiat
trecerea în revistă a întregului material lexical, decît să reluăm iarăși literele
deja lucrate.
în sfîrșit, dacă ar fi în discuție un dicționar de uz general, o operă
lexicografică destinată tuturor persoanelor care simt nevoia de a-și lămuri
sensul cuvintelor pe care nu le cunosc bine, argumentul reluării ar avea
cu totul altă valoare. Dar este vorba de un dicționar lingvistic de mari
proporții, a cărui utilitate se află în primul rînd în prezentarea exhaus-
tivă a cuvintelor romînești. Așa se explică, după părerea noastră, și
faptul că Dicționarul limbii ruse, întocmit de Dai în timpul țarismului,
a fost retipărit acum cîțiva ani. S-a considerat deci că, pînă la reluarea
muncii pentru elaborarea unui dicționar general, se poate utiliza încă
lucrarea lui Dai, cu toate că ea nu a fost redactată în timpul regimului
sovietic.
Una dintre problemele importante ale dicționarului este tratarea
cuvintelor privind realitățile politice, ideologice și sociale din țara noastră.
Un număr de cuvinte din categoriile menționate au fost colorate de
burghezo-moșierime cu nuanțe depreciative sau peiorative. Este cazul
unor termeni politici, al unor nume de popoare etc.
Aceste cuvinte nu pot fi excluse din Dicționarul limbii romîne,
fiindcă le găsim în literatură, fie la clasici, fie chiar în unele opere recente
care povestesc întîmplări din trecut. Dar, afară de aceasta, ele există
în limba vorbită actuală și nu pot fi tratate ca și cum nu ar fi avut în
gura burghezo-moșierimii sens depreciativ, pentru că toate cuvintele din
DLR sînt prezentate istoric. Va trebui așadar ca ele să fie incluse în
dicționar și să se arate poziția de clasă care a determinat într-o anumită
vreme apariția nuanțelor depreciative.
într-o categorie aparte intră termenii politico-ideologici în conți-
nutul cărora nu s-au produs schimbări determinate de o poziție subiectivă.
De exemplu, la noi, în trecut, socialism și socialist aveau o semnificație
generală deosebită de cea pe care o dăm astăzi acestor două cuvinte
asemănătoare și altora (capitalism, capital etc.). Eiind un dicționar
istoric, DLR va înregistra și înțelesul pe care termenii de mai sus l-au
avut înainte de clarificarea ideologică adusă de leninism în această
chestiune, dar se va arăta într-un mod oarecare că este vorba de un
sens mai vechi, astăzi incorect.
în sfîrșit, există un număr de cuvinte care contravin decenței și
bunei-cuviințe. Unele au ajuns chiar să denumească plante, părți ale
unor unelte etc., iar altele au, prin întrebuințare figurată în anumite
expresii, sensuri care nu pot fi înregistrate fără jenă.
în cazul lor, singura soluție este să le evităm.
20
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
DLE va fi așadar un dicționar multilateral, căci va conține mai
multe dicționare deodată, și anume : un dicționar al evoluției istorice a
cuvintelor romînești, un dicționar al limbii literare, un glosar regional
(în linii mari), un dicționar al limbii romîne vechi, un dicționar etimologic.
Pe lîngă aceasta, DLE va mai da și un număr mare de sinonime, ceea
ce va face din el și un dicționar de sinonime; el va indica, de asemenea,
sfera de idei în care se întrebuințează cuvintele, incluzînd astfel și impor-
tante elemente de onomasiologie.
De aici rezultă că DLE constituie baza tuturor lucrărilor de lexico-
logie și lexicografic viitoare. Acest lucru este cunoscut de mai multă vreme
de specialiști. De aceea, pentru orice lucrare lexicologică și lexicografică,
DLE reprezintă atît prin partea deja publicată, cît și prin manuscrisele
existente la Institutul de lingvistică din București, izvorul principal a cărui
autoritate științifică nu se mai pune la îndoială. Ori de cîte ori un lexicolog
are nevoie de informații precise și sigure, el se adresează DLE, consul-
tînd manuscrisele sau partea tipărită. Dar nu numai lexicologii se adre-
sează acestei opere. Orice cercetător care are nevoie de informații exacte,
fie pentru a-și găsi exemple de stilistică, de gramatică și chiar de fonetică,
fie pentru alte scopuri lingvistice, nu se poate lipsi de materialul existent
și, în practică, nici nu s-a lipsit.
Nu este, deci, exagerat să se spună că DLE reprezintă baza cu
deplină autoritate științifică a tuturor lucrărilor de lexicologie și lexico-
grafic. în această calitate, el va servi, fără îndoială, la întocmirea dicțio-
narelor parțiale care se vor face după apariția lui, de exemplu, la întoc-
mirea unui dicționar de sinonime, a unui dicționar normativ, a unui
dicționar frazeologic ș.a.m.d. De fapt și pînă acum materialul DLE a
fost întrebuințat în acest sens atît pentru Dicționarul limbii romîne li-
terare contemporane (4 volume), cît și pentru Dicționarul limbii romîne
moderne (1 volum).
Valoarea DLE trebuie însă privită și din alt punct de vedere. El
este tezaurul nu numai lexical, ci și lingvistic în general al poporului nostru,
imagine lingvistică a istoriei poporului romîn.
NOTE ASUPRA SUBORDONATELOR EXPLICATIVE
(cu privire specială la subordonatele paratactice)1
DE
I.	RIZ.ESCU
Ca și delimitarea părților secundare de propoziție, delimitarea pro-
pozițiilor subordonate este o problemă destul de dificilă. Greutatea se
datorește nu numai lipsei unor criterii unitare de delimitare, ci și concep-
ției greșite că studiul raporturilor dintre propoziții privește exclusiv gra-
matica, cînd în realitate trebuie să ținem seama și de probleme de lexic.
Esența faptelor gramaticale poate fi cunoscută numai prin analiza celor
două" laturi: sensul și forma acestor fapte. Pe drept cuvînt arată
lingvistul sovietic E. A. Budagov că în afara legăturii gramaticii (în
special a sintaxei) cu gîndirea nu poate fi înțeles ,,spiritul și specificul
gramaticii însăși”.2
*
în limba romînă există o anumită categorie de propoziții introduse
prin adverbele explicative anume, adică.
în Gramatica Academiei E.P.E. se arată că ,,legătura dintre apoziție
și termenul determinat este făcută uneori. . . cu ajutorul unor adverbe
explicative ca anume, adică”.3
în aceeași lucrare se menționează că î n t r e propozițiile coordonate
copulative pot fi înglobate și acelea introduse prin anume, adică 4.
în primul caz, adverbele amintite au rolul de a introduce o parte
secundară de propoziție (o apoziție), în al doilea, o propoziție coordonată.
1 Prin propoziții subordonate paratactice (în opoziție cu cele hipotactice) înțelegem pro-
pozițiile secundare neintroduse prin conjuncții, locuțiuni conjuncționale etc. Pentru parataxă
se mai folosesc termenii : juxtapunere, asindeton.
2 Stioam no cwHTaKcncy pyMtincKOro nsbiKa, Moscova, 1958, p. 5.
3 Voi. al ll-lea, p. 93.
4 Voi. al II-lea, p. 157.
22	GRAMATICA ȘI VOCABULAR
Această inconsecvență a fost relevată într-un studiu al Mioarei
Avram, în care se aduc date interesante cu privire la diferite tipuri de
părți de propoziții și propoziții secundare. Autoarea nu analizează mai
pe larg propozițiile introduse prin anume, adică pe care le consideră apozi-
tive1 pe baza corespondenței dintre propozițiile subordonate și părțile
de propoziție. Dar între aceste două categorii sintactice nu poate exista
o corespondență totală. Lingvistul care caută cu orice preț un paralelism
mecanic între părțile de propoziție și propozițiile subordonate2 riscă să
se abată de la studiul elementelor specifice sintactice care aparțin fiecărei
categorii în parte3.
Propozițiile introduse prin adverbele explicative adică, anume merită
un studiu mai amănunțit.
Iată cîteva exemple din limba mai veche și din cea contemporană :
Și cînd va vrea să se facă, adecă eă se hirotonească arhiereu, să fie
cu voia muerii lui.
ÎNDREPTAREA LEGII (1652), 30 r/19.
Diavolița... vrea să ție doi pepeni într-o mînă, adecă este amorezată
țși] după un calemgiu.
FILIMON, O. I. 129.
Rîdeau vorbind, adică [era] mai mult rîs decît vorbă.
EMINESGU, P. L. 89.
Dacă analizăm exemplele de mai sus observăm că :
1.	Propoziția a doua determină întreaga propoziție anterioară și
nu numai unul din elementele componente. Intr-adevăr, dacă am elimina
din prima propoziție a ultimului exemplu un cuvînt (fie rîdeau, fie vor-
bind), fraza ar suferi din punct de vedere al sensului lexical, ar deveni
neclară.
2.	în cazurile de mai sus propozițiile secundare adaugă o precizare
la înțelesul regentei, o explică^. Acest raport nu poate fi înglobat în nici
una din relațiile de subordonare stabilite de Gramatica Academiei R.P.R.
3.	Propozițiile secundare de felul celor de mai sus nu pot fi introduse
prin alte elemente de joncțiune decît prin adverbele explicative : anume,
adică.
4.	Ar trebui relevat și faptul că, spre deosebire de celelalte categorii
de secundare, propozițiile de acest tip sînt, în genere, postpuse regentei.
Din punct de vedere logic lucrul e lesne de înțeles, deoarece explicația
urmează după ceea ce trebuie explicat.
1 Corespondenta dintre propozițiile subordonate șt părțile de propoziție, în ,,Studii de gra-
matică”, voi. I, București, 1956, p. 149.
2 Ibidem, p. 164.
3 Gramatica Academiei de Științe a U.R.S.S., voi. al II-lea, partea I, p. 105.
4 Despre coordonatele cauzale se spune în Gramatica Academiei R.P.R. voi. al II-lea,
p. 169, că,,constituie în general numai o explicație (sublinierea n.), o motivare”. Dar pe lîngă
faptul că delimitarea acestei categorii de secundarele cauzale (și de coordonatele copulative
care arată o explicație, despre care se vorbește la p. 157 a aceluiași volum), nu e suficient de
clară, Se dau și exemple de felul : Calul, vedeți dvoastră, era năzdrăvan, în care vedeți dvoastră
este de fapt un mijloc de adresare și nu o propoziție cauzală.
NOTE ASUPRA SUBORDONATELOR EXPLICATIVE
23
De aceea credem că aceste propoziții care explică întreaga regentă 1
pot fi denumite subordonate explicative.
Există și anumite cazuri în care secundarele explicative2 au și alte
nuanțe, ca în exemplul :
JDezmierd un chip de copilă în felul meu, adică umplu un album cu
diferite expresii ale unui singur cap.
EMINESGU, P. L. 119.
în această frază, propoziția secundară adică umplu un album cu
diferite expresii ale unui singur cap poate fi considerată că explică propo-
ziția regentă, în general, cît și o anumită parte a ei (în felul meu), în spe-
cial. Partea de propoziție : în felul meu se găsește față de verbul dezmierd
într-un raport de subordonare circumstanțială modală (în ce mod
dezmierd^.). într-un raport asemănător, pe lîngă cel explicativ, se află
și secundara față de verbul din regentă. Dar secundara mai lămurește și
substantivul felul. Așadar în fraza de mai sus, raportul de subordonare
explicativă se interferează cu cel modal și cu cel atributiv.
Propozițiile explicative introduse prin anume, adică erau foarte
frecvente în limba veche. în limba romînă contemporană se observă
înlocuirea treptată a acestui tip prin parataxă. Fenomenul acesta a
fost remarcat de acad. Al. Graur, în legătură cu alte tipuri de subordonate :
,,Dîn motive stilistice, se întîmplă destul de des ca o propoziție care ar
trebui să fie subordonată să fie construită ca și cum ar fi principală :
se suprimă conjuncția de subordonare, eventual se intervertește (sublinierea
n.) ordinea propozițiilor”3.
O anumită topică nu e singura caracteristică a propozițiilor secundare
paratactice. Lipsa conjuncției este suplinită și de alte mijloace ale
marcării gramaticale , care capătă o deosebită importanță. Printre acestea,
intonația ocupă un loc de prim ordin. Experiențele pe care le-am făcut
în cadrul laboratorului de fonetică (în vederea unei lucrări mai ample
despre subordonatele paratactice) ne-au arătat că există deosebiri impor-
tante între intonația propozițiilor secundare neintroduse prin conjuncții
față de cele conjuncționale. Intonația se schimbă și după locul secundarei
paratactice în frază. Alături de topică și de intonație, un anumit rol în
1 în legătură cu propozițiile apozitive care determină întreaga propoziție (Mioara Avram,
op. cit., p. 152) este necesar să se arate că raportul de subordonare atributivă are și alte nuanțe,
ca în exemplele : Fără să se fi interesat direct, ceea ce i s-ar fi părut nedemn de dînsul... ; tot
descosîndu-1 cum a petrecut la țară și neascultîndu-l cu atenție, ceea ce pe el il cam jignea. . .
în prima frază, propoziția secundară exprimă și un raport de subordonare cauzală, în a doua,
are o nuanță concluzivă. De aceea aceste propoziții pot fi socotite, într-un anumit sens, apozitive
circumstanțiale.
2 După cîte știm, cele mai multe gramatici străine nu tratează propozițiile secundare
explicative ca o categorie aparte. Autorii unor gramatici latine își dau seama că aceste propo-
ziții (e vorba de cele introduse prin quod, id quod) reprezintă un tip special (de ex. Attentiores
sumus ad rem quam sat est: quod illos sat aetas acuet), dar se mulțumesc numai să le amintească
(v. Stolz-Schmalz, Lateinische Grammatik. Ed. Leumann-Hofmann, Miinchen, 1928, p. 371).
3 Acad. Al. Graur, Pentru o sintaxă a propozițiilor principale, în ,,Studii de gramatică”
voi. I, București, 1956, p. 133.
24
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
inarcarea raportului de subordonare îl mai are pauza dintre propoziții;
un oarecare rol îl are și modul verbului din secundară.
Se afirmă în genere că trecerea de la parataxă la hipotaxă ar fi un
fenomen caracteristic tuturor limbilor, în evoluția lor de la o etapă
la alta1.
Studiul istoric al limbii romîne ne duce la aceeași concluzie că pro-
pozițiile secundare paratactice erau mai frecvente în limba veche decît
în romînă contemporană. De aceea fraze ca : Și au făcut cărți moldovenii
despre partea boerilor și a țârii, rugîndu-se ca să le dea pe Dumitrașco,
fecior lui Cantemir-Vodă, să le fie domn în locul tătîne-său, marii, micii îl
pohtesc”, ISTORIA ȚĂRII ROMÎNEȘTI, de la 1688-1717, 51, în care propo-
ziția [fiindcă] marii, micii îl pohtesc e o secundară cauzală neintrodusă
prin conjuncție, apar destul de des în vechile texte.
Cu toate acestea, se observă în limba contemporană tendința spre
parataxă. Intre propozițiile de acest fel, cele mai numeroase sînt propo-
zițiile explicative, în sensul că apar mai totdeauna fără adverbele intro-
ductive : anume, adică.
Ele sînt deosebit de frecvente în stilul presei :
Bagdadul ne apărea într-o înfățișare nouă: învăluit într-un nor
de praf fin, părea cufundat în ceață, SGÎNTEIA, nr. 4516, 4.
In exemplele de mai sus nu se poate vorbi de ,,omiterea” unor
adverbe explicative care introduc propozițiile secundare, ci de faptul că
adverbele sînt subînțelese2 (și anume învăluit într-un nor de praf fin, . .).
Fraze cu asemenea propoziții apar și în literatura populară :
Am pățit-o ca băiatul cel mincinos din poveste: nu mai am crezămînt.
Ant. lit. pop. II, 123.
în cadrul acestor propoziții ar trebui distins și tipul în care intro-
ducerea adverbului nu se poate face fără anumite modificări în secundară,
ca în exemplul :
Privirea mea era ațintită drept înainte: mașina zvîrlea în dreapta
și în stingă mănunchiuri de scîntei, REBREANU, N. 95. în această
frază, propoziția a doua este o secundară explicativă paratactică. Dacă
am vrea să legăm regenta de subordonată prin adverbul [și] anume atunci
ar trebui să aducem unele schimbări în secundară : și anume la mașina
zvîrlind, sau și anume la mănunchiurile de scîntei pe care le zvîrlea ma-
șina etc.
Ar mai trebui amintit și tipul caracterizat prin repetarea ver-
bului din regentă :
Dar el este mai mult: este:
IBRĂILEANU, ST. 106.
1 în Syntaxe latine, ed. a II-a, Paris, 1953, p. 300, Ernout - Thomas relevă „urme
ale parataxei primitive” în fraze de felul uolo etiam exquiras ,,eu vreau de asemenea
ca tu să cauți”. Urme s-ar mai menține și în diferite expresii ale limbii vorbite : te oro des
operam „te rog să-mi dai ajutor”..., de asemenea în stilul administrativ-politic hune mandant.. .
Belgas adeat „îl însărcinează să meargă la Belgi”.
2 N. S. Pospelov, O rpaMMaTwqecKoft npnpo«e k npHHițnnax KJiaccn^HKaitHH
6eccoiO3Hbix cjiojkhmx npert.no îi, p. 345.
NOTE ASUPRA SUBORDONATELOR EXPLICATIVE
25
De aici nu trebuie să tragem concluzia că orice repetiție a verbului
ar reprezenta pe plan sintactic o propoziție secundară explicativă para-
tactică. Astfel dacă în fraza : I se păru că a căzut de undeva dintr-o înăl-
țime mare și cade, cade, fără să se poată agăța de ceva, rebreanu, n. 76,
analizăm propozițiile cade, cade, observăm că a doua propoziție nu explică
pe prima. Repetiția verbului are în acest caz rolul de a marca intensi-
tatea acțiunii. între cele două propoziții există un raport de coordonare
copulativă (cade și cade) și nu de subordonare.1 Nici în cazul repetiției
semantice2 (cele două acțiuni nu sînt redate prin același cuvînt, ci prin
sinonime lexicale) : Tu mă omori, Ghiță, mă seci de viață, slavici, o. i 163,
nu poate fi vorba de un raport de subordonare explicativă. Și aici cele
două propoziții sînt coordonate copulative.
în cazul explicativelor paratactice — ca și la cele introduse prin
adverbe — pot fi cazuri în care se interferează raportul de subordonare
explicativă cu cel atributiv.
Tipul Hamlet beneficiază numai de una din condițiile de mai sus:
e personagiu dintr-o operă dramatică. . .
IBRĂILEANU, ST. 41.
Condiția asta e : n-ai voie să vorbești cît stai în sac.
Revista ion creangă, 1916, 36.
în frazele de mai sus propozițiile : e personagiu dintr-o operă literară,
n-ai voie. . . pot fi interpretate fie ca explicative pe lîngă întreaga re-
gentă, fie ca atributive ale cuvintelor : una, condiția.
Sînt și cazuri în care propoziția atributivă pare a fi explicativă,
în care nu e vorba deci de interferența celor două relații, ca în exemplul :
Mare păcat mi-am luat pe suflet : am ucis un om c. sandu-aldea, în
urma plugului 2, 23. Aceasta se datorește topicii primei propoziții. Dacă
am schimba ordinea cuvintelor : Mi-am luat pe suflet mare păcat atunci
ar fi mai clar că a doua propoziție nu lămurește întreaga propoziție, ci
numai substantivul păcat din prima.
între secundarele explicative paratactice și între atributive sînt
și alte deosebiri. Deși topica propozițiilor subordonate paratactice e rigidă,
totuși există în anumite situații posibilitatea de a schimba ordinea pro-
pozițiilor în frază, ca în cazul secundarelor atributive. Astfel, în cadrul
frazei : Mi-am îndeplinit dorința : urmez politehnica (în care a doua este
atributivă) se pot inversa propozițiile (Urmez politehnica : mi-am înde-
plinit dorința), fără ca să sufere sensul întregii comunicări.
Din punct de vedere gramatical propoziția : Urmez politehnica
rămîne secundară atributivă. Este adevărat că în urma schimbării ordinei
se introduce în frază și o nuanță concluzivă. în schimb secundarele expli-
cative paratactice nu-și pot schimba locul în frază, ele trebuie să urmeze
după regenta lor. Astfel dacă în fraza : Bagdadul ne apărea într-o înfă-
țișare nouă : învăluit într-un nor de praf fin, jiărea cufundat în ceață,
1	Este interesant de observat că în germană, în cazul repetiției verbului, conjuncția
und apare în mod obligatoriu : geht und geht.
2	I. Iordan, Stilistica limbii romtne, București, 1944, p. 264.
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
am încerca să inversăm propozițiile, sensul comunicării ar suferi; comu-
nicarea ar deveni chiar neclară.
Studiul secundarelor explicative — poate mai mult decît al altor
propoziții — este o dovadă că procesul de dezvoltare a limbii nu poate
fi identificat cu trecerea de la parataxă la hipotaxă. Pot fi și cazuri în
care într-o etapă mai veche se foloseau — în procesul comunicării —
propoziții secundare introduse prin conjuncții, iar astăzi se întrebuințează
parataxa.
ÎN LEGĂTURĂ CU „SUBORDONATELE'* EXPLICATIVE
DE
I. GOTEANU
în articolul precedent ni se propune să introducem printre subor-
donate o categorie nouă, aceea a explicativelor. Autorul propunerii inter-
pretează faptele de sintaxă într-un mod cu care îmi vine greu să cad de
acord. Reanalizînd așa-zisele „subordonate” explicative, am ajuns la con-
cluzii deosebite de cele expuse în articolul la care mă refer. Dar problema
fiind încă în discuție, argumentarea care urmează nu trebuie considerată
decît ca un punct de vedere.
Cum se face analiza gramaticală ?
Principiul fundamental al analizei gramaticale este de a se arăta
prin mijloacele specifice gramaticii ce gîndire este exprimată într-o frază
sau într-o propoziție oarecare. Expresia lingvistică a unei gîndiri, forma ei
mai mult ori mai puțin complexă, nu trebuie schimbată în cursul analizei,
pentru că același conținut de gîndire se organizează în forme gramaticale
diferite, după împrejurări. De exemplu, în fraza de mai jos din Caragiale,
propoziția subliniată este pusă de autor în mod voit în situația unei pro-
poziții paratactice :
Ileana cîntă frumos, e știut; dar acum căldura cîntecului ei este
deosebită, glasul ei arde. (Păcat).
Din motive estetice, Caragiale și-a construit fraza întreagă în așa fel
încît ultima propoziție să aibă un relief puternic prin așezarea ei la sfîrșit
fără nici o legătură explicită cu restul. A considera că această propoziție
este o consecutivă ar însemna să analizăm nu ceea ce a scris Caragiale,
ci o frază închipuită.
La fel în versurile lui V. Alecsandri:
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, șoiman de plai;
A ucis el multi dușmani,
Un vizir și patru hani.
(Dan, căpitan de plai)
28
GRAMATICA $1 VOCABULAR
propoziția a ucis el.. . nu poate fi interpretată ca o subordonată cauzală,
fiindcă poetul nu a găsit cu cale să-i dea expresia lingvistică a unei cauzale,
ci a tratat ideea în forma unei principale juxtapuse. Să nu trecem însă cu
vederea nici faptul că dacă Dan este răsplătit într-un anumit fel, acest
lucru se datorește, după cum spune poetul, patriotismului eroului său
că, prin urmare, cauza neexprimată gramatical este cuprinsă totuși în
ultimele două versuri ale strofei. Dar cum se vede foarte ușor, interpre-
tarea din urmă e numai literară; ea explică poezia, conținutul ei, iar
nu expresia gramaticală.
în alte împrejurări, tentația unei interpretări extralingvistice, în
sens de extragramaticală, este atît de puternică încît se dau valori presu-
puse unor propoziții clare. în versurile de mai jos există o coordonată
cauzală, mai exact o principală cauzală, foarte apropiată de o atributivă;
o simplă schimbare a conjuncției că printr-un relativ o face atributivă :
Să mă porți ca gîndul meu
și s-ajungi p’ăl cîine rău,
că mi-a răpus zilele, ...
(Toma Alimoș)
De îndată ce neglijăm expresia lingvistică manifestată în succesiunea
din poezie, propoziția că mi-ai răpus zilele poate deveni atributivă, căci
ea arată despre care cîine rău e vorba. Ea nu este însă atributivă, ci prin-
cipală, pentru că așa a ținut s-o exprime poetul.
Al doilea principiu, tot atît de important, și care nu reprezintă de
fapt decît corolarul precedentului este stabilirea legăturilor dintre propo-
ziții, în cazul de față, subordonarea. Prin subordonare înțelegem dependen-
ță gramaticală, deci, din capul locului, nu orice fel de dependență. Iată
un exemplu din Poveste (Prostia omenească) de Creangă în care propoziția
introdusă prin că, este o principală :
— Da ce te frămînți așa, om bun?
— Ia vreau să zvîrl niște nuci în pod și țăpoiul ista, bată-1 scîrba
să-l bată, nu-i de nici o treabă...
— Că degeaba te trudești, nene !
Gîndirea care a dus la propoziția introdusă prin că ar fi putut să
fie : da'nu vezi că degeaba te trudești... și probabil că o cercetare istorică
ar arăta că, în asemenea propoziții, s-a produs o scurtare a exprimării.
Dar analiza noastră pornește de la ceea ce ne oferă contextele și ea
trebuie să clarifice gîndirea exprimată în formele concrete date.
O prescurtare similară am putea^ considera că avem și în fraza lui
I. L. Caragiale din Calul dracului: întoarce-te pe partea aialaltă, mă;
să nu-ți dea luna drept în ochi...
De aici lipsește ideea ,,fiindcă pe partea asta pe care stai acum luna
îți dă drept în ochi”, dar scriitorul a avut motive să n-o pună în textul său.
Să vedem acum dacă, potrivit cu cele două principii enunțate, pot
exista subordonate explicative ca un grup aparte cu caractere specifice.
Pentru aceasta ne referim în primul rînd la conceptul de explicative.
Gramatica înțelege prin explicativ o noțiune care exclude ideea de
determinativ. O propoziție explicativă nu determină elementul pe care îl
IN LEGĂTURA CU „SUBORDONATELE11 EXPLICATIVE
29
lămurește. Ea îl prezintă din alt punct de vedere, îi dă o calificare nouă,
suplimentară. In fraza : Ștefan cel Mare, care a fost domnul
Moldovei, a luptat cu turcii, atributivă dintre virgule este superfluă
din anumite puncte de vedere. Nu orice atributivă face însă aceeași im-
presie. Cînd auzim prima dată : petrolul, care este o hidrocar-
bură, are diferite întrebuințări aflăm ceva nou despre petrol, dar lucrul
acesta nu are nici o importanță gramaticală, pentru că gîndirea exprimată
prin atributivă este în mod obiectiv o explicație, nu o determinare;
calitatea propoziției care o redă nu se schimbă dacă cel care aude propo-
ziția știe sau nu știe că petrolul este o hidrocarbură.
Propozițiile explicative sînt așadar gîndiri care se dezvoltă paralel
cu ideea de bază. Aceasta este și una din cauzele pentru care mai
toate gramaticile nu dau acest nume decît atributivelor, adică acelor
forme lingvistice ale gîndirii care se referă la nume și în special la
substantiv.
Așadar în fraza : și cînd vrea să se facă, adecă să se hiro-
tonească arhiereu, să fie cu voia muierii lui, în care ar exista o
explicativă ,,adecă să se hirotonească”, ce explică propoziția citată?
Ea arată în ce sens trebuie înțeles verbul face. Formula obișnuită, populară,
și cînd vrea să se facă. . . arhiereu a fost completată chiar în cursul dez-
voltării ei cu termenul tehnic „să se hirotonească” ; el lămurește cum
trebuie să înțelegem aici pe face. Termenul tehnic este din întîmplare un
verb, dar mi se pare foarte limpede faptul că el nu depinde gramatical de
face. Propoziția care începe cu adecă este coordonata precedentei; cele
două gîndiri s-au contaminat din : — Și cînd vrea să se facă... (arhiereu) —
adecă (cînd vrea) să se hirotonească arhiereu, prin eliminarea cuvintelor
dintre paranteze care s-ar fi repetat în mod inutil. Adverbul adecă funcțio-
nează ca un fel de semn al egalității.
Procedeul este asemănător în exemplul am pățit-o ca băiatul cel
mincinos din poveste :nu mai am crezămînt.
Aici avem două propoziții principale paratactice am pățit-o / nu
mai am crezămînt. în amîndouă era un factor comun, care a fost eliminat
o dată :
— am pățit-o ca băiatul din poveste
— nu mai am crezămînt ca băiatul din poveste.
Evident, nu mai am crezămînt apare ca o concluzie logică, dar ea nu
e o propoziție subordonată, de vreme ce nu depinde nici de verbul nici de
substantivele din propoziția dinainte. De ce să presupunem că depinde de
întreaga propoziție anterioară, cînd nici unul din cuvintele acesteia
nu este angajat în raportul de subordonare ? Depinde, fără discuție, de
judecata, de gî ndirea logică dinainte, dar asta este altceva.
Cînd, la Caragiale, găsim : — N-am nevoie de povețele tale, răspunde bol-
navul-, nu sînt nebun... (Abu-Hassan), propoziția subliniată e o
concluzie logică a unui raționament, redată printr-o principală, în același
raport lingvistic cu premisele care i-au dat naștere.
Prin urmare, explicarea logică a unei situații nu implică o anumită
expresie gramaticală. O dată această explicație se dă printr-o subordonată,
altă dată printr-o principală. De aceea, cînd discutăm fraza mi-am îndeplinit
30
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
dorința : u r m e z politehnica nu putem începe cu admiterea tezei
că urmez politehnica eo subordonată, căci nu avem nici o
dovadă lingvistică în această direcție. Ideea că gîndirea „mi-am îndeplinit
dorința de a urma politehnica” se poate exprima în diverse feluri nu cred
că este contestabilă. Și atunci, o dată gîndirea citată se exprimă printr-o
propoziție, altă dată prin două propoziții, amîndouă principale, altă dată
printr-o principală și o subordonată atributivă : mi-am îndeplinit dorința
care era de a urma politehnica sau mi-am îndeplinit dorința să urmez poli-
tehnica ș.a.m.d.
Gramaticii i se cere să spună care din aceste posibilități s-a realizat
în expresia lingvistică dată și prin ce mijloace. Acestea din urmă ne
spun că cele două juxtapuse sînt principale. Dacă vrem apoi să sta-
bilim care dintre ele precede în timp, trecem din nou în planul gîn-
dirii neraportate la expresie și — păstrînd punctul cîștigat că ambele
sînt principale — constatăm că întîi am avut dorința și apoi am ajuns
la realizarea ei. înlănțuirea formală nu este însă, în cazul de față, la
fel cu cea logică și fraza : urmez politehnica, mi-am îndeplinit dorința
este perfect valabilă. De sigur sînt și aici limite. O principală adversativă
nu se poate așeza niciodată în primul loc; ideea : văd, dar nu pricep,
de pildă, nu este posibilă decît în această succesiune, iar fraza urmez
politehnica; mi-am îndeplinit dorința nu poate fi adusă să exprime o relație
concesivă. De aici tragem concluzia că numărul de expresii gramaticale ale
unei gîndiri este finit, mai mare într-un caz, mai mic în altul, dar oricum
limitat. Conjuncția că, de pildă, poate introduce o subiectivă, o predica-
tivă, o atributivă, o completivă (directă sau indirectă), o cauzală (coordo-
nată sau subordonată), dar nu o temporală, nici o finală, nici o concesivă.
Din cele 7 posibilități cuprinse în conjuncția că numai una se realizează
de fiecare dată în frază.
Rolul gramatical al adverbelor
adică, anume
Adverbul adică (mai vechi: adecă) e un cuvînt de reluare. Cu ajutorul
lui vorbitorul corectează un ,,lapsus linguae” sau explică un termen,
eventual o idee, de exemplu : m-am întîlnit ieri cu Popescu, adică nu,
cu lonescu, sau : în cetatea Bizantiei, adecă a Țarigradului (Pravila, 1651,
în DA); Samoderjeț, adecă singur stăpînitor (Neculce, în DA). Adverbul
acesta este adesea echivalentul lui ,,la drept vorbind”, ,,vreau să spun”,
„care va să zică” și, uneori, al lui „dar, însă” ca în exemplul:
Avui parte de-un mișel / Pică țundra după el: / El mi-o dă să i-o
cîrpesc, / Eu o iau și o izbesc. /Adică mă socotesc, / Tot să i-o mai pete-
cesc, / Că cu el am să trăiesc. / (Jarnik-Bîrseanu, în DA).
Prin urmare, adică este un adverb explicativ. El nu are însă rolul
de a subordona. în toate exemplele de mai sus și în altele asemănătoare,
adică exprimă pe același plan gramatical, dar cu alte cuvinte, ce s-a spus
IN LEGĂTURA CU „SUBORDONATELE" EXPLICATIVE
31
mai înainte. La fel stau lucrurile cu : Rîdem vorbind, adică mai mult
rîs decît vorbă. (Eminescu, L. 89) și cu Dezmierd un chip de copilă în felul
meu, adică umplu un album cu diferite expresii ale unui singur cap.
(Eminescu, L. 119) și, în fine, cu Diavolița... vrea să ție doi pepeni într-o
mînă, adecă este amorezată și după un calemgiu... (Filimon O. I 129).
Explicațiile ideilor din prima propoziție sînt, din punct de vedere grama-
tical, pe același plan cu acea propoziție, fiind exprimate toate prin princi-
pale. Aceasta reiese și din faptul că nici un cuvînt din propozițiile introduse
prin adică nu depinde de vreunul din cuvintele propoziției anterioare.
Cînd avem două propoziții principale sau subordonate exprimate prin
parataxă, putem presupune, dacă una explică pe cealaltă, că ar fi nevoie
de adverbul adică pentru o exprimare mai clară. Fraza Am pățit-o ca
băiatul cel mincinos : [adică] nu mai am crezămînt nu-și schimbă struc-
tura gramaticală din cauză că am pus pe adică înaintea propoziției a
doua, care, aici, este echivalent cu ,,vreau să spun”. El nu schimbă
nimic din punct de vedere gramatical nici cînd lipsește : Dezmierd un
chip de copilă în felul meu; umplu un album cu diferite expresii ale unui
singur cap.
Al doilea adverb, considerat ca indice gramatical al subordonării
explicative, anume, este și el explicativ, avînd sensurile ,,chiar, tocmai,
mai ales, mai cu seamă”,,,adică”, „sub cuvînt”, „sub pretext”, „chipurile”
etc. Se îmbrăcă cu cămașă albă, anume că glumește. (Sbiera, în DA) ;
au chemat pre boierii muntenești să vie... anume să-i înnoiască dom-
nia. (Muște, în DA). El se combină cu și, păstrîndu-și rolul explicativ :
zicea că este de altă părere, și anume: decît să dai de pomană la calici
sîmbăta, mai bine — ceva de băut mahmurilor, marțea. (Creangă, în DA).
Acest adverb poate introduce o subordonată completivă cînd sensul
său este de „pretinzînd, prefăcîndu-se, zicînd, chipurile” etc., dar această
subordonată — și lucrul trebuie subliniat — depinde chiar de anume,
nu de propoziția anterioară, cf. se îmbrăcă cu cămașă albă, pretinzînd că
glumește, altă formă a gîndirii redate în exemplul citat din Sbiera prin
anume.
Așadar nici anume nu subordonează propoziția pe care o introduce
în frază.
Calitatea de subordonată și explicația logică
Explicarea unei idei se poate da prin diverse mijloace gramaticale;
printr-un cuvînt, printr-o propoziție sau printr-o frază. Odobescu explică
o idee în fragmentul următor prin două fraze :
„Dar pe cînd noi gustam așa dulci și liniștite plăceri, un mare pericol ni se
pregătea, [și anume : n. n.] Se vede că mirosul mîncărilor și răsunetul veselor
noastre cîntări deșteptară pe un tigru, mare și flămînd, care dormea ascuns subt
un tufiș învecinat. Fiara cea sălbatecă, semănînd la trup ca o pisică uriașă, se
sculă binișor din locul unde era pitită, se furișă printre bălării și pe tăcute se
apropie de butoiul nostru’’. (Opere, I, p. 174).
32
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
Alteori, o frază se termină cu o interogativă care dă cheia întregului,
explicîndu-ne contextul anterior :
în mintea lui, ca pe un răboj, stau însemnate zilele de muncă, fălcile de
arătură, de prășilă, de cosit, de secerat, lanuri nemărginite se împînzesc înaintea
ochilor... ca un rob a muncit el și nevasta lui și fata lui, și cu ce s-a ales?
(AL Vlahuță, Socoteala).
Propoziția și cu ce s-a ales presupune răspunsul „cu mai
nimic, cu necazuri” etc. Ea explică tot ce s-a spus mai înainte.
în sfîrșit în versurile lui M. Beniuc :
Arborul zvonește ca o carte
Pitită-n toate foile deodată —
Cititorule vînt, ți-e vocea tulburată,
Nu cumva spune-n carte despre moartei
(Stele de toamnă)
întrebarea finală este o explicație a vocei tulburate a vîntului, redată
printr-o principală interogativă.
La I. Creangă, în exemplul următor, explicația vine chiar sub forma
unui răspuns, a unei propoziții afirmative :
Omul de gazdă fiind rotar. își lucrase un car și-1 înjghebase în casă în toată
întregimea lui: ș-acum voind să-l scoată afară, trăgea de proțap cu toată puterea,
dar carul nu ieșea. Știți pentru ce? — Așa: ușile erau mai strimte decît carul.
(Poveste: Prostia omenească).
Motive complexe, de ordin stilistic, la care nu ne putem opri aici
pentru a le discuta pe larg, au determinat structura frazelor anterioare.
Dacă scriitorii citați au preferat să redea explicația printr-o frază sau
printr-o principală, nu printr-o subordonată, lucrul acesta are o rațiune.
Dar ar fi pierdere de vreme s-o căutăm în planul strict gramatical, fiindcă
ea depinde de intențiile artistice ale fiecăruia dintre cei citați.
Pentru gramatică e însă clar că propozițiile care conțin o explicație
nu sînt subordonate, fiindcă explică ceva, și prin urmare explicativele
sînt și principale și secundare, făcînd parte din sistemul complex al gîn-
dirii care poate avea expresii gramaticale diferite.
Faptul că explicativele nu se încadrează în nici una dintre catego-
riile subordonatelor se datorește tocmai celor spuse mai înainte.
Din exemplele date de I. Rizescu se pot face două categorii :
1.	Principale explicative paratactice:
Toate exemplele autorului, afară de cel pus mai jos sub 2.
O singură frază este mai încurcată, datorită exprimării confuze a
ideilor :
Și au făcut cărți moldovenii despre partea boierilor și a țării rugîndu-se
ca să le dea - pe Dumitrașco, fecior lui Gantemir-Vodă, să le fie domn în locul
tătîne-său, marii, micii îl pohtesc, fiind tată-său bun și drept țării.
(Istoria Țării Romînești, 1688—1717, p. 51).
IN LEGĂTURA CU „SUBORDONATELE" EXPLICATIVE
33
Cu toate acestea, propoziția subliniată este tot principală; o inter-
calare stîngace, provenind, din altă gîndire, și anume : ,,scriind în cărțile
lor : marii, micii îl pohtesc”.
Și Miron Costin construiește o frază asemănătoare :
Pusese Mihai vodă și un domnișor, anume Marcul vodă, căruia numele nu să nice
povestește, pentru scurtă vreme ce au avut acel domnișor și nu să află numele aceștii domnii
la letopisățe streine.	1
(Letopisețul Țării Moldovei, ed. 1944, p. 18).
Să se observe că propoziția : și nu să află.. . se leagă foarte greu de
rest. Este ea o atributivă, coordonată cu atributivă căruia numele nu să
nici povestește, sau este o finală : pentru [că] nu să află numele aceștii
domnii... sau este, mai de grabă, o principală?
2.	Secundare explicative paratactice:
Și cînd va vrea că se facă, adecă să se hirotonească
arhiereu, să fie cu voia muierii lui. [Propoziția subliniată este o se-
cundară juxtapusă].
Iată deci de ce considerăm că nu este necesară introducerea printre
subordonate a așa-ziselor explicative.
3 - c. 172

LIMBĂ. LITERARĂ
CULTIVAREA LIMBII ÎN DISCUȚIE PUBLICĂ
Revista Limba romînă studiază, de cîțiva ani, în articole
speciale, problema cultivării limbii noastre. Pentru a da o amploare
mai mare acestei acțiuni, care interesează pe toți oamenii de cultu-
ră din R.P.R., ne propunem să facem o anchetă în paginile revistei,
în acest scop ne adresăm cititorilor noștri cu rugămintea de
a răspunde fie la toate, fie numai la unele dintre întrebările urmă-
toare :
1.	Ce credeți că trebuie să înțelegem prin cultivarea limbii?
2.	în ce constă, după părerea dvs., o greșeală de limbă?
3.	Cine ar trebui să se ocupe de cultivarea limbii?
4.	Ce rol pot avea scriitorii, criticii literari, oamenii de știință,,
cadrele didactice, gazetarii, tehnicienii și, în general, intelectualii în
acțiunea de cultivare a limbii noastre?
Comitetul de redacție s-a adresat, cu întrebările de mai sus?
cîtorva personalități culturale din țara noastră, rugîndu-le să des-
chidă discuția.
RĂSPUNSUL ACAD. TUDOR VIANU
Cred că prin cultivarea limbii trebuie să înțelegem generalizarea
treptată, în toate straturile societății, a deprinderilor de exprimare corectă,
logică, proprie și decentă. Singură, răspîndirea formelor corecte de limbăT
așa cum sînt ilustrate de paradigmele gramaticii, nu istovește programul
cultivării limbii. Formele corecte trebuie să se însoțească, pentru a putea
vorbi de nivelul înalt al limbii literare în rostirea cuiva, cu organizarea ei
logică, cu punerea de acord a expresiei cu conținutul de reprezentări, ideii
și sentimente pe care vorbitorul dorește să-l comunice. Trebuie, în același
timp, ca vorbitorul să manifeste în comunicările lui acea atitudine a unei
sociabilități mai înalte, care îl împiedică să dea frîu liber formelor de limbă
înjosite sau înjositoare, acelea care scot la iveală un fond uman primitiv
sau vulgar.
36
LIMBĂ LITERARĂ
O greșeală de limbă nu este numai o abatere de la normele gramati-
cale, dar o încălcare a oricăreia dintre regulele prescrise de gîndirea logică,
de simțul literar, de civilizație în raporturile sociale. O formulare inco-
erentă, confuză, improprie sau trivială alcătuiește o abatere de la norma
limbii literare tot atît, dacă nu mai mult, decît o greșeală de acord sau
decît o formă coruptă de limbă.
Aș spune chiar că preocuparea de a se exprima logic, clar, cu pro-
prietate și decență elimină de la sine, în vorbirea oricui, formele incorecte
de limbă. Omisiunea acordului, de pildă, fiind nu numai o greșeală grama-
ticală, dar și una de gîndire, este evitată de vorbitorul preocupat de logică
în exprimare. De asemenea, o construcție din care lipsește un membru al
propoziției principale nu este numai greșită din punct de vedere gramati-
cal ; ea este și absurdă .- vorbitorul cu o inteligență bine formată o va evita.
Acest vorbitor, cînd e cultivat și are simț literar, va ocoli deopotrivă expri-
marea încîlcită și improprie, clișeul inexpresiv, regionalismul trivial sau
fonetismul alterat, tot ce poate prilejui o apreciere negativă despre felul
și gradul culturii sale.
Limba literară fiind reflectarea culturii întregi a unei societăți,
este firesc să contribuie la formarea și dezvoltarea ei toți creatorii culturii :
scriitorii, criticii literari și lingviștii, specialiștii tuturor științelor, tehni-
cienii. Să nu uităm pe profesori, pe profesorii tuturor ramurilor și treptelor
de învățămînt, care înzestrează pe elevii lor, viitorii cetățeni, cu modelele
vorbirii corecte, demne, bine și frumos întocmite. Deși față de mulțimea
mijloacelor de cultură puse la dispoziția societății moderne prin ziare,
cinematograf, radio și televiziune, școala nu mai deține conducerea exclu-
sivă a învățămîntului public, rolul ei ne apare totuși drept cel mai impor-
tant, dacă ne gîndim la partea atît de întinsă a vieții lui, în perioada hotă-
rîtoare a formației sale, pe care individul o petrece în școală. Cred, de
aceea, că problema limbii literare interesează în primul rînd pe profesori.
De ce nu se întrunesc ei într-o mare adunare profesională pentru a dez-
bate problema și a stabili angajamentele lor față de cultura întregului
popor ?
RĂSPUNSUL ARTISTULUI POPORULUI ION FINTEȘTEANU
Urmăresc cu interes tot ce poate fi în legătură cu cercetarea limbii
noastre literare în general, a stilisticii mai ales. S-ar putea spune că preo-
cuparea aceasta n-ar avea vreo legătură directă cu activitatea unui artist
dramatic. Dimpotrivă, eu cred că una din categoriile direct responsabile
de puritatea literară a limbii naționale este lumea actorilor. Nimic nu
poate descoperi ideea în toate nuanțele ei decît cuvîntul. Nu atît cuvîntul
scris — cu care se exprimă scriitorul — cît cuvîntul vorbit, care aparține
ca mijloc universal de comunicare întregii colectivități. Actorului îi revine
nobila sarcină de a cultiva limba literară a textului dramatic, vorbind-o
și interpretînd-o. Dar dacă limba scrisă poate fi uneori ermetică, deci greu
accesibilă ori de-a dreptul inaccesibilă întregului grup lingvistic, limba
orală a actorului trebuie să fie limba cea mai curată, limba în care gîndul
CULTIVAREA LIMBII IN DISCUȚIE PUBLICĂ
37
să aibă dimensiunea cuvîntului, limba ale cărei cuvinte să se lege între ele
firesc, limba în care ideea să se formeze din cele mai puține combinații
poziționale. Aceasta nu poate fi decît limba textului dramatic, nu a celui
scris, ci a celui vorbit și interpretat de actor. Cuvîntul acesta vorbit și
interpretat capătă mișcarea care lipsește în tipar, se însuflețește, capătă
dimensiunile vieții.
Limbii acesteia pe care o folosește actorul pe scenă, trebuie să i se
dea multă atenție, fiindcă ea intră imediat și se impune în circulație.
Din experiența mea personală — nu mă îndoiesc că aceeași exigență
o manifestă și alții în lumea teatrului — m-am izbit de unele nepotriviri
de limba în textul dramatic pe care-1 studiam, fie că ideea rămînea cu
picioarele afară din plapumă, fie că ideea se dizolva într-un sos picant de
metafore ori parafraze.
In proză sau în vers, stilul ermetic forțează uneori gîndul lectorului.
Casna aceasta poate crea bucuria revelării disimulate, dacă ascunderea ei
a fost făcută cu talent. Asemenea canoane stilistice sînt improprii în tea-
tru. O pînză de Picasso sau o problemă de șah pot provoca, la rîndul lor,
asemenea bucurii după un efort (ceva mai greu !) de gîndire. Dar în teatru
nu trebuie să creăm ,,timpi de gîndire”. Actul de recepție a ideii trebuie
să fie simultan. Ideea de replică, preluată în vorbirea curentă din termi-
nologia teatrală, nu este altceva decît simbolul circulației instantanee a
gîndirii vorbite. S-au făcut discuții în jurul teatrului lui Eugen lonesco.
Le socotesc inutile devreme ce toate au încercat să explice ceea ce a vrut
să exprime spectatorului, numitul autor. în teatru nu trebuie să se explice
nimic; în teatru se comunică.
Alt aspect de necorespondență de limbă este înecarea ideii în meta-
fore, sau dizolvarea ei în parafraze. Metafora poate fi foarte frumoasă,
dar e și primejdioasă căci — atunci cînd nu e organic prinsă în idee — orna-
mentul acesta asfixiază ideea. în teatru, uneori, surpriza pe care o creează
metafora cînd nu e logic necesară, poate abate atenția spectatorului (audi-
torului). Iar cînd textul recurge — fără a fi necesară întărirea ideii —
la parafraze superflue, piesa nu se mai ascultă ; vorbirea e inutilă, dialogul
se consumă pe lîngă urechile omului, iar omul se poate întoarce la exprima-
rea primitivă a gestului.
Limba noastră cea de toate zilele se formează și sub influența limbii
culte. Pentru a o asigura pe prima e necesar a o controla, a o stăpîni pe
ultima. Pentru a-i păstra puritatea, ea trebuie apărată de infiltrarea bar-
barismelor și a provincialismelor. Există o traducere din baladele lui
Erangois Villon care are un glosar foarte instructiv : circa 300 termeni,
luați din vechea vorbire moldo-turco-slavo-valahă, de exemplu : aghiaz-
matar, bolniță, calp (foarte cultivat în publicistica noastră !), deșanț,
ghijan, hîrjete, glovnic, pîrnaie, ningău, mangafa (accentul e drept, e
franțuzesc !...), măiug, propovadă, sovonetc. Sau vorbe cu uz intim care
38
LIMBĂ LITERARA
n-au nimic poetic, bunăoară acolo unde ni-1 prezintă pe jupîn Robert
Valee, biet logofăt pe la Divan (sic) — care primește de la Villon, rîmlean
cuminte
,,Să i se d'ee năpristan
Izmenele-mi ce-s la Guiere“
(subl.n.)
Curată babilonie : logofeția din Franța medievală, Villon „rîmlean” (adică
unul... carele de la Rîm se trage !), cuvîntul ,,năpristan” pe care nu-1
înțelege nici un romîn ce știe franțuzește, nici un francez ce ar ști romî-
nește...; cît privește cuvîntul... vestimentar, eu nu l-aș putea rosti
pe scenă, el face parte din garderoba conversației casnice, intime. E nece-
sar așadar, uneori, pentru cultivarea limbii — și de higiena ei; altfel se
ajunge la exersarea expresiei insalubre, chiar a prea sfintei înjurături.
Sînt împotriva impunerii forțate a provincialismelor care au, înde-
obște, o circulație restrînsă ca arie ; altfel riscăm a citi cu dicționarul
romîn-romîn, bunăoară, „L’impromptu de Versailles” (Improvizația de la
Versailles) ca să aflăm ce poate însemna ,,josnicii hatîrgii” ce-ți dau în
cap ,,la aman” care împart ,,hiritisanii” etc.
Limba pe care o vorbește actorul trebuie să fie o limbă vie, clară, în
care ideea să fie etanșă cu vestmîntul ei. Expresie a acestei necesități,
replica e forma cea mai scurtă de dialog, modul cel mai firesc de a comunica
ideea ; ca în opera lui Caragiale. Actorul răspunde pentru cuvîntul pe care-1
proferă. Cuvîntul are o viață a lui, are o biografie, fiindcă e viu. Cuvîntul
e foarte necesar și foarte primejdios în același timp : alină sau ucide. Deci
e nevoie de multă, foarte multă diligență cu el. Din aceste motive, actorul
sau regizorul (ce muncă interesantă pentru secretariatul literar al teatre-
lor !) supune textul dramatic pe care lucrează, multor lecturi, îl studiază
organic, îl cercetează cu grijă pînă în inima lui — cuvîntul. Ne plac repli-
cile scurte (în sensul economic), plivite de balast, simple și pline de sevă,
încît conversația dintre actor și spectator să se desfășoare firesc (neartificial),
articulată pe ideea care urmează a fi exprimată.
★
Munca aceasta a omului de teatru cu textul (tradus îndeobște)
^ste destul de anevoioasă, atunci cînd e făcută în mod exigent, căci de
multe ori ne aflăm în fața unor greșeli funciare de exprimare, textul fiind
nebulos. Iată o mostră de asemenea criptogramă stilistică mai la îndemînă ;
un diplomat (britanic) exprimîndu-se în limba foarte barocă a traducă-
torului romîn :
Thorneycroft : Glorioasele noastre tradiții politice, mi-a spus o dată, într-o clipă
de bună dispoziție, unchiul Arthur, se află la înălțimea gentlemenului care pe neașteptate
bagă de seamă că nu mai poate oferii femeilor ceea ce ar dori și ar avea. De aceea e cu atît
mai grăbit a le cucerii; dar cînd ajunge să se încumete la faptă, se preface că nu vrea să
ie jignească și le cedează în grabă și cu eleganța unei brute virile...
(,,DIPLOMAȚII” - Peter Karvas)
CULTIVAREA LIMBII IN DISCUȚIE PUBLICĂ
39
Textul acesta, care ar trebui să aibă foarte mult umor sec, nu este
decît o beție de cuvinte care nu pot fi cîtuși de puțin... ,,la înălțimea gentle-
menului”, diplomatul în cauză trișîndu-și autorul care l-a vrut spiri-
tual. (Evident, textul nu s-a jucat în limba traducătorului.) Exemple de
acestea ar putea fi nenumărate ca să se vadă că munca actorului pe text
nu e atît de simplă, cînd textul are greșeli sau neconformități de stil, cînd
limba nu e stăpînită organic de autor sau de traducător. Pe de altă parte,
oricît de impresionant ar fi textul literar la lectură, cînd e rostit s-ar putea
să fie palid. De ce ? Ce s-a petrecut ? Imaginea are acum alt regim de vite-
ză, atît !
Ce rol poate avea în general intelectualitatea în acțiunea de culti-
vare a limbii literare ?
Scriitorii să-și construiască fraza pe aluatul ideii. Să-și stăpînească
formele de expresie, ca să nu se lase tîrîți de hamuri, în voia acestora.
Să-și tempereze flacăra cu care-și sudează imaginea ca să nu ajungă la
violențe de limbaj. Să scrie în formele cuminți ale limbii noastre cea de
toate zilele, așa fel încît, dacă inovează, dacă descoperă forme noi de
expresie, totuși acestea să fie rezultatul unui proces firesc și general de ger-
minare.
Criticii de artă și publiciștii în genere — care explică celor mulți
ceea ce exprimă cei puțini, agenții care pot deforma mai ușor graiul și
scrierea, fiindcă sînt mai liberi în găsirea mijloacelor de comunicare —aceștia
să scrie mai concis, să nu se lase impresionați de sonoritatea sau culoarea
frazei, nici de ondularea ei lungind-o pînă cînd ideea se scurge la infinit,
să găsească drumul cel mai scurt și să evite căderile în stilul gongoric
de tipul asemuirilor actorului dramatic cu. . . o orgă sau o piculină !
Și fiindcă una din ,,expresiile la modă” discutate în revista nr. 3 —
este „la modul...”, îmi îngădui a o semnala și în publicistica teatrală sub
forma : „la modul Beligan”. Evident e vorba de stilul Beligan, așa cum
există un stil Birlic, un stil Aura Buzescu, un stil Calboreanu, un stil Vraca
etc. Să-l lăsăm așadar pe admirabilul nostru actor Radu Beligan să-și
promoveze „stilul” său atît de personal, deci să-l păstrăm între noi, în
cadrele teatrului. Să nu-1 lăsăm să treacă între cele opt moduri ale Grama-
ticii, indicativ, conjunctiv etc. etc. Modul este forma pe care verbul. ..
Dar Beligan nu este un verb, el este un actor și încă unul de frunte, iar
verbul, cuvîntul îi este unealtă.
în concluzie socotesc că ar trebui să fie angajați, în studiul și proble-
matica limbii noastre literare, în afară de scriitori și specialiști, — și oamenii
de teatru, actori și regizori care aduc cu ei intuiția acustică a limbii, simțul
cuvîntului rostit, cunoașterea profundă a acelei forme fundamentale de
comunicare a ideilor, replica, dialogul. Iar forma dialogată ajunsă la per-
fecțiune sintetică este însăși opera lui Caragiale la care stilul vorbirii
directe este însuși stilul de vorbire al epocii noastre. Stilul — care defi-
nește omul, cum spunea Buffon — îl definește în cadrul său istoric, social.
40
LIMBĂ LITERARĂ
Dialogul modern este viu și concis, rapid și fără ocolul baroc al perioade-
lor. Timpul aleargă mai iute ca oricînd de cînd noțiunile de viteză și spațiu
au luat aspecte cosmogonice. Iar gîndul, ideea nu pot rămîne în urmă.
RĂSPUNSUL ARTISTULUI EMERIT ȘTEFAN CIOBOTĂRAȘU
1.	Prin cultivarea limbii înțeleg preluarea limbii curente, uzuale
a întregului popor și transpunerea ei în forme complexe, variate, după
toate exigențele artei scrisului. Ea trebuie să fie expresia gîndirii superioare,
capabilă să oglindească cît mai bine fizionomia culturii poporului nostru,
gradul lui de civilizație. Limba nu se naște o dată cu gînguritul pruncilor.
Generațiile vin și-o găsesc gata formată, ca rod al altor generații anterioare,
o îmbogățesc cu cuvinte noi și o transmit, mai departe, viitorului. Are
deci trecut — un trecut foarte îndepărtat, are prezent și neapărat viitor.
Nu-i o zestre adunată peste noapte. Cultivarea ei ne cere să îmbinăm în
chip armonios tradiția limbii cu inovația, s-o familiarizăm cu gîndirea
noastră contemporană.
Căci limba nu suportă violări. Apă liniștită și adîncă, înaintează
încet, dar fără gînd de întoarcere. Unii parcă ar vrea totuși s-o întoarcă
înapoi, de dragul termenilor arhaici. Noi ne iubim limba din pasiune și
respect pentru poporul care o vorbește. N-ar fi o impietate să n-o poftim
azi la marele ospăț al culturii ? Întîi pe poetul ei anonim, cel care i-a dat
transparență și gingășie. Apoi, după modelul acesta, pe celelalte modele —
dintre care luceafărul eminescian se înalță în fiecare seară cu amintirea
marelui poet...
2.	Greșeli de limbă sînt multe. Greșeli de tot soiul: din necu-
noașterea exactă a sensurilor, din nerespectarea acordurilor, a regulilor
gramaticale sau a ortografiei. Vă mărturisesc că de multe ori nu știu unde
să pun virgula și-atunci... inventez un fel de linie. Dar greșelile cele
mari le fac strîmbătorii de gîndire, care sînt și strîmbători de limbă.
Au făcut epocă greșelile de limbă ale lui Farfuridi, prinse cu grijă de
Caragiale în vîrful boldului pe frontispiciul ,,culturii” acelei societăți.
Consider greșeală de limbă și excesul de terminologie, ca acela pe care-1
izbește Creangă de capul lui Trăsnea (nu e vorba de termenii necesari
omului de știință sau specialistului, pentru a-i da putere de abstractizare
în munca sa, ci de ,,argoul” unor snobi). Greșeală de limbă mai este,
cred, și teribilismul unor poeți sau critici care pozează în oameni deosebiți,
neînțeleși, parc-ar vorbi limba zeilor. Orice incoerență de gîndire în artă
se traduce în incoerență de limbă și invers.
3.	De cultivarea limbii se ocupă mai întîi, nemijlocit, însuși poporul,
pentru că lui îi place să cuvînteze din leagăn pînă la moarte. După aceea
vin specialiștii, oamenii de știință care-o drămuiesc bob cu bob, îi sezisează
fenomenele, fluctuațiile, erorile. Avem și noi, actorii, o anumită ureche
interioară, cum s-ar spune, simțul limbii, cînd nu cădem în exagerări.
Actorul trebuie să aibă cultul cuvîntului semănat în mulțimile ascultătoare,
pentru că acest cuvînt vine de mai departe și va merge departe.
CULTIVAREA LIMBII IN DISCUȚIE PUBLICA
41
4.	însă cel care se ancorează de-a dreptul în inima limbii este scrii-
torul. Creangă a țîșnit din realitatea limbii ca o explozie necesară. Limba
lui nu e scrisă, e vorbită; e înrudită prin rădăcini cu teatrul. Dar celălalt
povestitor, Mihail Sadoveanu? Cum și-a plăsmuit oare limba? Ca un
foșnet al apelor și-al pădurilor ? De unde și-a luat tonul liric, eposul ?
Din povestea cronicarului, îmbinată cu inima poporului, după cum singur
mărturisește. Munca actorului apare modestă, orală, cu acțiune momen-
tană, față de munca prelucrătorilor de limbă. Totuși, fără să-1 parafrazez
pe Mihai Beniuc, în modesta mea calitate de interpret voi spune, ca și
d-sa, că am intuiția limbii noastre, păstrînd bineînțeles proporțiile.. .
încheind, voi spune că problema cultivării limbii e mult mai vastă
decît am arătat eu aici, cu toate că, mi se pare, am vorbit prea mult.
Ea nu se pune numai în domeniul beletristicii ci, cu o și mai mare acuitate,
în cel științific. Opera de popularizare a științei este o problemă de stat —
deci o problemă a noastră. Optez pentru o limbă simplă, îmbietoare,
expresivă, pentru a încălzi formulele reci cu care tare nu m-am împăcat
în școală. Rolul intelectualilor în literarizarea limbii va fi eficient în măsura
în care ,,dînd” poporului, vor ști să și ,,primească” de la popor învestitura
limbii lui, pînă la ștergerea deosebirilor dintre sat și oraș, dintre munca
intelectuală și cea fizică. Primind impulsuri și dintr-o parte și din alta,,
limba se va dezvolta într-o realitate unică, din care, însă, se vor naște
mereu forme și mai variate, stiluri și mai diferite, dînd o și mai mare
mlădiere, gingășie și frumusețe limbii noastre literare.
SCRIITORII ȘI DEZVOLTAREA LIMBII ROMÎNE
LITERARE MODERNE *
DE
GH. BULGĂR
Influența pe care o exercită creația artistică literară asupra dezvol-
tării limbii literare este o problemă care a trezit interes încă de la începutul
modernizării culturii romînești. Azi această problemă e actuală. în discu-
tarea ei s-au conturat două curente de idei opuse : unii au susținut că
scriitorii au jucat un rol preponderent în dezvoltarea limbii moderne,
alții au subestimat sau au neglijat contribuția scriitorilor la dezvoltarea
limbii.
Pentru a înțelege mai bine valoarea acestei contribuții trebuie să
vedem mai întîi ce înseamnă dezvoltarea limbii și cum se leagă, în pers-
pectiva istorică a evoluției culturii naționale, activitatea scriitorilor de
progresele treptate ale limbii, în funcție de mediul, de condițiile și de
cerințele obiective ale momentului istoric determinat. Vom încerca să
aplicăm unele concluzii ale cercetării științifice mai noi la interpretarea
datelor obiective ale istoriei limbii romîne moderne, pentru a contura
mai clar rolul scriitorilor în acest domeniu.
Dezvoltarea limbii presupune, în ansamblu : a) îmbogățirea lexicului
cu elementele necesare exprimării exacte, nuanțate, a ideilor, a realității
în continuă mișcare; b) stabilirea unui sistem de norme gramaticale bine
articulat1; c) sporirea mijloacelor stilistice, crearea stilurilor limbii literare,
în funcție de sarcinile sporite ale comunicării. Toate aceste aspecte reclamă
o perspectivă istorică amplă. Activitatea scriitorilor trebuie inclusă în
această perspectivă, căci a privi creația lor numai cu ochii prezentului,
de la nivelul înfloririi culturii și a limbii contemporane, constituie o eroare
evidentă, în sensul confundării planurilor istorice.
* Comunicare prezentată în colectivul de limbă literară al Institutului de lingvistică
din București, la 5.X1I.1959.
i) Pentru lămuriri mai ample cu privire la ideea de progres în limbă, cf. Introducere în
lingvistică, de un colectiv, sub conducerea acad. Al. Graur, Ed. științifică, 1958, p. 210—232.
SCRIITORII ȘI DEZVOLTAREA LIMBII ROMÎNE LITERARE MODERNE
43
Problema dezvoltării limbii s-a pus altfel în prima jumătate a seco-
lului trecut, și altfel în epoca de azi. Rolul scriitorilor este inegal în diversele
faze ale evoluției limbii literare moderne 1.
Vorbind despre limba romînă, cred că trebuie să distingem clar
două faze : a) perioada îmbogățirii, a înnoirii limbii literare, a cristalizării
ei într-o limbă literară națională, sub impulsul modernizării literaturii și
culturii, sub influența frămîntărilor politice, a năzuințelor progresiste care
au culminat cu anul 1848; b) faza evoluției estetice a limbii, afirmarea
stilului artistic individual la un nivel superior (Eminescu, Slavici, Cara-
giale, Coșbuc, Delavrancea etc.).
I
în prima perioadă, pînă la constituirea unei limbi literare naționale,
deci pînă pe la mijlocul veacului trecut2, rolul scriitorilor este considerabil.
Ei au înțeles mai bine decît oricine, tocmai pentru că lucrau permanent
cu mijloacele limbii, trebuințele obștești în domeniul comunicării. în
acel timp încă nu se punea problema specializării, a diferențierii domeniilor
de activitate culturală. Scriitorii au fost nu numai creatori de literatură,
dar și oameni de știință, îndrumători culturali, traducători, jurnaliști,
s-au ocupat de teatru, de învățămînt, de politică. Problema limbii era
capitală ; modernizarea, evoluția, perfecționarea ei apăreau sub trei aspecte :
a) îmbogățirea lexicului cu termeni necesari; b) normarea, perfecționarea
structurii gramaticale; c) unificarea limbii.
Toate aceste probleme au~tat în centrul preocupărilor celor mai
de seamă scriitori de pînă pe la mijlocul secolului trecut, care au fost și
filologi; opera lor conține, în mare, două capitole : literatură propriu-zisă ;
contribuții lingvistice, idei despre dezvoltarea limbii. Acest din urmă
capitol predomină uneori (la Maior, la Heliade, la Russo).
Să urmărim acum prin cîteva exemplificări rolul scriitorilor din
această etapă în dezvoltarea limbii, așa cum am interpretat-o mai sus.
a)	înnoirea lexicului s-a văzut încă de la începutul veacului al
XVIII-lea. Cantemir, cronicarii (mai ales Miron Costin) și în special repre-
zentanții Scolii ardelene au introdus în operele lor multe neologisme,
necesare exprimării adecvate a ideilor noi. Șincai a folosit, numai pe cîteva
pagini ale Hronicii sale, voi. III, termeni, atît de perfect adaptați, încît
și azi circulă la fel: arhivă, decret, comunitate, controversă, dizgrație, imuni-
tate, instalație, patronat, reprezentație, solemnitate etc. Opera lui Șincai s-a
tipărit însă tîrziu (prima ediție completă apare la 1853), așa încît influența
ei a fost mică. Dar cărțile lui Petru Maior, de asemenea bogate în neolo-
gisme, au circulat în toate provinciile romînești, fiind bine cunoscute
generației ulterioare de scriitori (lui Heliade, Negruzzi, Russo etc.). Cir-
1 B. Cazacu, Despre cercetarea limbii și stilului scriitorilor, în „Omagiu lui lorgu Iordan”,
1958, p. 152.
2 lorgu Iordan, Limba literară (privire generală), în Limba romînă, 1954, nr. 6.
44
LIMBA LITERARĂ
culația acestei opere a putut impune pe : cauză, curiozitate, dogmă, expe-
diție, -fabulă, memorie, ocazie, severitate, uniformitate etc. \ cuvinte noi,
necesare, căci romînii, ,,pînă acum în limbă romînească numai de lucruri
de casă, de lucruri de jos, de care grăiesc toate moașele au fost deprinși
a vorbi, și cu sine și cu alții” 2. Societatea pășea pe calea unui progres
vizibil, dornică să se emancipeze de sub exploatarea feudală, de sub
jugul oprimării turcești și, în Ardeal, de sub Habsburgi; deci avea nevoie
de mijloace culturale noi și de o limbă modernă.
Discuțiile care au avut loc apoi în primele patru decenii ale secolului
trecut cu privire la introducerea și fixarea unor norme de adaptare a
neologismelor (romanice, în primul rînd) au luat o mare amploare ; în
parte le-am consemnat într-o antologie3. Aici nu vreau să dau decît
cîteva exemple concludente în privința rolului pe care l-au avut scriitorii
în înnoirea sistematică a lexicului.
Secole la rînd, autorii nenumăratelor predoslovii care precedau
traducerile (religioase) din alte limbi, s-au plîns de „neajungerea”, de
,,sărăcia” limbii romîne, a vocabularului ei. Primii scriitori moderni, în
acord cu mersul civilizației, se străduiesc să umple golurile. în 1825,
Momuleanu e conștient că introducerea neologismelor poate stîrni multe
discuții; cuvintele noi erau însă reclamate de progresul gîndirii și al socie-
tății : ,,Eu am întrebuințat multe cuvinte străine și știu că mulți o să
facă dispote și o să mă defaime — scrie el în prefața la Caracter uri
dar facă ș-împutează-mi că sînt mulți cărora le va plăcea și părerea mea,
și de mă rătăcesc eu, mă mulțumesc a mă rătăci cu Văcărescul, întâiul
neamului gramatic, pentru că de ne vom ținea tot de acestea prejudecăți,
totdeauna mai rău vom fi rătăciți și limba nu se va mai lucra în veac și
atunci în zadar ne mai putem numi că sîntem și neam”.
Trei idei importante se desprind din acest scurt pasaj : existența
unei probleme controversate a neologismelor ; numărul partizanilor înnoirii
nu era mic; ,,lucrarea” limbii angajează prestigiul politic, cultural al
societății. Preocuparea de a fixa cîteva norme de adaptare a neologismelor,
vizibilă la Maior (:să luăm din latină și de la limbile romanice surori),
continuă mai intens și se conturează după puțin timp. Precizări excelente
și îndrumări practice de cea mai mare valoare aduce Heliade, peste 3 ani,
în 1828, în vestita lui Gramatică, tipărită la Sibiu. Nu citez decît un pasaj
important din prefață, pentru a vedea că scriitorul era și un lingvist
realist, în acea perioadă, cînd încă nu ajunsese la exagerările italienizante :
,,Vorbele streine trebuie să se înfățoșeze în haine rumînești și cu masca
de rumîn înaintea noastră. Romanii, strămoșii noștri, de au primit vorbe
streine, le-au dat tiparul limbii lor : ei nu zic patriotismos, enthusiasmos,
cliros ș.c.l., ci patriotismus, entusiasmus, clerus. Francezii asemenea nu
zic gbeografia, energhia, chentron, ci jeografi, enerji, santr, precum și ita-
lienii : geografia, energia, centro. Asemenea și noi, de vom voi să rumînim
zicerile aceste toate de sus, trebuie să zicem : patriotism, entuziasm, cler,
1 P. V. Haneș, Dezvoltarea limbii literare romîne, ecf. a II-a, 1926, p. 50; cf. și D. Ma-
crea, Lingviști și filologi romîni, 1959, p. 64 — 65.
2 P. Maior, Istoria pentru începutul romînilor în Dachia, Buda, 1812, p. 5.
3 Gh. Bulgar, Scriitorii romîni despre limbă și stil, 1957, 272 p.
SCRIITORII ȘI DEZVOLTAREA LIMBII ROMÎNE LITERARE MODERNE
45
nație, ocazie, comisie, geografie, energie, centru, punt, soțietate, libertate,
cualitate, privileghiu, coleghiu, sau mai bine, privilegiu, colegiu, după
geniul și natura limbii”.
Din Gramatică, ideile lui Heliade au trecut în alte articole ale sale
iar aplicarea lor practică o vedem mai ales în periodicele pe care el le-a
condus : Curierul rumînesc, Muzeu național și revista Curier de ambe
sexe. Acestea au făcut școală. In paginile lor au apărut însemnate lucrări
literare, științifice, cronici și articole în legătură cu dezvoltarea limbii.
C. Negruzzi a încercat formularea unor principii esențiale, încă înaintea
publicării celor mai importante opere literare ale sale. Despre stabilirea
unor norme de adaptare a neologismelor e vorba într-o scrisoare a sa
către Heliade, din 1 iunie 1836 : ,,Cunoaștem greșala noastră la zicerile
neutre, pe care noi le întrebuințăm în neam femeiesc : privileghia, coleghia
și făgăduim că ne vom îndrepta, deși dv., care sfințiți neamul neutru,
ziceți că ar trebui să zicem în loc de substantive, verburi — substantivi și
verbi; apoi atuncea ar trebui să zicem și în loc de scaune, scauni; în loc
de drumuri, drumi, prin urmare doi scauni, trei drumi etc. Dta însă zici :
,,la unile numai”, dar care sînt acele unile ? Se pot ele ști fără dixioner?
Și oare dacă s-ar da această voie a preface din neamul neutru în bărbătesc,
fieștecare noitor, ca să facă și el ceva, vrînd să neutreze și să prescurteze,
nu s-ar face aceasta nu o regulă, ci o zăhăire gramaticească ?”.
Schimbul de scrisori dintre cei doi scriitori, publicat în
național din 1836, reprezintă un document prețios cu privire la rolul
scriitorilor în dezvoltarea limbii. Recomandările formulate acolo au găsit
o imediată aplicare practică în scris.
Pe lîngă Heliade și Negruzzi, mai existau și alți scriitori însuflețiți
de principiile îmbogățirii și modernizării limbii. Asachi remarca existența
unui curent de idei în favoarea neologismelor, care ,,nu urmează din
plecarea de a introduce în limba noastră cuvinte străine, fără care ar
putea rămîne, ce din nevoia de a tîlcui, cu mai mare credință, ideile și
zicirile tehnice aflate în original” 1. Bolliac a intervenit cu succes cu unele
retușări ale neologismelor. Conachi își încheia scrisoarea lui către mitro-
politul Veniamin cu propunerea de a adopta neologismele în forma :
ocupație nu ,,occupation”; de a scrie furtună nu „tampetă”, de a prefera
formele scurte.
în Ardeal principiile normative stabilite de ,,Societatea filarmonică”
(pe baza recomandărilor lui Heliade și Negruzzi), apoi concluziile discu-
țiilor de pînă la 1840 dintre scriitori, au avut un mare răsunet. Lexicul
Gazetei de Transilvania din 1840 apare modern, plin de neologisme, la
fel adaptate ca în Țările romînești.
în legătură cu această problemă trebuie să remarcăm că procesul
înnoirii s-a îmbinat cu efortul ,,literarizării”, părăsindu-se cuvintele și
formele regionale, pentru a da un aspect modern lexicului. Edițiile succe-
sive ale textelor literare sînt pline de modificări în acest sens. Fonetismele
moldovenești și ardelenești tind să dispară. Negruzzi înlocuiește pe agiuns,
rădica, sămăna prin ajuns, ridica, semăna, și preferă uneori neologismul în
1 înainte cuvîntare la Istoria imperiii rosiene, Iași, 1832.
46
LIMBĂ LITERARA
locul cuvîntului vechi: timp, invitat, onor, nutri în loc de vreme, poftit,
cinste, hrăni, așa cum va face și Gr. Alexandrescu.
Modernizarea limbii se vede și în îmbogățirea sistemului derivării,
încep să fie întrebuințate tot mai multe prefixe și sufixe neologice, spriji-
nite în mare măsură de scriitori. Heliade îndemna să facem de la loc pe
localitate, local, ca și francezii; iar după: sare-resare pe ducere-reducere,
începere-reîncepere, după coprindere, contenire, pe : concetățean, compatriot.
Negruzzi se mira de ce unii folosesc pe răspuns, răsturnat, răsuflare, des-
făcut, dar se feresc de revedere, reluat, recunoștință, desprețuit.
Curentul în favoarea primirii neologismelor romanice a putut repede
duce la exagerări. Scriitorii au reprezentat frîna critică a selectării, potrivit
principiilor izvorîte din structura însăși a limbii și din necesitățile evidente
ale comunicării. înnoirea lexicului s-a realizat cu repeziciune. în puține
decenii dispar elementele greco-turcești superflue 1 și mai ales cele de
jargon și se ajunge la o generalizare a neologismelor romanice, nu numai
în literatură, ci și în presă 2 și în actele administrative, în manuale etc.
Traducerile și teatrul au influențat în mod pozitiv îmbogățirea lexicului,
ca și presa. Trebuie să subliniem faptul că în această primă perioadă a
dezvoltării limbii, exagerările neologistice, pedantismul, inovațiile subiec-
tive, imitația fără discernămînt critic s-au ivit, nu în literatură, ci în
rîndurile presei și ale autorilor minori. Acțiunea bine inițiată de scriitori
a căpătat mai tîrziu o deviere cosmopolită la autorii care nu erau, ca
scriitorii, în contact strîns cu izvoarele istorice și populare ale limbii.
*
b)	Scriitorii s-au ocupat intens și de problemele normelor gramaticale
și au formulat principii juste pentru fixarea acestor norme. Voi cita cîteva
exemple din numărul mare al tezelor formulate între 1830—1840. Negruzzi
lăudînd inițiativa lui Heliade de a scrie regulamente nu regulamenturi,
recomandez nu recomanderisesc, îl critică în același timp că folosește, în
mod greșit, un plural neregulat : fii, în loc de fiii. ,,La aceasta mi-e de
mirare pentru ce dv. acolo lepădați articolul la numărul plural și faceți
o greșală gramaticească; au doar vă sfiiți de nătărăi ?
însă-n ceasul de pe urmă dați-mi voi pe fii mei
Să mor într-ale lor brațe, să-mi închiză ochi mei.
(Fanatismul)
De ce să nu fie fiii și ochii ? Versificarea nu pătimea”. (Corespon-
dența. . în ,,Muzeu național”, 1836).
Pentru a face deosebirea între singular și plural la verbe, Heliade
intervine cu o propunere nouă, pornind de la un amănunt lingvistic de
ordin regional: „Rumînii în deobște cum și cărțile lor zic : oamenii cînta,
și bănățenii, în parte zic : oamenii cîntau, vorbeau.. . și gramaticește zic
mai bine” (Curier de ambe sexe, 1,1836,1838, p. 373). Sugestia s-a impus în
1 Tud’or Vianu, Probleme de stil și artă literară, 1955, p. 184 — 186.
2 Gh. Bulgăr, Limba și stilul primelor periodice rominești, în „Contribuții la istoria:
limbii literare în sec. XIX”, voi. II, p. 54 — 72.
SCRIITORII ȘI DEZVOLTAREA LIMBII ROMÎNE LITERARE MODERNE	47
sistemul de norme gramaticale ale limbii. Cam în aceeași direcție se orienta
și C. Negruzzi cînd, împotriva connaționalilor săi moldoveni1, afirma că
e de acord cu gramatica muntenilor, dacă limba putea cîștiga în claritate,
în precizie, în unitate : ,,Eu am scris a în loc de au, și e în loc de îi. . .
Cuvîntul pentru care am urmat regulelor literaților munteni este că ele
mi-au părut mai potrivite pe tipul limbei, maiînțălese și mai romînești... De
am zis a în loc de au, este că am voit a-i deosebi singularul de plural precum
aceasta se vede în toate limbile ce au o gramatică. De zic e și nu îi, este
iarăși ca să nu amestec verbul cu articolul” (Albina..., 1839, nr. 59).
Un sistem gramatical complet putea fi un bun sprijin în cultivarea
limbii, în perfecționarea mijloacelor de comunicare. Asemenea dovezi ale
contribuției efective a scriitorilor la dezvoltarea limbii moderne se pot
găsi în toate Scrisorile lui Negruzzi (vezi mai ales Scrisoarea a XXXII-a),
în opera lui Eusso, în Scrisorile lui Alecsandri etc. Firește, nu totdeauna
s-a nimerit drumul cel mai bun. în toate sectoarele vieții politice și cultu-
rale exista însă o năzuință către progres, progres pe care și limba trebuia
să și-1 asigure, pentru a-1 putea propaga peste tot. Eforturile au dat roade
numai cînd corespundeau tendințelor și posibilităților de asimilare a
elementului nou. Altfel, nici chiar Alecsandri, cu ,,regalitatea” lui literară,
n-a putut altera sistemul, deși uneori a încercat : el n-a putut impune pe
onor, seanță, diplomul, afișă, creancier, dilemuri, cu toate că uneori a
insistat pentru adoptarea unora : „Mult aș dori să adoptezi (scria el lui
lacob Negruzzi la Convorbiri, în 1877) și cuvîntul onor, în loc de onoare,.
fiind mai sonor, mai bărbătesc” (Scrisori, I, 37); iar peste 10 ani aceeași
insistență zadarnică : „Ce păcat că nu vrei să scrii onor în loc de onoare”
(ib. p. 90). Altădată scriitorul a fost corectat de un om simplu, într-o
problemă de gramatică : pluralul Balcanuri era artificial, contra siste-
mului gramatical al limbii noastre : „Am fost deșteptat la aceasta de
către profesorul satului care într-o zi a venit la mine înadins să mă întrebe
dacă trebuie să învețe pe copii a zice : Carpaturi, Alpuri, precum am zis
eu Balcanuri... Și i-am spus că am comis o greșală cît acei munți cînd
am alunecat a le da o terminație nepotrivită lor” (ib. p. 99).
Inovația era acum limitată. Configurația unui tezaur lexical, înnoit
după anumite norme (din care am citat cîteva) și cadrul normelor se
statorniciseră, în bună măsură prin contribuția fundamentală a scriito-
rilor citați. Căci, într-adevăr, din cele 10 gramatici enumerate de Heliade,.
lucrarea acestuia, deci a unui scriitor, a jucat un mare rol în modernizarea
limbii. Problemele fundamentale ale lexicului, gramaticii, stilului, au fost
așadar clarificate și rezolvate pozitiv prin participarea scriitorilor-filologi
la înnoirea, normarea și unificarea limbii literare.
Acest fapt se vede și în organizarea frazei, în dezvoltarea mijloacelor
stilistice, a stilurilor moderne.
c)	Construcția sintactică și stilistică se limpezește mereu în opera
scriitorilor. Influența modelului folcloric și a literaturii franceze a fost
1 P. V. Haneș, op.cit., p. 189.
48
LIMBĂ LITERARĂ
considerabilă : fraza devine mai densă, elementele se organizează simetric.
Preceptele marilor scriitori europeni încep să fie aplicate în literatură,
în presă, în lucrările științifice, chiar în textele administrative. în jurul
lui 1848 rolul unor scriitori ca : Bălcescu, Heliade, Bolliac, Alecsandri,
Kogălniceanu, în mișcarea politică a fost considerabil. Prin ei, atît lite-
ratura cît și jurnalele și actele oficiale încep să fie scrise mai clar, mai
concis : „Adio lungile perioade ale vechilor hrisoave, a anaforalelor adresate
domnitorilor, infinite, încurcate, unde punctul și virgula erau ca niște
oaze rare, la distanță de 10 sau 15 rînduri, hrisoave și anaforale din care
erai nevoit să neglijezi trei sferturi pentru a ghici mai degrabă, decît a
înțelege sensul disimulat în mijlocul cîtorva grupuri de cuvinte ascunse” x.
Primii noștri scriitori clasici, sub influența franceză și a izvoarelor
istorice și populare (cronicarii și folclorul), părăsesc cu totul calea tiparelor
sintactice vechi, imitate adesea după modele străine complicate, preten-
țioase. Organizarea frazei în unități mici, în legături interne clare, simple,
înseamnă desigur un progres. Literatura acestei epoci ajunge la o originală
prelucrare a acestor izvoare și influențe, astfel încît în numai cîțiva ani
mijloacele stilistice sporesc în volum și cîștigă în valoare. Grija de sime-
trie2, ordinea logică a părților, ritmul calculat dau frazei armonie și
claritate. Iată bunăoară cîte un exemplu de fraze simetrice din Negruzzi
și din Kogălniceanu : „Toți alergară pe acasă cu părul zburlit, cu grija
în suflet, cu groaza în inimă, gîndind la scena ce văzuseră și temîndu-se
să nu găsească asemene priviliști pe acasă-le” (C. Negruzzi, Au mai pățit-o
și alții în C^mer de ambe sexe, II, 1838—1840, p. 165) ; „Istoria
trebuie să fie, și a fost totdeauna, cartea de căpetenie a popoarelor și a
fieștecărui om îndeosăbi; pentru că fieștecare stare, fieștecare profesiune
află în ea regulele de purtare, sfat la îndoirile sale, învățătură la neștiința
sa, îndemn la slavă și la fapta bună (Kogălniceanu, Cmint pentru deschi-
derea cursului de istorie națională. . ., 1843).
Despre Bălcescu, O. Densusianu spunea că e „arhitectul frazei
noastre” 3 ; afirmația poate fi sprijinită pe nenumărate citate din opera
scriitorului muntean : „O istorie cu adevărat națională ne lipsește — scria
Bălcescu în Magazinul istoric pentru Dacia din 1844. — Ea zace încă sub
praful cronicelor contemporane. Nimeni pînă acum nu s-a încercat s-o
dezgroape. Toți cîți s-a îndeletnicit cu scrierea istoriei n-au făcut decît
biografia stăpînitorilor. Nimeni nu ne-a reprodus cu acurateță instituțiile
sociale, ideile, simțămintele, obiceiurile, comerțul și cultura intelectuală
a veacurilor trecute”.
în toate aceste opere literare și în alte lucrări mai mici, uitate în
paginile revistelor, s-a desfășurat o tematică bogată, într-o limbă modernă
care pare contemporană. De varietatea preocupărilor se leagă și dezvol-
tarea stilurilor. Scriitorii vremii au făcut ziaristică, au scris cronici, repor-
taje, discursuri, analize morale și s-au ocupat uneori și de știință. Din
1 Poinpiliu Eliade, Hist. de l’esprit public en Roumanie, au XlX-e siecle, voi. II, 1914,
p. 344.
2 P. V. Haneș, op. cit., p. 204 și urm.
3 Evoluția estetică a limbii romîne, curs litografiat, voi. II, p. 238.
SCRIITORII ȘI DEZVOLTAREA LIMBII ROMÎNE LITERARE MODERNE
49
lucrările lor, înnoirea lexicului, norma gramaticală sau figurile stilistice
au trecut în presă, în stilul publicistic și au putut prinde rădăcini în mase.
Primul cotidian romînesc Romînia, redactat de Aaron și Hill care nu
erau scriitori, propaga o limbă modernă admirabilă, după ce Curierul
și revistele lui Heliade și ale lui Asachi deprinseseră pe cititori cu proble-
mele limbii, cu vocabularul și construcțiile noi, de felul celor citate mai
sus. E un caz rar, cred, în istoria limbilor, cînd, într-un timp atît de scurt,
se trece, aproape brusc, la modernizarea lexicului și a sintaxei. Urmele
acestei schimbări se reflectă, în parte, în modificările făcute chiar de scrii-
tori în textul operelor lor literare din edițiile succesive.
Definiția dată de Heliade cultivării limbii, la 1836, n-a rămas o
vorbă goală. îndemnul lui e util și azi: ,,A cultiva o limbă, va să zică a o
curăța de tot ce nu este al său și nici nu poate simpatiza cu dînsa, a pune
tot lucrul și toată vorba la locul său, a boteza fiecare idee cu numele său,
a o scăpa de tot ce poate fi echivoc și a o face să exprime ceea ce gîndește
cineva, iar nu alta”. {Corespondenta dintre doi romîni, în „Muzeu național”,
1836).
Literatura și preocupările din domeniul limbii ale scriitorilor noștri
din perioada modernizării culturii și a fixării unei limbi literare naționale
trebuie privite ca un factor însemnat în procesul îmbogățirii, normării
și unificării limbii literare romîne. Nu se poate concepe un alt sector în
care să se fi făcut atît de mult pentru progresul limbii, ca în literatură.
De aceea, scriitorii din prima generație a clasicilor noștri s-au bucurat
de aprecieri elogioase, atît din partea scriitorilor consacrați (Eminescu,
Slavici, Delavrancea, Coșbuc, Sadoveanu etc.), cît și din partea lingviștilor
(Hasdeu, Șăineanu, Philippide, Densusianu). Prestigiul literar și politic
de care s-au bucurat scriitorii din prima jumătate a veacului trecut a
influențat celelalte stiluri. Cîștigurile limbii comune au fost vizibile în
scurtă vreme. într-un stil prin definiție conservator, ca cel administrativ,
altfel se scria în 1850, decît în 1830. Altul era lexicul, alta sintaxa. în
orice caz între documentele aparținînd celor două date există diferențe
de limbă foarte mari, care demonstrează schimbările rapide, sprijinite
atît de masiv de către scriitori.
II
în a doua perioadă, începînd cu deceniul al șaselea al veacului trecut,
după ce limba își cîștigase termenii și formele moderne de comunicare,
scriitorii se ocupă în chip predominant de aspectul estetic al creației lor,
de stilul artistic original. în lucrările lor apare tendința unui echilibru
între tradiție și inovație. Caracterul discuțiilor filologice se schimbă într-o
mare măsură : nu e vorba atît de sistemul limbii, cît de excesele imitației
și ale jargonului. Influențele din afară, la început utile pentru că erau
un sprijin al completării golurilor din lexic, au deviat către exagerări.
Limba literară a presei, a traducerilor, a lucrărilor de știință devenea tot
mai pestriță. Pentru că înnoirea, normarea și unificarea limbii nu fuseseră
4.	- c. 172
50
LIMBĂ LITERARĂ
consacrate oficial în nici un tratat științific, scriitorii neluînd asupra lor
o asemenea sarcină, curentele filologice cu sisteme ortografice și gramati-
cale artificiale (latinismul, purismul, heliadismul) au pătruns în anumite
medii culturale și chiar la Academia romînă. Reacția scriitorilor a fost
promptă și categorică : toți au preferat să scrie ca Negruzzi, ca Alexan-
drescu, ca Bălcescu, ca Alecsandri. îndreptarul limbii era în popor și
în scrierile mai vechi a căror limbă era în același timp și nouă și veche r
ea avea elementele moderne necesare exprimării aspectelor fizice și morale
ale realității, dar era în esență aceeași cu graiul obștesc. într-un moment
în care un lingvist ca Hasdeu ajunsese să formuleze succesiv cîteva sisteme
ortografice (combătute de Philippide și de Tiktin, în numele principiului
fonetic)1, Eminescu admirînd pe cei ,,ce-au scris o limbă ca un fagure
de miere”, scria, cu acea intuiție realistă, specifică scriitorilor filologi de
care se simțea atît de legat : ,,Norma limbii scrise trebuie să fie cea care
există obiectiv și în realitate în gura poporului de jos și a societății mai
fine, iar nu fantasiile mai mult sau mai puțin ingenioase ale filologilor
noștri. Așadar, adevăr obiectiv și nu arbitraritate subiectivă. în acest
proces de a stabili o normă pentru limba scrisă, trebuie luate în considerare
și acele influențe istorice care au rezistat tendinței de espulsiune și s-au
conservat în limba vie” 2.
Scriitorii epocii s-au situat de partea celor care susțineau, împotriva
oficialității, sistemul fonetic. Critica lor viza pe etimologiști, pe puriști,
pe franțuziți și, în general, cosmopolitismul care n-avea nimic comun
cu realitățile noastre. Toate acestea au rămas oare fără urmări pentru
progresul general al limbii ?
Faptul că Odobescu, Alecsandri ș. a. s-au desolidarizat de sistemul
etimologic, de latinismul Academiei vechi și au continuat să scrie cum
vorbea obștea a contribuit la destrămarea curentelor eronate și la impu-
nerea unei limbi literare identică cu cea scrisă de Negruzzi, Bălcescu,
Alexandrescu etc. Ziarele la care au lucrat, ca redactori, scriitorii n-au
ajuns la exagerări ca cele redactate de alți oameni de cultură (să se com-
pare Timpul cu Familia). Scriitorii amintiți în prima perioadă a dezvoltării
limbii literare moderne au fost inovatori de multe ori, pe cînd cei din
generația lui Eminescu și de după el, își îndreaptă privirile către fondul
istoric-popular pe care îl îmbogățesc cu noi valori expresive. Uneori ter-
menii vechi, uitați în documentele primelor veacuri de literatură scrisă
sînt repuși în circulație de scriitori, ca un adaos la mijloacele existente,
un sprijin în plus al capacității de comunicare nuanțată prin limbă. Așa
s-a întîmplat cu ,,a viețui” 3, cu ,,ortac” (folosit de Coșbuc, apoi de Beniuc,
Deșliu etc. și des azi și în presă, în reportaje).
în ce constă atunci contribuția scriitorilor din această a doua etapă
la îmbogățirea și dezvoltarea limbii literare contemporane ? Erorile, arbi-
1 Al. Philippide, Istoria limbii romîne, 1894, p. 260 și urm.
2 Scrieri politice și literare, ed. Scurtu, 1905, p. 21.
3 Cf. I. Coteanu, Note de cultivare a limbii (Cuvinte noi sau arhaisme?), în Limba romînă,
1959, nr. 3, p. 48-49.
SCRIITORII ȘI DEZVOLTAREA LIMBII ROMÎNE LITERARE MODERNE	51
traiul, inovațiile inutile, excesele, probabil că s-ar fi eliminat și fără
intervenția scriitorilor. Uzul și afirmarea tot mai puternică a elementului
popular în limba scrisă, fenomen predominant încă din epoca precedentă,
ar fi impus și generalizat formele cele mai potrivite unei comunicări clare.
Solidarizarea scriitorilor în jurul tendințelor obiective ale limbii, urmînd
calea evoluției firești, a nevoilor colective, n-a exclus îmbogățirea limbii
cu noi elemente necesare.
Ritmul înnoirii s-a încetinit în lexic și în gramatică, dar a rămas viu
în domeniul stilului artistic individual. în perioada dezvoltării estetice a
limbii, influența literaturii asupra sistemului de mijloace de comunicare
colectivă e mult mai redusă, pentru că lipsurile din vocabular și din gra-
matică fuseseră remediate. Limba nu a stat pe loc ; îmbunătățirile structu-
rale sînt totuși aproape invizibile. în schimb, arta de a crea imagini noi
poetice, de a da noi întrebuințări materialului existent, face progrese
sensibile, uneori uimitoare, la marii scriitori. Ce cîștigă limba literară
în ansamblu din opera lor?
în domeniul lexicului sînt aduse în circulație largă regionalisme
și unele arhaisme care devin uneori sinonime expresive, de uz curent.
Prin Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale, Sadoveanu s-au generalizat
în limba literară : bai, cocostârc, coșarcă, curechi, dop, holtei, horn, mai
(= ficat), miță, ortac, sudalmă, tină etc. Odinioară li se reproșa lui Emi-
nescu, Slavici, Creangă, Coșbuc că sînt arhaizanți sau regionaliști. Circu-
lația intensă a operei lor a făcut să nu mai fie nevoie azi de nici un glosar,
ca să le înțelegem perfect opera lor.
Volumul sinonimelor a crescut nu numai prin introducerea regiona-
lismelor, ci și prin atribuirea de sensuri -figurate noi cuvintelor vechi;
acest fapt a extins sfera semantică veche a multor termeni. în contextele
figurate termenul comun își mărește polisemia; noile accepțiuni sînt
în avantajul exprimării mai colorate. Autorii mai mărunți, ziariștii, le
preiau de la scriitori ca să evite construcția obișnuită sau cuvîntul banal.
Cadru cu sensul de ,,mediu”, ,,ambianță” folosit o dată de Bolinti-
neanu : Arta cu natura acolo s-unește Să formeze cadrul cel mai răpitor
(O. 107), a trecut în presă, în reportaje și este azi folosit extrem de frec-
vent : ,,Sinaia este situată într-un cadru pitoresc”. La început, și într-o
măsură și azi, cuvîntul a apărut ca avînd un sens figurat, dar apoi gene-
ralizîndu-se, acest sens nu mai e simțit azi ca ceva neobișnuit. Pe vremea
lui Caragiale, combativ părea un cuvînt nou, folosit rar de scriitori și de
gazetari (Era o gazetă eminamente combativă făcînd crîncenă opoziție 7
O. II 296); azi nuanța figurată a devenit sens comun, des folosit. Con-
glomerat a trecut din sfera terminologiei tehnice, în literatură și în presă,
cu sensul de ,,amestec”, ,,adunătură”, puținrăspîndit azi (Un conglomerai
de cazane, de tuburi, de țevi și scări în spirală, Bogza, A. 63), dar poate
mîine să se generalizeze. Cînd cuvîntul sau sensul figurat apar în serie
succesivă la scriitori, răspîndirea lor e aproape sigură : conjura, ,,a ruga,
a implora stăruitor”, a trecut de la Ghica, la Caragiale, la Sebastian și
a căpătat o circulație considerabilă.
52
LIMBĂ LITERARA
Firește, multe inovații metaforice, îndrăznețe, ale scriitorilor rămîn
doar bunuri ale artei lor de a îmbina, de „a turna în formă nouă limba
veche”. Pe crestai-^ folosit o datăVlahuță cu sensul de „a profila” {Munții
Gorjului își crestează pe albastrul închis al cerului vîrfurile lor înalte).
Probabil că nuanța de sens nu se va extinde. Totuși ni s-a demonstrat,
și în acest caz, că termenul vechi poate exprima în mod mai plastic aspectele
comune ale realității. Creația metaforică, așa cum au arătat Hasdeu 1
și Șăineanu 2, are o mare importanță pentru mlădierea limbii, pentru
dezvoltarea semantică, figurată a termenilor comuni, a celor tehnici.
Am citat exemplele de mai sus din Dicționarul limbii romîne literare în 4
volume (DL), în care s-au înregistrat, pe baza atestărilor din opera scriito-
rilor, numeroase nuanțe noi, metaforice, ale cuvintelor vechi. Cine ar
avea curiozitatea să compare cel mai bogat dicționar vechi al nostru
(DA), al cărui tom II, p. I (F—I) a apărut în urmă cu un sfert de veac
cu dicționarul nou (DL), ar putea constata unele diferențe surprinzătoare
care, într-o măsură, ne ajută să vedem mai bine rolul important al scrii-
torilor în circulația și generalizarea unor termeni noi, introduși, uneori
prima dată și în mod timid, prin cărțile de știință, prin școală, prin presă.
Convingerea multor vorbitori era că dacă un cuvînt nou a apărut și la
un scriitor mare, cuvîntul e bun, poate fi folosit pe scară întinsă.
Iată cîteva exemple din cele două dicționare : hidos, ,,urît, dez-
gustător” etc., nici nu apare în DA; cuvîntul a fost totuși folosit de
Alecsandri, Coșbuc, Hogaș, așa cum ne indică DL. Azi e frecvent și în
presă : „Fața hidoasă a imperialismului”. Tot în DA (1934), fruct înseamnă
„rod” ; în DL și „rezultat, consecință” ; impenetrabil apare în DA numai
ca termen tehnic (în fizică); în DL se dau și 2 sensuri figurate, atestate la
Rebreanu (figură impenetrabilă) și la Camil Petrescu (Mioara. .. impe-
netrabilă ca o manta de cauciuc); înfloritor e considerat de DA ca termen
folosit „în literatură... redînd pe fr. „florissant” (s. v. înflori)] azi e
la îndemîna oricui: cultură, agricultură, regiune înfloritoare. Și exemplele
ar putea fi înmulțite, nu pentru a demonstra că scriitorii joacă un rol
preponderent în dezvoltarea limbii contemporane, ci pentru a sublinia
că aportul lor nu poate fi neglijat, chiar în condițiile de azi, cînd lexicul
se îmbogățește cu termeni noi, mai mult prin știință și presă, decît prin
literatură.
îmbogățirea care ne vine prin opera literară, nu este, ca altădată,
de ordin cantitativ, cît calitativ. Cuvintele vechi pot căpăta însușiri expre-
sive noi. Chiar dacă nu vorbim cum scriu artiștii limbii, ceva din valorile
noi, figurate, ale contextului trece uneori în stilul presei, în cel al științei,
și de aici în limbajul cotidian. Presa care stă între literatură și limbajul
cotidian se însărcinează adesea să transmită cititorilor pe scară largă,
bogăția de nuanțe noi, create în stilul artistic individual. Regionalismul,
termenul popular, neologismul, cuvîntul tehnic, au trecut astfel în limba
comună, cu unele cîștiguri metaforice, consemnate întîi în opera lui Sado-
veanu, Hogaș, Arghezi, Galaction, Topîrceanu. Acțiunea aceasta con-
1 B. P. Hasdeu, Istoria limbei romine, I, 1881, p. 128.
2 încercare asupra semasiologiei limbei romine, 1887, p. 19, 86 — 156.
SCRIITORII ȘI DEZVOLTAREA LIMBII ROMÎNE LITERARE MODERNE
53
tinuă la scriitorii contemporani, în mai mare măsură în ce privește ter-
menul tehnic, fiind preocupați de zugrăvirea realităților noi, a înfloririi
civilizației.
Datorită propagării mai mari a literaturii, a presei etc., diferen-
țele lexicale dialectale sînt pe cale să dispară. ,,Afară de acțiunea cea
irezistibilă a școalei, poetul este agentul cel mai puternie al „limbei
naționale^ ; un agent în care totodată mai limpede decît oriunde aiurii
se " manifestă una din trăsăturile cele mai caracteristice ale aceste,
limbi: amestecul dialectelor^, spunea Hasdeu, precizînd mai departe,
că limba poetică ,,lucrează la unificarea dialectelor^1.
★
Sistemul derivării a căpătat adesea sprijin considerabil din
partea scriitorilor, încă din prima perioadă de dezvoltare a limbii literare,
cum am arătat mai sus. Derivarea cu prefixe și cu sufixe, timidă încă
la Heliade, Negruzzi, Bălcescu, Russo etc., ia o mare amploare la Odo-
bescu, la Hasdeu, la Caragiale, Delavrancea, Vlahuță și chiar la Eminescu.
Acesta a folosit în poeziile și proza artistică, publicate în timpul vieții,
peste 20 de derivate numai cu prefixul neologic re-. Frecvente sînt în opera
scriitorilor moderni derivatele cu : con-, in-, pre-, -bil; -itate, -ism, -iza etc.
Nu încape îndoială că literatura a fost un factor însemnat în generali-
zarea derivatelor cu afixe neologice, ca cele citate mai sus.
Dar întîlnim în opera scriitorilor și creații lexicale proprii; ele nu
sînt numeroase. Acad. Al. Graur a arătat că poetul Coșbuc „a creat,
în acord cu tendințele limbii romîne, un mare număr de formații regresive,
de tipul alint, de la ,,alinta”, formații care se păstrează”2, iar I. Coteanu
ocupîndu-se, nu de mult, de ,,creația lexicală în poezia noastră nouă” 3,
a scos în evidență faptul că : „Spre deosebire însă de ceilalți vorbitori,
poetul inventează cuvinte în mod obișnuit și individual, fiind interesat
în cel mai înalt grad de mecanismul îmbogățirii vocabularului”.
în domeniul gramaticii inovația este extrem de mică. Scriitorii n-au
nici un interes să altereze sistemul statornicit prin contribuția înainta-
șilor. Ei pot recurge uneori la forme arhaice, regionale, pentru a localiza
acțiunea, tocmai pentru că norma e generală și nu poate fi modificată.
Totuși, din prelucrarea artistică a limbii pot apărea ici-colo și forme
gramaticale diferite de cele în uz.
Cele două volume de Studii de gramatică, în care cercetătorii au adus
prețioase completări și rectificări la unele capitole ale Gramaticii Acade-
miei R.P.R., multe amănunte și atestări sînt scoase din operele literare,
în unele chestiuni se atribuie scriitorilor chiar inovații gramaticale sau
o întrebuințare expresivă, de interes general, a unor anumite forme de
conjugare sau de flexiune nominală. Așa e cazul infinitivului atribut
precedat de prepoziția pentru, construcție care pare o „creație personală”
a lui Hasdeu : Pîndea cu nerăbdare numai prima ocaziune pentru a apuca
1 Hasdeu, op.cit., p. 154.
2 Studii de lingvistică generală, p. 42.
3 Limbă și literatură, II, 1955, p. 89 și urm.
54
LIMBA LITERARĂ
& mult visatul tron al Moldovei. I. V. 15 1. Imperfectul 2, perfectul simplu 3,
diatezele au căpătat întrebuințări particulare în stilul artistic, nu fără
ecou în limba literară. Prin scriitori s-a îmbogățit și capitolul conjunc-
țiilor : din cauza, prin urmare, or, fie că. .. fie că... etc. Sinonimia gra-
maticală își are izvorul adesea în limba literaturii artistice.
In problemele organizării frazei, a topicii, scriitorii au extins cadrul
vechilor formule și au emis anumite modele care, cu vremea, au devenit
clișee. Exemplele sînt numeroase ; inovațiile din acest domeniu au fost
mult studiate în ultimul timp. Interferența dintre sintaxă și stil fiind mare,
ne putem da seama că de multe ori noutatea artei literare constă deopotrivă
în organizarea frazei ca și în specificul expresiei figurate, metaforice, prin
crearea unei ambianțe noi, a unor vecinătăți neașteptate pentru cuvintele
comune. Odobescu, Caragiale, Delavrancea, Arghezi, Sadoveanu și alți
scriitori au introdus atît amplitudinea frazei în descripții, în analize
morale, cît și concentrarea, expresia abruptă, precipitată, pentru a sugera
dinamismul acțiunii. Oricine deschide Arta prozatorilor a acad. Tudor
Vianu sau citește cursul litografiat al lui O. Densusianu : Evoluția estetică
<a limbii romîne poate întîlni multe fapte din registrul infinit al invențiilor
stilistice, al structurii moderne a frazei. Contribuția scriitorilor în acest
sector al limbii a fost pusă în lumină și în Limba romînă contemporană
a acad. lorgu Iordan, în voi. al II-lea al Gramaticii Academiei R.P.R. 4
și în alte studii speciale5. Citez doar 2—3 fapte : a) atributul adjectival
înaintea substantivului pentru a sublinia o calitate ori o trăsătură specifică
(Ce coruptă soțietate ! Caragiale; Cu mare mînie a pălit din săbii pe năvă-
litori, Sadoveanu); b) intercalarea între părți strîns legate gramatical
a unor cuvinte menite a fi reliefate; un procedeu folosit de Eminescu
(Trandafiri aruncă roși, peste unda fermecată), extins la Arghezi, apoi
preluat de scriitorii contemporani6; c) izolarea subordonatelor de regentă,
cu scopul de a le sublinia importanța în context : Uniți-vă pentru înfrățire
și pace. Ca să aibă în sfîrșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul
de bine la progresul umanității. Sadoveanu, Evocări, 12.
Tinînd seama de particularitățile stilului artistic, de întinderea
procedeului pe tot domeniul literaturii din a doua etapă de care vorbim,
de pătrunderea lui în stilul presei și chiar în cel științific 7, îndreptarul
de punctuație (1956) a consemnat inovațiile, arătînd că, spre deosebire
■de normele vechi și de Gramatica Academiei, punctul poate separa
subordonata de regenta ei (p. 20).
★
1 Finuța Asan și Laura Vasiliu, Unele aspecte ale sintaxei infinitivului în limba romînă,
ân ,,Studii de gramatică”, I, p. 104.
2 Tudor Vianu, Problemele metaforei și alte studii de stilistică, 1957, p. 209 și urm.
3 AI. Georgescu, Perfectul simplu. . . în ,,Studii de gramatică”, II, 35, cf. p. 46.
4 Sintaxa, p. 262, 267, 297, 298, 300.
5 Al. Niculescu, Structura frazei în stilul lui Delavrancea, CILL. I, p. 205.
6 I. Coteanu, Dizlocarea ca procedeu stilistic în poezia noastră contemporană, în ,,Analele
Unîv. C. I. Parhon, seria filologie”, 1955, nr. 2 — 3, p. 189 și urm.
7 Am analizat mai pe larg fenomenul în : Izolarea subordonatelor în proza artistică con-
temporană, în ,,Studii de gramatică”, I, p. 165 și urm.
SCRIITORII ȘI DEZVOLTAREA LIMBII ROMÎNE LITERARE MODERNE
55
Activitatea scriitorilor care țintește să realizeze forme expresive
cît mai adaptate la natura subiectului, cît mai sugestive și mai originale,
pornind de la tezaurul comun al limbii, transmite graiului comun, prin
intermediul operelor realizate, valori noi — cuvinte, construcții, tipare
stilistice — capabile să ridice nivelul literar al comunicării pe o nouă
treaptă. Dacă limba operei literare e o formă a limbii moderne, a limbii
comune, e imposibil de negat că influența dintre acestea e nulă : totul
influențează partea, iar aceasta dă întregului ceea ce-i lipsește pentru
o mai bună funcționare a sistemului. Învățămîntul, presa, teatrul, biblio-
tecile sînt instituții care au facilitat răspîndirea modelului limbii artistice,
ușurînd pătrunderea lui în toate stilurile limbii. La rîndul lor, scriitorii,
pornind de la graiul obștesc, au realizat sinteze originale în care putem
vedea desfășurarea întregei capacități expresive a limbii naționale. Dez-
voltarea estetică a literaturii din ultimul secol a fost un factor activ în
dezvoltarea limbii literare, fără a spune prin asta că scriitorii au jucat
același rol ca predecesorii lor în înnoirea, normarea și unificarea limbii.
Aceste sarcini fundamentale fuseseră îndeplinite acum un secol;
după aceea, stilul artistic individual a continuat să se dezvolte în mare
măsură, și, așa cum am arătat, a transmis limbii comune anumite cîștiguri.
Istoria limbii literare nu le poate ignora. Asupra valorii lor ne-a atras
atenția Hasdeu și mai în amănunt Densusianu în Evoluția estetică a limbii
romîne, din care citez : ,,Factorul estetic.. . colaborează la transformările
lingvistice. Aspirația spre exprimare estetică, nu este ceva care să oprească
evoluția limbei în loc. Dimpotrivă, trebuie să presupunem că ea accen-
tuează anumite schimbări care, la început, pentru că vin de la ceea ce
este individual, sînt mai discrete, însă pe urmă intră în curentul general
de exprimare și, datorită fixării sub forme literare, contribuie la modifi-
carea limbei” (voi. I, p. 22—23).
Faptul în sine îl ilustrează prin exemple concludente și cele două
lucrări fundamentale apărute în urmă cu cîțiva ani. Gramatica și Dic-
ționarul în 4 volume s-au întocmit pe baza unui vast material de atestări
din opera scriitorilor, în proporție de circa 80—85%, față de alte izvoare.
Valoarea documentară istorică a izvoarelor literare nu poate fi deci
contestată. Importanța cercetării acestor izvoare prin raportare la reali-
tățile și necesitățile limbii comune din momentul istoric respectiv, a sub-
liniat-o acad. V. V. Vînogradov : ,,în stilul artistic individual apar uneori
mai evident elementele viitorului sistem al limbii naționale. . . Limba
unei opere literare vărsîndu-se în matca comună a dezvoltării limbii
în ansamblu, poate fi privită ca un monument și ca un izvor al istoriei
acestei limbi. . . Deci cercetările consacrate analizei construcțiilor grama-
ticale sau lexicului și frazeologiei unei anumite opere literare, în legătură
cu procesele de dezvoltare a limbii literare, sînt pe deplin justificate”
(Probleme de lingvistică, nr. 4, 1954, p. 2—3). îndată după primul război
mondial, J. Vendryes ocupîndu-se, în Le langage (1921), de importanța
limbii operelor literare arăta că ,,serviciile pe care le-au adus scriitorii. . .
la constituirea limbii comune sînt imense”. Problema continuă să preocupe
pe cercetători, pe lingviști. La al IX-lea Congres internațional de lingvistică
romanică din primăvara anului 1959 (ținuVîn Portugalia) cele mai multe
56
LIMBĂ LITERARĂ
comunicări prezentate au fost din domeniul dialectologiei (14), apoi din
acela al limbii textelor literare (10), problemă care s-a bucurat de ,,o atenție
deosebită” (Limba romînă, nr. 3, 1959, p. 74).
Am încercat în paginile de mai sus să aplicăm la limba romînă
modernă teza că scriitorii joacă un rol inegal, diferențiat în dezvoltarea
limbii literare, potrivit cu realitățile obiective ale unui anumit moment
istoric. Altele erau condițiile politice, sociale și culturale, precum și cerin-
țele limbii în prima etapă a dezvoltării limbii moderne, pînă pe la mijlocul
veacului trecut, altele după această dată. în perioada întîi, problemele
capitale ale înnoirii (cerută de pătrunderea civilizației moderne, pe măsura
emancipării de sub jugul turcesc), ale normării și unității limbii au stat
în centrul atenției scriitorilor : era vorba de însuși instrumentul lor de
lucru, dar și de principalul factor de comunicare a cuceririlor culturii
moderne, care era limba. Ei și-au împărțit activitatea atunci între lite-
ratură și filologie și cu o deplină cunoaștere a problemelor limbii, au găsit,
cum am arătat, soluții realiste, pentru a asimila tot ce era util, pentru
a statornici un sistem de norme valabil și azi. Legate astfel de mediu,
opera, ideile lor filologice pun mai bine în lumină măsura contribuției
scriitorilor la progresul limbii literare moderne.
în a doua etapă, de un secol încoace, etapă de evoluție precumpănitor
estetică a limbii operelor literare, scriitorii au fost preocupați de realizarea
unui stil artistic individual care să exprime întreaga capacitate expresivă
a tezaurului limbii romîne. S-a conturat, în procesul creator, origina-
litatea fiecărui artist. Cei mai mari scriitori clasici ai acestui veac au con-
tinuat tradiția bună a înaintașilor și au frînat cu hotărîre și cu spirit critic
incisiv curentele eronate, excesele imitației, jargonul și cosmopolitismul,
în același timp ei au completat golurile existente în lexic, în sistemul mijloa-
celor stilistice, au realizat unele construcții gramaticale noi, favorabile
unei elasticități nuanțate a limbii. Paralel cu inovațiile metaforice din
folclor, scriitorul modern îmbogățește sistemul sensurilor figurate cu noi
construcții originale. De multe ori vedem în cea mai aleasă creație a scrii-
torilor contemporani o sinteză, un echilibru armonios între tradiție și
inovație, care îi îndeamnă să valorifice tot ceea ce este bun în tezaurul
vechi și să cîntărească critic achizițiile noi. în această privință operele
literare de valoare pot sluji drept model pentru presă, pentru învățămînt,
pentru oamenii de știință, care, la un loc, au un rol deosebit în promo-
varea progresului.
Articolul de față nu și-a propus decît să fixeze cîteva jaloane de
orientare istorică în domeniul evoluției limbii romîne moderne, raportînd
la condițiile date activitatea scriitorilor preocupați de progresul și perfec-
ționarea limbii. Din cele spuse aici se desprind cîteva teme și unele sarcini
în munca de cercetare a istoriei limbii literare. Ele își așteaptă completările
și rezolvarea, în studii mai ample sau într-un tratat bine întocmit.
CUVINTE ȘI SENSURI NOI ÎN PRESA ACTUALĂ*
DE
LUIZA SECHE
în notele lexicologice de mai jos am urmărit — în primul rînd —
cuvinte, sensuri sau valori noi, împrumutate sau create recent și neînre-
gistrate de dicționarele noastre.
acuza (vb.) „a arăta, a vădi, a dovedi, a manifesta” : Ușoara obo-
seală acuzată în seara premierii. . . este pe deplin explicabilă. G.L. 263, 7/5.
Dicționarele romînești nu înregistrează acest sens, care reprezintă un
împrumut recent din limba franceză ;
adaptiv (adj.) ,,de adaptabilitate” : în procesul de selecție al acestor
mutații are loc o integrare cu caracter adaptiv a genelor de mutații și apar
noi combinații de perspectivă pentru speciație. R.B.R. 9/1957, 45. Cuvîntul
e format în interiorul limbii noastre, din adapta + suf. -iv (după modelul
unor împrumuturi ca adoptiv, selectiv etc.);
afin (adj.). Atît dicționarele mai vechi cît și cele noi înregistrează
acest cuvînt numai ca substantiv masculin, cu sensul de „rudă prin
alianță” (termen folosit în științele juridice). Reproducem mai jos un
citat din care se vede că acest cuvînt se folosește și cu valoare adjectivală,
cu sensul „înrudit” : Din experiența directă din cunoașterea de locuri și
personaje afine cu cele descrise. . . C. 642, 4/2;
alerteță (s. f.) „vioiciune, agerime; elan avînt”. Cuvîntul este
de origine italiană (aWertezza „rapiditate”) : E o alerteță și o vivacitate
în paralelele pe care Barbu Lăzăreanu le încearcă. G. L. 260, 2/3 ;
amatorism (s. n.) : Echipele și-au putut împărtăși una alteia bogata
lor experiență pe tărîmul amatorismului. A. 571, 10/5. Cuvîntul este format
* Se folosesc următoarele abrevieri pentru periodicele contemporane citate : A = Albina ;
C = Contemporanul; F = Flacăra ; G.L. = Gazeta literară ; I.B. = Informația Bucureștiului;
I.L. = lașul literar ; L = Luceafărul; M = Magazin ; R.B.R. = Revista de referate biologie ;
R.L. = Romînia liberă; R.P. = Revista de pedagogie; S = Scînteia, St. = Steaua; VN. =
= Veac nou ; V.R. = Viața romînească. Cifrele care urmează după siglă indică numărul periodi-
cului, pagina și coloana.
-58
LIMBA LITERARA
pe teren romînesc din amator + suf. -ism, după modelul fr. amateurisme
și a antonimului său profesionism, frecvent în limba romînă;
angoasă (s. f.) „neliniște mare, tulburare, anxietate, teamă puter-
nică” : Un pacifism viril întemeiat pe certitudini, nu pe angoasă și pe
sentimente catastrofice. G. L. 220, 7/3. Cuvîntul este un franțuzism
(< angoisse);
antîteatru (s. n.), antițigară (s. f.). Elementul de compunere anti-,
însemnînd „împotriva”, „contra”, „opus”, care servește la formarea
unui mare număr de substantive și de adjective, a fost recent atașat
la două substantive, formînd noi derivate, curioase și, în orice caz, con-
damnabile : Apărură zecile de sorturi de tutun, sutele de metode, de prepa-
rate, miile de țigări : papiroasele rusești, țigările ovale egiptene, cele rotunde
turcești, „negrele” franțuzești și, la fel cu antiteatrul, apărură antițigara
sau țigara denicotinizată. F. 156, 21/1;
ardentă (s. f.) „înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare” : Ardența
idealurilor sale politice. I. L. 1/1957, 125. Cuvîntul este probabil de ori-
gine italiană (< ardenza) sau este format în limba romînă din ardent
(după modelul decent-decență); în dicționarele noastre este înregistrat
numai adjectivul ardent;
arteziană (s. f.). Cele două dicționare ale Academiei R.P.R., recent
apărute, precum și DA și CADE, înregistrează cuvîntul artezian numai
ca adjectiv în expresiile: izvor artezian, puț artezian, fîntînă arteziană-,
găsim acum atestat cuvîntul ca substantiv : Tîșnirea marilor arteziene
de petrol. G. L. 257, 2/2 și cu valoare figurată : Și cu povești (de data asta
nu numai persoane) într-o arteziană stilistică încîntătoare nu lovea oare
Montesguieu în feudalismul francez? ib. 263, 2/4;
astronaut (s. m.). Dicționarele înregistrează numai cuvîntul astro-
naîitică „disciplină care studiază navigația interastrală”. O dată cu marea
amploare pe care a luat-o cercetarea cosmosului și după lansarea sate-
liților sovietici și crearea primei planete artificiale au apărut o mulțime
de termeni legați de explorarea spațiilor cosmice, interastrale. Astfel
semnalăm apariția cuvîntului astronaut „persoană care explorează spațiul
cosmic și aștrii, care navighează către aștri” : Pe baza acestor date va
putea fi creat echipamentid necesar astronauților. F. 194. 10/3. Cercetătorii
lucrează acum la construcția unor automate speciale, care vor alimenta
pe astronauți în mod mecanic. R. L. 4660, 4/3. Cuvîntul pare a fi o formație
regresivă din astronautică;
atmosferizare (s. f.). DA, CADE și DL nu înregistrează cuvîntul.
DM îl atestă numai cu sensul din geologie („dizolvare și descompunere
a rocilor sub influența agenților atmosferici”). Găsim acum cuvîntul
folosit în sens figurat, sens preluat de la atmosferă „stare de spirit care
se creează în jurul cuiva sau a ceva” : Sînt filmate în raport cu o anumită
intenție de atmosferizare. C. 646, 4/1;
buldozerist (s. m.) „persoană care conduce un buldozer”. S-au
urcat pe acoperișul unei căsuțe pe jumătate dărîmate și amenință pe bul-
dozerist că vor rămîne acolo, chiar de se vor năpusti apele asupra lor.
F. 190, 14/3. Cuvîntul este derivat pe teren romînesc (cu sufixul -ist;
vezi tractorist ș.a.);
CUVINTE ȘI SENSURI NOI IN PRESA ACTUALA
59
boxa (vb.) „a împărți o încăpere în boxe” : Toate saloanele de
bolnavi au fost boxate și prevăzute eu instalații de apă caldă. I. B. 1890,
2/3. Dicționarele noastre înregistrează numai omonimul a boxa cu sen-
surile de „a practica sportul boxului, a lovi cu pumnii ca la box” (< fr.
boxer). Formația în discuție este foarte recentă în limbă și trebuie expli-
cată prin rom. boxă (după modelul parcelă-parcelă);
burtăverde (s. m.). Dicționarele îl consideră substantiv invariabil.
Un citat recent din Contemporanul (642, 5/5) infirmă acest lucru : O
tiflă batjocoritoare la adresa burtăverzilor burghezi obtuzi și triviali . . .
De altfel substantivul colectiv burtăverzime, cu oarecare circulație în
limbă (cf. B. Cazacu, S.C.L. IV, 1953), presupune a fi derivat din forma
de plural atestată mai sus ;
catastrofic (adj.) ,,catastrofal, dezastruos” : Un pacifism viril
întemeiat pe certitudini, nu pe angoasă și pe sentimente catastrofice. G. L.
220, 7/3. Cuvîntul, care e un împrumut din limba franceză (<catastro-
phigue) nu are șanse să rămînă în limbă, deși din punct de vedere semantic
pare a se specializa^ față de sinonimul catastrofal;
chimiza (vb.). în dicționarele noastre apare substantivul chimizare
,,introducere pe scară largă a procedeelor chimice în procesul de producție,”
dar verbul a chimiza, de unde s-ar putea explica existența abstractului
verbal chimizare, nu este înregistrat. Dăm un citat care dovedește exis-
tența acestui verb calchiat după un model din limba rusă (xuMusoBaTb) :
La Brazi se chimizează gazele petrolifere, obținîndu-se acetonă și metietil-
cetonă. F. 170, 11/2;
cineclub (s. n) „club de amatori unde se studiază tehnica, istoria
cinematografiei etc.” : Casa de cultură a sindicatelor din București înfiin-
țează un cineclub. B. L. 4465, 2/1. Acest cuvînt vine din limba franceză
(< cine-club);
ciobotecă (s. f.) „colecție de cioburi” : După cum am aflat, cea mai
frumoasă coroană a muzeului. . . este colecția de ceramică, căreia adăugîn-
du-i-se și cioburile găsite în săpături — ciobotecă — . . . reprezintă o epocă
de 5 000 de ani. F. 156, 16/3. Cuvîntul, format în interiorul limbii ( < ciob),
este analogic cu discotecă, bibliotecă etc.;
cireada (s.f.) „grămadă, grup mare de vietăți”, sens metaforic (și
impropriu) : Mările de grîu lîngă apele cu cirezi de pește. G. L. 257,2/2 ;
clama (vb.) „a striga, a urla, a zbiera” : Cam așa clamau acești
domni din Apus. V. N. 718, 1/2. Cuvîntul, de origine franceză sau latină,
are o valoare livrescă și peiorativă;
columbofil (s.m.) cu sensul „crescător amator de porumbei de dife-
rite rase și specii” : Columbofilii din R.P.R. sau Crescătorii de porumbei
călători din R.P.R. sînt constituiți în Uniunea columbofililor cu sediul
în București. F. 114, 6/1,. Tov. Paul Niculescu, președintele uniunii,
posedă 300 porumbei. însă recordul l-a atins vechiul columbofil Udrea
Oprișan, cu aproape 1 000 exemplare, ib. Dicționarele noastre n-au
înregistrat decît pe învechitul columbă „porumbiță”, din care pare să se
fi format, pe teren romînesc, cuvîntul columbofil;
colbos (adj.) ,,plin de praf, prăfuit, colbăit” : Din bălăriile unei
cîmpii de șes colbos, ies mai tîrziu ulițele pestrițe ale unui oraș medieval.
60
LIMBĂ LITERARA
C. 674, 1/3. Cuvîntul, neînregistrat în dicționarele noastre, este format
din colb + suf. -os (după modelul prăfos}-,
confundabil (adj.) „care poate fi confundat”, format de la confunda-
+ suf. -bit : Negativii sînt de asemenea confundabili. G.L. 287, 7/3.
cosmonaut (s.m.) ,,navigator în cosmos” circulă alături de astronaut
și în concurență cu el (vezi mai sus acest cuvînt) : Din cînd în cînd va
coborî, în aparența greoi, în costumul său de cosmonaut. F. 194, 13/4 ;
cosmonautică (s.f.). Legat de cosmonaut este cuvîntul cosmonautică
,,disciplină care studiază navigația în cosmos” : De un deosebit interes în
cadrul expoziției se bucură istoricele realizări ale științei și tehnicei sovietice
în domeniul cosmonauticii. F. 196, 2/1. Cuvîntul este un sinonim foarte
recent al lui astronautică-,
convîrstnic (s.m.) ,,persoană considerată în raport cu alta care este
de aceeași vîrstă” : Erau, îndeobște, visători și volubili, veseli și entuziaști?
ca toți convîrstnicii lor. G. L. 256, 1/3. Cuvîntul, neinserat în dicționare?
s-a format în interiorul limbii romîne, din con- + vîrstnic, după modelul
unor formații asemănătoare mai vechi (consătean, conlocuitor etc.);
cotcodac (s.n.). Dicționarele inserează cuvîntul numai cu valoare
de interjecție onomatopeică (imitînd strigătul scos de găini). Termenul se
folosește însă și cu valoare de substantiv, ,,cotcodăcit”, după cum o
poate dovedi atestarea figurată de mai jos : Dinspre oraș izbucniră cotco-
dacurile a zeci de mitraliere. F. 171, 19/2;
credibil (adj.) „care poate fi crezut, verosimil” ; cuvîntul pare un
calc (cf. fr. croyable) : Dacă transformarea luliei este credibilă. . . traiec-
toriile rezervate Valentinei si surorii sale Ioana nu se susțin. G. L.
491, 3/2;
debuta (vb.). Dicționarele înregistrează cuvîntul cu sensul de „a-și.
face debutul într-o carieră, pe scenă etc. și (despre un autor) a-și publica
prima lucrare” ; subiectul acțiunii este prin urmare totdeauna o persoană,
într-un articol din Informația Bucureștiului (5 decembrie 1956,2/5), verbul
are drept subiect o manifestare a omului și capătă sensul, mai extins,
de „a începe” : Un cîntec debutează astfel: ,,Că ești tînăr...” Această folo-
sire a verbului a debuta (luată din limba franceză : debuter „commencer,
en parlant d’une chose, d’une action”) este nerecomandabilă;
demențial (adj.) „de om dement, de nebun” : Și Gogol s-a ocupat
de stările demențiale. V. R. 10/1958, 171. Filozofie demențială [titlu]. St.
87, 121. Radu Grecescu pare mai curînd un caz demențial. G. L. 491, 3/2.
Cuvîntul pare să se fi format de la demență (cf. it. demenza și fr. demence);
dialog (vb.). Alături de sensul cunoscut „a întreține o conver-
sație cu cineva”, întîlnim și o folosire figurată improprie : Mai încolo
fete și băieți în șorț. . . dialoghează o partidă de volei. F. 170,17/2 ;
didacticist (adv.) „cu un ton exagerat didactic, profesoral” : Și
altceva ? l-am întrebat didacticist. G. L. 262, 7/5. Cuvîntul este o formație
recentă, în interiorul limbii ( < didactic + suf. -ist), după modelul lui
didacticism;
directitate (s.f.) „însușirea de a spune lucrurilor direct, fără arti-
ficii sau ocolișuri, simplitate.” : O tulburătoare simplitate sau directitate?
CUVINTE ȘI SENSURI NOI IN PRESA ACTUALA
61
eum vreți să-i spuneți este însușirea capitală a lui Tudor Arghezi. C. 649,
1/4. Cuvîntul este o creație personală a academicianului G. Călinescu
(<direct + suf. - itate);
documentaristă (s.f.) „persoană care se ocupă cu documentarea,
informarea științifică referitoare la o problemă sau la un domeniu de
activitate” : Docimentarista uzinei, Alexandra Har alambic, întocmește
fișe bibliografice. F. 191, 6/2 ;
echipier (s.m). DL și DM înregistrează numai sensul de „membru
al unei echipe sportive”. Dată fiind acțiunea de culturalizare a maselor,
care cuprinde atît sportul cît și activitatea artistică, cuvîntul și-a extins
sensul, însemnînd azi și „membru al unei echipe de teatru, de dans etc.” :
Echipierii căminelor culturale. I. B. 901, 2/2 ;
egolatru (adj.) „iubitor de sine, egoist, egotist”: Oare ce a urmărit
altceva Sadoveanu cu ,,Ochii de urs” decît de a proclama superioritatea
anumitor valori etice, ale poporului, împotriva non-eticei burgheze, a lumii
capitaliste bazate pe individualismul egolatru, destructiv, posesiv. G. L.
262, 2/4. Cuvîntul pare a fi o creație în interiorul limbii, prin analogie
cu idolatru, iconolatru etc.;
faianțerie (s.f.) „întreprindere industrială sau secție dintr-o asemenea
întreprindere care se ocupă cu fabricarea (și cu prelucrarea) faianței;
îndeletnicirea respectivă” : Centrul de faianțerie s-a stabilit la Sighișoara.
F. 151, 6/1. Cuvîntul este un derivat al lui faianță (+ suf.-me);
familiar (adj.) Cuvîntul, vechi în limba romînă, cu sensul „simplu,
fără pretenții, obișnuit”, a preluat în ultima vreme (printr-o confuzie
de formă ) și sensul cuvîntului familial („care aparține familiei, privitor
la familie)” : Condițiile vieții lui familiare.. . au fost din cele mai tragice.
F. 197, 18/1;
fantast (adj.) „plăsmuit, ireal, neobișnuit”. Dicționarele noastre
înregistrează numai substantivul fantast (germ. Phantast). Dăm mai jos
un citat care ilustrează valoarea adjectivală a acestui cuvînt : Evoluează
acea mulțime fremătîndă, fantastă. F. 176, 12/1;
figura (vb). Alături de sensurile înregistrate în dicționare „a fi
prezent undeva, a lua parte la ceva” și ,,a-și închipui, a imagina”, există
și sensul „a ilustra, a reprezenta”, neatestat în lucrările de lexicografic
și care s-a format desigur de la substantivul figură „desen, ilustrație” :
Rezultatele obținute prin acest sistem de încrucișare sînt figurate în
mai multe tabele. R.B.R. 9/1957, 39. Autoarea exemplifică în această pri-
vință cîteva rezultate figurate în tabele, ib. 40. Articolul cxtprinde cîteva
hărți în care sînt figurate punctele în care s-au pescuit cele trei specii. . .
ib. 47 ;
florilegiu (s.n.) „mănunchi, grup”. în limbajul publicistic, mai ales
în acela al criticii literare, apare des acest cuvînt : Iată un exemplu :
S-au selectat. . . poeme din toate fazele și experiențele poetului. . . realizîndu-se
un florilegiu liric de mare variație. R.L. 4435, 2/3. Cuvîntul se găsește
atît în limba italiană (forilegio) cît și în limba franceză (florilege), de
unde a fost împrumutat și în limba romînă;
gazist (s.m.) „lucrător la conductele de gaz metan” : Conducte de
gaz metan s-au mai făcut în țara noastră. . . Metoda sovietică n-ar fi impus
62
LIMBĂ LITERARĂ
singură asemenea ritm lucrării, dacă n-ar -fi fost însușită de vechii gaziști,
căliți pe șantiere. F. 161, 13/3. Formația, cu totul recentă (<gaz + suf.
-ist), n-a pătruns în dicționare și nici nu pare a avea șanse să rămînă
în limbă;
gloriolă (s. f.). Cuvîntul apare numai la CADE, cu definiția ,,glorie
deșartă”, însă fără atestări. Avem acum la îndemînă un citat ilustrativ :
Și totuși alt paradox: sînt glorii, chiar gloriole care rezistă. F. 161, 13/3;
hiatus (s. n). Dicționarele inserează numai forma hiat. Semnalăm,
existența variantei etimologice hiatus, cu valoare semantică nouă, figurată
(egală, aproximativ, cu ,,pauză, gol”) : E de făcut această precizare pentru
că prea adesea, în nu știu care film, peisajul este adăugat ca un fel de decor
ce încarcă imitil scena și prelungește inutil hiatusurile dintre momentele impor-
tante ale filmului. C. 634, 5/5. Forma este împrumutată recent din limba
franceză (hiatus);
inspiratrice (adj.) ,,inspiratoare, care inspiră” : Teoreticianul nostru
nu mărturisește cum a reacționat eterica ființă inspiratrice. F. 172, 9/2.
Cuvîntul este un franțuzism folosit din necesități stilistice, cu o evidentă
valoare peiorativă;
interzonală (adj.) „care are loc între două zone, care leagă două
zone, care este situat între două zone” : La punctul de frontieră Wartha
a sosit trenul interzonal din direcția Frankfurt pe Main. F. 195, 18/2. Cu-
vîntul s-a format pe teren romînesc (< inter- + zonal), după modelul
unor formații ca : interraional, interurban, interregional;
îmbuteliere (s.f.),,acțiunea de a încărca buteliile (cu gaze lichefiate)” :
Dublarea capacității de îmbuteliere a bazei din Ploiești. R. L. 4661, 2/3.
Au fost create și posibilități suplimentare de îmbuteliere, printr-o organizare
mai judicioasă a procesului de producție de la stațiile de îmbuteliere Plo-
iești și București. I. B. 1956 1/1;
înfîola (vb.) ,,a introduce ser sau alte lichide în fiole” : se lucra, în
general, cu materie primă sau semifabricată din import care se înfiola sau
se tableta. F. 196, 6/1. Termenul circulă mai ales în vorbirea farmaciștilor
și a lucrătorilor de la fabricile de medicamente. Am auzit, de asemenea,
pentru aceeași noțiune, verbul a fiola. Nici una dintre cele două forme nu
este înregistrată de dicționarele noastre ;
mandolinată (s. f.) ,,orchestră de mandoline” : Corurile de la —să
zicem — Petrol-Fxport sau cooperativa „Igiena” care are și o mandolinată...
F. 100, 27/2. Cuvîntul vine desigur din limba italiană (mandolinata ,,sonata
per mandolino”). în citatul de mai sus folosirea acestui cuvînt este im-
proprie ;
meandric (adj.) ,,care are cotituri dese și întortocheate” : Dîmbovița,
apă vie altădată și meandrică, ieșea des din albia ei. C. 674,1/3; Cuvîntul,
o creație personală a acad. G. Călinescu, este format pe termen romînesc
din meandru + suf. -ic*,
modelier (s. m.) ,,lucrător care confecționează modele” : Ultima
creație din faianță a tînărului Arpad Fekete — modelier în fabrică. F.
151/ 6/1. Cuvîntul, nou în limbă, deși nu are terminație romînească,
pare a fi o formație analogică creată pe teren romînesc (cf. pălărier),
în concurență cu modelor și modelist, acestea înregistrate în dicționare;
CUVINTE ȘI SENSURI NOI ÎN PRESA ACTUALĂ
63
mozaicară (s.f.) „lucrătoare specializată în lucrări de mozaic”.
Alături de forma masculină mozaicar, atestată în DL și DM, avem
acum la îndemînă un citat care să susțină și existența formei feminine :
Iată una dintre cele mai apreciate mozaicare venită pe șantier direct de la
școala profesională. F. 172, 10/1;
negativ (s.m.). Dicționarele semnalează numai adjectivul (cu formele
de masculin și feminin). în citatul de mai jos se poate vedea și folosirea
substantivată a adjectivului : O asemenea construcție a favorizat crearea
unui anume raport între personajele pozitive si „negativii” care le stau în cale.
G. L. 260, 7/2;
negator (s.m.) „cel care neagă, care este ostil, demobilizator” :
Pe negatorii progresului îi invităm să trăiască în locuințe lacustre. O. 478,
4/3. Este vorba de un împrumut cu totul recent (< fr. negateur);
ozonifica (vb.) „a împrospăta, a purifica cu ozon, a mări cantitatea
de ozon” : în secția de încercări a „Electrocer amicei”, fulgere albastre joacă
pe izolatori, trosnind cumplit și ozonificînd aerul. F. 198, 22/2. Cuvîntul,
care pare formație romînească analogică, nu apare în dicționare (unde
este înregistrat numai sinonimul, împrumutat din limba franceză, ozoniza);
panseu (s.n.) „gîndire, opinie” : Panseul aristocrației snoabe. F. 154,
17/2 . „Micile” erori semnalate mai sus sînt suficient de ilustrative pentru-
a se putea deduce exactitatea și profunzimea tuturor panseurilor recenzentului.
St. 74, 126. Cuvîntul, cunoscut în limbă mai ales prin celebrele „panseuri”
ale lui Gîgă, personaj ridicul, este folosit și în citatul de mai sus cu valoare
ironică, peiorativă;
parcagiu (s.m.) „paznic, îngrijitor al unui parc (de mașini)”: îl
admiră pe parcagiul Scînteie Nicolaie, care s-a cățărat să stingă, cu primej-
dia vieții, coșul de gaze care ardea aprins de fulger. G.L. 257, 2/3. Avem,
a face cu un derivat romînesc recent (< parc + suf. -agiu-, cf. barcagiu) ;
permîsionar (s. m.) „ostaș care pleacă în permisie” : lângă trenul de
Sibiu, un locotenent-major strînge pe rînd mîinile celor douăzeci de. . . permi-
sionari din compania sa ... pe care i-a condus la gară. F. 191, 14/2.
Cuvîntul este, desigur, un franțuzism (cf. fr. permissionnaire, care are ace-
lași sens);
practicam (s.n.) „practică” : Au fost introduse lucrările practice în
atelierele școlare, practicumul în conducerea mașinilor, electrotehnică și
agricultură. R. P. 3/1957, 93. Să perfecționeze metodica muncii în atelierele
școlare, pe lotul experimental al școlii și în timpul practicumului. ib. 94.
Formația poate fi pusă în legătură cu minimum și agrominimum dar,
concurată de sinonimul mai vechi (cu care se aseamănă și prin formă)
nu pare a avea șanse să rămînă în limbă;
rachetodrom (s.n.) „teren special amenajat pentru lansarea rache-
telor”. Termenul, frecvent în publicistica contemporană, este probabil
o formație romînească (< rachetă + [aero] drom);
reportericesc (adj.) „care ține de reportaj sau de reporter” : Să
urmărești pe cuprinsul patriei noastre, linia, acestei ficțiuni geografice. . . e
o intuiție reportericească de toată lauda. G.L. 257, 2/1. Cuvîntul este format
(după modelul lui scriitoricesc) din reporter + suf. -icesc;
64
LIMBA LITERARĂ
rizerie (s.f.) „orezărie, loc cultivat cu orez, cultură de orez, gospo-
dărie care cultivă orez” : Rizeria Slobozia caută un inginer agronom cu
practică în cultura orezului, I.B. 1688, 4/7. Este un franțuzism (<fr.
rizerie) superfluu și inutil;
scurt metraj (s. n.). Este cunoscută și atestată de dicționare sintagma
„film de scurt metraj” (cf. DL, la cuvîntul metraj); de curînd, prin elipsă,
se întîlnește în presă substantivalul scurtmetraj, cu același sens, rezultat
prin compunere și neinclus încă în dicționare : Scurtmetraje muzicale și
coregrafice. C. 642, 5/5.
simbriot (s.m.) ,,persoană care slujește cu plată, cu simbrie, lefegiu” :
Burghezia și simbrioții ei agită din nou steagul periculos al cosmopolitis-
mului. R.P. 4/1957, 12. în DL apare, cu aceeași valoare figurată, sim-
briaș și simbriat. Noua formație are, față de celelalte două, un plus de
expresivitate, în sens peiorativ, datorită terminației (cf. fanariot);
sinucigaș (adj.). înregistrăm o valoare neobișnuită a substantivului
sinucigaș : Militarii americani care dețin secrete importante să poarte cu ei
comprimate sinucigașe. F. 102, 14/5. Valoarea adjectivală și mai cu seamă
sensul acestui cuvînt sînt, evident, improprii în citatul de mai sus ;
spectaculozitate (s. f.) ,,însușirea de a fi spectaculos”. Acest cuvînt
deși are o mare circulație nu figurează în dicționarele noastre : Pe lîngă
participarea unor valoroși călăreți și cai din mai multe țări . . . R.P.R.
și Italia au constituit, prin frumusețea și spectaculozitatea probelor, cel mai
însemnat eveniment sportiv intern al săptămînii. F. 172, 28/3 ;
șantierist (s.m.) ,,muncitor care lucrează pe un șantier” : Noi șantie-
riștii. .. ne solidarizăm cu cei din atelier. F. 169, 19/4. Cuvîntul, neînre-
gistrat în dicționare, este o formație romînească recentă (< șantier +
suf. -ist; cf. tractorist, buldozerist, tramvaist etc.);
șîfonabil (adj.) ca și negativul lui, neșifonabil, nu apare în dicționare.
Cuvintele, probabil formate în interiorul limbii noastre, au o mare circulație ;
întărim forma negativă cu următoarea atestare : Am produs un număr
■de sortimente noi de mătase naturală, am creat țesături neșifonabile din
mătase vegetală. F. 152, 11/1;
tableta (vb.). Alături de înfiola și fiola (vezi mai sus), apare verbul
a tableta, „a face comprimate, drajeuri, tablete (medicamentoase)”, legat
de industria farmaceutică, dar pătruns și în publicistică : Se lucra în
general cu materie primă sau semifabricată din import care se înfiola sau
se tableta. F. 196, 6/1;
teleghidaj (s. n.) „teleghidare”: Astăzi se știe că primul cuvînt în
explorarea corpurilor cerești îl va avea de spus teleghidajul. F. 194, 10/3.
Dicționarele recente înregistrează numai verbul a teleghida „a dirija de la
distanță un avion, un proiectil etc.” și adjectivul teleghidat (rachete tele-
ghidate) ;
tinctură (s. f.). în afară de sensul (atestat de dicționare) din științele
medicale, întîlnim acum un sens nou, în citatul: Celebra definiție a trage-
diei, care se construise pe schelele tragediei destinului, cu origini și tinctură
pur religioasă. L. 1/1959, 15/2. Sensul de „nuanță, culoare, coloratură”
reproduce pe acela al cuvîntului francez teinture;
CUVINTE ȘI SENSURI NOI IN PRESA ACTUALA
65
tramvai st (s. m.) „lucrător la tramvaie” : în „Truda” ni se descrie
o grevă a tramvaiștilor după primul război mondial. G.L. 263, 2/2. în cele
șapte nuvele cîte cuprinde „Oaie și ai săi”, cei mai mulți eroi sînt muncitori :
tramvaiști, tipografi, ceferiști. G.L. 263, 2/2. Cuvîntul, nesemnalat în
dicționare, este totuși foarte răspîndit, cel puțin în București (< tramvai
+ suf. -ist);
trecătoare (s. f.). Cuvîntul are, după cum se știe, sensul de „pas,
loc de trecere” și presupune, în orice caz, un spațiu îngust, de cele mai
multe ori accidental. în citatul de mai jos întîlnim o accepție, după părerea
mea, improprie, deoarece aici cuvîntul are sensul de „stradă (largă),
pavată etc.” : Aleea și-a schimbat și ea înfățișarea, devenind trecătoare
largă, asfaltată”. I. B. 898, 1/5 ;
tutunic (adj.) „de tutun, tabagic” : învrăjbindu-se în senzații tutunice,
și-agargarisit pieptul cu Mărășești. F. 156, 21/2. Cuvîntul este un derivat
al lui tutun + suf. -ic și pare o creație personală recentă;
ulei (s. n.) „tablou, pictură, portret în ulei”. Mimi Șaraga-Maxy a
strîns în ultimii ani un buchet de uleiuri, în care tinerețea își manifestă
tumultuos prezența. F. 156, 22/3. Sensul, nemenționat în dicționare, se
explică prin exprimarea eliptică a sintagmei „tablou (pictură) în ulei” ;
umanism (s. n.). Cuvîntul este înregistrat în lucrările lexicografice
numai cu forma de singular și cu sensul „mișcare social-culturală.. . ” ;
un citat din Gazeta literară (nr. 262, 2/3) ne dă un sens nou „atitudine,
manifestare umanitaristă sau umană” : Limitele înțeleptului militant
umanist decurg din limitele umanismelor anterioare, adică din faptul că
lupta pentru progres era limitată;
unsprezece (s. m.). în presa sportivă apare foarte frecvent numeralul
cardinal „unsprezece” cu valoare de substantiv și cu sensul de „echipă
de fotbal (compusă din 11 jucători)”. Eugen Barbu folosește cu predilecție
pe „unsprezece” cu această valoare : Dați unsprezecelui nostru ceea ce i-a
lipsit cel mai mult; vigoarea. C. 673, 2/1. Cînd unsprezecele său [al antre-
norului] e la ananghie, pe la 2:0, se îngălbenește si crezi că face icter.
C. 678, 2/1;
zooparc (s. n.) „grădină zoologică” : Am părăsit zooparcul noaptea
tîrziu, cînd după gratii rareori dacă mai strălucea cîte o pereche de ochi
de felină. F. 172, 10/3. Puzderie de oameni veneau în acea după amiază
de odihnă spre zooparc. ib. Cuvîntul ne-a venit din limba rusă ( < soonapK)..
zvonist (s. m.) „persoană care răspîndește, colportează zvonuri”,
în dicționare nu apare decît cuvîntul zvonar, cu același sens. Am impresia
că zvonist (< zvon + suf. -ist) circulă mai mult decît zvonar și că, în orice
caz, cuvîntul trebuie introdus în dicționarele viitoare : Și atunci apare
zvonistul — rău intenționat sau prost pur si simplu — si începe să se vaiete.
F. 167, 6/1.
5.	- C. 172

ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
SCHIȚĂ DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE
ii
(DE LA 1826 PÎNĂLA1870 : A. DICȚIONARELE BILINGVE)
DE
MIRCEA SECHE
în primul sfert al veacului trecut preocupările lexicografice au fost
concentrate, după cum am văzut, în Ardeal. Curînd după apariția Lexico-
nului budan, dar mai ales către jumătatea secolului, se constată o nouă
repartiție geografică a preocupărilor lexicografice : Muntenia începe să
concureze în mod evident și chiar să depășească, în acest domeniu, Ardea-
lul. Se mai observă și faptul că Ardealul și Muntenia tind să se specializeze,
fiecare, în anumite tipuri de dicționare, specializare determinată în primul
rînd de nevoile și de influențele locale deosebite. Astfel, în domeniul
lexicografici bilingve —și acum cea mai bogată în realizări —,Ardealului
îi aparțin mai toate dicționarele germano-romîne (și romîno-germane)
iar Munteniei mai toate cele francezo-romîne (și romîno-franceze). Influ-
ența latinistă, răspîndită din Ardeal în Muntenia și foarte activă pe la
jumătatea secolului al XlX-lea în această din urmă provincie, explică
de ce majoritatea dicționarelor latino-romîne care apar acum aparțin de
asemenea Munteniei. în sfîrșit — dicționarele de neologisme, surprin-
zător de numeroase și de consultate în aceste decenii, apar numai în
Principate și în primul rînd în Muntenia, unde influența occidentală,
directă și indirectă, s-a exercitat mai puternic.
Dacă lexicografia romînească bilingvă și poliglotă apare, în această
perioadă, deosebit de fecundă, în schimb dezvoltarea lexicografici expli-
cative unilingve este, din punct de vedere statistic, nesatisfăcătoare.
Exceptînd lexicoanele de neologisme (dicționare explicative unilingve
de tip special, care nu cuprind întregul lexic al limbii), înregistrăm, în
această jumătate de secol, un singur dicționar explicativ general al limbii
68
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
romîne tipărit, ascuns și acela în paginile unei lucrări care se intitulează
bilingvă : este vorba de Vocabularul romîn-francez al lui I. Costinescu
(din 1870), în care absolut toți termenii romînești înregistrați sînt definiți
mai întîi în limba noastră.
Lexicografia etimologică a limbii romîne înregistrează succese evi-
dente : mai întîi prin dicționarele de neologisme, care de obicei sînt și
etimologice; dar îndeosebi prin lucrarea, remarcabilă, a lui A. de Cihac,
prima operă consacrată în întregime etimologiei cuvintelor romînești, al
cărei prim volum a apărut la 1870.
Un fapt de o deosebită importanță se desprinde după parcurgerea
dicționarelor redactate în această etapă : contrar părerii curente, observăm
că influența latină în alegerea cuvintelor și a formelor romînești este cel
puțin tot atît de puternică ca și aceea a limbii franceze ; vom încerca să
demonstrăm această idee îndeosebi atunci cînd vom ajunge la analiza
dicționarelor de neologisme.
Deoarece numărul lucrărilor lexicografice romînești redactate între
anii 1826 și 1870 este mare, ne propunem să le grupăm după tipul căruia
aparțin : în cadrul fiecărui tip de dicționare putem face cu mai multă ușu-
rință caracterizările, comparațiile și ierarhizările necesare. Deocamdată,
în articolul de față, vom trece în revistă lexicografia bilingvă
din această perioadă, întrucît ea continuă linia tradițională a lexicografici
romînești.
r. LEXICOGRAFIA BILINGVĂ
1.	Dicționare germano-romîne și romîno-germane
Se cunoaște succesul pe care La avut în Ardeal micul Dicționar
romîn-german și german-romîn redactat de sasul Andreas Clemens. De la
1821 și pînă la 1837 lucrarea înregistrase trei ediții, fiind primă operă
lexicografică din istoria lingvisticii romînești care se reeditează. împreună
cu aceea a lui I. Molnar, ea a servit nevoilor didactice, traducătorilor,
cititorilor și vorbitorilor pînă la mijlocul secolului al XlX-lea. De la 1850
înainte, în decurs de 18 ani, apar nu mai puțin decît 8 noi dicționare
germano-romîne și romîno-germane, fapt care arată deopotrivă interesul
romînilor (mai ales ardeleni) pentru limba germană și al nemților pentru
limba romînă. Cu excepția moldoveanului Teodor Stamati, toți autorii
dicționarelor amintite sînt ardeleni. Faptul nu are de ce să surprindă
întrucît se știe că influența germană în Ardeal, explicabilă și prin existența
unei numeroase populații germane, a fost evident mai puternică decît
în celelalte două mari provincii romînești.
Primul în ordine cronologică dintre dicțio-
narele germano-romîne apărute în această perioadă este
cunoscutul Vocabular de limba germană și romînă al paharnicului T. Stamati,
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (II)
69
tipărit la Iași, în 1852. Lucrarea, care numără peste 40 000 de cuvinte-
titlu, conține cea mai bogată listă de cuvinte din întreaga serie de dicțio-
nare aparținînd celor două limbi. Autorul împarte cuvintele nemțești în
două categorii : formații vechi (moștenite sau împrumutate) și împrumuturi
recente; înaintea împrumuturilor recente el adaugă, ca semn distinctiv,
o cruciuliță (+ ABANDON, + ASSORTIMENT). Procedeul se regăsește,
mai tîrziu, aplicat la cuvintele romînești, și în Dicționarul lui Laurian
și Massim. în privința corespondentelor romînești Stamati mărturisește
în prefață : ,,am țintit totdeauna a fi precis, adecă a rosti o idee cu un
singur cuvînt sau pre cît se poate prin mai puține cuvinte, iară nu prin
descrieri largi și de prisos” (p. II). într-adevăr, partea romînească este
comprimată la maximum, de altfel în spiritul dicționarelor bilingve moder-
ne ; termenii străini sînt explicați printr-un singur corespondent romînesc
sau prin serii sinonimice.
Superior din multe puncte de vedere operei lui Stamati este Dicțio-
nariul germano-romînu apărut la Brașov între anii 1853 și 1854, lucrare
masivă, în două tomuri, cu o geneză interesantă. Autorul primei versiuni
a lucrării este Andrei Iser care, la 1848, tipărește primele patru coaie,
avînd gata în manuscris întregul dicționar, evaluat la circa 40 000 de
cuvinte-titlu (număr egal cu acela din Vocabularul lui Stamati). Autorul
își retrage însă manuscrisul de la tipografia brașoveană a lui loan Gott
și-1 vinde editorului Eudolf Orghidan. înainte de a-1 înainta la tipar
Orghidan trimite manuscrisul la Sibiu, în vederea obținerii părerii unor
referenți asupra calității lucrării. Comisia de referenți (compusă din Florian
Aaron, Paul Baciu și Andrei Mureșanu) consideră, după o lectură minu-
țioasă, că lucrarea mai are nevoie de ,,o corectură [adică revizie] pătrun-
zătoare” (cf. prefața, p. II). Cu revizia este însărcinat G. Bariț, dar acesta
înapoiază autorului manuscrisul întrucît constată, în cursul muncii sale,
că volumul de modificări indispensabile este prea mare. Intervine atunci
o nouă înțelegere între editor, pe de-o parte, și G. Bariț cu Gabriel Mun-
teanu, pe de alta, în urma căreia aceștia din urmă păstrează din lucrarea
lui Iser numai primele două coaie (din cele patru tipărite) și redactează
în mod integral restul lucrării. în Dicționarul lor G. Bariț și Gabriel
Munteanu au redus la circa 30 000 numărul cuvintelor-titlu din versiunea
lui Iser. Partea romînească este mult mai amplă decît în lucrarea similară
a lui Stamati. Deși autorii promit în prefață că vor folosi cu măsură sino-
nimia,,,care de la o măsură în sus mai mult întunecă limba decît o ajută”
(p. V), dicționarul cuprinde bogate serii sinonimice romînești (FILZ :
„făltru, filțu, prelă” ; KRAFT : ,,putere, forță, tăriă, vîrtute”); la acestea
se adaugă’ adesea și explicații analitice. în cazul cuvintelor nemțești
polisemantice corespondentele romînești aparținînd diverselor sensuri
se despart între ele prin punct și virgulă, oricît de deosebite ar fi aceste
sensuri (LEIDEN : „suferiu; pățesc, pătimesc, suport; conced, las”).
Interesant este faptul că, deși lucrarea bilingvă are ca limbă de bază
germana, autorii discută totuși pe larg alegerea termenilor romînești și nu
a celor nemțești. Ei afirmă că au folosit cuvinte ,,nu numai din toate
provinciile romînești, ci și după unii scriitori mai buni, sau și plăsmuite
după analogiă” (p. III). Prin urmare sînt puse la contribuție scrierile
70
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
epocii și s$ admit invențiile lexicale făcute în spiritul limbii. Conduși de
un bun simț în general remarcabil, autorii, contrazicînd tendințele latiniste
ale vremii, acceptă cu circumspecție latinismele și chiar neologismele
romanice (criteriul acceptării lor în limbă fiind ,,neapărata trebuință”)
și nu sînt dușmanii termenilor neromanici: ,,Nu este rușine nici semn de
sărăciă — afirmă ei — a păstra o sumă oarecare de cuvinte străine, care
de mai multe veacuri s-au prefăcut în carnea și în sîngele nostru așea,
încît aceleași fac parte esințială din materialul limbei” (p. IV). în sfîrșit,
autorii folosesc, în partea romînească, numeroase arhaisme și regionalisme ;
pentru acestea din urmă ei recunosc a fi exploatat Dicționarul lui Stamati.
Valoarea lucrării se ridică și prin marele număr de expresii germane atestate,
cu traducerea romînească. Interesul primordial al autorilor pentru partea
romînească se vădește și în faptul că unor corespondente romînești ale
termenilor germani li se indică etimonul; expunerea de motive a acestui
procedeu, cam ciudat la prima vedere, se face tot în prefața lucrării, unde
autorii arată că ,,la o sumă de vocabule, care pînă acum se ținea de cătră
mulți sau străine sau cu totul necunoscute, aflîndu-le în limbele italiana
și franțeza le arătarăm comuna origine” (p. IV). Indicațiile etimologice,
sporadice, se dau de obicei pe baza unor asociații absurde între limbi și
constituie partea slabă a Dicționarului (HEROLD : „eroldu (araldo,
ital.)” ; REIHE : ,,rîndu = (rang, fr.)” ; SCHWIELE : ,,călcîietate =
(ital. calcosita), bătături de pele...”; VOGELSCHEUCHE : ,,spăriă-
toare = (it. spauracches)...”).
La 1863 apare la Sibiu un mic Dicționar (Taschenwdrterbuch)
germano-romîn în redactarea lui & Petri. Autorul se făcuse cunoscut ca
lexicograf cu doi ani înainte, cînd tipărise un Vocabular romîno-german
despre care vom aminti mai jos. Versiunea germano-romînă, care numără
circa 16 000 de cuvinte-titlu, este cu mult mai bogată decît aceea romîno-
germană. Lucrarea lui Petri se înrudește mult, în partea romînească, cu
Vocabularul lui Stamati. Autorul evită aproape cu desăvîrșire explicația
analitică și apelează fie la un singur termen romînesc corespunzător celui
german, fie la serii sinonimice (DIENERIN :,,slujnică, servitoare, argată” ;
KLĂREN : ,,limpezi, curăți, strecura”). Surprinzător pentru data la care
apare lucrarea, partea romînească este scrisă cu caractere chirilice. Motivul
pentru care alfabetul chirilic a fost menținut ne este arătat încă în prefața
Vocabularului romîno-german din 1861 : ,,ortografia romînă cu litere
latine nu e supusă unei sisteme generale observate [= respectate] de
nația întreagă” (p. II).
Cel mai sumar dintre dicționarele germano-romîne care apar în
această perioadă aparține lui Teobar Alexi : este vorba de Dicționarul
portativ german-romîn tipărit la Buciirești în 1866. Autorul, ardelean de
origine, a trăit multă vreme în Muntenia, unde a condus și prima bancă
transilvăneană din București. Faptului că a fost tipărită în Muntenia i se
datorează probabil marele succes al lucrării, prima de acest gen apărută
aici: pînă la 1908 înregistrăm șase ediții, mereu amplificate. în prima lui
ediție însă Dicționarul este modest și numără abia 14 000 de cuvinte-titlu,
lucrate sumar. Față de celelalte opere similare Dicționarul lui Alexi are
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (II)
71
în plus o interesantă anexă : „Tablă de cîteva numiri de națiuni, teri,
orașe, fluvii etc.” care diferă în cele două limbi1.
Dintre dicționarele romîno-germane care apar în această perioadă
primul aparține lui Andrei Iser, lexicograf despre care am vorbit și mai sus :
se numește Vocabular romănesc-nemțesc și apare la Brașov, în 1850. Numă-
rul global de cuvinte pe care îl cuprinde lucrarea, cifrat de autor (în pre-
față) la 15 000, corespunde numai cu aproximație realității, deoarece
numeroase locuțiuni și expresii date ca articole independente încarcă
lista de cuvinte (de exemplu : De apoi, De astăzi, De atunci, De bună voie,
De bună seamă, De dimineață, De din jos, De dulce etc. figurează ca arti-
cole-titlu, independente de cuvîntul-bază De). Dicționarul are un aparat
științific merituos : alături de cuvîntul-titlu se indică atît categoria grama-
ticală cît și principalele forme morfologice (pluralul la substantive, formele
feminine și pluralul la adjective, infinitivul lung și participiul la verbe).
Sensurile îndepărtate între ele sînt grupate sub cifre și litere (procedeu
rar folosit în dicționarele epocii). Corespondentele se indică prin unul sau
mai mulți termeni, explicația analitică fiind, în lucrare, aproape inexistentă,
în măsură mai mare decît în celelalte dicționare romîno-germane autorul
face loc, în lista de cuvinte, termenilor regionali ardelenești (cf. sdroaie,
sdruhăi, sdru&nicâ, sgău, sgăurâ, sguli, sgurav, sgurăvî).
Dintre dicționarele bilingve romîno-germane care apar în această
epocă cel mai remarcabil este, fără îndoială, Dicționarul lui G. A. Polizu,
tipărit la Brașov în 1857. După propria afirmație a autorului opera sa are
„peste numărul de 18 mii ziceri” (p. VII), număr, după statistica noastră,
în realitate și mai mare. Astăzi cifra aceasta poate să nu mai surprindă,
mai ales că unele dicționare germano-romîne din aceeași epocă ajung să
înregistreze un număr dublu de cuvinte-titlu. Dar dicționarele germano-
romîne au la dispoziție și folosesc, în alegerea listei de cuvinte, nenumărate
izvoare lexicografice străine extrem de bogate, pe cînd cele romîno-germane
(și în general cele bilingve sau poliglote avînd ca limbă de baza romînă)
nu beneficiază de asemenea izvoare. De altfel Polizu însuși mărturisește că
„singurele uvraje care s-ar fi putut consulta la această lucrare sînt cunos-
cutul Lexicon în patru limbi de la Buda (din 1825) și Vocabularul d-lui
Iser de la Brașov (din 1850)” (p. VIII). Dar autorul, spre lauda lui, nu
pleacă de la dicționarele similare anterioare în stabilirea listei de cuvinte :
vreme de aproape 20 de ani, de la 1836 înainte, el culege din texte mate-
rialul lexical pentru partea romînească (cuvinte, forme, idiotisme), pe
care ulterior îl organizează „lexicograficește” adăugîndu-i și „traducția
germană”. Afirmația lui că Vocabularul pe care l-a redactat „este original
și totodată mult mai bogat decît cele sus pomenite” (p. VIII) nu este de
fel gratuită. Lucrarea a fost îmbogățită cu circa 2 200 de cuvinte, de la
1 D. larcu (Bibliographia chronologlcă romînă, ediția a 2-a, București, 1873, p. 153) mai
indică și existența unui Vocabularu portativa germano-rominu apărut la București, în 1857
și avînd ca autor pe I. Stahl. N-am putut deocamdată să găsim această lucrare, dar e
posibil ca ea să nici nu existe, dacă avem în vedere că Bibliografia lui larcu e plină de erori.
72
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
litera E înainte, de către G. Bariț, amintit și mai sus în calitate de
coautor al unui Dicționar german-romîn. Bariț a adăugat operei mai ales
regionalisme ; față de numărul global de cuvinte din lucrare, regionalismele
sînt totuși puține. Abundă în schimb împrumuturile recente ; comparat
din acest punct de vedere cu Dicționarul de neologisme contemporan al
lui I. D. Negulici, Vocabularul romîno-german al lui G. A. Polizu, este,
pe anumite porțiuni, cu mult mai bogat : neologisme ca narcoză, narco-
tiza, narcotizare, naturaliza, naturalizare, naturalism, neavizat, negă (toate
de la începutul literei N) nu apar în Dicționarul lui Negulici. Pornind
de la o concepție sănătoasă, realistă, Polizu respinge purismul în lexico-
grafic și prin urmare introduce în lucrarea sa, cu egală îndreptățire, ,,și
zicerile turcești, ungurești etc.” (p. VIII). Corespondentele germane,
indicate de obicei prin serii sinonimice bogate, au aparatul gramatical
tot atît de complex ca și termenii-titlu romînești. La unele cuvinte polise-
mantice cu sensuri disparate sau la cuvinte al căror sens a fost greu de
redat în limba străină, autorul a adăugat scurte precizări semantice în
limba romînă (LUȘCĂ : ,,plantă, die Huhnermilch. .. ” ; PRICEPERE:
,,mintea, der Verstand . .. ; înțelegere, die Wahrnehmung” ; PUMNAȘ :
,,cusătură, pistritură la cămașă, das Handbesetz..
La 1861 apare la Sibiu Vocabularul portativ romînesc-nemțesc:
autorul, /S. Petri, este același care redactează și versiunea inversă a lucrării,
despre care am amintit mai sus. Fapt surprinzător la prima vedere, Petri
se conduce în redactare după Vocabularul purtăreț rumînesc-franțozesc și
franțozesc-rumînesc, din 1839, al lui J. A. Vaillant, iar nu după dicțio-
narele romîno-germane anterioare. Explicația trebuie căutată în structura
Vocabularului lui Vaillant, care corespundea mai bine intențiilor lui Petri
de a da la lumină o lucrare sumară, accesibilă din toate punctele de vedere
unor cercuri mai largi. Cît despre afirmația autorului că a îmbogățit
vechiul Vocabular al lui Vaillant, ea nu se verifică decît incidental la
confruntarea celor două lucrări care au, aproximativ, același număr de
cuvinte : circa 10 000. Partea romînească a Vocabularului romînesc-nem-
țesc este scrisă cu caractere chirilice, ca și în versiunea germano-romînă.
Autorul adoptă o atitudine conservatoare și în alte aspecte ale lucrării
sale, în primul rînd în acceptarea neologismelor; „m-am ferit ca de foc
de neologisme — afirmă el în prefață. — Priimirea sau nepriimirea neolo-
gismelor, precum răsar ca bureții în formele și coloarele cele mai eterogene
. . .n-am socotit-o de competența mea, această problemă fiind rezervată
mult doritei Academii Romîne”. Se admit totuși unii termeni noi ,,de
artă, știință și industrie” (p. I—II). Opera lui Petri atestă multe expresii
romînești și însoțește cuvintele-titlu cu numeroase precizări morfologice
(asupra categoriei gramaticale, a pluralului, a femininului adjectivelor
etc.). Corespondentele în limba germană se dau cu sobrietate, de obicei fără
explicații analitice.
Ultimul dintre cele patru dicționare romîno-germane care apar
între 1826 și 1870 este Vocabular iul romano-nemtiescu publicat la Sibiu,
în 1868 și avînd ca redactor pe Sab. Pop. Barcianu. Ca număr de cuvinte
(aproape 20 000) lucrarea egalează cu aproximație Vocabularul lui Polizu.
Volumul articolelor este însă cu mult mai redus la Barcianu. Autorul a
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMINE (II)
73
schimbat de altfel structura lucrării în timpul redactării. Inițial el își
•propusese să „gloseze” prin sinonime sau explicații sumare neologismele
incluse în lista de cuvinte (cf. de exemplu : „ABONATU (carele a solvitu
înainte la ceva)...” ; „ABREVIATUEA (prescurtare). .	; „ABSENTEZ
(nu sunt față)” ; „CASSEZU (desfiintiezu). ..”). în felul acesta dicționarul
bilingv avea să îndeplinească concomitent și rolul unui dicționar de neolo-
gisme. Dar în cursul redactării Barcianu renunță tot mai mult la astfel
de „glosări”, care dispar definitiv de pe la litera D înainte. Demn de
remarcat este și marele număr de expresii romînești atestate de Vocabular,
cu traducerea în limba germană. Succesul acestei lucrări care apare,
pînă la 1910, în patru ediții, nu poate fi comparat decît cu acela al
Dicționarului german-romîn redactat de Teohar Alexi. După cît se pare,
succesul de public al operii nu este străin de aspectul ei latinist extrem;
dintre toate dicționarele bilingve romîno-germane și germano-romîne
apărute în această perioadă, acela care se conformează mai fidel princi-
piilor latiniste aparține lui Barcianu. Lista de cuvinte, încărcată cu termeni
transferați direct din dicționarele latinești, deci fără circulație reală în
limba romînă (cf. abducu, abjudecu, abjuru, ablegatu, abnegu, abortu, abradu,
abrumpu etc.), precum și aspectul ortografic arată că autorul era cucerit
de latinism. Ca și Dicționarul lui Alexi (și probabil inspirat din acesta),
Vocabularul lui Barcianu este urmat de o anexă (intitulată Vocabulariu
geograficu) în care figurează nume de țări, de orașe, de fluvii și (contra-
zicînd titlul) de persoane.
Amintim în sfîrșit că limba germană mai este reprezentată și în
două dicționare poliglote despre care vom vorbi în altă parte a lucrării.
2.	Dicționare 1’rancezo-roinîne si romîno-i‘raneeze
Spre deosebire de lexicografia bilingvă tipărită germano-romînă,
bine reprezentată la noi încă din primele decenii ale veacului al XlX-lea,
cea francezo-romînă (și romîno-franceză) începe abia la 1839. Este adevă-
rat că semnalăm și înainte de această dată unele lucrări lexicografice
manuscrise care vădesc începuturile influenței franceze în țara noastră;
dar, neterminate sau netipărite, aceste manuscrise nu s-au buqurat de
nici un fel de circulație. Către mijlocul secolului al XlX-lea însă, influența
culturii franceze în Principate, îndeosebi în Muntenia, ajunge la apogeu.
Studiile tinerilor romîni în Eranța, ecolul ideilor și mișcărilor politice din
Franța pe teritoriul țării noastre, numeroasele traduceri din limba franceză
precum și includerea acestei limbi în învățămîntul din Principate, toate
au o influență hotărîtoare asupra dezvoltării limbii romîne, care acceptă
un mare număr de elemente lexicale occidentale, îmbogățindu-se necontenit
într-un scurt interval de timp. La influența franceză directă se adaugă
și una indirectă, tot atît de puternică, prin intermediul limbii ruse. Nu
ni se pare întîmplător faptul că primul dicționar tipărit care interesează
cele două limbi aparține lui J. A. Vaillant, profesor francez stabilit la
București, director de pension aici, inteligent propagator al limbii sale
în rîndul multor serii de elevi munteni. Pentru a satisface nevoile didactice
74
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
imediate publică el desigur acel mic Vocabular purtâreț rumînesc-franțo-
zesc și franțozesc-rumînesc din 1839. Fiecare dintre cele două părți ale
Vocabularului numără circa 10 000 de cuvinte-titlu. Numeroase indicații
gramaticale însoțesc (ca în Vocabularul lui Polizu) atît cuvîntul-titlu
cît și corespondentele din a doua limbă. De obicei corespondentele se dau
printr-un singur termen („PĂRĂSI v. abandonner”), rar cu serii de
sinonime; explicația analitică lipsește aproape cu desăvîrșire. Faptul cel
mai remarcabil pe care trebuie să-l semnalăm în acest vocabular este
marele număr de neologisme, unele, probabil, puse pentru prima dată
în circulație prin el. Cuvinte ca abdomen, ablativ, abona, abonat, absorbire,
academic, activ, acuzativ, adverb, adverbial, aerisire, aerostat, agată, agro-
nomie, azimut și azot, care figurează în DA fără nici o atestare, se găsesc
în Vocabularul din 1839 al lui Vaillantx. Amintim, ca o curiozitate, micul
„Vocabular de omonime” romînești care întregește lucrarea (CUVÎNT :
„N-ai cuvînt. Am venit cu vînt” ; DA : „zicînd : da, întăresc. îți voi da
un cal”; „VESTE: i-am dat de veste... Am cumpărat două veste”).
După cum se vede din exemplele reproduse, autorul înglobează în cate-
goria omonimelor și cuvintele omofone. Interesant de subliniat este faptul
ca și lordache Golescu, puțin înaintea lui Vaillant (în Condica limbii
rumînești, circa 1832), redactează un apendice intitulat „Cuvintele ce să
aseamănă, dar la înțelegere au deosebire”. în acest prim Dicționar de
omonime din istoria lexicografici romînești Golescu are o concepție identică
cu a lui Vaillant în privința noțiunii de omonim; din materialul pe care
ni-1 oferă se vede că și el acceptă deopotrivă omonimele lexicale, pe cele
morfologice și pe cele sintactice („Un soare / unsoare” ; „Viu, cel viu/
viu din a veni”; „zi, adică o zi / zi, din a zice”; „săpun, cel cu care
ne spălăm / să pun, din a pune”).
Și un oarecare Constantin G. Florescu intenționa, pe la 1859, să
tipărească două dicționare „purtătoare francioso-romîn și romino-fran-
cios” 2, după cît se pare mai bogate decît lucrarea similară a lui J. A. Vail-
lant. Proiectul n-a putut fi desăvîrșit, iar manuscrisele, dacă vor fi existat,
nu s-au mai păstrat.
între 1810 și 1811 apar la București cele două tomuri ale Vocabu-
larului franțezo-romînesc în redactarea lui P. Poienaru, F. Aaron și G. HUI.
Avem, a face cu o lucrare remarcabilă care marchează o dată în istoria
lexicografici noastre. Sub raportul numărului de cuvinte-titlu înregistrate,
evaluat la circa 45 000, vocabularul nu are precedent printre lucrările
tipărite. Modelul folosit este Dicționarul „de Academia franțozească” ; la
termenii luați din acesta se adaugă însă „multe ziceri culese din deosebite
dicționare”. „Dorința noastră — afirmă autorii — a fost.. . să dăm aceștii
lucrări cît mai multă întindere” (p. III). Autorii mai intenționau de altfel
să redacteze și un Vocabular romîn-francez de mari proporții. Vocabularul
din 1840—1841 ocupă un loc aparte în lexicografia bilingvă și prin spațiul
1 Cf. Mario Roques, Le vocabulaire roumain de J. A. Vaillant, in Convorbiri literare,
anul aP 64-lea, iunie 1931, p. 484—491.
2 Qf. Fr. R. de Chateaubriand, Martirii, traducere de C. G. Florescu și D. Pisone, Bu-
curești, 1859, p. 175 — 176.
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (II)
75
enorm acordat celei de a doua limbi. Termenii francezi sînt explicați în
limba romînă prin definiții analitice largi, urmate sau precedate de sino-
nime (EXPORTER : „a esporta, a scoate din țară producte de ale pămîn-
tului sau de ale industriei”). Lucrarea conține extrem de multe expresii
ale limbii franceze, cu traducerea lor romînească. în sfîrșit — numeroase
indicații ortoepice, stilistice și asupra circulației termenilor ridică valoarea
acestui dicționar important. Există însă și unele aspecte negative în
lucrare. Cef mai evident este acela că autorii au introdus în limba romînă
corespondente fără circulație sau chiar inexistente, prin ,,romînizarea”
termenilor-titlu franțuzești; verbul FANFARONNER, de exemplu, se
explică astfel în limba romînă : „a fanfarona, a tăia palavre, a se lăuda,
a se făli”. Numărul de barbarisme astfel introduse în limba romînă este
foarte mare și ele dau părții romînești un caracter cam artificial.
în 1859 apare la Iași Dicționariul franceso-romanu avînd ca autor
pe Teodor Codrescu. Autorul recunoaște că s-a folosit în redactare de
„edițiunea domnilor P. Poienaru, F. Aaron și G. Hill”, pe care însă a
sporit-o. Confruntarea celor două Dicționare ne arată că schimbările
operate de Codrescu în lucrarea mai veche sînt cu totul neînsemnate și că, de
fapt, avem a face cu o simplă nouă ediție : lista de cuvinte a rămas aceeași
și doar în partea romînească apar unele rectificări, mai mult formale
(de exemplu, colcot devine clocot). Singura contribuție de mai mari pro-
porții a autorului constă în intercalarea (nesistematică și fără un temei
științific), între cuvîntul-titlu franțuzesc și corespondentul romînesc, al
termenului latin corespunzător („BROCHETTE, s. f. veruculum..;
„COUPE-JARRET, s. m. sicarius ...”), După cum se vede, termenul
latinesc nu servește ca etimon al cuvîntului-titlu, ci e corespondentul
lui semantic. Dicționarul bilingv (francez-romîn) devine însă numai pe
anumite porțiuni trilingv {-francez-latin-romîn). Cum se explică acest
paradox ? Se pare că Teodor Codrescu a plecat de la ideea de a transforma
versiunea anterioară (bilingvă) a lucrării într-un dicționar trilingv, prin
adăugarea sistematică a corespondentelor din limba latină; în acest scop
el s-a servit de o operă lexicografică foarte populară în epocă, a lui P. C.
V. Boiste (Dictionnaire universel de la langue frâng aise, avec le latin, . .),
care înregistra, în 1847, a 12-a ediție. Lexicograful romîn n-a prevăzut
(sau a trecut peste faptul) că lista de cuvinte din cele două lucrări nu
coincide; indicînd corespondentele latinești ale cuvintelor franceze numai
acolo unde Boiste i le oferă, Codrescu a transformat remarcabila versiune
anterioară într-o operă lexicografică hibridă care reprezintă un regres,
cel puțin de structură. Totuși lucrarea n-a fost lipsită de succes ; autorul
scoate o a doua ediție în 1875—1876.
Tot în 1859 apare și prima parte a Dicționarului francez-romîn în
redactarea lui Nijon Bălășescu, lexicograf activ pe la jumătatea veacului
al XlX-lea, despre a cărui personalitate vom mai avea ocazia să vorbim.
Lucrarea s-a oprit cu tipărirea la această singură parte, care abia ajunge
la începutul literei B. Ea promitea să fie de mari proporții, probabil mai
bogată, ca număr de cuvinte, decît Vocabularul francez-romîn al lui
Poienaru, Aaron și Hill: numai la litera A sînt înregistrați peste 3 000 de
termeni. în lista de cuvinte comune sînt însă înglobate și nume proprii
76
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
(de țări, de orașe, mai rar de persoane). Dicționarul se înrudește mult,
în partea romînească, cu Vocabularul amintit mai sus : aceleași explicații
analitice sau, în cazul cînd acestea lipsesc, serii de corespondente sinoni-
mice aproape interminabile (ARMATEUR : „armatoru, care possedă,
încarcă și armează singur o corabiă...”; AMERTUME : ,,amărițiune,
fig. întristare, supărare, neplăcere, necaz, scîrbă, durere”). Mai evident
decît la Poienaru se constată aici că autorul Dicționarului a creat în mod
conștient și sistematic cuvinte, pentru a avea corespondentul romînesc al
termenului-titlu francez (astic, atenționat, attentiv, attera, attrițiune, augur a
etc.). După cum se vede și din exemplele date, în numeroase cazuri terme-
nul străin „romînizat” nu a rămas în limbă. Se constată de asemenea
folosirea unei bogate terminologii regionale (autorul era ardelean de origine)
pentru a reda cuvîntul străin (acațiu, armar, împuterit etc.). Demn de
subliniat este faptul că sensurile mai îndepărtate ale termenilor poliseman-
tici sînt grupate în lucrare sub cifre, pe cînd sensurile apropiate se despart
prin punct și virgulă, lexicograful stabilind astfel o ierarhizare semantică
științifică.
Lui Nifon Bălășescu i se datorează și un Dicționar romîn-francez
incomplet apărut, ca și versiunea inversă a lucrării, la Bucîirești, în 1859.
Cele două versiuni sînt, în mod firesc, foarte înrudite. Regăsim în versiunea
romîno-franceză o listă de cuvinte deosebit de bogată : singura fascicolă
apărută, care merge pînă la cuvîntul romînesc atermasia ( ? !), numără
circa 3 000 de termeni. Corespondentele din franceză ocupă de asemenea
un spațiu mare, deoarece se rezolvă prin lungi explicații analitice sau
prin numeroase sinonime, formînd adevărate lanțuri. Autorul a încărcat
în mod excesiv lista de cuvinte-titlu cu formații latinești, franțuzești sau
grecești care n-au circulat, probabil, niciodată în mod real în limba romînă
(exemplele următoare sînt culese de pe o singură pagină : alepină, aletidă
aleiiromant, aleuromantia, alexifarmac, alexipiretic, alfitomantia, algazella).
Cea mai însemnată deosebire care există între cele două versiuni ale lucrării
lui Bălășescu o constituie, în versiunea romîno-franceză, introducerea
indicațiilor etimologice la termenii romînești rari și la împrumuturile
recente („AMNESTIA, f. (a^^cma). . ,,AMNIGENU,-a, adj. (amnies,
geno). ..” ; „ARABAGIALÎCU, m. (... m[ot] turc). . .”). între cuvîntul-
titlu romînesc cu caractere latine și corespondentele din limba franceză
autorul a intercalat de obicei termenul romînesc transcris cu alfabetul
de tranziție; transcrierea lipsește în mod sistematic la neologismele cu
totul recente, probabil pentru motivul că asemenea termeni nici n-au
apucat să fie vreodată scriși cu acest tip de alfabet.
în 1862 apare (la București, Gottingen, Paris și Leipzig) Dicțiunarul
romîno-francesu al lui Baoul de Pontbriant. Lucrarea are calități remarca-
bile, două dintre ele meritînd a fi relevate în mod special. Cea dintîi
este legată de proporții: înregistrînd circa 28 000 de cuvinte-titlu, Dicțio-
narul lui Pontbriant devine cea mai bogată operă lexicografică tipărită
dintre cele cu limba de bază romînească, pînă la 1870 (cînd este depășită
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE
77
tot de un dicționar romîno-francez, acela al lui Ion Costinescu). A doua
însușire deosebită privește partea etimologică a lucrării: avem a face cu o
operă lexicografică care (deși în primul rînd bilingvă) indică etimonul
-tuturor cuvintelor romînești pe care le înregistrează (bineînțeles, în
măsura în care etimonul se cunoaște), chiar și în cazul cînd cuvintele
sînt derivate formate pe teren romînesc. Pînă la Cihac nu avem în lexicografia
romînească o operă similară; ba, dintr-un anumit punct de vedere, Pont-
briant rămîne superior : lista de termeni la care el indică etimologia este
de cîteva ori mai bogată decît aceea pe care ne-o oferă ulterior Cihac.
Ca etimologist Pontbriant se arată adversar hotărît al principiilor puriste
care dominau întreaga noastră lexicografic și care stătuseră la baza Lexico-
nului budan; el nu are idei preconcepute în privința originii cuvintelor,
nu caută, ca latiniștii, explicații cu orice preț prin limba latină. în Dicțio-
narul său își găsesc egală îndreptățire cuvintele de origine latină (sau
romanică) și nelatină. Indicațiile etimologice se dau imediat după cuvîntul-
titlu („MEDALIA, f. pl. u [MEDAGLIA, it.]. . .”; „MEDITAT...
part. trec, de A MEDITA” ; „MELEGARU, m„ pl. i [MELEGÂGY,
ung.]... ”). Erorile existente provin în primul rînd din insuficienta dezvol-
tare, în acel timp, a acestui important capitol de istorie a lexicului romînesc.
Merită să fie amintită aici și atitudinea de etimologist a lui Pontbriant
față de neologisme : ori de cîte ori un împrumut recent poate fi explicat
deopotrivă printr-o sursă latină și una franceză, autorul preferă explicația
prin sursă latina (de exemplu, cuvinte ca amabilitate, contramanda, con-
tumacie, comențiune, intențiune, itineraru, oportun, oportunitate, simplicitate
au indicate etimoane latine). Faptul ni se pare extrem de semnificativ,
mai cu seamă că lexicograful este de origine franceză, și procedeul, departe
de a reflecta în cazul de față concepția unui latinist, arată, măcar în
numeroase cazuri, o realitate a istoriei limbii noastre : aceea că în veacul
trecut influența limbii latine în domeniul lexicului romînesc a fost cu
mult mai puternică decît reiese din dicționarele contemporane, care au
tendința să prefere, mai întotdeauna, explicația prin filieră franceză.
Pontbriant are de asemenea meritul de a fi adoptat, într-o epocă de înflo-
rire a latinismului, „sistema de ortografie cea mai potrivită cu natura și cu
pronunțarea” cuvintelor (cf. prefața). în sfîrșit, autorul optează pentru
forma muntenească a termenilor, pe care o consideră literară : „vorbele
stricate prin provincialisme — scrie el în prefață — le am îndreptat, cît
s-au putut... : așa în loc de hieru am pus feru”. Corespondentele în
limba franceză ale termenilor romînești se dau de preferință prin serii
sinonimice bogate (—ÎNFEÎNABE: „repression, privation, abstinence,
continence, temperance, frein” —) urmate sau precedate uneori de scurte
explicații analitice.
Ultimul dintre dicționarele bilingve romîno-franceze care apare în
această perioadă aparține lui I. Costinescu: Vocabularu romano-francesu
(București, 1870). Prin structura ei, opera lui Costinescu aparține în
același timp lexicografici bilingve romînești și celei unilingve. Am semnalat
și în ’altă parte a articolului faptul că în lexicografia romînească din
veacul al XlX-lea nu se produsese încă (cel puțin pînă la 1870) speciali-
zarea strictă, astfel că înregistrăm adesea dicționare bilingve care sînt
78
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
totodată și etimologice sau care au și caracter explicativ unilingv. Dicțio-
narul lui Ion Costinescu face parte din această ultimă categorie ; deoarece,,
în pofida titlului pe care i l-a dat, autorul a făcut din opera sa în primul
rînd o lucrare lexicografică unilingvă romînească (— și încă una remarca-
bilă—), vom vorbi despre această lucrare în articolul consacrat dicționa-
relor unilingve.
Limba franceză mai este reprezentată, ca limbă componentă, în
patru dicționare poliglote redactate în această perioadă. Aceste dicționare,
precum și alte dicționare bilingve și poliglote, vor fi prezentate în numărul
viitor.
ISTORIA LIMBII ROMtNE
PROBLEMA LIMITEI SUD-VESTICE
A TERITORIULUI DE FORMARE A LIMBII ROMÎNEȘTI
DE
Acad. E. PETROVICI
Comisia pentru studiul formării limbii romîne și a poporului romînr
instituită de Academia R.P.R., a trasat lingviștilor, istoricilor și etnografilor
noștri sarcina de a relua, în domeniul specialității fiecăruia, cercetările
pentru stabilirea împrejurărilor în care s-au format limba romînească și po-
porul romînesc. La îndemnul și sub conducerea Comisiei instituite de Acade-
mia R.P.R. s-au făcut cercetări lingvistice, istorice, etnografice și antro-
pologice care vor arunca noi lumini asupra problemei originii limbii noastre
și a poporului nostru. La elucidarea acestei probleme contribuie și inves-
tigațiile unor învățați străini, care nu s-au ocupat special cu studiul ori-
ginilor limbii romînești și ale poporului romîn, dar au ajuns la unele
constatări privind această problemă cu prilejul unor cercetări referitoare
la limbi și popoare învecinate. O astfel de lucrare^ care pune problema
pînă unde s-a întins în trecut spre sud-vest teritoriul de formare a limbii
romînești, este aceea a balcanologului iugoslav Henrik Baric, decedat
în 1957, apărută sub titlul Albanisch, Romanisch und Rumdnisch în
anuarul Institutului de balcanologie din Sarajevo, al cărui director era L
învățatul iugoslav, bazîndu-se pe dovezi lingvistice, consideră eronată
teza susținută de Ovid Densusianu conform căreia limba romînească
s-ar fi format pe un teritoriu care se întindea spre vest pînă în apropierea
Dalmației2. După H. Baric nu este adevărat, precum susținea O. Densu-
sianu, că romînă prezintă trăsături balcanice comune cu limba romanică
vorbită odinioară în Dalmația — dispărută la sfîrșitul secolului trecut —,
ceea ce ne-ar sili să presupunem un contact mai strîns în cursul evului
mediu timpuriu între romînă și dalmată. Dimpotrivă, limba romînească
prezintă deosebiri esențiale față de dalmată, iar ceea ce e comun în
1 Godisnjak, knj. I, Balkanoloskt institut, knj. 1, Sarajevo, 1957, p. 1—16.
2 Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine, I, Les origines, Paris, 1901, p. 293
și urm.
80
ISTORIA LIMBII ROMÎNE
cele două limbi romanice de est provine din fondul general comun tuturor
limbilor romanice. După H. Baric nici vechile elemente romanice ale
limbii albaneze nu prezintă trăsături comune cu dalmata, ci cu romînă.
Și albaneza s-a dezvoltat la început departe de Dalmația, în apropierea
teritoriului unde se vorbea romanica orientală care stă la baza limbii
romînești. Judecind după vechile elemente slave ale limbii noastre,
caracterizate prin trăsături bulgare orientale, teritoriul unde se vorbea
romanica orientală din care s-a dezvoltat limba romînească nu se întindea
departe spre centrul și vestul Peninsulei Balcanice, la vest de granița
dintre teritoriul limbii bulgare și acela al limbii sîrbe, unde au locuit
la început strămoșii albanezilor și unde aceștia au împrumutat cele mai
vechi elemente romanice ale limbii albaneze, elemente care prezintă tră-
sături romînești. Din părțile acestea nord-estice ale Peninsulei, strămoșii
albanezilor s-au deplasat spre sud-vest, spre coasta adriatică, unde au
întîlnit o altă romanitate de la care au împrumutat alte elemente roma-
nice, prezentînd trăsături neromînești, romanice apusene.
★
O. Densusianu a așezat patria primitivă a romînilor în sud-vestul
fostului Illyricum, în apropierea teritoriului limbii albaneze și a Dal-
mației, bazîndu-se pe izoglosele mn, pt, ps (< lat. gn, ct, x), care reunesc
romînă, albaneza și dalmata. (Cf. rom. cumnat, lemn, h^ptă, opt, coapsă,
alb. lemne, lufie, kofshe, dalm. vegliotă komnut, gaapto, dalm. raguzană
kopsa.) După H. Baric, teoria lui O. Densusianu e inacceptabilă, deoarece
dalmata nu prezintă tratamentul mn, pt, ps al grupurilor latinești gn,
ct, x. Formele dalmate komnut, guapto se explică prin influența analogică
a lui comnater, compater și a lui șiapto ,,șapte”, iar kopsa e un împrumut
din limba păstorilor vlahi, atestați în împrejurimile Raguzei în evul
mediu, de la care raguzanii au împrumutat și alte cuvinte, ca de ex.
brenca ,,caseus vlachescus” (< rom. brînză) în documentele raguzane din
secolul al XIV-lea. Precum arată forme ca rag. trakta (<lat. tracta),
liksija (<lat. lixiva), croat, trajta (<lat. tracta), vegl. alaite (< lat.
lactes> rom. lapți), froit (< lat. fructus), croat. Maisan (<lat. Maxi-
mus), tratamentul grupurilor latinești ct, cs a fost dublu în dalmată;
pe de o parte ele s-au menținut intacte ca în trakta, liksija, pe de altă
parte au palatalizat velara (k> i) ca în alaite, Maisan. în ce privește
grupul gn, se pare că dalmata îl avea încă neschimbat pe timpul cînd
slavii dalmatini și-au împrumutat cele mai vechi elemente romanice. Cf.
sîrbo-croat. siglar „semn pentru nevoade” < lat. signum. Prin urmare,
deoarece romînă și dalmata tratează diferit grupurile latinești gn, ct, cs,
între aceste două limbi romanice nu pot fi găsite trăsături latine bal-
canice comune. Formarea viitorului cu volere și frecvența verbelor de
conjugarea I formate cu sufixul — ez nu pot fi considerate ca trăsături
romanice balcanice, deoarece auxiliarul volere se întîlnește și în graiurile
franceze de est, precum și în reto-romana apuseană, iar formația în -ez
a verbelor de conjugarea I e proprie și romanicei istriote, precum și gra-
iurilor friule și reto-romane. După H. Baric ,,tot ce este comun romînei
LIMITA SUD-VESTICA A TERITORIULUI DE FORMARE A LIMBII ROMÎNEȘTI
81
și dalmatei arată o dezvoltare latino-romanică; legături latine balcanice
între aceste două limbi nu pot fi însă demonstrate” 1.
Elementele romanice ale limbii albaneze conținînd grupurile lati-
nești ct, es prezintă, unele, tratamentul asemănător celui romînesc (lat.
lucia, coetorium, tractarium, coxa> alb. lufte, Iwftor, traftar, Icofshe),
altele, reflexul romanic apusean (lat. directus, traetare > alb. drejte,
iraiton). Albaneza prezintă așadar două straturi romanice, unul mai vechi,
din epoca simbiozei albano-preromîne, altul mai nou, din epoca în care
strămoșii albanezilor au ajuns în contact cu romanitatea de pe litoralul
Mării Adriatice. Mai înainte ei au trăit în apropierea teritoriului de for-
mare a limbii romînești, undeva în estul zonei romanizate (de la nord
de linia Jirecek care despărțea zona romanizată de cea grecizată) 2 a
Peninsulei Balcanice. „Spre estul spațiului sud-dunărean și nu spre vest
trimite, în perioada următoare [cea a contactului slavo-romîn], și cel
mai vechi strat slav al limbii romînești, care prezintă trăsături bulgare
și nu sîrbești” 3.
După H. Baric contactul dintre albaneza veche și romanica din
care avea să se dezvolte limba romînească a avut loc acolo unde zona
romanizată a Peninsulei Balcanice prezenta cea mai mare lărgime :
sud-estul Panoniei, Moesia Superior, Dacia Eipensis, Dacia Mediterranea
și Dardania, adică vestul Bulgariei, estul Serbiei și nordul Macedoniei.
Aici au împrumutat strămoșii albanezilor cele mai vechi elemente roma-
nice ale albanezei, care prezintă trăsături romînești (Iwfte, Icofs^e, pyll
„pădure” < lat. pop. ★padule^ < rom. pădure, Icrushk < lat. c6nsocer>
> rom. cuscra 5 etc.). O mărturie a acestei vechi simbioze albano-prero-
mîne sînt și elementele comune romînei și albanezei. Acestea, ca de exemplu
brîu (cf. alb. brez) prezintă un fonetism foarte vechi, atît din punctul de
vedere al foneticii istorice albaneze, cît și din acela al foneticii istorice
romînești. Eom. brîu presupune existența, în „romînă primitivă timpurie”
(„das friihe Urrumănische”), a unei forme ^brenum (cf. frîu < lat. frenum).
O formă asemănătoare a stat și la baza formei actuale albaneze, derivate
cu sufixul -z. Cuvintele aparținînd acestui vechi strat albanez al limbii
romînești nu pot fi considerate — conform părerii lui H. Baric — cuvinte
împrumutate, ci cuvinte păstrate („Eestworter”).
La cele expuse de H. Baric aș avea de făcut următoarele observații :
Nu lărgimea zonei romanizate prezintă vreo importanță pentru
romanitatea balcanică și pentru simbioza albano-preromînă, ci inten-
sitatea romanizării. E lucru știut că în Peninsula Balcanică au existat
1 Vezi Godisnjak, I, 1, p. 16.
2 Vezi Harta romanității dunărene, cu indicația liniei Jirecek, publicată la p. 82.
3 Godisnjak, I, 1, p. 13.
4 în dalmată lat. paludem și-a păstrat înțelesul de „mlaștină”. Cf. toponimicul Poljud
în mijlocul unei regiuni mlăștinoase. Ibid., 12.
5 Forma dalmată consegro reprezintă o formă latină accentuată consocer.
6 — c. 172
82
ISTORIA LIMBII ROMÎNE
două zone puternic romanizate, litoralul dalmat și malul Dunării, cele
două zone fiind despărțite de interiorul muntos al Peninsulei, locuit
de autohtoni neromanizați, strămoși ai albanezilor. De-a lungul Dunării,
de la gura Timocului pînă în Deltă, se înșirau vreo 30 de orașe romane
înconjurate de sate de veterani (recrutați din populația autohtonă),
în care s-a vorbit latinește pînă la venirea slavilor (în cursul secolului
al Vll-lea). în interiorul Peninsulei n-au existat decît enclave romanice
în văile rîurilor mai mari: valea Moravei (M argus), cu orașul mai
important Naissus (azi Nis), valea superioară a Vardarului (Axius)
cu centrul urban Scupi (azi Skopje, în albaneză Shkup) șiCîmpia Mierlei,
avînd ca centru orașul Ulpiana (azi Lipljan). E semnificativ faptul că
numele slav actual al Nișului, cel mai important oraș din zona roma-
nizată (de la nord de linia Jirecek) a Peninsulei Balcanice, prezintă tră-
sături fonetice albaneze (ai> i, s> sh. = ș). De asemenea vechiul
Scupi s-a păstrat și sub o formă albaneză, Skkup, evoluată normal din
punctul de vedere al foneticii istorice albaneze x. în părțile centrale ale
Peninsulei Balcanice înaintea așezării slavilor au locuit albanezi și nu
romanici, cum au presupus o seamă de cercetători2.
Și elementele slave ale limbii romîne, care prezintă trăsături fone-
tice bulgare orientale, ne fac să excludem părțile centrale ale Peninsulei
Balcanice din teritoriul pe care s-a vorbit romanica ce stă la baza limbii
romîne. Graiurile slave din aceste regiuni sînt graiuri de tranziție de la
bulgară la sîrbă. Dar izoglosa pronunțării lui iat ca ia sau ea, precum și
cea a reflexelor st, zd ale grupurilor slave comune *tj, *kti, *dj se află
mai la est de aceste ținuturi. Izoglosa st, zd pleacă de la gura Timocului
și se îndreaptă spre sud de-a lungul graniței actuale dintre R. P. Bul-
garia și R.P.F. Iugoslavia, atingînd curînd linia Jirecek. (Vezi harta
alăturată). Nu e probabil ca în evul mediu această izoglosă să fi trecut
mai la vest decît în prezent. Stratul mai vechi al elementelor slave ale
limbii romîne prezintă ea (a) și șt, jd pentru iat și sl. corn, ★fj, *kti, *dj,
ca în graiurile bulgare de la est de izoglosele amintite. Așadar teritoriul
de formare a limbii romînești nu se întindea pînă în apropierea Dal-
mației. Granița de sud-vest a acestui teritoriu coincide aproximativ cu
granița actuală dintre Bulgaria și Iugoslavia. La sud, acest teritoriu
era mărginit de linia Jirecek, adică de creasta munților Haemus (Bal-
cani), care separa zona romanizată de cea grecizată. Dacă astăzi se găsesc
— și în trecut au fost semnalate — grupuri de romîni la sud și la vest
de aceste granițe, aceasta se explică prin migrația păstorilor romîni care
au ajuns pînă în Albania, Dalmația și Grecia. Toponimia romînească
din părțile centrale și vestice ale Peninsulei Balcanice este o toponimie
minoră, de formație recentă, cuprinzînd nume de sate neînsemnate, de
cătune, de vîrfuri de munți, nume semnalate abia în ultimele două secole.
Toponimia majoră, nume de rîuri, de orașe, de localități mai mari, pre-
1 De asemenea și vechiul’AoTip6<; s-a păstrat ca nume al orașului Shtip (în slavă Stip)9
prezentînd un aspect fonetic albanez. Vezi Godisnjak, I, 1, p. 278. Formele Shkup și Shtip
dovedesc că înaintea slavilor au locuit albanezi în Dardania.
2 Ca, de exemplu, N. van Wijk, G. Weigand, Al. Rosetti. Vezi Al. Rosetti, Istoria limbii
romîne, II, Limbile balcanice, București, 1938, p. 40.
LIMITA SUD-VESTICA A TERITORIULUI DE FORMARE A LIMBII ROMÎNEȘTI 83
zintă trăsături slave sau albaneze. Bizantinii și slavii de sud știau că
romînii (vlahii) din părțile sudice și vestice ale Peninsulei sînt veniți
din nord, de la Dunăre. Grecii nici n-au avut un nume al lor pentru
romîni, ci l-au împrumutat de la slavii de sud (^Ăa/oi), ceea ce constituie
un indiciu că între greci și romîni erau așezați, în evul mediu timpuriu,
slavii de sud.
Vedem, așadar, că teritoriul sud-dunărean din care ar fi putut
pleca în evul mediu spre nord roiuri de populație romanică se reduce
la o zonă mărginită la sud de linia Jirecek și la vest de izoglosa st, zd.

FILOLOGIE
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (III)
DE
I. CREȚU
Continuăm a semnala abaterile de la textul poeziilor lui Eminescu?
statornicit în prima tipăritură, pe baza manuscrisului dat de poet.
Ca și în articolele precedente, abaterile semnalate sînt cele consta-
tate în ediția Perpessicius, pe care o avem în vedere în mod special în
cercetările noastre, pentru că în afară de interesul științific, în articolele
noastre noi urmărim și un scop practic imediat, anume acela de a veni
în sprijinul muncii colectivului de limbă literară al Institutului de lingvis-
tică, însărcinat cu extragerea materialului lexical pentru Dicționarul
limbii lui Eminescu. Indicînd erorile de text ale ediției Perpessicius, din
care s-au fișat cuvintele ce urmează să intre în dicționarul plănuit, în
mod indirect atragem atenția colaboratorilor acelui colectiv asupra unor
forme sau asupra unor texte, care au altă înfățișare în publicația în care
au apărut întîia oară poeziile lui Eminescu.
O călărire în zori
în textul Familiei, II (1866), 15/27 mai, p. 158, se află forma a
în loc de al:
Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-a florilor sin.
Fugarul ușor
Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă
A negurei fior.
Din străinătate
în textul Familiei, II (1866), 17/29 iulie, p. 248, se află forma coli-
bile, nu colibele :
Să mai salut odată colibile din vale
și forma cătră, nu către :
în visuri fericite m-ar duce cătră nori.
86
FILOLOGIE
La Bucovina
în textul Familiei, II (1866), 14/26 august, p. 292, se află forma :
pintre, nu printre; pin, nu prin; soarte, nu soartă; a, nu al; totdeuna,
nu totdeauna :
Rîuri resăltînd'e pintre stînce nante
Toate-mi trec pin gîndu-mi. . .
Să-mi visez o soarte mînd'ră de-al meu nume
Peste munți cu codri, peste deal și vale
Mină a ei dor
Astfel totdeuna .........................
Speranța
în textul Familiei, II (1866), 11/23 septembrie, p. 337, se află forma :
călătoriul, nu călătorul', blastemă, nu blestemă', ceriul, nu cerul-, ceriu,
nu cer :
Precum călătoriul, prin munți rătăcind
Și blastemă ceriul și soartea
Speranța cea dulce de plată în ceri
Misterele nopții
în textul Familiei, II (1866), 16/28 octombrie, p. 397, se află forma :
viitori, nu viitor; a, nu al; ni, nu ne :
Pentru-ntregul viitori
Le desparte-a nopții mire
Dar așa ni e destinul
La Heliade
în textul Familiei, III (1867), 18/30 iunie, p. 294 se află forma :
astfeli nu astfel', blăstemu-ți, nu blestemu-ți :
Astfeli îți e cîntarea bătrîne Heliade
Să fie ca „Blăstemu” - Ți. . . să-l cînt apoi să mor.
La o artistă
în textul Familiei, IV (1868), 18/30 august, p. 332, se află forma :
întunerec, nu întuneric; astfeli, nu astfel; îngrozitori, nu îngrozitor :
Cu-ntunerecul talar
Astfeli notele murinde
Ce ras^eme-ngrozitori
Astfeli mîna-ți tremurîndă
Amorul unei marmure
în textul Familiei, IV (1868), 19 septembrie/1 octombrie, p. 383,
se află forma : soarte, nu soartă; altari, nu altar :
Căci mie mi-a dat soartea amara mîngîiere
Și-aș pune soartea lumei pe buza-ți purpurie
Căci te iubesc copilă ...................
Ca preotul altariul, ca spaima un azil
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (III)
87
Junii corupți
în textul Familiei, V (1869), 31 ianuarie/11 februarie, p. 39, se
află forma : blăstem, nu blestem; curagiul, nu curajul; carii, nu care;
spăriat, nu speriat; creapă, nu crapă; ceriuri, nu ceruri; veștede, nu veș-
tede ; vesminte, nu vestminte :
Și ca să vă ard fierea, o spirite-amețite,
Blăstemul îl invoc
Blăstemul mizantropic cu vînăta lui ghiară
Să vă admir curagiul în vinure vărsate
Sau bestiilor carii pe azi îl țin în fiară
Cu glasul ei lugubru răcnește la popoare
Ca leul spăriat
Vedeți cum urna creapă, cenușa reînvie
Ca pasărea de zboru-i din ceriuri dismețită
Că-n veci nu se îmbracă în veștede vesminte
Amicului F. I.
în textul Familiei, V (1869), 30 martie/11 aprilie, p. 147, se află
forma : cu anii-mi, în loc de cu anii; patimelor, nu patimilor; blăsteme,
nu blesteme-, de-mpregiur, nu de-mprejur; pintre, nu printre :
V-ați dus cu anii-mi ducu-vă dorul
De ale patimelor orcane
Și de blăsteme mi-e neagră gura
Moarte îi rîde tot de-mpregiur
Cum pintre valuri a navei velă,
Cum pintre nouri galbena stelă
Venere și madonă
în textul Convorbirilor literare, IV (1870), nr. 4, 15 aprilie, p. 66,
se află forma : Sufletu-mbătat, nu suflet îmbătat; îmbălsămate, nu îmbăl-
sămate ; pintre, nu printre; astfeli, nu astfel; a, nu al:
Rafael pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Sufletu-mbătat de raze și d-eterne primăveri,
Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină pintre îngerii din cer
Astfeli eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie
Fruntea mea este trezită de a buzei tale-ngheț
Mortua est!
în textul Convorbirilor literare, V (1871), nr. 1, 1 martie, p. 15,
se află forma : astfeli, nu astfel; pin, nu prin ; cari, nu care ; secul, nu secol;
sting, nu stîng;
Astfeli ai trecut de al lumii otar
Văd sufletu-ți candid pin spațiu cum trece
Cu țărmuri de smirnă, cu flori cari cînt
88
FILOLOGIE
O moartea-i un secul cu sori înflorit
Ș-atunci, de-a fi astfeli. . . atunci în vecie
Și nu știu gîndirea-mi în ce să o sting
Trăit-ai anume ca astfeli să mori?
Noaptea
în textul Convorbirilor literare, V (1871), nr. 8, 15 iunie, p. 136,.
se află forma rătunde, nu rotunde,
Cu~ale tale brațe albe, moi, rătunde, parfumate
Roză în loc de rouă este o greșeală în Convorbiri, căci în varianta
din manuscrisul 2259 se află rouă nu roză.
Ar fi de discutat dacă pănă din Convorbiri este o simplă formă
ortografică a vremii sau este o pronunție moldovenească a cuvîntului
pînă, Părerea noastră este că la Eminescu avem de-a face cu o formă
de limbă. Ed. Perpessicius are pretutindeni forma pînă,
Păn-ce mintea îmi adoarme, pd/i-ce genele-mi clipesc
O ! desmeardă, păn-ce fruntea-mi este netedă și lină,
O ! desmeardă, pân-ești jună ca lumina cea din soare,
Păn-ești clară ca o rouă, pdn-ești dulce ca o floare,
Pun-nu-i fața mea zbîrcită, pdn-nu-i inima bătrînă.
înger și demon
în textul Convorbirilor literare, VII (1873), nr. 1, 1 aprilie, p. 16^
se află forma : distinde, nu destinde; răzemat, nu rezemat; resjrînge, nu
răsfrînge*, umbra, nu umbră*, cătră, nu către; vede, nu vedea*, albaștri, nu
albaștri; soartea, nu soarta; mulțămire, nu mulțumire și gîcesc, nu ghicesc :
Coatele pe brațul crucii le distinde și le-așază
El în umbra lui fatală stă-ndărătnic răzemat
Se resjrînge ca-n oglindă a copilei umbra plină
Două aripe de umbră cătră ceruri ridicate
însă aripele-i albe lume-a le vede nu poate
Ochii ei cei mari albaștri...............
Nimeni soartea-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i
mîngîie
...C-o mulțămire adîncă, ne mai simțită
El în ochii ei se uită.................
Ah 1 șoptește el pe moarte cine-ești gicesc iubită
în Convorbiri se află forma păr', care nu știm dacă este o greșeală
a zețarului sau o formă a poetului:
Cîteodat — deși arare — se-ntîlnesc — și ochii lor
Se privesc — păr’ a se soarbe în dorința lor aprinsă.
Forma păr', să fie oare forma rotacizată a lui pănă0! Autorul acestor
rînduri a auzit în Iași, în strada Țicăul de sus, următorul fragment de
conversație : — Unde te duci ? — Păr’ ici.
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (III)
89
Fără îndoială, în Moldova se aude în unele locuri forma rotacizată
păr' (pentru pănă).
în contradicție însă cu această formă păr' a Convorbirilor, toate
edițiile, inclusiv ediția Perpessicius, folosesc forma par (pers. III pL
timpul prezent, verbul părea).
Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă.
Excepție face ed. Șaraga, care reproduce după Convorbiri lite-
rare textul acestei poezii, însă folosește forma pănă (păn') :
Se privesc, păn’ a se soarbe în dorința lor aprinsă.
Aceasta ar fi o indicație că sub forma păr' a Convorbirilor, editorul
de la Șaraga înțelegea pănă. Este curios totuși că la sfîrșitul volumului
de poezii ale lui Eminescu din editura Șaraga, unde se repetă poezia
înger și demon după un manuscris care servise de bază „Convorbirilor”,
versul de mai sus conține forma par, ca în manuscrisul variantă 2259 f.
280, al poetului, de la Academie. Existența apostrofului în forma pu-
blicată de Convorbiri — păr' a se soarbe — rămîne totuși un indiciu al
faptului că în manuscrisul care a stat la baza textului tipărit aici nu
se găsea o formă verbală ci prepoziția.
Făt-Frumos din tei
în textul Convorbirilor literare, VIII (1875), nr. 11, 1 februarie,
p. 443, se află forma : fărmecat și fărmăcat, nu fermecat; fărmăcător, nu
fermecător și calare, nu călare :
Și-ncepu încet să sune
Fărmecat și dureros
Iar pe buze-i trece un zîmbet
înecat, fărmăcător
Ș-o cuprinde de calare
Numai murmurul cel dulce
Din izvorul fărmăcat.
Melancolie
în textul Convorbirilor literare, X (1876), nr. 6, 1 septembrie,
p. 238, se află forma : pintre, nu printre; se așază nu se așează; ferește,.
nu ferestre; dascal, nu dascăl :
Părea că pintre nouri s-a fost deschis o poartă
Prin care trece albă regina nopții moartă —
O dormi, o dormi în pace pintre făclii o mie •
O cucuvaie sură pe una se așază
Și prin ferește sparte, prin uși țiue vîntul
Drept dascal toacă cariul sub învechitul mur.
90
FILOLOGIE
Crăiasa din povești
în textul Convorbirilor literare, X (1876), nr 6, 1 septembrie, p. 238,
se află forma : a nu au; fărmecată, nu fermecată; galbăn, nu galben;
albaștri, nu albaștri :
Lingă lac pe care norii
A urzit o umbră fină
Peste unda fărmecată
Ea se uită. . . Păru-i galbăn
Fața ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaștri
Toate basmele s-adună.
Dorința
în textul Convorbirilor literare, X (1876), nr. 6, 1 septembrie, p. 239,
se află șede-vei, nu ședea-wi; galbăn și nu galben :
Pe genunchii mei șed^-vei
Fruntea albă-n părul galbăn.
Călin
în textul Convorbirilor literare, X (1876), nr. 8, 1 noiembrie, p. 309?
se află forma : însaș, nu însăți; pintre, nu printre ; crevat și nu crivat;
sprincenele și nu sprincenele; năzdrăvanul, nu năzdrăvanul; samănă, nu
seamănă; s-ar pute, nu s-ar putea; a gîcit, nu a ghicit; galbăn, nu galben;
fața, nu fruntea; ai vre, nu ai vrea; cătră, nu către; descleștate, nu discleș-
tate-, fiastri, nu fiaștri-, albaștri, nu albaștri*, ar căde, nu ar cădea-, n-ai
pute, nu n-ai putea-, lacrimele, nu lacrimile-, șăd, nu șed-, zapada, nu
zăpada; stinge, nu stinge; șepte, nu șapte; disculț, nu desculț -, buna vreme,
nu bună vreme; nodoroasă, nu noduroasă; vechie, nu veche; comanac, nu
comănac-, umplu, nu împlu-, s-așază, nu s-așează-, speriată, nu spărietă-,
șăgalnicul, nu șăgalnicul, răzimat, nu rezemat; painjinișul, nu păinje-
nișul; șirături, nu șireturi :
O să ție o oglindă
Să te vezi pe tine însaș
Ci prin flori întrețesute, pintre gratii luna moale
înecată de lumină e întinsă în crevat
Și sprincenele arcate fruntea albă i-o încheie
Ș-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic
Dar ea samănă celora îndrăgiți de singuri ei-și
Și de s-ar pute pe dînsa cineva ca să o prindă
Cum că ea — frumoasa fată — a gîcit că e frumoasă
Și mă-mbrac în părul galbăn ca în strai ușor țesut
Cînd pierdută razimi fața de-arzătorul meu obraz
Tu ai vr£ să spui să ducă cătră dînsul o solie
Stai cu buze descleștate de un tremur dureros
Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiastri
Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (III)
91
Și seninul cer albastru, mîndru lacrimele-1 prind
Dar dacă ar căd^ toate el rămîne trist și gol
N-ai pute să faci cu ochii înălțimilor ocol
Și din cînd' în cînd vărsate, mîndru lacrimele-ți șăd
Și zapada viorie, din obrajii tăi subțiri
Tu-ți arzi ochii și frumseța. . . Dulce noaptea lor se stinge
Șepte ani de cînd plecat-ai zburător cu negre plete
Și pe cîmpul gol el vede un copil umblînd discuit
— Buna vreme măi băiete I...................
Hîrîită, nodoroasă stă în colb rîșnița vechie
Sub icoana afumată unui sfînt cu comanac
Umplu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată
Pintre care trece-o dungă mohorîtă și gălbue
El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește
Rîde doar cu ochi-n lacrimi, speriată de-o minune
Ce suspină pintre ramuri cu a glasului lor vrajă
Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine
Umplu aerul văratic de mireasmă și răcoare
Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele
Iată craiul socru mare răzimat în jilț cu spată
Și s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul
Pînă văd painfinișul între tufe ca un pod
Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți
El tușește, își încheie haina plină de șirături
Strigoii
în textul Convorbirilor literare, X (1876), nr. 9, 1 decembrie, p. 339,
se află forma : sumeț, nu semeț; umplut-au, nu împlut-au; spărioase, nu
sperioase; popoare, nu popoară; minele, nu minile; așază, nu așează;
prietini, nu prieteni; tăiet, nu tăiat; a, nu al; blăstem, nu blestem; ceriul,
nu cerul; zapadă, nu zăpadă; tinereța, nu tinerețea; disfac, nu desfac;
obrazar, nu obrăzar; calare, nu călare; balai, nu bălai; ca vîntul, nu ală-
turi ; painjenii, nu păinjenit; se răpede, nu se repede; painjeniți, nu păin-
jeniți :
Domnind sumeț și tînăr pe roinicele stoluri
Umplut-au spărioase pustiul pîn-la poluri
Pe zodii sîngeroase porneau a lui popoare
Cu mfnete-amîndouă eu fața îmi ascund
Zîmbiră între dînșii bătrînii tăi prietini
Coroanele, ce regii pe frunte le așază
Pe-un jilț tăiet în stîncă stă țapăn, palid, drept
în plete crește mușchiul și mușchi pe a lui sîn
Arald atunci coboară de pe-a lui cal...........
Piînsori sfîșietoare împinse de blăstem
Și luna înnegrește și ceriu-ncet se pleacă
Ea-nlănțuiește gîtu-i cu brațe de zapadă
Viața, tinereța mi-ai prefăcut-o-n rai
Și blînde triste glasuri din vuet se disfac
92
FILOLOGIE
Un obrazar de ceară părea că poartă el
Ades calare pleacă în mîndre nopți cu lună
Ea se lăsase dulce și greu pe a lui braț
Și-și răzimase capul balai de a lui umăr
Cum ei mergînd ca vtntul se ceartă și s-ntreabă
Painjen.it e ochiu-i de-al morței glas etern
Tîrziu 1 căci faptul zilei în slavă se răpede
Cu genele lăsate pe ochi painjeniți
în plete-i crește mușchiul și mușchi pe a lui sîn
Pentru următoarele patru poezii posedăm manuscrisul original trimis
de poet la tipar, care s-a salvat de la pieire datorită unei întîmplări. Pe
una din aceste poezii — Povestea teiului — redactorul Convorbirilor scrisese
mențiunea ,,A nu se culege”. Era dreptul redactorului revistei de a
lua această poziție, fiindcă Povestea teiului repeta aceeași temă și, cu
mici deosebiri, același text al poeziei Făt-Frumos din tei, care se tipărise
în aceeași revistă cu trei ani mai înainte. In urma explicațiilor care vor
fi avut loc probabil între poet și redactorul Convorbitor, redactorul revistei
a cedat și poezia a fost dată la cules, dar zețarul Butman a reținut pentru
sine manuscrisul cu pricina. Acest manuscris de patru pagini de coală
(34 cm/21 cm) se află în proprietate particulară. Noi posedăm o fotocopie
în toată mărimea originalului. In ed. Perpessicius (Opere, II, p. 11—14)
manuscrisul e reprodus într-o mărime redusă, care se poate folosi la
nevoie cu lupa.
Povestea codrului
S-a tipărit în Convorbiri literare, XI (1878), nr. 12, 1 martie,
p. 453. în manuscris se află soare și luceferi, cu literă mică, pe cînd în
Convorbiri, și în ed. Perspessicius cu literă mare ; răpezi în Convorbiri,
iar în manuscris și în ed. Perpessicius repezi; atît în Convorbiri cît și
în manuscris : mi-a pare, nu mi-a părea, ca în ed. Perpessicius. în Con-
vorbiri : amundoi, pe cînd în manuscris și în ed. Perpessicius, amindoi.
Printre în Convorbiri și în ed. Perpessicius, dar în manuscris pintre.
Iată versurile respective.
Lună, soare și luceferi
Crainici, iepurii cei repezi
Mi-a pâre cum că natura
Amindoi vom merge-n lume
Luna bate pintre ramuri
Amindoi ca-ntr-o poveste
Povestea teiului
S-a tipărit în Convorbiri literare, XI] (1878), nr. 12, 1 martie.,
p. 454. In Convorbiri se află :
— Blanca, știu că din iubire
Făr-de lege te-ai născut
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (III)
93
dar în manuscris și în ed. Perpessicius :
— Blanca, știi că din iubire
Făr-de lege te-ai născut.
în ed. Perpessicius se află :
Îmbrăcîndu-te-n veșmîntu-i,
Lepădînd viața lumii,
Vei spăși greșala mumii
Și de-o crimă tu mă mîntui
pe cîtă vreme în Convorbiri și în manuscris se află spăsi, nu spăși.
Eminescu avea preferință pentru forma veche ca și pentru sensul vechi
al acestui cuvînt, precum rezultă din folosirea lui atît în versuri cît și
în proză :
Că te-am zărit e a mea vină
Și vecinie n-o să mi-o mai iert,
Spăsi-voi visul de lumină
Tinzindu-mi dreapta în deșert.
(Atit de fragedă)
„Dar de, bietul Descartes, om a fost și el și o fi avut păcate, pe
care cată să le spăsească după moarte ...” (Timpul din 16 aprilie 1881).
în Convorbiri și în ed. Perpessicius se află :
Dară sufletul mi-e vesel
pe cînd în manuscris
Dară sulfetul mi-i vesel.
în Convorbiri și în manuscris se află forma tinereța, pe cînd în ed.
Perpessicius tinerețea :
Tinereța luminată.
în Convorbiri și în ed. Perpessicius Ea, cu majusculă, pe cînd în
manuscris cu literă mică :
Mina ea la ochi și-o ține
Ca din farmec ea tresare.
Atît în Convorbiri cît și în manuscris calare, pe cînd în ed. Per-
pessicius călare :
Pe-un cal negru e calare. . .
în Convorbiri și în ed. Perpessicius se află în rimă pluralul brațe,
pe cînd în manuscris brață:
Cu o mînă îl respinge
Dar se Simte prinsă-n brață
De-o durere, de-o dulceață
Pieptul, inima-i se strînge.
94
FILOLOGIE
în Convorbiri și în manuscris se află nimăruia, dar în ed. Perpessi-
cius este nimănuia:
Nu au grija nimăruia.
Singurătate
S-a tipărit în Convorbiri literare, XI (1878), nr. 12, 1 martie, p. 455.
între textul din Convorbiri și cel din manuscris este deosebire de o strofă
întreagă. Iată strofa care se află în plus în manuscris și nu apare în Con-
vorbiri :
între degete țigara,
Eu mă uit zîmbind în foc
Și găsesc, că în pustiu-mi
E un dulce, trist noroc.
Este drept că această strofă este scrisă înghesuit, între strofa a
șaptea și a opta, deasupra paginii. Se vede cît de colo că ea a fost
adăugată după ce poezia întreagă fusese transcrisă pentru tipar. Pe mar-
ginea din stînga strofa e barată cu un semn convențional. Probabil că
însuși Eminescu avea îndoială în privința acestei strofe. Fapt este că nu
s-a cules.
Cu toate acestea, ediția Scurtu (București, Minerva, 1910), repro-
ducînd poezia Singurătate, sub care indică drept izvor Convorbiri lite-
rare, 1878, martie 1, îi adaugă două strofe din manuscrisul 2280, rămas
între hîrtiile poetului, după ce manuscrisul definitiv fusese trimis la
revistă :
Pe-un volum mîncat de molii
Prin unghere părăsite
Voi veniți și sunteți solii
întristării liniștite.
între degete țigara,
Eu mă uit atunci la foc
Și găsesc că-n sărăcia-mi
E un dulce, trist noroc.
în această privință Scurtu face următoarea mențiune în prefață :
,,... Am întregit după manuscrisul original ( ?), textul poeziei Singură-
tate, descoperindu-i două strofe, ... “Dacă însă comparăm strofa între
degete țigara din manuscrisul Convorbirilor cu textul aceleeași strofe din
ediția Scurtu, reprodusă din manuscrisul 2280, constatăm unele deose-
biri : zîmbind în loc de atunci și în pustiu-mi în loc de în sărăcia-mi, for-
mele zîmbind și în pustiu-mi fiind superioare. Concluzia noastră este
că între ultimul manuscris, rămas între hîrtiile poetului și manuscrisul
trimis la revistă pentru tipărire, sînt deosebiri esențiale, precum se vede
din comparația de mai sus. De aceea trebuie să dăm precădere textului
tipăriturii din revistă și nu celui din manuscrisul anterior și deci inferior
celui trimis la tipar, cum face ediția Scurtu.
Ed. Perpessicius reproduce textul Convorbirilor, deci fără strofa
între degete țigara, precum procedează de altfel toate celelalte ediții.
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (III)
95
Ediția Socec (1884) face de asemenea o abatere, față de textul
Convorbirilor și al manuscrisului trimis la revistă, în primul vers din ulti-
ma strofă :
Și mă mir eu, cum de vremea
Să mai treacă se îndură
(Ediția Socec)
în loc de
Și mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură
(Manuscrisul definitiv și Convorbiri)
în privința abaterilor de la formele de limbă propriu-zise, consta-
tăm că în Convorbiri și în ed. Perpessicius se află forma greeri, iar în
manuscris grieri; în ed. Perpessicius forma printre, iar în Convorbiri și
în manuscris pintre :
........................Amintiri
Țîrîesc încet ca grieri
Pintre negre, vechi zidiri.
Dar atuncea grieri, șoareci
Atît în Convorbiri cît și în manuscris se află painjiniș și umblă,
nu păinjeniș și îmbla ca în ed. Perpessicius :
S-a țesut painjiniș
Umblă șoarecii furiș.
în Convorbiri, ca și în manuscris, se află învălișul, nu învelișul ca
în ed. Perpessicius :
Și ascult cum învălișul
De la cărți ei mi le rod.
Departe sunt de tine
S-a tipărit în Convorbiri literare, XI (1878), nr. 12, 1 martie, p. 456.
în Convorbiri urmează, fără titlu, imediat după Singurătate, de care e
despărțită cu semnul ¥ * *, întocmai ca în manuscrisul original. Toate
edițiile, inclusiv ediția Perpessicius, i-au pus ca titlu Departe sunt de tine.
Atît în Convorbiri cît și în manuscris se află : ai vre și nu ai vrea
ca în ed. Perpessicius :
Și parc-ai vre a-mi spune ceva. . . apoi suspini.
Menționăm că manuscrisul celor patru poezii de mai sus este
singurul manuscris original definitiv, trimis de poet la tipar, care ne
mai stă la dispoziție, toate celelalte fiind pierdute.
Pajul Cupidon
S-a tipărit în Convorbiri literare, XII (1879), nr. 11, 1 februarie,,
p. 418. în textul Convorbirilor se află : tâlharii, nu tîlharii; galbănă,
96
FILOLOGIE
nu galbenă; galiși, nu galeși; vadană, nu vădană; rătunde, nu
rotunde :
De lumină ca tâlharii
Se ferește binișor
Și-ntîlnești lipită-n file
Vița-i galbănă de păr
Dară galiși îi sunt ochii
Ca și ochii de vadană
Sînuri albe și rătunde.
De cîte ori iubito . ..
S-a tipărit în Convorbiri literare, XIII (1879), nr. 6, 1 septembrie?
p. 241. în textul Convorbirilor se află : răpezite, nu repezite; păreche, nu
pereche; păsări, nu pasări :
Iar peste mii de sloiuri de valuri răpezite
O pasăre plutește cu aripi ostenite.
Pe cînd a ei păreche nainte tot s-a dus
C-un pîlc întreg de păsări, pierzînduse-n apus.
Rugăciunea unui dac
S-a tipărit în Convorbiri literare, XIII (1879), nr. 6, 1 septembrie,
p. 241. în textul Convorbirilor se află : ceriul, nu cerul-, inimi, nu inemi;
inimele, nu inimile; umplut-au; nu împlut-au; a, nu al; vers, nu viers ;
să blasteme, nu să blesteme; ave, nu avea-, mi-ar răpi, nu mi-a răpi ; să-mi
blastăm, nu să-mi blestem-, mi s-a păre, nu mi s-a părea-, voi pute, nu
voi putea; să-ți mulțămesc, nu să-ți mulțumesc; blăstemuri, nu blestemuri ;
as vre. nu as vrea :
9	J	*
Pe cînd pămîntul, ceriul, văzduhul, lumea toată
Au cine-i zeul, cărui plecăm a noastre inimi?
Sus inimele voastre I..................
Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei
în vuetul de vînturi auzit-am a lui mers
Și-n glas purtat de cîntec simții duiosu-i vers
Să blasteme pe-oricine de mine-o avb milă
Ș-acela între oameni devină cel întîi
Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătîi
Că pot să-mi blastăm mama, pe care am iubit-o
Cînd ura cea mai crudă mi s-a păre amor. . .
Poate-oi uita durerea-mi și voi pute să mor
Astfel numai, părinte, eu pot să-ți mulțămesc
Spre ură și blăstemuri aș vre să te înduplec
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (III)
Atît de fragedă
S-a tipărit în Convorbiri literare, XIII (1879), nr. 6, 1 septembrie,
p. 242. în textul din Convorbiri se află, ca și în manuscrisul Povestea
teiului, spăsi-voi, nu spăși-voi :
Spăsi-voi visul de lumină.
Această formă se găsește și în varianta din manuscrisul 2279. De
asemenea în Convorbiri se află forma verginii și nu verginei :
A pururi verginii Marii
Afară-i toamnă (sonet)
S-a tipărit în Convorbiri literare, XIII (1879), nr. 7, 1 octombrie,
p. 280. în textul Convorbirilor, versul al treilea din strofa întîi începe
cu Ci, nu cu Și :
Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată,
Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri;
Ci tu citești scrisori din roase plicuri
Și într-un cias gîndești la viata toată.
Edițiile care n-au reprodus textul Convorbirilor au luat pe Și în
loc de Ci din edițiile Socec, unde este o evidentă eroare, care s-a putut
produce sub influența lui Și din versul următor.
7. - c. 172

CRONICA
CONSFĂTUIREA CU CITITORII ȘI TEMATICA REVISTEI
NOASTRE
în ziua de 16 decembrie 1959 a avut loc consfătuirea redacției revistei Limba pomină
cu cititorii săi. Discuțiile au avut ca subiect analiza realizării planului tematic pe anul 1959 și
propunerile pentru planul tematic pe anul 1960. în prima parte a ședinței tov. I. Coteanu a
prezentat următorul referat cu privire la problemele amintite mai sus.
„După trecerea unui an de la stabilirea primei tematici a Limbii romîne, putem afirma
că ideea de a arăta după ce program se conduce publicația noastră a dat bune rezultate. Am
văzut astfel mai clar ce interesează pe cititorii revistei și ne-am putut da seama încotro să
ne îndreptăm atenția în viitor.
Și acum, ca și cu un an în urmă, comitetul de redacție consideră că o publicație de
înaltă popularizare a lingvisticii, cum este Limba romînă, trebuie să mențină permanent legă-
tura cu cei cărora li se adresează, satisfăcîndu-le dorințele și curiozitatea științifică, dar că trebuie
să le înfățișeze și imaginea dezvoltării științei, exprimîndu-și totodată punctul său de vedere.
De aceea, încă de anul trecut, am decis să exprimăm prin renunțarea de a mai publica articole
de metodică o concepție și, într-un anumit fel, o sugestie ; concepția că Limba romînă este
o revistă academică fără preocupări speciale de pedagogie, sugestia ca periodicele destinate direct
școlii să includă în programul lor problemele de acest fel.
Este drept ca nu am mai publicat nici acel gen de articole intitulate „limba și stilul
cutărui scriitor” și nici acele interpretări, adesea sumare, denumite „părerile despre limbă
ale lui N”. Dar acest lucru nu înseamnă că am renunțat la cercetarea modului cum contribuie
scriitorii la perfecționarea limbii. Cititorii au apreciat de sigur eforturile făcute în acest sens
în analiza poeziei O mamă (nr. 3), în discuția despre metrul Țiganiadei (nr. 2 și 5), în recti-
ficările la edițiile lui Eminescu (nr. 5 și 6), în sugestiile acad. T. Vianu privind aplicarea me-
todei statistice la studiul vocabularului eminescian (nr. 3) etc.
Dacă definirea și delimitarea stilurilor limbii literare actuale nu s-au bucurat încă de
atenția pe care o merită, căci, afară de articolul cu caracter programatic din nr. 1, nu am
reușit să discutăm decît stilul sportiv (nr. 2), faptul nu trebuie interpretat ca rezultat al
unei indicații greșite, ci ca o consecință a diferenței de păreri care există încă în legătură cu
felul cum se studiază limba literară și, fără îndoială, ca o consecință a dificultăților de cerce-
tare a subiectelor cuprinse în această temă. într-adevăr, puține limbi literare au fost privite
pînă acum din acest punct de vedere. Adepții metodei statistice par a socoti că felul lor de a
analiza faptele de limbă trebuie să stea la baza studierii stilurilor, ceilalți, cei care nu au
100
CRONICA
fost cuceriți cu totul de această metodă, nu sînt încă dispuși să apuce pe drumul lung și plin
de greutăți al combinării matematicii cu lingvistica. Necesitatea încercărilor de definire și de
delimitare a stilurilor limbii literare reiese însă limpede din însăși această cumpănire a metode-
lor pe care urmează să le adopte cercetătorul.
Mai puțin pretențioasă în aparență, rubrica intitulată ,,Cultivarea limbii” a atras pe
toată lumea. Ea a și dus la discutarea în presa literară și în cea de mare tiraj a unor pro-
bleme asemănătoare cu cele prezentate în Limba romînă și chiar la contrazicerea unor păreri
susținute în revista noastră, ceea ce ni se pare a fi un lucru bun, căci el indică în mod
evident o înviorare a interesului general pentru astfel de probleme. E încă prea devreme să
facem aprecieri, cultivarea limbii fiind, trebuind să fie o preocupare permanentă, cu un cîmp
de acțiune din ce în ce mai larg. Cu toate acestea, se poate spune că Limba romînă a contribuit
în mod substanțial la înviorarea despre care vorbeam. Ar fi timpul ca în această rubrică să
salutăm și prezența cadrelor de specialitate din învățămînt. Pe mul ți dintre noi îi preocupă,
de exemplu, vorbirea elevilor, atît aceea pe care o observăm în clasă cît și aceea pe care o
auzim în alte împrejurări. E greu de crezut că profesorii de limba romînă care urmăresc
zilnic dezvoltarea modului de a vorbi și de a scrie al elevilor lor nu se izbesc de anumite ten-
dințe lingvistice care vin în contradicție cu limba literară și cărora ei se străduiesc să le
pună capăt. A ne comunica observațiile lor în această privință înseamnă a contribui la opera
de cultivare a limbii naționale. în orice caz, prin ancheta pe care am inițiat-o, începînd
cu numărul 1/1960, vom afla opiniile multor oameni de cultură din țara noastră despre culti-
varea limbii și despre ceea ce ei consideră greșeli de limbă. Profesorii din învățămîntul de
toate gradele sînt invitați să-și spună în special părerea și îi rugăm s-o facă neuitîndu-și
profesiunea, legînd adică observațiile lor de practica școlii.
Cu un real interes a fost întîmpinată noua noastră rubrică ,,Vocabularul regional”. Din
multe părți ale țării, din Muntenia, din Moldova și, acum în urmă, din Ardeal și Banat, ni
s-au trimis prețioase informații asupra vocabularului local. în felul acesta fișierul viitorului
dicționar general al limbii romîne s-a îmbogățit cu atestări noi, pentru care colectivul de lexi-
cografi din Institutul de lingvistică este recunoscător colaboratorilor revistei.
Problemele de lexicografic și lexicologie, îndeosebi notele și contribuțiile lexicologice,
rubrică deschisă de acad, lorgu Iordan, au fost de asemenea bine reprezentate în numerele de
anul trecut ale revistei.
Gramatica a preocupat ca și înain te comitetul nostru de redacție, care a reușit să asigure
(ratarea cîte unei chestiuni gramaticale în fiecare număr al revistei. După apariția, în numărul
4, a proiectului eaiției a doua a Gramaticii limbii romîne, se constată și în această direcție o
creștere a interesului și, după toate Semnele, în numerele din anul 1960, vom asista la multe
precizări în legătură cu structura gramaticală a limbii romîne.
Capitolul de filologie din Limba romînă nu reprezintă deocamdată decît un început timid.
Pentru comitetul redacțional a fost și este evident că studiile de filologie, a căror importanță
pentru cultura romînească ar trebui să nu mai aibă nevoie de pledoarii, au scăzut totuși în
mod îngrijorător în ultima vreme. Indiferența cu care au fost primite propunerile de transcriere
a textelor din veacul trecut (nr. 1) ni se pare semnificativă. Limba romînă are deci încă mult
de făcut pentru a atrage spre aceste probleme pe cei care, de fapt, nu ar trebui invitați cu
atîta insistență. Sperăm ca, în cursul anului 1960, dînd un exemplu mai susținut, să con-
vingem pe toată lumea că filologia, în sensul criticii de text și al interpretării lingvistice, lite-
rare și istorice a textelor, nu trebuie părăsită. Aceasta cu atît mai mult cu cît ea reprezintă
unul dintre principalele izvoare de informație ale gramaticii istorice și ale istoriei limbii, două
preocupări care nu au fost nici ele prea bine ilustrate prin studii de revista noastră. Puținele
articole apărute (nr. 2,6) nu pot fi socotite satisfăcătoare din punctul de vedere al volumului
CONSFĂTUIREA CU CITITORII ȘI TEMATICA REVISTEI
101
jor în revistă, deși sînt, calitativ, demne dc toată atenția. Slăbiciunile rubricii de filologie
s-au reflectat însă, cum era și firesc, în tratarea gramaticii istorice și a istoriei limbii.
Istoria lingvisticii și a filologiei romînești constituie și ea o direcție către care s-a îndreptat
comitetul de redacție. în numărul 4 al revistei, număr închinat celei de a XV-a aniversări
a Eliberării Romîniei de sub jugul fascist, s-a făcut bilanțul cercetărilor lingvistice (acad,
lorgu Iordan), al studiilor de gramatică, al celor de limbă literară și al lucrărilor de lexicologie
și lexicografic de după 23 August 1944. Autorii nu s-au mulțumit să enumere lucrările. Ei
le-au interpretat științific, explicînd mișcarea de idei în care au apărut și arătîndu-le valoarea.
Printre preocupările de aprofundare a cunoașterii operelor lingvistice mai vechi se
numără și schița de istorie a lexicografici romînești de M. Seche, care se publică începînd
cu nr. 6.
Chestiunile de lingvistică generală abordate în cursul anului 1959 în revista noastră sînt
puține. Faptul că în aceeași perioadă s-a pregătit prima culegere de prcbleme de lingvistică
generală de la noi este desigur o explicație ; cercetătorii fiind angajați la elaborarea acestui
volum, care deschide, după toate probabilitățile, o serie importantă de studii de lingvistică
generală. De aceea, din 6 articole, publicate anul trecut în Limba romînă, 4 sînt recenzii
și unul o cronică despre conferința unională de lingvistică matematică de la Leningrad (nr. 3).
Este deci necesar ca pentru viitor comitetul de redacție să găsească și aici o Soluție.
S-ar putea scrie, de exemplu, despre o serie de noțiuni des întrebuințate în studiile de ling-
vistică de acest fel (conținut — formă, limbă — vorbire, neutralizarea, analiza distributivă
etc.) sau să se prezinte metode ca fonologia istorică, statistica lingvistică ș.a.m.d., arătîndu-se,
bineînțeles, ce poziție au față de ele cercetătorii marxiști.
Am vrea să încheiem această Scurtă analiză prin încă două observații cu caracter general.
Comitetul de redacție consideră că, pe lîngă problemele atinse în revistă, e bine să se discute
și ținuta publicației noastre, înfățișarea ei, modul de distribuire a materialului, stilul în care
sînt scrise articolele, regularitatea apariției.
Dorința noastră a fost să dăm revistei Limba romînă un aspect grafic atrăgător și am
făcut cîteva schimbări cu acest gînd introducînd, de pildă, colon-titlurile de pagină, modifi-
cînd caracterele grafice ale titlurilor de rubrici, procurîndu-nc hîrtie mai bună. Am găsit în
această privință toată înțelegerea la Editura Academiei R.P.R., care s-a ocupat cu zel prin
serviciul său tehnic de cererile și propunerile noastre.
Paralel cu îmbunătățirea grafică s-au produs și schimbări de alt gen. Colaboratorii
au dat din ce în ce mai multă atenție modului de a-și expune ideile, iar comitetul de redacție
a pretins cu exigență formulările cele mai clare. Rezultatele sînt în general satisfăcătoare și,
urmînd această linie, sperăm să fie și mai bune. Chiar numărul greșelilor de tipar a scăzut.
Cu ajutorul Editurii și al tovarășilor tipografi am vrea însă să le desființăm cu totul’".
★
Pe marginea referatului au luat cuvîntul numeroși participanți la consfătuire. Cu toții
au subliniat marea însemnătate pe care a avut-o și o are stabilirea unei tematici la început
de an și definitivarea proiectului pe baza sugestiilor venite din partea cititorilor. Astfel, tov.
VALERIU RUSU a remarcat faptul că planul tematic al revistei pe anul 1959 a avut o in-
fluență pozitivă asupra muncii științifice, orientînd preocupările tinerilor cercetători spre unele
sectoare mai puțin dezvoltate ale științei limbii. Stabilirea tematicii dă totodată posibilitatea
să se vadă cu claritate, la sfîrșitul fiecărui an, ce și cît s-a realizat din ceea ce revista și-a pro-
pus. Același vorbitor a propus includerea în tematică, la capitolul „Filologie”, a unor articole
și recenzii despre edițiile care apar din clasicii romîni.
102
CRONICA
Tov. I. ȘERB a subliniat necesitatea cercetărilor privitoare la limba folclorului și a
propus includerea în tematică, la capitolul „Limbăliterară”, a unor astfel de preocupări. A propus,
de asemenea, publicarea înrevistă a unor articole care să dezbată problema editării textelor.
Tov. ANA CANARACHE a propus să se publice într-un număr din 1960 al revistei,
o machetă a dicționarului general ce se lucrează în prezent. Cu această propunere s-a unit
și tovarășul GH. BULGĂR, care a cerut să se publice și o machetă a dicționarului limbii lui
Eminescu, ale cărui prime două litere au fost redactate. Publicarea acestor machete — au sub-
liniat cei doi vorbitori — va stîrni interesul cititorilor, care ar putea face propuneri utile. în
cuvîntul său, tov. Bulgăr a remarcat — în continuare— însemnătatea anchetei inițiate de
revistă în problemele cultivării limbii și a propus completarea chestionarului anchetei cu
încă o întrebare : ,,ce măsuri credeți că trebuie luate pentru a sprijini cultivarea limbii?” Același,
arătînd succesele obținute de rubrica „Cultivarea limbii” în cursul anului 1959, a propus lărgi-
rea cercetărilor, spre a se include un sector foarte însemnat care a fost neglijat : analiza
limbii manualelor școlare, către care va trebui să fie atrași în primul rînd profesorii din învă-
țămîntul mediu. De asemenea, rubrica de recenzii va trebui să ia în discuție mai prompt
lucrările de lingvistică romînească nou apărute.
Tov. MAGDALENA POPESCU a cerut să se reintroducă în revistă subiecte de cores-
pondentă, și, totodată, să se publice mai multe articole privitoare la limba traducerilor.
N. A. URSU (lași) a subliniat însemnătatea propunerii cu privire la critica edițiilor din
clasici și la analizarea limbii manualelor. Un sector de asemenea neglijat : limba cărților și a
publicațiilor pentru copii, trebuie — după părerea sa — să stea în atenția celor ce se ocupă de
Cultivarea limbii. Arătînd că lipsește un dicționar al terminologiei lingvistice, vorbitorul a propus
inițierea unei rubrici noi: explicarea terminologiei lingvistice, precum și mai multe articole refe-
ritoare la ortografie.
Tov. C. JALBĂ a arătat necesitatea unor analize periodice ale limbii și stilului folosit
în presă îndeosebi în presa din provincie.
în cuvîntul său, prof. N. GH. DRAGOMIRESCU a formulat numeroase propuneri
și sugestii. Plecînd de la constatarea că revista este larg răspîndită mai ales în mediul școlii,
vorbitorul a propus ca în paginile ei să-și găsească un loc mai însemnat problemele învăță-
mîntului limbii romîne, prin mijlocirea unor articole de nivel științific, care — evitînd proble-
mele de metodică propriu-zisă — să se ocupe de aspectele de bază ale predării limbii (problema
gramaticii în manuale, nivelul științific al manualelor, fixarea în mod gradat a volumului de
cunoștințe gramaticale ce trebuie predate elevilor, elucidarea unor probleme controversate
de analiză gramaticală etc.). în continuare, vorbitorul a exprimat nemulțumirea cititorilor cu
privire la întîrzierile în apariția și difuzarea revistei. Din informațiile sale, multe școli abonate
la revistă n-o primesc, iar întîrzierile mari în apariție fac ca mulți cititori să n-o mai caute,
în concluzie vorbitorul a propus constituirea unui activ mai larg de colaboratori pe lîngă comi-
tetul de redacție care să constituie un fel de consiliu al revistei ce-ar putea fi consultat ori
de cîte ori e nevoie.
Profesorul N. MIHĂIESCU a subliniat necesitatea ca revista să intervină mai hotărît
în problemele controversate, impunindu-și punctul de vedere.
O propunere interesantă a formulat I. HANGIU, redactor la Editura didactică și peda-
gogică : organizarea de către comitetul de redacție a unei consfătuiri cu redactorii din editurile
care tipăresc texte ale clasicilor romîni, în legătură cu problema transcrierii textelor.
Profesorul MIHAIL DRAGOMIRESCU, fiind de acord că revista se adresează unei
categorii largi de cititori: ziariști, oameni de cultură, activiști culturali, redactori, studenți
etc., a arătat că principalii ei cititori sînt totuși profesorii, de unde și necesitatea ca revista
să fie mai strîns legată de nevoile învățămîntului. în acest sens, ar trebui să se publice mai multe
CONSFĂTUIREA CU CITITORII ȘI TEMATICA REVISTEI
103
articole consacrate problemelor de gramatică sau privind gramatica în școală, mai multe articole
despre limba și stilul scriitorilor care ar ajuta pe profesori să ridice nivelul analizelor literare.
Ca prim pas spre o apropiere a revistei de nevoile învățămîntului se impune cooptarea în comi-
tetul de redacție a unui profesor din învățămîntul mediu.
Au mai luat cuvîntul pe marginea celor discutate tovarășii STOIAN și MARCOVIG1.
Răspunzînd celor care au luat cuvîntul, tov. I. COTEANU a remarcat faptul că a doua
consfătuire cu cititorii a revistei Limba romînă a realizat un însemnat progres în direcția unei
mai bune înțelegeri de către cititori a punctului de vedere adoptat de comitetul de redacție
și concretizat în tematica revistei. Cele mai multe dintre propunerile formulate în cadrul con-
sfătuirii au fost incluse în planul tematic al revistei pe anul 1960.
în încheiere, academicianul IORGU IORDAN a remarcat faptul că consfătuirea a fost
deosebit de rodnică și a mulțumit participanților pentru observațiile, propunerile și sugestiile
făcute.
TEMATICA REVISTEI
I.	Lingvistică generală
Probleme de Lingvistică generală privite din punctul de vedere al materialismului dia-
lectic și istoric.
Definirea și interpretarea critică a unor metode de cercetare a limbii, metode mate-
matice aplicate la limbă, metoda mecanizării traducerilor etc.
II.	Filologie
Principiile de editare a textelor vechi și a operelor clasicilor literaturii romîne. Analiza
edițiilor critice și a edițiilor de popularizare.
Editare de texte scurte din limba romînă veche.
Studii despre limba romînă în secolele XVI, XVII și XVIII.
Probleme de metrică și versificație.
III.	Gramatică și vocabular
Studii despre morfologie în vederea ediției a If-a a Gramaticii limbii romine. Morfologia
și sintaxa limbii literare, în comparație cu morfologia și sintaxa populară și dialectală.
Vocabularul meseriilor.
Probleme de lexicografic și lexicologie. Discutarea marelui dicționar al limbii romîne,
în pregătire. Note și contribuții lexicologice.
IV.	Limba literară
Definirea și delimitarea stilurilor limbii romine literare actuale. Raportul dintre stilul
individual și stilurile limbii. Contribuția scriitorilor, oamenilor de știință, ziariștilor etc. la
dezvoltarea limbii literare.
Istoria stilurilor limbii romîne literare.
Cultivarea limbii. Metode de îmbogățire a Vocabularului vorbitorilor, de clarificare și
simplificare a sintaxei, greșeli curente în scris și în vorbire, probleme de ortografie și ortoepie»
Tendințe actuale în limbă. Analiza limbii manualelor școlare, a traducerilor și a presei.
104
CRONICĂ
V.	Istoria limbii romîne și gramatica istorică
Studii despre istoria vocabularului romînesc, primele atestări (te cuvinte, cuvinte străine
intrate în limba romînă în diverse epoci, evoluția semantică a unor termeni și expresii etc.
Influențe suferite de limba romînă în morfologie, sintaxă și fonetică în decursul timpului.
Probleme de structură dialectală a limbii romîne în trecut și azi.
VI.	Istoria lingvisticii și filologiei romînești
Concepțiile despre originea și dezvoltarea limbii romîne. Locul cultura romînească. Istoria gramaticii romînești. Contribuția gramaticilor romîni la părți, capitole sau categorii gramaticale.	și importanța lor în stabilirea diferitelor
Lexicografia istorică. Dicționarele romînești din trecut. Evoluția concepțiilor despre
lexicografic și lexicologie.
VII.	Cronica evenimentelor lingvistice
VIII.	Critică și bibliografie
Publicarea anuală a bibliografiei limbii romîne pe anul în curs; prezentarea lucrărilor
nou apărute, recenzii etc.
RECENZII ȘI BIBLIOGRAFIE
VITOLD BELEVITCH
Langage des machines et langage humain,
Bruxelles, 1956, 121 p.
Lucrarea recenzată se integrează în cate-
goria destul de bogat reprezentată în ultimii
ani a cercetărilor care abordează problemele
lingvisticii de pe poziția și cu metodele mate-
maticii. Dacă în general lucrările de acest fel
au un scop practic precis avînd în vedere mai
ales rezolvarea problemelor ridicate de tradu-
cerea mecanică, Langage des machLnes et
langage humiin urmărește să convingă pe mate-
maticieni și pe lingviști de posibilitatea și
* necesitatea de a folosi rezultatele obținute
de diversele ramuri ale matematicii, în special
metodele teoriei informației (care, spune au-
torul, «convin în mod natural structurilor
lingvistice» p. 7), în cercetarea limbii. Cola-
borarea, necesară după părerea autorului,
dintre lingviști și matematicieni presupune
familiarizarea unora cu metodele matematicii
și studierea de către ceilalți a structurilor lingvi-
stice : cartea își propune să contribuie la
această inițiere mutuală.
Scopul urmărit determină structura lu-
crării lui V. Belevitch, care cuprinde două
părți: o parte matematică (primele cinci
capitole) și o parte lingvistică (ultimele capi-
tole).
în capitolele I Simboluri și informație,
II Coduri, III Mașini matematice, IV Circuite
și funcții și V Probabilitate și cost, autorul
explică ce sînt simbolurile și în ce constă sim-
bolismul binar, la care recurge atît teoria trans-
misiunilor cît și logica sistemelor electrice de
comutație pe care se bazează legăturile telefo-
nice și construcția mașinilor de calcul; discută,
cu cîteva exemple, funcțiile booleene care
presupun variabile binare; explică noțiunile
de informație și de cost de care uzează cu pre-
cădere teoria informației. Un loc important
ocupă în expunere problema codurilor : ce sînt
codurile, cum se realizează transpunerea
dintr-un cod în altul, care sînt condițiile pe care
trebuie să le îndeplinească un cod optim, folo-
sindu-se pentru a răspunde unora din aceste
întrebări, între altele, relația rang-frecvență,
descoperită de Zipf în studierea vocabularului
limbilor naturale și explicarea teoretică dată
de B. Mandelbrot acestei relații.
Partea de matematică cuprinde de ase-
menea o expunere a principiilor care stau la
baza mașinilor de calcul.
Pentru a face expunerea clară și ușor de
urmărit autorul recurge la analogii și comparații
cît mai [concrete (compară, de ex., traficul
informației în mașina electrică de calcul cu
circulația vagoanelor într-o rețea feroviară în
care acele sînt comandate prin dispozitive,
mecanice automate) și la numeroase figuri,
iar în explicarea procedeelor de calcul pornește
în general de la noțiunile elementare.
Lingvistica e prezentă în capitolele VI
Structura, VII Foneme, VIII Trăsături fone-
tice binare.
106
RECENZII ȘI BIBLIOGRAFIE
în această parte a cărții autorul explică
noțiunea de fonem și criteriile de identificare
și delimitare a fonemelor folosind pentru aceas-
tă expunere lucrările lingviștilor Troubetzkoy,
R. Jakobson, A. Martinet, B. Malmberg
etc. Exemplificarea se face de cele mai multe
ori cu material francez.
Capitolul consacrat fonemului are un
caracter oarecum eclectic, V. Belevitch luind
în considerație în egală măsură concepții
uneori destul de diferite din convingerea că
"printr-o sinteză a ^tuturor acestor aspecte
se poate Spera o explicare definitivă a „struc-
turii fonologice" (p. 99). Delimitarea și iden-
tificarea fonemelor trebuie să se bazeze, după
opinia autorului, pe mai multe principii,
trebuie să îmbine criteriul comutării, criteriul
neutralizării și criteriul funcțional, al combi-
nărilor de foneme,absolutizarea unuia din aceste
criterii atrăgînd „sărăcirea artificială a struc-
turii" (p. 99). Dificultățile care se maniestă
în procesul de identificare și clasificare a fone-
melor, dificultăți asupra cărora se insistă cu
multe exemple, sînt considerate de Belevitch
inerente, naturale, provenind dintr-un cuplaj
foarte strîns între structura fonemelor, a silabei
și a cuvîntului.
Ultimul capitol cuprinde o prezentare a
teoriei dicotomice a fonemelor expuse de
R. Jakobson, C.G.M. Fant și M. Halle în
Preliminaries to speech analysis : the distinc-
tive features and their correlates (1955), teorie
care concepe fonemul ca fiind un mănunchi
de elemente distinctive, simultane, cu caracter
binar și care încearcă să reducă opozițiile fono-
logice multilaterale, care apar în clasificarea
fonemelor după criterii articulatorii (loc și mod
de articulare), la opoziții binare.
Expunînd diferitele probleme lingvistice,
V. Belevitch caută să prezinte faptele de limbă
într-o lumină nouă care să le facă accesibile
unei abordări matematice, unei studieri cu
metodele matematicii.
în acest scop autorul recurge la numeroase
analogii.
Interesantă și plină de consecințe este, de
ex., analogia stabilită între mașinile de calcul
și limbaj. Mașinile de calcul se repartizează în
două tipuri fundamentale : mașini analogice
și mașini cifrice (digitale), care diferă în primul
rînd prin sistemul de codaj. în cele analogice
numerele problemei sînt reprezentate prin
mărimi fizice proporționale cu ele, așa încît
mașina lucrează cu o „imagine fidelă" a
formulării matematice a problemei. în cazul
mașinilor cifrice, codarea presupune trans-
formarea problemei matematice într-un text de
simboluri binare. în limbă, constată Belevitch,
se poate vorbi de un stadiu analogic (repre-
zentat prin onomatopee, prin scrierea ideo-
grafică) și de un stadiu mai evoluat, digital
(cifric) : ideograma, de ex., la origine repre-
zentare a obiectului, evoluează treptat spre un
semn convențional, arbitrar, în care nu se mai
recunoaște imaginea obiectului. (în acest
proces de „digitalizare" dispariția caracterului
analogic se realizează nu atît prin stilizarea
imaginii, ci, mai ales, „prin schimbarea brutală
a structurii, care încetează de a mai fi izomorfă
cu a conceptelor și obiectelor simbolizate".)
Astfel asimilarea limbajului cu un cod digital
se bazează în primul rînd pe arbitrarul semnului
lingvistic—Belevitch are în vedere,cum se poate
observa din cele expuse mai înainte, nu numai
cuvîntul.
Ipoteza că limbajul e un cod cifric atrage
altă presupunere : „Pare neîndoielnic, scrie
Belevitch (p. 74), că funcționarea interioară
a creierului în ce privește scrierea și limbajul
vorbit este digitală". Dacă ar fi analogică ar
fi absurd ca informațiile lumii exterioare să fie
transpuse în cod cifric în limbaj, pentru a fi
decodate din nou în interiorul creierului într-o
reprezentare analogică, „toată anevoioasa evo-
luție a scrierii de la stadiul ideografic la cel
alfabetic ar fi absurdă, iar evouția ... de la
strigătele primitive la vorbirea articulată n-ar
avea nici o noimă" (p. 74 — 75).
Cum optimul tehnic pentru un mecanism
tehnic îl constituie simbolismul binar, e de
așteptat ca limbajul să aibă aceeași bază.
Fonemele nu pot fi elementele primordiale,
ultime ale limbajului neavînd caracter binar.
Rolul acesta revine trăsăturilor binare, teoria
dicotomică a lui R. Jakobson găsindu-și astfel
o confirmare.
RECENZII ȘI BIBLIOGRAFIE
107
Interesantă este de asemenea încercarea
autorului de a explica marea constanță a lun-
gimii medii a cuvintelor (5 — 6 litere, adică
log«> 40) în diferite limbi și a numărului total
de foneme (în medie 40) care alcătuiesc siste-
mul fonologie al diferitelor limbi, constanță
pe care o atestă o serie întreagă de cercetări
statistice și fonologice.
Refuzînd explicația prin limitare fizio-
logică — omul poate articula și distinge o
varietate mult superioară celei de 40 de su-
nete — Belevitch pornește de la ideea că aceste
cifre trebuie să reprezinte un optim.
Pentru a demonstra această idee autorul
ia în discuție un exemplu mai simplu, sistemul
de numărare, în care se preferă baza 10 (atît
în scrierea arabă cît și în structura lexicală
a denumirilor numerelor). în principiu același
număr, deci aceeași cantitate de informație
poate fi exprimat în sistem zecimal (1914, de
ex.) sau în sistem binar (11101111010 : repre-
zentare a aceluiași număr). E limpede că prima
notare poate fi mai ușor reținută decît ultima,
deși pentru prima se utilizează un alfabet de
10 semne, pe cînd a doua întrebuințează un
alfabet format doar din 2 semne, datorită
faptului că notarea 1914 constituie un cuvînt
mai scurt. Cu alte cuvinte, un alfabet redus
convine unui vocabular sărac. Notarea cu
ajutorul unui alfabet redus (de 2 semne, de
ex.) a unui vocabular bogat presupune crearea
unor cuvinte foarte lungi, identificarea și
memorizarea cărora cere un mare efort. Nici
un alfabet prea bogat nu este avantajos pentru
că presupune un mare efort pentru memori-
zarea și identificarea fiecărui caracter indivi-
dual. (Scrierea chineză e un exemplu extrem
în acest sens). între aceste extreme trebuie să
existe un optim, care să necesite un efort
minim de memorizare și identificare.
Pentru a stabili acest optim, autorul ia
ca punct de plecare cele discutate în cap. I
și arată că dacă folosind un alfabet de p semne
se pot alcătui pn cuvinte de n semne, același
număr de combinații (deci aceeași cantitate
de informație) în notare binară, necesită un
număr mai mare de m semne și anume :
2m = pn
adică m = n log2 p	(1)
Formularea matematică a problemei opti-
mului este deci « Fiind dată o cantitate de
informație de m unități care se poate coda
sub forma unui cuvînt de n simboluri în
bază p, cum să se aleagă n și p unite prin (1)
astfel îneît efortul de identificare să fie
minim» (p. 82).
Considerînd că elementele de memori-
zare din creier ar fi de tip binar și că iden-
tificarea se face literă cu literă și referindu-se
la cele discutate în capitolele anterioare, auto-
rul ajunge la concluzia că numărul de ele-
mente binare implicate în procesul de memori-
zare și identificare este minim cînd
n = log2 p	(2)
adică atunci cînd (1) devine
m = n2.
(N. Chomski, în foarte interesanta recenzie
a lui Belevitch publicată în Language, 34, ian.
mart. 1958, p. 99 — 105, consideră că ideea
de minimalizare a numărului de elemente
binare de memorizare necesare recunoașterii
unui cuvînt de n litere selecționate dintr-un
alfabet de p elemente nu este justificată, de-
oarece ,,numărul n de etape necesare (recu-
noașterii literelor, n.n.) și dimensiunile calcula-
torului (log2 p elemente) nu sînt de loc mărimi
comensurabile”. Deși critica lui Chomsky nu
pare lipsită de temei, totuși, cu toate că insu-
ficient argumentată, ideea lui Belevitch este
destul de interesantă pentru a justifica un efort
mai larg pentru demonstrarea valabilității ei).
Aplicînd formula stabilită în [urma ana-
lizei sistemului de numărare, se constată că
lungimea medie a cuvîntului aritmetic trebuie
să fie log2 10 =3,3 cifre zecimale, ceea ce
corespunde realității : ,,numerele uzuale, con-
stantele matematice și fizice, ... ne sînt fami-
liare cu un număr de cifre semnificative va-
riind între 2 și 4; precizia riglei de calcul și
a diferitelor calcule tehnice e de 3 zecimale ;
în scrierea numerelor lungi le separăm în
tranșe de cîte 3 cifre” (p. 83). Deși ultimul din
exemple e foarte bun și convingător, celelalte
sînt discutabile : preciziunea riglei de calcul
nu depinde decît de dimensiunile ei geometrice,
iar calcularea cu numai 3 cifre exacte în teh-
108
RECENZII ȘI BIBLIOGRAFIE
nică se datorește condiții or de aplicare în
practică (calculul astronomic, de ex., recesită
mai mult de trei cifre exacte).
Formula în discuție, stabilită de Belevitch,
este verificată de lungimea medie a cuvintelor
din diverse limbi : pentru un inventar de foneme
variind între 32 și 64, lungimea medie a
cuvintelor, pentru ca efortul de memorizare
și identificare să fie minim, trebuie să fie de
5, 6 foneme.
Avînd mereu în vedere transpunerea pro-
blemelor de limbă în termeni matematici,
autorul asimilează fonemele funcțiilor booleene
cu 3 și 4 variabile arbitrare (p. 116—117),
încearcă să explice matematic rezultatele
obținute de Saporta (în articolul Frequency
of consonant clusters, apărut în Language, 31,
ian. mart. 1955, p. 25 și urm.) cu privire la frec-
vența digramelor etc.
Langage des machines et langage humain,
încercare interesantă și instructivă de apro-
piere a matematicii și lingvisticii, face cunos-
cute unui cerc mai larg de interesați rezultatele
dobîndite de cele două discipline, căutînd în
același timp să aprofundeze anumite probleme
sau să le reia în alți termeni decît cei tradiționali,
ajungînd, în acest fel, adeseori, la observații
și rezultate interesante.
Deși autorul și-a propus și a făcut efortul
de a prezenta problemele într-o formă cît mai
accesibilă, cititorul întîmpină unele greutăți
în urmărirea textului. Organizarea materia-
lului în două părți distincte dă naștere inevi-
tabil la repetări și intervertiri (se vorbește des-
pre tipurile de mașini de calcul în cap. III»
reluîndu-se problema în capitolul VI, la no-
țiunea de trăsătură binară se recurge în mai
multe locuri, de ex. la paginile 74, 78, deși
expunerea teoriei lui Jakobson nu se face
decît în cap. VIII, p. 101-119) care fac expu-
nerea stufoasă. Ar fi fost mai simplu, poate,
ca pe măsură ce se discutau diferitele fapte
lingvistice, să se explice noțiunile de mate-
matică utilizate.
Unele greșeli (probabil de tipar) care se
strecoară în scheme sau figuri (de ex., în ta-
bloul de la p. 43, Se dă z = 0, în loc de z = 1,
cînd x=0, y = 1 ; în figura 20, de la p. 110 se
inversează indicațiile marginale : compact
apare pe latura superioară a figurii, în locul
lui difuz și invers), ca și trimiterea la
formule care apar cu cîteva capitole înainte
fac de asemenea uneori dificilă urmă-
rirea ideei.
V. GUȚU-ROMALO
I.	P. 2 c. 172
LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R.
MATERIALE ȘI CERCETĂRI LINGVISTICE
I
Acad. AL. ROSETTl, Limba romînă în secolele al XIH-Iea — al XVI-lea, 242 p., 11,40 lei.
II
T. PĂTRUȚ, Fonetica graiului huțul din Valea Sucevei, 96 p., 2,75 lei.
III
Dr. EUGEN SEIDEL, Elemente sintactice slave în limba romînă, 191 p., 11 lei.
IV
FULVIA CIOBĂNIT, Scrierea cuvintelor compuse, 79 p., 2,25 lei.
V
FL. DIMITRESCU, Locuțiunile verbale în limba romînă, 236 p., 12 lei.
VI
I.	RIZESCU, Contribuții la studiul calcului lingvistic, 56 p., 1,35 lei.
FILOZOFIE
#	* Din istoria filozofiei în Romînia, 2 volume : voi. I, 264 p., 10,40 lei, voi. II, 402 p., 21 lei.
C.	I. GULIAN, Metodă și sistem la Ilegel, voi. I, 379 p., 28,50 lei.
FLOREA ȚUȚUGAN, Silogistica judecăților de predicație. Contribuții. Adaosuri și rectificări
la silogistica clasică, 315 p., 12,50 lei.
ECONOMIE
DAVID RICARDO, Opere alese, voi. I, 335 p., 23,90 lei.
ISTORIE
V. CANARACHE, Importul amforelor ștampilate la Istria, 447 p., 20 lei.
D.	TUDOR, Istoria sclavajului în Dacia Romană, 311 p. 4- 3 pl., 23 lei.
P. P. PAN^ITESCU, Dimitrie Cantemir. Viața și opera, 270 p. 4- 1 pl., 16,70 lei.
H.	H. STAHL, Contribuții la studiul satelor devălmașe romînești, 2 volume : voi. I, 376 p. +
5 pl., 32,50 lei, voi. II, 367 p. 4- 2 pl., 22,90 lei.
V. MIHORDEA, Răscoala grănicerilor de Ia 1366, 307 p., 19,20 lei.
K. HOREDT, Contribuții Ia istoria Transilvaniei, sec. IV —XIII, 195 p., 16.90 lei.
Din
LIMBA ROMÎNĂ
au apărut:
anul I	1952, nr. 1
anul II,	1953, 6 numere
anul III,	1954, 6 numere
anul IV,	1955, 6 numere
anul V,	1956, 6 numere
anul VI,	1957, 6 numere
anul VII,	1958, 6 numere
anul VIII,	, 1959, 6 numere
Numerele care vă lipsesc din colecție se pot comanda, direct
sau prin poștă, prin
LIBRĂRIA ACADEMIEI R.P.R.
București, Calea Victoriei nr. 27
Numerele curente se găsesc de vînzare la orice librărie din țară.
Abonamentele se fac la oficiile poștale, prin factorii poștali și
difuzorii voluntari din întreprinderi și instituții.
Pentru străinătate, cererile de numere izolate sau de abona-
mente se fac prin întreprinderea de stat pentru comerț exterior
„Cartimex” I.S.G.E., str. Aristide Briand nr. 14, sau Căsuța
poștală 134 — 135, București.
Lei 3.—

COMITETUL DE REDACȚIE
Acad. IORGU IORDAN — redactor responsabil;
ION COTEANU, redactor responsabil adjunct; acad. M.
SADOVEANU; EUSEBIU GAMILAR, membru corespondent
al Academiei R.P.R.; prof. G. ISTRATE ; prof. D. MAGREA ;
GH.BOLOGAN; VL.DRIMBA; VALERIA GUȚU-ROMALO;
MIRCEA MITRAN(secretar); G.OTOBÎGU ; FLORA ȘUTEU.
APARE DE 6 ORI PE AX
Redacția revistei LIMBA R0M1NĂ
București, raionul I. V. Stalin, Calea Victoriei nr. 194
INSTITUTUL de Lingvistică, ACADEMIA R.P.R., telefon 15.07.91
LIMB^S*efMlNÂ
Anul IX	1960	Nr. 2
SUMAR
Pag»
EM. VAS1LIU, Cîteva probleme de lingvistică în lumina leninismului 3
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
WITOLD MANCZAK (Cracovia), în legătură cu proiectul pentru ediția
a H-a a Gramaticii limbii romîne.................................. 9
ION DIACONESCU, Complementul calității................................. 14
♦ * * Glosar regional.................................................. 19
FILOLOGIE
IORGU IORDAN, între istorie, filologie și lingvistică	22
J. BYGK, între filologie și lingvistică............................ 29
200 de ani de la nașterea lui loan Budai-Deleanu
ELENA STÎNGACIU, Prefața la Lexiconul romînesc-nemțosc . .	35
LIMBA LITERARĂ.
Cultivarea limbii in disculie publică
Răspund în numărul de față : Cezar Petrescu, Remus Radulei,
și Maria Gabrea...................................................... 17
I. COTEANU, Stilurile moderne ale limbii romîne literare ................... 58
DESPINA URSU, Din istoria terminologiei romînești privitoare la teatru 71
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
MIRCEA SECHE, Schiță de istorie a lexicografici romîne (III) ....	78
CRONICĂ
Note pe marginea activității lingvistice din ultimul trimestru al anului 1959
(Flora Șuteu)..........................................................................
g j
M ^RITICĂ Ș1 BIBLIOGRAFIE
S	Dicționarul rus-romîn, București, E.S.P.L.A., 1960, voi. I, 800 p., voi. II,
jgKpJ	752 p. (Gh. Bolocan)............................................,
îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, București, Ed. TVcademfei
R.P.R., 1960,326 p. (Laura Vasiliu) .......................................
'o	Probleme de lingvistică generală, voi. I, București, Ed. Academiei R.P.R.,
1959, 176 p. (Mircea Mitran și Sorin. Stati)........................
g D. D. DRAȘOVEANU, P. DUMITRAȘCU, M. ZDRENGHEA, Analize
gramaticale și stilistice, București, Ed. științifică, 1959, 205 p.
(Mircea Mitran)...................................................................
S? -5 TRAIAN CANTEMIR, Texte istroromîne, București, Ed. Academiei
R.P.R., 1959, 189 p. (E. lonașcu)..................................................  .
E	MARIA RĂDULESCU, Originalul slav al Evangheliei cu învățătură a
diaconului Coresi. Versiuni și redacții ale colecției de omilii a patri-
g	arhului loan Caleca, București, Ed. Academiei R.P.R., 1959,
gg £2	107 p. (Elena Șerban).............................................
90
97
9$
100
105
' 110
112

CÎTEVA PROBLEME DE LINGVISTICĂ
ÎN LUMINA LENINISMULUI
DE
EM. VA SIL IU
1.	S-a subliniat de nenumărate ori că marxismul, în opoziție radicală
cu diversele sisteme filozofice, nu este un sistem imobil, dat o dată pentru
totdeauna, nu reprezintă, cu alte cuvinte o dogmă, ci este o concepție
generală asupra lumii care, reflectînd realitatea obiectivă în dinamica ei,
evoluează și se îmbogățește, pe măsura progresului cunoașterii omenești.
In orice domeniu al vieții marxismul nu poate fi conceput, nu poate
exista, prin definiție, decît în acțiune.
Un exemplu pregnant de ,,marxism în acțiune” îl reprezintă acti-
vitatea lui V. I. Lenin în domeniul filozofiei.
Critica făcută de Lenin ,,idealismului fizic” în Materialism și em-
pirioeriticism arată cum progresul realizat în științele naturii (în fizică,
în special) nu poate fi valorificat din punct de vedere gnoseologic decît
în măsura în care cercetătorul pornește de la concepția dialectică mate-
rialistă. Idealismul nu face decît să dea o cunoaștere denaturată a rea-
lității. în momentul în care vechile reprezentări privitoare la materie au
fost înlăturate de noile reprezentări, rezultate dintr-o cercetare mai adîncă
a faptelor, fizicienii de orientare idealistă n-au putut vedea în această
,,revoluționare” a științei decît negarea existenței lumii obiective. Pen-
tru cercetătorii cu o astfel de orientare știința nu este altceva, decît
o construcție a minții omenești independentă de realitatea obiectivă, care,
în concepția lor ar putea chiar nici să nu existe. Se ajunge la situația
contradictorie în care progresul cunoașterii omenești duce la negarea
posibilității de a cunoaște lumea obiectivă.
A fost nevoie de o interpretare din punctul de vedere al dialecticii
materialiste a datelor fizicii de la începutul secolului, interpretare făcută
de Lenin, pentru a arăta că schimbarea concepției cu privire la structura
materiei nu înseamnă că materia (în sens filozofic),,dispare”, ci că această
4
CÎTEVA PROBLEME DE LINGVISTICA ÎN LUMINA LENINISMULUI
revoluționare a fizicii nu reprezintă decît o îmbogățire a cunoștințelor
noastre cu privire la materia care există în mod obiectiv. Abia în acest
moment rezultatele unei științe particulare, cum e fizica, au putut deveni
în mod real un stadiu superior al cunoașterii omenești.
în cele ce urmează, voi încerca să discut cîteva probleme ale lingvis-
ticii moderne în lumina unor teze leniniste, pentru a arăta, în cazul nostru,
cum o interpretare dialectică materialistă a unor date ale acestei lingvis-
tici duce la un progres în cunoașterea lumii obiective. Vom arăta, de ase-
menea, cum lipsa unei astfel de concepții face ca datele științei de care
mă ocup să nu poată fi valorificate din punct de vedere gnoseologic.
2.	Lingvistica comparativă și istorică, care s-a dezvoltat în cursul
sec. al XlX-lea, a reprezentat un progres în cunoașterea limbilor prin
abordarea unui aspect dialectic, și anume, evoluția.
Descoperirea ,,legilor fonetice” în evoluția limbilor a stabilit o serie
de identități în timp între elementele sonore ale limbilor. Spunînd de
exemplu că lat. I intervocalic devine în limba romînă r {solem > soare)
se stabilea de fapt identitatea lat. I = rom. r legată de o poziție deter-
minată, și anume poziția intervocalică.
Trebuie să remarcăm că stabilirea acestei,,legi fonetice” este de fapt
stabilirea unei relații și că relația este de identitate. în același timp trebuie
să remarcăm că această identitate presupune o unitate a contrariilor,
întrucît rom. I este identic cu lat. r, dar, în același timp este și altceva
decît lat. I.
Aceeași observație și cu privire la alte astfel de legi: lat. s + j >
>rom. ș (septem > șapte) : de fapt această lege identifică lat. s cu rom. s
într-o anumită poziție.
Putem spune că lingvistica comparativă a fixat o serie de astfel
de criterii de identificare în timp a unor elemente, tot așa cum lingvistica
sincronică stabilește criteriile de identificare a unor elemente care există
simultan : n din nas este identic cu q (articulat printr-o ocluziune produsă
în regiunea velară) din barjkă; a din apă este identic cu ă din iăr, care
se articulează în regiunea anterioară, aproape de regiunea de articulare
a lui e.
Și în acest caz, aceste relații de identitate presupun o unitate a
contrariilor : a este identic cu â din punctul de vedere al funcției de co-
municare (nu există cazuri în care două cuvinte să difere numai prin
aceea că unul conține un a iar celălalt un â), dar este diferit de el ca
realitate fizică.
3.	Deși stabilirea acestor identități în succesiune a reprezentat un
progres în cunoașterea fenomenului lingvistic în mișcarea lui, cunoașterea
a rămas într-un anumit sens superficială și aceasta din cauză că metoda
de cercetare nu era consecvent dialectică.
Obiectul de cercetare al lingvisticii istorico-comparative l-au con-
stituit aproape exclusiv relațiile în timp dintre unități nu și relațiile în
.simultaneitate. Așa se explică de ce evoluția însăși nu a putut fi prezentată
în complexitatea ei. Așa se explică de ce, la o analiză atentă, se constată
CÎTEVA PROBLEME DE LINGVISTICA ÎN LUMINA LENINISMULUI
5
că lingvistica istorică și comparativă, deși își propune în mod deliberat
să facă istorie, adică să reflecte evoluția fenomenului lingvistic, ajunge
uneori să dea un tablou static al limbilor, sau în cel mai fericit caz să nu
reflecte schimbările în toată amploarea lor.
Există formulări de felul acesta, frecvente în manualele și tratatele
de gramatică istorică : lat. i în anumite poziții (nu intrăm în detalii, de-
oarece ne interesează aici ideea și nu faptul în sine) „se păstrează” în
limba romînă (de ex. filius > -fiu, dies > zi etc.); sau locul accentului
latin „se păstrează” în majoritatea cazurilor. S-ar părea că, în cazurile
citate, nu este vorba de evoluție, că între cele două stadii există o perfectă
continuitate. Remarc faptul că, în formulări de felul celor de mai sus, nu
mai este vorba de o identitate dialectică a contrariilor de felul celei dis-
cutate mai sus, ci de o identitate în sens metafizic.
Vom vedea însă că, în realitate, în aceste cazuri, evoluția este as-
cunsă de o metodă inconsecvent dialectică.
Chiar în cazurile în care evoluția este rezisată, ca în cazul în care
se stabilește identitate în timp între lat. s și rom. s în anumite poziții,
evoluția nu apare în toată complexitatea ei.
Trebuie să presupunem existența unei perioade (în trecerea de la
limba latină la limba romînă) în care raportul dintre s și s, în simulta-
neitate era un raport de identitate, tot așa cum a din rom. apă este identic
cu ă din rom. iar și-anume : 5 apărea în poziții în care nu putea apărea
s, astfel încît, în această perioadă nu puteau exista două cuvinte care
să se distingă între ele numai prin faptul că unul conține un s iar
altul un s.
în această perioadă, identitatea diacronică dintre s și s (adică iden-
titatea în timp, în succesiune) coincide cu identitatea sincronică. Ulterior,
o serie de factori au făcut ca, în limba romînă cele două sunete, s și s,
să poată apărea în aceeași poziție, astfel încît s și s să constituie ele-
mente care să poată diferenția cuvinte (sale — sale, pasă — pasă etc.).
în acest moment, relația sincronică dintre s și § nu mai este o relație de
identitate. în acest moment relația sincronică este o negație a relației
diacronice (este o relație de non-identitate).
Aceasta înseamnă că rom. s ( < lat. s) nu este pur și simplu un
„reprezentant” al lat. s, un sunet care să aibă aceeași valoare cu lat. s.
4.	Primul lingvist care a formulat o teorie unitară a structurii limbii
a fost F. de Saussure.
Se poate spune că teoria structurii limbii este de fapt teoria relațiilor
în simultaneitate dintre elementele limbii.
Dezvoltarea ulterioară a teoriilor samrure-iene în cadrul diverselor
școli lingvistice contemporane a dat posibilitatea unei cunoașteri mai
adîncite a limbii ca ansamblu de elemente în interdependență reciprocă
și în interdependență cu ansamblul din care fac parte.
Considerarea relațiilor în simultaneitate în care intră diversele
unități ale limbii duce la o definire a lor esențială. Ceea ce în lingvistica
sincronică se numește „reducția variantelor” (la invariante ) reprezintă
6
CÎTEVA PROBLEME DE LINGVISTICA ÎN LUMINA LENINISMULUI
de fapt o identificare a termenilor din punctul de vedere al esenței lor x.
Cînd spun că a din apă este identic cu ă din iar, mă refer la faptul că cei
doi termeni au o valoare identică în funcția de comunicare, adică sînt
identici din punctul de vedere al esenței lor lingvistice, deși sînt non-iden-
tici din punctul de vedere al esenței lor fizice.
Tot pe baza cercetării relațiilor simultane se ajunge și la definiția
termenilor. Ca să definesc fonemul i în limba romînă, trebuie să-l pun în
relație cu întreg sistemul vocalic romînesc : este o vocală închisă, cu lo-
calizare anterioară. Relațiile de acest tip sînt relații cu caracter necesar,
deoarece decurg din esența lingvistică a termenilor și, în limba dată,
au caracter general, pentru că orice varietate de a sau de â, orice va-
rietate de i intră, cu necesitate în aceste relații. Relațiile de acest tip
au toate caracterele unei legi, în accepția leninistă a termenului2.
5.	Considerarea relațiilor în simultaneitate, în care intră diverșii
termeni ne permite să sezisăm mai în profunzime procesul de evoluție
a limbilor, lucru pe care nu-1 permitea considerarea exclusivă a relațiilor
în timp (în succesiune).
A spune pur și simplu că lat. i „se păstrează în anumite condiții
în limba romînă, că devine î în alte condiții” este, în lumina celor arătate
mai sus, insuficient. Chiar atunci cînd rom. i continuă un lat. i, fonemul
din limba romînă nu este identic cu i latin : relația dintre lat. i și sis-
temul vocalic latin este alta decît relația dintre rom. i și sistemul vocalic
romîn. în limba latină, i putea fi definit ca vocală închisă non-labială
sau non-velară (distinctă de u), în timp ce, în limba romînă, trebuie definit
ca vocală închisă non-medială (distinctă de $)•
în felul acesta, stabilind relațiile sincronice dintre i și întregul sistem
vocalic al limbii romîne, am ajuns la o definiție diferită a fonemului din
limba romînă, am sezisat de fapt evoluția, mișcarea. Contradicția implicată
în identitatea lat. i = rom. i de care vorbeam la începutul acestui articol
(cf. p. 3) capătă o semnificație mai precisă prin luarea în considerație a
tuturor determinărilor sincronice ale celor două vocale în cele două
limbi.
De asemenea, apare clar motivul pentru care am considerat că o
afirmație ca ,,locul accentului latin se păstrează în majoritatea cazurilor,
în romînește”, este într-un anumit sens, eronată.
Este adevărat că într-un cuvînt ca rom. lup, accentul de intensitate
este pe u, tematic ca și în lat. lupus. Cu toate acestea, relația dintre
structura silabică a cuvîntului romînesc și accent este alta decît relația
1 Cf. Considerații mai detaliate asupra acestei chestiuni în Limbă, vorbire, stratificare,
SCL, X (1959), nr. 3,’p. 465.
2 Cf. V. I. Lenin, Caiete filozofice, E.S.P.L.P., București, 1956 : „Un gînd viu există aici
( = într-un pasai din Știința logicii de Hegel), după cîte se pare : noțiunea de lege este una
dintre treptele cunoașterii de către om a unității și legăturii, a interdependenței și totalității
procesului universal” (p. 119) sau : „Legea este identicul în fenomene” (p. 120); sau „Legea este
fenomenul esențial”, „Ergo, legea și esența sînt concepte de același gen (de același ordin),
sau, mai bine zis, de aceeași treaptă care exprimă aprofundarea de către om a cunoașterii
fenomenelor lumii” (p. 120), sau, citîndu-1 pe Hegel : „Așadar legea este un raport esențial"
(p. 122).
cîteva probleme de lingvistica în lumina leninismului
7
dintre structura silabică a cuvîntului latinesc și accent: cuvîntul romînesc
este monosilabic în timp ce cuvîntul latinesc este bisilabic.
Rezultă din cele arătate în acest paragraf că prezentarea evoluției
limbii nu poate fi făcută fără a lua în considerație relațiile sincronice dintre
termeni.
De multe ori, evoluția apare ca o contradicție, ca o negație a unei
identități diacronice. „Fonologizarea”, autonomizarea unei variante nu
este altceva decît o astfel de contradicție.
Pentru demonstrație, să considerăm evoluția lat. s în limba romînă.
Pe baza corespondenței lat sic : rom. și se poate scrie :
(1)	lat. s = rom. s.
Pe baza corespondenței lat. casa : rom. casă se poate scrie :
(2)	lat. 5 = rom. s.
Considerînd identitățile (1) și (2), trebuie să presupunem că a existat
un moment al evoluției limbii latine către limba romînă în care se putea
scrie identitatea :
(3)	s = s.
ca identitate sincronică. Aceasta deoarece în pozițiile în care s trece la
nu putea apărea s, ceea ce înseamnă că cei doi termeni nu aveau proprie-
tatea de a distinge cuvinte ; în acest moment s și s sînt variante ale ace-
leiași unități (fonem).
în momentul în care 5 poate apărea, datorită unor cauze pe care
nu este necesar să le amintim, în aceeași poziție cu s, relația (3) este negată,
adică, cei doi termeni devin distincți.
Trebuie să arăt că relația (3) este o relație sincronică, dedusă din
relațiile (1) și (2) care sînt relății diacronice. Negarea relației (3) este de
aceea negarea, în esență, a unui raport diacronic. Evoluția constă în acest
caz tocmai în această negare.
6.	Cele discutate în paragraful precedent au arătat cum considerarea
întregului ansamblu de relații dintre elementele limbii în simultaneitatea
lor întregește tabloul evoluției limbii atunci cînd sînt considerate din
punctul de vedere al relațiilor în timp.
Ansamblul de relații în succesiune și în simultaneitate ne dă posibi-
litatea unei cunoașteri mai aprofundate a obiectului de cercetare.
Această metodă de cercetare trebuie să se fondeze însă pe ,,ideea
legăturii universale, multilaterale, vii între toate lucrurile și a reflectării
acestei legături ... în conceptele omului, care trebuie să fie cioplite,
șlefuite, elastice, mobile, relative, legate între ele, unitare în contrariile
lor, pentru a cuprinde lumea” (Lenin, op.cit., p. 116).
Cu alte cuvinte metoda trebuie să fie consecvent dialectică și con-
cepția consecvent materialistă.
Trebuie să observăm că toate inconsecvențele față de dialectică
și de materialism au dus în istoria lingvisticii la o diminuare a valorii
gnoseologice a rezultatelor obținute.
Lingvistica comparativ-istorică a sec. al XlX-lea nu a putut să dea
o imagine completă a evoluției limbilor, deoarece nu a luat în considerație
decît relațiile în timp (inconsecvență față de principiul dialectic).
8
CÎTEVA PROBLEME DE LINGVISTICA ÎN LUMINA LENINISMULUI
Lingvistica structurală a acordat, cu unele remarcabile excepții,
atenție în primul rînd relațiilor sincronice (din nou inconsecvență față
de principiul dialectic !). Din acest punct de vedere, lingvistica structurală
nu a putut să aducă o contribuție decisivă la studiul istoric al limbilor.
In plus, pornind de la studiul relațiilor și ridicîndu-se prin aceasta
împotriva vechii lingvistici care studia obiectele în afara relațiilor lor
sincronice, unii cercetători, influențați de curente filozofice idealiste au
putut să definească limba ca ansamblu de relații pure, ca o formă pură,
în opoziție cu ,,substanța” x.
Această teză pornește, ca și în cazul idealismului fizic, de la iden-
tificarea materialismului metafizic cu materialismul însuși. Negarea mate-
rialismului metafizic a fost identificată cu negarea materialismului și
afirmarea idealismului.
Desigur că, în lumina unei concepții idealiste, descoperirile lingvis-
ticii moderne nu pot fi valorificate, deoarece, în această perspectivă, aceste
descoperiri nu înseamnă o cunoaștere mai adîncită a realității obiective.
Abia în momentul în care se stabilește raportul real dintre conceptele
lingvisticii și lumea obiectivă, raport în care cele dintîi sînt o reflectare
a lumii obiective, raport în care relațiile reflectate în concepte sînt con-
siderate o modalitate de manifestare a esenței obiective, abia în acest
moment se poate spune că cunoașterea noastră a fost realmente îmbo-
gățită în acest domeniu particular de cercetare.
1	Pentru detalii, cf. Em. Vasiliu, op. cit., I. Coteanu și Em. Vasiliu, Formă si
conținut tn limbă (sub tipar).
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
ÎN LEGĂTURĂ CU PROIECTUL PENTRU EDIȚIA A II-A
A GRAMATICII LIMBII ROMÎNE
DE
WITOLD MANCZAK (Cracovia)
Scriind mai demult o gramatică a limbii franceze pentru polonezi,
care va apărea în curînd la Varșovia, iar în prezent pregătind o gramatică
asemănătoare a limbii italiene, am fost obligat să meditez asupra pro-
blemelor gramaticii descriptive în general. Răspunzînd la apelul adresat
cititorilor Limbii romîne în nr. 4 din 1959, prezint bucuros cîteva din ob-
servațiile mele asupra proiectului gramaticii despre care este vorba în
titlul articolului de față.
Am aflat cu surprindere că redacția Gramaticii intenționează să nu
mai includă în lucrare capitole referitoare la formarea cuvintelor și la
fonetică. Astfel stînd lucrurile, consider că cea mai importantă chestiune
este stabilirea obiectului gramaticii în general. Fapt este că termenul
,,gramatică” apare folosit în diferite accepțiuni: într-un sens restrîns
termenul ,,gramatică” este opus termenului „fonetică”, într-un sens larg
termenul „gramatică” este opus termenului „lexicografic”. Totuși rareori
se întîmplă ca manualele numite gramatici să nu se ocupe de fonetică,
alături de morfologie și sintaxă. Dar prin morfologie unii autori înțeleg
exclusiv flexiunea, alții atît flexiunea cît și formarea cuvintelor (fără să
mai vorbim despre faptul că există gramatici, mai ales cele istorice, care
se ocupă exclusiv de fonetică și flexiune).
Pentru rezolvarea justă a unei probleme trebuie avut în vedere
ansamblul în care se încadrează. Privită astfel, gramatica este o parte
a lingvisticii; aceasta din urmă, în funcție de accepțiunea dată'termenului
„gramatică”, poate fi definită prin trei formule :
1.	lingvistica = lexicograf ie + gramatică în sens larg ( = fonetică
+ formarea cuvintelor + flexiune + sintaxă);
2.	lingvistica = lexicografic + formarea cuvintelor + gramatică în
sens mai restrîns ( = fonetică + flexiune + sintaxă);
10	GRAMATICA ȘI VOCABULAR
3.	lingvistica =lexicograf ie+for marea cuvintelor + fonetică + grama-
tică în sensul cel mai restrîns ( = flexiune + sintaxă).
Pentru a decide care din aceste trei formule corespunde cel mai
bine realității, trebuie să avem o idee cît mai clară asupra deosebirilor
mai importante dintre diferitele discipline ale lingvisticii. Mi se pare că
deosebirea dintre lexicografic pe de o parte și fonetică, formarea cuvin-
telor, flexiune și sintaxă pe de altă parte este cu mult mai importantă
decît diferențele existente între oricare din aceste patru discipline. Deo-
sebirea aceasta este sezisabilă chiar și pentru un neinițiat, căci dacă aces-
tuia i s-ar da cîteva dicționare diferite (de ex. fonetic și ortografic, sau
unul bilingv) și cîteva monografii din domeniul foneticii, formării cuvin-
telor, flexiunii și sintaxei, și dacă i-am spune să împartă aceste cărți în
două grupe, fără îndoială ar opune dicționarele, cu materialul prezentat
sub formă de articole, monografiilor referitoare la fonetică, formarea
cuvintelor, flexiune și sintaxă, al căror text este mai mult sau mai puțin
continuu.
După părerea mea, mulți lingviști nu apreciază la justa valoare
importanța noțiunii de cantitate în limbă, care, în realitate, apare
la tot pasul. Două noțiuni fundamentale cum sînt ,,regulă” și ,,excepție”
au un caracter cantitativ : dacă aflăm că într-o limbă oarecare cîteva
zeci de cuvinte se schimbă într-un fel, iar cîteva în altfel, nu trebuie să
cunoaștem această limbă ca să afirmăm că prima schimbare este regulată,
iar a doua constituie o excepție. Dacă în toate gramaticile numărul sin-
gular este menționat înaintea altor numere, iar modul indicativ înaintea
celorlalte moduri, timpul prezent înaintea celorlalte timpuri, aceasta
se întîmplă din cauză că numărul singular este mai des folosit decît cele-
lalte numere, modul indicativ mai des întrebuințat decît celelalte moduri,
iar timpul prezent mai des folosit decît alte timpuri. Dacă în cea mai mare
parte a gramaticilor se examinează mai întîi substantivul și apoi se trece
la adjectiv și verb, iar în ceea ce privește părțile de vorbire neflexibile,
mai întîi se tratează prepoziția, apoi conjuncția și la urmă interjecția,
aceasta se datorește faptului că o astfel de ordine (substantiv, adjectiv,
verb; prepoziție, conjuncție, interjecție) corespunde frecvenței acestor
părți de vorbire, cel puțin în limbile indo-europene. Dacă toate dicțio-
narele limbii romîne la capitolul cap indică în primul rînd sensul ,,parte
a corpului”, iar apoi sensul ,,conducător”, aceasta se întîmplă din cauză
că acest cuvînt este mai des folosit cu primul sens decît cu al doilea. Dacă
cuvîntul cal este considerat neutru din punct de vedere afectiv, iar cuvîn-
tul mir țo agă este simțit ca avînd o oarecare valoare afectivă, aceasta se
datorește faptului că ultimul cuvînt este folosit mai rar decît primul.
Dacă în cea mai elementară descriere a limbii romîne nu se poate omite
fonemul [z], în schimb, la nevoie, el poate fi omis în descrierea limbii ger-
mane. Acest lucru se explică prin faptul că fonemul amintit apare mult
mai des în limba romînă decît în limba germană.
Tot astfel, deosebirea dintre lexicografic și gramatică este, în sens
larg, cantitativă : lexicografia constă din înregistrarea tuturor faptelor
individuale; gramatica, din contră, conține constatări care se referă la
cel puțin cîteva, deseori la cîteva zeci sau sute, iar, uneori, chiar la mii
ÎN LEGĂTURĂ CU PROIECTUL PENTRU EDIȚIA A Il-a A GRAMATICII	11
de fapte. La fel, dicționarul fonetic indică pronunțarea fiecărui cuvînt
în parte, în timp ce misiunea foneticii este de a studia sunetele desprinse
din cuvinte și de a stabili în ce combinații pot apărea aceste elemente. Un
raport asemănător există și între un tratat ortografic și un dicționar or-
tografic. Alături de manualele de sintaxă ne putem închipui dicționare
sintactice, care să nu indice nimic altceva decît folosirea sintactică a cuvin-
telor1, iar alături de manualele privind morfologia ne putem imagina dic-
ționare referitoare la morfologie, care indică numai schimbarea cuvintelor,
apoi alături de manualele privitoare la formarea cuvintelor, — dicționare
privind formarea cuvintelor, care să indice numai modul de formare a
cuvintelor, pentru fiecare cuvînt în parte. în practică, majoritatea dicțio-
narelor au totodată un caracter ortografic, fonetic, morfologic și sintactic.
Dacă într-un dicționar german-romîn se găsește cuvîntul geben [gebon],
gab, gegeben, v. tr., a da, de aici obținem informația referitoare nu numai
la înțelesul acestui cuvînt, ci și 1) la ortografia, 2) la pronunțarea 3) la
flexiunea și 4) la sintaxa lui. Iar în ceea ce privește înțelesul cuvintelor,
trebuie să amintim că de latura aceasta se ocupă nu numai dicționarele,
ci că ea formează de asemenea obiectul gramaticii; deosebirea stă în fap-
tul că, în timp ce dicționarul se ocupă de sensul fiecărui cuvînt în parte
sau cu studiul unor combinații de cuvinte al căror sens nu este suma sen-
surilor cuvintelor care intră în alcătuirea ansamblului, gramatica indică
valoarea afixelor și a desinențelor, care apar în mai multe cuvinte, și de
asemenea valoarea unor combinații tipice de cuvinte.
Deci dacă se spune că deosebirea dintre dicționar și gramatică se
datorește faptului că dicționarul se ocupă cu materialul limbii, iar grama-
tica cu structura limbii, atunci trebuie să avem în vedere că prin materia-
lul limbii se cuvine să înțelegem nu numai cuvintele, ci și sunetele sau
literele, că deci dicționarul se opune nu numai morfologiei și sintaxei, dar
și foneticii și ortografiei. Afară de aceasta, în afirmația că dicționarul
se ocupă de materialul lingvistic, iar gramatica de structura limbii, se
ascunde primejdia unei confuzii și anume termenii ,,material” și ,,struc-
tură” sînt atît de deosebiți între ei, încît se poate crede că diferența
dintre dicționar și gramatică este calitativă, în timp ce în realitate această
diferență este de natură cantitativă. Dicționarul se ocupă de toate fe-
nomenele, pe cînd gramatica se ocupă doar de ceea ce se repetă des în
limbă, reprezentînd deci, ca să spunem așa, chintesența dicționarului?
Desigur, în practică, lexicografii se folosesc adesea de faptul că
alături de dicționare există gramatici, limitîndu-se la indicarea unei sin-
gure forme flexionare, de exemplu aceea a nominativului, în cazul sub-
stantivelor, sau aceea a infinitivului, în cazul verbelor ; ei nu dau informații
despre ordinea cuvintelor ș.a.m.d. Aceasta nu este totuși esențial, pentru
că există dicționare care indică flexiunea completă a fiecărui cuvînt și
fără greutate ne putem imagina un dicționar care să ne informeze și despre
ordinea în care fiecare cuvînt este folosit.
1 Un astfel de dicționar sintactic referitor numai la verbe este : H. M. Oe^opOB și
n. IT. KpiOKOBa, CnpaBOHHHK no rJiarojibHOMy ynpaBJiennio b pyccKOM H3biKe, Moc-
KBa, 1955.
12	GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
Că diferența între gramatică și lexicografic este cantitativă o dove-
dește, între altele, și faptul că uneori este greu de stabilit hotarul proble-
mei dintre aceste două discipline. Să ne oprim numai asupra prepozițiilor
și conjuncțiilor amintite în proiectul pentru ediția a Il-a a Gramaticii.
Sînt autori care consideră că prepozițiile și conjuncțiile nu trebuie discu-
tate în cadrul gramaticii, fiindcă informații suficiente despre ele se pot
găsi în dicționare. Alți lingviști consideră,’ totuși, că aceste cuvinte tre-
buie incluse în gramatică, pentru că ele sînt foarte des folosite, și tot ce
apare frecvent formează obiectul gramaticii. Alții însă, ca de exemplu
autorii primei ediții a Gramaticii, se situează pe o poziție intermediară,
discutînd numai cele mai frecvente conjuncții și omițînd pe cele mai puțin
frecvente.
Luînd în considerare toate acestea, socotesc că cel mai bine proce-
dează lingviștii care concep termenul ,,gramatică” în sensul cel mai larg.
Iar acum doar cîteva cuvinte despre repartizarea materialului unei
astfel de gramatici. Întîi de toate ea conține o parte privind latura
sonoră a limbii (sau fonetica) și una privind latura semnificativă a limbii.
Această din urmă parte se împarte în morfologie și sintaxă, diviziune care
și ea la rîndul ei este realizată în chip diferit de diverșii autori. Personal
sînt pentru delimitarea riguroasă : morfologia este știința despre rapor-
turile dintre cuvintele desprinse de context, sintaxa — știința despre
raporturile dintre cuvinte, în cadrul contextului. în această concepție
așa-zisele timpuri compuse sau gradele de comparație ale adjectivelor
în limba romînă, fiind combinații ale cuvintelor, aparțin sintaxei. Deoarece
am motivat amănunțit punctul meu de vedere în altă lucrare1, aici nu
vreau decît să adaug că și fonetica poate fi împărțită în două discipline,
și anume în 1) „morfologie” fonetică sau știința despre raporturile exis-
tente între sunetele desprinse de context și 2) ,,sintaxa” fonetică sau
știința despre sunete în context; e vorba de faptul că sunetele — la fel
ca și cuvintele — nu se pot combina între ele în mod arbitrar, ci că aceste
combinații sînt supuse anumitor reguli, de ex. la începutul cuvîntului
este posibil în limba romînă grupul pr, pe cînd rp este imposibil. în ediția
întîi a Gramaticii lipsește capitolul referitor la distribuția sunetelor, care
ar trebui să se găsească totuși acolo, pentru a avea un tablou complet.
în sfîrșit, morfologia se împarte în flexiune și formarea cuvintelor.
Deosebirea dintre morfemele care constituie obiectul flexiunii și mor-
femele care constituie obiectul formării cuvintelor se datorește nu formei,
ci înțelesului acestora : deosebirea semantică dintre formele flexionare,
de ex. formele numărului singular și plural este totdeauna aceeași, în timp
ce deosebirea semantică dintre cuvîntul de bază și derivatul lui nu tre-
buie să fie aceeași, de ex. cînt : cîntăm = tac : tăcem, dar cioban : ciobănaș
=1= birt: birtaș. în ce privește latura sonoră a limbii, nu cred să se poată
descoperi în ea ceva care să permită o diviziune ca cea a morfologiei în
flexiune și formarea cuvintelor. Desigur, dacă trecem de la limba vorbită
1 W. MaAczak, Notes sur le principe de classement des faits grammaticaux, Kwartalnik
Neofilologiczny, VI (1959), p. 129-137.
IN LEGĂTURĂ CU PROIECTUL PENTRU EDIȚIA A Il-a A GRAMATICII
13
la limba scrisă, locul foneticii îl ia ortografia, care se ocupă cu latura gra-
fică a limbii.
In rezumat, împărțirea lingvisticii pe discipline s-ar putea reprezenta
cu ajutorul schemei următoare :
Lingvistica
Lexicografia sau știința despre pronunțarea, ortografia, formarea cuvintelor, flexiunea, sintaxa și înțelesul fie- cărui cuvînt în parte, precum și al unor combinații cu caracter special dintre anumite cuvinte	Gramatica în sens larg			
	Fonetica (dacă e vorba de limba vorbită) ; Ortografia (dacă e vorba de limba scrisă)	Morfologia		Sintaxa
		Formarea cuvintelor	Flexiunea	
Mi se pare că în ediția a Il-a a Gramaticii termenul ,,gramatică”
se cuvine să fie folosit tocmai în acest sens larg, în așa fel încît Gramatica
și Dicționarul Academiei să reprezinte limba romînă de astăzi în ansam-
blul ei.
Cît despre sintaxa părții^ de vorbire, consider că această problemă
— de acord cu denumirea ei — se cuvine să fie discutată la capitolul
care discută sintaxa, și nu în cel de morfologie. Afară de aceasta, în legă-
tură cu sintaxa în general, cred că putem avea o reprezentare mult mai
clară și mai concisă dacă ne mulțumim cu discutarea întrebuințării păr-
ților de vorbire, a cazurilor, a genurilor, a modurilor, a timpurilor ș.a.m.d.,
a ordinii cuvintelor și de asemenea a rolului unor mijloace sintactice ca
pauza, accentul și intonația, fără să ne ocupăm de așa-zisa sintaxă a
frazei.^
încheind, nu pot să nu amintesc faptul că multe propuneri prezen-
tate în proiectul Gramaticii merită, după părerea mea, o deplină aprobare,
împărtășesc mai ales punctul de vedere că 1) nu e nevoie ca problemele
de lingvistică generală, ca limbă și suprastructură, limbă și societate etc.,
să fie cuprinse în Gramatică, 2) capitolul vocabular nu trebuie menținut
ca un capitol de sine stătător, 3) istoricul gramaticilor romînești, mai
ales în forma din ediția I, nu e necesar, 4) e cazul să se renunțe la schi-
țele de gramatică istorică, 5) este de dorit ca în fiecare capitol să se indice
bibliografia lucrărilor referitoare direct la limba romînă, 6) trebuie consa-
crat mai mult spațiu pauzelor, accentului și intonației ca mijloace sin-
tactice.
COMPLEMENTUL CALITĂȚII
DE
ION DIACONESCU
După apariția Gramaticii Academiei^. P.R., interesul cercetătorilor
față de problema delimitării și precizării funcțiilor și valorilor faptelor de
limbă a crescut simțitor. Astfel, unele capitole ale gramaticii au fost corec-
tate, altele au fost dezvoltate.
în articolul de față, ne propunem să discutăm cîteva probleme re-
feritoare la valoarea sintactică a construcțiilor nemenționate de Gramatica
Academiei R.P.R.— de tipul ca stăpîn, ca sluga din propoziția: După
aceasta încalecă fiecare pe calul său și pornesc, spinul înainte, ca s t ă -
p î n, Harap-Alb în urmă ca s 1 u g ă . . . I. Creangă, Opere, p. 207,
La noi, prima lucrare care atrage doar atenția asupra valorii aces-
tor construcții este Dicționarul limbii romîne editat de Academia Romînă.
Pentru justificarea întrebuințării ca element de relație a adverbului ca,
se dă exemplu : ,,L-au ales ca membru”, în care ca membru are valoare
de „nume predicativ”, arătînd ,,înfățișarea sub care se prezintă cineva
ca purtătorul acțiunii și ca complement al verbului a alege”. Se sub-
liniază deci dependența construcției ca membru față de acțiune și de
complementul direct, fără să se facă însă precizări cu privire la carac-
terul verbului.
în ultimii ani, unii cercetători au reluat și dezvoltat această idee,
introducînd construcțiile de tipul celor prezentate mai sus în componența
predicatului. Astfel, Paula Diaconescu, în lucrarea Rolul elementului ver-
bal în componența predicatului nominal1, consideră formele deputat dintr-o
propoziție ca El este ales deputat sau Pe el l-a ales deputat,
drept elemente ale predicatului „nominal-verbal”, „dacă verbul tranzitiv
este la diateza pasivă sau reflexivă” sau ale „predicatului verbal”, „dacă
verbul este la diateza activă”2, precizînd că „în acest caz — Pe el l-a
ales deputat — verbul își păstrează caracterul nepredicativ, predi-
1 Studii de gramatică, voi. II, București, 1957.
2 Ibidem, p. 119.
COMPLEMENTUL CALITĂȚII
15
catul verbal fiind exprimat de cei doi termeni care formează împreună o
unitate lexicală”1.
Argumentația ni se pare neconvingătoare deoarece valoarea predi-
cativă a unui verb nu este determinată de diateză; un predicat poate fi
exprimat printr-un verb la diateza activă, reflexivă sau pasivă; ceea ce
permite însă — pe plan gramatical — schimbarea raportului dintre subiect
și obiect este conținutul tranzitiv sau intranzitiv al unui verb. Schim-
barea diatezei nu atrage și schimbarea funcției gramaticale a verbului,
ca, într-un caz să intre în componența predicatului ,,nominal-verbal”
iar în altul, a ,,predicatului verbal”.
Silvia Niță, în lucrarea Predicatul circumstanțial2, consideră că pro-
pozițiile de tipul : Fratele meu muncește la -fabrică ca strungar, conțin
două predicate : muncește — predicat verbal și ca strungar — predicat
circumstanțial, care, după constatările sale, „este cerut, în general,
de verbe intranzitive, verbe de mișcare sau de verbe tranzitive cu valoare
absolută”3.
Este însă exagerat a afirma că predicatul poate fi exprimat, în limba
romînă, în această situație, printr-un substantiv. O asemenea soluție fiind
improprie structurii gramaticale a limbii romîne ar complica sintaxa ver-
bului și a substantivului.
Verbele din propoziții ca; El vorbește ca profesor. Pe el l-a ales
deputat, Fratele meu lucrează la fabrică ca strungar etc. nu-și pierd valoarea
predicativă, și nu avem motive deci să fim de acord cu interpretarea
construcțiilor : ca profesor, deputat, ca strungar, ca elemente componente
ale predicatului verbal sau nominal, ori ca „predicate circumstanțiale”.
Deși Gramatica Academiei R P.R. nu menționează construcții de
tipul celor prezentate, totuși, în analizele gramaticale, ele sînt conside-
rate, în mod mecanic, complemente circumstanțiale de mod, datorită mai
ales faptului că răspund la întrebarea generală cum. Or, ca să exprime o
valoare modală, trebuie să ar<(te „cum sau în ce măsură se desfășoară
sau apare la un moment dat o calitate”4. Această interpretare greșită pro-
vine, credem, din confundarea acestor construcții cu complementul cir-
cumstanțial de mod comparativ, cu care de fapt nu prezintă nici o ase-
mănare din punctul de vedere al funcției gramaticale.
Astfel, în propozițiile : El vorbește ca p r o f e s o r și El vorbește
c a u n p r o f e s o r, raporturile gramaticale dintre verb și determinan-
tul său prezintă trăsături deosebite de formă și de conținut.
1.	In propoziția: El vorbește ca profesor, determinantul ca
profesor exprimă calitatea pe care o are subiectul5 în momentul săvî^șirii
1 Studii de gramatică, voi. Ii, București, 1957, p. 119.
2 Limba romînă, 1958, nr. 4, p. 97.
3 Ibidem.
4 Gramatica Academiei R.P.R., II, p. 133.
5 în această calitate, substantivul profesor se acordă cu subiectul, avînd o dublă funcție
sintactică, principala rămînînd însă aceea de determinant al verbului. Se spune Ea vorbește
ca profesoară- Ei vorbesc ca profesori. în propoziția Ea vorbește ca o pro-
fesoară. acordul este făcut după înțeles, nefiind impus de norme gramaticale.
16	GRAMATICA ȘI VOCABULAR
acțiunii, pe cînd în propoziția: El vorbește ca un profesor, subiec-
tului îl lipsește această calitate, afirmîndu-se numai comparativ modul
în care se săvîrșește acțiunea.
2.	Substantivul cu valoare de complement circumstanțial de mod
introdus cu ajutorul adverbului comparativ prepozițional ca apare întot-
deauna articulat fie cu articolul hotărît fie cu cel nehotărît, pe cînd,
în construcția ca profesor din propoziția El vorbește ca profesor,
apare întotdeauna nearticulat. Deosebirile funcționale dintre cele două
părți de propoziție : ca profesor / ca un profesor sînt marcate prin prezența
sau absența articolului hotărît sau nehotărît1.
3.	Exprimînd calitatea pe care o are un obiect în momentul săvîr-
șirii acțiunii, substantivul poate apărea singur sau precedat de : prepoziții
(ca, de, drept) și locuțiuni prepoziționale (în calitate de, în chip de).
Pe baza acestor deosebiri esențiale, este necesară desprinderea con-
strucțiilor de tipul celor amintite, din categoria complementului circum-
stanțial de mod sau din alte categorii și definirea lor ca parte de propoziție
aparte.
Conținutul specific al părților de propoziție discutate este calitatea,
care se atribuie unui obiect în momentul săvîrșirii acțiunii. Complinind
acțiunea verbului prin calitatea pe care o are un obiect (subiect sau com-
plement direct) și avînd mijloace proprii de exprimare, vom denumi
această parte de propoziție complement al calității.
I.	Complementul calității se exprimă în limba romînă printr-un
substantiv sau printr-un pronume relativ-interogativ :
Am intrat ca bursier la școala statului2.
Mai multe personalități ale vieții politice, sociale și cîdturale din
țările respective iau parte la întîlnire ca membri ai delegațiilor sau c a
invitați de onoare. Scînteia, XXIX, nr. 4744.
în ce calitate ai venit la mine^.
Ca ce te-ai angajat %
1 O situație asemănătoare, am putea spune identică, o prezintă aceste construcții și
în celelalte limbi romanice. Astfel, în Gramatica de la lengua espanola editată de Real
Academia Espanola, Madrid, 1931, se face aceeași distincție între forma articulată și cea
nearticulată : Has hablado como maestro (Tu ai vorbit ca profesor). Has hablado como un
maestro (Tu ai vorbit ca un profesor), Esto como padre os pido (Ca tată vă cer aceasta) ;
Esto como un padre os pido (Aceasta ca un tată v-o cer).
O situație analogă se prezintă și în limba franceză, unde articolul însoțește numai
substantivul cu valoare de complement circumstanțial de mod, în timp ce construcția care
indică o calitate a substantivului în momentul săvîrșirii acțiunii apare întotdeauna nearticulată :
II parle en (tant que) professseur (El vorbește ca profesor) ; II parle comme un professeur (El
vorbește ca un profesor) (Grammaire Larousse du XX-e siecle, p. 62).
2 Al. Vlahuță, Nuvele, schițe, articole, E.S.P.L.A., 1959, p. 13.
Toate exemplele din Al. Vlahuță citate în cursul lucrării aparțin acestui volum.
COMPLEMENTUL CALITĂȚII
17
II.	Complementul calității se exprimă printr-un substantiv în acu-
zativ fără prepoziție sau însoțit de prepozițiile : ca, de, drept sau de locu-
țiunile prepoziționale : în calitate de, în chip de :
a)	Tocmai acum se gîndea el la un lucru, pe care trebuia să-l fi făcut
de mult : să dea examen și să intre bursier la Sf. Sava. Vlahuță,
op. cit., p. 11.
S-a angajat muncitor la fabrica de sticlă.
b)	La Academie era recunoscut nu numai ca matematician
neîntrecut, ci și ca iubitor de muzică. Scînteia, XXIX, nr. 4741.
Cînd funcționează ca pronume propriu-zis, genitiv-datimd
primește desinența a. . A.
Colectivista AI. Varga a primit drept premiu...o însemnată
cantitate de porumb. Scînteia, XXIX, nr. 4743.
Nu pot să vă privesc drept judecător. Camil Petrescu,
T. III, 403.
Acel sicriu slujește drept corla tă cailor. M. Sadoveanu,
F. J. 527.
Delegația din Cipru, care participă la întîlnire în calitate de
observator este condusă de... Scînteia, XXIX, nr. 4744
Numai în calitate de bun prieten îți spun toate acestea.
Trimise Brîncoveanul-Vodă la Duca-Vodă, ca î n chip de s ol,
pe un mitropolit. Neculce, Let. 302.
III.	Complementul calității poate determina un verb la cele trei
diateze, la un mod personal sau nepersonal:
între timp, funcționase și ca profesor la liceul Sf. Gheorghe,
avînd colegi pe Slavici, Caragiale, Anghel Demetrescu, precum și c a
revizor școlar. Vlahuță, op. cit., p. VII.
Radii căpătă de la un profesor al lui o carte de recomandație către un
director de institut unde fu primit ca pedagog. Vlahută, op. cit.,
p. 43.
... nu lipsea niciodată de a aduce ca m a r t o r pe biata slugă . .
A. Odobescu, O. II, 146.
De multe ori, s-a prezentat în fața instanțelor de judecată ca martor.
Scînteia, XXIX, nr. 4735.
Trimis ca muncitor în fabrică, a uimit lumea prin hărnicia sa.
\ Ani de-a rîndul, lucrînd ca doctor a salvat multe vieți omenești.
De ales ca deputat or să te-aleagă. . .
9 Pe lingă o formă verbală substantivată, de exemplu un infinitiv,
^complementul calității devine atribut :
? Alegerea lui ca deputat ne-a bucurat pe toți.
IV.	Topica — Complementul calității are o poziție liberă în pro-
poziție. Poate să apară la începutul propoziției, în interiorul ei sau la
sfîrșitul propoziției, după verb sau după alte părți de propoziție, în funcție
de accentul semantic al frazei.
1 lorgu Iordan, Limba romînă contemporană, ediția a II-a, p. 395.
2.	- c. 1041
18	GRAMATICA ȘI VOCABULAR
Ca director răspunzi de cele întâmplate, nu ca simplu om.
La Sinaia, ca ș e f de gară a lucrat mulți ani.
A colindat ani de-a rîndul satele romînești c a pasionat c u 1 e g ă~
t o r de folclor.
Faptele prezentate mai sus ne permit să ajungem la următoarele
concluzii:
1.	în limba romînă, există o parte de propoziție care exprimă cali-
tatea obiectului în momentul săvîrșirii acțiunii. Această parte de propo-
ziție are un conținut specific—calitatea—și mijloace proprii de exprimare.
2.	Pe baza acestui conținut propunem ca această parte de propo-
ziție să fie denumită complement al calității.
GLOSAR REGIONAL
Regiunea Craiova (Raioanele Caracal, Turnu-Severin)
Agîp interj. = discreție I tăcere !; eu am să-ți
spun cum a fost, însă tu, agîp I (comuna
Amărăștii de jos, raionul Caracal)1
Bâlicărî, bălicăresc, vb. tranz. = a certa pe
cineva, a face cu ou și cu oțet
Berbecul, berbecei, s.m. = varietate de
struguri cu boabe mici și albe
Bîc, bici, s.m. = taur
Bobidrăg, bobidragi, s.m. = călțunaș (floare)
Burticăn, burticile, s.n. = tobă făcută din
ficat, rinichi și sînge de porc
Cucumeă, cucumele, s.f. = ferestruica exte-
rioară de la podul casei
DovlISte, dovleți, s.m. = dovleac (raion Cara-
cal)
^GĂGiOs, oăsă, adj. = lacom
GÎLDĂU, gîldaie, s.n. = baltă nu prea mare,
dar adîncă.
ÎN genă , vb. intranz. = a înceta ; a încetini;
ploaia a mai îngenat; calul a mai îngenat
din fugă
ÎNGÎLV1T, -ă, adj. = săturat peste măsură
1>tpăv, -ă, adj. = lacom (ca un lup)
MAtăUz, mătăuze, s.n. = văruitor primitiv,
făcut dintr-un șomoiog de cîrpe sau de
1 în continuare, cuvintele în dreptul
cărora nu se indică localitatea sînt culese din
comuna Amărăștii de jos, raionul Caracal.
pănuși de porumb, legat la capătul unui
băț scurt
</MECÎ, pers. 3 mecește, vb. refl. = (despre
fructe) a se bătuci
■/MecIt , -ă, adj. = (despre fructe) bătut
MESĂLĂ, mesale, s.f. = față de masă
, MiligOgi, miligoace, s.n. = mic furuncul care
apare la rădăcina genelor ; urcior (comuna
Vîrciorova, raionul Turnu-Severin)
l Mitocoseălă, mitocoseli, s.f. = denaturare^
falsificare, măsluire (Turnu-Severin)
^MlTOCOSÎ, mitocosesc, vb. tranz. = a dena-
tura, a falsifica, a măslui (Turnu-Severiny
MoUr s.n. sg. = mohor
NOva s.f. sg. = varietate de struguri hibrizi
Oglîcie, oglicii, s.f. = aglică
PlFĂN, pifani, s.n. = (învechit) infanterist
PÎFĂ, s.f. = (învechit) infanterie
PiRGC^, pirgușe, s.n. = unealtă de lemn, de
forma unui hîrleț foarte mic, cu care copiii
scot primăvara din pămînt bulbii de-
brîndușe
Rătăn, -ă, adj. = nebunatic
Sturî, st urăsc vb. tranz. = a snopi în bătaie.
f Surligă, surlig, surlighez, vb. refl. = a se
urca, a se cocoța
Ștraf, ștrafuri, s.n. = platformă trasă de cai
și folosită la transportul mobilei (Turnu-
Severin )
TablanEt, tablanete, s.n. = tabinet
20
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
Talăp interj. = cuvînt care imită zgomotul
pașilor unei persoane
TOCI s.n. pl. = joc de cărți la care se folosesc
cărțile de tabinet
TOmite adv. = tocmai
Țîruichită s.f. = puțin de tot
Ubdin adv., în expr. : pe urdin = consecutiv,
la rînd
Zăibăr s.n, sg. = varietate de struguri
hibrizi, vineții, cu bob rotund
ZGANTOl adj. invar. = arțăgos
Regiunea Timișoara (Raionul Timișoara)
ArbUică, arbeici, s.f. = oală de gătit (corn.
Ghinezu, Becicherecul mic)
Becher, -â, adj. invar. = șmecher (corn.
Bărăteag, Chinezu)
BEcheș, becheșe, s.n. = cojoc (corn. Ghinezu,
Bărăteaz)
BiCĂU, s.n. sg. = borceag (corn. Hodoni,
Bărăteaz)
BitIclu, bițicli s.n. =bicicletă (corn. Ghinezu,
Hodoni, Bărăteaz)
BlezgoI, blezgoiesc, vb. refl. = a se zgîi, a se
holba (corn. Hodoni, Ghinezu, Becicherecul
mic)
CadrOf, cadrofuri, s.n. = dulap (corn. Hodoni,
Bărăteaz)
Gioc, ciocuri, s.n. = polonic (corn. Ghinezu,
Bărăteaz)
CrăștOl, crăștoale, s.n. = castron (corn. Chi-
nezu, Hodoni)
DUnă, dune, s.f. = un fel de plapumă umplu-
tă cu puf de pasăre ; pilotă (corn. Chinezu,
Bărăteaz, Hodoni)
FeștIli s.n. pl. = chibrituri (corn. Chinezu,
Bărăteaz)
Fișcăl, fiscali, s.m. = avocat (corn. Beciche-
recul mic, Bărăteaz, Chinezu)
ÎTĂ, ițe, s.f. = sticlă pîntecoasă în care se
pune, de obicei, vinul (corn. Bărăteaz,
Ghinezu)
Lăgău, s.n. sg. = locul unde se prinde cel de-
al treilea cal la căruță (corn. Bărăteaz,
Chinezu)
Mișcodî, mișcodesc, vb. refl. = a fi neastîm-
părat, a se întoarce încoace și încolo (com.
Bărăteaz, Chinezu)
MOLĂRĂI, molâraie, s.n. = fotografie (com.
Bărăteaz, Ghinezu)
MolărI, molâresc, vb. tranz. = a fotografia
(com. Bărăteaz, Ghinezu)
MorcilI, morcilesc, vb. tranz. = a murdări
(com. Bărăteaz, Chinezu)
MormInti, s.m. pl. = cimitir (com. Bărăteaz,
Ghinezu)
MOzi s.n. sg. = cinematograf (com. Chinezu,
Bărăteaz, Becicherecul mic, Hodoni)
Pecăr, pecari, s.m. = brutar (com. Ghinezu,
Bărăteaz, Becicherecul mic, Hodoni)
PecărIe, pecării, s.f. = brutărie (com. Chine-
zu, Bărăteaz, Becicherecul mic, Hodoni).
PĂTOG, pățogi, s.m. = șobolan (com. Chinezu,
Bărăteaz, Becicherecul ^c, Hodoni)
RuminUle s.f. pl. = farduri (com. Ghinezu,
Bărăteaz, Becicherecul mic, Hodoni)
Șăreăghie s.f. sg. = partea din urmă a
căruței (com. Ghinezu, Bărăteaz, Beciche-
recul mic, Hodoni)
ȘcătUlă, șcătule, s.f. — cutie (com. Ghinezu,
Bărăteaz, Becicherecul mic, Hodoni)
ȘtIl, stiluri, s.n. = toc de scris (com. Ghinezu,
Bărăteaz, Becicherecul mic, Hodoni)
Tîtălă, tităle, s.f. = bibilică (com. Chinezu,
Bărăteaz, Becicherecul mic, Hodoni)
Vfz, vizuri, s.n. = șiret cu care se strînge sau
se leagă încălțămintea (com. Ghinezu,
Bărăteaz, Becicherecul mic, Hodoni)
Regiunea Cluj (Raionul Dej)
Bînă, bine, s.f. = scenă (com. Gîlgău)
Boc, bocuri, s.n. = capră pe care se pun
lemnele pentru a fi tăiate (com. Glod,
Gîlgău, Gîțcău)
BUmbĂ, buinbe, s.f. = bivoliță (com. Gîlgău)
GĂOĂci, câoaci, s.m. = fierar; covaci (com.
Gîlgău, Glod, Poiana Blenchii)
GLOSAR REGIONAL
21
CĂoclE, căocii, s.f. = fierărie; covăcie (com.
Gîlgău, Glod, Poiana Blenchii)
CĂTĂNf, cătănesc, vb. tranz. = a suci, a
muștrului pe cineva (com. Gîlgău, Glod,
Cîțcău)
CĂTĂTOR, călători., s.m. = pețitor (com. Mănăș-
tur, raionul Cluj)
CHET interj. = cuvînt cu care se alungă
pisicile (com. Gîlgău, Glod, Cîțcău)
CInoș -ă, adj. = chipeș (com. Gîlgău, Glod)
Contralău, contralăi, s.m. = vioristul al
doilea dintr-un taraf de lăutari (com.
Gîlgău, Glod, Cîțcău, Poiana Blenchii,
Ileanda)
Dezburdă, dezburd, vb. tranz. = a aduce un
vehicul răsturnat în poziție normală (com.
Gîlgău, Glod, Cîțcău)
Eper, epere, s.n. = varietate de măr foarte
asemănător cu ionatanul (com. Gîlgău)
FĂRBĂ, s.f. sg. = numele unui joc de cărți
(com. Gîlgău)
FeștI, feștesc, vb. tranz. = a vopsi (com.
Gîlgău, Glod)
FircălI, fircălesc, vb. tranz. = a mîzgăli
(com. Gîlgău)
GhiOrș, ghiorșuri, s.n. = tren accelerat (com.
Gîlgău)
GordonăS, gordonași, s.m. = contrabasist
(com. Gîlgău)
GRITĂrAș, grițărași, s.m. = gologan (com.
)
, guștulesc, vb. tranz. = a gusta
(com. Gîlgău, Poiana Blenchii)
MăzărIche s.f.sg.=mazăre(com. Gîlgău,Glod)
Măr-gutUie, mere-gutui, s.n. == gutuie (com.
Gîlgău, Poiana Blenchii)
MiEre, muiere, s.f. sg. = zahăr (com. Gîlgău,
Glod, Cășei, Cîțcău)
Mintenătă adv. = îndată, imediat (com.
Gîlgău, Glod)
MorărEu s.m. sg. = mărar (com. Gîlgău,
Glod)
Năfrămă s.f., în expr. năframă mică = ba-
tistă (com. Gîlgău)
Ni interj. = uite, privește (com. Gîlgău,
Glod, Poiana Blenchii)
PEpene, pepeni, s.m. = dovleac (com. Gîlgău
Glod)
PicătEră, picături, s.f. = mere care cad
din pom în lunile august și septembrie și
care după ce se zdrobesc cu o mașină
specială, se pun la fermentat, obținîndu-se
prin fierbere, țuica numită horincă (com.
Gîlgău, Glod, Poiana Blenchii, Cîțcău)
Pomîtă, pornite, s.f. = dudă (com. Gîlgău,
Glod)
POMITER, pomițeri, s.m. = dud (com. Gîlgău,
Glod)
POnic, ponice, s.n. = varietate de mere, mari,
verzi, zemoase (com. Gîlgău, Glod, Poiana
Blenchii, Ileanda, Cîțcău)
Porodîc, porodici, s.m. = pătlăgea roșie (com.
Gîlgău, Glod, Poiana Blenchii)
Primăș, primași, s.m. = prim viorlst într-un
taraf (com. Gîlgău, Glod, Cîțcău, Poiana
Blenchii, Cășei)
RăcitOr, răcitoare, s.n. = vas foarte mare de
tablă, în care se pun prunele la fermentat
(com. Gîlgău, Glod, Poiana Blenchii)
Sîlvoită s.f. sg. = magiun (com. (Gîlgău,
Glod, Poiana Blenchii)
StJSLĂ s.f. sg. = lichid alcoolic, obținut din
prima fierbere în cazan a fructelor din care
se face țuica (com. Gîlgău, Glod, Poiana
Blenchii, Cîțcău. Cășei)
ȘELĂTĂ, șelăți, s.f. = salată (com. Gîlgău,
Glod, Poiana* Blenchii, Ileanda)
Tăi-tăi interj. = la revedere (com. Gîlgău,
Glod, Cîțcău)
Material cules și redactat de
PETRE STĂNESCU*
* Materialul a fost pregătit pentru tipar de Elena Ciobanu.
FILOLOGIE
ÎNTRE ISTORIE, FILOLOGIE ȘI LINGVISTICĂ
DE
ACAD, iorgu iordan
De publicarea textelor vechi romînești s-au ocupat pînă astăzi trei
categorii de specialiști : istorici, filologi și lingviști. I-am menționat în
ordine cronologică, întrucît cei dintîi au fost istoricii, în frunte cu Kogăl-
niceanu și Bălcescu, care, acum un secol și mai bine, au purces la publi-
carea unei bune părți din cronicile noastre, rămase pînă atunci în manu-
scris. Au urmat apoi filologii, cei mai numeroși, și, în sfîrșit, lingviștii.
Separarea acestor două categorii din urmă pare, la prima vedere (și într-o
anumită măsură, poate chiar este), artificială, dat fiind faptul că, în ce
privește pe filologi, cel puțin în cazul nostru, al romînilor, n-a existat
nici unul care să nu fi avut atît pregătire, cît și, mai ales, activitate
lingvistică propriu-zisă. Singuri lingviștii, foarte puțini de altfel, care
au întocmit ediții ale operelor din secolele anterioare celui de-al XlX-lea
îndreptățesc izolarea lor de filologi, dar și ei tot parțial și mai mult
formal, în sensul că, afară de îngrijirea editării unor texte, ei s-au ocupat
numai incidental de alte probleme, considerate de obicei ca aparținînd
domeniului strict al filologiei.
Ceea ce am spus despre filologi este valabil însă, deși nu în aceeași
măsură, și pentru lingviști: după cum nu ne putem imagina activitate
filologică pură, fără aspecte lingvistice, fie și foarte modeste cantitativ
vorbind, tot așa este imposibil de admis ca un lingvist să nu posede
nici un fel de pregătire filologică. Lingvistica și filologia au avut și, în
parte, continuă a avea legături atît de strînse, încît, presupunînd că repre-
zentanții lor ar vrea să le despartă, ei n-ar izbuti, fiindcă situația obiec-
tivă îi obligă să facă în același timp și lingvistică și filologie, cu preferințe,
care pot merge de altfel foarte departe ca dimensiuni, pentru una sau
pentru cealaltă. Dacă separ totuși aceste două discipline așa de intim
legate, am în vedere atitudinea editorului filolog și pe a editorului
lingvist față de textul studiat, punctul de vedere din care se pune fiecare
în stabilirea acestuia, cum se va vedea din discuția ce urmează. Aici
ÎNTRE ISTORIE, FILOLOGIE ȘI LINGVISTICĂ
23
intervine deosebirea dintre filologi și lingviști, și ea se explică prin for-
mația lor inițială, ca și (consecință oarecum inevitabilă a acestei formații)
prin activitatea științifică desfășurată ulterior. Preferințele de care amin-
team mai sus se datoresc tocmai acestor două aspecte esențiale ale
muncii de filolog, și de lingvist, iar nu, cum ar putea crede cineva, unui
factor de natură pur subiectivă.
Pe istoric îl interesează în gradul cel mai înalt faptele. Pentru el
are importanță, înainte de orice, conținutul unui document (în sensul
larg al cuvîntului), c e se spune într-un text, nu c u m se spune, eveni-
mentele povestite, nu forma pe care o dă acestora autorul textului. Și
se înțelege de ce. Istoricul caută pretutindeni izvoare, spre a se informa
cît mai bogat și mai precis asupra unei epoci, a unei personalități, a unor
întîmplări hotărîtoare din viața colectivităților umane etc. El nu face
deosebire, sub acest raport, între o cronică și un zapis oarecare, chiar
atunci cînd prima are o valoare literară, pentru a nu mai aminti de cea
lingvistică propriu-zisă : și cronica și zapisul sînt izvoare de informație,
la fel de prețioase, datorită conținutului lor.
De aceea Kogălniceanu, de pildă, în cazul cronicii lui Neculce, cu
toate că avea la dispoziție un manuscris pe care îl considera, de altfel
fără dreptate, autograf, a introdus în textul acestuia numeroase pasaje
din alte manuscrise, pentru simplul motiv că a găsit în ele lucruri necunos-
cute celuilalt. Nu mai vorbesc de faptul că el și-a permis unele modificări
de ordin lingvistic, care prezintă aspecte ale limbii noastre necorespun-
zătoare realității din vremea aceea. Aceste lipsuri se datoresc, bineînțeles,
și greutăților inerente oricărui început într-un domeniu de activitate
necultivat mai înainte, dar și, în special, formației de istoric a lui Kogăl-
niceanu.
Chiar istoricii de mai tîrziu, în ciuda pregătirii lor științifice, adesea
foarte bună, se trădează, ca să spun așa, a fi în primul rînd istorici în
sensul arătat aici, adică iubitori și căutători de fapte, mai puțin interesați
de latura așa zicînd formală a textului editat. Mă refer, ca pildă, 1?» ediția
Cronicii lui Ureche, îngrijită de P. P. Panaitescu (E.S.P.L. A., 1955 și 1959).
Din cele aproape 50 de pagini ale introducerii, numai cinci sînt consacrate
,,limbii și stilului” acestei opere, care are, în istoria culturii noastre, o
mare importanță, și nu exclusiv ca izvor istoric. Constatarea surprinde
cu atît mai mult, cu cît editorul face dovada unei competențe de filolog
autentic atunci cînd studiază problema, complexă și dificilă, a izvoarelor
și a ,,înterpolatorilor” cronicii.
Cînd, așa cum se întîmplă adesea, istoricul este totodată și arhivist,
dragostea, după mine, exagerată, pentru fapte, indiferent aproape de
semnificația lor oarecum permanentă, devine r.ș zice obligatorie, fără ca
cel în cauză să-și dea seama. Este, bunăoară, cazul articolului Cronica lui
Ion Neculce, publicat de C. A. Stoide în revista Luceafărul de ziuă,**, 1957.
Autorul, foarte bun cunoscător al problemelor de ordin istoric pe care
le pune cea mai valoroasă cronică romînească, ocupîndu-se de ediția în-
grijită de mine a acestei opere, insistă în numeroase pagini ale valorosului
24
FILOLOGIE
său studiu asupra unor detalii de dragul lor înseși, privite aș zice ca
fapte în sine, fără legătură totdeauna directă cu problemele în discuție.
Dacă istoricii fac impresia unor robi ai materiei textului pe care
vor să-l editeze, în sensul că se lasă stăpîniți aproape tiranic de conținut,,
reprezentanții filologiei sînt, dimpotrivă, robiți formei, adică literei tex-
tului, ca și cum s-ar simți obligați să confirme etimologia numelui dat
acestei discipline, cultivate cu atîta pasiune încă din antichitate, și lor
înșiși : filologie) = iubitor (iubire) de cuvînt.
Astfel Hasdeu, ale cărui calități cu totul excepționale nu i le-au
tăgăduit decît adversarii pătimași (și numai cu ocazia polemicilor),
fiind în mai mare măsură filolog decît lingvist, a dat crezare, în celebra
sa lucrare Cuvinte din bătrîni, tuturor grafiilor găsite în textele editate
de dînsul. A prezentat drept realități lingvistice de la sfîrșitul secolului
al XVI-lea și începutul celui de-al XVII-lea, forme grafice de felul urmă-
toarelor : nooii (noi), Opreeii (Oprei), moortea (moartea), dumnitaa (dumneata),
cucttnilor (coconilor) etc. A. Philippide, Principii de istoria limbii, Iași
1894, p. 238 urm. a supus unei severe, dar îndreptățite critici concepția
și metoda lui Hasdeu, care i se păreau acum 60 — 70 de ani oarecum
generale. Căci iată ce spune el (p. 245) : ,,De altfel importanța prea mare
care se dă celui de pe urmă cuvînt scris, ori de la cine va fi provenind,
și tendința de a considera scrisoarea ca o depozitară credincioasă a pro-
nunțării, este un păcat general, de care sufere toată lumea”. Deși Philip-
pide însuși avea o formație mai mult filologică decît lingvistică, critica
pe care o face lui Hasdeu și, prin acesta, tuturor filologilor are la bază
concepția unui lingvist propriu-zis.
Interesant, deși nu neașteptat, este faptul că în aceeași vreme avea
loc o discuție asemănătoare între specialiștii ruși. Aflu acest lucru din
recenzia consacrată de K. V. Gorskova, în Bonpocbi sisbiKosHQHiia III,
1954, fasc. 2, p. 134 urm., studiului lingvistului norvegian Chr. S. Stâng
despre limba unui text ucrainean de pe la mijlocul secolului al XVII-lea.
Autoarea recenziei vorbește despre cele două metode aplicate de filologii
ruși în cercetarea textelor vechi: metoda ,,extensivă”, preconizată de
A. I. Sobolevski și de elevii săi, care au exagerat-o întrucîtva, și metoda
,,intensivă”, inaugurată de A. A. Sahmatov, ai cărui discipoli de ase-
menea i-au extins limitele dincolo de intențiile inițiatorului ei. Prima
metodă seamănă cu cea folosită de Hasdeu, este, deci, strict filologică
(în sensul etimologic al cuvîntului; vezi mai sus), cealaltă ține seamă,
în primul rînd, de realitatea lingvistică, așa cum o putem cunoaște cu
ajutorul istoriei limbii în discuție. Recenzenta precizează că rezultate
satisfăcătoare dă numai îmbinarea ambelor metode, așa cum a susținut,
se pare că nu cu destulă claritate (ceea ce explică exagerările elevilor săi),
A. A. Sahmatov. Această precizare mi se pare prețioasă, și pentru că
conține o idee foarte justă, dar și din cauză că ea reprezintă punctul de
vedere al majorității specialiștilor sovietici actuali. (Vorbesc de majori-
tatea lor, fiindcă vechea divergență de păreri n-a dispărut cu totul).
La noi, filologii care au venit după Hasdeu n-au mai comis greșelile
imputate acestuia. Faptul se datorește progresului firesc al disciplinei
noastre, progres pe care sînt înclinat (sper că nu dintr-o ... slăbiciune
INTRE ISTORIE, FILOLOGIE ȘI LINGVISTICĂ	25
de breaslă) să-l atribui, în cea mai mare parte, pregătirii lingvistice din
ce în ce mai bune a filologilor propriu-ziși. Aș cita, ca exemplificare
între altele, admirabila ediție a Psaltirii Scheiene îngrijită de L-A. Can-
drea (București 1916), model de îmbinare judicioasă a celor două metode
menționate mai sus. Această ediție vorbește în favoarea punctului meu
de vedere, întrucît autorul ei era și (poate mai ales) un excelent lingvist.
Acestei ultime calități a lui Candrea îi atribui eu și meritul de a fi
,,interpretat” grafia chirilică în absolut toate cazurile, chiar atunci cînd,
ca în cazul lui k, de pildă, din silabe accentuate urmat de un e în silaba
imediat următoare (tipul Ikge), nu există siguranță deplină în ce privește
pronunțarea. Ediția Psaltirii Scheiene redă cu litere latine absolut toate
semnele alfabetului chirilic, ceea ce o face ușor accesibilă și nespecialiș-
tilor, fără să modifice totuși (și cu atît mai puțin să falsifice) realitatea
lingvistică : cititorul este nu numai prevenit, ci și lămurit, prin ample
explicații, asupra valorii fonetice a literelor chirilice și totodată a echi-
valentelor latinești folosite la transcrierea textului.
M-am oprit la acest aspect al muncii de editor, pentru motivul că
în momentul de față filologii noștri sînt adepții transliterației. Campionul
acestei metode este prof. J. Byck, care a aplicat-o încă de acum aproape
20 de ani, cînd a retipărit Cazania lui Varlaam (București 1943). De
fapt, judecînd după cîteva pagini pe care le-am recitit cu atenție, numai
puține litere chirilice, și anume cele două ieruri (iv, h), și a, sînt păs-
trate în transcriere (pe cît se pare, nici acestea, cu excepția lui 4, în ab-
solut toate împrejurările).
Avem a face, așadar, cu un sistem mixt, care nu prezintă avantaje,
în comparație cu cel întrebuințat de Candrea, ci dimpotrivă. Eezultatul
este pe de o parte greutatea, și nu numai pentru nespecialiști, de a inter-
preta totdeauna just semnele chirilice păstrate (ca să nu mai amintesc
impresia neplăcută cauzată de împestrițarea alfabetului latinesc cu aceste
cîteva litere chirilice), iar pe de altă parte, transcrierea unui foarte mare
număr de cuvinte neconformă, cel puțin aparent, cu realitatea lingvistică,
adică, în fond, posibilitatea de interpretare falsă a acesteia. Astfel folo-
sirea lui â (care, în sistemul de transcriere al lui J. B.yck, redă cînd pe 2,
cînd pe â) în cuvinte de felul lui stătu ( = stătu), bât^ ( = batea), ^nâlța
( = înălța), gât&scî ( = gătească) poate duce la citirea lui â ca î. Cum
se justifică acest exces de . . . scrupulozitate filologică în transcrierea
printr-o literă ambiguă a unui sunet asupra naturii căruia nu poate exista
absolut nici o îndoială ? S-au pronunțat vreodată aceste cuvinte romînești
altfel decît cu a? Nu este o adevărată lege fonetică a limbii noastre trans-
formarea în a a unui a neaccentuat în cadrul flexiunii sau al familiei unuia
și aceluiași cuvînt ? Mă întreb apoi de ce în gât&scî nu s-a redat & prin
ea, asupra existenței căruia nu poate fi nici o îndoială? întrebarea este
cu atît mai legitimă, cu cît în cazul lui iaste, de pildă, nu s-a păstrat semnul
chirilic ra, deși păstrarea lui s-ar fi justificat prin faptul că o pronunțare
iaste (cu ia) a actualului (i)este pare foarte puțin probabilă pentru epoca
lui Varlaam. (Un exemplu ca acesta constituie o probă decisivă în sensul
dragostei exagerate a filologilor pentru cuvînt, pentru cuvîntul scris,
adică pentru literă.)
26
FILOLOGIE
Constatările acestea sînt cu atît mai surprinzătoare, cu cît J. Byck
are o foarte bună pregătire lingvistică și un simț dezvoltat, adesea fin,
pentru faptele de limbă, sub aspectul lor nu numai scris, ci și vorbit.
Cu toate acestea, în ediția Țiganiadei îngrijită de dînsul apar, cum a arătat
F. Fugaru (vezi Limba romînă VII, 1958, nr. 4, p. 11 și urm.), o serie
de greșeli care dovedesc o atenție prea redusă față de aspectul strict
lingvistic al textului editat. Faptul se explică prin predominarea punctului
de vedere filologic asupra celui lingvistic, caracteristică, așa cum am afir-
mat ceva mai înainte, pentru munca editorilor filologi, care se lasă conduși
de criterii, oarecum formale, în sensul unui respect exagerat față de litera
textului. Am reprodus la p. 24 un citat din Philippide în legătură cu a-
ceastă ,,slăbiciune” a filologilor pentru cuvîntul scris. O afirmație asemă-
nătoare, pornind tot de la fapte, găsim în Limba romînă cit., p. 14 : ,,In
ciuda indicațiilor exprese ale poetului [Budai-Deleanu] asupra metrului
în care și-a scris operele, editorii au crezut de cuviință să păstreze cît mai
neschimbată litera manuscrisului, prezentîndu-ne numai o transcriere
a slovelor în litere, și atît”. Foarte justă, deși severă ca formulare, mi
se pare observația de la p. 38 : „Dar voința autorului nu poate să se confunde
cu litera manuscrisului, întrucît nu e vorba numai de o transcripție dintr-un
alfabet într-altul, treabă care n-ar pretinde prezența unui filolog spe-
cialist în limba romînă veche, ci ar putea fi făcută de oricine cunoaște
slovele și literele’ ’.
Chiar dacă editorul Țiganiadei n-ar fi găsit unele indicații date de
Budai-Deleanu însuși cu privire la modul cum trebuie citit textul, faptul
că avem a face pe de o parte cu o operă în versuri, iar pe de alta cu un
autor care cunoaște foarte bine limba noastră sub aspectul ei popular,
adică vorbit, impunea evitarea atîtor lecțiuni neconforme cu aceste parti-
cularități ale celebrei epopei, ca de actim, de a clăti, nice odată etc. (pentru
de-acum, de-a clăti, nice-odată) sau O învîrte într-o mînă pe îndelete, care nu
seamănă nici măcar a proză ritmată (în loc de O-nvîrte-ntr-o mînăpe-ndelete).
Editarea textelor vechi urmărește mu multe scopuri, printre care
deosebit de importante mi se par cunoașterea operelor respective sub toate
laturile lor de către un număr cît mai mare de cititori (dacă vreți, în frunte
cu specialiștii: filologi, lingviști etc.) și folosirea lor în vederea cercetărilor
de istorie a limbii. Acest ultim scop mi se pare mie, ca lingvist, esențial,
pentru motivul că, în ce privește epocile vechi ale limbii romîne (și epocă
veche însemnează orice epocă afară de cea strict contemporană, pe care o
putem cunoaște în mod desăvîrșit, dat fiind că trăim în ea, adică vorbim
și auzim limba noastră), singura posibilitate de a ne informa asupra diver-
selor aspecte ale graiului nostru matern ne-o oferă textele, operele scrise de
toate felurile. Urmează că editarea acestora trebuie să respecte în măsură
maximă realitatea lingvistică din epoca în care a luat naștere opera
respectivă. Pentru aceasta se cere ca editorul să aibă o foarte bună pre-
gătire lingvistică, să cunoască nu numai istoria limbii, ci și structura ei,
posibilitățile ei de exprimare a ideilor în orice împrejurare, diversele
forme pe care le poate căpăta gîndirea, aș spune (cu speranța că nu voi fi
greșit înțeles) independent și indiferent de formele ei concrete, cunoscute
din texte și din viul grai.
ÎNTRE ISTORIE, FILOLOGIE ȘI LINGVISTICA
27
în studiul meu Limba „eroilor” lui Caragiale am insistat mult asupra
capacității marelui nostru satiric de a „simți” și a „trăi” limba lui maternă
prin sistemul ei, prin legile ei de dezvoltare, ceea ce l-a ajutat să pună în
gura personajelor sale cuvinte cu aspecte fonetice, mai rar morfologice,
precum și construcții sintactice, care, sînt convins, n-au fost totdeauna
înregistrate de el în vorbirea reală și fac totuși impresia că au existat
în realitatea lingvistică, datorită tocmai corespondenței perfecte dintre
înfățișarea cuvintelor respective și sistemul limbii romîne, în toate deta-
liile acestuia.
Dacă un scriitor, fie și genial, dar fără vreo pregătire specială în
domeniul lingvisticii, a putut „nimeri” totdeauna formele posibile ale
multor cuvinte într-un mod atît de corespunzător cu regulile limbii, încît
nimeni nu se îndoiește de existența lor reală, de ce filologul sau lingvistul,
pornind de la textul unei opere oarecare și bazîndu-se pe cunoașterea
temeinică a sistemului lingvistic, sub ambele lui aspecte (sincronic și
diacronic), n-ar avea dreptul să interpreteze unele grafii în conformitate
nu cu litera textului studiat, ci cu sistemul limbii ? Am dat mai sus cîteva
exemple de modificare sau chiar de falsificare a realității lingvistice,
consecință inevitabilă a respectului idolatru pentru „slovă” (de altfel, și
aceasta apreciată, din punctul de vedere al valorii fonetice, după criterii
adesea discutabile).
Este departe de mine gîndul că ediția Cronicii lui Neculce, pe care
am publicat-o în 1955 (ediția all-a, 1960), îndeplinește toate condițiile de
ordin filologic și lingvistic. Pretind totuși că ea redă în mod fidel vorbirea
moldovenească comună (sau, mai bine zis, medie) din primele decenii ale
secolului alXVIII-lea. La stabilirea textului mi-au servit, în multe privințe,
ca model cele cîteva pagini și unele adaosuri mai mici scrise de Neculce
însuși, care arată că graiul din nordul Moldovei (regiunea natală a croni-
carului ) avea atunci, cu puține excepții, un aspect foarte apropiat de cel
actual. Aceasta, mai cu seamă în cazul lui u final și al lui e accentuat din
cuvinte de felul lui lege. Deoarece autorul cronicii scrie mai totdeauna pe -u
(folosind, bineînțeles, litera u și nu unul dintre cele două ieruri) și redă
absolut totdeauna pe e, în situația amintită, prin e (niciodată prin ’k sau
prin alt semn echivalent întrebuințat de copiști), am înlocuit pe și k
iinali, atunci cînd cuvintele respective se termină astăzi în consoană, prin
u sau u, după cum înaintea lor se găsea un grup consonantic sau o singură
consoană.
Din păcate, cazul cronicii lui Neculce (ms. 253) este extrem de rar.
în mod obișnuit, textele din secolele XVI-XVIII sînt scrise de oameni
care respectă cu strictețe tradiția grafică. Judecind după chipul cum proce-
dează filologii intransigenți, pot afirma totuși, fără teama de a greși, că ei
ar fi redat pe ir (sau a) din partea de cronică scrisă de copiști nu prin e,
ea în puținele pagini și adaosuri provenite de la cronicarul însuși, ci prin
c, modificînd astfel realitatea lingvistică.
Dacă în ce privește cuvintele conținînd literele amintite m-am spri-
jinit pe felul de a scrie al lui Neculce (deși cred că și fără el le-aș fi redat
în același chip), la altele m-am condus după criteriile lingvistice arătate
mai sus, pe care le-aș rezuma precum urmează : am păstrat în transcriere
28
FILOLOGIE
toate formele existente în text și considerate ca posibile din punctul de
vedere al sistemului limbii noastre. Așa se explică, între altele, marea
mulțime a variantelor cuvîntului (de origine rusească) feldmarșal (care
nu apare în cronică absolut niciodată sub această formă) și acelea, mai
puțin numeroase, ale n. fam. Cantacuzino, Acesta din urmă se întîlnește
în ms. 253, pus la baza ediției mele, numai sub aspectele Catacozono și
Catacozino (primul, mai ales, dacă nu chiar exclusiv, la pluralul deriva-
tului în -esc : Catacozonești). Am aflat, întîmplător, că unii filologi, care,
dat fiind respectul lor pentru literă, ar fi trebuit să aprobe transcrierea
acestui nume, întrucît așa îl găsim în manuscris, s-au arătat surprinși, ca
să nu spun foarte nemulțumiți, că redau numele de familie, pe linie maternă,
al lui Neculce în această formă populară, adică „incultă”. Nu știu cum
pronunța cronicarul însuși numele Cantacuzino, pentru motivul că în
pasajele scrise de mîna lui acest nume nu apare. Eu sînt înclinat să cred
că și el spunea tot Catacozino, fără -n-, adică, de fapt, cu a din prima
silabă nazalizat și că, în orice caz, l-ar fi scris la fel cu toți cei nouă
(sau zece) copiști ai ms. 253. Cît despre Catacozonești, trebuie să admitem
prefacerea lui i în î, sub influența pronunțării dure (specific moldovenești)
a lui z precedent și apoi transformarea lui i în o (prin faza intermediară ă),
poate ca efect a asimilării lui la o din silaba precedentă.
N-aș vrea să se tragă din discuția de pînă aici concluzia că nu acord
atenția cuvenită punctului de vedere istoric și celui filologic în munca de
editare a textelor vechi. Informarea bogată și precisă, pe bază de izvoare
bine folosite, asupra autorului, a operei, a condițiilor istorice din epoca
respectivă etc. ajută în cea mai mare măsură la înțelegerea conținutului,
cu condiția totuși ca ea să nu devină un fel de scop în sine prin depășirea
limitei impuse de rostul unui simplu instrument auxiliar de lucru. De
asemenea are editorul unui text vechi absolută nevoie de o bună pregătire
filologică, pentru a putea urmări filiația manuscriselor și raporturile dintre
ele (în ipoteza, frecventă, că opera respectivă ni s-a transmis în mai multe
variante), pentru a distinge ce aparține cu siguranță autorului și ce provine
de la alții etc. Aceasta, în cazul cînd editorul se hotărăște să întocmească o
ediție critică, pe care eu o văd destinată exclusiv specialiștilor : istorici,
filologi, lingviști etc. (De aceea, în treacăt zis, publicarea unor asemenea
lucrări ar trebui să fie rezervată Editurii Academiei R.P.R.). Pentru
publicul mare, alegerea unui manuscris, pe baza unei analize a tuturora,
la fel de minuțioasă ca și în cazul ediției critice, mi se pare mai mult
decît indicată, după cum cred că opera respectivă se impune să apară la
E.S.P.L.A. și la alte edituri de cultură generală. întreaga muncă de pregă-
tire pentru tipar a textului să se desfășoare sub controlul lingvistic cel mai
sever, în sensul arătat, destul de imperfect, în paginile precedente. Să nu
uităm că fidelitatea în redarea limbii însemnează, de fapt, respectarea tutu-
ror elementelor alcătuitoare ale unei opere, respectarea atît a conținutului,
scump mai ales istoricilor (politici sau literari), cît și a textului (în sens
„formal”), la care țin atîta filologii.
ÎNTRE FILOLOGIE ȘI LINGVISTICĂ
DE
J. BYCK
într-un articol intitulat Din istoria filologiei romîne apărut în paginile
acestei reviste \ definind domeniul disciplinei căreia îi spunem astăzi
filologie, am precizat că aceasta are în vedere studiul textelor și că, în
afară de grija editării, filologul trebuie să fie preocupat de interpretarea
lor sub toate aspectele. Punînd în evidență strînsa legătură a filologiei,
între altele, cu lingvistica, am afirmat că filologia este una dintre discipli-
nele auxiliare cele mai de preț ale lingvisticii.
Ajutorul pe care filologia îl dă lingvisticii este cu atît mai apreciabil
cu cît metoda de cercetare e mai riguroasă. Filologul e chemat să garanteze
autenticitatea faptelor de limbă aflate în texte, supunîndu-le celor mai
migăloase analize. Astăzi, cînd lingviștii noștri sînt angajați să elaboreze
marele dicționar al limbii romîne și istoria limbii romîne, metoda de investi-
gație filologică se impune, și spre acest țel tind observațiile care urmează.
Se știe că textele vechi sînt capabile să-i inducă în eroare pe cercetă-
tori, fie din cauza unor traduceri greșite, fie din cauza copierii greșite a
modelului, fie din cauza stîngăciei în ale scrisului, stîngăcie prezentă și la
autori și la traducători și la copiști.
Astfel, cele mai vechi psaltiri înregistrează în Psalmul CV, v. 28 un
nume topic imaginar, Elfe codru, Elfului delu : Și cuminecară-se în Elfe
codru. Psaltirea Scheiană; Și se cuminecară în Elfe codru. Coresi, Psalti-
rea, 1577 ; Și gustară în Elfului delu. Psaltirea Hurmuzaki.
Avem a face cu greșita interpretare a numelui divinității Belfegor,
Velfegor, prezent în modelul slav sub forma GA^ropii și considerat a fi
compus din două elemente :	și rop’h. Ultima parte, aducînd cu slav,
ropa „deal, munte, codru”, a îngăduit traducătorilor ingenioasa creație.
Biblia de la 1688 redă astfel același pasaj : Și se lipiră de Veelfegorb,
iar mai aproape de original, traducerea lui Gala Galaction și Vasile Radu :
Ci ei slujiră lui Baal-Peor.
1	Limba romînă, VI (1957), nr. 1, p. 11 și urm.
30
FILOLOGIE
Unul dintre copiștii Psaltirii Scheiene scrie (Psalmul XXXI, v. 9) ::
Nu jireți ca calu și mujdei u, cei ce n-au mente, pasaj în care cuvîntul
mujdeiu nu are nici un rost; acesta se datorește erorii copistului care nu
știa de existența cuvîntului mășcoiu „catîr”, dar căruia îi era familiar
mujdeiu.
Cuvîntul vechi romînesc dezvăscut, contrarul lui învăscut și din aceeași
familie cu verbul a înveaște ,,a îmbrăca”, ajunsese a nu mai fi cunoscut
pe întreg teritoriul sau poate că de la început nu s-a bucurat de o circu-
lație generală.
Reproducînd Cazania lui Varlaam (Iași, 1643), tipăritorul Cazaniei
de la Mănăstirea Dealului (1644) a simțit nevoia să-1 înlocuiască pe să
dezvăscu (p. 433, ed. J. Byck) prin să dezbrăca (II, f. 57 v), dar copistul
manuscrisului folosit de N. Bălcescu pentru editarea Cronicei anonime,
neînțelegîndu-1 pe	a scris a^^kh8u,h (Ms. 112 Blaj, din Biblio-
teca Universității Cluj, f. 3r).
Dezvănuți citim în ediția lui X. Bălcescu din Magazinul istoric pentru
Dacia, IV, p. 234, dezvănuți citim și în scrierea Cîteva ore la Snagov (Scrieri
I, p. 408), în care A. Odobescu a reprodus pasaje întregi din cronica amin-
tită (pînă s-au spart toate hainele de pe ei și pînă au rămas toți dezvănuți)..
Avem aci a face cu un caz în care pînă și un filolog cum era A. Odo-
bescu a putut cădea victimă unei erori de transcriere ; la rîndul lor au
căzut victime aceleiași erori cei mai mulți dintre editorii operelor lui Odo-
bescu (vezi Gazeta literară, 21 noiembrie 1957, p. 1 și 4).
Uneori traducătorii au de redat noțiuni care le sînt cu totul necunos-
cute și apelează pentru exprimarea lor la cele mai bizare mijloace lingvis-
tice ; copiștii întîmpină dificultăți în înțelegerea unor pasaje lipsite de
claritate și totodată sînt expuși erorilor de transcriere. Așa stau lucrurile
cu unul dintre copiștii Psaltirii Scheiene, a cărui eroare a dus în zilele
noastre la interpretări eronate și concluzii neîntemeiate.
E vorba de interpretarea pe care a dat-o V. Bogrea ,,misteriosului”
cuvînt jindiș din Simbolul credinței prezent în Psaltirea Scheiană (p. 336) :
nesleitu stătut, ce între rinul jindiș obrazb, ce se gice un chip ca sufletul și
pelița, unul este omu.
In latinește pasajul corespunzător sună astfel : Dnus omnino non
eonjusione substantiae, sed unitate personae, nam sicut anima rationalis et
caro unus est homo.
Fără să fi confruntat versiunea romînească cu textul latin, V. Bogrea
emite ipoteza : ,,Enigmaticul jindiș... n-ar putea fi ung. jentes ,,înălțat,
loc ridicat” (cf. 3 obraze, de veaci susure și seamere de la p. urm.)?”,
(în recenzia la I. A. Candrea, Psaltirea Scheiană .. ., în Revista istorică,.
V, 1919, p. 132.)
Ipoteza neîntemeiată a lui V. Bogrea a fost luată în considerație de
A. Rosetti și i-a sugerat acestuia o nouă ipoteză : ,,V. Bogrea a pus în
legătură pe jindiș cu ung. jentes ,,înălțat, loc ridicat”. Această constatare
ne-ar putea duce la presupunerea că traducerea romînească a fost făcută de
pe o versiune ungurească”. Și mai departe : ,,Corolarul acestei demonstrații
este că traducerea originală a Simbolului a fost făcută ... sub influența
Reformaților unguri sau sași”. („Piliogue din Psaltirea Scheiană”, în
INTRE FILOLOGIE $1 LINGVISTICĂ
31
revista Grai și siiflet, II, p. 153 și urm. ; reprodus și în Melanges..1947r
p. 554 și urm.).
Punînd față în față textul romînesc și cel latin, ne întrebăm cum o fi
sunat textul unguresc la pasajul respectiv, unde în original nu apare nimic
corespunzător lui findiș.
Examinarea minuțioasă a frazei ne-a dus la concluzia că findiș e
creația unui copist mai puțin instruit decît traducătorul. Acesta din urmă
scrisese unul fiinduși obraz, ceea ce e clar pentru cel familiarizat cu parti-
cularitățile limbii textelor vechi. Expresia înseamnă persoană unică,
sens care corespunde întocmai lui unitate personae din originalul latin.
Neavînd la îndemînă cuvinte romînești pentru exprimarea noțiunilor
„unic, comun, consubstanțial”, noțiuni cu care abia făceau cunoștință cu
prilejul traducerii unor texte dogmatice, traducătorii au recurs la calcuri.
Așa s-a ajuns la expresiile de o fire, de o ființă, unul fiind, ca în slava-
bisericească :	,,6[ioo6oio^, consubstantialis”, troiță de o
ființă corespunzînd slav-bis. leAHHoc/KWTkHdra rpoHua.
Avem deci a face cu un capitol din istoria vocabularului filozofic
romînesc, al cărui început datează din secolul al XVI-lea și își are izvoarele
în modele slave, care, la rîndul lor, se regăsesc în modele grecești.
Prezența lui fiind nu se limitează la acest compus. El apare și în
alte formațiuni de mai tîrziu, cu rolul pe care îl are de obicei un sufix
adjectival, să zicem -esc :
Dumnedzău, pre carele nice un loc nu-l cuprinde, nice să mută cu
mărire din loc în loc, că iaste pretutindine fiind ... Varlaam,
Cazania, ed. J. Byck, p. 332 ; făcut-au și lumea dentru nefiind întru a fi
și o țâne și o cuprinde și de o-mpreună fiind ființă părintelui
să feace om pentru noi. Dosoftei, Viața și petreacerea svinților, 25 nov.,
p. 165v—166r; ... cu de pururea fiind cuvântule, svânt ești
(traducînd pasajul slav-bisericesc : c^ripHcmv	caokw fch, Do-
softei, Parimii, I, p. 101r).
Expresiile pretutindine fiind („universal”), împreună fiind „consub-
stanțial”, de pururea fiind „etern” sînt locuțiuni adjectivale derivate din
adverbe ; iar unul fiind aparține aceluiași tip de formare. Deci într- unul
fiinduși obraz înseamnă „într-o unică persoană”.
Findiș, fiind o transcriere greșită a lui fiinduși, nu are nimic comun
cu ung. fentes, iar concluzia legată de existența unui model unguresc al
simbolului atanasian din Psaltirea Scheiană rămîne fără temei.
O concluzie mai îndrăzneață, sugerată de o eroare de lectură, aflăm
în comentariul lui Dan Simonescu din introducerea la Legenda lui
Afrodițian, București, 1942.
„Legenda lui Afrodițian interzisă în biserici” este titlul unui paragraf
de la p. 14, și citim într-însul:
„Povestea lui Afrodițian, în versiunea romînească, are la mijlocul ei
mențiunea neașteptată : „pînă aci-i dezlegarea mănăstirilor”. întrerupînd
brusc mersul povestirii, această mențiune nu poate avea altă explicație
decît că textul care urmează nu mai poate fi recomandat spre folosire în
mănăstiri. într-adevăr, rîndurile care urmează amintesc de „biserica lui
Deonis (Dionis) cu sathiri”, lucru care a putut fi socotit ca periculos drep-
32
FILOLOGIE
ților credincioși. Mențiunea are însemnătatea ei atît pentru psihologia
cititorilor, cît și pentru grija îndrumătorilor noștri culturali din vremurile
trecute. Ostracizarea textului este o dovadă mai mult de circulația lui și
de influența pe care o puteau exercita asemenea texte apocrife asupra
maselor populare”.
Dan Simonescu a citit greșit mănăstirilor, în loc de măistriilor, și așa
trage acea concluzie bizară legată de punerea la index a unui text care
totuși se reproduce și se răspîndește. Măiestriile al căror sfîrșit îl marchează
povestitorul, pentru ca apoi să treacă la altă temă, sînt dezlegate, sînt
explicate mai sus (capitolul e intitulat : VâlhovnicH tălmăcesc minunea
nașterii lui Isus); deci nu e vorba de o dezlegare în sensul ,,îngăduinței”,
și nici de o interdicție.
Atenția filologilor nu trebuie să se îndrepte însă numai către textele
scrise, ci și către cele orale. Am în vedere înregistrările făcute de dialecto-
logi sau de folcloriști, înregistrări înăuntrul cărora s-au putut strecura
deformări de tot felul, datorite culegătorilor sau informatorilor.
Avînd să verific rezultatele unei anchete dialectale din Țara Moților
destinate să apară în Bulletin linguistigue, II, 1934, am fost surprins de
prezența unui vers aflat la începutul unui colind :
La grădina raiului
La pomulea gîndului.
Versul al doilea, al cărui nonsens nu mi-a dat liniște, și-a recăpătat fața
autentică după o atentă examinare. El sună : La pomu leagînului, și așa
a apărut în publicația amintită.
Un informator neinițiat a pus la dispoziția autorilor culegerii Graiul
nostru (I. A. Candrea, O. Densusianu și Th. Sperantia) un descîntec, al
cărui început :
F u g i ț, da t i i n e curate,
La ăl dl -are plată pă spate ;
Tle du în văi,
în scorobăl,
La copii tăi .. . (I, p. 21)
trebuie interpretat astfel:
Fugi, izdate, necurate.
Avem a face cu o cunoscută formulă a descîntecului de izdat, boală de
stomac, de intestine, al cărei nume îl poartă și cel care o provoacă, diavolul,
necuratul.
Lipsa de sens e cu atît mai vizibilă cu cît după pluralele fugiți, datine,
urmează singularele: te du în văi, la copiii tăi, iar mai departe:
acolo să lăcuiești, acolo să v e c u i e ș t i, de la cutare din trup
să ieși.
O altă ureche neexperimentată a înregistrat aceste versuri din balada
Cucul și turturica, așa cum apar în ediția din 1852 a lui V. Alecsandri:
Și eu m-oi face
Dumic vătrăraș
Dumic dăscălaș.
INTRE FILOLOGIE ȘI LINGVISTICA
33
în dumic e ușor de recunoscut d-un mic (în care ne apare familiara
construcție cu de). Chiar V. Alecsandri și-a îndreptat textul în ediția din
1866 : Un mic vătrărel, un mic dăscălaș, renunțînd la construcția
originară.
într-o poezie populară, apărută în revista Sociologie romînească,
IV, 1942, citim versul :
S-a făcut din mine cioară.
Cei care cunosc diminutivul lui dimineață :
Cum te scoli d i min ecio a ră,
Tu te duci și nu vii iară
Columna lui Traian, 1883, p. 137
își dau seama că aci poetul popular a rostit s-a jăcut diminecioară, ceea ce e
mai limpede.
în cartea : M. Eminescu, Literatura populară, comentată de D. Mură-
rașu, citim următoarea poezie (p. 201) :
Slobozi, Doamne, glasul meu
Să meargă ca cer ce veu,
Să meargă peste păduri
Că moare nana-n ginduri.
Ciudatul cuvînt cerceveu e explicat de comentator în glosar : cercevea
(p. 637). Academicianul Perpessicius îmi atrage atenția că manuscrisul lui
Eminescu înregistrează foarte clar cuvîntul cervereu; deci nici cerceveu,
nici cercevea nu sînt de luat în considerație.
Rămîne de văzut ce-i cervereu. Consider că avem a face cu o defor-
mare, datorită informatorului lui Eminescu, a cuvintelor cel părău.
Poezia ar fi deci să se citească astfel:
Slobozi, Doamne, glasul meu,
Să meargă ca cel părău,
așa cum într-o poezie din Materialuri -folcloristice, I, p. 688, citim :
Și te du pe ces părău,
iar în C. Negruzzi, 1,195 : Vezi cel părău care o despică în lung ... ?
Am mai arătat cum vechiul Dicționar al Academiei Romîne înre-
gistra fapte îndoielnice, fără să le supună unui control atent. Printre
cuvintele inventate figurează și acesta :
„c o n o a i e s. f. ? Ne-om duce tare și vîrtos,. Cu puterea lui Hristos,
în vîrful munților, în conoile brazilor, în cununa fetelor. Șez. XXIII, 21”.
Conoile e o lectură greșită, iar refacerea unui singular conoaie e tot
ce poate fi mai fantezist. Redactorul nici nu a știut ce sens să-i atribuie,
— de aceea a pus semnul de întrebare.
Conoile apare în loc de crucile ; și dacă conoile brazilor e de neînțeles,
știm ce înseamnă crucile brazilor, ,,vîrfurile brazilor” :
Cintă puiul cucului
Pe crucea molidvului
Alecsandri, P.P., p. 299
3.	- c. 1041
34
FILOLOGIE
Șt cuibu mni l-am mutat
La vîrvuțu munt'elui
în crucită bradului
V. Onișor, Doine, T, p. 52
Profesorul Ion Mușlea de la Cluj îmi face cunoscut că îndreptarea
propusă de mine își găsește confirmarea în manuscrisul care a folosit ca
izvor revistei Șezătoarea. E vorba de un răspuns la Chestionarul lui B. P.
Hasdeu, înăuntrul căruia se află poezia populară citată; aci apare, într-o
transcriere personală : în cruslcile bradzîlor.
O eroare de tipar l-a făcut și pe eruditul și minuțiosul filolog A. Philip-
pide să greșească.
In I. Zanne, Proverbele Romînilor, III, p. 303, se citește, ca o comu-
nicare din Bihor, proverbul :
Pipă (lulă) cu cintură,
Mălai nu-i la gură.
înregistrînd existența cuvîntului cintură, A. Philippide îi dă și
etimologia (Rumănische Etymologien, în Zeitschr. f. rom. Phil., XXXI.
1907, p. 304) :
„Cintură (cînturâ) lanțujel, Kettchen, catella, chaînette .. . [urmează
citatul din Zanne] — Et. cinctura”.
în realitate acest cintură nu există. El apare, ca o eroare de tran-
scriere sau de tipar, în loc de ciutură. Și e surprinzător că A. Philippide
nu a descoperit această eroare, de vreme ce el însuși, în Un specialist romîn
la Lipsea, Iași, 1910, trece printre sensurile cuvîntului ciutură și pe cel de
,,partea de la coada pipei care se ține în gură”. Pipa cu ciutură e, de
altfel, un obiect foarte cunoscut peste Carpați.
Faptele prezentate aci sînt, cred, destuî de elocvente. Ele ne în-
deamnă să fim foarte circumspecți și să nu trecem ușor pe lîngă cuvintele-
sau construcțiile care stîrnesc îndoieli.
Metodele filologice aplicate cu rigurozitate ne pot asigura interpre-
tări juste.
200 de ani de la nașterea lui loan Budai-Deleanu
PREFAȚA LA LEXICONUL ROMÎNESC-NEMȚESC
DE
ELENA STÎNGACIU
loan Budai-Deleanu, de la a cărui naștere se împlinesc două secole 1
a desfășurat o vie activitate atît ca poet cît și ca filolog și istoric 2.
Unul dintre aspectele activității lui ca filolog3 este lexicografia.
loan Budai-Deleanu concepuse un dicționar în 10 volume : romîn-latin și
latin-romîn, romîn-grec și grec-romîn, romîn-italian și italian-romîn,
romîn-francez și francez-romîn, romîn-german și german-romîn. Neputînd
să ducă singur la capăt această amplă lucrare, el s-a văzut nevoit să facă
numai un dicționar în două părți și patru tomuri, romîn-german și german-
romîn, romîn-latin și latin-romîn, dar a definitivat numai Lexiconul
romînesc-nemțesc, care se află în manuscris la Biblioteca Academiei R.P.R.,
sub cotele 3 728, —29, —30, —31.
Tot aici, sub cotele 2 411 —2 420 se găsește același Lexicon romi-
nesc-nemțesc*, probabil în prima formă, deoarece îi lipsește prefața și intro-
ducerea și are mai multe corecturi.
Sub cotele 2 421—23 se găsesc în fine manuscrisele literei a din
redactările mai mult sau mai puțin puse la punct ale unui Lexicon nem-
țesc-romănesc.
Manuscrisul aflat sub cota 2 424 cuprinde fragmente din Lexicon latino-
romaenicum, seu valachicum (a-acf. lr—63v), Lexicon frîncesc și romanesc
1 Data nașterii nu se cunoaște precis, dar este situată între 1760 — 1763.
2 în afară de cele două poeme ale sale, Țiganiada și Trei viteji, toate celelalte lucrări
ale lui au rămas netipărite și se află în manuscris la Biblioteca Academiei R.P.R., totalizînd
un număr de peste 20 de volume.
3 Celălalt aspect îl constituie lucrările de gramatică : Fundamenta grammatices linguae
romaenicae seu ita dictae valachicae usui tam domesticorum quam extraneorum accomodata, Leo-
poli, anno 1812 (ms. 5200 B.A.R.P.R.), Temeiurile gramaticii românești (ms. 2425 și 2426 B.A.
R.P.R.) și un comentariu dialogat asupra Temeiurilor care se găsește în ms. Acad. nr. 2427
(f. 3V—30r) și care poartă titlul : Dascălul românesc pentru temeiurile gramaticii românești.
Tom. I (lucrarea este neterminată).
4 Titlul exact este : Lexiconu romănescu tâlmăcitu pe nemție — Walachisch-deulsches
Worterbuch.
36
FILOLOGIE
(a-ab. f. 64r 65v), Lexicon latin-german-romîn	103r—126v), iar
de la f. 123r la 164v — Lexicon pentru cărturari — un dicționar de neologisme
ce cuprinde doar litera a.
Budai-Deleanu a lucrat la Lexiconul romînesc-nemțesc, după cum măr-
turisește el însuși în prefață, timp de peste 35 de ani1. Autorul primise
aprobarea de a tipări acest lexicon la 14 aprilie 1818, ceea ce înseamnă că
începuse să adune material încă din 1782—1783.
Dicționarul are 4 volume scrise de mînă și poartă titlul romînesc
în caractere chirilice : Lexiconu romănescu-nemțescu și nemțescu-românescu
aicătuitu de loanu Budai chesaro-crăescul sfeatnicu la județul nemeșilor în
Livău — tomu I ce cuprinde în sine lexiconul romănescu-nemțescu, după care
urmează titlul în germană cu caractere gotice : Romaniștii oder walachisch-
deutsches und deutsch-walachisches Worterbuch verfasst von Johan Buday
Ic. Ic. Landrath zu Lemberg — I Bând enthaltend das walachisch deutsches
Worterbuch.
Pe aceeași pagină cu titlul apare aprobarea de a-și tipări lucrarea și
data 2 : „Imprimatur nach vollendetem Drucke sind drey gratis Exemplare
hierher abzugeben Lemberg, der 14 April 1818 vom k. k. Bucher-Revision
— Ante Winiwarter m. pr.”.
Dicționarul este precedat de două prefețe, una în limba germană
(f. 3r — 7V), a doua în romînește (f. 9r—42v).
Prefața în limba germană : An den deutschen Leser — mult mai scurtă
nu este totuși un rezumat al celeilalte, și prezintă interes prin ideile pe
care le cuprinde. Trebuie remarcat faptul că Budai-Deleanu afirmă aici
existența dialectelor în limba romînă.
în continuarea prefețelor, urmează introducerea (f. 43r—138v),
scrisă pe două coloane (în limba romînă și, alături, în germană) și intitulată
introducere istoricească sau Historische Einleitung. Aici, spune Budai-De-
leanu „mi-au părut lucru vrednic de ostăneală a spune ceva pentru purcederea
românilor, precum și pentru începutul și alcătuirea limbii românești puțin
până acum cunoscute la ceialalți europeni”. De la p. 139r urmează 14 tabele
etimologice în care autorul clasează cuvintele romînești după originea lor,
dîndu-le etimonul și sensul din germană. Astfel, el dă cuvinte romînești
de origine slavă, cuvinte romînești cărora le corespund cuvinte asemănă-
toare în maghiară, cuvinte romînești de origine greacă, cuvinte corespunză-
toare unora din albaneză, cuvinte care corespund cu termeni din dialectele
germanice, cuvinte care corespund cu termeni din limba italiană, cuvinte
corespunzătoare cu termeni din limba franceză, cuvinte asemănătoare cu
cuvinte spaniole, cuvinte de origine nesigură, cuvinte pe care probabil
limba maghiară le-a împrumutat de la noi, cuvinte maghiare și romînești
1 Budai-Deleanu vorbește despre acest lexicon într-o scrisoare pe care o adresează lui
Petru Maior după 1812 (Archivu, p. 707—708).
2 Aprobarea de la cenzură pentru a putea tipări lexiconul fusese dată pe pagina 1 a
Lexiconului, jos, după titlurile în romînește, și nemțește. Din această pagină lipsește colțul din
dreapta, jos, astfel că textul nu mai poate fi citit integral. Am luat data de 14 aprilie 1818
după Al. Papiu Ilarian care face o descriere a manuscriselor lui Budai-Deleanu în Arhiva pentru
filologia și istoria, p. 706 — 708 și în : Relațiune prezentată de ... în ședința plenară a Societății
Academice Romîne din 9 sept. 1870 despre manuscrisele lui Ioane Budai-Deleanu — în Analele
Societății Academice Romîne, seria I, tom. III, p. 105 — 116.
PREFAȚA LA LEXICONUL ROMÎNESC-NEMȚESC
37
împrumutate din slavă, cuvinte care par a avea origine latină dar care se
găsesc într-o limbă derivată din latină, cuvinte romînești care corespund
unor cuvinte latinești din evul mediu, cuvinte latinești care la romîni se
folosesc cu totul în alt sens decît la italieni și la francezi.
Deși autorul greșește uneori în stabilirea etimologiei, important de
semnalat aici este faptul că își dă seama că limba romînă are, pe lîngă
elemente latine și slave — și albaneze, gotice, grecești, ungurești etc.
Este primul care afirmă în acea epocă existența în limba romînă a elemen-
tului german și recunoaște elementul albanez.
De la f. 177r la 180 urmează o prezentare a literelor romînești1;
apoi capitolul în romînește intitulat : Pentru pronunția Icterelor latinești
cu care le au tălmăcitu cuvintele romanești la lexiconu. De la f. 189v urmează
Brldărung der vorkommenden abgekurzten Wortern și Prklărung der abgekurz-
ten Namen und Bucher voraufi sich man beruffen hat (pînă la f. 190v);
apoi în romînește (f. 191v) Tălmăcirea cuvintelor scurtate ce să află la
lexicon și (f. .192r) Tălmăcirea numelor și a cărților ce s-au însemnat pre
scurt.
Dicționarul propriu-zis începe la f. 193r. Cuvintele sînt scrise cu
caractere chirilice, și în paranteză cu litere latinești; urmează apoi definiția
în limba germană. Autorul nu dă citate decît cînd crede că este necesar,
fără a indica însă izvorul. La cuvintele rare dă izvorul, deși nu ilustrează
totdeauna cuvîntul prin citate. Dă de asemenea și sinonime.
Un colectiv de cercetători de la Institutul de lingvistică din Bucu-
rești pregătește o ediție a Lexiconului romănesc-nemțesc.
în numărul de față publicăm prefața romînească a lexiconului,
deosebit de semnificativă pentru poziția lingvistică a autorului. Am
păstrat toate caracteristicile limbii scriitorului; ortografia a fost moderni-
zată în sensul că am suprimat pe u final și am transcris pe b prin î acolo
unde realitatea limbii o impunea.
PREFAȚIE
Treizăci și cinci de ani au trecut de cînd am luat asupra mea osteneala alcătuirii unui
lexicon romînesc. Pricina mi-au fost lipsa unii cărți ca aceasta în limba noastră ; îndemnul iubire
de neam, scoposul — folosire de obște. Adevărat că o apucare de acest feli era pre nesocotită ;
dară ce nu face îndrăzneala tinărețelor mai vîrtos cînd să încinde cu focul patriocesc, arzînd
purure cu dorință de a veade cîndva și întru poporul romînesc încai răsărind bunele învățături*
Văzînd că toate niamurile 2 Europiei // au demult acum lexiconele 3 sale, numai la neamul 4
nostru lipseaște o carte ce să poate zice spița ce de întăi a culturii, mă sîmțeam răpit cu totul
spre acest scopos înalt; Deci părăsind toate alte folosuri private mi-am afiorisit ceale mai bune
zile a vieții singur spre alcătuire cărții aceștii. Eram în țară străină. încă nu săvîrșisem
școalele obicinuite, cînd am început a aduna cuvinte și a le pune în rînd după alfabet eu
1 Cber die romănischen Buchstaben und ihre Aussprache.
2 Scris : HHdMSpHAL
3 Scris : ajXhkomj.
4 Corectat din ud.
9r
9 v
38
FILOLOGIE
gîndul ca întorcînd la patrioții miei cu ajutoriul celor mai procopsiți în limbă, și cu cetirea
10 r cărților ce nu avusăm prilejul a le avea la mînă ; voi//putea săvîrși în urmă lucrul apucat-
însă almintre au hotărît ursita î.. Căci precum neguțătoriul ce plutind de preste mări
întoarce acasă ; tocma cînd va să abată la mal, răpit fiind de năprasnică vijulie și vînturi
năsălnice, să trezăște aruncat înapoi cu multe sute de miluri, la nește ostroave necunoscute :
— așa și eu ! abia călcâi strămoșescul pămînt, cînd, întîmpinîndu-mă toate împrotivelele, fui sîlit
10 v iarăș a mă înstreina. Ba ca cum aș zice a merge //de voe bună în urgie. Fui silit1 în urmă
a mă așeza în țară străină întru care nemernicie mă aflu pînă acuma.
însă măcar lipsit de tot prilejul de a mă sfătui cu cei procopsiți în limba noastră pentru
multe îndoiele ce-mi vinea în minte la tălmăcire deplină 2 a cuvintelor; apoi și neavînd cea
mai mare parte a cărților romînești și a manuscriptelor, dintru care să mă fi putut folosi întru
această grea și nevoincioasă ostăneală ; totuși vreamea ce-mi prisosea după împlinirea dregătorii
11 r meale, și care era hotărîtă spre odihna mea o dăruiam lexiconului. // Gu toate aceste, nu o dată
mă aflam biruit de greutatea și mîhnicioasa nespornicia lucrului, care nimene nu poate să-1 pre-
ceapă, numa cel ce este osîndit a face lexicoane. întru acest chip asuprit b parte de mărimea
ostenelii, de altă parte mîhnit pentru lipsa cărților, nu o dată îmi vinea să arunc toată a multor
ani sudoare în foc. Dară socotința că cea mai grea parte era gata și că de aș părăsi lucrul
acum început, doară încă un veac ar trece pănă cînd să va afla cineva să priimească atîta greu-
11 v tate asupra sa iar neamul romînesc // va rămîne lipsit de lexicon singur din vina mea ; soco-
tința aceasta (cum zisăi) iarăș mă dumerea și ațița denou întru mine mai cu totul potolita rîvnă.
Aceaste nu pominesc bunule cetitori pentru oareșcare deșartă arătăciune; căci la cei
precepători însuși lucrul va cuvînta pentru sine ; dară am crezut a fi de trebuință să mărtu-
risesc toate împrejurările pentru ca mai lesne să treci cu vederea nedeplinia și lipsele făpturii;
mai vîrtos, de vei lua la socoteală cumcă un om sîngur nu putea să facă mai mult //.
12	r	Sîngur dară, fără nice un ajutori, am alcătuit acest lexicon (întru care adun neamului mieu
toată osteneala tinereațelor mele și o închin ; nice poftesc altă răsplată, fără ca să o prii-
mească cu acea cunoștință simțitoare, cu care eu o am săvîrșit și cu care i-o afierosesc. De
cumva nu ar priimi și nu ar cunoaște prețul cărții aceștii, vina nu este de parte mea. Știu că
neamul viitori îl va precepe și va mă bine cuvînta 3 în mormînt.
12	v	Zis-am că doară nu va priimi afierosirea și nu va cunoaște prețul făptorii // aceștie și am
pricină ; căci avînd lexiconul de mult gata în zadar am năzuit la mulți dintruneam și, cu adevărat,
la cei mai de frunte, pentru ajutorință la cheltuiali tipografului, și neavînd altă fără juruințe
deșerte, am trebuit în urmă să iau bani pe camătă. Deci cu dreptate mă îndoiesc ca să să cu-
noască acum prețul unui lexicon. Și adevărat! atîța boeri atîța arhierei, arhimandriți, egumeni
13 r și alții, pre care cu tot feliul de presos îmbogățăște neamul romînesc, // să fie pus la mijloc
din nemăsuratele venituri, numa cîte un galben, era nu numa tipariu plătit, dară și autorul
îndestul dăruit L . . însă ori cum să judece oare care pentru aceste. Destul că eu adun aice
cel mai întăi lexicon în limba romînească !
Încît să atinge făptura, începutul, obicinuirea și trebuința lexicoanelor4 trebue a aduce
aminte în scurt următoarele împrejurări.
13	v	După ce goții, hunii, vandalii și alte neamuri varvare [f au povoit cele mai politicite
țări ale Europii, iară mărita împărăția romanilor au fost cu totul surpată în apus, perit-au
pre încetul, apoi și învățata limba letenească și cu dînsa depreună periră în urmă și științele
1 Scris cu i.
2 În ms. apare : nAHHS.
8 Scris în două cuvinte.
4 Scris : AeXHKOMAOp.
PREFAȚA LA LEXICONUL ROMÎNESC-NEMȚESC
39
cu tot feliu de învățături liberale. Musele spăimîntate fugind de nainte sălbatecelor miezinopții
năzuiră iarăș la răsărit, de unde oare cînd venisă. Italia cu alte eparhii de pe împrejur într-
atîta apoi să însălbătici cît de aice încolea numai umbra rămasă a măririlor II ei trecute. 14 r
Mai vîrtos limba letinească (cum zisăi) acel organ a 1 științelor, prin care putea iarăș să să
ridice la întia 2 sa vrednicie, rămasă cu totul uitată. Fiind așa împărăția apusului, mai multe
veacuri purure luptîndu-să cu varvarii asămene în urmă soarte căzu și pe împărăția răsăritului;
pecelaldoile ram a slăvitii republice romînești. împărații Țarigradului după moarte lui Thedosiu
și nefericitea despărțirea împărății între ai săi doi feciori; în urmă moletecindu-să II și afundați 14 v
intru dezmierdările palațurilor sale ; părăsisă toată grija ocrotirii împărății sale. Marginile era
ca o poartă deschisă varvarilor. Din lăuntru chivernisea împărăția nește întriganți evnuci cu
neplinită lăcomie ; din afară o apăra cei mai lepădați povățuitori de oști.
Romanii, cei adevărați patrioți ! fură urgisiți de cătră greci și cu nume de la sloveni
împrumutat adecă vlahi însemnați; și nice pute altmintre să-i chieme, căci grecii să chiema
pre 1/ sine romei sau romani.	15 r
Romanii de preste Dunăre asupriți fiind despre a sa însuși împărăție să sculară în
urmă și-și întemeiară o noao și puternică împărăție în fața Țarigradului celui sumeț — întru
acest chip, prin o strîmbă și neajunsă politică î-și pierdură țărigrădenii cel mai harnic braț.
Iară gloatele de preste Dunere nu înceta a-i jefui mai în tot anul. Pe aceste vremi întru atîta
ajunsease ticăloșia împăraților răsăritului, cît nu mai gîndea cum să să apere II și să alunge 15 v
cu armele pe vrăjmașii săi, ci mai vîrtos, ca nește banchieri și neguțători, să iscusea numa cum
să-și cumpere mai lesne pacea cu argint. Așaș făcînd și cu turcii de oare cîte ori în urmă pre-
cepură acești asieni mișelia și nehărnicia protivnicilor săi; precepură adecă cumcă cu luare
cetății Țarigradului să poate împreună lua toată împărăția cu bunătățile împreună precum
au și urmat. Cu surparea aceștii împărății dară, aceleș științe și învățături care oarecînd pri-
bejisă din Italia, și de mult acum //să adăpostea în Bizanț 3 ; văzînd că barbaria 4 să răvarsă 16 r
acum preste tot răsăritul; iarăș s-au întors la Italia, acolo aflînd ele acum după multe vccuri
jmblînziți pre acei de a cărora frică oare cînd scăpasă ; începură a să răștira și a pune întîiul
temei spre o noao rănaștere. Acest temei nu au fost altul nice putea să fie fără învățătura
limbelor elinești și lătinești; fiind că întru aceste doaă limbi să cuprinde toată înțălepția, și
acolo aflăm temeiul a toată învățătura.
Răvărsîndu-să din zi în zi // cunoștința limbelor acum pomenite între neamurile Europii 16 v
aflatu-s-au oameni înțălepți care au socotit, cumcă fiind limbile aceste moarte ; cu mult mai
lesne să ar putea învăța cînd să ar pune toate cuvintele elinești și lătinești în rînd după
slovele alfabetului, apoi să să tălmăcească fieșcare cuvînt pre limbele cele viețuitoare întru
care vorbim.
Acest cuget după ce s-au pus la practecă s-au arătat așa de folositor cît (pre cum
vedem astăzi) // de atunce încoace toate neamurile Europii, care au făcut cel mai întăi pas 17 r
cătră cultură ; mai întăi de toate s-au grijit de lexicon întru limba sa.
Ba, luînd sama învățații neamurilor politicite că lexiconele au și alte daruri, adecă
nu numa hotăresc noimele cuvintelor și le fac stătătoare, ce în gura norodului din loc în loc
.să mută — dară pun și întîiul temei învățăturilor ; au așezat prin soțietăți de mai mulți pro-
copsiți întru limbi și au făcut lexicone naționale prin care s-au tălmăcit singur cuvintele limbii
patrioticești, precum au făcut și Academia//dela Grusca pentru italieni și Academia de la 17 v
1 Așa apare scris : a pentru al,
2 Scris : ^TÎd.
3 Scris KHSdHTS*
4 Corectat barbaria peste varvaria.
40
FILOLOGIE
Paris pentru franțuzi. însă acest feli de lexicoane poftesc adunarea a mai multor învățați de
preună ca să poată covîrși toate dialecturile și osăbitele noime a cuvintelor. întru acest chip
au fost începutul lexicoanelor !
Cînd am luat asupra mea datoria alcătuirii lexiconului romînesc, cugetul mieu era cel
mai de frunte să adun toate cuvintele adevărate, romînești și să le înșir după alfabetul romînesc ;
18 r apoi să tălmăcesc // fiește care cuvînt pe lătenie și aceasta să fie un tom; apoi luînd cuvin-
tele cele lătinești precum să află la ceale mai bune lexicone, să le tălmăcesc pre romînie, și
aceasta să fie al doile tom. — Aceste doao tomuri să facă parte ce de întîi.
Așijdere făcînd cu limba elincască, italeieniască, franțozască și nemțască să fac un
jexicon în cinci părți și în zece tomuri. — Dară fiind că aceste toate părți nu s-ar putea nice
odinioară tipări de o dată ; ci pe rînd, parte de parte, — am trebuit să aleg pentru parte
18v întîia //acea limbă care este pentru romînii de supt împărăția Austrii cea mai de trebuință,,
adecă : limba nemțească. Cu aceasta dară am tălmăcit lexiconul romînesc după ce-am fîrșit
adunare tuturor cuvintelor. Dară văzînd apoi că patrioții nu vor să mă ajute, și într-acest chip,
abia voi putea purta chieltuiala aceștii părți, — mă am socotit în urmă să-1 fac numai în doauă 1
părți și în patru tomuri, adecă parte întie să fie precum am zis tom I lexiconul romînesc
tălmăcit pe nemție : Dictionarium Romanico-germanicum : / iar tom : a II lexiconul nemțesc
19 r tălmăcit pre romînie / : Dictionarium germanico-romanicum / apoi // partea a doaoa tom r
să fie lexiconul romînesc tălmăcit pre lătenie / : Dictionarium romanico-latinum / iar tom. : a
II lexicon lătinesc tălmăcit pre romînie / Dictionarium latino-romanicum : / : la care această
a doao parte să se adauge și limba elinească.
Pricina pentru care am socotit ca lexiconul romînesc și nemțesc să se tipărească mai
nainte de romînesc și lătinesc este, precum am zis, că o mare parte a neamului romînesc stă
19 v află supt stăpînirea înălțatei împărății a Austrii, unde limba nemțască este domnitoare//și
toți cei bine născuți romîni trebue să o învețe, cari de mult acum doresc un lexicon întru a-
ceaste doao limbi.
A doao Neamul nemțesc dintru toate altele este cel mai aproape de neamul nostru, și.
cultura lui au ajuns la acel grad cît și franțozii și italienii tălmăcesc cărțile nemților pre limba
sa. Deci mai lesne ne putem folosi întru multe din că țile lor, fiind ei mai aproape; de cît
din limbile neamurilor mai depărtate. Iară pricina cea mai de frunte : pentru ce am vrut să
20 r să tipărească lexiconul romînesc- // lătinesc mai tîrziu, au fost — căci cu toată a mea sîrguință
ca să fac lexiconul romînesc deplin 2, adecă să adun toate cuvintele romînești ; totuși lesne este a
să încredința cumcă multe cuvinte romînești au scăpat de nainte luării mele aminte ; și multe
au rămas cu totul neștiute, dintru care pot fi unele cele mai de frunte și adevărate strămoșești;
care doară sînt la o parte de norod pînă acuma neauzite : — iară la altă parte în obiceai. Decii
am socotit ca tipărindu-să acest lexicon romînesc-nemțesc înainte, să poftesc pe toți patrioții și
2o v întîi 3 pre cei învățați în limba romînească, ca să binevoiască a cerceta // din cuvînt în cuvînt
lexiconul acesta și a lua sama de nu au rămas afară cuvinte chiar romînești și obicinuite în țara
lor; — și deacă ar afla unele să le însămneză cu tălmăcirea adevăratului înțăles a4 lor, apoi să
mi le trimită, ori prin poștă ori cu măcar ce alt prilej, ca să poci băga acele noao cuvinte la a
dooa parte, adecă : la lexiconul romînesc și latinesc. Iară pentru această bunătate nu numai că
vor fi însămnați ca niște împreună ajutătorii la prologul părții 5 a doaole, dară vor avea și dela
neam mulțămită.
1 Scris : ^orh.
2 Scris în două cuvinte.
3 4TÎH. Peste TbM.
4 Scris a pentru al.
5 Scris : n^pUTiH.
PREFAȚA LA LEXICONUL ROMÎNESC-NEMȚESC
41
întru acest chip, tipărindu-să partea //întiia 1 și împărțindu-să la osăbite eparhii ro- 21 r
mînești, ar putea să să îmbogățască a doua parte cu multe cuvinte a deosăbitelor dialecturi
romînești și a să face cu vreame un lex;con romînesc deplin 2 — care să poată sluji la tot neamul
și va fi vrednic a să tălmăci împreună cu limba lătinească și elinească,
Aceasta au fost pricina pentru care am vrut să nu să tipărească lexiconul romînesc și
lătinesc mai întîi. însă pentru ce am vrut ca să fac și lexiconul lătinesc în chipul mai sus
pomenit au fost că limba lătinească este adevărată //mama limbii noastre și izvorul de unde 21 v
au purces limba romînească. Acolo la parte a doao voi arăta purcedere tuturor cuvintelor noastre,
însă afară de aceasta — limba latinească este una dintru cele mai învățate și mai vechi în
Europa — și, drept aceasta, cea mai trebuincioasă la tot neamul romînesc, fiindcă toată
învățătura și toate scrisorile cele mai vechi sînt alcătuite întru această de obște limbă. Nice
să poate zice astăzi că este cineva în Europa învățat care nu va ști lătinește, măcar să fie întru
alte cît de procopsit. //Aceste doao părți, acum numite, a3 lexiconului romînesc am hotărît să 22 r
le dau la tipări acum îndată ; măcar că sînt lipsit de tot ajutoriul patrioticesc — măcar că las
toată dobînda la tipograf. însă după ce am văzut zădarnica năzuință la mare suflcția celor de
frunte a neamului, nu am nice o nădejde mai mult ca să poci isprăvi și cealelalte părți; adecă
italieneasca și franțozasca. Cu toate aceste avînd neamul romînesc acuma lexiconul întru limba
sa adecă cuvintele românești puse la rînd 4; care nu au fost pînă acum ; lesne va fi fiește cui a
tălmăci ori pre care // limbă. Cu facerea lexiconului romînesc s-au rupt ghiața și cea mai 22 v
mare greutate s-au biruit. Celelalte sînt adăugături.
Arătat-am începutul, scoposul și bunătatea lexiconului; ba și împărțirea lui; acum
nu-mi rămîne alta, numa să arăt și făptura lui cea din lăuntru. Cu adevărat 1 se află lexicoane
cu mai multe limbi grămădite împreună ; eu încă avînd gata acum lexiconul romînesc care este
capul lucrului, puteam să adaug întru un tom toate cele mai suspomenite limbi. Spre pildă :
puind cuvîntul romînesc : dumnezieu puteam să tălmăcesc acest cuvînt pre grecie, lăti-
nește Deus,U italianește Dio, franțozește Dieu, nemțește Gott, și așa tălmăcind toate cuvintele 23 r
romînești, să fac numai un tom ; — Dară un lexicon ca acesta nu să poate zice lexicon întru
noima adevărată ; ci mai vîrtos nomenclator fiindcă ar arăta sîngur cuvintele, fără a tălmăci
osăbitele noime. Pentru acei ce au învățat limbi streine și să au îndeletnicit cu lexicoane, și
care precep de preună în ce atîrnă curăția limbii; nu ar fi trebuință să zic aice mai multe în
ce chip s-au tocmit acest lexicon și cum este așezare lui cea din lăuntru. // însă pentru folosul 23 v
celor ce n-au avut prilej pănă acum de a învăța limbi streine cu mijlocirea lexiconului, nice au
luat sama la întregimea limbii; cu mult mai puțin au socotit cîndva asupra îndreptării ei; sîntem
datori a face următoarele luări aminte —
I Măcar că limba noastră ce să chiamă romînească, are începutul său dela limba romani-
lor, adecă dela limba lătinească care au vorbit-o poporul romanilor, fiind încă în Italia și la Roma
lăcuind, Totuși după ce Traian au povățuit coloniile // romanilor la Dația, adecă la Ardeal, 24 r
la țara Muntenească și la Moldova, acei romîni descălecînd aceste țări, au aflat acolo multe
neamuri lăcuitoare, cu care după o lungime de vreme au fost sîliți 5 să să învecineze. Din
îmblare și comerțul ades cu dînșii, au trebuit să împrumute din limba acelorași mai multe
cuvinte (precum s-au arătat la cuvîntul asupra neamului și a limbii romînești ce să află alăturat
acestui lexicon) precum să întîmplă fiește cărui neam, ce au avut // nenorocire a fi cu lăcuirea 24 v
în mijlocul deosebitelor limbi streine.
1 Corectat ^Tld.
2 Scris în două cuvinte.
3 Scris a pentru ale.
4 Scris
6 Scris CJKATiHH.
42
FILOLOGIE
Dațienii între care mai în tîi au lăcuit strămoșii noștri au fost un feli de sloveni; aceasta
să arată din istorie și să prepune din limba noastră, care are de la dînșii pre multe cuvinte ce
să osăbesc pănă acum de cealelalte rusăști și sîrbești ; mai tîrziu băgate la limbă, cu prilejul
tălmăcirii cărților besericești. Unile dintru acele cuvinte sînt : dobitoc, dobîndă, izbtndă, norod
25 r și mai multe alte, care de bună samă sînt//slovenești dară astăzi nu să află la nice un dialect
slovenesc.
Afară de aceste mai sunt1 și alte feliuri de cuvinte slovenești, ce precum am zis s-au
băgat la limba noastră cu prilejul priimirii slovelor sîrbești și cu tălmăcirea cărților besericești
de pre slovenie.
Ba sînt multe cuvinte și de acele ce cu adevărat nu să află la lexicoanele lătinești;
dară totuși purceg de la lătenie căci : a) la lexecoanele 2 lătenești nu s-au pus fără acele
cuvinte care s-au aflat la cărțile lătenești ce au ajuns pînă la vremile noastre ; Deci multe
25 v care le vorbea // romanii au rămas 3 cu totul necunoscute ; b) știm că limba lătenească mai
pe urmă cu totul s-au stricat; iară noi romanii dintru acea stricată, avem o mare parte,
precum : drac, bălaur, zoao, stric, dereg, stmbră, țest, văr, mascur, doagă și mai multe ; c) trebue
a ști că romînii însuși au izvodit foarte multe cuvinte care nu să pot zice streine ; ci mai vîrtos
proprii ale noastre, măcar nu le putem arăta purcedere dela limba lătenească, — precum sînt :
26 r privighitoare, măsăriță, măresc, cuceresc, capet și mai multe de aceste. H Toate dară acest feli
de cuvinte ori să fie dela dațieni sau sloveni ori de aiure ; fiind că o dată s-au priiinit la tot
neamul, nu să pot priivi mai mult ca streine, ce adevărat romînești; — dară nice să pot zice,
pentru că une cuvinte au asămănare cu cele sîrbești cum că sînt de la sîrbi luate ; încai nu să
poate zice de toate ; căci este o mare întrebare despre unele, de le-am împrumutat noi de la
sîrbi sau sîrbii de la noi? Spre pildă : cetind oare care sloven cuvîntul sicriiu sau cum zic alți
romîni sicriniu și să zică că cuvîntul acesta este luat dela slovenescul șcrinia, scrinia sau dela
26 v ungurescul secreni; foarte ar zminti // căci scrinium este adevărat cuvînt lătinesc și să pote
prepune că mai curund slovenii l-au împrumutat dela latini decît latinii dela sloveni; apoi
nici putea să zică că vorba iubesc este dela cuvîntul slovenesc juofiumu fiindcă am putea
răspunde : că și latinii au zis lubesco, Iubeț, lubenter. Deci noi mai curînd am luat aceasta
dela latini de cît de la sloveni.
a II) Să cade a ști că scoposul meu n-au fost să adun toate cuvintele cîte sînt obicinuite
la romîni prin toate țările unde se află ei cu lăcuința ; căci aceasta ar fi fost cu neputință
27 r unui om sîngur // a săvîrși; fiindcă ar trebui să lăcuiască în toate acele părți cîțiva ani luînd
sama la voroava norodului și doară lîngă aceasta să ar afla cele mai multe cuvinte străine,
luate de la neamurile vecine, care cuvinte întru celelalte părți romînești sînt neînțălesă.
Gîndul mieu au fost dară să adun numa acele cuvinte ce să află în cărțile și scrisorile
de obște a neamului romînesc. Lîngă aceasta și toate acele cuvinte care sînt obicinuite la tot
27 v neamul, ori de la care limbă să purceagă ; // căci de vreame ce s-au primiit o dată de cătră
tot neamul (precum s-au zis mai sus) nu să pot zice mai mult streine, ci proprii a neamului
romînesc dintru care mai sus arătate urmează — a/ că toate cuvintele obicinuite numai la o
parte de romîni și nu să va putea dovedi că sînt adevărate strămoșești, adecă purcegătoare
dela limba lătinească ; acele nu pot să poftească să să pue la lexicon ; b/ toate cuvintele rusești
28 r și sîrbești fără de nice o alegere și trebuință băgate la cărțile bisericești; // avînd noi în locul
lor altele chiar romînești mai vechi și mai deînțăles, trebue să lipsască delalexicon. De unde
urmează că avînd noi limba noastră cuvintele taur și porumb, ar fi necuviincios să punem.
1 Scris : c^HT.
2 Scris : AeXfKOdHf.
3 Aici sters noao.
PREFAȚA LA LEXICONUL ROMÎNESC-NEMȚESC
43
buhaiul și holubul bucovinenilor, care cuvinte ceialalți romîni nice le au auzit cîndva. însă nice
vom zice scripcă în loc de vioară — sau alăută.
Deci să nu bănuiască dumnelor moldovenii cînd nu vor afla aice buclucruri, calabalicuri,
fudulia, oglendisirea, șeretlicul, peșchiejul, tainul, tachiuinul și nenumărate alte nu de mult H 28 v
de la turci și dela greci împrumutate. . . Despre provințialismurile celor din țara romînească
nu pot să zic nimica căci nu am avut prilejul a cunoaște mai de aproape dialectul muntenesc.
..................................................................................................29	r
Dar dacă vei zice jac și pradă, fiește care înțălege în urmă, ce va să zică ; acoloș clicui cînd pu-
tem zice adevărat romînește : chiema, striga. Toate aceste dară împreună cu psalomii, molidva
și peasna, pavecernița și celelalte n-au aflat Ioc la lexicon. Cu toate aceste am pus altele ma*
multe H tot de acest feli care mi s-au părut că sînt mai larg obicinuite la obște și care îndată 29 v
nu le-am putea tălmăci cu alt cuvînt spre de obște înțăles, precum : pocăință, post, duh,
cetesc, greșesc și alte.
Aceste ajungă spre dezvinovățirea mea pentru că n-am băgat la lexicon multe cuvinte strei-
ne care, sau că nu s-au priimit dela tot neamul sau că s-au băgat la cărțile besericești fără trebuință.
încerc1 amu să dau cuvîntul și celor ce doară să vor mira pentru ce am pus la
lexicon multe cuvinte, pînă acum doară II neauzite și neștiute. Mă mărturisesc că multe cuvinte 30 r
de aceste s-au băgat la lexicon. Dară trebuie a ști că toate acele cuvinte sînt chiar romînești
și, veri că să află la cărțile vechi, veri că să obicinuiesc și acum întru unele eparhii romî-
nești, precum sînt, cuvîntul op, propriu, șerb și alte de aceste. De voi fi pentru aceste cîrtit
de către oarecare; poftesc să binevoiască acei cîrtitori, mai întîi de toate, a băga sama cum
că cea de frunte dătorie a unui făptori de lexicon este să adune toate // cuvintele limbii aceie 30 v
întrucare va să facă lexiconul. Mai vîrtos cele ce să află la cărți.
Deci aflînd eu aceste cuvinte o parte la cărți, altă parte în gura norodului romînesc vie-
țuitoare, nu le-am putut, cu atîta mai vîrtos, să le trec cu vederea ; —una că sînt adevărate stră-
îmoșești; alta că mai mulți alții mă ar fi de împrotivă bănuit, și doară mai cu mare
dreptate, însă cea mai vrednică pricină este că am vrut prin aceasta să deștept pre
patrioții miei și să le arăt cum ei au început II a lepăda cuvintele sale strămoșești și a lua 31 r
în locul lor alte streine, cu mult mai neharnice. Pus-am dar tote cuvintele romînești macar
că unele nu să obicinuiesc de obște la toți; arătînd împreună la tot cuvîntul unde să află și să
obicinuește ca să-și poată aceieși patrioți (deacă ar vre oarecînd să-și curățească și să-și îndrep-
teză limba) aleage cuvinte după plăcere.
a III) Pus-am la lexicon și mai multe cuvinte nu de mult de cătră cei mai aleși și învă-
țați dintru nație întrebuințate // care mai toate cuvinte s-au împrumutat dela greci sau dela 31 v
latini și însămnează numiri, sau obicinuite numa la învățături sau meșterii. Căci unele ca aceste
poporul romînesc nu le-au avut acuma în obiceai. O parte dintru aceste cuvinte să află și la
cărțile noastre, iară o parte să obicinuiesc de mult, acum, în conversațiile de obște și la scrisori
private ; toate aceste le-am însămnat cu o cruciță ( : + :) lîngă aceste am adaus și eu însă foarte
puține altele, ce să află acum priimite la toate neamurile Europii, precum allianță, cabinet H 32 r
echipaj, bagajă, avangardă, modă etc. căci și aceaste sînt de obște cunoscute la cei politiciți, apoi ne
avînd noi ale noastre, am socotit că fac un lucru priimit patrioților, puindu-le și la lexiconul
romînesc ; în urmă am pus mai multe cuvinte obicinuite numai în Ardeal, și am însămnat că
numa la țărani și la poporul de obște sînt obicinuite din pricină : că această parte a lexiconului
este mai vîrtos alcătuită pentru țara Ardealului, și a eparhiilor ungurești.
a IV) Mai încolo iarăș pentru desvinovățirea mea, trebue a spune II drept ce la infi_ 32 v
tinivele2 verbelor am adaus pretutindene -re ? Adecă pentru că am aflat la multe cărți vechi
1 Scris : ^M'hpK.
2 Probabil greșit pentru infinitivele.
44
FILOLOGIE
și anume ca Pravila, apoi, obiceaiul de a nu grăi, re, la infinivitivuri1 nu este întemeiat întru
altă fără întru obiceaiul norodului care obiceai — la limba învățată cu atîta mai puțin să poate
urma cu cît este în protiva bunei ortografii. Insă nice alte neamuri urmează obiceaiul noro-
dului la limba sa învățată precum nemții; la vorba lor de obște, încă nu pronunție e (0 cel
33 r de pre urmă la infinitive II adecă în loc de gewesen zic gewesn sau și gewest și totuș la scrisorile-
sale M pun totdeauna.
De nu vor ajunge aceaste, caute mai multe la gramatica mea ; și de nu s-ar îndestula
cineva nice cu acele, atunci î-mi caută a mărturisi cumcă nu mare precepere întru învăță-
tura bunei voroavei va areta unul dintru cei ce vcr cîrti acest chip de scrisoare. Fiind, dară
că eu puind re la infinitive, nu am vrut alta, fără să arăt cumcă la limba romînească îndrep-
33 v tată trebuie să să pue acel re la scisoare, măcar că în de obște //nu să grăește. Iară care nu
voiește limba îndreptată pe acela nu oprim să să ție și de aci încolea de stilul psaltirii și a leto-
pisețelor.
Adaug și aceasta în urmă, cumcă am alcătuit lexiconul după alfabetul romînesc; adecă
după rîndul cum urmează slovele sîrbești, singur pentru îndămînarea patrioților : măcar că
după dreapta socotință trebuiea să-l alcătuesc după alfabetul lătenesc ; căci cu acest chip să
34 r ar fi putut lesni nu numa pentru noi căutare cuvintelor streine, dară // și pentru alte limbi,
căutarea și aflarea cuvintelor romînești.
a V) Pentru ortografia lătenească care am fost silit a priimi la lexicon, adecă tălmăcind
cuvintele romînești și cu slove lătinești; am arătat la gramatecă îndestulate pricini, și arăt
și aice că am trebuit neapărat să fac aceasta pentru streini, ca să nu-i asupresc cu atîte feliuri
de slove asemene între sine ; ortografia mea care am aflat dintru toate mai destoinică ; cînd
34 v vom să scriem cu slove lătinești limba noastră ; doară va părea grea ; // însă s-au pus numai
pentru străini.
Dar la ortografia cu slove sîrbești, am lăsat afară multe slove asămene, mai vîrtos pre
oy și W precum și h ; slova am întrebuințat-o ca și pînă acum însă am vrut să să împreuneze
cu h adecă ^jq, totdeauna. Căci nu mă pot încredința cumcă după o bună ortografie să să poată*
face, dintru o consoană și o vocale, numa o vocale singură? — cum au făcut pînă acum orto-
grafii noștri : ce nu s-au auzit la nice un neam.
35 r	După ortografia vechie are tot aceaeș//pronunție cu^h (adecă naș cu lus) numa
cît să pune totdeuna la început, și nice odinioară la mijloc, — iară să pune totdeauna la
mijloc, și nice odată la început — căci în sine tot aceeaș pronunție are ; ori să scriu
ori	(fiind că cuvîntul ^cK,4Kk tot o pronunție are cu ^HCh, MTMIKKl)
Deci eu aș pofti ca să să întrebuințeaze și de acuma nainte încă cu chipul mai sus
numit.
Iar cumcă așa trebuie să fie, am cuvioasă pricină ; adecă : noi cînd pronunțem slova
nu o putem pronunța așa ca să nu să auză depreună și glasul unui |q Așa dară să poate întreba
35 v de este glasul acest întunecat a unui h (naș) I] împreunat din firea lui cu dînsul sau nu ? Cum
că nu este împreunat glasul.lui cu din firea lui nu poți să zici, căci însuși graire aceștii
slove te face de minciună; Iar de este împreunat, atunce poftesc să-mi scrii aceste cuvinte:
scrie frate mieu, și să le cetești. Eu zic că așa nu să poate scrie ci mai vîrtos ^mi scrie frate
mieu; pentru că, dacă la pronunția să aude glasul lui h atunce cuvintele cele ^-mi scrie frate
mieu vei trebui să le cetești ^n-m^ scrie frate mieu. Iară cuvintele j^-ți dă de mîncare
36 r vei trebui să le grăești ^n-ți dă de mîncare // căci almintrele ai pronunța în doao chipuri
adecă o dată cu ,q și altă dată fără ; dintru aceste fiește care va preceape că mai bine este
1 Probabil greșit pentru infinitiuuri.
2 Scris nOATF.
PREFAȚA LA LEXICONUL ROMÎNESC-NEMȚESC
45
ca să se pue la totdeauna un ; și cumcă cu T tot o slovă este. Drept aceasta ar fi cu
mult mai bine ca una dintru aceste să să leapede cu totul de la scrisoare.
a VI. Pentru cei ce n-au fost obicinuiți a întrebuința lexiconul î-mi caută să dau urmă-
toare îndreptare, întăi, că fiește-care cuvînt are mai întăi de toate noima sa cea de întîi, și firească ;
precum cînd zicem cap înțălegem după noima cea întie1 și firească, acea parte a jivinilor
viețuitoare de la care // să începe trupul și care ocîrmuește celelalte mădulări, — dară cînd 36 v
zicem capa lucrului, capu codrului, atunce cap să ia în a doaole noimă, pentru asămănare și
va să zică începutul codrului și pricina întie2 a lucrului. Așijdere zicem capul oștelor, și altele.
Aceste sînt toate noime strămutate pentru asămănarea lucrurilor în capul firesc.
Drept aceasta trebue a ști că eu tălmăcind cuvintele romînești, am pus nu numa noima lor
întie2 și firească, dară și toate celelalte întru cîte s-au obicinuit cuvîntul. // Îsămnînd noima a 37 r
doaolea cu număr II, a treile cu III și mai încolo cu IV, V, VI etc. Unde și unde, însămnînd
și osăbitele chipuri ale voroavii precum și parimiile. A doao : cu adevărat ! neavînd vină, nu
aș trebui să mă dezbinez : dară fiindcă mi să va băga vină pentru ce am tălmăcit multe
foarte cuvinte almintre de cum s-au obicinuit pre une locuri? — la care voi răspunde : cumcă
la tălmăcirea cuvintelor am căutat mai nainte de toate, de unde purced și ce noimă au avut
întru limba de unde au purces ? Deci aflînd că o parte de neam // așa obicinuiesc și acum acel 37 v
cuvînt cum s-au obicinuit la limba din care au purces — aceeaș noimă am pus și eu la lexicon,
necăutînd că altă parte de romîni iau cuvîntul acela întru altă noimă.
Arătînd totuș de multe ori și celelalte noime încît am avut știință — spre pildă : cuvîntul
judec se trage dela cuvîntul lătenesc judico și însămnează la latini mai întăi de toate : acea
lucrare a minții cu care ia potrivind doao lucruri sau mai multe între sine alege șiînchiee cuvi-
nința sau necuvinința, adecă hotărăște ! De acolo s-au făcut substantiva judicium // adecă județu 38 r
care însămnează însuși hotărîrea minții. Deci iarăși s-au luat graiul acesta la practecă și au
însămnat adunarea celor ce hotăresc pîrile și pricinile oamenilor, adecă care judecă, și s-au
zis și acea adunare de judecători județu fiindcă acei bărbați adunîndu-să judeca pricinile cete-
țenilor; de acolo prin voroavă figurată au început a să chiema și locul sau curtea unde să aduna
judecător iu județ, precum zic acuma la Moldova divan. în urmă s-au obicinuit a să // chiema 38 v
județu tot ținutul care era supus unui județ, precum și astăzi vedem în țara muntenească, unde
ținuturile să chiamă județe. Deci luînd sama că acest cuvînt, județ purcede de la lătenia unde
au avut și are toate roimele mai sus numite ; apoi că tot întru acealeș noime să obicinuiește
și la o parte de romîni astăzi; ba și la cărțile cele vechi să află acealeș noime ; eu încă așa le-am
pus la lexicon, necăutînd că // pre la alte locuri nu sînt așa obicinuite. Așa și dintru aceeaș 39 r
pricină nu am tălmăcit cuvîntul judecată, precum îl tălmăceaște norodul pre une locuri, adecă :
p locul de judicium Gericht ce l-am tălmăcit precum este și precum să cade sententia Spruch
sau Urteil adecă hotărîrea județului, pentru aceasta nu este bine vorbit, cînd să zice — l-au
tras la judecată — ci bine romînește trebuie să să zică : l-au tras la județ, daiă cînd să zice .
i-au eșit judecata este bine zis și nu să poate zice : i-au ieșit județul // fiind că judecata este hotă- 39 v
rîrea județului, sau hotărîta și sentenția. Dar nice am pus în locul adunării unde să judecă
pricinile cetățenilor, cuvîntul pre une locuri obicinuit, judecătorie, ci, precum să cuvine „județ",
fiindcă după firea limbii cuvîntul „judecătorie" are cu totul altă noimă, iar nu judicium sau
Gericht, ci mai vîrtos jurisdictio, Gerichtsbarkeit, adecă putere de a judeca.
în urmă adaug și aceasta că în Moldova rău s-au obicinuit a să zice „judecători // în loc 40 r
de jude, căci, după curată limbă romînească, este o .mare osăbire între jude și judecători; fiind
că nu tot judecătoriul este jude, dară de împrotivă tot judele este judecători, adecă : judecă-
1 Scris aici ^TÎK? corectat din ^TTU.
2 Scris : ^Tlf.
46
FILOLOGIE
tori poate fi măcar cine, care judecă în sine asupra vre unui lucru, iar nu fiește care poate fi
jude (Richter) care din dregătorie judecă pricinile cetățenilor ; La Moldova nu să obicinuește
acum cuvîntul jude, numa la țigani, care numesc pre dregătorii săi în loc de judeci; dară între
40v alte//părți romînești, ba și la cărți să află cuvîntul jude pretutindene, și la numărul de
mulți judeci.
întru acest chip l-am trebuințat și eu la lexicon prin care cuvînt să înțălege numai cel
care este orînduit de la domnia țării ca să judece pricinile cetățănilor.
Spun adevărul că m-am rușinat a pune la lexicon cuvîntul vornic prin care pre une locuri
41 r înțăleg romînii tot aceeași ce înțălegem noi alții prin cuvîntul jude // întiP cuvîntul vornic
nu este priimit la tot neamul; deci nu să cade să pue în locul cuvîntului strămoșesc jude.
A doao : vornic purcede de la cuvîntul slovenesc dvornicu AK^PHHKS, care chiar romînește
va să zică curtean sau om de curte ; Acum dară socotește bune cetitori 1 cum poate să însămneze
acest cuvînt unui jude sau judecători ! Să ar putea, cu adevărat, aduce aice și alte mai multe.
Dar vrînd a scurta prelungul cuvînt im caut a le lăsa pre un alt prilej : sîngur numa luînd aminte
41 v că scoposul mieu // nu este ca să-și mute o parte sau alta de romîni chipul voroavei sau dialec-
tul său, ci numa sîngur acela ca vrînd oarecîndva patrioții romînești a-și face o limbă de obște
pentru învățături; ca să să știe feri de une cuvinte ce nu sînt nice adevărate romînești, nice-
trebuincioase, și ca încît să va putea să-și curățească limba întru care vor să scrie asupra învă-
țăturilor.
Cu aceste cu mi-am împlinit toată datoria ; pus-am temeiul culturii : alcătund acest
42 r lexicon și o noao // gramatecă, care va eși deosăbit în tipări.
Arătat-am neajunsia și lipsele ortografii și a scrisorii slovenești; arătat-am cărarea cătră
o altă mai bună — Arătat-am și adevăratul chip de a scrie cu slove lătenești.
Deci adunînd aceste de naintea județului patrioților, nu socotesc că voi fi cîrtit pentru
bunu cugetul mieu încai de cătră cei înțălepți a nemului.
BUDESCUL 2
1 Scris 4TÎÎ.
2 Corectat peste Budenul: H corectat în CK.
LIMBA LITERARA
CULTIVAREA LIMBII ÎN DISCUȚIE PUBLICĂ
Acad. CEZAR PETRESCU
1.	Ce credeți că trebuie să înțelegem prin cultivarea limbii literare ?
— Dintru întîi cred că trebuie să precizăm o răspicată deosebire
între cele două concepții asupra limbii literare. Numai așa, totul se va
înfățișa mai simplu . .. Cînd pe vremea lui Bichelieu, s-a purces în Franța
la întocmirea unui dicționar al nou-nouței Academii, grija de căpetenie era
înlăturarea cuvintelor prea necioplite, prea bădărane, cu originea prea
directă din graiul poporului. Un dicționar după chipul și asemănarea limbii
literare franceze din acea epocă : limba salonardă a curtenilor cu jabou de
la Versailles și din conclavurile marchizei de Bambouillet, dantelată,
fardată, pudrată, parfumată, înstrăinată de marile mulțimi și de tonica
sudoare a muncii. Tradiția nu mai dăinuiește oare întrucîtva și acum în
patria lui Diderot și a lui Littre, în pofida lui Diderot și Littre ? Graiul
poporului nu face oare și astăzi anticameră pînă să străbată în dicționare
și enciclopedii ? Mai totul se referă la precedentul textelor scrise și girate de-
o semnătură mai mult sau mai puțin celebră, validată de istoria literară.. .
La noi, după excesele de zel ale școalei latiniste, calea a fost alta,
contopită cu a literaturii. Limba literară și inclusiv dicționarele — acade-
mice ori nu — n-au așteptat asemenea drămăluiri, filtraje și ratificări,
îndeobște s-au alimentat cu precădere din zăcămintele veșnic vii și veșnic
primenite ale graiului popular, subliniind, înaintea istoriei și geografiei
politice, acea unitate de limbă aproape excepțională a poporului nostru,
cu tot și cu toate cîte rezultă dintr-o asemenea premisă. Acest contact
permanent ne-a apărat astfel de o literatură ermetică și de un limbaj
sclivisit, sterilizat și accesibil numai unei pături subțirele de inițiați,
smalțului social lipsit de conținut lăuntric. Cei mai mari scriitori ai noștri
au fost și cei mai apropiați de popor. Literatura lor, ca limbă, conținut și
năzuințe exprima și exprimă totalitatea norodului romîn, nu o castă, nu
pospaiul unei efemere și găunoase categorii de privilegiați. Chiar cronicarii
de odinioară, spătarii și marii-hatmani, stolnicii și vel-vornicii de neam
boieresc, cu drepturi și ranguri cvasifeudale, scriau pe înțelesul tuturora.
48
LIMBA LITERARĂ
Iar scriitorii de mai tîrziu care au păcătuit cîndva împotriva acestui criteriu
general s-au eliminat de la sine. înseamnă însă că limba literară va să
folosească brut și neprelucrat materialul graiului popular, magma cea de
toată ziua cu toate scoriile sale ? Dimpotrivă ! Criteriul impune o selecțiune
lucidă și adînc chibzuită a lexicului, a sintaxei, a caracterului specific, care
să restituie poporului propriile sale mijloace de exprimare după o manoperă
de finisaj menită să înnobileze limbajul frust și adesea împestrițat de
incorectitudini, de neologisme bastarde, de ,,radicale” adoptate după
ureche.
2.	Cine ar trebui așadar să se ocupe de cultivarea limbii literare ?
— Bineînțeles, scriitorii! Rolul lor nu se aseamănă oare cu al căută-
torilor de aur, care spală și cern din nisip firele de metal prețios, grăuntele
greu, pepitele ? Vezi Eminescu, vezi Sadoveanu. N-o spun fiindcă aș sub-
estima cumva rolul lingviștilor și al filologilor. Ce absurditate ! Care dintre
noi, scriitorii, în clipele de șovăială și de incertitudine nu se adresează
filologilor și lingviștilor pentru a regăsi terenul ferm ? însă munca și auto-
ritatea, strădaniile lingviștilor, filologilor sau folcloriștilor prin natura lor
rămîn circumscrise în domeniul specialității respective, fără șanse de acces
la marele public de cititori. Doar cînd se iscă vreo înverșunată polemică
urmată de mare vîlvă, publicul are prilej să afle și să participe de la distan-
ță, cu vot oarecum facultativ, la diferitele controverse cu pricina. Pe de
altă parte scriitorul, lucrînd cu materialul lingvistic al poporului, îl cultivă,
îl plivește, îl modelează pînă la o anumită limită îngăduită, fără a risca să
acorde precădere principiilor abstracte, teoretice, care au ispitit uneori pe
lingviști, oricît i s-ar părea de întemeiate. Aici, poporul e mai tare, nu
teoria. De altfel, tovarășul academician și laboriosul nostru lingvist,
profesorul lorgu Iordan, a demonstrat de mult că limba poporului reprezintă
prea adesea un cumul de ... greșeli, care nu mai sînt greșeli. S-au inte-
grat vieții. Și își trăiesc viața.
3.	Ce numiți atunci o greșeală de limbă ?
— Dă-mi voie să restrîng întrebarea, mărginindu-mă la domeniul
cu care relativ sînt familiarizat prin practica profesională, ca să zic așa.
Există, în primul rînd o seamă de greșeli și ezitări în folosirea firească a
limbii provenite din nesocotirea contextului operei literare. Limba literară
a contextului situează o operă în spațiu și în timp de la sine, prin sine,
dincolo de celelalte precizări tipice ale creatorului, care se adaugă în subsi-
diar. Să ne gîndim numai cît de supărător sună muntenismele lui Barbu
Delavrancea din Apus de soare, unde pe scenă moldovenii get-beget coada
vacii vorbesc cu ,,dește” și cu „muma-mare”, lexic și pronunție valabile
la curtea lui Radu cel Frumos, nu la Suceava lui Ștefan Vodă cel Mare.
Și să urmărim cît de nuanțat folosește subtilitățile limbii literare Mihail
Sadoveanu în romanele istorice, prin contrast cu romanele lumii dintre
cele două războaie scrise în același timp : Oameni din lună, Cazul Eugeniței
Costea, Locul unde nu s-a întîmplat nimic, Nopțile de Sînziene etc. etc.
CULTIVAREA LIMBII IN DISCUȚIE PUBLICA
49
Să mai urmărim apoi prin ce mijloace discrete, dar ținînd tot de limbă,
ne poartă în Ardeal, în Banat sau Dobrogea, parcurgînd toată geografia
cuprinsului romînesc pînă la satul lui Mitrea Cocor ! Căci dacă pentru
fieștece scriitor limba reprezintă oarecum o afirmare a personalității
creatoare, diferențiată de a altor scriitori contemporani — ca timbrul și
volumul de voce al cîntăreților, ca paleta pictorilor, — aceasta nu-1 scutește
de obligația imperativă să-și modeleze limba de la carte la carte după
subiect, după loc și timp, după noțiunile și capacitatea de percepție a
propriilor săi eroi.
Mihail Sadoveanu ne-a servit o astfel de lecție fără precedent în
istoria literaturii, vrednică de semnalat. In Zodia Cancerului, același peisaj
și aceeași atmosferă, aceleași acțiuni și evenimente sînt percepute pe rînd,
de la pagină la pagină, cu alte mijloace, după noțiunile personajelor res-
pective, nu numai în dialog, ci și în textul autorului. Altfel vede, simte și
gîndește un oștean autohton și altfel abatele de Marenne, altfel beizadeaua
Ruset, altfel un răzeș dintr-o dumbravă și altfel bisericosul, dar hapsînul
Duca-Vodă. Limba aceluiași scriitor nu poate fi otova, indiferentă la
subiect sau la epocă. Pentru un scriitor autentic orice desconsiderare a
acestui element de bază în elaborația creatoare constituie o nepermisă
greșeală care subminează uneori însăși creația. Cel puțin așa cred.
Dar mai sînt celelalte greșeli de limbă, pe care nu o dată le fac
scriitorii. Păcătuim mai toți cu nemiluita împotriva lexicului, a sintaxei, a
spiritului limbii. Iar dicționarul limbii literare nu se lasă mai prejos, restitu-
indu-ne pe tavă propriile noastre greșeli și confuzii. Un exemplu. Ce justifică
oare nejustificata confuzie între termenii bîichirit, buchisit și bichirit, de-o
pildă? Buchiresc cartea sau lecția, de la ,,buche” citire. De unde a ieșit a
,,buchisi cartea”, cînd a buchisi înseamnă a aplica ghionturi pe înfundatele
cuiva într-un ungher ori a îngrămădi într-o desagă boarfele sau merindele
peste capacitatea sa ... locativă ? A bichiri, în Moldova mea de obîrșie
înseamnă a migăli în alesul griului, cînepii sau orezului fir cu fir, înseamnă
a executa o cusătură ori o împletitură deosebit de gingașă «și de minuțioasă,
nu a bichiri cartea sau lecția — , cel mult a scrie bichirit un răvaș, cu slova
excesiv de măruntă și cu rîndurile excesiv de înghesuite. Ignorarea acestor
nuanțe și greșeala scriitorilor ce ratifică prin semnătura lor asemenea
confuzii lexicale, pe care poporul nu le ignoră și cu care el nu greșește,
în loc să ajute la cultivarea și îmbogățirea limbii literare, corcesc și sărăcesc
graiul popular, reducîndu-i nuanțările la același numitor de-o mizeră și
nemeritată penurie. Nivelare cu lopata, nu cu penița subțire a condeiului.
Nivelare sub nivelul poporului, care totuși știe să păstreze tezaurele graiului
său din buni-străbuni cu mai multă evlavie decît noi. El adaugă noi achi-
ziții la aceste tezaure, nu procedează prin scădere și prin denaturarea, prin
degradarea bunurilor moștenite.
4.	Așadar, sentință de condamnare fără recurs
— Firește, cînd e cazul. Ce circumstanță atenuantă ar putea invoca
scriitorul, cînd se încumetă a se avînta la o precară și inconsistentă operă
de creație literară, înainte de a cunoaște deplin materia primă cu care
4.	- c. 1041
50
LIMBA LITERARA
lucrează : limba ? Strungarul, oțelarul, minerul, se avîntă în necunoscut,
pe dibuitelea, fără anii de ucenicie ? Maxim Gorki a repetat de nenumărate
ori că stăpînirea limbii este chezășia de viabilitate a oricărei opere literare.
In prelegerile și articolele sale destinate tinerilor scriitori din Uniunea
Sovietică, n-a contenit pînă la moarte a pune mereu accentul pe această
condiție primordială. Iar succesorii lui, Fadeev, Fedin, Leonid Leonov,
adresîndu-se tineretului, au dat întîietate tot problemelor de limbă literară,
cu suplimentul de argumente și de exemplificări din propria lor experiență.
5.	în consecință, ce rol credeți că pot avea scriitorii, criticii literari,
oamenii de știință, gazetarii, tehnicienii și în general intelectualii în acțiunea
de cultivare a limbii literare %
— Un rol preponderent, indiscutabil. Dar tot așa de indiscutabil, un
rol foarte dificil, de la caz la caz. Rolul scriitorilor l-am indicat într-o
oarecare măsură. Indiferent de epocă, prin opera lor, ei au contribuit
întotdeauna la cultivarea și îmbogățirea graiului popular, iar prin greșelile
și neglijențele lor au răspîndit un element de derută. Intr-un moment de
tranziție revoluționară ca acel de față, răspunderea e cu atît mai mare.
Poporul chemat la viață e asaltat de-o adevărată explozie de noi noțiuni,
de probleme ignorate pînă mai ieri, de termeni cu totul inediți, de-un fel
nou de a gîndi și de a acționa. In acest tumult dinamic e datoria scriitorilor
să secondeze și să ajutore fenomenul de adaptare lingvistică a poporului
la realitățile în mers vertiginos. Prin limba operei lor, ajustată la aceste
noi condiții și noțiuni, scriitorul cată să dea o plasticitate concretă
termenilor mai mult sau mai puțin abstracți, teoretici, armonizînd trecutul
cu prezentul și viitorul, într-un proces lingvistic în care pentru întîia
dată poporul are de prelucrat, de adoptat și de adaptat în spiritul limbii o
sumă de noțiuni noi, în doză atît de masivă. Limba operei literare trece și ea
printr-o adevărată revoluție. Ca și limba articolelor de ziar. Ca și limba
oamenilor de știință și a tehnicienilor. Deci tuturor le revine misiunea de a
ține seamă că de astădată se adresează marilor mulțimi, poporului, nu
unei minorități de lectori. Nu e vorba de o vulgarizare, adică de o cobo-
rîre, ci dimpotrivă de o înălțare a nivelului celor mulți, corespunzătoare
setei generale de cunoaștere și de înnoire. Grea și delicată misiune ! Dau
cuvîntul lingviștilor, colectivelor de specialiști ce întocmesc dicționarele
generale ale limbii, ca și dicționarele științifice și tehnice. întrucît ne pri-
vește, pe noi, scriitorii, am însă cuvînt să aduc o imputare criticii și recen-
zenților. In judecarea operelor literare, vechi sau noi, pentru ce lipsește
paragraful consacrat limbii ? Discuțiile n-ar da roade și n-ar sluji la clari-
ficările cuvenite? N-ar feri pe anume scriitori de-un anume naturalism
trivial, sub cuvînt că oglindește graiul poporului? Ieftină și superficială,
condamnabilă metodă !
Dar limba literară cu ale sale năzdrăvănii n-o facem numai noi,
scriitorii, o mai fac și dactilografii, corectorii, confruntatorii de texte,
datorită unui sistem care funcționează defectuos și unor colaboratori care
din senin îți schimbă de exemplu,,tagma noastră, a învățătorilor” în
,,branșa noastră, a învățătorilor”, ca și cum ar fi vorba de-o branșă neguță-
CULTIVAREA LIMBII ÎN DISCUȚIE PUBLICA
51
torească în parfumerie sau în textile. Ceea ce mă îndeamnă să amintesc că
Academia cu atît de vrednicele și neobositele sale colective de la secția
lingvistică, s-ar cuveni poate să zorească alcătuirea unui dicționar al
sinonimelor, de-o imperioasă urgență pentru orientarea celor ce ne mutilează
cu atîta ușurătate limba (evident fără intenție, dar și fără discernămînt).
Precum de urgență se impune și un dicționar al proverbelor, care să ne
ajutore în muncă și îndeosebi în munca de traducători. Tovarășul Nichita
Sergheevici Hrușciov, cu prilejul călătoriei sale în America, a dovedit prea
îndestul cît de vii și de plastice sînt îndeobște aceste proverbe și zicale de
la lume adunate și la lume iarăși date. Adesea, în cele cîteva cuvinte expre-
sive ale unui proverb plin de duh și de substanță, a condensat un răspuns
sau o concluzie care ar fi cerut cine mai știe cît de laborioasă expunere.
Pentru limba literară și pentru graiul poporului în genere, proverbele și
zicalele acestea bătrîne constituie cea mai desăvîrșită lecție de gîndire
concisă și nu o dată eliptică, însumînd experiențele noroadelor, trăite și
verificate de veacuri. Ele nu pier și nu se cade să le aruncăm la rebut,
oricît de repede și de temeinic am progresa. Dimpotrivă, ne amintesc în
fieștece clipă că tot pe pămînt trăim, chiar în era cosmică. Pe pămînt,
cu toate cele ale pămîntului : trecut, căutări, experiențe, învățăminte,
năzuințe ...
Prof. REMUS RĂDULEȚ
membru corespondent al Academiei R.P.R.
1.	în ce constă, după părerea dvsn o greșeală de limbăm
Mă voi referi în răspunsuri la limba literară înțeleasă că limbă
a formelor lexicale și gramaticale adoptate prin consensul oamenilor de
cultură care se disting prin felul îngrijit de a vorbi și scrie, — fie că aceștia
sînt literați, fie că ei sînt alți oameni de artă, de știință, tehnică sau admi-
nistrație.
După părerea mea, o greșeală de limbă constă în folosirea unei
forme lexicale, fonetice, morfologice sau sintactice care diferă de forma
adoptată de limba literară în momentul istoric considerat, și care nu
întrunește consensul oamenilor de cultură purtători ai acestei limbi. Cînd
întrunește acest consens, forma folosită, deși diferă de forma adoptată,
nu constituie o eroare, ci reprezintă o înnoire în limbă.
Precizez că formele adoptate de limba literară trebuie raportate la
semnificația pe care o au. Mărirea lungimii unui corp, de exemplu, se
numește alungire. Folosirea termenului lungire (din anumite graiuri locale
din Transilvania) cu semnificația de mărire a lungimii unui corp constituie
deci o greșeală de limbă. Dar oamenii de știință au avut nevoie și de un
termen pentru variația lungimii unui corp, adică pentru o deformație
care constă fie în alungirea, fie în scurtarea corpului — și, în inventivi-
tatea lor, ei au recurs la termenul regional lungire pentru această nouă
52
LIMBA LITERARĂ
semnificație. Oamenii de cultură purtători ai limbii literare au acceptat
termenul care ne lipsea cu această nouă accepțiune — și iată că lungirea
a intrat în limba literară, dar numai raportată la această nouă semnificație.
2.	Ce credeți că trebuie să înțelegem prin cultivarea limbii literare %
în lexicul, fonetismul, morfologia și sintaxa ei și în stil, limba literară
are anumite mijloace de expresie. Prin cultivarea limbii literare se poate
înțelege fie numai însușirea, folosirea exclusivă și răspîndirea formelor
adoptate și a mijloacelor de expresie cîștigate de ea pînă în momentul
istoric considerat, fie și promovarea dezvoltării ei prin precizări și înnoiri,
în special în domeniile lexicului, sintaxei și stilului, dar uneori și în dome-
niul fonetismului.
Promovarea dezvoltării limbii literare constă în alegerea cu discer-
nămînt a cuvintelor și locuțiunilor necesare pentru desemnarea de con-
cepte noi, prin împrumut, creație sau accepțiune nouă; în nuanțări sin-
tactice ; în promovarea clarității, conciziunii, decenței și proprietății
stilului, precum și în nuanțarea lui după diversele domenii : beletristică,
alte arte, științe, tehnică, drept și publicistică, în care se folosește; în
promovarea formelor de fonetism care sînt adecvate pentru muzică și
teatru.
3.	Cine ar trebui să se ocupe de cultivarea limbii 1
Interesul pentru cultivarea limbii ar trebui să existe la toți oamenii
culți și pe măsură ce se va desăvîrși revoluția culturală, la toți oamenii
muncii. Activitatea normativă, de stabilire a lexicului, fonetismului,
morfologiei și sintaxei adoptate și a altor mijloace de expresie ale limbii
literare trebuie făcută de oamenii de știință a limbii — de preferință prin
Academia R.P.R. — pe baza activității specialiștilor din toate domeniile
de activitate — și lăsînd un minim de libertate, necesar pentru a nu frîna
dezvoltarea limbii.
4.	Ce rol pot avea scriitorii, criticii literari, oamenii de știință, cadrele
didactice, gazetarii, tehnicienii și, în general, intelectualii în acțiunea
de cultivare a limbii
Este firesc ca, în acțiunea de cultivare a limbii, scriitorii să aibă un
rol de cea mai mare importanță. Trebuie ca scriitorii să acorde problemelor
de limbă atenția pe care o arată pentru conținutul creației lor. Aportul
lor poate fi însemnat îndeosebi în domeniile sintaxei și stilului. Ar trebui
să putem învăța multe de la ei, în probleme de proprietate, nuanțare și
decență în exprimare. Criticii literari pot avea un rol asemănător, în
măsura în care, ca buni lingviști, s-ar ocupa de problemele de limbă așa
cum se ocupă de forma estetică și de fondul operelor literare pe care le
analizează.
Rolul oamenilor de știință și tehnică ar putea să consiste îndeosebi
în îmbogățirea lexicului, în elaborarea și precizarea stilului științific, în
CULTIVAREA LIMBII ÎN DISCUȚIE PUBLICA
53
mărirea conciziunii limbii noastre literare. Ei înșiși au un interes major
în această privință, pentru că tehnica definiției sau a formulării faptelor
fundamentale, axiomelor, legilor și teoremelor și chiar a fazelor proceselor
tehnologice, nu poate progresa esențial dacă nu există un stil caracterizat
prin claritate, proprietate și conciziune. Tehnicienii au și posibilitatea de
a răspîndi în cercuri largi de muncitori formele corecte de limbă literară.
Oamenii muncii care activează în domeniul legiferării sau al orientării
administrative trebuie să aibă un rol deosebit în desăvîrșirea stilului
propriu pentru evitarea echivocului în drept și administrație; cîntăreții
și actorii trebuie să-și spună cuvîntul, mai mult decît în trecut, în privința
fonetismului, pentru care lingviștii nu au totdeauna simțul cel mai dez-
voltat, iar ziariștii ar trebui să acorde o atenție specială vocabularului și
să lupte contra îngustării rutinare a mijloacelor de expresie, fiindcă presa,
prin răspîndirea pe care o are, influențează hotărîtor generalizarea mij-
loacelor de exprimare folosite în limbă. îndatoririle minime ale intelec-
tualilor, care știu că exemplul lor e ascultat și urmat, sînt să lupte
neobosit contra formelor aberante, dintre care unele se răspîndesc din
nepăsarea lor.
Marile progrese realizate de științe și de diferitele ramuri ale tehnicii
contemporane au impus introducerea masivă de termeni noi în limbile
literare și au impus acestora probleme dificile de conciziune și claritate.
Acceptarea în limbă și răspîndirea noilor termeni în masele largi ale oame-
nilor muncii nu pot fi lăsate la voia întîmplării. Trebuie ca, înainte de a
începe să circule larg în limbă forme incorecte, foruri competente să'
recomande scrierea și rostirea literară. De asemenea, trebuie ca oamenii
muncii să fie îndrumați și în folosirea celorlalte mijloace de expresie a
limbii noastre literare. în acest scop, facem mai jos cîteva propuneri :
1.	Să se înființeze în cadrul Academiei R.P.R. o comisie permanentă,
formată din reprezentanți ai Institutului de lingvistică și ai celorlalte
institute de specialitate, precum și din membri ai Academiei, pentru
specialități care nu sînt reprezentate în aceste institute, dar înzestrați cu
simțul limbii și cu pregătirea lingvistică necesară, pentru a propune
formele literare ale termenilor noi care pătrund în limbă. Ea ar constitui
și multiplica un glosar al formelor literare ale cuvintelor existente, iar
instituțiile de stat, organizațiile și departamentele ar fi rugate să-i înainteze
toți termenii noi, care nu ar fi cuprinși în glosar, pentru a li se fixa și
introduce, de exemplu—anual, în glosar, forma literară.
2.	Să fie întărite cu specialiști serviciile de studii, de documentare
și de cercetare ale instituțiilor centrale de stat, pentru a supraveghea
sub aspectul limbii publicațiile, inscripțiile, textele explicative, inclusiv
cele din filme, care au mare circulație.
3.	Termenii noi să fie publicați și în periodicele de specialitate ale
Academiei R.P.R., pentru a fi accesibili specialiștilor.
4.	Să se lărgească emisiunea ,,Limba noastră” a radiodifuziunii,
pentru a cuprinde, pe lîngă aspectul morfologic și ortografic, și probleme
de sintaxă și stil.
54
LIMBĂ LITERARĂ
5.	Unul din periodicele noastre în domeniul limbii să introducă o
rubrică permanentă de îndrumări și probleme din domeniul limbii literare.
Acestea ar putea fi exemplificate și prin analize de limbă și stil ale unor
opere reprezentative literare, de știință sau tehnică.
6.	Să se strîngă colaborarea între Institutul de lingvistică și edituri,
teatre, ziare, în problemele cultivării limbii, așa cum — de exemplu — se
strînge tot mai mult colaborarea dintre institutele de cercetare tehnică
ale Academiei R.P.R. și diferitele departamente și industrii.
Prof. MARIA GABREA
1.	Ce credeți că trebuie să înțelegem prin cultivarea limbii6!
înțelegem prin cultivarea limbii :
a)	Acțiunea convergentă a tuturor factorilor care au răspundere în
acest domeniu, în vederea păstrării și respectării specificului limbii, adică
sistemul ei lexical, sistemul ei fonetic, structura gramaticală.
în statele socialiste și mai ales în U.R.S.S., problema cultivării
limbii — limba fiind instrumentul prin care masele își însușesc cultura și
o promovează la rîndul lor — reprezintă una din preocupările esențiale
în momentul de față.
b)	Străduința’de a micșora din ce în ce mai mult distanța dintre
limba vorbită și cea scrisă, ceea ce înseamnă că într-o epocă în care cultura
este un bun al întregului popor, limba trebuie să fie însușită de mase cît
mai mari în forma ei cea mai îngrijită, normată și unitară. Remarcăm în
acest sens activitatea impresionantă din ultimii ani desfășurată de lingviști
pentru publicarea lucrărilor cu caracter normativ: Gramatica limbii
romîne, în două volume, Dicționarul limbii romîne literare contemporane,
în patru volume, Dicționarul limbii romîne moderne, într-un volum, Mic
dicționar ortografic, Dicționar ortoepic, Îndreptar de punctuație.
Cum acestea nu sînt încă folosite în suficientă măsură de masele
largi, socotim că este necesar ca orice manifestare de largă circulație
a limbii scrise, afiș, firmă, text de muzică ușoară, presă, literatură,
să constituie un model de limbă. în realitate însă, de multe ori, se întîmplă
tocmai contrariul. Aspectul familiar, „mai puțin solemn” (cum îl numește
academicianul lorgu Iordan x), nestilizat al limbii vorbite pătrunde în
scrieri, se pare dintr-o anumită concepție despre realismul limbii. Acest
lucru se observă în mod izbitor și supărător în multe texte de muzică
ușoară. Exemplul unui refren, cîntat deseori la radio, în care melodia
subliniâză tocmai cuvîntul care trebuia evitat, e concludent :
„Ia priviți ce fericiți sînt ăștia doi”.
Același lucru se poate spune despre stilul vorbit folosit de unii scriitori,
în opere altfel valoroase scriitorii împing realismul verbal pînă la natu-
1 lorgu Iordan, Limba romînă contemporană, 1954, p. 25.
CULTIVAREA LIMBII ÎN DISCUȚIE PUBLICA
55
ralism, socotind că personajele trebuie să vorbească întocmai cum ar vorbi
în viață. Amintim că nici un personaj negativ din opera lui Caragiale nu
folosește în vorbirea lui și înjurături sau expresii triviale, așa cum se
întîmplă cu multe personaje pozitive din literatura actuală, deși Caragiale
a fost un maestru al tipizării personajelor prin limbă și deși nu ne putem
închipui că multe din personajele zugrăvite în vasta sa operă nu vor fi
folosit înjurături în vorbirea lor zilnică.
în ceea ce privește cruditățile de limbaj, socotim că ele sînt cu atît
mai dăunătoare, cu cît se adresează și unui cititor al cărui limbaj e încă
în curs de formare. Dacă pentru un cititor care stăpînește perfect limba,
un astfel de cuvînt într-un text este încorporat contextului cu justa sa
valoare, pentru un cititor neformat, cuvîntul capătă un relie-f excepțional
și deplasează întreg accentul comunicării. Un exemplu din viața școlii
mi-a arătat cum mesajul scriitorului a fost întrerupt brusc și emoția
risipită, la citirea unui cuvînt pronunțat de Uțupăr, din fragmentul „Să
nu uiți Darie” :
„Satul pe care-l belești d-ta”.
O clasă întreagă de copii de 11 ani au izbucnit în rîs, starea afectivă
fiind cu totul alta decît aceea la care ar fi trebuit să ducă conținutul
întregii pagini. Și acesta a fost un cuvînt aproape inofensiv ! Departe de
noi gîndul că autorul ar fi trebuit să se gîndească la copiii care vor citi
cîndva această pagină, dar, oricum, problema se ridică cel puțin în ceea ce
privește selectarea paginilor pentru manual.
c)	în acțiunea de cultivare a limbii intră de asemenea și năzuința
spre perfecționarea ei în sensul adaptării maxime a mijloacelor lingvistice
la conținut, a maximei expresivități în redarea unui conținut (indiferent
de stil) prin respectarea legilor de dezvoltare a limbii. Aci apare rolul de
seamă al scriitorilor care îmbogățesc limba mai ales calitativ 1 prin noi
îmbinări și prin lărgirea conținutului semantic al cuvintelor. E ceea ce a
remarcat M. Sadoveanu în opera lui Eminescu, „la care vorbele despărțite
și izolate de la începutul lumii, dintr-o dată se cunosc și se logodesc într-o
bucurie tainică” 2.
în acest sens credem că lingvistica sovietică consideră în mod justi-
ficat ca implicată în acțiunile de cultivare a limbii, nu numai lupta pentru
corectitudinea gramaticală, ci și pentru expresivitatea ei.
2.	In ce constă, după părerea dumneavoastră, o greșeală de limbăm
întrucît în conceptul de limbă literară, privită ca aspectul cel mai
îngrijit, normat și unitar al limbii poporuhti, intră ca atribute esențiale
corectitudinea gramaticală și claritatea, socotim ca greșeală de limbă
orice exprimare care nu respectă regulile gramaticale (structura grama-
ticală a limbii) sau care împiedică claritatea comunicării, prin prolixitate,
abuz de regionalisme sau neologisme, inovații contrare legilor obiective
ale limbii sau termeni improprii. Toate aceste abateri au fost urmărite
1 I. Iordan, Literatura și lingvistica, în Limba romînă, 2/1959.
2 G. Bulgăr, Cuvinte despre arta literară și cultivarea limbii (Note după o convorbire cu
maestrul M. Sadoveanu), în Limba romînă, 5/1955.
56
LIMBA LITERARA
constant, începînd din septembrie 1956, în revista Limba romînă, la
rubrica „Cultivarea limbii”.
Arătam spre exemplificare două greșeli gramaticale tipice, constatate
de ani de zile la elevii din raionul în care predau : înainte de 4- indicativ —
înainte de scriu, în loc de înainte de a scrie ; adverbul restrictiv decît folosit
ca și adverbul numai fără corelativul nu : am decît trei cărți, în loc de am
numai trei cărți, sau nu am decît trei cărți. Exemplu de folosire a unui
termen impropriu, care a pornit probabil dintr-o inovație, este cuvîntul
a deservi. Acest cuvînt este consemnat în Dicționarul limbii romîne
moderne de două ori, o dată la p. 232, cu explicația : a deservi, a face cuiva,
un rău serviciu și a doua oară la p. 233, cu mențiunea impropriu : a servi
o colectivitate. Deși cel de-al doilea cuvînt este după cum se vede impropriu,
el s-a răspîndit fulgerător și azi toate magazinele au brigăzi de „bună
deservire” ba chiar mai mult, în Contemporanul, nr. 2/1960, se spune că :
„Teatrului Armatei îi revine un rol de mare însemnătate în deservirea cultu-
ral-artistică a spectatorilor militari”.
în ceea ce privește prolixitatea, ermetismul, folosirea termenilor
improprii, socotim că acestea au un izvor și în felul cum sînt scrise unele
manuale școlare. Abuzul de neologisme, stilul greoi și prolix i-a făcut pe
elevi să se mulțumească cu o înțelegere aproximativă a textului (amintim
că un mare număr de elevi studiază la cursurile fără frecvență). Nu mai
vorbim de folosirea de către elevi a articolelor de critică literară a căror
limbă greoaie, improprie — analizată în adîncime în diferite reviste 1 — e
greu accesibilă chiar cititorilor obișnuiți.
De la înțelegerea aproximativă a unui text s-a ajuns astfel, în mod
firesc, la utilizarea cu înțeles aproximativ de către elevi a cuvintelor din
acel text. în felul cum sînt redactate și stilizate, asemenea manuale nu
respectă principiul creșterii progresive a vocabularului. Bucăți de lectură
al căror conținut greu de înțeles implică și o formă inaccesibilă se studiază
de-o potrivă la 12 ani (cl. Vil-a), ca și la 15 ani (ci. X-a).
Nu s-a făcut încă un studiu care să arate limita vocabularului pentru
fiecare vîrstă, capacitatea de însușire progresivă a acestuia. Autorii de
manuale cred că pot folosi același limbaj pentru elevii în vîrstă de 12 ani,
ca și pentru studenți. Personal am întreprins o anchetă în clasa VH-a
în care predau. Am ales din manual două cuvinte (nu din bucățile de
lectură, ci din analizele făcute de autorii manualului) include, semnificativ^
propunînd următoarea temă : spuneți ce însemnează următoarele cuvinte,
construiți cu fiecare dintre ele cîte o propoziție. La o clasă de 27 de elevi,
patru au înțeles ambele cuvinte, doi au înțeles numai un cuvînt, 21 n-au
înțeles nimic. La o clasă de 30 de elevi, unul a înțeles ambele cuvinte,
trei un cuvînt, 26 n-au înțeles nimic.
Doi mari artiști ai cuvîntului, Cehov2 și Sadoveanu 3 au formulat în
arta lor poetică imperativul simplității pentru scriitori. Nenumărate articole
au cerut același lucru criticilor literari de la noi. Noi cerem aceasta autorilor
de manuale.
1 C. Otobîcu și M. Mitran, Limbajul criticii literare, în Limba romînă, 3/1959.
2 T. Vianu, Arta poetică a lui Cehov, în Gazeta literară, nr. 5/1960.
3 G. Bulgăr, art. cit.
CULTIVAREA LIMBII IN DISCUȚIE PUBLICA	57
3.	Cine ar trebui să se ocupe de cultivarea limbii ?
Din cele expuse pînă aci rezultă că de cultivarea limbii trebuie să
se ocupe toți oamenii de cultură. Se desprinde de asemenea rolul important
al profesorului, atît prin faptul că el acționează direct asupra unei mase
largi, cît și pentru faptul că el nu este chemat „să restaureze”, ci să clă-
dească din temelii edificiul limbii literare pentru elevii săi.
4.	Ce rol pot avea scriitorii, criticii literari, oamenii de știință}
gazetarii, tehnicienii și în general intelectualitatea în acțiunea de
cultivare a limbii^.
Toți aceștia prin operele lor pot oferi modele de limbă, iar specialiștii
pot semnala abaterile. Profesorii mai ales trebuie să ofere elevilor un
model de limbă literară la fiecare lecție pe care o predau, iar pentru aceasta
simplificarea materiei, evitarea abuzului de întrebări și răspunsuri în
ținerea lecțiilor (metoda euristică), care duce la fărîmițarea expunerii
profesorului, mai multe ore de gramatică pentru exerciții aplicative,
formarea de deprinderi etc. ar putea lăsa cîmp larg pentru influența
pozitivă a profesorului asupra vorbirii elevilor. De asemenea este necesar
frontul comun al tuturor profesorilor, nu numai pentru combaterea greșe-
lilor de exprimare ale elevilor în scris și vorbire, ci și pentru stimularea
lor în efortul de a-și însuși o exprimare cît mai frumoasă.
5.	Ce măsuri credeți că trebuie luate pentru a sprijini cultivarea limbii
Considerăm că sînt bune toate măsurile luate pînă acum. Mai pro-
punem : retipărirea unei gramatici a „greșelilor”1 într-o ediție accesibilă
de largă circulație. Continuarea rubricii „Cultivarea limbii” în revista
Limba romînă.
Constituirea unui for care să urmărească abaterile de la limba literară
în orice domeniu de activitate.
Refacerea manualelor atît din punctul de vedere al conținutului, cît
și din punctul de vedere al limbii, pentru a satisface principiul accesibi-
lității încă nerealizat.
1 lorgu Iordan, Limba romînă actuală. O gramatică a greșelilor, 1943.
STILURILE MODERNE ALE LIMBII ROMÎNE LITERARE
DE
I. GOTEANU
Precizarea înțelesului expresiei de „stil al limbii” este o noutate
datorită școlii lingvistice sovietice pentru care stilul limbii nu se con-
fundă cu cel individual, ci reprezintă o totalitate de procedee de limbă,
destinate să exprime conținutul de idei dintr-un domeniu oarecare de
activitate omenească1. Din acest punct de vedere, orice stil al limbii este
un bun de care se folosesc toți vorbitorii cu o anumită profesiune sau cu
interes pentru un anumit domeniu de activitate. în consecință, el repre-
zintă o realitate obiectivă care se impune cu o forță asemănătoare cu
aceea a limbii, căci spre a comunica unui specialist cît mai repede și mai
exact fapte și idei din specialitatea sa, este necesar să recurgem la un
anumit limbaj.
Pentru orice medic, de pildă, o „tăietură” se cheamă incizie, „un
bolnav nu are fierbințeală sau călduri”, ci face febră, face temperatură
sau chiar febricitează. O umflătură este o tumoare sau o tumoră, benignă,
adică „nevătămătoare” sau malignă, „primejdioasă”. Un bolnav poate
fi deschis, adică supus inciziei organelor de la suprafața unei regiuni care
urmează să fie operată; el este închis „cusut” la sfîrșitul operației ș.a.m.d.
Pentru un jurist, acțiune înseamnă o procedură referitoare la jude-
cată, iar a intenta o acțiune, subînțeles : de dare în judecată este tot una
cu „a trage, a duce, a chema pe cineva (o persoană sau o instituție) la
judecată, a da în judecată”.
în domeniul finanțelor, se vorbește rar de „împrumuturi”, fiind
preferate creditele, care nu „se fac”, ci se contractează etc.
1 în legătură cu întreaga problemă a stilurilor, vezi Bonpocbi nsbiKosHaHun, II (1954),
nr. 1—4. lorgu Iordan, Limba romînă contemporană, București, 1954, p. 23; același, Limba
literară. Privire generală, Limba romînă, III (1954), nr. 6, p. 52 ș. urm. ; Mircea Seche, Despre
stilul sportiv, Limba romînă, VIII (1959), p. 80 și urm. ; vezi de asemenea și H. P. Tajib-
nepnn, OuepKn no CTHjiHCTHKe anrjinîicKoro H3MKa, Mocnua, 1958, p. 342 și urm.
STILURILE MODERNE ALE LIMBII ROMÎNE LITERARE
59
Unele cuvinte au așadar semnificații deosebite în limbajul tehnic,
cum se pot vedea ușor din exemplele anterioare, altele, fără a avea un
înțeles aparte, sînt utilizate cu predilecție de specialiști fiind adesea ca
;și necunoscute marelui public. Din semnificațiile și termenii cu caracter
tehnic se formează unitățile frazeologice specifice diverselor profesiuni
sau domenii de activitate.
Modul cum funcționează procedeele descrise arată că orice stil
reflectă limba însăși, căci structura gramaticală a acesteia este respec-
tată. Prin urmare stilul limbii reprezintă în primul rînd o chestiune de
vocabular în care se includ și unitățile frazeologice, expresiile și locu-
țiunile tehnice. El are însă și particularități sintactice, construcții și
formule specifice. De aceea ar putea să fie definit și ca o sumă de pro-
cedee lexicale și sintactice cu ajutorul cărora se comunică un conținut
de idei legat de o activitate omenească oarecare.
O concluzie imediată este caracterul istoric al stilului limbii, care
nu apare decît cel mai de vreme cînd diviziunea muncii este destul de
avansată pentru a se putea vorbi de o profesiune sau de un domeniu
de activitate bine conturat.. într-o limbă și o societate foarte primitive
este deci hazardat să căutăm stiluri lingvistice clare, căci la început ele
nu sînt bine diferențiate unul de altul și numai treptat își definesc indi-
vidualitatea, despărțindu-se din ce în ce mai lămurit de originea lor,
fără să piardă însă vreodată toate elementele comune cu stilul din care
s-au născut, de care sînt legate prin fondul lexical principal și prin struc-
tura gramaticală a limbii.
Aceste caracteristici generale au dus la păreri diferite despre numă-
rul și limitele stilurilor. Unii cercetători le văd peste tot, în genurile și
chiar în speciile literaturii, în lucrările științifice ale fiecărei ramuri de
cercetare în parte, în presă și în publicații, cu un cuvînt oriunde se poate
descoperi o tehnicizare cît de mică a limbii. După aceștia, poeziile lirice
au un stil lingvistic, cele epice altul, proza artistică altul, literatura dra-
matică altul, fabula altul, tragedia de asemenea etc. Tot astfel, lucră-
rile de filozofie au un stil, cele de inginerie altul, cele de medicină altul
ș.a.m.d.1.
înainte de a trece la enumerarea stilurilor limbii, e bine să ne oprim
încă la o chestiune de principiu. împărțirea unei limbi în stiluri nu depinde
de voința noastră ci este impusă de situația obiectivă, indiferent de eti-
cheta tradițională.
La începutul literaturii romîne găsim cîteva cărți religioase, tra-
duceri ale bibliei sau ale unor lucrări de explicare a bibliei. A spune numai
din această cauză că limba romînă veche a avut un „stil al cărților bise-
ricești”2 înseamnă a da epitetul de stil, unor volume, scrise în diverse
feluri, pentru că sînt de diverse feluri. Sînt mai întîi evangheliarele, apoi
psaltirile, cazaniile etc. Evangheliarele conțin niște parabole atribuite
1 Mircea Seche, loc. cit., vorbește chiar despre un „stil sportiv”. După părerea mea,
stilul sportiv nu este decît o variantă tehnică specială a stilului științific sau, cum îl numește
lorgu Iordan în Stilistica limbii romîne, București, 1944, p. 341, un limbaj tehnic.
2 D. Macrea, Pe marginea discuțiilor despre limba literară, Cercetări de lingvistică, III
<1958), p. 27.
60
LIMBĂ LITERARĂ
luijaan^^	Ni se povestește, de exemplu, într-una
ca un vameș, mare păcătos în~viața de toate zilele, se umilește în templu,
iar lingă el un fariseu, se îngîmfează pentru că respectă întocmai preceptele
religiei sale. La sfîrșit, autorul parabolei dă credincioșilor sfatul să
fie modești ca vameșul. Intr-alta, un samaritean milostiv dă peste un
evreu jefuit de tîlhari, rănit și pe jumătate mort și, cu toate că neamurile
lor sînt în dușmănie, el ajută pe evreu. Autorul trage concluzia că samari-
teanul a procedat uman. Ca orice parabole, și acestea sînt niște povestiri
moralizatoare, bucăți de literatură care urmăresc să emoționeze pe cititor
prin simboluri și imagini; bucăți scrise deci în stilul beletristic. La fel
sînt psaltirile, opere de poezie religioasă.
Alte cărți bisericești sînt cazaniile, colecții de explicare a povesti-
rilor din evanghelie. Pentru a nu lăsa credincioșilor posibilitatea unor
interpretări neconvenabile, biserica a stabilit cum trebuie înțeleasă fie-
care parabolă. In cazanii nu mai este vorba de literatură artistică, ci de
descifrarea sensului simbolurilor și imaginilor din parabole. Preoții de la
noi și în secolul al XVI-lea și după aceea o știau foarte bine, căci ei au
intitulat cazania „carte cu învățătură”. Destinația cărților cu învățătură
impunea folosirea altui stil nu a celui beletristic; ele comunicau altceva,
o clarificare a parabolelor și se serveau în acest scop de mijloacele retoricii
și didacticii, de un stil rudimentar desigur, dar științific în fond, diferit
de cel din evangheliare.
La aceste varietăți stilistice se adaugă aceea a cărților în care se
cuprind indicații de slujbă religioasă, tipicul. Prin urmare, cărțile reli-
gioase nu au în totalitatea lor un stil, ci mai multe, după cum se înca-
drează în literatura artistică în exegeza teologică sau în administrația
bisericească.
Nici în cazul cărților populare nu avem a face cu „un stil”, ci cu
un aspect arhaic al stilului beletristic. De asemenea, nici așa-numitul
„stil istorico-cronicăresc” nu este justificat din punctul nostru de vedere^
căci el este, de fapt, o variantă a stilului științific în formă primitivă.
Pentru ca afirmațiile din urmă să nu dea loc la nedumeriri, amin-
tesc aici că, fiind o categorie istorică, orice stil al limbii evoluează. Stilul
științific al cronicilor din veacul al XVII-lea nu poate fi la fel cu acela din
tratatele de istorie de astăzi, dar aceasta nu înseamnă că, îmbogățindu-se
și perfecționîndu-se, și-a schimbat esența, ci numai că s-a ridicat pe o
treaptă superioară. Pentru ca esența unui stil să se schimbe, este necesar
ca el să servească altor scopuri, exprimînd prin procedee specifice idei
din alt domeniu de activitate omenească.
Iată de ce, în ultimă analiză, numărul de stiluri ale unei limbi lite-
rare nu este prea mare. în consecință, putem considera că sînt numai trei
stiluri fundamentale, și anume :
1.	Stilul literaturii artistice, denumit adesea „stil bele-
tristic” și chiar „limbă a literaturii artistice”, sub motiv că reprezintă
ansamblul cel mai variat de procedee lingvistice. Ultimul nume nu mi se
pare potrivit fiindcă dă naștere la confuzii, lăsînd impresia că menține
sub altă formă identificarea limbii literare cu limba literaturii.
STILURILE MODERNE ALE LIMBII ROMÎNE LITERARE
61'
Caracteristica principală a acestui stil rezidă în faptul că recurge
la imagini ca procedeu general de comunicare.
2.	Stilul științific a cărui caracteristică principală rezidă în
faptul că se recurge la raționamente pentru a se comunica ceea ce e de
comunicat. Operele științifice sînt demonstrații logice. Indiferent de
domeniul de cercetare la care se referă, ele nu fac apel la sentimentele
cititorilor, nu le solicită sensibilitatea sau imaginația, ci rațiunea. Numai
în cazuri rare și mai totdeauna parțial, omul de știință se adresează și
inimii cititorilor, dorind să le atragă atenția asupra unor detalii.
3.	Stilul administrativ, denumit adesea și ,,oficial” sau
„cancelaristic-oficial”. Denumirile din urmă îi reduc însă mult domeniul,
căci el nu se întrebuințează numai în raporturile dintre oficialitate și
particulari, ci și între particulari, la redactarea contractelor, a actelor
de vînzare-cumpărare, de donațiune etc. Caracteristica lui principală este
faptul că recurge la diverse formule pentru a comunica ceea ce are de
comunicat. Aceste formule pot reprezenta, de cele mai multe ori chiar
reprezintă, rezultatele unor raționamente, care nu se redau însă nicio-
dată în toată desfășurarea lor ca în stilul științific.
Se consideră de multe ori că ideile comunicate prin presă au o formă
de exprimare destul de unitară pentru a se stabili existența încă a unei
unități stilistice, a așa-numitului stil publicistic. De fapt un stil
publicistic, din care unii tind să facă un intermediar între stilul beletristic
și cel științific, nu-și justifică existența, nefiind o unitate funcțională a
limbii. într-adevăr, publicațiile științifice se exclud de la început din
discuție, fiindcă ele conțin studii și articole scrise în stilul științific. O
parte dintr-o lucrare de specialitate este adesea publicată sub formă de
studiu sau articol, fără nici o modificare de redactare față de felul cum
fusese scrisă pentru a apărea într-o carte. Aceste publicații nu au deci
un stil propriu-zis.Nici cotidianele și hebdomadarele nu au un stil ‘aparte
deosebit de stilurile fundamentale ale limbii. Articolele de fond din gazete
se redactează într-o variantă stilistică, iar informațiile în alta. Primele
sînt scrise în stil științific, mai rar beletristic sau administrativ, celelalte
în stil administrativ. Tot astfel reportajele sau foiletoanele sînt redactate
cînd în stil beletristic, cînd în stil științific, după cum e și subiectul.
într-o situație deosebită pare a fi ,,stilul” gazetăresc, prin care se
înțelege de asemenea un număr de procedee specifice. Am văzut că diver-
sele tipuri de publicații nu sînt scrise integral în același stil. E însă foarte
limpede că, de exemplu, un articol de popularizare a unei idei sau desco-
periri științifice, deși se încadrează în stilul științific, nu prezintă cititorilor
întreaga argumentare logică din studiile de același fel în care omul de
știință emite o teorie nouă sau dă o interpretare nouă faptelor. Articolul
de popularizare se rezumă la explicarea cea mai simplă cu puțință a rezul-
tatelor obținute într-un domeniu de cercetare sau a unor ipoteze intere-
sante. între un asemenea articol și un studiu științific propriu-zis
nu apar însă deosebiri lingvistice de esență. Amîndouă compozițiile aces-
tea au caracterele stilului științific, deși articolul de popularizare conține
mai multe comparații, imagini etc. decît studiile pe care le popularizează.
62
LIMBA LITERARA
Un gazetar care se hotărăște să arate cititorilor săi în ce stadiu se
află o cercetare științifică este obligat de conținutul de idei pe care vrea
să-l redea cu mijloace proprii să accepte măcar parțial „tirania” stilului
științific, a cărui esență nu se pierde însă decît cînd autorul articolului
renunță la ideea de a populariza o cucerire a științei și se apucă s-o elogieze
într-o bucată de literatură artistică. Despre avionul TU 104 s-a scris foarte
mult în presă, arătîndu-se prin articole de popularizare, prin reportaje
cu caracter științific etc. ce calități are acest vehicul excepțional. Despre
el a scris și un mare reporter, Geo Bogza, un scurt eseu în Contemporanul.
Capacitatea de zbor, confortul, rapiditatea avionului TU 104 apar
foarte viu prin imaginile din eseu, dar, deși sînt și în el termeni și expresii
tehnice, cu un articol de popularizare științifică nu avem a face. Repor-
tajul în discuție este o frumoasă schiță literară, fără nimic gazetă-
resc în ea.
Ținînd seama de principiile pe care ne-am întemeiat în capitolul
de față, un „stil” gazetăresc devine o imposibilitate. Desigur, orice pro-
blemă poate fi tratată gazetărește, dar această chestiune nu mai privește
stilurile limbii, ci aspectul calitativ pe care îl iau uneori compunerile
scrise, căci și o nuvelă, o piesă de teatru pot fi scrise gazetărește. Esența
stilurilor nu se desființează însă din pricina redactării nefericite a unor
lucrări oarecare.
în sfîrșit, se pune întrebarea dacă limba literară vorbită nu ar trebui
considerată un stil lingvistic. împotriva unei atare interpretări se ridică
faptul că, în calitate de instrument al conversației, limba literară vorbită
folosește elemente din toate stilurile, după împrejurări, după starea de
spirit a vorbitorilor etc. într-o conversație relativă la un caz medical,
este de așteptat să se întrebuințeze foarte des termeni și expresii medicale,
chiar atunci cînd cei care le întrebuințează nu sînt perfect dumiriți asupra
lor, între altele și pentru că termenul tehnic exercită asupra unor vorbi-
tori o puternică atracție. Dar limba literară vorbită poate să conțină,
pe lîngă termenii științifici, cuvinte de argou și chiar de jargon, apro-
piindu-se în această privință de procedeele obișnuite în stilul beletristic
în care se pun la contribuție toate faptele de limbă expresive.
Limba literară vorbită în ocazii solemne, de la o tribună publică
sau de la catedră este altceva. De data aceasta caracterul ei vorbit e,
ca să spun așa, artificial, fiindcă nu reprezintă decît copia orală a unei
compuneri scrise sau măcar gîndite ca și cînd ar urma să fie scrisă. Să
se compare, de exemplu, diferențele dintre expunerea orală a unui subiect
pregătit dinainte cu intervențiile spontane în legătură cu același subiect.
Bineînțeles că nici aici nu sînt permise uniformizările silite, și caracterul
literar al unei expuneri nu se desființează prin utilizarea cîtorva expresii
din limba vorbită. în concluzie, nu există un stil vorbit al limbii literare,
există numai limbă literară vorbită1. Marea asemănare dintre aceasta
din urmă și stilul beletristic nu trebuie să ne înșele, căci esența lor nu
este aceeași. Pe cînd stilul beletristic se exprimă prin imagini, limba lite-
1 I. R. Galperin, op. cit., p. 7 și urm. vezi și Limba romînă, VIII (1959), p. 101 (recenzie
de Gh. Bolocan).
STILURILE 7AODERNE ALE LIMBII ROMÎNE LITERARE
63
rară nu tinde în mod consecvent la acesta, deși, cum am văzut, nu lipsesc
nici din ea imaginile.
Profesiunea sau activitatea celor care utilizează un stil sau altul
pun pecetea specialității în fiecare moment pe limba literară. De aceea
se vorbește și despre ,,stilul” juridic. El atrage atenția mai mult decît
altele, pentru că pare destul de bine precizat spre a-și merita numele de
stil. Nu e greu însă să vedem că, în timp ce o carte de legi, o rezoluție
sau un cod de procedură sînt redactate în stil administrativ, căci în ele
ni se prezintă cu mijloace lingvistice caracteristice rezultatele unor rațio-
namente, o lucrare de drept destinată explicării acestor rezoluții, coduri
etc. expunînd raționamentele înseși prin care justifică, se explică și se
interpretează conținutul acestui gen de opere, se încadrează în stilul
științific.
* S-ar părea că, delimitînd stilurile fundamentale ale limbii în felul
arătat, am părăsit ideea inițială, potrivit căreia orice stil reprezintă un
ansamblu de procedee lingvistice specific unui domeniu de activitate
omenească. în realitate nu am făcut decît să generalizăm, căutînd în
toate procedeele un miez comun care să ne dea posibilitatea să ajungem
la descoperirea esenței acestor stiluri. Faptul că imaginea pentru stilul
beletristic, raționamentul pentru cel științific și formula pentru cel admi-
nistrativ despart aceste unități funcționale ale limbii nu constituie o
renunțare la utilizarea criteriului domeniilor de activitate omenească
decît îa prima vedere. Cele trei semne deosebitoare ale stilurilor sînt
abstractizări care decurg în mod organic din specializarea exprimării;
de aceea ele și diferențiază stilurile.
Delimitarea aceasta nu exclude însă prezența variantelor, părți ale
unui stil fundamental utilizate într-un domeniu oarecare. între ele și
stilul care le încorporează nu găsim însă deosebiri de esență, ci numai
de material.
Stilurile fundamentale mnbii se deosebesc nu numai din cauza
elementului esențial care le dă o anumită structură, ele se deosebesc și
prin practică. Pe cînd stilul administrativ are variante puține și nu prea
îndepărtate una de alta, grație formulelor sale stricte, stilul științific are
variante mai multe și dă mai mare libertate de mișcare celui care îl folo-
sește, admițînd pînă și o anumită cantitate de imagini, iar cel beletristic
este aproape neîngrădit sau, în orice caz foarte liber. De aceea, stilul
administrativ se deprinde ușor, stilul științific se învață și el cu oarecare
sîrguință, dar stilul beletristic cere, în plus, o anumită doză de sensibi-
litate, fantezie și imaginație. El se află la polul opus stilului administrativ,
fiind din principiu refractar la formule lingvistice fixe pentru că acestea
îi îngustează domeniul.
Iată de ce, într-un anumit fel, utilizarea stilului beletristic nu este
la îndemîna oricui, în timp ce stilul științific și cel administrativ, nepre-
zentînd dificultăți speciale ajung să fie stăpînite bine de un mare număr
de vorbitori. Pentru aceștia, ele constituie sau ar trebui să constituie
partea cea mai interesantă a limbii literare, căci această parte se poate
învăța.
64
LIMBA LITERARĂ
Principiile expuse pînă aici se aplică și la limba romînă. în secolele
dinainte de apariția textelor scrise romînește, în statele feudale romînești
s-a întrebuințat ca limbă literară vechea slavă, în care s-au redactat
pe teritoriul țării noastre documente oficiale și particulare și cîteva cro-
nici. Totodată circulau, tipărite la noi sau în altă parte, numeroase cărți
slavonești necesare clerului. Vechea slavă nu era însă o limbă literară
desăvîrșită, fiindcă în ea nu se compunea la noi beletristică originală.
Pe atunci beletristica originală se găsea numai în creațiile folclorice. La
țară, în tîrguri și în cetăți, literatura populară era poate mai vie decît
în vremurile ulterioare, tocmai fiindcă literatură cultă nu aveam încă,
în aceste condiții, stilul beletristic popular al limbii romîne pătrundea cu
siguranță și în straturile sociale suprapuse din societate, la curtea domni-
torului, la curțile boierești etc. Probe concrete pentru evul mediu timpuriu
nu avem, dar marea circulație a cărților populare de mai tîrziu pe de o
parte, și condițiile în care s-a ivit poezia noastră cultă ca simplă imitație a
celei populare, pe de alta, sînt argumente puternice pentru a susține
că stilul beletristic popular a avut o largă răspîndire. Creațiile populare
circulă. Ele circulă în mod incontestabil mult mai intens decît primele
producții culte scrise. Motivele folclorice se răspîndesc în cele mai ascunse
sate și cătune trecînd dintr-o regiune într-alta în forma concretă a poe-
ziei, a basmului sau a snoavei exprimate în limbă. Este evident deci că
circulația numeroaselor variante ale unui motiv folcloric a avut și conse-
cințe lingvistice în sensul unificării limbii. După cum observă A. J. Osso-
vețki într-un articol intitulat Despre studiul limbii poporului rus deși
o bucată folclorică este executată în dialectul celui care o execută, se
constată totuși tendința creatorului ei de a depăși limitele graiului local,
luînd elemente lingvistice și din alte dialecte, îndeosebi cuvinte. Prima
parte a acestei observații a fost adusă ca argument împotriva existenței
limbii literare în creațiile populare1, dar autorul care ne combate a fost
vizibil stînjenit de continuarea folcloristului sovietic, fiindcă arătînd
dorința creatorului popular de a ieși din limitele înguste ale unui dialect
acesta sprijină teza noastră cu un argument nesperat de puternic. într-
adevăr, la cele ce am spus cu alt prilej în legătură cu caracterul îngrijit
al limbii din literatura populară trebuie să se adauge acum circulația
motivelor și, mai ales, tendința despre care vorbește Ossovețki.
Așadar înainte de apariția textelor romînești scrise s-au folosit
două stiluri din vechea slavă : cel administrativ în documente și cel știin-
țific în cronicile întocmite la noi, iar din limba romînă numai stilul bele-
tristic popular. Paralelismul dintre stilurile celor două limbi nu dispare
imediat după traducerea în romînește a cărților religioase, deși atunci el
este zdruncinat din temelii. Evangheliarele, cazaniile, psaltirile, fiind
însă redactate greoi, nu au mare succes și, la început, e nevoie de insis-
tențe și declarații de dreaptă credință din partea editorilor pentru a fi
acceptate. Stilul lor beletristic, mult mai puțin evoluat decît cel popular,
1 B. Cazaca, în Istoria limbii romîne literare și problemele studierii ei din Viața romî-
nească, X, nr. 7, p. 139.
STILURILE MODERNE ALE LIMBII ROMÎNE LITERARE
65
este accidental. El nu rezultă din alegerea întemeiată pe criterii artistice
a cărților care se traduc.
într-o formă primitivă, limba populară conținea însă și elemente din
celelalte stiluri în formulele orale de jurămînt întrebuințate în procesele
juridice, în indicațiile referitoare la industria casnică, în limbajul mese-
riașilor ș.a.m.d. care nu sî.it același lucru cu limba conversației, dar forma
scrisă a limbii noastre literare nu reprezintă valorificarea directă a acestor
stiluri, ci rezultă din traduceri profund influențate de vechea slavă. Dacă
romînă ar fi evoluat altfel, dacă ea ar fi fost din primele momente ale
organizării cnezatelor de la noi limba oficială a statului, stilurile ei scrise
nu ar fi trebuit să aștepte vreme atît de îndelungată pînă să întîlnească
pe cele ale limbii creațiilor populare.
în această privință cel mai dezavantajat stil a fost stilul beletristic
pentru că deși era cel mai aproape de stilul corespunzător din creațiile
populare, el nu regăsește izvorul popular decît abia la începutul secolului
al XlX-lea prin poezie. Stilul administrativ și cel științific se modernizează
cam în aceeași vreme, dar ele au o prelucrare anterioară mai îndelungată
și, mulțumită regulilor mai stricte cărora li se supun, evoluează foarte
repede. Cine urmărește dezvoltarea generală a stilurilor limbii romîne
literare cînd aceasta iese din perioada sa veche, vede numaidecît că
fiecare dintre ele se dezvoltă în alt ritm și pe baze întrucîtva diferite.
Cel mai repede se transformă stilul administrativ. Numai în decurs
de 30—40 de ani, el trece de la un aspect arhaic la unul nou în mod pur
și simplu surprinzător. La 1821, adresînd Rusiei un memoriu pentru reor-
garnizarea Țării Romînești, boierii munteni scriu încă greoi și confuz :
Să se așaze în orașul Graiovei un județ al poliții, cu osebită poliție și cu
toată orănduiala, precum este și în București i un vițecomandir spre îngrijirea
miliții cei de paza mărginii. însă județul acestui oraș i poliția și vițecomandir [ul]
să fie adresarisUi la cei din București, carii să numesc ai țării.
Toate celelalte dregătorii, și mari și mici, să se schimbe pă fieșcare anu,
ca să să împărtășască toți. Iar calemurile divanului, ale vistierii și ale divanului
Graiovei, cum și departamenturile de criminale să nu să schimbă [sic] niciodată —
fără pricină dovedită și fără judecată — fiindcă cu schimbarea să zmintește
cursul trebilor.
Din ,,Memoriul de la 1821 al boierilor din Brașov către Rusia pentru
reorganizarea Țării Romînești”, Emil Vîrtosu, 1821, date si fapte noi, București,
1932, p. 139-140.
Nici redactarea din Regulamentul organic nu este încă eliberată de
arhaisme, deși fraza are mai multă cursivitate. Ultima observație nu
se poate însă generaliza, pentru că memoriul unor particulari se
redactează mai puțin atent decît o lege de organizare a statului, cum era
Regulamentul organic. Comparația trebuie deci circumscrisă numai la
clementele noi de vocabular (inclusiv unitățile frazeologice) :
Adunarea alcătuindu-se o dată, își va alege peste tot anul, după cele mai
multe glasuri dintre mădularele, sale, doi secretari și două ajutoare acestora,
fără a-și pierde dritul de a vota și ei. Ea nu va putea chibzui nici o pricină de
nu se vor afla strînși în sala adunării, cel puțin, două a treia părți din tot numărul
votanților.
Regulamentul organic, București, 1832, p. 15.
5. - c. 1041
66
LIMBA LITERARA
Principala caracteristică a stilului administrativ în acest moment
este utilizarea largă a perifrazelor. Sărăcia vocabularului pe de o parte,
instabilitatea unităților frazeologice pe de alta cer ca ideile noi pe care
vorbitorii țin să le exprime să fie tot timpul explicate, desfăcute în părțile
lor componente, deci înfățișate analitic. Astfel, pentru a exprima ideea
pe care mai tîrziu limba romînă o va reda fie prin ,,adunarea o dată alcă-
tuită”. .. fie prin „după constituire, adunarea își va alege”. .. fie prin
altă formulă similară, în textul citat se preferă o formă cu gerunziul. In
loc de „potrivit cu numărul voturilor membrilor săi”, cum se va spune
mai tîrziu, avem „după cele mai multe glasuri dintre mădularele sale”, în
fine, în loc de „va alege doi secretari și doi secretari ajutori” sau „și doi
ajutori de secretari”, avem formula din text.
Peste aproximativ treizeci de ani, la 1859, iată însă cum încep
instrucțiunile relative la întocmirea catagrafiei Principatelor Unite, ela-
borate de Ministerul de Interne :
Potrivit literei și spiritului articulului 84 din Regulamentul organic, care
pune în comisia de catagrafie pe deputatul ales de către district în obșteasca
adunare, guvernămîntul introduce acest element de autoritate în comisii și adop-
tează principiul de comisie pentru facerea catagrafiei. Prin urmare :
Art. 1. Se invită toți deputății Adunării elective de a binevoi a se întruni
în comisii spre a săvîrși lucrarea catagrafiei.
Ministerul din lăuntru, Instrucțiile pentru facerea catagrafiei aprobate de
consiliul miniștrilor (sic), la 3 iulie curgătoriu [1859], Povățuiri pentru catagrafia
Moldovei, . . . publicate de Direcția centrală de statistică din Ministerul interior
al Moldovei, Iași 1859, p. 21.
Progresul rezidă în primul rînd în vocabular și, prin acesta, în sin-
taxă, care, datorită eliminării perifrazelor și introducerii unor unități
frazeologice mai stabile, devine suplă, operînd cu unități sintactice mai
bine închegate. Se poate deci afirma că stilul administrativ a luat formă
modernă încă de la mijlocul secolului al XlX-lea, căci exemplul din instruc-
țiunile relative la întocmirea catagrafiei nu este izolat. Cîțiva ani mai
tîrziu, la 1867, într-o dispoziție a Societății academice romîne, întîlnim
aceeași expunere sigură, asemănătoare cu stilul actual:
Societatea va pune, din fondurile sale, la dispozițiunea fiecărui membru,,
cîte trei exemplare din dicționarele pînă astăzi publicate, și anume : 1. Dicționarul
de Buda, 2. cel de la Blaj, 3. al lui Raoul, 4. al lui Polizu, 5. al lui Pisone.
La fiecare cuvînt se va da : 1. etimologia unde este posibilă, 2. însemnarea
primitivă elucidată cu oarecare frazi, alegîndu-se de preferință proverbele poporali,
3. diverse alte însemnări, de asemenea elucidate prin frazi și proverbe poporali”.
Archivu pentru filologia și istoria, IX (1867), p. 184.
Este evident deci că fragmentul din instrucțiunile Ministerului
din lăuntru al Moldovei la care m-am oprit înainte nu reprezintă un acci-
dent, ci un moment din evoluția stilului administrativ.
Modernizarea stilului științific se produce paralel cu a celui admi-
nistrativ. Evoluția diferă numai în amănunte, stilul științific fiind mai
liber în exprimare. Astfel, la 1828, în binecunoscuta prefață a gramaticii
sale, I. Heliade Rădulescu nu se sfiește să-și formuleze ideile prin expresii
de conversație cotidiană, adesea neîngrijită : „uite-te minune ! ! ! ăștia
vor să ne lase săraci !. . . vino de spune-mi mie.. . ce faceți voi ăștia
STILURILE MODERNE ALE LIA4BII ROMÎNE LITERARE
67
iscusiții ce ați ieșit acum cu filozofiile voastre? ... ține-te de dînsele (de
regulile ortografice vechi) ca orbul de gard.. .” etc. Deși iritarea polemică
a autorului nu este o scuză ea explică vulgaritățile din text. Nu este o
scuză pentru că, în aceeași vreme, Petru Maior scria mult mai sobru în
Dialogul pentru începutul limbii romîne din prefața Dicționarului de la
Buda, cu toate că este la fel de combativ ca și I. Heliade Rădulescu :
Vrednică de rîs este cuvîntarea aceasta. Limba latină, cînd era mai în floare,
și tocma în veacul ce se zice de aur, fu prin coloniile romane băgată în Francia
sau în Galia și în Spania ; și nu lung timp după aceea în Dacia. Cine poate dară
visa că limba latină stricată să fi pornit cătră Galia, cătră Spania și cătră Dacia ?
Lexiconul budan, Buda, 1825, p. 57 — 58.
Nu intenționez să trag de aici concluzii asupra talentului celor doi
autori, căci nu aceasta urmărim aici, este vorba de a arăta ce poziție ia
unul față de modul cum se redă un conținut de idei științifice și ce poziție
ia celălalt. în general, ardelenii, mai deprinși cu nota polemicii științi-
fice, se abțin de la expresii violente, fără ca aceasta să însemne că sînt mai
puțin fermi sau că, din cînd în cînd, nu se lasă și ei atrași de expresia
populară tare.
Stilul științific nu trebuie însă judecat numai global ci și în varie-
tățile sale, căci polemica, de exemplu, îi dă o notă expresivă care îl scoate
din făgașul său obișnuit. De aceea, o expunere neutră ca următoarea fă-
cută de August Treboniu Laurian în legătură cu istoria este infinit mai
semnificativă pentru evoluția generală a acestui stil:
Dacii de asupra Dunării își apără libertatea cu bărbăție, și tn starea lor cea
barbară se arată un poplu vrednic de a ține cumpăna cu Roma. Decebal rcgele
lor nu numai că nu se supune lui Domițian, ci îl și bate înfricoșat, și nu numai
că asecurează libertatea regatului său, ci și face tributariu pe statul cel mai mare
și mai putinte din lume.
Magazin istoric pentru Dacia, I, 1845, p. 15.
în același sens mi se pare că trebuie interpretat și fragmentul de mai
jos din Cuvînt pentru deschiderea cursului de istorie națională din 1843 al
lui Mihail Kogălniceanu, cu toate că autorul este mult mai persuasiv :
Studia istoriei, domnilor mei, a fost în toate timpurile ocupația de predi-
lecție a oamenilor gînditori. Niciodată însă n-a avut importanța și universalitatea
de care se bucură astăzi. La cei vechi, ea era partea numai a politicilor, a oștenilor
a filozofilor, din pricina scumpetei manuscripturilor. Astăzi însă ori și unde nația
este ceva mai înaintată, istoria este cetirea obștească a tuturor stărilor, pîn și
celor înjosite.
Mihail Kogălniceanu, Opere, ediție critică adnotată de A. Oțetea, București,
1946, I, p. 638.
în sfîrșit, ca dovadă că stilul științific luase înfățișare modernă în
perioada la care mă refer, citez un fragment dintr-o lucrare scrisă de un
profesor muntean, I. Genilie, modest autor al unei geografii:
Orice stat, țară și parte din ele încă, au un semn de cunoștință care se
numește marcă, a căria figură se pune pe steagurile, monedele, armele lui ș. cl.
Pavilonul sau pandiera și steagul sînt pînze lungi care au pe sine marca și colorele
(sic !) naționale și se întrebuințează, spre cunoștință, la consoli, oștiri, corăbii ș. al.
I. Genilie, Principe de geografie și astronomie sau începuturi de geografie politică,
fisică și astronomică pentru tinerimea școalelor publice, București, 1847, p. 52.
68
LIMBA LITERARA
Să nu uităm însă că în manuale, stilul științific are prin forța îm-
prejurărilor caracter didactic și e în consecință, mai simplu, aceste lu-
crări fiind scrise spre a fi învățate. Iată un scurt fragment dintr-o broșură
tradusă de Dionisie Romano, ierodiacon și profesor la Buzău și tipărită
la 1837 în acest oraș :
I. [ntrebarc] : Ce sînt norii și cum să formează?
R. [ăspuns] : Soarele, prin, căldura sa, schimbă apa într-un abur prea supțire
și ușor, ce să înalță în aer : poate cincvași aș face o idee mai curată de acest
fenomen apropiind de foc o coală de hîrtie udă sau o batistă, atunci va vedea că
iese din batistă sau hîrtie abur pînă rămîne uscată, aceasta să poate vedea și
cînd după o ploaie repede vara să ivește soarele, căci atunci pămîntul scoate o
mulțime de aburi.
Biblioteca tinerilor începători sau culegere ele înlîiele cunoștințe trebuincioase
pentru învățătura copiilor ce încep a cili, tradusă din franțuzește de ierodiaconul
Dionisie Romano, profesor național în Buzeu, tipărită în tipografia Sfintei episcopii,
Buzeul, no. 1, 1837, mai 14.
Fără îndoială că stilul științific era numai la începuturile moderni-
zării sale, dar, după cum cred că se vede, el nu va mai suferi de aici
înainte modificări la fel de mari ca cele la care fusese supus cu cîteva
decenii în urmă, trecînd de la aspectul arhaic la cel modern.
După cum îmi comunică N.A. Ursu de la Iași, în articolul-program,
intitulat Prospectus, publicat în nr. 1, din 15 noiembrie, al gazetei Medicii!
romîn, anul I (1859), un medic romîn, Dr. 8 e v e r i n, constată că, de
fapt stilul științific e bine format la această dată :
„Deja școala de medicină națională începe a scoate ajutori de medici, și
limba medicală la noi a luat niște proporțiuni în adevăr colosale ; va fi mișcat
orice romîn cu sentimente care va asculta predîndu-se cursurile de medicină tot
cu aceeași preciziune, tot cu aceeași eleganță, ca și în limba franceză”.
(loc. cit. p. 1)
Dacă în privința stilului administrativ și a celui științific nu este
greu să ne hotărîm, căci prin natura lor însăși aceste două aspecte ale
limbii literare se fixează mai ușor, avînd reguli mai stricte, cu stilul bele-
tristic lucrurile sînt ceva mai complicate. El se prezintă de la început
ca o parte a limbii în care libertatea de exprimare este mult mai mare
decît în celelalte. Regionalismele, cuvintele și expresiile populare, arhais-
mele și locuțiunile învechite, cîteodată chiar creațiile personale, toate sînt
permise, dacă servesc scopului și în măsura în care îl servesc. De aceea,
în prima jumătate a secolului trecut, cînd literatura se dezvoltă mai ales
în Muntenia și Moldova, ceea ce ne izbește în scrierile vremii este marele
număr de forme și cuvinte regionale. Stilul beletristic al literaturii culte
întîlnea stilul corespunzător din creațiile populare. Momentul acesta e
însă repede depășit, pentru că elementele regionale și cele populare sînt
eliminate sau pe cale de a fi eliminate din stilul științific și din cel ad-
ministrativ. Presa, care se dezvoltă prodigios între 1828—1848, a avut
un rol covîrșitor, introducînd inovațiile moderne și răspîndindu-le, dar
ea nu a slujit deopotrivă toate stilurile, căci bucățile literare originale
sînt puține, iar traducerile care suplineau lipsurile literaturii naționale
moderne se află și ele de-abia la început. Pe de altă parte, periodicele nu
se străduiau să evite regionalismele, nu numai pentru că redactorii lor
STILURILE MODERNE ALE LIMBII ROMÎNE LITERARE
69
nu ar fi știut totdeauna cum s-o facă, dar și pentru că publicul căruia i
se adresau deși nu era prea numeros, nu se reducea la literați și oameni
de știință. Cercul „prenumeranților” de la gazete se lărgise și la funcțio-
nari, la comercianți, meșteșugari etc. cărora trebuia să li se dea ceva
apropiat de graiul lor ca să cumpere gazetele, pentru că — să nu uităm —
ele aveau nevoie să se vîndă ca să-și asigure existența. Regionalismele
din presă sînt deci în mare măsură concesii, ușor de făcut de altminteri,
căci nu supăr, -u pe nimeni; publicațiile se citeau atît de intelectualii
versați ai vremii cît și de oamenii cu mai puțină cultură. Așa se explică
faptul că, în timp ce gazetele pentru toată lumea merg în direcția admi-
terii regionalismului, la Gazeta Teatrului național, periodic destinat unui
public mai mult ori mai puțin de specialitate, regionalismul este evitat
în mod mult mai consecvent decît la Curierul romînesc sau la Albina1.
Un pasaj ca cel pe care îl reproduc mai jos din lucrarea lui Gh. Bulgăr,
Despre limba și stilul primelor periodice romînești mi se pare lămuritor :
Abia este un an de cînd s-au început regulat reprezentațiile rumînești și
limba noastră a dobîndit atîtea traducții din cei mai vestiți poeți francezi și nemți,
cum și bucăți originale. Teatrul rumînesc pe lîngă școalele naționale a deschis
un drum foarte întins literaturii noastre și s-au făcut o deprindere literară la
toți tinerii care ies din școală . . .
în vreme de un an, limba rumînească a dobîndit peste patruzeci de bucăți
dramatice din care unele s-au tipărit, altele sînt sub tipar și altele așteaptă teascu-
rile vacante ca să se tipărească.
Necesitățile de răspîndire a culturii prin presă au impus foarte de
vreme și explicarea înțelesului cuvintelor străine, a așa-numitelor neolo-
gisme. Presa romînească, dezvoltîndu-se în momentele de creștere a spi-
ritului democratic și revoluționar, își îndeplinește rolul de mobilizator al
spiritului public punînd în curent pe toată lumea cu ideile noi. Iată de
ce cînd ne referim la stilul primelor gazete romînești e bine să ținem
seama și de destinația lor și să nu punem semnul egalității, între un text
administrativ și un articol de gazetă, tratîndu-le pe amîndouăca și cînd
vocabularul și sintaxa lor nu ar fi fost diferențiate chiar de autorii lor.
Caracterul democratic al primelor gazete romînești merge mînă în
mînă cu literatura vremii, socotită și ea de către intelectualitatea progre-
sistă un mijloc de ridicare a conștiinței patriotice a maselor, un factor
artistic activ prin care se pregătește trecerea societății romînești de la
feudalism la o epocă nouă. Nu mă refer aici, bineînțeles, la cazurile par-
ticulare, la concepțiile unui scriitor sau altul, ci la atmosfera generală,
la indiscutabilul avînt revoluționar care cuprinde din ce în ce mai puternic
societatea romînească la începutul secolului trecut, încă înainte de revoluția
de la 1848, și cred că nu e nevoie să insist asupra acestui lucru atît de
bine cunoscut astăzi. Literatura, fiind atunci puternic influențată de idei
progresiste, de concepția că ea are misiunea să trezească în poporul ro-
mîn sentimentele nobile de eliberare națională, utilizează ca instrument
de comunicare a acestor idei limba simplă a maselor populare, apropiindu-se
de literatura acestora și întemeindu-se pe ea.
1 Gh. Bulgăr, Despre limba și stilul primelor periodice romînești, Contribuții la istoria
limbii romîne literare în secolul al XlX-lea, II, p. 87.
70
LIMBA LITERARA
Urgența apropierii este atît de clară încît, nefiind timp pentru pre-
lucrare îndelungată, elementul popular și cel regional pătrund nestîn-
jenit în stilul beletristic cult care se întîlnește cu cel popular în special
prin eforturile scriitorilor din Muntenia și Moldova. Intelectualitatea din
Ardeal își făcuse o tradiție din cercetările științifice, de aceea ea nu are
reprezentanți de seamă în literatura din primele decenii ale secolului
trecut, afară de I. Budai-Deleanu al cărui talent era însă necunoscut
de contemporanii lui.
Așadar, la începutul secolului al XlX-lea, limba romînă literară
prezenta două direcții de dezvoltare deosebite, una de eliminare a regio-
nalismului din stilul administrativ și cel științific și a doua, de acceptare
a lui în stilul beletristic. Vor ceda primele două sau va ceda ultimul în
care se observă influența puternică a scriitorilor moldoveni? Vor reuși
talentații reprezentanți ai dialectului moldovean să schimbe cursul limbii
literare în sensul aducerii ei la structura fonetică și fonologică a acestui
dialect ? Dialectul moldovean nu mai putea determina o asemenea schimbare
din cauza tradiției scrisului pe de o parte, a constituirii regulilor după
care se conduc stilul administrativ și cel științific și a adaptării cuvinte-
lor străine în formă muntenească, pe de altă parte. Nu mai rămînea
decît posibilitatea introducerii unor detalii prin care dialectul moldovean
n-ar fi putut să fructifice limba literară, detalii reprezentînd forme regio-
nale pe care numai stilul beletristic/putea primi mai ușor. în acest sens
s-a și dezvoltat influența dialectului moldovean. Datorită lui, stilul bele-
tristic a devenit unul dintre domeniile limbii literare în care regionalismul
și în mod special cel din Moldova este considerat un element destinat
să valorifice artistic o bucată literară.
Stilul beletristic are deci o poziție aparte în limba romînă literară,
datorită modului cum s-a produs modernizarea lui în primele decenii
ale secolului trecut. El este singurul stil în care regionalismul se consideră
justificat pentru valoarea sa artistică.
Am încercat să schițez aici problemele pe care le ridică stilurile limbii
romîne literare în momentul modernizării lor. Trecerea lor de la o etapă
de dezvoltare la alta durează 30—40 de ani, producîndu-se atît de repede
încît avem impresia că acum se formează limba literară însăși, și nu că
stilurile vechi îmbracă haină nouă, își precizează variantele și se per-
fecționează.
DIN ISTORIA TERMINOLOGIEI ROMÎNEȘTI
PRIVITOARE LA TEATRU
ACT, COMEDIE, DRAMĂ, PERSONAJ, SCENĂ, TRAGEDIE
(DE
DESPINA URSU
începuturile terminologiei romînești privitoare la teatru stau în le-
gătură cu apariția literaturii dramatice la romîni. Pentru acest motiv,
în articolul de față vom împleti discuția asupra felului în care au pătruns
și s-au adaptat în limba noastră unii termeni referitori la principalele
specii ale acestui gen literar și la împărțirea lor, cu expunerea sumară
asupra începuturilor literaturii dramatice în limba romînă. Informația
noastră se bazează în primul rînd pe cercetarea unui mare număr de piese
de teatru alcătuite sau traduse la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și în
prima jumătate a secolului al XlX-lea1. Începînd cu anul 1829, am făcut
și unele sondaje în principalele periodice ale vremii : Curierul romînesc,
Albina romînească, Gazeta Teatrului Național, Muzeul național, Foaia
literară și Foaia pentru minte, inimă și literatură de la Brașov, Dacia
literară și Romînia literară de la 1855. Deoarece termenii de care ne ocu-
păm apar sporadic și în alte texte beletristice decît literatura dramatică
propriu-zisă, încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, am cerce-
tat și cîteva din aceste scrieri, precum și dicționarele reprezentative ale epocii2.
Literatura dramatică în limba romînă a început prin traduceri din
Metastasio3, dar nu direct din limba italiană, ci prin intermediu neo-
1 Cercetarea noastră a urmărit, pe cît posibil, înregistrarea tuturor termenilor care au
denumit noțiunile de care ne ocupăm, nu înregistrarea tuturor scrierilor dramatice romînești
din această perioadă.
2 Lesicon romănesc-lătinesc-unguresc-nemțesc, Buda, 1825; J. A. Valian [Vaillant],
Vocabular purtărețrumînesc-franțozesc, București, 1839; I. D. Negulici, Vocabular roman
. . ., București, 1848; T. Stamati, Disionăraș românesc . . ., Iași, 1851; E. Protopo-
pescu și V. Popescu, Nou dicționar portativ . . ., București ,1862.
3 Ovid Densusianu, în Literatura romînă modernă, voi. II, București, 1921, p. 27,
citează unele ,,încercări elementare cu un vag caracter dramatic” de la sfîrșitul sec. al XVIII-
lea, care constituie începuturile literaturii dramatice originale în limba romînă. Nu am avut la
îndemînă nici unul din textele menționate de Densusianu, dar presupunem că — dată fiind
structura lor — ele nu cuprind termenii specifici diviziunilor unei scrieri cu conținut dramatic.
72
LIMBĂ LITERARA
grecesc. Din anul 1783 datează copia comediei Ahileu la ostrovul Șirului1,
tradusă în Moldova, probabil de Alexandru Beldiman. Traduceri sigure
ale lui Beldiman sînt dramele Milosîrdea lui TU și Siroe2, ambele din 1784.
Ca și traducătorii altor scrieri care apar atunci în limba romînă, Beldiman
recurge — pentru denumirea unor noțiuni necunoscute pînă atunci de
romîni — la calcuri lingvistice sau la împrumuturi din limba după care
se făcea traducerea. Astfel, el folosește pentru act ,,diviziune mai mare
în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice” termenul -facere (calchiat
fie după lat. adum sau fr. acte, fie după ngr.	iar pentru personaj
„erou într-o operă dramatică”, termenul obraz, care era întrebuințat cu-
rent cu sensul de „persoană”, alături de ipochimen și față, pînă pe la
1830, dată după care se impune neologismul de origine romanică per-
soană, folosit, pînă la fixarea lui definitivă în limbă, și sub forma eti-
mologică personă sg., persone pl. (cf. lat., it. persona, fr. personne). Neolo-
gismul comedie are la Beldiman aspect fonetic neogrecesc : comodie (< ngr.
xtopxpSia), așa cum apare la numeroși scriitori romîni din Principate,
pînă în jurul anului 1830 și, sporadic, la oameni de formație culturală
mai veche, chiar după această dată, iar pentru scenă „subdiviziune a
unui act, într-o operă dramatică” folosește în toate traducerile mențio-
nate termenul schini (<ngr. GXTpvj). Scenă cu sensul de „parte mai
ridicată în cuprinsul unei săli de spectacol, unde se desfășoară reprezen-
tațiile” apare mult mai tîrziu.
în Muntenia, primele piese de teatru scrise în limba romînă sînt tot
traduceri din Metastasio, făcute tot prin intermediu neogrecesc. în 1797,
paharnicul lordache Slătineanu tipărește la Sibiu comedia Ahilefs la Schiro,
în care pentru „act” folosește calcul faptă, pentru „persoană” obraz, ca
și Beldiman, iar pentru „scenă” (și „cortină”) termenul perdea, calc
după ngr.	Cuvîntul comedie apare la Slătineanu cu aspectul
fonetic romanizat, pe care-1 are și astăzi. E posibil ca această formă, rară
în perioada respectivă în scrierile din Principate, să-i fi fost impusă de edi-
torul de la Sibiu.
Cam din același timp datează încă trei traduceri muntene din Me-
tastasio, făcute tot de pe texte neogrecești, și anume : Milostivirea lui
Tit, Siroiu și Caton3, în care întîlnim termenii faptă „act,” perdea „scenă”,
dar persoană „personaj”.
Un alt muntean, loan Cantacuzino, emigrat după 1791 în Busia,
unde a trăit pînă în 1828, traduce în 1794 comedia lui Rousseau Narchis
sau îndrăgitul dă însus de sine, care ni s-a păstrat într-o copie moldo-
venească de pînă la 18034. Traducătorul folosește termenii comedie (și
comedie, sub influența rusescului komAoth), obraz „persoană”, iar pentru
„scenă” creează un termen nou : pîrlej (scris în copia cercetată și perlej),
probabil prin raportare la faptul că scena este o „ocazie” în care un număr
de personaje discută anumite lucruri.
1 Bibi. Acad. R.P.R., ms. 1818.
2 Ibidem, ms. 181 (f. 1—83).
3 Ibidem, ms. 3454 (f. 1 — 86).
4 Ibidem, ms. 3099 (f. 88 — 123).
DIN ISTORIA TERMINOLOGIEI ROMÎNEȘTI PRIVITOARE LA TEATRU
73
în primele decenii ale secolului al XlX-lea traducerile de opere
dramatice se înmulțesc. Traducătorii încep să părăsească edițiile neogre-
cești, mergînd direct la originalele franceze, italiene sau chiar germane.
Voltaire, Regnard, Moliere, Racine, Alfieri, Goldoni și Kotzebue sînt
autorii preferați. Al. Beldiman traduce acum din Regnard tragedia Sa-
por1 și comedia Minegmii sau -frații cei de gemine2, iar din Voltaire tragedia
Orest, pe care o va tipări mult mai tîrziu, la Buda, în 1820. Deși traduce
din limba franceză, Beldiman nu folosește termenii romanici care denu-
mesc noțiunile de care ne ocupăm, ci rămîne la vechile lui calcuri lingvis-
tice și la neologismul cu aspect fonetic neogrecesc. Prin urmare, în tradu-
cerile menționate vom întîlni tot facere „act”, obraz „persoană”, la care
se adaugă acum cort „scenă” (calchiat după ngr. qxtjvy]). Alături de co-
medie apare tragodie (<ngr. TpaycoSca).
Este locul să spunem aici că pe lîngă comodie și tragodie circulau, la
sfîrșitul secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-
lea, și formele comedie și traghedie. Astfel, în traducerea din limba rusă
a lucrării abatelui Joseph Delaporte, făcută în anul 1785, sub titlul A
toată lumea călătorie sau înștiințare de lumea noauă și cea veche, adecă
istoria de toate pămînturile ce sînt pînă acum știute la patru părți ale limii^
întîlnim formele comedie (f. 76 r, 127 v) și traghedie (f. 127 v). Pornii co-
medie a fost înregistrată și în Istoria universală a lui Millot, tradusă
din limba franceză de I. Molnar și tipărită la Buda în 1800 (p. 344),
în voi. I din Gheografia sau scrierea pămîntului, apărută tot la Buda, în
1814 (p. 45) și în Lexiconul de la Buda (p. 134), iar traghedie în Bordeiul
indienesc, traducere făcută din limba franceză de Leon Asachi și tipă-
rită la Iași, în 1821. Cu accentul alunecat pe penultima silabă, în spiritul
limbii romîne, traghedie poate fi întîlnit în Chrestomaticul romînesc al lui
Th. Racocea, apărut la Cernăuți, în 1820 (p. 87), în Albina romînească
și în alte texte moldovenești din jurul anului 1830. Dacă pentru comedie
și traghedie din textele moldovenești sîntem înclinați să admitem în pri-
mul rînd o influență rusă (cf. rus. kom^iih, Tpare^nn), pentru comedie
din scrierile tipărite la Buda trebuie să admitem ca sigură influența pro-
nunției latine sau italiene (cf. lat. commoedia, it. commedia). Această pro-
nunție a fost susținută probabil și de forma mai veche și populară comedie
„spectacol public cu numere de circ” sau „întîmplare ciudată și hazlie,
poznă, bazaconie”, pentru care Dicționarul limbii romîne moderne indică
etimologia tc. Icomedya (<it.).
Tot sporadic, mai ales în traducerile din limba franceză, apare și
forma traiedie (< fr. tragedie). Astfel, Gr. Pleșoianu, în Aneta și Luben,
[Craiova?], 1829, folosește atît pe tragodie (p. 5), cît și pe trajedie (p. 32).
Forma trajedie se întîlnește și la Stanciu Căpățineanu, Mitologhie pe limba
rumînească [Craiova?], 1830, p. 62, alături de tragedie, p. 61.
în același timp cu Beldiman a tradus teatru din limba franceză
și C. Conachi. Lui i se atribuie traducerea tragediei Lentor*, al cărei
1 Bibi. Acad. R.P.R., ms. 3106.
2 Ibidem, ms. 3095.
3 Bibi. Univ. din Iași, ms. IV —18, voi. I.
4 Bibi. Acad. R.P.R., ms. 4746.
74
LIMBA LITERARA
autor nu a fost încă identificat, precum și traducerea tragediilor Orest1,
Zaira2 și Alzira8 de Voltaire. Din ultimele două a tradus doar fragmente.
Dar Conachi nu este numai traducător, ci și unul dintre primii autori de
literatură dramatică în limba romînă. Din 1806 datează comedia sa inti-
tulată Giudecata fimeilor*. Cam în aceeași vreme a scris, în colaborare cu
Neculai Dimachi și Dumitrache Beldiman, și Comedia banului Constantin
Canta, ce-i zic Căbujan și Cavaler Cucoș5. Spre deosebire de Beldiman,
Conachi folosește calcurile faptă „act” și arătare sau perdea „scenă”, nu
facere, respectiv cort. Din acest punct de vedere Conachi se apropie de
munteni.
Atît traducerile lui Beldiman, cît și cele ale lui Conachi au circulat
în numeroase copii manuscrise. De exemplu, numai în Biblioteca Acade-
miei R.P.R. se păstrează paisprezece copii ale tragediei Sapor8 și nouă
copii ale tragediei Lentor1. Copiștii, cărora li se cerea uneori să transcrie
în același caiet atît traduceri de-ale lui Beldiman, cît și traduceri de-ale
lui Conachi, nu păstrau totdeauna termenii folosiți de traducător. Astfel,
în ms. 4463 din Bibi. Acad. R.P.R., unde se află o copie din 1820 a
tragediei Sapor, tradusă de Beldiman în 1801, întîlnim pentru „act” atît
calcul facere, singurul folosit de Beldiman, cît și pe faptă. Pe de altă parte,
în ms. 2700 din Bibi. Acad. R.P.R., în care se păstrează o copie din 1833
a tragediei Lentor, tradusă de Conachi pe la 1805, înregistrăm alături de
faptă și pe facere.
Printre primii autori de literatură dramatică romînească este și
N. Dimachi, contemporanul și colaboratorul lui Conachi. Șerban Cio-
culescu atribuie lui Dimachi comedia Sfatul familii8, scrisă probabil în
jurul anului 1810. Din cauză că nu a tradus sau prelucrat această piesă
după vreun autor străin și, prin urmare, n-a avut în față o terminologie
străină pe care să o împrumute sau să o calchieze, Dimachi își creează o
terminologie cu totul personală, în funcție de felul în care și-a conceput
piesa. Pentru că acțiunea piesei Sfatul familii se desfășoară în cinci seri,
el folosește pentru „act” cuvîntul seară, iar pentru „scenă” termenul sfat.
Procedeul lui Dimachi ne amintește de faptul că și C. Negruzzi, în tra-
ducerea sa Triizeci ani sau viața unui jucătorul de cărți, melodramă în trii
zile, Iași, 1835, folosește pentru „act” termenul zi, deoarece acțiunea pie-
sei se desfășoară în cursul a trei zile.
După cum se știe, prima reprezentație dramatică în limba romînă
a avut loc la Iași, în decembrie 1816, cu pastorala Mirtil și Hloe, prelu-
crată de Gh. Asachi după Gessner și Florian. Asachi a publicat această
traducere abia în 1850, iar manuscrisele tragediilor Alzira de Voltaire și
Saul de Alfieri, pe care le-ar fi tradus pînă în 1819, s-au pierdut, astfel
1 Bibi. Acad. R.P.R., ms. 3696 (f. 43v-88v).
2 Ibidem, ms. 137 (f. 61).
3 Ibidem, ms. 136 (f. 76).
4 Ibidem, ms. 2189 (f. 63v —68r).
5 Ibidem, ms. 2189 (f. 57v —59rj.
6 Ibidem, mss. 531, 1339, 1603, 1703, 1704, 2189 (f. 68v-77r), 2655, 2659, 2675,
2739 (f. 29-53), 3106, 3571 (f. 1-36), 3696 (f. 1-42), 4463 (f.2-46).
’ Ibidem, mss. 179, 1697, 1813, 2661, 2700, 2739 (f. 1-28), 3571, 4746, 5031.
8 Vezi Șerban Cioculescu, Prima piesă romînească, Gazeta literară, V (1958), nr. 50, p. 1.
DIN ISTORIA TERMINOLOGIEI ROMÎNEȘTI PRIVITOARE LA TEATRU	75
încît nu putem ști ce terminologie a folosit Asachi în aceste prime tra-
duceri. O situație asemănătoare cu a primelor traduceri ale lui Asachi au
avut și primele traduceri ale lui lancu Văcărescu. Astfel, nu știm dacă
în 1818, cînd a tradus tragediile Regulu, după Heinrich von Collin, și
Ermiona, mireasa lumei ceilalte, după Fr. Ziegler, lancu Văcărescu a fo-
losit pentru „act” sau „scenă” termenii pe care-i folosește în textele
tipărite în 1834.
în Muntenia, pe lîngă lancu Văcărescu, nu mai întîlnim în primele
decenii ale sec. al XlX-lea traducători mai însemnați de literatură dra-
matică. Cu o traducere a Hecubei, făcută de A. Mănescu, a avut loc în
Muntenia primul spectacol în limba romînă, pe scena teatrului de la Ciș-
meaua roșie, în 18191. Dar textul acestei traduceri nu ni s-a păstrat.
Un alt muntean, rămas anonim, a tradus în 1816 comedia Urîrea
de oameni și pocăința2, după Kotzebue, prin intermediu neogrecesc. Ca
și în celelalte traduceri muntene mai vechi, din jurul anului 1800, întîl-
nim și aici termenii faptă „act” (dar și stare, în foaia de titlu : „cumedie
în cinci stări”), față „personaj” și perdea „scenă”. Semnalăm fonetismul
neobișnuit al neologismului cumedie.
Tot faptă și perdea găsim și în pamfletul politic intitulat Comodia
ce s-au lepădat la Vistierie, care s-au urmat între cei mai jos arătați, avînd
nădejdi unii de Hangerliu a veni domn și alții de Mihai Vodă Suț, frică
fiindu-le dă Calimah3, alcătuit de un muntean anonim în anul 1821.
în Ardeal, deși cultura modernă apuseană era cunoscută mai de-
vreme decît în Principate, primele încercări de a traduce teatru în limba
romînă datează abia de la începutul secolului al XlX-lea. De la Budai-
Deleanu ne-a rămas un fragment din drama Temistocle* de Metastasio,
tradus direct din limba italiană. într-o notă care precede textul traducerii
el menționează că a intenționat prin aceasta să arate că „limba noastră
prin cultură, să poate cu vremea alătura celii italienești”5. Ca latinist,
I. Budai-Deleanu nu acceptă terminologia plină de calcuri și de grecisme
folosită de munteni și moldoveni, ci propune înlocuirea ei cu termeni de
origine latină. în nota pe care o face la cuvîntul act expune punctul rău de
vedere în felul următor : „La unele drame, precum este Achilevs la Schira,
tălmăcită de d. lordache Slătineanu, vel paharnic, tipărită în București
la anul 1797, se află în loc de adus (precum zic latinii) faptă, și în loc
de scenă, perdeauă, ce va să zică la munteni și la moldoveni cortină sau pre-
cum zic alții zavessa, iar eu socotind că limba noastră purcede de la limba
latină și cum că cuvintele care nouă lipsesc la învățături mai cuviincios
este a le împrumuta de la mama latină decît de la altele, mai vîrtos fiindcă
și italienii, frîncii și hispanii, a căror limbi sau purces din latinia, păzesc
această regulă, ham pus cuvintele mai sus numite precum se află [la]
latini, adecă act și scenă”*. Prin urmare, înainte de 1820 Budai-Deleanu
1 Ovid Densusianu, Literatura romînă modernă. București, 1921, voi. II, p. 55.
2 Bibi. Acad. R.P.R., ms. 2911.
3 Ibidem, ms. 5531 (f. 23 —29).
4 Ibidem, ms. 2427 (f. 32 — 41).
5 Ibidem, ms. 2427 (f. 35 v).
6 Ibidem, f. 32r.
7>	LIMBA LITERARA
folosește termenii act, comedie, dramă și scenă sub forma în care îi avem
și astăzi.
Deși în principalele periodice din Ardeal, apărute în anul 1838, în-
tîlnim aceiași termeni de origine latino-romanică, un traducător de
literatură dramatică, cum este Ion Barac, a cărui limbă este în general
arhaică, recurge încă la calcuri lingvistice și la neologisme cu aspect
fonetic neogrecesc. Nu am putut cerceta manuscrisele rămase de la Barac,
dar am constatat acest lucru după unele titluri reproduse de I. Bianu în
Catalogul manuscriptelor romînești. Astfel, în Atala sau dragostea celor doi
indiani în pustiile Luiziane, traghedie în trei perdele1, întîlnim termenul
perdea „act”, probabil prin raportare la faptul că actele sînt despărțite
prin tragerea perdelei ,,cortinei”. Tot perdea „act” folosește Barac și în
traducerile Mirele cel umblat și procopsit, faptă veselă într-o perdea, din
1842, și Amlet, prințul de Dania, o tragodie în cinci perdele, după Sakeșpeer2.
Semnalăm, pe lîngă neogrecescul tragodie, calcul faptă „operă, lucrare,
piesă de teatru”. Cu acest sens, termenul a mai fost întîlnit și la lordache
Slătineanu, în traducerea sa din 1797 : Ahilefs la Schiro, fapta lui chir
Metastasie.
în jurul anului 1830, o dată cu apariția primelor periodice romînești
în Principate și cu intensificarea influenței franceze asupra culturii noastre,
încep să fie părăsite calcurile lingvistice și grecismele. Pentru denumirea
noțiunilor de care ne ocupăm, traducătorii și autorii de literatură dra-
matică de după această dată recurg la neologisme latino-romanice. Ex-
cepție fac numai intelectualii de formație culturală mai veche, în scrisul
cărora persistă calcuri lingvistice și neologisme de proveniență neogreacă.
Astfel, C. Facă, în cunoscuta sa Comodia vremii, din 1833, folosește alături
de act și persoană, pe comodie și cort „scenă”. De asemenea, în traducerile
comisului Vasile Pogor din Voltaire și Crebillon3, făcute prin anii 1835 —
1837, întîlnim, pe lîngă neologismul latino-romanic act, calcurile cort și
perdea „scenă” și chiar pe schini „scenă”. în legătură cu schini menționăm
faptul că în comedia Hornariul Duca^, tradusă probabil din neogreacă,
în 1819, înregistrăm termenii act și persoană, dar schina, în care este evi-
dentă contaminația între forma neogreacă și cea latino-romanică. în
această situație se află și forma schena din comedia Democrit5 de Regnard,
tradusă de Daniil Scavinschi în 1826.
în numeroasele traduceri făcute la București, în anii 1834, 1835 și
1836, sub auspiciile Societății filarmonice, de către lancu Văcărescu6,
1 Vezi loan Bianu, Catalogul manuscriptelor romînești, tomul I, București, 1907, p. 451.
2 Ibidem, p. 453-454.
3 Bibi. Acad. R.P.R., ms. 5288 (f. 1-162).
4 Ibidem, ms. 3740 (f. 25-46).
5 Ibidem, ms. 1176.
6 Fr. Ziegler, Ermiona, mireasa lumei ceilalte, București, 1834 ; Heinrich Joseph von
Collin, Regulu, București, 1834 ; A. von Kotzebue, Grădinarul orb sau aloiul înflorit, București,
1836.
DIN ISTORIA TERMINOLOGIEI ROMÎNEȘTI PRIVITOARE LA TEATRU
77
Gr. Alexandrescu1, I. Voinescu2, I. D. Ghica3, I. Nițescu4, C. Aristia5,
I. Florescu6, Enrich Vinterhalder7, I. Ruset8, Gr. Grădișteanu-fiul9 și
alții, precum și în traducerile, prelucrările sau scrierile originale de mai tîrziu,
pînă pe la 1850, întîlnim consecvent următoarea terminologie : act, comedie,
dramă, persoană, senă (mai rar scenă), tragedie. Forma senă (< it. scena), cu
o atît de mare circulație în textele muntene, se datorește probabil influenței
exercitate de Eliade Rădulescu, care a folosit-o atît în traducerile sale
de literatură dramatică10, cît și în paginile periodicelor conduse de el.
în traducerile moldovenești de după anul 1830 și pînă pe la 1850,
făcute de Samuil Botezatu11, Gh. Asachi12, C. Negruzzi13, M.Vitlimescu14,
lancu Ganea15, Alecu Vasiliu16, Elena Stamati17 și alții, întîlnim tot act,
comedie, dramă, persoană, tragedie, dar sțenă (mai rar scenă), sub influența
pronunției rusești (cf. rus. cuena) sau’germane (cf. germ. Szene). După
1850, atît senă cît și sțenă, dispar treptat, pe măsură ce se impune forma
scenă, susținută de lat. scena și fr. scene.
Sporadic, în textele dramatice din jurul anului 1850, în loc de per-
soană ,,personaj” apare termenul actor. Personaj „erou într-o piesă de
teatru” este folosit în literatura dramatică abia după 1850, sub forma per-
sonagiu sg., personage™ și personagiuri1* pl. (cf. it. personaggio, fr. per-
sonnage), deși cu sensul de „om însemnat” circula de mai multă vreme
în limba romînă. Tot după 1850 întîlnim și termenul distribuție „ansamblul
actorilor care joacă într-o piesă”20 (cf. fr. distribution, lat. distributio).
Pe baza datelor de mai sus, putem conchide că în a doua jumătate
a secolului al XlX-lea terminologia referitoare la principalele specii ale
genului dramatic și la diviziunile lor avea forma în care a rămas pînă
astăzi. Crearea acestei terminologii oglindește, pe plan restrîns, evoluția
limbii literare romînești la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și în prima jumă-
tate a secolului al XlX-lea.
1 Voltaire, Alzira sau americanii, București, 1835.
2 Moliere, Bădăranul boierit, București, 1835 ; AI. Du val, Junețea lui Carol al II-lea,
București, 1836; A. von. Kotzcbue, Mizantropia și pocăința, București, 1837.
3 Moliere, Prețioasele, București, 1835.
4 A. von Kotzebue, Ștefu nerod sau ce știi aceasta la ce e bună, București, 1835.
5 Alfieri, Saul și Virginia, București, 1836.
6 Florian, Gemenii din Bergam, București, 1836.
7 Moliere, Triumful Amorului și Actorul fără voie, București, 1836.
8 Moliere, Zgtrcitul, București, 1836.
9 Moliere, Domnul Pursoniac, București, 1836.
10 Voltaire, Fanatismul sau Mahomet proorocul, București, 1831 ; Moliere, Amfitrion,
București, 1835.
11 A. von Kotzebue, Uniforma feldmareșalului Velington, Iași, 1835.
12 A. von Kotzebue, Lapeirus, Iași, 1837, Fiul pierdut, lași, 1839 și Pedagogul, Iași, 1839 ;
Felice Romani, Norma, Iași, 1838 ; Gessner și Florian, Mirtil și Hloe, Iași, 1850.
13 Victor Hugo, Maria Tudor și Angelo, tiranul Padovei, București, 1837.
14 Schiller, Cornetul, Iași, 1839.
15 A. von Kotzebue, Robii, Iași, 1842.
16 Lamartilier, Robert, șeful bandiților, Iași, 1847; Karl Lafont, Familia de Moronval,
Iași, 1847 ; Auguste Aniset Bourgeois, Venețiana sau călăul secret, Iași, 1852.
17 Moliere, Prețioasele ridicule sau cuconițele de scoarțe, Iași, 1850.
18 A. Pelimon, Actrița din Moldova, București, 1852.
19 V. Alecsandri, Zgîrcitul risipitor, Iași, 1863.
20 C. Negruzzi, Carantina, Iași, 1851.
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
SCHIȚĂ DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE
DE
MIRCEA SECHE
III
(DE LA 1826 PÎNĂ LA 1870 : B. ALTE DICȚIONARE BILINGVE
ȘI DICȚIONARELE POLIGLOTE)
3.	Dicționare latino-romine
Față de etapa anterioară lexicografia latino-romînă dintre anii
1826 și 1870 înregistrează puține progrese. Din punct de vedere canti-
tativ, sărăcia aproximativă pare a fi determinată de interesul primordial
al epocii pentru limbile vii, de circulație; în raport cu acestea limba
latină, rămasă ca limbă de studiu, pierde terenul. Și valoarea dicționare-
lor latino-romîne apărute în această perioadă este, în general, modestă.
Dacă, pînă la Lexiconul budan, lucrările bilingve de acest tip aparținu-
seră în exclusivitate Ardealului, în schimb după 1825 muntenii (sau ar-
delenii stabiliți în Muntenia) sînt cei care iau întîietatea. Noua repartiție
se explică mai ales prin împrejurarea că influența curentului latinist de-
pășește hotarele Ardealului și se face puternic simțită în sudul țării, unde
găsește mai mulți adepți decît în Moldova. La extinderea curentului con-
tribuie heliadiștii, dar și numeroșii cărturari ardeleni care se stabilesc ca
dascăli la școlile muntene. Unii dintre aceștia, printre care ardeleanul
muntenizat Nifon Bălășescu, devin și autori de dicționare.
Lui Nifon Bălășescu îi aparține de altfel singura încercare remarca-
bilă din domeniul lexicografici latino-romîne în perioada de care ne ocupăm.
Am spus încercare deoarece cărturarul, cu toate eforturile sale excepțio-
nale, nu reușește nici de această dată (după cum nu reușise nici în cazul
celorlalte două dicționare bilingve amintite anterior) să-și ducă pînă la
capăt opera. Născut pe la .1806, lîngă Sibiu, Bălășescu trece, începînd
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMINE (III)
79
din 1834, în Muntenia, unde desfășoară o prodigioasă activitate didactică
și științifică, în anul 1842 el primește din partea domnitorului muntean
Alexandru Ghica sarcina de a redacta un dicționar latin-romîn. La 1848
prima fasciculă a lucrării (pînă la cuvîntul catabolum) este gata și apare la
Sibiu sub titlul Dictionarium latino-romanicum. Dar continuarea tipăririi
este întreruptă pentru multă vreme, din cauze pe care nu le cunoaștem.
Bănuim totuși că la mijloc se va fi aflat un motiv de ordin politic : știm
că în 1848 Bălășescu participa, în Blaj, la revoluția ardeleană, că a fost
arestat la Sibiu și că pînă la urmă a reușit să fugă în Muntenia; este
firesc ca, după înăbușirea revoluției, autoritățile din Ardeal să nu-1
mai fi îngăduit ca autor de lucrări. La 1 iunie 1851 apare, de data aceas-
ta la București, prospectul Dicționarului : el cuprinde indicații asupra
proporțiilor operei, asupra izvoarelor utilizate precum și asupra concepției
de lucru. în sfîrșit, în anul 1860 se tipăresc la București primele patru
fascicule ale Dicționarului, prima fiind o retipărire amplificată a versiunii
de la 1848. Aici se întrerupe pentru totdeauna apariția lucrării. Ea ar
fi trebuit să numere optzeci de coaie (împărțite în două tomuri) și circa
50 000 de cuvinte-titlu. în redactare se folosesc extrem de multe izvoare
lexicografice străine (autorul citează pe Scheller, Forcellini, Bauer, Kraft,
Freund, Kreussler, Wally și, dintre cei mai cunoscuți, pe Quicherat și
Daveluy). Alături de termenii latinești se dă în mod obișnuit indicația
etimologică (,,Ad-Nullo ... (ad et nullus”)...). Explicația romînească
(indicată, de obicei, prin mai mulți termeni sinonimi) apare atît cu ca-
ractere latine cît și cu alfabet de tranziție ; interesant este faptul că partea
romînească cu alfabet de tranziție nu reia întocmai explicația dată cu
alfabet latin, ci o completează (,,Ad-noto . . . [cu litere latine :] Annotezu,
insemnezu in scrisu, | [cu alfabet de tranziție :] însemnezu, bag de seamă,
ieu a minte”). în fasciculele tipărite la 1860 se renunță însă la reluarea
explicației prin caractere de tranziție. Sensurile mai îndepărtate între ele
sînt grupate în lucrare sub cifre. La sfîrșitul fiecărui articol mai impor-
tant se indică izvoarele latine unde apare cuvîntul. Și aici a intervenit,
în versiunea de la 1860, o modificare importantă : indicațiile sumare,
reprezentate doar prin siglele autorilor, sînt amplificate cu citate din ope-
rele lor (traduse și în limba romînă). Una dintre scăderile operei este însă
evidenta lipsă de consecvență în aplicarea principiilor enumerate. în
plus, în partea romînească se vădește influența latinistă sub care s-a aflat
autorul: corespondentele termenilor latinești sînt adesea luate de-a gata
din limba latină sau create în mod artificial după modelul acestei limbi
(Comissabundus : „comissabundu, . . . conductu . . . ” ; Coloratus :
„depictu, ornatu, tintu ..., lustratu”). De altfel în problema alegerii
termenilor romînești autorul are, în prospectul la Dicționar, o expunere
de motive cam puristă. Urmărind ,,curățirea limbei romîne”, Dicțio-
narul nu va înregistra ,,cuvintele cele streine, ce nu le înțeleg decît numai
o parte de romîni” (p. 5); sînt citate în această categorie cuvinte ca :
hatâr, musafir, tacîm, tutungiu, hangiu, giuvaergiu, ciulama, calabalîc.
Se preconizează de asemenea evitarea tuturor termenilor formați cu ,,fi-
nalurile” în -ălui, -isi, -lîc, -nic, -sug și -șag și se anunță formarea de
80	ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
„cuvinte nuoe romîne” ori de cîte ori „va cere trebuința” de a „es-
plica adevărat” (adică exact) termenii-tițlu latinești. Caracterul de mijloc
al purismului lui Nifon Bălășescu se vede clar în afirmația de principiu
că trebuie menținute toate acele cuvinte „streine . .. cunoscute tutulor
romînilor. . . și care cuvinte streine acum așa zicînd sunt rumînite ... :
duh, veac, slavă, izbăvire, obște, norod, bogat, neam, podoabă, obicei .. . ”
(p.6).
în anul 1852 se tipărește la Bticiirești Dicționare de începători latino-
romanescu, în redactarea lui J. H. Livaditu. Lucrarea este o prelucrare
modestă a Dicționarului latin-francez aparținînd lui Boudot. De altfel
Livaditu tipărise el însuși (cu unele modificări) o ediție a Dicționarului
lui Bo'udot. Versiunea latino-romînă numără cam 25 000 de cuvinte, cu
partea romînească comprimată la maximum; semnificațiile termenilor
latinești, oricît ar fi de multiple și de diverse, se rezolvă în limba romînă
printr-o enumerare unică de corespondente (Exactus : „Gonit; cerut;
trecut, isprăvit”). Tendința latinizantă în alegerea și scrierea termenilor
romînești este în general slabă, fapt care constituie unul dintre puținele
merite ale lucrării, probabil cel mai important.
Cea mai sumară operă lexicografică latino-romînă care vede lumina
tiparului în această perioadă este Dictiunarelu latinu-romanu pentru în-
; apare la Sibiu, în 1864, și are ca autor pe Ion Mieu Moldovanu.
Cuprinde circa 5 000 de cuvinte-titlu și are partea romînească excesiv la-
tinizată. Singurul lucru demn de menționat în această operă mediocră
îl constituie numeroasele forme gramaticale care însoțesc cuvîntul-titlu
latinesc (genitivul, la substantive; cele trei forme de bază, la adjective;
perfectul și participiul, la verbe etc.).
Lui Demetriu Preda îi aparține DicționarM latinu-romanu publicat
la București, în 1867. Autorul afirmă în prefață că Dicționarul său „con-
ține mai toate cuvintele latine traduse corect în limba romînă și însoțite
de essemple, în tot locul unde subsemnatul a crezut de necesitate; el
conține în parte [ ? !] 10 000 cuvinte” (p. 1). Preda face însă o greșeală
surprinzătoare de apreciere, în defavoarea lui : în realitate numărul de
cuvinte care figurează în lucrare este cam de trei ori mai mare decît acela
indicat de autor. O altă eroare pe care o surprindem la Preda constă în
afirmația că, în istoria lexicografici noastre, lucrarea lui ar fi abia al
doilea Dicționar latin-romîn tipărit. Inițial autorul avea intenția să indice
și etimonul termenilor latinești (care apare sistematic la primele litere ale
Dicționarului : „Abalienatio (abalienoY'; Abalieno (ab și alieno)”;
„Acatium (axomov)...”). Treptat însă el renunță la acest proiect:
pe măsură ce redactarea înaintează, indicațiile etimologice se împuținează
și dispar. Partea romînească este în general concentrată și stă sub in-
fluența latinistă, mai ales în privința ortografiei. Autorul afirmă că
„mai are în lucrare un Dicționariu romîno-latin, care din cauza dificultă-
ților ce întîmpină nu se poate ști cînd va apare” (p. 2). Lucrarea n-a mai
apărut și nici nu știm dacă s-a redactat vreodată. De altfel, între anii
1826 și 1870 nu putem înregistra decît un singur dicționar romîn-latin :
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (III)
81
modestul și nefinisatul Vocabulariu romănudatinu, din 1856, al neobosi-
tului Nifon Bălășescu, manuscris ce ne-a fost semnalat de curînd1.
Pe la 1775 celebrul gramatic francez Charles-Francois Lhomond
publică lucrarea, foarte cunoscută în epocă, De viris illustribus urbis
Romae; cuprinzînd de fapt un scurt tratat de istorie a Romei, opera lui
Lhomond a servit multă vreme ca manual pentru învățarea limbii la-
tine în școlile franceze. Pentru facilitarea învățării acestei limbi cu aju-
torul lucrării amintite, s-au alcătuit în Franța o serie de glosare-anexă
în care termenii latinești folosiți în De viris au fost explicați în limba
franceză. Un asemenea glosar bilingv a stat la baza Dicționarului din De
viris, operă lexicografică latino-romînă tipărită la București, în 1867.
sub iscălitura lui C. Bottea. Prin faptul că este dedicată unui singur scri-
itor și unei singure opere, lucrarea lui Bottea ocupă un loc aparte, singular,
în lexicografia noastră bilingvă. Autorul versiunii romînești recunoaște
că Dicționarul său e ,,tradus din franțuzesce în romanesce”, însă ,,cu
adaosse”. N-am putut identifica modelul care a stat la baza operei lui
Bottea, dar partea romînească a dicționarului său, care desigur îi apar-
ține, este realizată satisfăcător. Cei peste 4 000 de termeni latinești (nume
comune și proprii) sînt explicați prin serii de sinonime romînești în general
străine de tendința latinizantă („Acerbus, -a, -um adj. Aspru, iute, straș-
nic, crud” ; ,,Audio, is, ivi, sau ii, itum, ire, A auzi, a asculta, a
pricepe, a consimți”). Din exemplele date se vede că abundă indicațiile
asupra formelor secundare ale cuvîntului-titlu. Rămîne să arătăm în cîteva
cuvinte și utilitatea reală, în epocă, a prelucrării lui Bottea. Dintr-o lu-
crare din 1861 asupra instrucțiunii publice din Muntenia2, aflăm că în pro-
grama obligatorie a gimnaziilor erau prevăzute „traducțiuni din Viris
illustribus urbis Romae”3-, așadar, opera lexicografică citată avea un scop
didactic clar.
Limba latină apare ca limbă componentă și în mai multe dicționare
poliglote despre care vom scrie în altă parte a articolului de față.
4.	Dicționare maghiaro-romîne
Surprinzător de mic este numărul lucrărilor lexicografice maghiaro-
romîne care apar la noi după 1825; cauzele acestei situații sînt greu de
găsit.
Abia către sfîrșitul celui de al șaptelea deceniu din secolul trecut
înregistrăm o asemenea operă: este Dicționariul ungurescu-romanescu
1 Se găsește la Biblioteca Academiei R.P.R., secția manuscrise, cota 917. în afară de
operele lexicografice latino-romîne amintite, D. larcu, Bibliographia chronologicâ romînă, ediția
a 2-a, București, 1873, p. 63, mai semnalează un Vocabular latin-romîn anonim din 1851,
despre care nu cunoaștem amănunte.
2 I. Maiorescu, Starea instrucțiunei publice în Romtuia~de-sus, la finitul anului scolastica
1860—1861, București, 1861.
3 Ibidem, p. 2, 9 ,14.
6. - c. 1041
82
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
redactat de George Bariț și publicat la Brașov, în 1869. Personalitatea de
lexicograf a lui Bariț a fost în bună parte amintită : învățatul ardelean
fusese coautorul DicționaruUii german-romîn din 1853—1854, de asemenea
îmbogățise Vocabularul romîno-german al lui Polizu, din 1857. Dicțio-
nariul ungur escu-romanescu, fără a atinge nivelul lor remarcabil, prezintă
totuși interes din unele puncte de vedere. Prima lui calitate evidentă
constă în proporții. Numărul de cuvinte inclus în lucrare, extrem de
mare, este greu de evaluat întrucît autorul, adoptînd (deși nu consecvent)
metoda ,,cuiburilor” lexicale, concentrează de obicei într-un singur articol
primitivul și derivatele lui. Această metodă fusese aplicată pentru prima
oară în lexicografia romînească de lordache Golescu, în Condica limbii
rumînești (circa 1832). Partea romînească a Dicționarului redactat de Bariț
conține serii sinonimice bogate și arată o predilecție evidentă a autorului
pentru folosirea termenilor regionali (Sâr : „tina, imu, imala, glodu,
noroiu”). Cînd termenii regionali nu circulă în Ardeal, autorul intervine
cu indicații privitoare la aria lor de circulație (PokrOcz : „străin (mun-
ten.), cerga (mold.), tiolu, veringa”). Opera conține și unele precizări
de natură etimologică, nu însă, cum ne-am aștepta, la cuvintele-titlu
maghiare, ci la corespondentele romînești mai rare, a căror prezență lexi-
cograful încearcă s-o justifice prin originea lor romanică (Pogâcsa :
„coca, turta, pogace (ital. focaccia)^; POk : „painjinu; painginu, rapanu
(ital. rappa, fr. râpe, morbu de cai)” ; Polgâr : „cetatieanu, cive, bur-
gesu (ital. borghese). . . ”). Procedeul fusese folosit și în Dicționariul ger-
mano-romînu din 1853—1854; asociațiile etimologice, în general greșite,
arată atitudinea latinistă a lui Bariț, încercarea de a impune în limbă for-
mații — după el — romanice (adică, în ultima analiză, latinești) sau de
a recomanda prin originea lor cuvinte existente mai demult în limba ro-
mînă. în mod frecvent învățatul ardelean indică termenul științific (la-
tinesc) la cuvintele-nume de plante și de animale, în scopul identificării
exacte a exemplarului (Cztngzor : „creasta cocosiului (Cynosurus)...”
Ny£rcz : „vidra de baltă (Lutra)... ”). Dicționarul conține și numeroase
nume proprii (toponimice și onomastice) inserate printre termenii comuni.
Lui Octaviu Bariț (fratele lui G. Bariț) îi aparține Dicționariul por-
tativu magiaru-romanu (Cluj, 1870), operă lexicografică modestă, incom-
parabilă cu aceea apărută cu un an înainte. De altfel autorul ne previne
încă din titlu asupra limitelor lucrării sale : ea numără circa 14 000 de cu-
vinte maghiare iar corespondentele romînești se dau, ca și în Dicționarul
lui George Bariț, prin mai multe sinonime grupate în lanț. în orice caz
Octavin Bariț nu a folosit în nici un fel opera, anterioară, a fratelui său,
lucru evident la o confruntare cît de sumară. în măsură mai mare decît
George, Octavin Bariț se arată partizanul unei latinizări excesive în ale-
gerea și scrierea termenilor romînești.
5.	Dicționare greco-romîne
Epoca fanariotă nu a dat nici o lucrare lexicografică în care limba
romînă să figureze, ca limbă componentă, alături de cea greacă. Abia
după încheierea acestei epoci înregistrăm două dicționare greco-romînești
SCHIȚĂ DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (III)
legate între ele printr-o izbitoare trăsătură comună : prin enormitatea pro-
porțiilor. Explicarea volumului acestor opere lexicografice trebuie căutată
în primul rînd în modelele grecești de care ele s-au servit. După cum se
știe filologia greacă dispunea, încă de multă vreme, de dicționare mo-
numentale ale limbii naționale precum și de dicționare bilingve cu limba
de bază greacă. Aceste opere sînt exploatate de autorii dicționarelor greco-
romîne din veacul al XlX-lea.
în mai mică măsură se pare că a folosit aceste izvoare vornicul lor-
dache Golescu^ autorul primului Dicționar greco-romîn, lucrare terminată
pe la 1840 și rămasă în manuscris1. în orice caz trebuie respinsă afirmația
că Golescu ar fi realizat acest dicționar bilingv prin simpla traducere în
limba greacă a termenilor romînești din Condica limbii rumînești2, dic-
ționar unilingv redactat de același cu cîțiva ani înainte. De altfel acela
care a făcut vreodată muncă lexicografică își poate da ușor seama că trans-
formarea unui lexicon cu o anumită limbă de bază în lexicon cu altă limbă
de bază nu se reduce nici pe departe la o simplă inversiune mecanică a
elementelor. Confruntarea celor două lucrări la cîțiva termeni identici,
din punct de vedere semantic, în cele două limbi, confirmă, cel puțin în
general, părerea asupra independenței lor. Rămîne adevărat faptul că
de pe vremea cînd redacta Condica limbii rumînești lordache Golescu avea
intenția să realizeze și un Dicționar greco-romîn : o dovedește lunga serie
de adaosuri la Condică în care autorul traduce în limba greacă (printr-un
singur termen) numeroase sintagme romînești. Autorul făcea unele exer-
ciții preliminare în vederea redactării lucrării bilingve3. Proporțiile Dic-
ționarului greco-romîn al lui lordache Golescu sînt greu de apreciat din
cauza caracterului său de operă manuscrisă. Putem totuși sugera într-un
fel întinderea lui ieșită din comun : numai primul dintre cele 9 volume (apro-
ximativ egale) care alcătuiesc lucrarea cuprinde peste 8 000 de cuvinte-
titlu. în mod sistematic se indică etimonul termenilor grecești (,,a(3to<;
... din și a adăugfat]”; Sopvcpopog.. . (din 86pv, cpepco). .. ”).
Explicațiile în limba romînă ale termenilor grecești se dau în mod foarte
variat, de la corespondentul unic și pînă la definiția analitică largă com-
pletată de sinonime ; se observă în general tendința autorului de a extinde
cît mai mult partea explicativă romînească („Sopvcpopog... ostaș înarmat
cu suliță, cu lance, cu dardă, cu baionetă, dorifor, fustaș, seimean,
păzitorul înpăratului” ; ,,Ppu/y). . . scrișnitura, clănținătura dinților dă
frig și răcnet, zbieret, urlet, mormoitură”). în Dicționar figurează și
numeroase expresii grecești, cu traducerea romînească. La cuvintele (și
expresiile) mai rare se indică și izvoarele grecești (printre autori figurează
Aristofan, Eschil, Strabon, Teofrast, Zenon). Lista de cuvinte-titlu este
alcătuită din elemente eline, dar și din termeni grecești mai noi.
1 Biblioteca Academiei R.P.R., secția manuscrise, cota 852 — 860.
2 N. Bănescu, Viata si scrierile marelui vornic lordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910,
p. 93.
3 Nu putem fi de acord cu acad. P. Panaitescu-Perpessicius care susținea (în Studii și
cercetări de istorie literară și folclor, III (1954), p. 30) că echivalentele grecești ale sintagmelor
romînești au, în Condică, rolul „evident de a veni în ajutorul celor care ar fi tălmăcit dintr-o
limbă în alta”.
84
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
între 1864 și 1869 apar cele trei volume ale DicționaruUii elino-
romîneșcu iscălit de G. loanid. După cum recunoaște, cu modestie, autorul,
lucrarea este o traducere după Bizantios Skarlatos, lexicograf grec foarte
cunoscut pe la mijlocul secolului al XlX-lea. Dintre numeroasele dicțio-
nare unilingve și bilingve redactate de Bizantios, G. loanid a folosit
Lexiconul elin și 'francez (Lexikon ellinikon kai gallikon), în 2 volume
(probabil ediția din 1846). Partea romînească aparține însă lui loanid.
Dicționarul elino-romînesc a fost început încă din 1848; în timpul revo-
luției muntenești din acest an școlile fiind închise, profesorii au primit sar-
cina să întocmească diverse opere didactico-științifice. loanid a luat asu-
pră-și munca grea a prelucrării izvorului lexicografic grecesc, dar abia
peste 18 ani termină și publică el primul volum al lucrării sale, care este
prima operă bilingvă greco-romînă tipărită din istoria lexicografici noas-
tre. Această lucrare remarcabilă este totodată cea mai bogată operă lexico-
grafică bilingvă de care dispune, pînă astăzi, lingvistica romînească : exclu-
zînd din evaluarea noastră numele proprii (care figurează într-un mare
supliment independent)1, ea atinge cam J 00 000 de cuvinte-titlu. Purist
moderat, autorul afirmă în prefață că a folosit în partea romînească ,,pe
lîngă vorbele latine, adică străbune” și ,,vorbe franțozești și turcești chiar,
unde înlesnirea înțelegerii ... se poate dobîndi prin asemenea ajutoare” ;
pentru că, scrie în continuare autorul, ,,misia limbei... nu este alt decît
calea ideilor, adică comunicarea lor prin înțelegere desăvîrșită”. Expli-
cațiile romînești ale termenilor grecești s-au dat cu alfabet „latino-chiri-
lean” [ = de tranziție], pentru motivul, obiectiv, că redactarea lucrării
a început înaintea introducerii alfabetului latin. Dar chiar dacă introdu-
cerea alfabetului latin ar fi precedat redactarea lucrării autorul tot nu l-ar
fi adoptat, deoarece acest tip de scriere este bazat pe principii etimologice
(,,scrierea fonetică ... ar fi fost de mare preț și folos”). în partea romînească
abundă indicațiile stilistice (figurat, poetic) dar mai ales acelea, cu totul
noi în lexicografia noastră, privitoare la filiația semantică. Un anumit
verb are sensul de bază :,,vorbesc hotărît și cu emfază sau ca un prooroc” ;
„prin urmare”, indică în continuare autorul, de la această semnificație
s-a putut ajunge la aceea, mai specială, de „proorocesc”. Un substantiv
este explicat : „cel ce stă în față, împotrivă de ceva” ; dar „prin întindere”,
precizează autorul (—noi spunem azi: prin extensiune —), cuvîntul a
ajuns să însemneze și „potrivnic”. în sfîrșit — un verb cu înțelesul special
de „văduvesc pe cineva” (în sens propriu), a ajuns, prin generalizare
(autorul spune : „în general”), să aibă și sensul: „lipsesc pe cineva de
ceva”. Corespondentele romînești, formate de obicei din explicații ample,
sînt urmate de citate din vechii autori greci. Bibliografia anexată la
Dicționar este de-a dreptul imensă, dar aici autorul reproduce modelul de
care s-a servit. Articolele sfîrșesc cu indicarea etimonului termenilor gre-
cești (la poXaYjyEco ... [ȘoX^, a6yu]). Pornind de la ideea că în limba
romînă există numeroase cuvinte de origine greacă, G. loanid își propune
1 De altfel și dicționarul bilingv al lui lordache Golescu se încheie cu o anexă cuprinzînd
nume proprii (cf. manuscrisul 860).
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (III)
85
să demonstreze acest fapt prin punerea pe două coloane, într-un apendice
al lucrării, a cuvintelor comune din cele două limbi. Cînd există, se adaugă
și corespondentul comun din limba latină. în mod just consideră autorul
că majoritatea cuvintelor de origine greacă veche din limba romînă ne-a
venit indirect, „prin limba latină” (voi. al II-lea, p. 1099). Apendicele
cuprinde 413 termeni (notăm, de la litera A, cuvintele : abanos, agonisi,
aer, azimă, alb, alege, alina, amvon, anatemă, anghinară, ara, argat, afla,
asii etc.).
6.	Alte dicționare bilingve
a)	Deși relațiile politice și culturale ruso-romîne sînt, în perioada
de care ne ocupăm, deosebit de intense, nu înregistrăm totuși decît o singură
operă lexicografică legată de limbile celor două popoare. Explicația acestei
situații pare a fi aceea că în relațiile oficiale dintre cele două țări s-a folosit
de obicei limba franceză. Cît despre populația romînească ea se folosește,
în raporturile cu rușii, sau direct de limba acestora, pe care o parte din
ea o cunoaște, sau de numeroase „dialoguri” bilingve care au, prin exce-
lență, un caracter practic.
în 1851 apare, la Iași, Dicționarul de buzunar ruso-romîn redactat de
Al. Koșula. Lucrarea, precedată de un scurt tratat de „gramatică rusiană”,
numără sub 3 500 de cuvinte-titlu, cifră mai mult decît modestă. Expli-
cațiile în limba romînă se dau în general cu lanțuri de sinonime {,,O6o^amb
v.a adora, a slăvi, a iubi, a onora, a lăuda”). Aspectul lingvistic al părții
romînești arată clar originea moldovenească a autorului (sg. ciubotari,
gios, răsipi, șede). Lipsesc cu desăvîrșire din Dicționar unitățile frazeologice
(expresii, locuțiuni etc.).
b)	Mai mult de 10 ani a lucrat G. L. Frollo la un Vocabolario italiano-
romanesco pe care îl tipărește la Pesta, în 1869. Intenția autorului a fost
aceea de a realiza un triptic lexicografic din care să mai facă parte un Voca-
bular francez-romîn precum și unul romîn-italian-francez. Din păcate,
ultimele două opere au rămas doar în faza de proiect. Dintre autorii de
dicționare din această perioadă Erollo este acela care a folosit în măsura
cea mai mare moștenirea lexicografică romînească : el mărturisește (și
nu de formă) că a avut la îndemînă și a folosit, în cursul elaborării
operei sale, dicționarele bilingve ale lui Vaillant (1839), Poienaru (1840 —
1841), Livaditu (1852), Stamati (1852), Bariț (1853), Polizu (1857), Co-
drescu (1859), Pontbriant (1862), Dicționarul de neologisme al lui G. M. An-
tonescu (din 1862) precum și acela poliglot al lui D. Pisone (din 1865).
Autorul regretă faptul că nu și-a putut procura „chiar de la începutul
lucrării .... renumitul lexicon în patru limbi compus de Koloși, Maior
și Corneliu [sic !] (Buda, 1825)” (p. 9). Folosind o bibliografie de specia-
litate atît de mare, Frollo a observat cu ușurință tendințele latiniste ce
patronau multe dintre aceste lucrări. Cu un spirit științific remarcabil,
el combate aceste tendințe care duceau la crearea unei limbi artificiale :
„am căutat — scrie Frollo — să iau limba precum este, iar nu precum are
86
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
să fie”, pentru că „am voit să mă înțeleagă romînii” ; de aceea autorul
hotărăște să înregistreze „cu fidelitate” și „vocabulele proscrise” (adică de
origine nelatină) : „înainte de a le exclude, mai trebuie analizate și pentru
că acele cuvinte apar în cărțile romînești din trecut” (p. 11). în partea
romînească, grija permanentă a lexicografului a fost aceea de a folosi
un limbaj „mai în genere cel vorbit în Romînia” (adică în Muntenia și
Moldova) (p. 11). Dicționarul are peste 40 000 de cuvinte-titlu, fiind deci
una dintre cele mai bogate lucrări lexicografice bilingve apărute în această
perioadă. în lista de cuvinte sînt incluse împrumuturile recente ale limbii
italiene precum și unele elemente din dialectele acestei limbi. Explicațiile
în limba romînă se dau în general prin serii sinonimice foarte bogate. La
sfîrșitul lucrării se află un apendice care cuprinde nume proprii de persoane
(istorice și mitologice). Trebuie subliniat și aspectul grafic al Vocabularului,
care depășește, prin calitate și frumusețea literelor, toate lucrările similare
anterioare.
U. LEXICOGRAFIA POLIGLOTĂ
Dicționarele poliglote care se redactează între anii 1826 și 1870, nu
tocmai numeroase, continuă o tradiție lexicografică foarte veche la noi.
în raport cu trecutul se constată acum o importantă schimbare ivită în
limbile componente : franceza, slab reprezentată în dicționarele poliglote
anterioare Lexiconului budan, apare ca limbă componentă, alături de cea
romînă, în toate lucrările lexicografice realizate în această perioadă. Din
punct de vedere practic însă, aceste dicționare au o valoare redusă; cir-
culația lor nu poate fi comparată cu aceea a dicționarelor bilingve și de
aceea nici nu înregistrăm vreodată în lexicografia romînească reeditarea
unei opere poliglote.
Puține lucruri știm deocamdată despre Dicționarul geman-romîn-
jrancez redactat, pe la 1826 —1827, de bucovineanul V. Cantemir, fost
„cancelar” (adică funcționar) al agenției diplomatice austriece din Iași.
Lucrarea, rămasă în manuscris x, este cuprinsă în 11 tomuri care totalizează
peste 2 000 de pagini. în 1846, după moartea lui Cantemir, ea a fost achi-
ziționată prin listă de subscripție de la fiul autorului, în vederea publicării,
de consistoriul episcopal din Cernăuți. Ulterior se renunță la proiectul
publicării lucrării dar se propune folosirea ei în redactarea unui Lexicon
german-romîn și romîn-german inițiat la 1847 de o societate culturală.
Nici acest din urmă proiect n-a putut fi realizat2.
în 1835 apare la Biicurești, în redactarea lui Gheorghe Apostol Sca-
listira, un Vocabular franțozesc-grecesc-rumînesc. In ciuda titlului pe care
îl poartă, lucrarea este de fapt un compromis între manual de conversație
și dicționar, organizarea materialului fiind determinată de prima caracte-
ristică amintită. în genul operei lexicografice a lui Mihail Strilbițki3, cuvin-
1 în anul 1922 manuscrisul se afla în Biblioteca Facultății de teologie din Cernăuți.
2 Cf. D. Dan, Un autor romtn bucovinean din anul 1826—1827, Cernăuți, 1922.
3 Cf. Limba romînă, VIII (1959), p. 10.
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (III)
87
tele (și unitățile frazeologice) sînt grupate pe materii (în capitole purtînd
titluri ca „Vremea”, „Meteore”, „Pentru cele patru elemente” — acesta
din urmă fiind subîmpărțit în : „Aerul”, „Apa”, „Focul” și „Pămîntul”
— etc.). în interiorul fiecărei diviziuni și subdiviziuni ordinea termenilor
(și a unităților frazeologice) este logică, iar nu alfabetică. O curiozitate
a lucrării o constituie faptul că oaza franțuzească nu are indicate întot-
deauna corespondentele din greacă și romînă (de exemplu, termenului
reminiscence nu i se dă echivalentul romînesc); această lacună pledează
pentru ipoteza că autorul a pornit de la lista de cuvinte a unui izvor
lexicografic cu limba de bază franceză și cu alte limbi secundare compo-
nente decît acelea din lucrarea romînească. Caracterul hibrid al operei
se adîncește și prin prezența unor modele de scrisori (comerciale, de reco-
mandație, de invitație etc.) care încheie Vocabularul.
Pe la 1844 înregistrăm încercarea de redactare a unui Dicționar
trilingv (romînesc-latinesc-elinesc), care aparține lui Gr. Papadopol. în
expunerea de motive publicată1, care trebuia să constituie, probabil, prefața
viitoarei lucrări ( — care n-a mai apărut și nici nu s-a păstrat — ), Papa-
dopol pornește de la ideea că un dicționar trebuie să servească drept îndru-
mar de bază în normarea limbii. Cum limba noastră literară, supusă încă
nenumăratelor influențe, n-ar fi formată, și cum modelul în formarea ei
trebuie să fie neapărat (în consensul epocii) limbile clasice, latina
și greaca, autorul intenționează să pună în paralelă lexicul celor trei limbi
și să facă astfel din opera sa un îndrumar în alegerea formelor lexicale din
limba romînă.
în 1865 apare la București lucrarea lexicografică a ieromonahului
D. Pisone intitulată Dicționariu romanescu, latinescu, germanescu și fran-
cescu. Autorul ne avertizează în prefață : „Acest Vocabulariu nu este
vreun opu nou sau vreo invențiune a mea ; ci mai cu seamă numai o imi-
tațiune, o copie dupre alți autori” (p. V). Izvorul principal, sugerat și
de subtitlul lucrării, este Lexiconul budan („Lucrat după sistemul Lexico-
nului de Buda”); față de acesta au intervenit însă „multe adaugeri și
modificațiuni”. Prima modificare, în raport cu izvorul, este înlocuirea
uneia dintre limbile componente : limba maghiară, puțin folosită în Mun-
tenia, este substituită prin cea franceză. O modificare esențială a intervenit
în lista de cuvinte : pe de o parte, Pisone a omis din Lexiconul budan
„multe vorbe neusitate la noi” (p. IV), adică în Muntenia (într-adevăr,
cuvinte cu obidat, obidos, oblăduință, oblitor, obloc, obsă, ocinic, ocșag, înre-
gistrate în Dicționarul de la Buda, nu mai apar la Pisone); pe de altă
parte, autorul adaugă în lucrarea sa o serie de cuvinte „usitate și moderne”
absente din Lexiconul budan (cîteva exemple : fabrica, fabricant, fabricație,
fabrica, fabulist, faliment). Numărul de cuvinte al Dicționarului lui Pisone
(circa 9 000) este inferior aceluia din Lexiconul budan. Autorul își însușește
sistemul Lexiconului din 1825 de a defini unii termeni romînești (deși
lucrarea e poliglotă) și de a ilustra cu exemple unele sensuri. Opera lui
Pisone este unicul Dicționar în patru limbi care apare în această perioadă
1 Disertație pregătitoare la Dicsionarul romînesc, latinesc și elinesc, în Curierul de ambe
sexe, periodul al IV-lea (1842 — 1844), ediția a IT-a, 1862, p. 28-31, 42 — 55, 93-96.
88
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
și ultimul pe care îl mai înregistrează lexicografia romînească. Ne aflăm
de altfel în epoca dispariției treptate a lexicografici poliglote de la noi,
semn al impopularității ei.
Cel mai bogat dicționar poliglot apărut în perioada 1826—1870
aparține prelatului romîn Josajat Snagovanu : se numește Vocabulaire de
quelques mots lalins expllques en roumain et en frangais (Paris, 1867) și
numără circa 12 000 de cuvinte (în comparație cu lexicografia bilingvă
din aceeași epocă se constată că lexicografia poliglotă este cu mult mai
săracă, din punct de vedere al listei de cuvinte). în lucrarea lui Snagovanu,
litografiată după un splendid scris de mînă, importanța primordială se
dă părții franceze : în timp ce, în partea romînească, cuvîntul-titlu latinesc
este redat întotdeauna printr-un ungur termen, în cea franceză corespon-
dența se rezolvă prin serii de sinonime și chiar prin explicații analitice
(„Abacus / Bangă, / Banc, canape, siege / ” ; „Oratorium / oratoriu / ora-
toire, lieu ou l’on parle / ”). Partea romînească are un pronunțat
caracter arhaic și popular. în lista de cuvinte figurează laolaltă cuvintele
comune și cele proprii. întocmai ca în vechile glosare romînești, lipsesc cu
desăvîrșire din Vocabularul lui Snagovanu indicațiile gramaticale.
Trebuie să amintim în treacăt și despre marele număr de Dialoguri
bilingve și poliglote care circulă în perioada dintre anii 1826 și 1870, do-
vedind interesul pentru limbile străine vii (îndeosebi pentru franceză, ger-
mană, rusă și greacă). Folosite mai ales în relațiile obișnuite dintre romîni
și străini, întocmai ca ghidurile de conversație din zilele noastre, aceste
Dialoguri serveau și la învățarea limbii (sau limbilor) străine, fiind, adesea
completate cu noțiuni de gramatică și cu vocabulare sumare. O enumerare
cît de aproximativă a acestor lucrări ar depăși intențiile articolului de față ;
vrem numai să arătăm aici, prin cîteva exemple semnificative, enormul
succes de care ele s-au bucurat. Astfel, în 1842 Teodor Codrescu tipărește
la Iași prima ediție a Dialogurilor franțezo-romîne pentru învățătura tine-
rimei; pînă în 1868 lucrarea înregistrează cinci ediții. în decurs de numai
12 ani, de la 1856 și pînă la 1868, apar de asemenea cinci ediții din Dia-
logi rumîno-francesi redactate de G. Eustațiu. Același număr de ediții
scoate M. Droc din ale sale Dialoguri romano-nemțesti (prima ediție în 1837,,
a cincea în 1863). Cit despre Dialogu greco-romîn al lui Visarion Rusu,
acesta înregistrează, în 1866, a șasea ediție. Asemenea Dialoguri explică
în bună parte succesul de care se bucură la noi, în această perioadă, lexico-
grafia bilingvă.
Față de perioada anterioară, lexicografia romînească bilingvă (într-o
măsură și cea poliglotă) dintre anii 1826 și 1870 marchează o creștere valo-
rică și numerică evidentă: se înmulțesc lucrările cu limba de bază romînească;
lista de cuvinte a unor dicționare este, prin proporții, de-a dreptul im-
punătoare ; aparatul științific care însoțește articolele este uneori complex,
cuprinzînd indicații stilistice, sintactice, dar mai ales morfologice; des-
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (III)
89
prinderea de modelele străine, cu un cuvînt originalitatea dicționarelor
apare mai vădit. Influenței latinizante, care domină în continuare și tot
mai insistent lexicografia romînească, i se adaugă acum o influență nouă,
cea francizantă. Trebuie să subliniem și rolul important pe care îl joacă
dicționarele bilingve din această perioadă la îmbogățirea lexicului limbii
romîne : prin intermediul lor sînt puse în circulație, pătrund în limbă și
se împămîntesc numeroase cuvinte străine. Se constată însă că limitele
specifice ale operelor lexicografice bilingve și poliglote nu sînt încă bine
precizate : epoca ne oferă asemenea dicționare în care sînt incluse indicații
etimologice, note enciclopedice (numele proprii) sau explicații unilingve,
aspecte oarecum hibride determinate mai ales de dorința autorilor de a
suplini operele lexicografice respective, care ne lipseau.
Contribuția cu adevărat remarcabilă a epocii la dezvoltarea lexico-
grafiei noastre o constituie însă dicționarele unilingve : între anii 1826 și
1870 înregistrăm cele dintîi dicționare explicative complete ale limbii
romîne, primul dicționar de sinonime, prima încercare de dicționar enciclo-
pedic și primele dicționare propriu-zise de neologisme, acestea din urmă
bucurîndu-se de un succes pur și simplu excepțional. încununarea întregii
etape o reprezintă, fără îndoială, apariția, în anul 1870, a celui dintîi volum
din Dicționarul etimologic al limbii romîne de A. de Cihac, lucrare care
deschide o nouă epocă în istoria lexicografici romînești.
CRONICĂ
NOTE PE MARGINEA ACTIVITĂȚII LINGVISTICE DIN ULTIMUL
TRIMESTRU AL ANULUI 1959
Sărbătorirea zilei de 23 August a constituit, în anul 1959, mai mult ca altă dată, prilejul
unui larg bilanț al activității lingvistice desfășurate în țara noastră, în ultimii 15 ani de muncă
liberă și pașnică. Revistele Limba romînă și Studii și cercetări lingvistice au publicat ample dări
de seamă cu privire la realizările obținute și au făcut aprecieri asupra rezultatelor și perspecti-
velor muncii noastre. în plus, Limba romană a consemnat într-o bibliografie retrospectivă
aproape toate lucrările de lingvistică publicate între anii 1944 — 1959.
Gel mai important eveniment lingvistic al ultimelor trei luni ale anului 1959 l-a constituit
apariția volumului I al culegerii Probleme de lingvistică generală, redactat sub îngrijirea acad.
Al. Graur. Acest fapt mă obligă să mă ocup în primul rînd de studiile de lingvistică
generală publicate în această perioadă. O parte dintre ele se încadrează perfect în definiția
pe care o dă acad. Al. Graur lingvisticii generale (SCL X, p. 309), deoarece urmăresc studierea
problemelor teoretice generale ale lingvisticii, privite prin prisma materialismului dialectic. Dar
și alte studii, cu toate că nu se raportează strict la categoriile materialismului dialectic, își
găsesc locul — după părerea mea — tot printre problemele de lingvistică generală, cum ar fi,
bunăoară, articolele privitoare la aplicarea metodei matematice în cercetarea limbii, mai ales
în vederea pregătirii datelor pentru traducerea automatizată.
Din categoria cercetărilor care vădesc preocuparea de a lămuri, pe baza materialismului
dialectic, o seamă de fapte mult controversate, se cuvine să fie menționat, în primul rînd, studiul
Contribuții la o semasiologie sistematică de I. Goteanu. Autorul vede legile generale ale semasio-
logiei în reflectarea realității în cuvînt, în caracterul obiectiv al sensurilor și în organizarea
lor sistematică în conținutul cuvîntului. Interesant ca expunere și plin de sugestii, articolul se
oprește însă în fața concluziilor, pentru formularea cărora autorul a simțit, probabil, că n-a
spus încă totul.
De curînd a apărut la Gluj revista Cercetări lingvistice, III (1958), număr omagial închinat
acad. Emil Petrovici, cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani. Volumul, variat ca tematică,
cuprinde, la rubrica gramatică și vocabular, două studii de lingvistică generală. Primul, intitulat
Unele probleme privind rolul cuvîntului în cunoaștere, se înrudește prin subiectul tratat cu lucrarea
pomenită mai sus a lui 1. Coteanu. Autorul, E. Cîmpeanu, se ocupă tot de problema raportului
dintre realitate și cuvînt, dar nu cu scopul de a desprinde trăsăturile sistematice ale vocabula-
CRONICĂ
91
•rului, ci pentru a arăta gradul diferit în care cuvintele contribuie la cunoaștere. Din păcate,
argumentarea nu este scutită de erori. Propunîndu-și să arate că rolul cuvintelor in procesul de
cunoaștere depinde de felul în care ele reflectă realitatea, adică de gradul în care cuvintele
se apropie de reflectarea esenței fenomenelor din realitate, autorul alunecă în formulări contra-
dictorii ; el susține pe de o parte, că cel mai important rol în cunoaștere îl joacă cuvintele noțio-
nale care reflectă esența lucrurilor (p. 170), nu prepozițiile sau conjuncțiile și nici onomatopeele
sau interjecțiile, pe de altă parte, însă, consideră că forța cognitivă a cuvîntului depinde de
măsura abstractizării sale (p. 169). Conform ultimei păreri, ar trebui puse pe primul plan,
în procesul cunoașterii, prepozițiile și conjuncțiile, pe care autorul le socotește mai puțin impor-
tante decît cuvintele noționale. Dar prepozițiile și conjuncțiile stau pe un plan de abstractizare
mai înalt decît cuvintele noționale, ele exprimă relații, au valoare de morfeme, îndeplinesc o
funcție gramaticală, așadar, sfera conținutului lor este mult mai largă, și deci mai generală,
mai abstractă, decît a cuvintelor noționale.
Dezvoltarea limbii și mai ales legile care o guvernează au format obiectul multor studii
în trecut. în volumul I al culegerii Probleme de lingvistică generală discuția este reluată în
două studii : Note despre legile de dezvoltare a limbii de C. Otobîcu și Aspecte ale progresului în
evoluția categoriilor gramaticale de L. Wald. C. Otobîcu vede în diversificare, unificare și abstrac-
tizare legile generale. Trecerea de la concret la abstract este prezentată de L. Wald ca o marcă a
progresului în limbă. Alături de abstractizare, L. Wald distinge elementele de progres în limbă
și pe baza criteriului întăririi caracterului sistematic al limbii.
Unele categorii dialectice găsesc mijloace de exemplificare lingvistică în volumul amintit.
P. Miclău se ocupă de Trecerea de la limba comună a poporului la limba națională și arată că
în acest proces, în unele cazuri, respectiv în cazul limbii franceze, s-a produs un salt nu numai
în condițiile de dezvoltare a limbii, ci chiar în structura ei internă, iar F. Asan, în Necesitate
și întimplare, ilustrează aceste categorii corelative prin cîteva fapte de limbă.
O serie de articole din același volum tratează probleme speciale de fonologie, de derivație
sau de vocabular, privindu-le prin prisma concepției materialist-dialectice despre lume : Identi-
tatea funcțională a fonemului de Al. lonașcu ; Delimitarea argoului de E. Slave ; Omonimia și
polisemia de Paula Diaconescu ; Prefixe asemantice de I. Rizescu ; Fondul principal și derivarea
de Teodora Popa-Tomescu.
De vocabular, privit sub aspect general, se ocupă de asemenea Luiza și Mircea Seche,
în Cercetări lingvistice, III (1958) în articolul Cu privire la problema legăturii dintre sensul și
forma cuvintelor onomatopeice. Autorii argumentează amplu ideea că în cazul onomatopeelor
nu se poate vorbi de o ,,strictă” condiționare între sens și formă, idee de altfel acceptată
și de cei pe care autorii articolului îi combat (p. 193). Partea constructivă a lucrării și, după
părerea mea, cea care ar fi putut fi mai interesantă, este lăsată pentru un studiu următor, în
care autorii își propun să arate de ce natură este legătura dintre sensul și forma cuvintelor
onomatopeice. Pentru moment, ei se limitează la demonstrarea a ceea ce nu este legătura
dintre sensul și forma onomatopeii, demonstrație făcută cu argumente în parte discutabile.
Iau ca exemplu afirmația că interjecțiile au un conținut cu totul abstract și deci acesta nu poate
fi element determinant al formei (p. 189). Cred că din această afirmație se poate trage concluzia
că autorii fac greșeala de a identifica cuvîntul cu obiectul din realitate. Obiectul, în cazul
interjecțiilor, îl formează sentimentele și emoțiile. în dicționare se spune în mod obișnuit, că
interjecția exprimă o emoție, dar nu acesta este conținutul cuvîntului interjecțional respectiv,
ci manifestarea exterioară a emoției : țipătul, oftatul, clemente foarte concrete. Nearătînd cum
văd relația sens-formă în cazul acestor cuvinte, autorii lasă pe cititori cu impresia că nu au
înțeles bine necesitatea de a delimita în limbă cuvintele care numesc realitatea de cele care o
imită sau o redau. După cum se vede, problema raportului dintre realitate și cuvînt e încă
92
CRONICA
insuficient lămurită. Articolele recente care o discută, adică cel semnat de I. Goteanu, cel al
lui E. Cîmpeanu și ultimul, amintit mai sus, ar merita, din acest punct de vedere, o atenție
mai stăruitoare.
Din categoria cercetărilor privitoare la aplicarea metodelor matematice în lingvistică,
problemă care preocupă în egală măsură pe matematicieni și pe lingviști (în cadrul Academiei
R.P.R. s-a constituit de altfel o comisie specială de lingvistică matematică, condusă de acad.
Al. Rosetti și acad. Gr. G. Moisil, din care fac parte lingviști și matematicieni preocupați să
studieze principiile de bază pentru traducerea mecanizată), se cuvin semnalate în primul rînd
cele două expuneri, una la Academie, alta în fața studenților Facultății de filologie a Univer-
sității , ,G. I. Parhon” din București, făcute de acad. Gr. G. Moisil, cu scopul de a familiariza pe
ascultători cu problemele traducerii automate. Expunerile acestea se găsesc sub formă de
articole în revistele Studii și cercetări lingvistice, 1/1960 și Limba romînă 1/1960.
Dintr-un domeniu de preocupări înrudit face parte cercetarea întreprinsă de S. Marcus
și Em. Vasiliu. Cei doi autori s-au ocupat în această perioadă de Unele probleme ale consonantis-
mului romînesc în lumina teoriei graiurilor. Tot astfel, prof. Miron Nicolescu a făcut o succintă,
dar foarte instructivă dare de seamă asupra Preocupărilor romînești de lingvistică matematică în
Scînteia tineretului din 27.XI.1959.
Preocuparea pentru studiul matematic al limbii se află, după cum se poate constata,
în faza de tatonări, de schimburi de experiență, de inițiere reciprocă dintre matematicieni și
lingviști. Chiar în Uniunea Sovietică, unde cercetările în acest domeniu sînt mai vechi și mai
dezvoltate decît la noi, revistele de specialitate acordă un spațiu însemnat articolelor de populari-
zare în care se explică metodele matematice în lingvistică sau unele probleme de principiu.
Ilustrative sînt, în acest sens, cele două articole publicate în Bonpocti H3tiK03HaHKH, nr. 6,
1959. Primul, O BBe«eHne BepoHTHOCTH b H3MK03HaHne, semnat de V. N. Toporov, subli-
niază importanța introducerii calculului probabilităților în analiza lingvistică, al doilea, O K0«e
H A3LiKe, de V. I. Grigoriev, se ocupă de înglobarea limbii în sfera largă a codurilor
menționînd în ce constau, din acest punct de vedere, caracterele ei specifice.
Preocuparea pentru traducerile automate a pătruns și în revistele literare, ca temă de
reportaj. Astfel, Emil Bunea urmărește, în reportajul intitulat Traducerea automată (Tribuna,.
nr. 47, din 19.XI.1959), felul cum se desfășoară cercetările la Institutul de calcul de pe lîngă
Filiala din Cluj a Academiei R.P.R., unde se proiectează în momentul de față construirea unei
mașini de calcul care va servi și pentru tradus.
în ultima vreme, revistele și ziarele vădesc parcă o preocupare mai activă pentru pro-
blemele pe care le pune studiul limbii sub toate aspectele, dar mai ales sub aspect normativ,
fapt pe care-1 voi analiza în cele ce urmează.
Amintesc deocamdată articolul Ce este psiholingvistica^ publicat de A. Vraciu în lașul
literar, nr. 9, 1959, interesant prin preocupări dar nu îndeajuns de util pentru cititorii revistei
din pricina caracterului său prea abstract.
în afara studiilor publicate, problemele de lingvistică generală au constituit obiectul
mai multor comunicări și dezbateri. La Institutul de lingvistică din București s-a analizat
problema formei și a conținutului în limbă, pe baza a două referate. Primul, scris de Sorin Stati,
a aplicat categoriile formă și conținut la studierea omonimiei morfologice în limbă, cel de al
doilea, întocmit de I. Goteanu și Em. Vasiliu, a făcut o analiză critică a școlii structuraliste
sub raportul interpretării formei și a conținutului în limba și a discutat relația sens-complex
sonor în lumina materialismului dialectic.
La catedra de lingvistică generală de la facultatea de filologie au fost discutate comu-
nicările Aspecte ale luptei dintre nou și vechi în limbă, de acad. Al. Graur și Scriitorii șî
evoluția limbii, de P. Miclău.
CRONICA
93
Atît comunicările de la institut cît și cele de la facultate vor fi publicate în volumul al
II-lea de Probleme de lingvistică generală. Atunci se va face desigur o mai detaliată analiză a lor.
Catedra de lingvistică generală a dezbătut, în această perioadă, diferite capitole din
cartea Istoria lingvisticii scrisă de acad. Al. Graur în colaborare cu L. Wald, și care urmează
să fie predată în curînd la tipar. Prin publicarea acestei cărți se va umple un gol resimțit în
procesul învățămîntului filologic la noi.
Necesitatea studierii școlilor lingvistice și a istoriei lingvisticii în general este de altfel
subliniată și de prof. D. Macrea în culegerea de articole intitulată Lingviști și filologi romîni,
carte care constituie în momentul de față o prețioasă contribuție la istoria lingvisticii
romînești. Volumul cuprinde studiile publicate de autor între anii 1954 — 1958 în revista
Limba romînă. Recenziile care au semnalat apariția cărții (v. de ex. Luceafărul, nr. 33, 1959 ;
Scrisul bănățean, nr. 12, 1959 și Tribuna, nr. 37, din 10 sept. 1959) au adus binemeritate elogii
autorului, care-1 vor îndemna desigur să-și continue și să-și adîncească cercetările, cu atît mai
mult cu cît în ultima parte a lucrării (Contemporanii), unicul studiu despre situația actuală a
lingvisticii romînești, nu ajunge să dea o imagine suficient de amplă cu privire la liniile sale
actuale de dezvoltare.
Preocupările de istorie a lingvisticii romînești au cîștigat de partea lor, în ultima vreme,
un cercetător foarte competent, în persoana lui Mircea Seche, care începe, în Limba romînă^
nr. 6, seria unor studii documentate cu privire la trecutul lexicografici noastre.
★
Domeniul care a cunoscut o largă ospitalitate în publicațiile romînești din ultima perioadă
a anului 1959 este limba literară. Articolele publicate în această perioadă demonstrează,
cu destulă pregnanță, cît de actuală rămîne necesitatea ca lingvistul să-și precizeze poziția în
domeniul cercetării stilului individual.
Un exemplu convingător de felul cum nu trebuie să se facă stilistică lingvistică este,
după părerea mea, articolul publicat de Lucia Jucu-Atanasiu în Scrisul bănățean, nr. 9, 1959, la
rubrica Limbă și stil și intitulat Marginalii la romanul Setea. Autoarea nu folosește nici cel mai
neînsemnat element de analiză lingvistică, limitîndu-se de la început pînă la sfîrșit la elemente
de critică literară. Există însă și cercetări care stau, din acest punct de vedere, „pe muche de
<cuțit,” în sensul că ilustrează constatări de critică literară, aducînd în sprijin și argumente
de natură lingvistică. Din această categorie face parte articolul lui Al. Niculescu, Interiorizarea
narației în stilul lui Camil Petrescu, publicat în Cercetări lingvistice, III (1958). Articolul
dezvăluie în lingvistul cunoscut de noi pînă acum un tot atît de pasionat critic literar. Al. Nicu-
lescu împrumută nu numai obiectivele de studiu ale criticii literare, dar și modul acesteia de a
se exprima. O dovadă, ce e drept cu totul de amănunt, ne-o dă faptul că autorul folosește
cu predilecție adjectivul camilpetrescian. Deși în articol se vorbește de verbe, adjective etc.,
concluzia studiului se situează exclusiv între granițele criticii literare : „Camil Petrescu intro-
duce în proza noastră nouă, o nouă modalitate de tratare epică : interiorizarea narației”.
Articolele publicate de G. I. Tohăneanu în Scrisul bănățean, nr. 10, 11, 12, formează
un gen aparte de studii asupra limbii literare. Primul, intitulat Propoziția nominală în stilul
beletristic contemporan, este bine întocmit și cred că poate servi ca metodă de cercetare în
stilistică, în schimb, al doilea, Probleme de limbă și stil în proza lui Zaharia Stâncii, repetă
pe de o parte ideile juste ale celui dintîi, iar pe de altă parte se complace în a da interpretări
cu totul subiective anumitor fapte de limbă. Se atribuie, de pildă, o mare expresivitate unor
elemente formale ieșite din comun, și prin aceasta frapante, dar cu totul neexpresive în sensul
în care le vede autorul. în această situație se află succesiunea de propoziții de tipul Am să
plec. Să lucrez în altă parte. Să mai umblu și eu cu altceva decît cu piei împuțite, în care auto-
94
CRONICĂ
rului i se pare că ideea de finalitate este reliefată mult mai puternic, decît dacă propoziția
care o exprimă n-ar fi, formal, de sine stătătoare.
Făcînd aceste obiecții, nu intenționez să neg valoarea articolelor publicate de G. I. Tohă-
neanu. Modul său de cercetare mi se pare, dimpotrivă, cel mai apropiat de ceea ce ar trebui
să se înțeleagă prin cercetarea lingvistică a stilului beletristic.
Stilistica lingvistică nu este în nici un caz ceea ce susține Dumitru Drumaru în Lucea-
fărul, (nr. 31 din 8 oct. 1959), în articolul Fizionomia scriitorului și stilistica, unde se afirmă că
stilistica literară se deosebește de cea lingvistică fiindcă nu are să facă extrase din opere, cu
care apoi să se exemplifice una sau alta din regulile ce țin de categoriile gramaticale. Dumitru
Drumaru se arată neliniștit de perspectiva alunecării criticii literare în stilistica lingvistică^
Deși nu am înțeles prea bine ce împrejurări i-au provocat autorului această neliniște, totuși
constat că și pentru criticii literari studiul limbii operei literare dă impresia încălcării domeniu-
lui unei discipline străine.
O expunere sintetică asupra poziției lingviștilor în problema studierii limbii literare se
găsește în articolul prof. D. Macrea, intitulat Pe marginea discuțiilor despre limba literară, pu-
blicat în Cercetări lingvistice, III (1958).
Articolul acordă atenție și recentelor preocupări de cultivare a limbii, încurajîndu-le și
subliniind, pe bună dreptate, cele două obiective principale ale acestei acțiuni : corectitudinea
și expresivitatea. Prof. D. Macrea își încheie rîndurile cu privire la cultivarea limbii literare
cerînd să se acorde importanță nu numai scrisului, ci și exprimării publice orale.
Preocupările de cultivare a limbii romîne atrag, în ultima vreme, un număr
tot mai mare de cercetători. Cauza trebuie căutată desigur și în faptul că emisiunile radiofonice
răspîndesc, prin cuvîntul acad. Al. Graur, în masa mare de vorbitori, conștiința necesității unei
vorbiri corecte și clare. în momentul de față apar articole de cultivare a limbii în revistele
Contemporanul, Tribuna, Gazeta literară, Luceafărul și Informația Bucureștiului.
în perioada la care mă refer se observă trei moduri diferite de a analiza normele limbii
literare menite să contribuie la cultivarea exprimării scrise și orale.
Este mai întîi genul de cercetări care se ocupă de problemele morfologiei, ale sintaxei
și ale vocabularului sub aspectul abaterilor de la normă. Astfel de articole au fost publicate
în nr. 5, 1959 al revistei Limba romînă.
Intrucîtva asemănătoare ca temă sînt notele de cultivare a limbii publicate de N. Mihă-
escu în Informația Bucureștiului. Rostul acestora din urmă este mai ales acela de a explica
cititorilor neinițiați normele limbii literare actuale, determinîndu-i astfel să le respecte. O
asemenea rubrică, într-un ziar de mare tiraj, este mai mult decît utilă, iar autorul ei merită
laude pentru faptul că a știut să grupeze problemele astfel încît să poată da o expunere succintă
celor mai importante dintre ele, legate de folosirea corectă a limbii romîne literare. Există
însă un dar .. care umbrește laudele și pe care mă simt obligată să-1 exprim. N. Mihăescu
socotind, probabil, redactarea acestei rubrici ca o muncă relativ ușoară, lasă să-i lunece din
condei afirmații discutabile și explicații aproximative. Sub acest aspect rubrica ar merita o
analiză amănunțită. Mă mulțumesc acum să ilustrez prin două exemple rezerva formulată
mai sus. în numărul din 7 octombrie 1959, N. Mihăescu se ocupă de cuvîntul aselenizare, căruia
îi explică sensurile. O înclinație afectivă pentru termen îl determină pe autor să devieze spre
aprecieri cu totul subiective. N. Mihăescu caută să justifice folosirea cuvîntului aselenizare prin
frumusețea poetică, prin capacitatea cuvîntului de a sugera priveliștile de vis ale spațiilor astrale.
Cred că nici atunci cînd îndreptăm greșeli de limbă sau cînd încercăm să facem cunoscute'normele
folosirii corecte a limbii, nu sîntem scutiți de obligația de a fi obiectivi.
CRONICA
95
în numărul din 16 decembrie al aceluiași ziar, N. Mihăescu analizează valorile liniuței
și, interpretînd greșit definiția din DLRLG, afirmă că ea servește și la indicarea dialogului.
Autorul face deci, aici, o regretabilă confuzie între cratimă și pauză.
Asemenea lipsuri pot fi evitate, pe viitor, printr-o mai atentă cercetare a temei puse în
discuție, în vederea unei informări cît mai exacte.
Alături de notele publicate în Informația Bucureștiului se pot menționa și articolele
publicate de prof. J. Byck și Constant Maneca în Presa noastră, nr. 10 și 11, 1959. Articolul
prof. J. Byck, Limba ziarelor noastre, scris cursiv și atrăgător, poate servi și ca exemplu
pentru felul cum trebuie concepute și redactate astfel de articole.
Pe aceeași linie de preocupări se înscrie și nota publicată de C. Motaș în Contemporanul,
nr. 684, din 20 noiembrie 1959, în care se discută doi termeni științifici sinonimi : speologie și
speleologie și se optează, cu argumente judicioase, pentru forma speologie. Șerban Cioculescu, în
numărul din 1 octombrie al Gazetei literare, face o expunere documentată cu privire la numirea
capitalei noastre, lăsînd pe seama filologilor să hotărască asupra formei recomandabile în mo-
mentul de față : Bucureștii sau Bucureștiul.
O a treia categorie o formează articolele publicate de Al. Philippide în Contemporanul
precum și cele publicate de Gheorghe Bulgăr și Marin Bucur în Luceafărul, în care se analizează
mai ales stilul criticii literare și unele aspecte ale scrisului beletristic. Foarte interesant și in-
structiv, articolul publicat de Al. Philippide în Contemporanul, nr. 683, arată în ce constă folosirea
nerecomandabilă a unor cuvinte, azi „preferate” în critica literară : valență, trăire și romanesc
Articolul lui Gheorghe Bulgăr din Luceafărul, nr. 32, urmărește stilul criticii literare în ansamblu,
folosind metode și ajungînd la concluzii asemănătoare celor din articolul cu același titlu scris
de C. Otobîcu și M. Mitran {Limba romînă, nr. 2, 1958), pe care autorul însă nu-1 cunoaște, din
moment ce afirmă că stilul criticii literare nu a fost cercetat „aproape” de loc pînă în prezent-
Din păcate, și în această notă din Luceafărul s-au strecurat cîteva interpretări și exprimări
„criticabile”. Gheorghe Bulgăr pune expresia (a gusta) la modul gratuit în rîndul epitetelor,
iar folosirea abuzivă a neologismelor o socotește un lux de prisos.
Analiza versificației tinerilor poeți formează subiectul articolului Temă și expresivitate
publicat de Al. Philippide în Contemporanul, nr. 689 și al celui publicat de Marin Bucur în
Luceafărul, nr. 32, sub titlul Carențe în poezia unor tineri. Autorii se unesc în preocuparea de
a critica anumite excese în folosirea versului liber. Analiza formei din lucrările unor tineri
prozatori formează tema articolului Despre exigențele muncii literare publicat de Dumitru So-
lomon în Gazeta literară, din 12 noiembrie 1959. Ajungînd la concluzia că anumite neglijențe
stilistice pot apărea și la prozatori cu mare experiență scriitoricească, autorul îi obiectează lui
Eugen Barbu faptul că în romanul Șoseaua Nordului un pasaj de la p. 321 reapare la p. 327. Re-
produc pasajul pentru a arăta că în afară de faptul că el se repetă la distanță de 6 pagini
există și altceva de reproșat autorului în legătură cu acest text : Pomii carbonizați ai Griviței
lăsau pe trotuarele sparte de bombe o umbră rară și cenușie, pierdută odată cu căderea soarelui
dincolo de zidurile înnegrite de fum, ciupite, mincate de un vărsat al varului.
Oare pomii pot lăsa o umbră . . . pierdută? în pasajul de mai sus, folosirea partici-
piului în locul unei construcții verbale predicative este nepotrivită : pomii lăsau o umbră. . . care
se pierdea odată cu . ..
în Tribuna, nr. 50, din 10 decembrie 1959, D. Florea-Rariște publică o notă critică
intitulată Moldovenisme? în care semnalează unele construcții regionale „artificiale” într-o
cronică sportivă semnată tot de Eugen Barbu. Se pare că într-adevăr, în articolul.incriminat,
Eugen Barbu a folosit cuvintele „după auz”, fără să cunoască exact sensul și forma lor. Această
atitudine este cu atît mai inexplicabilă, cu cît scriitorul — unul din cei mai talentați — nu ră-
96
CRONICĂ
mîne indiferent la felul cum anumiți scriitori încalcă regulile scrisului (vezi, în acest sens, arti-
colul Textierii, publicat în Contemporanul, nr. 684).
Problemele de cultivare a limbii interesează, cum este și firesc, pe mulți profesori din învă-
țămîntul mediu. Gazeta învățămîntului a publicat în ultimele luni ale anului 1959 numeroase
articole semnate de profesori, cu privire la greșelile pe care le fac elevii în scris sau în expri-
marea orală. în aceste articole se indică metode eficiente pentru remedierea greșelilor. Aici
trebuie menționat articolul semnat de Octavian Buzescu, Cum vorbesc elevii (nr. 537) și articolul
Lucrările scrise la clasa a VlII-a serală al profesorului G. Vărzaru. Astfel de articole semnate
de profesori apar și în alte reviste de cultură. Contemporanul (nr. 683) publică bunăoară articolul
profesoarei Alexandrina Tutoveanu, Cum scriu absolvenții școlilor medii. Autoarea rectifică,
fără să aibă dreptate întotdeauna, după părerea mea, unele afirmații ale prof. Vărzaru dintr-un
articol publicat anterior tot în Contemporanul. în încheiere ea dă, fără să vrea, un exemplu
foarte bun de felul cum o exprimare improprie a profesorului poate să-i ducă pe elevi la con-
cluzii greșite asupra sensului unui cuvînt. Articolul se încheie cu următoarele cuvinte : Ar fi fost
bine dacă autorul [prof. Vărzaru n.n.] ar fi studiat u n cuantum [s.n.] mai mare de lucrări. . .
De ce cuantum? Ga să creadă elevii că acest cuvînt este sinonim cu număr sau cantitate?
Înțelegînd importanța cunoașterii gramaticii pentru dobîndirea deprinderii de a vorbi
corect, numeroși profesori pledează pentru extinderea studiului gramaticii în învățămîntul
mediu și arată care sînt cele mai bune metode de predare a limbii la aceste clase. Foarte utile
sînt, în acest sens, articolele Cum predăm limba romînă de I. Popescu, publicat în Contempo-
ranul, nr. 685, din 27 noiembrie ; Teoretizare și exerciții aplicative de G. Beldescu, în Contem-
poranul, nr. 686, din 4 decembrie; Despre lecțiile de limba romînă la clasele VIII—X de
Clara Chiosa, în Gazeta învățămîntului, nr. 542 ; O discuție cu cadrele didactice despre predarea
limbii și literaturii în școala serală, în Gazeta învățămîntului, nr. 541.
Gazeta învățămîntului s-a dovedit a fi un mijloc bun de împărtășire a experienței didactice.
Publicînd astfel de articole, periodicul acesta continuă în chip firesc rubrica de Metodica pre-
dării limbilor pe care Limba romînă, din motive justificate, a scos-o din preocupările ei.
în sprijinul orelor de gramatică din învățămîntul mediu și elementar vine și volumul
Analize gramaticale și stilistice publicat recent de M. Zdrenghea, P. Dumitrașcu și D. D. Dra-
șoveanu. Studiile cuprinse în volum așteaptă comentarii, chiar și critice, mai ales din partea
celor cărora li se adresează, așadar din partea profesorilor.
★
Rîndurile de mai sus nu menționează toate titlurile de lucrări apărute în ultima perioadă
a anului 1959. Evident că există și studii de fonetică, de dialectologie, de filologie etc., unele
publicate în revista Cercetări lingvistice, III (1958) de la Cluj, care aduc în discuție probleme
interesante. Scopul notelor de față a fost acela de a atrage atenția asupra cercetării lingvistice,
în aspectele ei, pentru moment mai semnificative din punctul de vedere al abundenței de
material și al problemelor discutate. în acest sens este evident pentru oricine că, în perioada
care a trecut, studiile de lingvistică generală și cele referitoare la limba literară ocupă un loc
preponderent. Asupra lor mi-am concentrat deci întreaga atenție.
FLORA ȘUTEU
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
DICȚIONARUL RUS-ROMÎN
București, E.S.P.L.A., 1960, voi. I, 800 p., voi. II, 752, p.
Se pornește de obicei de la L. V. Scerba
cînd se împart dicționarele bilingve în două
tipuri : dicționare de traduceri (nepeeodHbie
caoeapu) și dicționare explicative în două
limbi (mojiKoeue uHocmpaHHbie cjtoeapu).
După L. V. Scerba, amîndouă aceste tipuri de
dicționare sînt necesare pentru fiecare dintre
cele două limbi care se iau în considerație.
Cele două tipuri de dicționare bilingve se
deosebesc între ele atît prin materialul pe
care îl pun la dispoziție cît și prin metoda și
chiar prin publicul căruia i se adresează și,
prin urmare, prin scopul pe care îl urmăresc.
Dicționarul rus-romîn în două volume
publicat de Secția de slavistică a Institutului
de lingvistică din București, este, în primul
rînd, un dicționar de traduceri. Cu toate că
principala preocupare a autorilor a fost de
a da traduceri ale materialului lingvistic
rusesc, în normele de redactare sînt incluse
numeroase reguli care aparțin dicționarelor
explicative. Astfel, unele traduceri expli-
cative, acolo unde nu s-au găsit echivalentele
necesare în limba romînă, unele explicații
menite să lărgească sau să îngusteze un sens
sau altul, ca și mulțimea de indicații gramati-
cale, ortografice și ortoepice reprezintă fără
îndoială elemente de dicționar explicativ.
Toate acestea la un loc dau dicționarului
rus-romîn un pronunțat caracter normativ.
Prin urmare, plasîndu-se mai ales pe punctul
de vedere al cititorului romîn, autorii dicțio-
narului au avut în vedere o categorie mai largă
de cititori, așa cum se arată în prefață:
,,Dicționarul de față reprezintă în primul rînd
un ajutor pentru traducătorii din limba rusă
în limba romînă . .. Dar prin materialul pe
care îl conține el este în același timp util și
cercetătorilor științifici, profesorilor, învăță-
torilor, studenților, elevilor etc/’.
O problemă interesantă în ce privește
dicționarele bilingve este aceea a granițelor
cuvîntului, a delimitării sensurilor. Dicțio-
narele bilingve existente atît la noi cît și în
Uniunea Sovietică tratează în modul cel mai
diferit această problemă. Dicționarul de
față păstrează — după părerea mea, în mod
îndreptățit — structura filiației sensurilor din
dicționarele explicative. Iată numai un exem-
plu : în dicționarul rus-romîn apărut la
Moscova, în 1954, cuvîntul pyKa are 3 sensuri,
Hosa 1 sens, aaKoH 1, dejio 9, MOJiodou, 2, co-
6pamb 6, cjioeo 1, napa 3, pe cînd în dicțio-
narul nostru, găsim : pyKa 5, Hoza 2, aaKOH
3, dejio 15, MOJiodou 5, co6pamb 8, cjiogo
6, napa 6 sensuri. Diferența așa de mare
între cele două dicționare nu se poate ex-
plica numai prin diferența de volum exis-
tentă între cele două lucrări. Este vorba
de o problemă teoretică : cum determinăm
sensurile cuvîntului rusesc? Orientîndu-ne
după traducere (vezi cuvîntul cjiobo în dic-
ționarul de la Moscova, care este tradus în-
7. — C. 1041
98
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
Lr-un singur fel, cu indicația e pa3H> snan.
(„în diferite sensuri”) sau ținînd seama de
structura semantică a cuvîntului rusesc ? De
cele mai multe ori autorii dicționarului au
ales acest ultim drum.
Pentru a fi mai clar, iată o scurtă analiză
comparativă a modului cum este tratat în
diferite dicționare cuvîntul 3ă3aTb. în Dic-
ționarul de la Moscova, apărut în 1954, este
consemnat un singur sens : a da, cu mențiunea
e pasH. 3Hau. Urmează apoi șase exemple
care arată într-o măsură oarecare despre ce
sensuri ale verbului a da este vorba. După
romb urmează alte 5 exemple : cmpaxy,
~ es^ynKy, ~ nepi^y, ~ mon, a eMy sadaM.
PyccKo-MOJidaecKuii cjioeapb, Moscova, 1954,
procedează ceva mai analitic. El deosebește trei
sensuri, două proprii și unul figurat, iar
după romb dă șase exemple eonpoc^moH,
~cmpaxy,~xjwnom, ~ecmpenKy, nmeâesa-
daMi în PyccKo - fipauyyscKuu cjtosapb al
acad. L. V. Scerba se dă un singur sens cu men-
țiunea 6 pasH. 3Hau. donner. Urmează apoi
patru exemple. După romb sînt trecute ca ex-
presii : 3. sazadKy, 3. ednpoc, 3. cmpaxy, 3.
eaoyuKy, ecmpen^y, n me6e sadaM, 3. meKy.
Să vedem acum cum este tratat cuvîntul
în dicționarele explicative ale limbii
ruse.
în dicționarul în 4 volume apărut sub
redacția lui. N. D. Ușakov sînt consemnate
cinci sensuri, iar după romb se dau urmă-
toarele expresii : sadamb eonpoc, sadamb m^y,
sau dpaaa sau dpajina, sadamb nepyy, sa-
damb cfiopcy, a me6e sadaM, a me sadaM,
sadamb moH. în dicționarul său, S. I. Oje-
gov înregistrează numai patru sensuri, iar
după romb dă următoarele expresii : sadamb
eonpoc, sadamb mon. în Caosapb pyccKoso
fisbiKa, voi. I, Moscova, 1957, sînt de aseme-
nea înregistrate patru sensuri, iar după romb
sînt scoase expresiile : sadamb eonpoc,
sadamb wcapy, sadamb nepițy, sadamb
jiamambi, sadamb cmpeKoua, sadamb empeu-
Ka, sadamb mmy, sadamb xpanosuyKoso.
Din comparația acestor articole de dic-
ționar se desprind două probleme de impor-
tanță principială :
a)	cum se definește sensul unui cuvînt
și care trebuie să fie modul de grupare a
sensurilor în cadrul cuvîntului;
b)	în dicționarele bilingve este necesară
o cît mai precisă și ampla delimitare a sensu-
rilor cuvîntului chiar și atunci cînd este vorba
de sensuri relativ apropiate?
Prima problemă privește nu numai dic-
ționarele bilingve, de aceea nu mă voi referi
la ea. Cea de-a doua este însă chestiunea
de bază care se pune la elaborarea dicționa-
relor bilingve. Există credința că un dicționar
bilingv de traduceri nu are nevoie de detalii
în ceea ce privește sensul cuvîntului atunci
cînd elementele lexicale în cele două limbi au
aceeași sau aproape aceeași structură semanti-
că. Datorită acestei credințe s-a și născut în
practica lexicografică indicația 6 pasn. 3Hau.
Nu am intenția să analizez aici urmările pe
care le are un astfel de tratament. în tot
cazul, cum se vede din exemplele de mai sus,
aceste urmări sînt grave atît în ce privește
separarea sensurilor proprii de cele figurate,
cît și — ceea ce este foarte important — în ce
privește separarea expresiilor frazeologice
de ceea ce nu este expresie. Să se compare
în sensul acesta exemplele date după romb
de fiecare dintre autorii citați mai sus.
Procedîndu-se oarecum „global” la tra-
ducerea cuvîntului și nu a sensului, se uită
că de fapt cuvîntul cu toate sensurile lui
formează un sistem, care cu greu poate să
corespundă altui sistem în alte limbi. Dim-
potrivă, sensurile unui cuvînt luate în mod
separat se acoperă de cele mai multe ori cu
sensurile aceluiași cuvînt din altă limbă. în
orice caz, mijloacele de redare a unui sens sau
a altuia sînt destul de variate.
La elaborarea dicționarului rus-romîn,
autorii s-au străduit să fie cît mai aproape
de dicționarele explicative în ce privește
determinarea, separarea sensurilor.
Rămînînd un dicționar de traduceri,
dicționarul rus-romîn, așa cum s-a arătat
mai sus, are o serie de elemente proprii dic-
ționarelor explicative.
Gh. Bolocan
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
99
îndreptar ortografic, ortoepie și de punctuație
București, Editura Academiei R.P.R., 1960, 326 p.
Apariția primei ediții a Dicționarului
ortografic (1953} a răspuns unei reale necesități.
Ortografia în vigoare pînă în 1953 (stabilită
de Academia Romînă în 1932) prezenta incon-
secvențe și chiar defecte de principiu evi-
dente și de aceea nu s-a bucurat de prestigiul
necesar pentru a fi unanim aplicată.
Așadar o ortografie care să corecteze
pe cît posibil lipsurile celei vechi era așteptată.
Nu discutăm meritele reformei ortografice
înfăptuite de Academia R.P.R. în 1953 și
nici pe cele ale Micului dicționar ortografic
elaborat de Institutul de lingvistică din Bucu-
rești. Ele au fost arătate și recunoscute în
diverse rînduri. Vrem numai să amintim
primirea bună de care s-a bucurat noua
ortografie în rîndul maselor și interesul pe
care l-au manifestat fața de ea diversele
redacții, instituții de cultură etc.
în ultimul timp însă, revista Limba
romînă și chiar unele publicații care nu sînt
de specialitate au semnalat greșeli de orto-
grafie tot mai numeroase în unele ziare și
reviste. S-ar putea ca această situație să cores-
pundă unei slăbiri a interesului pentru pro-
blemele de ortografie. De aceea credem că
apariția îndreptarului ortografic, ortoepic și
de punctuație este bine venită atît pentru
redacțiile diverselor publicații, cît și pentru
școli în general, întrucît, după cum se știe,
prima ediție 1 a Micului dicționar ortografic
aceea a Dicționarului ortoepic s-au epuizat
îndată după apariție.
Noua lucrare a Institutului de lingvistică
din București nu este însă o simplă retipărire
a dicționarelor ortografic și ortoepic și a în-
dreptarului de punctuație. Ea corectează și
îmbogățește într-o măsură considerabilă lu-
crările menționate.
Firește, corectările aduse nu contrazic
normele indicate în hotărîrea din 16 septem-
1 Ne referim atît la prima ediție cît și
la cea de-a doua (1954), care reprezintă, de
fapt, un nou tiraj.
brie 1953 sau principiile de bază ale noii orto-
grafii și nici nu fixează reguli noi care ar atrage
schimbări prea numeroase. Astfel, deși a
existat propunerea de a se reda grupul de
foneme [ks] întotdeauna prin litera x (deci
și în ticsit, vacs), ea a fost respinsă. Schimbările
propuse vizează în special înlăturarea incon-
secvențelor existente în ediția precedentă ș»
completarea lipsurilor atît în ce privește re-
gulile introductive cît și în ce privește indicele
de cuvinte. în alegerea acestor schimbări,
colectivul care a întocmit lucrarea a luat în
considerare sugestiile și criticile făcute la
prima ediție a celor trei lucrări sus-menționate.
A folosit, de asemenea, cîteva lucrări speciale,
foarte recente, de ortografie și fonetică : Scri-
erea cuvintelor compuse (Fulvia Ciobanu),
Scrierea cu majuscule (Mircea Mitran), Numele
greco-latine tn romînește (Tr. Costa și Petru
Creția) și Accenful tn limba romînă (Em. Va-
siliu — lucrare netipărită).
Iată cîteva din punctele în care lucrarea,
în discuție se deosebește de edițiile ei ante-,
rioare.
S-a fixat în mod unitar scrierea neologis-;
melor corespunzătoare verbelor franțuzești în
-ir (-iss-) prin adoptarea grafiei sesiza în loc
de sezisa, ca în furniza, regiza etc.
Numele compuse de localități, care înainte
se scriau și cu linioară și fără, se scriu acum
numai cu linioară.
A fost considerabil dezvoltat capitolul
referitor la scrierea cu inițiale majuscule. S-au
introdus paragrafe noi: scrierea numelor geo-
grafice și teritorial-administrative, scrierea
numelor proprii străine, mitologice și biblice
etc.; au fost dezvoltate și precizate altele ;
scrierea denumirilor diverselor tipuri de orga-
nizații, instituții, întreprinderi etc.
în locul unui singur paragraf de cîteva
rînduri care figura în Dicționarul ortoepic,
s-a introdus un capitol nou, care indică prin-
cipalele tipuri de accentuare în limba romînă,
cu frecvența caracteristică fiecăruia.
100
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
Tot noi sînt și regulile de transliterare a
cuvintelor grecești, ca și lista de nume lati-
nești și grecești vechi, care a fost atașată la
indicele de cuvinte.
Indicele de cuvinte a fost mult îmbogățit,
în Dicționarul ortografic avea 82 de pagini,
în cel de față are 184. Au fost introduse multe
cuvinte tehnice care pot interesa pe specialiștii
din diverse ramuri și, în linii mari, toate cu-
vintele din Dicționarul limbii literare contem-
porane, și din Dicționarul limbii romîne mo-
derne, care pun probleme de ortografie sau de
ortoepie; indicațiile gramaticale sînt mai
numeroase, ca și cele de pronunțare (de ex.,
accentul este dat pentru fiecare cuvînt).
în sfîrșit, relevăm un avantaj practic
pe care îl prezintă îndreptarul ortografic,
ortoepic și de punctuație : reunește la un loc
toate normele de scriere (inclusiv punctuația)
și de pronunțare ale limbii romîne.
Considerăm, ca și pînă acum, binevenite
orice observații asupra îndreptarului orto-
grafic, ortoepic și de punctuație, ținînd seama
că în timpul utilizării sale se va vedea mai ușor
în ce măsură corespunde necesităților actuale.
Laura Vasiliu
Probleme de lingvistică generală
Voi. I, București, Editura Academiei R.P R., 1959, 176 p.
în mod sporadic, revistele noastre de
specialitate au publicat în ultimii ani studii
consacrate unor probleme de lingvistică ge-
nerală în lumina materialismului dialectic.
Ga lucrări mai ample pot fi citate cele două
volume ale acad. Al. Graur, încercare asupra
fondului principal lexical al limbii romîne
i(1954) și Studii de lingvistică generală (1955).
La acestea trebuie adăugate numeroasele
studii de fonologie, gramatică și vocabular,
în care autorii se întemeiază, în lămurirea unor
probleme particulare, pe principiile concepției
materialiste și ale metodei dialectice; ei au
contribuit astfel la elucidarea parțială a unor
probleme de lingvistică generală.
Volumul pe care îl recenzăm cuprinde
zece studii care nu urmăresc să prezinte
material faptic nou, ci să organizeze, să siste-
matizeze mai exact, mai științific, fapte cu-
noscute, să pătrundă mai adînc în esența feno-
menului lingvistic, ținînd seama de legătura
ilui cu societatea și gîndirea, de interdependența
și mișcarea din interiorul limbii, să deose-
bească mai bine forma de conținut, necesarul
de întîmplător, să descopere legile de dezvol-
tare a limbii.
Titlurile articolelor, ca și dimensiunile,
relativ reduse, ale volumului arată că s-au
tratat numai cîteva aspecte ale unor probleme
generale; din lectura volumului rezultă că
autorii au expus principii, au schițat sugestii,
au făcut precizări metodologice, ceea ce —
pentru o disciplină aflată la începuturile ei,
cum e lingvistica marxistă — nu poate fi
considerat o lipsă.
Teza dialectică a interdependenței și
condiționării reciproce a fenomenelor stă la
baza a două articole (I. Goteanu și T. Popa-
Tomescu); aspecte ale mișcării în limba sînt
analizate de C. Otobîcu, L. Wald și F, Asan ;
pe dialectica formei și conținutului se înte-
meiază articolele lui Al. lonașcu, P. Diaconescu
și I. Rizescu. F. Asan studiază raportul dintre
necesitate și întîmplare, iar legătura limbii cu
societatea formează în mod special obiectul
articolelor lui P. Miclău și E. Slave.
Cîteva din problemele abordate sînt dintre
cele mai acute (sistemul semantic, legile de
dezvoltare), altele prezintă un interes mai
limitat (prefixele „asemantice”, fondul prin-
cipal și derivarea, delimitarea argoului), fără
a spune prin aceasta că rezolvarea lor, punerea
lor într-o lumină nouă n-ar reprezenta pentru
lingviștii noștri un cîștig apreciabil. Trebuie
să adăugăm că, prin implicațiile lor, care ade-
sea n-au fost neglijate de autori, toate pro-
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
10Î
blemele discutate interesează și alte aspecte
generale ale studiului limbii, care n-au format
în acest volum obiectul unor studii speciale.
Din punctul de vedere al profunzimii și
al originalității tratării, articolele au o valoare
inegală. Un articol ca Necesitate și întimplare
în limbă, de pildă, nu depășește nivelul unei
lecții de curs, contribuția autoarei redueîndu-se
aproape numai la repetarea unor lucruri bine
cunoscute, prezentate cîteodată confuz. Li-
mitîndu-se la ilustrarea unor idei juste, dar
care nu sînt formulate aici pentru prima dată,
articolele Delimitarea argoului și Fondul prin-
cipal și derivarea nu contribuie decît în foarte
mică măsură la îmbogățirea cunoștințelor
noastre teoretice.
Pentru aceste trei articole, ca și pentru
aproape toate celelalte, e valabilă observația
că se abuzează de rezolvarea, prin citate
directe sau parafrazări, a unor principii de
largă circulație în lingvistica marxistă.
O ultimă observație generală cu privire
la bibliografic : sînt folosite din plin lucrările
clasicilor marxism-Ieninismului ca și ale lin-
gviștilor sovietici. E însă destul de surprinzător
că cercetătorii noștri nu se arată de loc infor-
mați cu privire la contribuția specialiștilor
din țările de democrație populară la rezol-
varea problemelor de lingvistică generală.
Bazat pe teza dialectică a interdepen-
denței și condiționării reciproce a fenomenelor,
articolul lui I. Coteanu, Contribuții la o se-
masiologie sistematică, pătrunde în miezul unei
probleme viu dezbătute la noi : vocabularul
are sau nu caracter sistematic ? Pentru a
constata existența unui sistem în semantică,
sînt necesare trei elemente, și acestea se discută
în cele trei subcapitole ale studiului : carac-
terul obiectiv al scosului, conținutul cuvîn-
lului este un sistem de sensuri? și mecanismul
de modificare a conținutului cuvîntului.
Caracterul obiectiv al sensului e relevat
de faptul că sensul e rezultatul reflectării unei
însușiri a obiectului în cuvînt. Sînt foarte în-
dreptățite criticile aduse unor definiții din
Dicționarul Academiei, din care se vede că
autorii lor au împărțit conținutul semantic
al cuvintelor pornind de la obiecte, nu de la
sensuri. „Sensul nu se poate defini daca nu
se iau măsurile de prevedere spre a se exclude
obiectul din componența lui” (p. 14). Se
demonstrează în continuare că cuvîntul e a
unitate a sensurilor, iar acestea sînt legate
între ele prin faptul că sînt mereu raportate,
la realitate. Se ajunge astfel la concluzia
formulată de acad. Al. Graur că „înțelesurile
cuvintelor nu au caracter de sistem decît în
măsura în care noțiunile semnificate sînt legate
între ele într-un sistem, dar acesta nu e de
ordin lingvistic” fp. 24). Analizînd mecanis-
mul de modificare a conținutului cuvîntului,.
I. Coteanu precizează că „unitatea de con-
ținut a cuvîntului nu se sparge prin înmulțirea
sau pierderea unor sensuri decît în mod cu
totul excepțional, de exemplu cînd se rela-
xează legătura dintre două sensuri” (p. 24 —
25) . . . „Menținerea unitară a conținutului
face din cuvînt un element mereu identic cu
el însuși și mereu altul, pe măsură ce se îmbo-
gățește cu sensuri noi sau pierde din cele vechi.
De aici concluzia că există o constantă seman-
tică în cuvînt, valabilă cîteodată timp foarte
îndelungat” (p. 25). Prin „constantă seman-
tică” autorul înțelege nu așa-numitul „sens
general”, ci sensul cel mai rezistent, care
reflectă adecvat obiectele.
în urma lecturii articolului rămîn cîteva
nedumeriri : după I. Coteanu, conținutul
cuvîntului este un sistem, pentru că se prezintă
ca o unitate în mișcare (p. 18 — 19), dar sis-
temul nu e lingvistic (p. 24). Ni se pare însă
evident că relațiile dintre sensuri sînt relații
lingvistice; dacă sensurile aparțin limbii, e
firesc ca și relațiile dintre sensuri să aparțină
limbii. E cît se poate de firesc să existe dife-
rențe mari între relațiile gramaticale și cele
semantice, dar sublinierea diferențelor nu
trebuie să ducă la ideea că cele din urmă nu
sînt tot așa de „lingvistice” ca și cele dintîL
Să înțelegem oare din concepția lui I. Co-
teanu că semasiologia nu e o ramură a
lingvisticii ?
Altă nedumerire e provocată de enume-
rarea legilor generale ale semasiologiei: re-
flectarea realității în cuvînt, caracterul o-
biectiv al sensurilor, organizarea lor siste-
102
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
matică în conținutul cuvîntului, modificarea
acestora numai dinafară etc. Acestea sînt
mai degrabă trăsături esențiale ale laturii
semantice a cuvîntului. în orice caz, autorul
ar fi trebuit să arate în ce sens folosește
cuvîntul „lege”. S-ar părea că caracterul
sistematic al semasiologiei se identifică cu
-existența legilor citate mai sus (p. 12), ceea
<ce, măcar în aparență, nu e același lucru cu
'definirea sistemului ca unitate complexă în
mișcare (p. 18 — 19).
Articolul Teodorei Popa-Toinescu exem-
plifică cu cîteva sufixe romînești noi afirmația
acad. Al. Graur că se pot forma derivate
pornind de la modele care nu aparțin fondului
principal lexical. în urma concurenței dintre
aceste sufixe noi și cele vechi, se întîmplă
ca primele să învingă. Ideea e justă, exemplele
sînt bine alese, dar cîștigul pentru lingvistica
generală este minim.
Legile generale de dezvoltare a limbii
formează obiectul a două articole : C. Oto-
bîcu, Note despre legile de dezvoltare a limbii
și L. Wald, Aspecte ale progresului în evoluția
categoriilor gramaticale, bogate în fapte inte-
resante și interpretări noi, în lumina materia-
lismului dialectic.
Descoperirea legilor generale de dezvoltare
a limbii este unul din obiectivele centrale
spre care se îndreaptă atenția lingviștilor
marxiști. Datorăm lingvisticii sovietice for-
mularea legii dezvoltării limbii prin acumularea
treptată a elementelor noii calități și dispariția
treptată a elementelor calității vechi, ca și
a legii inegalității ritmului de dezvoltare a
diverselor compartimente ale limbii. Volumul
recenzat adaugă la acestea legea unificării și
a diversificării și legea trecerii de la elementele
concrete la elemente din ce în ce mai abstracte
(în articolul lui C. Otobîcu): pe aceasta din urmă
L. Wald o include în legea mai generală a
evoluției progresive a limbii.
După ce face un istoric al problemei,
C. Otobîcu își delimitează astfel obiectul cer-
cetării : „Adevăratele legi generale nu sînt
doar ale foneticii, ale morfologiei, ale sintaxei
sau ale semanticii, ci ale limbii în general.
Ele acționează sub forme diferite în toate
compartimentele limbii și în toate limbile'*
(p. 51). Principalele caracteristici ale legilor
generale de dezvoltare a limbii sînt : a) se
referă la latura calitativă a unui fenomen și
de aceea nu pot fi exprimate în formule mate-
matice ; b} nu pot fi deslușite în absolut toate
transformările care au loc în limbă (există
unele transformări de detaliu care se abat de
la legile generale); c) ne dezvăluie necesitatea
care își croiește drum printre nenumăratele
întîmplări (ele ne indică fie sensul, fie modul
concret în care se produce dezvoltarea);
d) nu se identifică cu contradicțiile interne, de
aceea legile nu pot fi considerate motorul
dezvoltării limbii.
Diversificarea și unificarea
sînt două legi generale prin care se exprimă
raportul dintre dezvoltarea societății și dez-
voltarea limbii. Trecerea de la limbile gen-
tilice la cele ale triburilor, de la acestea la
limbile popoarelor, iar apoi la limbile naționale
a fost guvernată de aceste legi, care acționează
fie succesiv, fie concomitent. Diversificarea și
unificarea „echilibrează două tendințe con-
trarii care se manifestă statornic în limbă :
tendința spre variabilitate și spre unitate"
(p. 55). Autorul explică științific existența
acestor legi, legînd-o de legea dialectică a
negării negației. „întreaga istorie a limbii
nu este altceva decît un lung proces de negare
succesivă a unor unități lingvistice și idio-
muri învechite și de formare succesivă a altora
noi și superioare" (p. 56).
Despre legea trecerii de la elementele
concrete la clemente din ce în ce mai abstracte,
C. Otobîcu afirmă că este legea generală fun-
damentală a dezvoltării limbilor. Ni se dau
exemple numeroase și bine alese atît din limbi
primitive, cît și din limbi evoluate (se discută
pe larg despre istoria imperfectului indicativ
francez).
O bună orientare filozofică, meritul de
a face legături noi și interesante între faptele
de limbă, claritatea și precizia expunerii,
iată laturile pozitive esențiale pe care le des-
prindem din lectura articolului lui C. Oto-
bîcu. Am avea însă să-i reproșăm o neclaritate
care poate dăuna argumentării : la p. 52,
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
103
se califică unificarea și diversificarea ca
„procese cu caracter de lege”. E evident că
lege și proces sînt două noțiuni distincte»
întrucît legea este legătura esențială dintre
elementele unui proces ; nu orice proces are
caracter de lege, iar procesul cuprinde și
alte raporturi, alte legături, nu numai legile.
Se știe că legea e definită ca „raport”, așa
că o eventuală identificare cu noțiunea de
proces ni se pare cu totul nepotrivită. în
al doilea rînd, îi obiectăm autorului că, vor-
bind de legi generale, care acționează în toate
limbile, nu s-a referit în mod critic la legile
acronice sau pancronice ale structuraliștilor
danezi, pentru a preveni o confuzie posibilă.
C. Otobîcu se mulțumește să afirme în legătură
cu aceasta că „Structuraliștii pun acum pro-
blema unor legi generale și universale, vala-
bile pentru toate limbile și în toate timpurile”
(P. 47).
După L. Wald, legea dezvoltării pro-
gresive (exprimarea ni se pare tautologică !)
se manifestă în două feluri : trecerea de la
concret la abstract în conținut și de la aspecte
neorganizate la un sistem, în formă. Autoarea
argumentează în mod convingător ideea că
istoria categoriilor gramaticale (gen, număr,
caz, timp și persoană) trebuie interpretată
ca un continuu progres în spirală : de la struc-
tura analitică primitivă la flexiune, de la
flexiune la structura analitică abstractă;
de la aspect la predominarea timpului și,
din nou, la predominarea aspectului. Ni s-a
părut deosebit dc interesant și bine înte-
meiat filozofic acest fel de a interpreta evo-
luția categoriilor gramaticale.
Cu toate acestea, nu putem fi, în mai
multe privințe, de acord cu autoarea, de
exemplu atunci cînd opune, ca două aspecte
diferite ale aceleiași legi, trecerea de la con-
cret la abstract și dc la lipsă de sistem la
sistem. De fapt sistem, adică organizare
(chiar după concepția autoarei), înseamnă
abstractizare, trecere de la concret la abstract.
Atunci cînd constatăm întărirea caracterului
sistematic al unei categorii gramaticale, acest
lucru e un indiciu al creșterii gradului de ab-
stractizare în limba respectivă. N-am înțeles
de ce, accentuînd opoziția dintre cele două
aspecte amintite, L. Wald consideră că tre-
cerea de la concret la abstract caracterizează
conținutul (adică, în concepția sa, sensurile),
iar întărirea caracterului sistematic privește
forma (structura gramaticală și fonologică).
Ar rezulta de aici că numai forma e siste-
matică și numai conținutul poate fi ab-
stract, dar, cum ideea nu e argumentată,
credem că nu are rost s-o discutăm. Nedu-
merirea noastră sporește cînd citim, la
p. 106, un pasaj din care se desprinde cu ușu-
rință ideea că sistemul există numai în
limbă, iar în vorbire apar categorii
gramaticale care nu sînt constituite în sis-
teme (citat după un articol de S. L. Rubin-
stein).
Ideea că vorbirea nu este sistematică
nu ni se pare întemeiată, dar în orice caz
autoarea era datoare s-o argumenteze.
în privința exemplelor folosite de Lucia
Wald, s-ar putea reproșa un oarecare abuz
de amănunte „pitorești” din limbile „exo-
tice”. Astfel de exemple i-au atras și pe alți
autori din volumul recenzat (F. Asan,
C. Otobîcu), iar o serie de fapte se repetă
în articolele lor.
Din articolul Finuței Asan, sîntem întru
totul de acord cu definirea categoriilor filo-
zofice necesitate și întîmplare ca și cu uti-
litatea deosebirii fenomenelor necesare de
cele întîmplătoare în limbă. în restul arti-
colului, de altfel destul de redus ca întin-
dere, se amestecă lucruri cunoscute, apre-
ciate corect, cu unele formulări confuze sau
chiar greșite. De exemplu, se afirmă că „date
fiind legăturile țării noastre cu Franța, în
secolul trecut, era inevitabil împrumutul
multor cuvinte din limba franceză; întîm-
plător este numai faptul că au fost împru-
mutate anumite cuvinte și nu altele” (p. 38).
De fapt, așa cum arată însăși autoarea,
împrumutul nu e singura cale pe care o
folosește limba pentru a numi obiecte, in-
stituții, idei noi. Mai există și îmbogățirea
semantică, crearea de cuvinte noi prin deri-
vare sau compunere sau, mai rar, inven-
tarea unor cuvinte. Alegerea unora sau a
104
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
altora din toate aceste procedee e întîmplă-
toare; condițiile istorice favorizează
cîteodată un anumit procedeu — și acesta
a fost cazul influenței franceze de la noi.
Necesară este numai introducerea de
cuvinte noi; faptul că, datorită unor împre-
jurări externe limbii, a fost favorizat un
anumit mijloc de satisfacere a acestei nece-
sități, e întîmplător. Dacă totuși
o limbă oarecare, din pricina structurii ei,
n-ar permite derivarea sau compunerea
și — ceea ce practic e imposibil — nici îmbo-
gățirea semantică, atunci într-adevăr am
fi îndreptățiți să afirmăm că împrumutul
este un fenomen necesar.
Este foarte adevărat că „necesarul e
determinat de aspectul social al limbii. Socie-
tatea constituie un factor de constrîngere
față de inițiativa lingvistică a individului”
(p. 38), dar nu credem că, „în cazul deriva-
telor și compuselor. . . complexul sonor nu
este întîmplător în măsura în care este deter-
minat de conținut” (ibid.), adică derivatele
și compusele s-ar găsi din acest punct de
vedere în altă situație decît cuvintele vechi,
neanalizabile. Ni se pare mai exactă ideea
că complexul sonor este la fel de necesar
pentru toate cuvintele, indiferent daca sînt
sau nu analizabile. Autoarea confundă opo-
ziția necesar-întîmplător cu motivat-nemo-
tivat (arbitrar), neținînd seama de faptul
că atît aspectele lingvistice motivate, cît și
cele nemotivate pot fi deopotrivă necesare
sau întîmplătoare.
Gitîndu-1 pe acad. Al. Graur, Finuța
Asan afirmă că, în fonetică, necesar este
fonemul care se realizează sub forma întîm-
plărilor, adică a variantelor poziționale și
individuale. Interpretarea nu ni se pare
convingătoare, deoarece raportul dintre fonem
și variante e mai degrabă de la general la
particular1; autoarea ar fi trebuit să discute
ideea citată, în lumina principiilor teore-
tice expuse la începutul articolului (vezi
1 Vezi această idee la Al. lonașcu,
Identitatea funcțională a fonemului, în voi.
recenzat, p. 130.
definiția necesității : „relație dintre feno-
mene, laturi sau însușiri ale fenomenelor, care
decurge în mod inevitabil din legăturile
interne esențiale, principale, constante ale
fenomenelor, relație care — în condițiile date
— se manifestă obligatoriu numai într-un
anumit fel și nu în altul”).
Problema dialecticii formei și conți-
nutului este abordată parțial în articole
de fonetică, de formare a cuvintelor și de
semantică (pentru autorii acestor articole,,
conținut înseamnă sensuri).
Al. lonașcu, în Identitatea funcțională
a fonemului, combate ideea, foarte răspîn-
dită și la noi, că fonemul ar avea numai o
funcție de diferențiere, funcție distinctivă
(p. 124). Autorul vorbește de funcția constituti-
vă a fonemului, care are o latură negativă (dis-
tinctivă) și una pozitivă (de identificare)
(p. 130). Deosebit de prețioasă ni se pare argu-
mentarea ideii că fonemul nu e media varian-
telor sale poziționale, cum se susține de
obicei. „Aspectele poziționale nu pot fi între-
buințate unul în locul altuia, astfel încît
identitatea semnului lingvistic să se păstreze.
S-a constatat chiar că, prin înlocuirea unu»
aspect pozițional al fonemului cu alt aspect
pozițional al aceluiași fonem, se poate obține
un alt semn” (p. 126). „Identitatea func-
țională a două sunete nu se stabilește deci
exclusiv pe baza criteriului permutării, și
nici pe baza asemănării articulatorii și acus-
tice. Criteriul hotărîtor este practica (socială),
de comunicare, întrucît legătura care există
în limbă între latura sonoră și latura seman-
tică este determinată de sistemul social de
comunicare” (p. 128).
Delimitarea omonimiei de polisemie pre-
zintă dificultăți bine cunoscute. într-un
articol amplu, bine sistematizat și ilustrat
cu exemple convingătoare, Paula Diaconescu
reia problema și o clarifică în aspectele ei
esențiale. Trebuie reținute îndeosebi clasi-
ficarea omonimelor și concluzia că sensurile
diferite exprimate parțial prin mijloace
gramaticale diferite (com-corni, corn-coarne,
corn-cornuri) constituie omonime parțiale/
nu cuvinte polisemantice.
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
10&
în lucrările cercetătorilor noștri apare
cîteodată ideea că există prefixe „lipsite de
sens”. Este meritul lui I. Rizescu de a ne fi
convins că astfel de prefixe nu există1. Ori
de cîte ori întîlnim așa-zise prefixe aseman-
tice, ele nu sînt în realitate decît părți inte-
grante ale rădăcinii, de exemplu pre- din
prevalai pri- din prizări sau s- din smulge.
în partea a doua a articolului său, I. Rizescu
reia cu exemple și argumente noi o idee a
acad. Al. Graur, după care nu există prefixe
lexicale zero. în susținerea acestor idei
autorul recurge însă, uneori, la argumente
și interpretări subiective (vezi exemplele
de la p. 157—159).
Elena Slave definește și analizează
argoul ca limbaj secret, în raport cu alte
stiluri ale limbii. Articolul nu se remarcă
prin noutatea ideilor și interesează mai
mult pentru istoricul problemei și prin felul
cum e delimitat argoul de exprimarea expre-
sivă. Autoarea arată, pe bună dreptate, că
argoul se schimbă necontenit nu din nevoia
^e expresivitate, ci pentru a nu-și pierde
caracterul secret. De altfel, pentru cei care
folosesc termeni argotici, aceștia nu au
caracter expresiv.
Ne vom opri în cele din urmă la problema
trecerii de la limba comună a poporului la
limba națională — cu aplicații la limba fran-
ceză, care formează obiectul articolului lui
P. Miclău. Autorul reia, fără adăugiri noi,,
ideile cunoscute în lingvistica marxistă asu-
pra raporturilor dintre dezvoltarea limbii
și dezvoltarea societății. în aplicațiile la
limba franceză nu ajunge la concluzii noi cu
privire la periodizarea istoriei acestei limbi,
dar interpretează o serie de fapte cunoscute,
pentru a demonstra că, între secolele XIV-
XVI, se produce un salt calitativ, care mar-
chează trecerea la limba națională. Este
interesantă diferențierea pe care o subli-
niază P. Miclău între rolul dialectelor în
perioada care precedă saltul și în perioada
care îi urmează. Cu toate că analiza trans-
formărilor suferite de limba franceză în
perioada amintită și interpretarea lor sînt
corecte, i s-ar putea reproșa autorului că,
cel puțin în teorie, vede un paralelism prea
riguros între dezvoltarea limbii și dezvol-
tarea societății. Considerăm neîntemeiate
generalizări de felul celei de la p. 70, din
care rezultă că, cu ocazia revoluțiilor sociale^
„limba” cunoaște mai multe transformări
decît dacă societatea ar fi evoluat lin”. Se
știe că anumiți factori externi (de exemplu
cuceririle) pot influența în mod hotărîtor
dezvoltarea unei limbi, fără să fie vorba
de schimbarea orînduirii sociale.
Mireea Mitran și Sorin Stati
D. D. DRAȘOVEANU, P. DUMITRAȘCU, M. ZDRENGHEA
Analize gramaticale și stilistice
București, Editura științifică, 1959, 205 p.
Importanța studierii limbii romîne în
școală justifică pe deplin oportunitatea sau
chiar necesitatea elaborării unor lucrări de
genul celei pe care o prezint în aceste rînduri.
Cartea aceasta are, între altele, și meritul
1 Ideea este de fapt a acad. Al. Graur,
pe care I. Rizescu îl citează la sfîrșitul arti-
colului (p. 163).
considerabil al pionieratului; acest fapt a pus
desigur, în fața autorilor, numeroase probleme,
atît de ordin metodologic, pedagogic, cît și
de ordin științific. îmi propun să urmăresc aici
numai modul cum au fost rezolvate în carte
problemele de gramatică și de analiză grama-
ticală, lăsînd în afara discuției problemele de
pedagogic și de stilistică; mai precis, din
întregul volum vor fi luate în discuție numai.
106
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
aceste două mari capitole : Elemente de analiză
sintactică (fraza) de D. D. Drașoveanu (p. 9 —
53) și Analize gramaticale (fraze si propoziții)
■de D. D. Drașoveanu și M. Zdrenghea (p. 69 —
139).
în lucrarea sa, D. D. Drașoveanu stabi-
lește chiar de la început un principiu pe deplin
just : în analiza gramaticală trebuie păstrat
un „criteriu unic ... cel gramatical", fără a
exclude însă „elementul înțelesului, lucru de
altfel imposibil" (p. 11).
în consecință, autorul insistă asupra
importanței cuvintelor subordonatoare (con-
juncții, adverbe și pronume relative) în analiza
raporturilor sintactice din interiorul frazei,
ceea ce îl ajută să facă în cele mai multe
cazuri analize gramaticale bune și să dea rezol-
vări judicioase multor probleme dificile-
Nerespectarea acestor limite și precizări
în analiza gramaticală, mai ales în analiza ra-
porturilor sintactice, duce la concluzii eronate,
la interpretări extragramaticale. Tocmai aceas-
tă greșeală ajung s-o facă și autorii analizelor
gramaticale ; faptul e și mai evident în acele
cazuri în care D. D. Drașoveanu formulează
păreri noi, opuse felului cum au fost inter-
pretate faptele respective în Gramatica Acade-
miei R.P.R. Astfel, la p. 26, autorul formu-
lează ideea că pot exista propoziții coordonate
între ele dintre care una este subordonată
regentei, iar coordonata sa nu, bazîndu-se pe o
analiză greșită a frazei: „...bătrînul pisa
noaptea întreagă, cercînd mereu firele de
aur, pe care le vedea, la orice cercătură, le
alegea, deși nu era aur, ci pirit, le punea
într-o oală de pămînt și oala o ascundea sub
patul din bucătărie. Agîrbiceanu, A. 549.
D. D. Drașoveanu scrie : „propoziția și
oala o ascundea sub patul din bucătărie. . . este
coordonată cu atributivele pe care le vedea . . .,
[pe care] le alegea . . ., [pe care] le punea . . .
Că este coordonata cu acestea, o spune locui
ei în frază și reluarea cuvîntului cu rol de
circumstanțial de loc, care în propoziția ce ne
interesează are rol de obiect direct. Cu toate
acestea, propoziția nu este o atributivă față
de regentă, căreia de altfel nici nu i se subor-
donează."
După cum se observă, autorul introduce
în textul dat un element subordonator, pronu-
mele relativ pe care, făcînd astfel o primă
încălcare a principiilor analizei gramaticale ;
greșeala mai mare constă însă în faptul că se
consideră o propoziție principală a frazei
— legată de cealaltă principală prin conjuncția
copulativă și — drept propoziție coordonată
cu o subordonată. în capitolul de analize
gramaticale aceeași frază (75, p. 99) este
analizată în același fel și redată prin această
schemă :
. . .4
atr.
5 cop. 6 cop. 8 cop^ 9
conces.
7
în care cifra 4 notează propoziția . . . bătrtnul
pisa noaptea întreagă, iar celelalte cifre,
propozițiile următoare.
în realitate, propoziția . . . bătrînul
pisa . . . este coordonată copulativă cu propo-
ziția și ... ascundea . . . ; aceste propoziții
coordonate copulative sînt despărțite .de un
șir de propoziții subordonate primei. Situația
aceasta nu diferă prin nimic — din punct de
vedere gramatical — de cea descrisă în Grama-
tica Academiei R.P.R. sub titlul Separarea
propozițiilor coordonate prin propoziții subor-
donate coordonatei anterioare x.
Așa stînd lucrurile, argumentele aduse de
D. D. Drașoveanu în discuție au oare vreo
valoare gramaticală ?
Primul argument al autorului este locul
propoziției în frază ; autorul socotește că și
nu poate lega între ele decît două propoziții
alăturate. Nu mai avem nevoie să demonstrăm
inconsistența acestui argument, întrucît în
Gramatică 2 situația e bine lămurită.
Al doilea argument, „reluarea cuvîntului
cu rol de circumstanțial de loc [oaZa], care,
în propoziția ce ne interesează, are rol de
1 Voi. II, p. 153.
2 Loc. cit.
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
107
obiect direct0, nu are mai multă greutate
decît primul, pentru bunul motiv că în nici o
situație acest fapt nu aduce după sine schim-
barea raporturilor de coordonare sau subor-
donare dintre propoziții; coordonarea și
subordonarea sînt raporturi gramaticale și au
în această calitate propriile lor mijloace de
exprimare ^conjuncții, adverbe și pronume
relative, locuțiuni). Deci, înainte de a dovedi,
cu ajutorul reluării complementului, un
anumit raport sintactic, D. D. Drașoveanu
trebuia să demonstreze — ca pe o idee cu
totul nouă — ca reluarea complementului este
un mijloc de a marca, de a exprima raporturi
sintactice (de coordonare sau de subordonare).
Deși nu cred că mai e nevoie, contrariul se
poate demonstra foarte ușor. Fie de exemplu
fraza : Bătrînul avea obiceiul / să scornească
.vreo poveste cu mistreți / și povestea aceasta
lori de cîte ori avea prilejul,! o spunea cui vroia
să-l asculte. Situația sintactică din această
frază e foarte asemănătoare cu cea din fraza
în discuție, ba, pentru cele ce ne interesează
aici, e chiar identică. Numai că raporturile
sînt ceva mai clare în aceasta din urmă. Dacă
ar fi să acceptăm argumentele ]ui D. D. Dra-
șoveanu, ar urma să considerăm că propoziția
și povestea aceasta ... o spunea .. . este
coordonată cu subordonata care o precedă,
fiindcă se reia obiectul direct poveste sub trei
forme : povestea, aceasta, o.
Atît pentru cele de mai sus cît și pentru
discuțiile care urmează trebuie să luăm în
considerație aceste idei importante :,,Princi-
piul fundamental al analizei gramaticale este
dc a se arăta prin mijloacele specifice gramati-
cii ce gîndire este exprimată într-o frază sau
într-o propoziție oarecare. Expresia lingvistică
a unei gîndiri, forma mai mult sau mai puțin
complexă nu trebuie schimbată în cursul
analizei, pentru că același conținut de gîndire
se organizează în forme gramaticale diferite
după împrejurări.” 1
„Al doilea principiu, tot atît dc important
este subordonarea. Prin subordonare
1 I. Coteanu, în legătură cu „subordona-
tele" explicative, Limba romînă, 1/19G0, p. 27.
înțelegem dependență gramaticală, deci nu
orice fel de dependență” 2.
Tot pe baza unei analize negramaticale
D. D. Drașoveanu susține existența „subiec-
tului independent”.
în fraza : împăratul, de umbla în fruntea
oștirilor, de sta la sfat mare, de se culca, de se
scula, de mînca, de-și mîngîia coconii, un gînd
nu-l mai slăbea, D. D. Drașoveanu crede că
împăratul este subiect independent, pe baza
următorului raționament: „Forma de nomi-
nativ (și nu acuzativ) a cuvîntului împăratul
împiedică interpretarea lui ca obiect direct,
în ciuda pronumelui personal în acuzativ, — l,
care de altfel se referă la noțiunea de împărat,
și nu la cuvîntul în nominativ pe care un
acuzativ nu are cum să-l dubleze” (p. 23).
Interpretarea aceasta e evident eronată.
Ce argumente are autorul să considere că
împăratul eîn cazul nominativ și nu în acuzativ?
Singurul indiciu care ar putea fi invocat,
lipsa prepoziției pe, nu e un argument, deoarece
prezența ei, deși obișnuită, nu este obligatorie.
Cuvîntul poate avea aceeași formă atît
în cazul nominativ cît și în acuzativ. De aceea,
în asemenea situații, forma fiind identică, nu
ne rămîne decît un singur criteriu pe baza
căruia putem stabili în ce caz este substantivul :
funcția sintactică. în fraza de mai sus e clar
că împăratul este obiect direct: (pe) împăratul
un gînd nu-l mai slăbea. Reluarea obiectului
direct (împăratul) prin pronumele personal în
acuzativ este un argument peste care nu se
poate trece cu ajutorul unei afirmații așa de
bizare : că „se referă la noțiunea de împărat
și nu la cuvîntul împăratul.”
Limba e un mijloc dc comunicare cu
ajutorul cuvintelor ; oamenii vorbesc cu cuvinte,
nu cu noțiuni, iar gramatica studiază cuvintele
și raporturile dintre ele. E clar, cred, că în
interpretarea acestei fraze, autorul s-a lăsat
ispitit de „frumusețea” ideii de a fi găsit un
subiect independent, ceea ce de fapt nu poate
exista, și a ajuns astfel să comită dintr-o
dată cîteva greșeli.
2 Ibid.
108
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
De altfel chiar motivarea teoretică a
situației e evident contrazisă de situația sintac-
tică din frază. Autorul scrie : „în condițiile
intercalării uneia, și mai ales a mai multor
propoziții, subiectul inițial (sic !) al unei
propoziții este uitat „pe parcursul” comunicării
iar predicatul său (s.n.) este raportat altui
subiect acordîndu-se cu acesta din urmă”
(p. 22-23).
Conform acestui raționament, dacă auto-
rul frazei (Delavrancea) n-ar fi uitat subiectul
pe drum și n-ar fi lăsat „predicatul său” pe
seama unui subiect apărut din senin, fraza nu
s-ar mai fi abătut de la „sistemul limbii”, ar fi
scăpat de orice „anomalie” și ar fi sunat
astfel : împăratul .. . nu-1 mai slăbea.
Exemplul dat nu e singura „anomalie’’
pe care autorul crede a o găsi. Cartea conține
un întreg capitol întitulat Anomalii cuprinzînd
„fapte sintactice care se abat, într-un fel sau
altul, de la sistemul limbii, dar pe care le putem
pune în lumină tocmai procedînd sistematic,
după procedeul care ține seama de realitatea
sintactică” (s.n. — p. 21).
Voi trece în revistă cîteva anomalii,
adică fapte care se abat, după părerea auto-
rului, de la sistemul limbii:
,,a) Dublu subordonată sau două re-
gente necoordonate ale aceleiași subordonate”.
Autorul dă drept exemplu fraza : Aceste
mustrări făcute din prietenie, n-aveau un
accent deosebit și erau mai mult efectul unei
nedumeriri, pe care scrisorile care urmează e
drept că au împrăștiat-o. Camil Petrescu,
Patul lui Procust, p. 17, pe care o comentează
astfel : „în exemplul dat, au împrăștiat este
predicatul subiectului scrisorile din propo-
ziția distributivă introdusă prin pe care : pe
care scrisorile au împrăștiat-o; au împrăștiat
este însă, în același timp, și predicatul propo-
ziției subiective că au împrăștiat-o. Așadar,
e drept reprezintă o propoziție care nu e nici
coordonată (cu vreo principală sau cu vreo
subordonată), nici subordonată . . . Anomalia
consta în faptul că : unul și același predicat,
au împrăștiat, aparține simultan și atri-
butivei și subiectivei, ceea ce, din punctul de
vedere al structurii propoziției este, teoretic,
o imposibilitate, iar practic, în ciuda frecvenței
fenomenului, o anomalie. De aci decurge o
a doua anomalie : una și aceeași propoziție
este atributivă și este subordonata unei re-
gente, dar este în același timp și subiectivă,
iar ca subiectivă este subordonată altei re-
gente.”
D. D. Drașoveanu are dreptate recunos-
cînd marea frecvență a construcțiilor de acest
tip. Putem fi de acord, iarăși, că denumirea
incidente legate este mai potrivită pentru
aceste feluri de incidente, decît pentru cele
pe care Gramatica Academiei R.P.R. le nu-
mește astfel. Se ridică însă o problemă. Pe ce
bază socotim că un fapt sau altul se situează
în afara sistemului limbii ? Mă voi referi la
acest lucru în prezentarea celorlalte „anomalii”.
La punctul c) din capitolul amintit, au-
torul discută „anomalia” Inversiuni, cu sub-
capitolul Inversiuni obligatorii („anomalii”
obligatorii ? 1). Tipurile de inversiuni puse în
discuție sînt: D r e p t să vă spun ; Scump
a trebuit să plătească; Acolo mi-a spus să
mă duc; Unde zici că mergea Situațiile de
acest fel sînt însă foarte bine prezentate ca
fapte normale în Gramatică, voi. II, p, 263.
unde se spune : „în limba romînă ordinea
cuvîntului în propoziție nu este fixă”. După
părerea mea, Gramatica Academiei este o bună
descriere a sistemului limbii romîne, și cu toate
că va fi avînd unele greșeli, în acest punct
toți lingviștii sînt de acord că nu greșește
de loc. Inversiunile nu numai că nu „se abat”
de la „sistemul limbii” ci constituie o trăsă-
tură, o caracteristică a sistemului limbii
romîne.
Același lucru trebuie să-l spun și despre
,,anomalia” dc la punctul d), Nerepetarea
cuvîntului subordonator. De altfel, aici, chiar
autorul este de acord că „Fenomenul este
cît se poate de firesc și explicabil”, ceea ce
însă nu-1 împiedică să emită o serie de ,,a-
xiome” și „teoreme” de felul celor ce urmează :
dacă y (subordonata) = x (regenta)
și dacă y (subordonata) = z (a doua sub-
ordonată),
atunci și z (a doua subordonată) = x
(regenta) ” (p. 26).
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
109
Și mai departe : „Dacă coordonata unei
subordonate se află, față de regenta acesteia,
în același raport în care se află și subordonata
cu care este coordonată .. . ne-am aștepta
ca asemănarea să rămînă valabilă și în situația
inversă : subordonata unei regente să fie
subordonată și coordonatei regentei. în schema
x coord. y
z
ar urma ca subordonata z să se subordoneze
și propoziției x, ceea ce nu se întîmplă decît
în foarte puține cazuri” (p. 26—27).
Cui vor fi folosind aceste „axiome”,
e greii de spus.
Unele dintre anomaliile arătate, cum sînt
cele de la punctul e) și /) (Conjuncții compuse
din două cuvinte subordonatoare... (ex. că
să, cum că) sau Fragmentarea frazei prin punct
și virgulă sau prin punct.. .) nici nu le mai
discut, deoarece chiar titlurile citate le ab-
solvă de învinuirea ce li se aduce că ar fi
„anomalii”, că s-ar abate de la sistemul limbii,
în realitate faptele la care se referă autorul
sînt doar elemente care pot isca dificultăți
in analiza gramaticală. Ele sînt însă întru-
totul firești, elemente ale sistemului limbii
romîne, iar ultimul fapt nici n-are legătură
cu sistemul limbii. Desigur, sistemul limbii nu
este imuabil, dat o dată pentru totdeauna.
Mereu apar elemente noi și dispar altele vechi
în diversele lui compartimente. De aceea
abaterea de la sistem nici nu există decît foarte
puțin timp ca abatere, căci faptele lingvistice
sau intră în sistem, se încadrează în el, sau
sînt elimina te ; în felul acesta limba își păstrează
permanent unitatea sa ca sistem.
Capitolul următor, intitulat Stabilirea
raporturilor, își propune să-i inițieze pe citi-
tori în interpretarea topicii și a altor mijloace
de a determina raporturile dintre propoziții.
Am convingerea că nici acest capitol nu-și
atinge ținta, din cauză că autorul, încercînd
să aducă ceva nou, face tot felul de ipoteze și
scheme abstracte. S-ar putea ca unele dintre
ipotezele și schemele sale să servească într-o
cercetare specială. Multe dintre ele sînt însă
de valoarea și interesul acesteia (p. 35) :
1	2	1
re — subordonată — gentă
Celelalte mijloace de stabilire a raportu-
rilor examinate de autor sînt : punerea în-
trebării, înlăturarea raporturilor absurde, în-
lăturarea raporturilor posibile „Dar care nu
au existat în intenția vorbitorului (autorului)”
(p. 37-38).
Ceva mai atent întocmit este capitolul
Felurile raporturilor, care conține multe ob-
servații și îndrumări judicioase. Dar nici de
această dată tendința spre inovație cu orice
preț, prezentă în cele de mai sus, nu este în-
depărtată. Astfel, și în această parte a lucrării,
autorul formulează idei noi fără să le argumen-
teze sau dă îndrumări care pot crea confuzie.
D. D. Drașoveanu scrie : ... „în fraza :
. . . tși dădeau silința să se dumirească asupra
lui . .., printr-o interpretare riguros analitică,
trebuie admis ca regent substantivul silința
și nu întreaga locuțiune : tși dădeau silința”.
De aci, apoi, se trece și la consecința directă :
subordonata este o atributivă. Drept argumen-
te în favoarea acestei interpretări, autorul in-
vocă „relativa independență semantică a
unora dintre cuvintele locuțiunilor din aceste
categorii” (p. 43) și faptul că substantivul
este articulat. Primul argument cade de la
sine, deoarece în locuțiuni cuvintele nu-și
pierd definitiv sensul lor. Al doilea argument
se susține tot atît de puțin. în exemple ca :
dădea fuga să prindă trenul, își dădea silința
să priceapă, deși substantivul din locuțiune
e articulat, nu-1 putem despărți de verb fără
să denaturăm fraza.
Propozițiile subordonate locuțiunii nu
pot fi în nici un fel interpretate ca atributive.
Pe linia acestui mod de interpretare,
autorul își îndeamnă cititorii să procedeze la
fel și în cazurile semiauxiliarelor de mod;
referindu-se la fraza : Cînd seminaristul a
îndrăznit să nesocotească . . . scump a trebuit
să plătească pasul..., autorul consideră că
aceeași „relativă independență” . . . „justifică
încercarea de a căuta care dintre cele două
elemente reprezintă cuvîntul regent”(p. 44)
110
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
în notă, deși consideră că afirmația necesită
o discuție mai amplă, o suplinește totuși prin
următoarele : „De altfel, și prin obișnuitul
procedeu al punerii întrebării se poate lua ca
regent semiauxîliarul; în exemplul citat mai
sus : ce a trebuit? cînd a trebuit? A trebuit
să-și plătească — a trebuit cînd a tndrăznit”.
După o asemenea demonstrație cititorul
prevenit nu poate să nu se întrebe : unde este
„procedeul care ține seama de realitatea sin-
tactică” pe care autorul l-a enunțat mai
înainte ?
Ca orice idee din domeniul științei, și
ideea conform căreia semiaux'liarul de mod
trebuie considerat împreună cu verbul pe
lîngă care stă, poate fi pusă în discuție.Acest
lucru trebuie făcut însă cu atenție și, mai
ales, cu argumente științifice, nu simplific
cînd lucrurile. Observația de mai sus vizează
și subcapitolul dedicat propozițiilor subiec-
tive și predicative.
Desigur, lucrarea lui D.D. Drașoveanu,.
cu toate rezervele și criticile de mai sus, ră-
mîne o lucrare interesantă însă prea puțin
utilă învățămîntului căruia i se adresează în
primul rînd. Unele observații dovedesc o
bună intuiție a faptelor ; o serie de idei formu-
late de autor în treacăt, cu o argumentare
nesatisfăcătoare, ar putea fi dezvoltate în
adevărate studii de gramatică. Pentru aceasta
însă e nevoie ca autorul să supună faptele unui
control mai riguros, învingînd ispita inovației
cu orice preț.
Mircea Mitra n
TRAIAN CANTEMIR
Texte istroromîne
București, Editura Academiei R.P.R., 1959, 189 p.
Sub îngrijirea Institutului de lingvistică
din Cluj al Academiei R.P.R., Traian Can-
temir a editat recent Texte istroromîne. Cu-
legerea aduce un material folcloric și dialectal
nou (povestiri inedite și scrisori), alături de
unele texte al căror conținut este cunoscut
din lucrări similare anterioare. Valoarea cu-
legerii este deosebită dacă avem în vedere
faptul că materialul a fost cules cu aproape
două decenii în urmă, cînd au avut loc
ultimele anchete dialectale în peninsula Is-
tria, și că vorbitorii istroromînei devin din
ce în ce mai puțini și sînt, după cum au arătat
cei mai mulți dintre cercetători, pe cale de
dispariție.
Cartea se deschide printr-un scurt „Cu-
vînt înainte”, în care autorul expune împreju-
rările care au dus la strîngerea materialului
dialectal (între anii 1932 — 1933) din locali-
tățile Susfievița, Noselo, Sucodru, Letai,
Bardo, Grobnic, Gradide și Jeiăn și arată
sistemul de transcriere fonetică pe care l-a
folosit.
Partea principală a lucrării o constituie
povestirile (basmele), grupate pe localități,
purtînd fiecare indicații referitoare la numele,
vîrsta povestitorului și localitatea de origine,
în continuare se dau opt scrisori aparținînd
informatoriloi’ anchetați Ive Iurman, din
Noselo, și Francesco Stroligo, din Bărdo,
care cuprind în cea mai mare parte tot ma-
terial folcloric (basme). Lucrarea se încheie
cu o listă de porecle și toponimice și un glosar
al textelor prezentate.
Ca și alte lucrări privitoare la istroromîni,
volumul de față este ilustrat printr-o serie
de imagini din viața istroromînilor (port,
locuință, obiceiuri, jocuri, instrumente mu-
zicale etc.).
Înțrucît la sfîrșitul prefeței autorul a-
finnă că textele „vor contribui la o mai bună
cunoaștere a dialectului istroromîn. ajuns
departe pe drumul dispariției” (sublinierea
noastră), ne vom strădui să aducem în discuție,
în linii generale, în măsura în care recenzia
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
111
de față ne permite, atît valoarea materialului
cules de Traian Cantemir și a glosarului ală-
turat, cît și problema dacă istroromîna este
o limbă romanică de sine stătătoare, un dia-
lect al dacoromînei sau o limbă mixtă.
Desigur că, așa cum a arătat acad. Al.
Graur1, o importanță deosebită în problema
raporturilor istroromînei cu dacoromîna o
au condițiile sociale, economice și politice.
Dar, deși o unitate socială, economică și po-
litică între istroromîni și dacoromîni nu există,
trebuie să vedem dacă, independent de deose-
birile de ordin istoric, care au apărut între
cele două idiomuri după scindarea romînei
comune, nu se păstrează totuși o anumită uni-
tate lingvistică pe care trebuie să o avem în
vedere. (Se știe că englezii și cetățenii Statelor
Unite ale Americii, deși reprezintă națiuni
deosebite, vorbesc una și aceeași limbă — en-
gleza.) în aceasta privință consideram că
este edificator următorul text din istroromînă :
Un trat c-a fost un ciace și o maie și a
vut un fii'. L'a tocheit la soldat. Ăn cea
vreme ce-a ie fos la soldaț, murit-a fil'a lu
cesaru. Manche nego ia murit-a, lasat-a tes-
tament che more-1' saca nopte un soldat la
l'ei tomba vegl'a. Cesta fil'e fost-a sprocal-
nițe. Cănd-a murit, saca nopte se ciace ăl'
tremeteia un soldat e nazat nu veriia. Ăl
poideia nopta, samo șcornele che lasaia de ie.
Ce-a fos fain vreme șa (Texte islroromîne, p.21).
Din analiza textului de mai sus se poate
constata că vorbitorii de limbă romînă (da-
coromînă) nu se pot înțelege cu istroromînii,
iar întrucît aceștia nu au nici un fel de con-
tingențe social-economice și politice, se poate
conchide că în nici un caz nu avem de-a face
cu una și aceeași limbă.
Rămîne de lămurit următoarea problemă :
este istroromîna o limbă romanică sau a de-
venit o limbă mixtă? La această întrebare se
poate răspunde pe baza analizei argumentelor
aduse de I. Coteanu2, precum și a materia-
1 Acad. Al. Graur, Studii de lingvistică
generală, București, Editura Academiei R.P.R.,
1955, p. 119 și urm.
2 I. Coteanu, Cum dispare o limbă (istro-
romina), București, 1957.
lului cuprins în culegerea pe care o pre*
zentăm.
Argumentele aduse de I. Coteanu în lu-
crarea amintită sînt evident convingătoare
cît privește faptul că istroromîna este altă
limbă în raport cu dacoromîna, dar, după
părerea noastră, nu sînt tot atît de convingă-
toare în ceea ce privește caracterul mixt al
istroromînei.
Faptele aduse în discuție (formarea cu-
vintelor, terminația adjectivelor neutre etc.)
indică mai degrabă o deosebire cantitativă
privind influența slavă asupra celor două
idiomuri romanice în discuție.
Lipsa unei opoziții nete între singularul
și pluralul nearticulat al numelui se încadrează
în tendința generală de dezvoltare a romînei
comune în general, și anume tendința de a
exprima deosebirile gramaticale nu prin forma
numelui propriu-zis. ci cu ajutorul articolului
(de ex. dr. un om — unui om, ar. capră — a
li capră).
Mai important și deosebit de liniile ge-
nerale ale dezvoltării limbilor romanice este
faptul adoptării de către istroromînă a sis-
temului aspectiv la verb. Prin această trăsă-
tură istroromîna se apropie într-adevăr de
limbile slave. Rămîne de stabilit dacă aceas-
tă particularitate a structurii gramaticale
este suficientă pentru a vorbi de un caracter
mixt în general al istroromînei.
Materialul publicat de Traian Cantemir
aduce și lucruri noi : atît cuvinte neînregistrate
anterior, cît și variante semantice și fonetice
ale cuvintelor cunoscute. Ne vom opri în cele
ce urmează la cîteva dintre faptele de limbă
noi, facă a avea pretenția de a fi epuizat în-
treaga contribuție a culegerii Ia cunoașterea
istroromînei.
Din cuvintele neînregistrate în glosarul
anterior cităm : arene = arenă, loc de spec-
tacol ; ațăl (oțel), atento = atent; augură =
a felicita ; băbine = babă, moașă ; băil'e =
doică ; ban = baie ; bărbier = bărbier ; bu-
let = bilet; bumbar = cizmar ; căder = cadră,
ramă ; capelițe = capelă mică ; capiin = cla-
pon ; carabin6r = carabinier; chiacul'ei = a
112
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
glumi; cl'uche = cîrjă, clanță, miner; coli =
a se ciorovăi, a se certa ; decico = tînăr,
băiat; fSral = felinar ; feroviia = cale ferată ;
finitic = fictiv; fitei = a închiria ; ghiv =
exact; goci = a gogi; gluh = surd ; god =
aniversare ; grenate = grenadă ; hladi se = a se
umbri; hotdl = hotel; hrahni = a sforăi etc.
Cuvinte cu altă formă :
comăr = patruzeci; crelote = aripă ; cum-
pănă = a însoți; cuntru = împotriva ; dăs-
che = scîndura : dujen = dator etc.
Cuvinte cu alt înțeles sau cu un sens în
plus față de cele notate anterior : brăide =
cîmp ; camijol = combinezon; cas = coșciug ;
diver = naș, dobe = rînd ; fațo(l) = basma ;
gnoi = puroi; godi se = a se întîmpla ; gospe
= doamnă etc.
în încheiere ținem să atragem atenția
cititorilor asupra unor amănunte de ordin
tehnic care trebuie avute în vedere. în primul
rînd e vorba de transcrierea fonetică folosită
de autorul culegerii. Traian Cantemir aplică
un sistem de transcriere mult simplificat,
deosebit de cel folosit în Atlasul lingvistic
romîn. Acest fapt se explică și prin dorința au-
torului culegerii ca textele publicate ,,să poată
fi citite și de povestitorii lor” (p. 4).
în ceea ce privește glosarul, acesta con-
ține cele mai multe dintre cuvintele cuprinse
în textele și scrisorile publicate, dar prezintă
defectul că nu face trimiteri la text, astfel încît
consultarea lui devine dificilă. Valoarea glo-
sarului ar fi crescut mult dacă ar fi fost întoc-
mit după modelul indicelor de cuvinte.
Din cercetarea aprofundată a culegerii
specialiștii vor putea desigur extrage și alte
date importante pentru studiul istroromînei,
inclusiv raporturile ei cu dacoromîna și cu
sîrbocroata, probleme care, după cum s-a
văzut mai sus, sînt deosebit de actuale.
E. lonașcu
MARIA RĂDULESCU
Originalul slav al Evangheliei cu învățătură a diaconului Coresi.
Versiuni și redacții ale colecției de omilii a patriarhului loan Caleca
București, Editura Academiei R.P.R., 1959, 107 p.
Studierea textelor romînești vechi se
bucură, în ultimii ani, de o atenție sporită
din partea cercetătorilor noștri. O contri-
buție valoroasă în acest domeniu este și
lucrarea Măriei Rădulescu, care aduce pre-
cizări importante în problema izvoarelor uneia
dintre cele mai reprezentative tipărituri ale
lui Coresi, Evanghelia cu învățătură (1581).
Pînă acum se cunoștea numai izvorul ei in-
direct, cel bizantin, identificat pe prof. Vasile
Grecu1 în Colecția de omilii a patriarhului
loan Caleca cuprinsă în Codex Graecus 500
din colecția de manuscrise a Bibliotecii Aca-
demiei R.P.R. Indicația din Predoslovia
1 Vasile Grecu, Izvorul principal bizantin
pentru Cartea cu învățătură a diaconului Co-
resi din 1581, Omiliile patriarhului loan XIV
Caleca (1337-1347), București, 1939.
Cazaniei a doua „noi o deademu [cartea]
lu Coresi, diaconuliî, ... de o scoase den car-
tea sîrbească pre limba rumînească,” titlurile
predicilor în limba slavă, tabla de materii
redactată de asemenea în slavă precum și
împrejurările istorice în care s-a făcut această
traducere a lui Coresi presupuneau existența
unui original slav a cărui studiere ar fi permis
precizarea unor probleme de limbă a Evan-
gheliei cu învățătură, pentru explicarea cărora
versiunea bizantină era insuficientă.
Cercetînd colecția de manuscrise a Bi-
bliotecii Naționale „Vasile Kolarov” din Sofia,
Maria Rădulescu a identificat în manuscrisul
slav 304, conținînd o versiune slavă a colecției
de omilii a lui loan Caleca, izvorul slav al
Evangheliei cu învățătură, singura versiune
romînească a predicilor lui loan Caleca.
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
113
în lucrarea sa, autoarea întreprinde stu-
diul filologic al celor trei versiuni, care va
fi urmat de studiul lingvistic al Cazaniei a
doua. în afară de identificarea originalului
slav, sînt urmărite în literatura bulgară tra-
ducerile bulgară și ale redacțiilor ulterioare
ale versiunii bizantine a colecției de omilii
a lui loan Caleca.
Lucrarea cuprinde următoarele capitole :
Codex Graecus 500, versiunea bizantină a
Evangheliei cu învățătură a diaconului Coresi;
Manuscrisul 304, versiunea slavă a Evangheliei
cu învățătură a diaconului Coresi; Raportul
dintre versiunile bizantină, slavă și romînă
ale Colecției de omilii a patriarhului loan
Caleca ; Manuscrisul 760, o traducere în limba
bulgară a unei redacții mai tîrzii a Colecției
de omilii a patriarhului loan Caleca ; Raportul
dintre Chiriacodromionul episcopului Sofro-
nie din Vrața, Colecția de omilii a patriarhului
loan Caleca și Chiriacodromionul arhiepiscopu-
lui Nichifor Teotoki.
Manuscrisul 304, conțin în d 352 de foi,
nu a fost pînă la studiul Măriei Rădulescu
publicat sau cercetat. El a fost numai înregis-
trat de prof. Țonev, care, în Onnc no pbi<o-
nncfiTe n CTapoJieqaTHnTe KHiinn na napo-
«naTa OndjinoTeKa b Co$na, voi. I, Sofia,
1910, p. 241—244, i-a făcut o descriere sumară.
Autoarea se ocupă de descrierea manuscri-
sului ; caracterele scrierii, particularitățile
de limbă, filigranele hîrtiei pe care a fost
scris îi permit să ajungă la concluzia că e vorba
despre o scriere slavă de redacție sîrbească
din secolul al XVlI-lea, așa cum atestă și
însemnarea de pe una din foile de la sfîrșitul
manuscrisului, în care se menționează că a
fost scris la 1626 de Ieromonahul Daniil,
la Tîrnovo. Manuscrisul 304 este așadar o
copie a originalului slav al Evangheliei cu
învățătură.
Prin stabilirea corespondențelor între
predicile conținute de manuscrisul 304, pc
de o parte, și variantele bizantine ale Colec-
ției de omilii ale patriarhului loan Caleca
(Codex Graecus 5 00, Codicele din Paris, Co-
dicele din insula Chalki), pe de altă parte,
autoarea ajunge la concluzia că originalul
slav al Evangheliei cu învățătură și al manu-
scrisului 304 a avut ca model una dintre va-
riantele bizantine ale Colecției de omilii a pa-
triarhului loan Caleca, aproape identică cu
cea din Codex Graecus, cel puțin pentru cele
52 de predici comune din versiunile bizantină,
slavă și romînă. Pentru restul de predici, pînă
la 79, cîte există în manuscrisul 304 și cîte,
după părerea autoarei au'existat și în origi-
nalul slav, se arată că „nu se poate ști dacă
alcătuitorul versiunii slave nu și-a completat
colecția cu predici din alte colecții decît cea
a patriarhului loan Caleca” p. 33).
Comparînd și stabilind corespondențele
dintre manuscrisul 304 și versiunea romînească,
autoarea demonstrează, în același timp, și
marea apropiere a copiei reprezentate de acest
manuscris de originalul său. Astfel, în ceea ce
privește numărul de 79 de predici conținut
de manuscrisul 304, pe care autoarea îl atri-
buie și originalului, se demonstrează că al-
cătuitorul colecției coresiene a avut un model
în care exista un număr mai mare de predici,
din care a omis unele. Dintre argumentele
acestei demonstrații reținem pe acelea privi-
toare la numerotarea greșită atît a predicilor
din cuprinsul Evangheliei cu învățătură cît și
a titlurilor conținute în tabla de materii a
aceleiași opere (ms. 304 nu mai păstrează
tabla de materii, după cum s-a pierdut și
titlul și cîteva fragmente din cuprins).
După o minuțioasă examinare a cores-
pondențelor dintre cele trei versiuni, autoarea
constatăjcă Evanghelia cu învățătură se apro-
pie mai mult de versiunea slavă decît de
cea greacă din Codex Graecus. Astfel, din cele
66 de predici ale Cazaniei a doua, 52 își găsesc
corespondențe în cele 61 de versiunii bizan-
tine reprezentate de Codex Graecus 500 și 65
în cea slavă. Predicile din ultimele 109 pagini
ale Evangheliei cu învățătură nu mai cores-
pund cu cele din ultima parte a versiunii bi-
zantine, dar sînt identice cu cele din versiunea
slavă. De asemenea și titlurile predicilor cu-
prinse în tabla de materii a cărții lui Coresi
sînt mai apropiate de cele din cuprinsul ver-
siunii slave, fapt ilustrat și de tabloul de ti-
tluri ale celor trei versiuni comparate, cuprins
8. - c. 1041
114
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
în „Anexe”. Aici, ca și în cuprins, Evanghelia
cu învățătură prezintă unele deosebiri atît
față de versiunea greacă, cît și față de cea
slavă. Este vorba de reproducerea textului
evanghelic după Evangheliarul lui Coresi din
1561, care aduce unele elemente în plus și în
notarea titlurilor la tabla de materii ca, de
exemplu, numărul capitolului din evanghe-
lie și tema predicii.
în ceea ce privește „Predoslovia” Evan-
gheliei cu învățătură, care lipsește atît din
Codex Graecus 500 cît și din manuscrisul 304,
autoarea e de părere că ea exista în versiunea
greacă după care s-a făcut traducerea slavă
și exista și în modelul lui Coresi. Această
ipoteză este întemeiată nu numai pe existența
titlului slav al „Predosloviei”
KHHFH CI IC? ci mai ales, Pe existența unei pre-
doslovii în care se face, în linii mari, dezvol-
tarea acelorași puncte ca în cea a lui Coresi,
în Chiriacodromionul episcopului Sofronie din
Vrața, tipărit la 1806 în tipografia episcopiei
de Rîmnic, care reprezintă o traducere bulgară
a unei versiuni mai recente a Colecției de omi-
lii a patriarhului loan Caleca.
Titlul culegerii de predici, redactat în
Evanghelia cu învățătură în limba romînă și
în slavă, care lipsește din Codex Graecus 500,
dar apare în Codicele de la Paris într-o formă
destul de apropiată de cea din versiunea ro-
mînească, nu s-a păstrat în manuscrisul 304,
pierzîndu-se primele foi; „nu încape îndoială,
arată autoarea, că în versiunea slavă figura
titlul slav din tipăritura lui Coresi”.
Dacă Evanghelia cu învățătură este sin-
gura versiune romînească a Colecției de omilii
a patriarhului loan Caleca, literatura bul-
gară înregistrează mai multe traduceri ale
unor redacții tîrzii ale acestei colecții, a cărei
schemă de filiație o întocmește pe baza com-
parării și stabilirii relațiilor între diversele ei
redacții și traduceri.
Manuscrisul 760 din Biblioteca Națio-
nală din Sofia reprezintă o traducere bulgară,
făcută în 1758 de popa Toader din Vrața după
o redacție tîrzie a Colecției de predici a lui
loan Caleca, în care apar interpolări ale co-
piștilor și cititorilor. Această constatare este
făcută de Maria Rădulescu în urma rezultatu-
lui oferit de confruntarea manuscrisului 760
cu Codex Graecus 500 și cu manuscrisul 304 ;
cu acesta din urmă are 31 de predici comune
din 41 cîte conține. Manuscrisul 349, din
aceeași bibliotecă, e o copie fidelă a manuscri-
sului 760.
în ceea ce privește Chiriacodromionul
episcopului Sofronie din Vrața, tipărit în
anul 1806 la tipografia episcopiei de Rîmnic,
care prezintă corespondențe numeroase cu
manuscrisele 304 și 760, autoarea expune
două ipoteze : a) „el reprezintă o colecție
de predici realizată din folosirea în primul
rînd a unei versiuni slave într-o redacție tîrzie
a unei colecții de predici a patriarhului loan
Caleca, apropiată de cea folosită de autorul
manuscrisului 760, cu unele completări care-și
au izvorul în Chiriacodromionul lui Nichifor
Theotoki (1796); b) reproducerea întocmai
a unei colecții de predici existente în secolul
al XVIII-lea, care a servit ca original și co-
pistului manuscrisului 440” (p.. 56).
Cea de-a doua ipoteză se bazează pe exis-
tența unui manuscris bulgăresc în Biblioteca
Academiei R.P.R., înregistrat la nr. 440, în
care apar șapte predici identice cu cele cores-
punzătoare din Chiriacodromionul lui Sofronie.
Acest manuscris a fost publicat de Dr. Miletic
în E'KAFdpCKH CTâpHHH, KH- VI, Sofia,
1929, p. 25 — 70; deși el nu prezintă nici o
însemnare relativă la data la care a fost al-
cătuit, bazîndu-se pe particularitățile de limbă,
Dr. L. Miletic considera că a fost scris în
secolul al XVIII-lea. Dacă această datare
corespunde realității, arată autoarea, se poate
afirma că în secolul al XVIII-lea exista o
colecție de predici în limba bulgară sau greacă
care a servit ca model lui Sofronie și parțial
lui Theotoki și autorului manuscrisului 440.
Identificarea versiunii slave a Evangheliei
cu învățătură și a redacțiilor bulgărești ul-
terioare ale Colecției de omilii a patriarhului
loan Caleca permite precizarea unor probleme
referitoare la istoria limbii romîne și la istoria
limbii bulgare.
Din compararea diferitelor versiuni bi-
zantine, bulgărești și a celei romînești, autoarea
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
115
reușește sâ dea imaginea a ceea ce reprezenta
originalul slav al Evangheliei cu învățătură
și al manuscrisului 304, care interesează în
mod deosebit pe cercetătorii istoriei limbii
romîne. Maria Rădulescu aduce în discuție
cîteva exemple de fapte de limbă din ver-
siunea romînească ce se pot explica numai prin
cea slavă. Astfel, presupusa greșeală de tipar
din Evanghelia cu învățătură, p. 283, „o mie
de talan ți” față de „zece mii de talanți” din
versiunea bizantină, se dovedește a fi repro-
ducerea exactă a textului slav, căci în manu-
scrisul 304, p. 138, apare „o mie de talanți”.
De asemenea, construcția cu dativul din Co-
resi, Evanghelia cu învățătură, p. 87/8 : „ne
mirăm prea bunului și meșterului dumnezeu”,
e explicată de textul slav : fi
XTklTpKLțâ (ms. 304, 39/6).
Aducînd în discuție un foarte bogat ma-
terial de fapte, studiul Măriei Rădulescu im-
presionează prin concizie, claritate și o exi-
gentă selectare a datelor. Precizările pe care
le face ne determină să aștepătm cu interes
studiul lingvistic al Evangheliei cu învăță-
tură, anunțat.
Elena Șerban
ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA Nr. 2, STR. BREZOIANU Nr. 23-25, BUCUREȘTI — c. 1041
4*
f *■
& * C
^<‘€-
£	♦' As
o»
4»
H4
oo
#♦1
0*0
>t iM>m„
♦O-O
oo<#',....
^♦4»W 4*#
8 >4 > 4 >*.>>>
4*4 #•» o
O/O-4*-* . „
^'>#><>0 •‘f^
a
ftt
X
r
4# 0$
4* 4 o
4* *4"%
MHI
O’*
o*
*
•o
f
O» O#
48<4**-*
]♦♦■#<!♦
i(
*4 4»
W'* * *40
s * * » 4 ♦ 4#
>** * O4
* 4 4 4 *'|lfs^
-4* * 4*♦ '
-> < 4 * #<<
•4 *•♦ * *>♦"
"O*
>4 țti»
4 4
4’4-4 ♦» *
.. , »*-*4o-4‘
^^OOO*'
O-f
f
* 1#<
-"«î	; ^5
4-4^
< <
4
:&4>S
<,^4
•W^
*
* ♦
S?k4!
f.-M
î * $ ■#
4-’% * < $
J' 4,-* $ «
. *♦**
•4^-^ ♦- ♦ $
jfMf-* »<* *
^.<4^4.îi
«^■#1 * ♦ ■«•«'♦’ț
&»■# $ ji $> «• aș < 4
♦■*
& *4 *<-‘»' S


,	>* *4 OO
«W#* * 4 >* ♦ jH
04- <4 >4
^O4'-4;4
^♦4 4 •♦ 4 4 *
O<$
Ht’f 4 »♦t*4 &i
”#■4 * ♦ 4<.<
4«*M
■♦ *44 4 >« #3
♦ ♦*♦ 4 0*4^
>•* *44> + f**4
>4*4
>.4 4* »*>>4
44»^
> < » * <$> «>-4.^
» *• ♦■ ♦ * ♦ 44m
>♦><■* * «-«<«
>4 <*

COMITETUL DE REDACȚIE
Acad. IORGU IORDAN — redactor responsabil;
ION COTEANU, redactor responsabil adjunct ; acad.
MIHAIL SADOVEANU; EUSEBIU CAM1LAR, membru
corespondent al Academiei R.P.R. ; prof. G. 1STRATE;
prof. D. MACREA; GH. BOLOCAN; VL. DRIMBA;
VALERIA GUȚU-ROMALO ; MIRCEA M1TRAN (secretar
de redacjîe); C. OTOBÎCU; FLORA ȘUTEU.
APARE DE 6 ORI PE AN
Redacția revistei LIMBA ROMÎNĂ
București, raionul I. V. Stalin, Calea Victoriei nr. 194
Institutul de Lingvistică, ACADEMIA R.P.R., telefon 15.07.91
LIMBA ROMINA
Anul IX,	Nr. 3
. " /
-
8 U M A R
LINGVISTICA GENERALA
S.	MARCUS, Unele semnificații ale lingvisticii matematice....... 3	♦
ALEXANDRA ROCERIC, Cu privire la aplicarea metodei statistice
în studiul vocabularului........................................ 14	>
LIMBA LITERARĂ
Cultivarea limbii în discuție publică. Răspund în acest număr : Lucia
Sturdza Bulandra, Ion Agîrbiceanu, AL Philippide................ 23	s
AL. GRAUR, Note de cultivare a limbii. 1. Despre „dislocarea” grupurilor
de cuvinte. 2. A deservi ....................................... 27	r
FILOLOGIE
N. A. URSU, Problema interpretării grafiei chirilice romînești din jurul —
anului 1800 ...................................................... <$3	7 '
T.	CREȚU, Rectificări la edițiile poeziilor lui Eminescu (IV).... T7
ȘT. CUCIUREANU, Versul-enigmă din „Floare albastră” ........................ 54
NOTE
I.	C„ Structura lingvistică a versului final din „Floare albastră” ....	62
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
Qx
_ \ LUIZA SECHE, în jurul categoriei numeralului............................. 63	,
DIALECTOLOGIE
GHEORGHE IFTINCHf, Graiul din Frătăuții-vechi (raionul Rădăuți,
regiunea Suceava) ......................................... 71
CRONICĂ
V. GUȚU-ROMALO, Activitatea lingvistică în primul trimestru al
j j	anului 1960 ............................................... 84
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
Istoria Țării Romînești de la octombrie 1688 pînă la martie 1717. Cro-
nica Anonimă. Ediție întocmită de Constantin Grecescu. București,
Editura științifică, 1959 (I. Rizescu)....................  89
TRAIAN CANTEMIR, Texte istroromîne, București-, Editura Academiei
R.P.R., 1959 {Matilda Caragiu-Marioțeanu).................. 95

LINGVISTICĂ. GENERALĂ
UNELE SEMNIFICAȚII ALE LINGVISTICII MATEMATICE
DE
S. MARGUS
1.	Lingvistica matematică studiază fenomenele de limbă cu mijloace
matematice. Deci obiectul ei este limba iar metoda ei este matematică.
Ținind seama, pe de o parte, că metodele matematice nu se aplică
decît anumitor aspecte ale fenomenelor, anume celor cantitative și for-
male, pe de altă parte că singura știință care a elaborat metode perfec-
ționate pentru studiul unor astfel de aspecte este matematica, urmează
că lingvistica matematică se mai poate defini ca studiul aspectelor can-
titative și formale ale fenomenelor de limbă.
In sfîrșit, reținînd scopurile imediate, practice, ale lingvisticii mate-
matice și problemele practice care îi stimulează dezvoltarea, lingvistica
matematică se mai poate defini ca studiul limbii, ca un obiect cu care
lucrează tehnica. în această accepțiune, lingvistica matematică se mai
numește și lingvistica aplicată.
Pentru a înțelege apariția, dezvoltarea și perspectivele lingvisticii
matematice, trebuie s-o raportăm la anumite evenimente și procese
din istoria științei și tehnicii, la evoluția generală a acestora.
2.	încă în urmă cu secole, o dată cu dezvoltarea algebrei, matema-
tica a început să folosească anumite ansambluri de semne și de mijloace
de a opera cu acestea. La mijlocul secolului trecut, George Boole pune
bazele algebrei logicii, observînd că unele inferențe logice pot fi ușor
studiate cu ajutorul unui calcul algebric. în felul acesta, ia amploare
și în logică deprinderea de a se lucra, după reguli bine determinate, cu
anumite sisteme de simboluri.
La sfîrșitul secolului trecut, în urma dezvoltării impetuoase a ma-
tematicii, în special a teoriei mulțimilor, au apărut în matematică unele
paradoxe care puneau sub semn de întrebare legitimitatea demonstra-
țiilor matematice și a noțiunilor cu care se lucrează. Noțiuni ca ,,număr”,
,,mulțime”, ,,infinit” conduceau la impasuri dintre cele mai grave. Astfel
s-a născut nevoia de a supune demonstrațiile matematice unui examen
4
LINGVISTICĂ GENERALĂ
sever. Trebuia să se elaboreze o adevărată știință a demonstrațiilor mate-
matice, o știință în care obiectele studiate sînt teoriile matematice înseși.
Prima ramură a matematicii care a fost supusă unui astfel de control
a fost aritmetica. Fiecare demonstrație a fost descompusă, analizată,
explicitată în pași logici elementari, pentru a se înțelege exact premisele
care intervin în raționament, procedeele logice utilizate. Aritmetica,
teoria mulțimilor, geometria, au fost puse pe o bază axiomatic-deductivă,
deci construite ca niște sisteme logico-matematice formale, în care se
face abstracție de orice sens comprehensiv al simbolurilor, dar în care,
pornindu-se de la un număr bine determinat de relații între simboluri,
toate celelalte propoziții se obțin pe baza unor reguli determinate.
O astfel de abordare a problemelor legate de fundamentele mate-
maticii a devenit o preocupare centrală a logicii matematice, în unele
privințe însuși modul ei de existență. Prin utilizarea consecventă a siste-
melor logico-matematice formale — sisteme care au primit numele de
,,limbi artificiale” sau ,,limbi formalizate” — se contura din ce în ce
mai precis legătura dintre matematică și logica matematică pe de o
parte și lingvistică pe de altă parte. Caracterul de ,,limbă” al acestor
sisteme formale a devenit mai pronunțat o dată cu dezvoltarea seman-
ticii logice, studiul raporturilor dintre sistemele formale și realitatea
pe care acestea o reflectă.
Este inutil să insistăm asupra deosebirilor dintre limbile naturale
și cele artificiale. Limbile naturale sînt incomparabil mai complexe, în
schimb într-o limbă artificială nu poate să apară nici o ambiguitate în
folosirea simbolurilor.
3.	Paralel cu procesul descris mai sus, se desfășoară un alt proces,
de astă dată în tehnică. O dată cu dezvoltarea mijloacelor de transmisie
a informațiilor capătă o însemnătate din ce în ce mai mare problema
codificării limbilor naturale. Literele alfabetului și sunetele vorbirii
prezintă o formă prea complicată pentru a putea fi transmise ca atare.
Mașinilor trebuie să li te adresezi într-un mod mai simplu.
Și așa, se dezvoltă teoria codurilor, teorie care, într-o anumită
măsură, aparține matematicii. Aceste coduri sînt și ele niște sisteme
de simboluri cu care se operează după reguli determinate, niște limbi
formalizate. Teoria codurilor a căpătat în ultimii zece ani o dezvoltare
rapidă, legată de amploarea pe care au luat-o unele ramuri ale ciber-
neticii. Pentru lingviști, două dintre aceste ramuri prezintă o însemnă-
tate deosebită : teoria informației și traducerea electronică. Aceasta din
urmă a necesitat construirea unor limbi artificiale, formalizate, modele
formalizate de limbă, cum le mai numesc unii. Și așa, și-au dat mîna
și s-au valorificat aici vechile preocupări și deprinderi din matematică
și din logică, în legătură cu limbile formalizate. în aceste modele mate-
matice de limbă, regulile pentru folosirea expresiilor și a sensului expre-
siilor sînt riguros fixate, nici un factor psihologic nu-și poate exercita
influența. în ce măsură constituie aceste modele o aproximare a limbilor
naturale, un mijloc de a aprofunda studiul limbilor naturale, aceasta
este o problemă mai delicată, pe care nu o discutăm aici.
UNELE SEMNIFICAȚII ALE LINGVISTICII MATEMATICE
4.	în ultimii ani au luat amploare cercetările privitoare la
modelele fonologice și gramaticale. Grupul de matematicieni, condus de
A. A. Liapunov, a dat lucrări de valoare în această privință. întreaga
structură gramaticală a limbii este construită pe baza teoriei mulțimilor
(O. S. Kulaghina). 1.1. Revzin a abordat probleme ale formalizării sintaxei,
V. V. Ivanov a arătat necesitatea creării unei teorii speciale a relațiilor
dintre limbi și a elaborat numeroase studii privitoare la modelarea limbii,
utilizînd un mod de a vedea specific matematicii; el a studiat legătura
dintre paradoxele lingvistice și unele teoreme fundamentale din logica
matematică (teorema lui Godel). V. M. Zolotarev, P. M. Frumkina și
G. S. Țeitin au descris diverse modele care cuprind atît morfologia cît
și sintaxa, N. D. Andreev a creat o „metalimbă” care deservește necesi-
tățile traducerii electronice, R. L. Dobrușin a introdus o optică de mate-
matician în definirea categoriilor gramaticale.
S-au efectuat cercetări de valoare cu privire la formalizarea limbii
engleze. S-a elaborat o ,,engleză model” din care orice neregularitate a
dispărut (Stuart C. Dodd), s-a creat o sintaxă construită pe concepte
împrumutate logicii, observîndu-se că noțiunile cu care lucrează gramatica
tradițională nu sînt invariante prin sinonimie — de exemplu, noțiunea
de ,,subiect” — (L. și A. Wundheiler).
Atît în Uniunea Sovietică cît și în Statele Unite s-a studiat problema
omonimiilor lexicale și gramaticale, elaborîndu-se principiile rezolvării
lor. Au luat o mare amploare cercetările de analiză contextuală. De o
mare însemnătate sînt cercetările lui Noam Chomsky și George Miller
asupra nivelelor lingvistice, asupra matematizării gramaticii și asupra
structurilor logice în limbă.
La noi în țară, acad. Gr. C. Moisil a schițat principiile unei „gra-
matici mecanice” a limbii romîne, introducînd precizia matematică în
problema flexiunii verbale și a celei nominale.
5.	De-a lungul istoriei științei, se poate urmări un proces continuu
de matematizare a diverselor domenii de cercetare. Mai întîi au fost mate-
matizate astronomia, mecanica și fizica. Începînd cu secolul trecut a
început matematizarea științelor despre materia vie, în primul rînd a
biologiei. Astăzi, matematizarea biologiei a fost dusă atît de departe,
încît se pune problema axiomatizării ei. S-a trecut la descrierea matema-
tică a activității nervoase superioare și se află la ordinea zilei problema
descrierii matematice a gîndirii omenești. Astfel, matematica a pătruns
în psihologie și, o dată cu studiul matematic al gîndirii și al materiei care
gîndește, era inevitabil ca limbajul și limba să devină susceptibile de a
fi studiate prin mijloace matematice. Descrierea matematică a anumitor
aspecte ale gîndirii va avea ca rezultat faptul că omul va putea trans-
fera mașinii imensa cantitate de rutină acumulată în activitatea sa.
Rutina este legată tocmai de acele forme de muncă intelectuală pe care
omul le efectuează după reguli formale, stabilite cu precizie. însă astfel
de reguli formale pot fi algoritmizate, adică reduse la procedee unitare,
bazate pe o prescripție determinată, care nu comportă ambiguitate.
Tocmai aceste algoritmizări constituie modul prin care omul se adresează
6
LINGVISTICA GENERALA
mașinii. Orice activitate umană poate fi transferată mașinii în măsura
în care ea poate fi redusă la un algoritm. Transferînd mașinii o parte
cît mai mare din activitatea sa, omul se va putea consacra într-o măsură
din ce în ce mai mare activității creatoare, adică acelei activități situate
la polul opus rutinei.
Prin ,,matematizare” nu trebuie să se înțeleagă „pan matematism”,
un act prin care matematica își subordonează celelalte științe, le remor-
chează golindu-le de preocupările 'lor specifice. Prin matematizarea unei
științe se înțelege separarea și descrierea adecvată a aspectelor cantita-
tive, formale, relaționale, structurale, ale științei respective. Intervenția
matematicii în atîtea domenii de cercetare nu se explică printr-o supe-
rioritate a matematicii față de celelalte științe, ci prin faptul că ea stu-
diază niște aspecte relativ sărace și tocmai de aceea foarte generale,
comune aproape tuturor fenomenelor.
Faptul că unele științe se matematizează mai tîrziu decît altele
se explică prin rațiuni de ordin metodologic și istoric. O știință ca biologia
studiază fenomene mai complexe decît acelea pe care le studiază fizica;
urmează că într-un fenomen fizic separarea aspectelor cantitative și spa-
țiale va fi efectuată mai ușor ca într-un fenomen biologic. Totodată această
separare cere o anumită maturitate a științei respective, maturitate cu
atît mai mare cu cît fenomenele studiate sînt mai complexe. Studiul
aspectelor cantitative și formale este un studiu global, de ansamblu;
el necesită o bună cunoaștere preliminară a lucrurilor particulare, a
materialului faptic din știința respectivă.
Separarea aspectelor cantitative și formale nu ține de natura lucru-
rilor, făcîndu-se doar pentru necesitățile cercetării.
Procesul de matematizare a științelor este o parte a procesului
general de întrepătrundere tot mai mare a diverselor domenii de cerce-
tare. Lingvistica, de exemplu, se întrepătrunde din ce în ce mai mult
nu numai cu matematica, dar și cu fizica, psihologia, logica, tehnica
și altele.
6.	Lingvistica a trăit multă vreme ca o știință descriptivă, de obser-
vație, de comparare a faptelor concrete, particulare. Dar faptele s-au
acumulat din ce în ce mai mult, anumite tipuri de relații și moduri de
organizare au devenit din ce în ce mai vizibile și nevoia studierii lor s-a
impus. Deci aceste relații și moduri de organizare au apărut pe baza
unui imens material faptic acumulat în limbă și în lingvistică. Au căpătat
astfel și în lingvistică un contur din ce în ce mai precis și o însemnătate
din ce în ce mai mare aspectele globale, de ansamblu, aspectele structu-
rale, privind forma relațiilor care se statornicesc între elementele limbii.
Cursul de lingvistică generală al lui Ferdinand de Saussure expune ele-
mentele și unele propoziții de început ale unei astfel de cercetări. Ideile
lui de Saussure, teoria formalizării fonologiei datorită lui Trubetzkoi,
unele rezultate alo lui Jakobson ca, de exemplu, cel privitor la posibili-
tatea exprimării oricărei structuri fonologice în termeni de opoziții binare,
au pregătit terenul pentru introducerea metodelor matematice în
lingvistică.
UNELE SEMNIFICAȚII ALE LINGVISTICII MATEMATICE
7
Este adevărat că afirmații ca cea făcută de F. de Saussure că
„în limbă nu există decît diferențe” nu sînt conforme cu realitatea. Dar
cei care fac astfel de afirmații nu sînt totdeauna consecvenți cu ele,
chiar dacă nu-și dau seama de aceasta. Cel puțin uneori, ei nu studiază
orice fel de relații și diferențe, ci numai acelea care apar pe seama semni-
ficațiilor, adică a elementelor între care se exercită relațiile. Ca urmare
a acestei situații, se constată astăzi că noțiunile și ideile introduse de
F. de Saussure se regăsesc în teoria matematică a codurilor. în rolul noțiunii
descriptive de „opoziție” a lui Saussure se introduce aici noțiunea can-
titativă, metrică, de „distanță”. Analogia poate fi urmărită foarte departe.
Se regăsesc, cu ajutorul acestei distanțe, opozițiile asociative și sintag-
matice. Regularitatea în limbă, caracterul sistematic al limbii, așa cum
le vede F. de Saussure, corespund perfect regularității pe care o întîlnim
într-un cod, regularitate care este o expresie a necesității de a împăca
nevoile codificării cu acelea ale decodificării.
Capacitatea corectoare a unui cod poate fi pusă în legătură cu
anumite forme particulare de opoziții lingvistice. Noțiunile fundamentale
din teoria lui Trubetzkoi asupra opozițiilor, ca de exemplu aceea de
corelație, își găsesc aici o ilustrare vie. Din punctul de vedere al teoriei
codurilor, apare o ierarhie bine determinată a diverselor tipuri de
opoziții. Opozițiile proporționale sînt preferabile opozițiilor izolate,
opozițiile bilaterale sînt preferabile celor multilaterale. în problema
măririi eficacității codurilor corectoare se regăsesc multe dintre noțiunile
lui Trubetzkoi.
Nici noțiunile de bază cu care lucrează Hjelmslev nu sînt străine
de problemele teoriei codurilor. De altfel, clasificările pe care le între-
prinde Hjelmslev sînt destul de apropiate de cele întreprinse de Tru-
betzkoi. Noțiunea de „extensiune” datorită lui Hjelmslev este strîns
legată de așa-numita distanță distribuțională iar aceasta din urmă este
înrudită cu distanța lui Hamming, bine cunoscută în teoria codurilor.
în sfîrșit, posibilitatea exprimării oricărei structuri fonologice în
termeni de opoziții binare, posibilitate pusă în evidență de Jakobson,
și faptul arătat de el că numărul total de trăsături pertinente ale fone-
melor, în diverse limbi, este mai mic sau egal cu 12, își găsesc oglin-
direa în caracterul binar al celor mai multe coduri utilizate și în faptul
că s-au putut transpune în cazul fonemelor unele legi statistice stabilite
pentru cuvinte.
7.	Lingvistica structurală a realizat totuși puțin, nu a adus destulă
lumină în ceea ce privește lămurirea noțiunilor fundamentale. O situație
caracteristică în această privință o constituie problema fonemului. Noțiuni
ca „neutralizare” sau „arhifonem” nu au suficientă limpezime și precizie
pentru a se putea lucra cu ele în mod trainic. Aici, ca și în problema sin-
tagmei, a morfemului, a structurilor lingvistice fundamentale, s-au vădit
unele deficiențe ale lingvisticii structurale, lipsa de perspectivă și lipsa
unei metode evoluate. în principiu, lingvistica structurală și lingvistica
matematică au , în bună măsură, același obiect: descrierea aspectelor
formale, relaționale, structurale, ale fenomenelor de limbă. (Lingvistica
8
LINGVISTICA GENERALĂ
matematică studiază, în plus, și aspectele cantitative.) Dar în timp ce
lingvistica structurală nu dispune de o metodă specială, adecvată acestui
scop, încercînd s-o improvizeze de fiecare dată, lingvistica matematică
dispune de ansamblul de metode elaborate de una dintre cele mai vechi
științe, metodele deosebit de perfecționate ale logicii matematice, teoriei
mulțimilor, calculului probabilităților, analizei matematice, algebrei, topo-
logiei. în al doilea rînd, și derivînd din primul considerent, lingvistica
structurală este încorsetată în tiparele logicii aristotelice și nu are în față
rezolvarea niciunei probleme concrete, practice, fiind oarecum desprinsă
de contingențe, în timp ce lingvistica matematică are perspectiva largă
și clară a rezolvării unora dintre cele mai acute probleme pe care le pune
astăzi practica și tehnica : problema măririi capacității canalelor de trans-
misie, a citirii automate, a aparatelor de stenografiat, a prelucrării și
păstrării informației cu ajutorul mașinilor, a traducerii electronice, a
referirii automate a lucrărilor științifice și tehnice, a transformării limbii
orale în limbă scrisă etc.
Deci lingvistica matematică, preluînd și valorificînd unele noțiuni,
tipare și sugestii ale lingvisticii structurale, își îmbogățește obiectul stu-
diind, în plus, aspectele cantitative, stabilește o legătură strînsă cu cerin-
țele practicii și ale tehnicii și utilizează ansamblul de metode elaborate
de matematica clasică și cea modernă.
8.	Este legitim ca, într-o astfel de situație, să se facă bilanțul
realizărilor lingvisticii structurale, să se precizeze perspectivele ei de
dezvoltare. A dus ea la rezultate efectiv noi, necunoscute de lingvistica
tradițională, sau a dat doar o nouă formulare unor fapte cunoscute?
Desigur că într-o știință ca aceea despre limbă este greu de demarcat
un fapt efectiv nou de o organizare, o structurare, o formulare nouă a
unor fapte cunoscute. Dar chiar dacă este adevărată a doua variantă
a alternativei, rolul lingvisticii structurale nu este neînsemnat. Chiar
dacă lingvistica structurală nu a făcut decît să pregătească primele ele-
mente și tipare ale limbii în care omul se face înțeles de către mașină,
însemnătatea ei este neîndoielnică. în afară de aceasta, trebuie observat
că valoarea unor rezultate care privesc organizarea și sistematizarea
unui imens material faptic este înțeleasă, de obicei, mai greu și mai tîrziu,
își croiește drum cu mai multe eforturi , scadența unor astfel de rezultate
este mai depărtată. înțelegerea unor astfel de rezultate cere înțelegerea
prealabilă a problematicii noi pe care o pun aspectele globale ale limbii.
Multe neînțelegeri ^provin din faptul că, de multe ori, se apreciază rezul-
tatele lingvisticii structurale în raport cu problematica tradițională, a
lingvisticii ca știința descriptivă, a faptelor particulare.
Ce curs va lua dezvoltarea mai departe a lingvisticii structurale ?
Oare singurul fapt care ar mai putea-o menține este acela că, cel puțin
deocamdată, cercetările structurale sînt efectuate de oameni cu o pregă-
tire lingvistică superioară pregătirii celor care se ocupă de lingvistica
matematică ? Dacă ar fi așa, cum această situație nu va dura prea mult,
ar urma ca lingvistica structurală și lingvistica matematică să devină
o singură direcție de cercetare.
UNELE SEMNIFICAȚII ALE LINGVISTICII MATEMATICE	9=
Un fenomen caracteristic pentru situația actuală a lingvisticii
structurale îl prezintă cercetările cu privire la fonem. Teoriile structurale
asupra fonemului sînt supuse astăzi renovării. Șaumian a demonstrat
falsitatea afirmației după care raportul dintre noțiunea de „sunet al
limbii” și aceea de „fonem” ar fi un raport de la particular la general.
Kuznețov și Revzin, adoptînd simbolistica binară a matematicienilor,,
au dat o descriere formalizată a fonemului, pornind de la concepția discretă
după care fonemul este un ansamblu finit de trăsături fonologie perti-
nente. V. Belevici a introdus, în descrierea fonemului, aparatul mai spe-
cializat al funcțiilor booleene. în sfîrșit, B. Mandelbrot a dezvoltat o
largă analogie între unele fenomene de limbă și unele fenomene fizice,,
concepînd analiza subfonematică drept o analiză a atomului în nucleu
și electroni. Desigur că o astfel de analogie poate să pară o simplă alegorie,
în principiu însă, ideea că faptul lingvistic, datorită complexității sale,
reprezintă o existență sui generis, care nu poate fi comparată cu nimic,
este greșită. Analogia este una dintre cele mai puternice metode de inves-
tigație, ea este o expresie strălucită a îndrăznelii creatoare. Analogia nu
răpește nimic din specificul faptelor, desprinzînd doar ceea ce este comun
unor fapte care la prima vedere sînt străine. Desigur că analogiile trebuiesc
efectuate cu prudență. Analogia exprimă, într-un grad foarte înalt, uni-
tatea materială a lumii și a diferitelor tipuri de mișcare.
Un exemplu simplu și semnificativ pentru valoarea metodelor mate-
matice în lingvistică îl constituie situația clasificației opozițiilor în priva-
tive, graduale și echipolente (Trubetzkoi). J. Cantineau a criticat cu
temei această clasificare, pentru caracterul ei incomplet, dar nici el nu
a observat o deficiență esențială a acestei clasificări, deficiență care apare
de îndată ce încercăm să exprimăm aceste tipuri de opoziții cu ajutorul
operațiilor și relațiilor din teoria mulțimilor. Procedînd astfel, ne dăm
imediat seama că, în timp ce opozițiile privative se exprimă prin relații
de incluziune, opozițiile graduale se exprimă prin relații de ordine.
Deci clasificarea de mai sus a lui Trubetzkoi nu are la bază un punct
de vedere determinat, fiind amestecate în ea criteriul ordinei cu acela al
incluziunii (L. Apostel și B. Mandelbrot).
9.	Un alt aspect care formează obiectul de cercetare al lingvisticii
matematice îl constituie acela legat de structura probabilistică a limbii.
Faptul că limba se înfățișează ca un colectiv statistic a fost observat
de multă vreme. în limbă acționează factori numeroși și de o mare varie-
tate, care nu pot fi totdeauna evaluați în așa fel încît să se poată între-
prinde o analiză cauzală a fenomenelor. Dincolo de această lume a dezor-
dinii, omul de știință este reținut de stabilitatea frecvențelor anumitor
fapte de limbă, stabilitate care-și are originea în unele proprietăți obiective,
de structură, care urmează a fi detectate. Aici se deschide, mai ales pentru
lingviști, un larg cîmp de cercetare. Dar nici aspectul matematic nu este
mai puțin interesant. Matematicianul sovietic A. I. Hincin a elaborat,
în urmă cu vreo zece ani, așa-numita metodă a funcțiilor arbitrare, metodă
prin care se prevede atît stabilitatea frecvenței anumitor fapte cît și
valoarea acestei frecvențe.
10
LINGVISTICA GENERALA
Ideea metodei este exprimată de A. I. Hincin în felul următor :
„Plecînd de la o distribuție arbitrară a datelor inițiale, se arată că sta-
bilitatea și valoarea numerică a frecvenței unui anumit eveniment într-o
serie mare de încercări pot fi stabilite pe baza particularităților obiective
ale fenomenului însuși, iar valoarea frecvenței nu depinde de distribuția
arbitrară inițială”. Datorită dificultăților matematice care apar, această
metodă a fost aplicată pînă acum numai anumitor fenomene de natură
mecanică. în principiu însă, după cum arată chiar A. I. Hincin, metoda
se poate aplica oricărui fenomen care ascultă de anumite legi.
Analiza macroscopică a textelor de limbă a scos în evidență anumite
scheme probabilistice care au devenit obiectul de cercetare al unor teorii
matematice speciale. O astfel de schemă a fost descoperită, în urmă cu
aproape 50 de ani, de matematicianul rus A. A. Markov. Sugestia a
venit, se pare, de la un text de limbă, care s-a întîmplat să fie textul poe-
mului Evgheni OnegMn al lui Pușkin. Fiecare literă are o anumită probabi-
litate de apariție și o anumită probabilitate de a fi urmată de o literă
dată. Deci fenomenul pe care-1 numim ,,limbă” se înfățișează ca o succe-
siune de stări s1? s2? ... Si, Si+i, ...,sn, în care există o probabilitate
determinată de apariție a stării Si și o probabilitate determinată ca după
starea Si să urmeze starea Sj. O astfel de schemă este cunoscută în teoria
probabilităților sub denumirea de „lanț Markov”.
Este ușor de înțeles că schema lanțului Markov nu înregistrează
faptul că, uneori, apariția unei litere nu depinde numai de litera prece-
dentă ci și de litere anterioare acesteia. Matematicienii romîni O. Onicescu
și G. Mihoc au introdus și studiat niște lanțuri care înregistrează și aceste
situații, așa-numitele „lanțuri cu legături complete”.
Exemple de intuiție a stabilității frecvențelor în limbă se pot găsi
în cele mai vechi timpuri. De o intuiție perfectă a stabilității frecvenței
literelor în textele de limbă engleză a dat dovadă Edgar Poe în povestirea
sa Cărăbușul de aur, atunci cînd l-a pus pe Legrand să descifreze mesajul
căpitanului Kidd.
Pentru descrierea structurii probabilistice a limbii a fost nevoie
să se recurgă la unele noțiuni din fizică, în primul rînd la „entropie”
și la „ergodicitate”. Aceasta arată încă odată însemnătatea analogiei
ca metodă de cercetare științifică. Caracterul ergodic al proceselor de
limbă constă în aceea că, în texte destul de lungi, frecvențele se stabili-
zează și devin sensibil egale. De exemplu, în două texte de cîte cinci
rînduri, frecvența relativă a unei anumite litere poate fi destul de diferită,
dar în două texte de cîte 50 de pagini frecvența relativă a unei anumite
litere va fi aproximativ aceeași.
Entropia măsoară nedeterminarea pe care o elimină un mesaj de
limbă. într-o limbă în care literele ar avea aceeași probabilitate de apariție,
deci în care textele ar fi omogene din punctul de vedere al probabilității
elementelor, nedeterminarea pe care o elimină apariția unei noi litere,
deci entropia, este mai mare decît într-o limbă în care literele au proba-
bilități diferite. Cu cît literele au probabilități mai apropiate, cu atît
dezordinea este mai mare, deoarece putem prevedea mai greu litera care
urmează. Deci entropia este, într-un anume fel, o măsură a dezordinei.
UNELE SEMNIFICAȚII ALE 'LINGVISTICII MATEMATICE
11
Prin noțiunea de entropie, structura probabilistică a limbii este strîns
legată de ideile și rezultatele teoriei informației.
Nu întîmplător Shannon, unul dintre fondatorii teoriei informației,
a studiat entropia limbii. Shannon a indicat și unele experimente care
permit evaluarea entropiei unei limbi. Astfel de experimente au fost
efectuate și la noi în țară, relativ la limba romînă, de către EdmondNicolau.
Pe de altă parte, trebuie să remarcăm că lingvistica constituie un auxiliar
important pentru cercetătorii din domeniul teoriei informației, fenomen
deosebit de firesc dacă ținem seamă că limba este cel mai de seamă mijloc
de comunicare între oameni.
10.	Unul dintre domeniile lingvisticii matematice, cel mai mult
cultivat de către lingviști, îl constituie statistica lingvistică. Există o
întreagă literatură aparținînd acestui domeniu, de el este legată alcătuirea
dicționarelor de frecvență și determinarea fondului principal al limbii,
în ultima vreme se vorbește din ce în ce mai insistent despre caracteris-
ticile statistice ale stilurilor, ansamblul acestor caracteristici urmînd să
furnizeze o nouă componentă a criticii literare. Abordarea unor astfel
de probleme presupune — în aparență — foarte puține cunoștințe și
deprinderi matematice și oferă un cîmp de mișcare și de interpretare
foarte larg. Această facilitate amăgitoare explică — într-o anumită mă-
sură — concentrarea, în acest sector, a unui foarte mare număr de cerce-
tători. însă pericolul empirismului îngust, neluminat de teorie, nu este
nicăieri mai mare ca aici. Și poate nicăieri mai mult ca aici nu se manifestă
neînțelegerea semnificațiilor reale ale lucrurilor. Numeroasele pendulări
între absolutizarea metodelor statistice și respingerea lor în bloc reflectă
cele două atitudini caracteristice celor care nu înțeleg semnificația folosirii
metodelor matematice în studiul limbii. Unii dintre aceștia resping însăși
ideea unei astfel de utilizări; alții sînt gata să vadă într-o formulă mate-
matică un horoscop, soluția miraculoasă care va face inutilă sau va pune
în inferioritate orice cercetare lingvistică efectuată prin metode nemate-
matice. Aceștia văd facultățile de filologie ca niște viitoare ,,sucursale”
ale facultăților de matematică și fizică.
Care este semnificația reală a statisticii lingvistice? Ea nu poate
— în nici un caz — furniza o cercetare exhaustivă a fenomenelor de limbă.
Ea nu este, cel puțin deocamdată, nici atît de semnificativă cît o vrea
P. Guiraud și nici atît de nesemnificativă cît o susține G. Matore.
Statistica lingvistică nu este decît un auxiliar, rezultatele ei urmează
să fie subordonate unui punct de vedere atotcuprinzător. Nu trebuie
să uităm nici o clipă că separarea aspectelor cantitative se face numai
pentru necesitățile cercetării. Este deci absolut necesar ca, după această
etapă analitică, de separare a diferitelor aspecte, să urmeze sinteza.
Acesta este unul din punctele deficitare ale utilizării metodei statistice
în lingvistică. De multe ori se dau interpretări abuzive, care nu rezultă
riguros din datele statistice obținute, nu se impun cu necesitate. O altă
deficiență, de natură mai profundă, și care probabil nu va putea fi înlă-
turată atît de repede, este legată de faptul că diferitele formule cu caracter
statistic — cum este, de exemplu — formula lui Estoup, Zipf și Mandel-
12
LINGVISTICA GENERALA
brot — își au originea în proprietățile obiective, de structură, ale limbii.
Uneori se uită că aceste formule nu au totdeauna un caracter strict
empiric, ci decurg matematic din unele trăsături ale fenomenelor de limbă.
Dar aceste trăsături prezintă un interes teoretic deosebit; dela ele trebuie
să pornim cînd folosim aceste formule; experimentele urmează să se des-
fășoare în condițiile care au furnizat formulele sau, dacă nu se întîmplă
așa, trebuie să se stabilească exact deosebirile de condiții, pentru a se
constata, eventual, pe cale empirică, valabilitatea unei formule în condiții
mai generale sau altele decît acelea în care ea a fost stabilită, urmînd,
eventual, ca o nouă cercetare teoretică să legitimeze și noile condiții.
O însemnătate deosebită a datelor și formulelor statistice o con-
stituie caracterul lor obiectiv.
Metoda statistică este un auxiliar prețios în dezvăluirea caracterului
sistematic al limbii; ea permite să se stabilească anumite proprietăți
de regularitate cu caracter global, care nu se pot detecta prin alte metode,
în afară de aceasta, statistica aduce, în ceea ce privește unele fapte
cunoscute, o anumită precizie care nu poate fi decît salutată.
Nu orice aspect cantitativ poate fi studiat statistic. Pe de altă
parte, unele legi cantitative cu caracter statistic ar putea permite stabilirea
unor legături cu multe posibilități de fructificare. Astfel, dacă s-ar constata
că lungimea articolului consacrat unui anumit cuvînt în dicționar este
legată într-un mod determinat, exprimabil matematic, cu numărul de
sensuri pe care le are acel cuvînt, cum pe de altă parte există o ipoteză,
verificată empiric, care afirmă o legătură matematică între numărul de
sensuri ale unui cuvînt și frecvența acestuia, ar rezulta că lungimea arti-
colului din dicționar este legată printr-o anumită lege exprimabilă mate-
matic de frecvența cuvîntului respectiv în limbă. Trebuie să mai remarcăm
că unele chestiuni care în aparență nu pot fi descrise cu ajutorul frecvenței
s-ar putea dovedi a fi tot probleme de frecvență. Astfel, cuvintele dispo-
nibile, pe care unii le opun cuvintelor frecvente, sînt, de foarte multe ori,
cuvinte cu frecvență mare într-un anumit sector al limbii. De aici, nece-
sitatea de a distinge în cadrul limbii diferite sectoare, urmînd ca în raport
cu aceste sectoare să se discute problemele de frecvență, de omonimie
și altele. Cel puțin pentru unele necesități, cum sînt acelea ale traducerii
electronice, acesta este punctul de vedere cel mai indicat.
Ca și celelalte ramuri ale lingvisticii matematice, cercetările de sta-
tistică lingvistică pot avea repercusiuni adînci, care ating aspecte foarte
necantitative ale limbii. Simplul fapt de a trece la numărarea cuvintelor
dintr-un text te obligă să-ți alegi o definiție a cuvîntului. Această definiție
trebuie să nu comporte nici o ambiguitate și aceasta chiar cu riscul sacri-
ficării anumitor adevăruri lingvistice, cu condiția ca ceea ce se sacrifică
să devină neglijabil pe măsură ce textele luate în considerare sînt sufi-
cient de lungi. Astfel de situații sugerează, fără îndoială, că într-o ,,macro-
lingvistică”, adică într-o cercetare a limbii din punct de vedere global,
este recomandabil să folosim definiții care sacrifică unele situatii parti-
culare, chiar dacă foarte interesante, cu condiția ca ceea ce se sacrifică
să fie doar un fenomen sporadic iar definiția care rezultă din acest sacri-
ficiu să aibă o precizie matematică.
UNELE SEMNIFICAȚII ALE LINGVISTICII MATEMATICE
13
Mai sînt multe lucruri interesante care se pot discuta în legătură
cu statistica lingvistică. Mai delicate sînt cele care privesc caracterele
statistice ale stilurilor. Fenomene ca cele descoperite de Yule și Herdan,
conform cărora anumite expresii matematice referitoare la un text de
limbă gravitează în jurul unor valori determinate, ascund o realitate
profundă, asupra căreia vor trebui să se aplece atît lingviștii cît și mate-
maticienii.
11.	Lingvistica matematică se află încă la început. Ea trebuie
apreciată, deocamdată, în primul rînd prin perspective și numai în al
doilea rînd prin realizări. Este greu de prevăzut care va fi drumul ei
principal, în ce raporturi o va pune evoluția ei ulterioară cu lingvistica,
cu matematica, cu logica, cu tehnica și cu celelalte domenii în care ea
își are rădăcinile. Unii, ca Șaumian, sînt dispuși să creadă că lingvistica
matematică se va dezvolta în primul rînd ca lingvistică abstractă, axio-
matică, pur deductivă; alții, ca Toporov, o văd guvernată de concepții
probabilistice și statistice. In orice caz, lingvistica matematică nu va
putea epuiza fenomenul lingvistic, dar va fi deosebit de eficace într-un
anumit sector, acela al aspectelor cantitative și formale. Criteriul de apre-
ciere a lingvisticii matematice îl vor constitui, în primul rînd, necesitățile
practice pe care ea le deservește.
BIBLIOGRAFIE
1.	L. Apostel, B. Mandelbrot et A. Morf, Logique, Langue et Theorie de T Information,
Presses Universitaires de France, Paris, 1957.
2.	V. Belevitch, Langage des machines et langage humain, 1956, Collections Lebegue.
3.	V. B. Biriukov, Cum a apărut și s-a dezvoltat logica matematică, în Probleme de filozofie,
nr. 7, 1959, p. 146-155.
4.	Constantinescu lancu, Condrea Sergiu și Nicolau Edmond, Teoria informației, București,
Editura tehnică, 1958.
5.	Pierre Guiraud, Les caract^res statistiques du vocabulaire, Presses Universitaires de France,
Paris, 1954.
6.	A. I. Hincin, Metoda funcțiilor arbitrare și lupta împotriva idealismului în teoria proba-
bilităților (traducere din limba rusă), în Analele romino-sovietice, seria matematică-
fizică, anul VII, nr. 2, 1953, p. 5 — 16.
7.	William N. Locke and A. Donald Booth, Machine Translalion of Languages, Birkbeck
College Computation Laboratory, London, 1955.
8.	G. Matore, La methode en lexicologie, Didier, Paris, 1953.
9.	Gr. C. Moisil, Preliminariile traducerilor automate, în Limba romînă, nr. 1, 1960, p. 3.
Probleme puse de traducerea automată. Conjugarea verbelor în limba romînă
scrisă, în Studii și cercetări lingvistice, nr. 1, 1930.
10.	I. V. Sacikov, în legătură cu fundamentarea calculului probabilităților, în Probleme de
filozofie, nr. 11, 1958, p. 150-158.
11.	A. A. Zinoviev, Despre lingvistica matematică, în Voprosî filosofii, nr. 9, 1959.
12.	S. Zubrzycki, Concerning Yule’s characteristic of style, în Zastosowania Matematyki, voi. IV,
zeszyt 4, Warszawa-Wroclaw, 1959, p. 328 — 331.
13.	Pentru referirile la activitatea oamenilor de știință sovietici, a se vedea următoarele perio-
dice și culegeri editate la Moscova sau la Leningrad : MauiuHHbiu nepeeod u
npuKjiadHan jiuHseucmuKa, Mamepua.w no MauiUHHOMy nepeoody,EioJiJbemeHb
oâeduHeHun no npo6/ieMaM MamuHHoeo nepesoda, IIpoOjieMbi Ku6epnemuKu.
CU PRIVIRE LA APLICAREA METODEI STATISTICE
ÎN STUDIUL VOCABULARULUI
DE
ALEXANDRA ROCERIC
Cercetările de lingvistică matematică au atît un aspect teoretic —
de stabilire a unor analogii între anumite structuri lingvistice și anumite
structuri matematice, ceea ce duce la o cunoaștere mai exactă a limbii —
cît și un aspect practic, de urmărire a realizării mașinilor de tradus.
Traducerile mecanizate necesită o serie de studii preliminare, ca de
exemplu, efectuarea unor cercetări statistice privind frecvența cuvintelor
de diverse tipuri (cu unul sau mai multe sensuri, de o lungime mai mare
sau mai mică etc.) sau cercetarea frecvenței diverselor forme și construcții
gramaticale. Se elaborează astfel un ,,dicționar” al limbilor din care și în
care traducem, dicționar care se introduce în ,,memoria” mașinii. Alături
de acesta este necesară și elaborarea unei ,,gramatici” care să poată fi
programată în mașina de tradus.
Lingviștii urmează să ia în studiu problemele legate de traducerea
mecanizată, ceea ce implică aplicarea unor metode matematice în stu-
dierea limbii. Dintre acestea, metoda statistică se utilizează pe larg pentru
determinarea frecvenței cuvintelor.
Problema distribuirii cuvintelor, a frecvenței lor, a atras de mai
mult timp atenția cercetătorilor. S-a observat că există un număr foarte
mic de cuvinte care revin des într-un text, în vorbire etc. — avînd o
frecvență mare. I. W. Kaeding1 este primul care analizează vocabularul
din acest punct de vedere, bazîndu-se pe cca. 11 000 000 de cuvinte
germane din texte de finanțe, de artă militară, administrație, politică.
Lucrarea lui are un scop practic, urmărind alcătuirea unui sistem steno-
grafie, dar din ea se desprind unele date interesante nu numai pentru
stenografie, ci și, în general, pentru cunoașterea limbii. Situația relevată
1 L W. Kaeding, Hâufigkeitsivdrterbuch der deuischen Sprache, Berlin, 1897—1898.
APLICAREA METODEI STATISTICE ÎN STUDIUL VOCABULARULUI
15
de Kaeding se confirmă și pentru celelalte limbi în care s-au făcut
anchete similare x.
în 1921, E. L. Thorndike publică Teachefs Word-Book, o listă de
10 000 de cuvinte rezultată din despuierea unor texte foarte variate de
4 500 000 de cuvinte, care dă cuvintele cele mai frecvente, fără a face
însă, distincție între omonime și nici între întrebuințările verbale sau
nominale ale aceluiași cuvînt.
Ulterior, studiile privind frecvența cuvintelor în diferite limbi s-au
extins.
Cercetătorii au urmat, paralel, direcții diferite. P. Guiraud2 caracteri-
zează situația lucrărilor în acest domeniu, remarcînd cîteva momente
principale :
1° Observația că cea mai mare parte dintr-un text e alcătuită din-
tr-un număr mic de cuvinte foarte frecvente a condus pe unii cercetărori
(C. K. Ogden, The ABC of Basic English, London, 1932 și H. E. Palmer
și A. S. Hornby, Thoitsand Word English, London, 1937) la demonstrația
că un fond de 1 000 de cuvinte este suficient pentru traducerea unui text
și poate satisface cerințele de expresivitate a unui stil. Pedagogii au
studiat și ei această problemă, urmărind simplificarea deprinderii limbilor
străine, stabilind liste de frecvență pentru limbile respective.
2° Cercetările pedagogilor au atras atenția lingviștilor și a mate-
maticienilor. Observîndu-se că distribuirea cuvintelor se face conform unor
scheme matematice, C. Henmon și G. K. Zipf au studiat legile distribuirii
cuvintelor, în funcție de număr-frecvență, rang-frecvență etc.
3° G. U. Jule și alți statisticieni au demonstrat caracterul întîm-
plător (alâatoire) al acestor scheme, care corespund distribuției lui
Poisson 3.
4° Mai recent, fizicienii (C. E. Shannon și B. Mandelbrot) au studiat
probleme ale frecvenței cuvintelor în legătură cu economia aparatelor de
transmisiune 4.
Studiile asupra frecvenței cuvintelor nu s-au putut mărgini
însă numai la atît, iar aplicarea metodelor matematice în lingvis-
1 Cf. Pierre Guiraud, Les caracteres statistiques du vocabulaire, Paris, 1954, p. 10. Autorul
citează, în sprijinul afirmației sale, cercetările făcute în vederea stabilirii unor vocabulare de
bază destinate învățămîntului de către H. Bongers, The history and principles of vocabulary
control, Woerden, 1947 ; C. Henmon, A French book based on the count of 400 000 running ivords
[în] Bureau of Educațional Research Bulletin, no. 3, University of Wisconsin, 1924 ; G. Vander
Beke, French Word-Book [în] Publications of the American and Canadian Commitees on Modern
Languages, voi. 15, New Vork, The Macmillan Company, 1929.
2 Cf. Pierre Guiraud, Bibliographie critique de la statistique linguistique, Utrecht/Anvers,
1954, p. 40.
3 Distribuția lui Poisson se referă la probabilitatea de a se întîmpla un anumit eve-
niment. Cf. Gh. Mihoc, Elemente de calculul probabilităților, București, 1954, p. 35. Pentru
teoria informației, vezi lancu Constantinescu, Sergiu Condrea, Edmond Nicolau, Teoria
informației, București, 1958, p. 94.
4 P. Guiraud, Bibliographie critique ..., p. 44 — 50, indică și listele de frecvență a cuvin-
telor efectuate pentru diferite limbi. Asemenea liste s-au alcătuit pentru limbile : arabă, cehă,
chineză, daneză, engleză, franceză, germană, italiană, latină, neerlandeză, norvegiană, polonă,
rusă, spaniolă, suedeză.
16
LINGVISTICA GENERALA
tică are în vedere astăzi, pe lîngă alte probleme, realizarea mașinii
de tradus.
Ideea traducerii mecanizate a apărut ca o urmare a succeselor uriașe
obținute în ultima vreme în elaborarea mașinilor electronice automate de
calcul, dirijate după un program.
în ianuarie 1954 s-a făcut la New York prima demonstrație publică
de traducere din limba rusă în engleză, cu ajutorul mașinii electronice de
calcul IBM 701, pe baza unui dicționar conținînd 250 de cuvinte rusești,
scrise cu litere latine1.
încă din 1933, în U.R.S.S. se semnalase posibilitatea unor traduceri
mecanizate, dar nu s-a insistat asupra acestei idei, întrucît nu existau
încă mijloacele electronice necesare. în prezent acestor studii li se acordă
o atenție deosebită. Conferința Unională de lingvistică de la Leningrad
(aprilie 1959) 2 a avut ca temă discutarea problemelor mașinii de tradus.
Printre acestea s-a discutat aplicarea metodelor statistice în studierea struc-
turii limbilor. S-a propus ca cercetările statistice să se facă asupra unui
singur domeniu științific 3, cel puțin în faza inițială și s-a arătat că pentru
unele domenii ale științei determinarea algoritmului 4 pentru mașina de
tradus trebuie să se facă în primul rînd prin metoda standardizării voca-
bularului. Rezoluția, care cuprinde concluziile consfătuirii, dă indicații
precise asupra modului cum se vor desfășura cercetările de lingvistică
matematică și hotărăște alcătuirea algoritmilor privitori la traducerea cu
ujutorul mașinilor, precum și efectuarea în viitorul cel mai apropiat a unor
experiențe cu aceste mașini.
Și în țara noastră problemele de lingvistică matematică constituie o
preocupare a cercetătorilor. încă din decembrie 1958 s-a constituit la
Institutul de lingvistică al Academiei R.P.R. un cerc de lingvistică mate-
matică, iar recent s-a înființat Subcomisia de lingvistică matematică,
în cadrul Comisiei de automatizare de pe lîngă Academia R.P.R. în cadrul
acestei subcomisii se discută diverse probleme legate de traducerea meca-
nizată și probleme teoretice. Una dintre primele teme cercetate s-a referit
la determinarea prin metoda statistică a frecvenței cuvintelor în limba
literaturii beletristice romînești5 — aceasta constituind, deci, o aplicare
a statisticii în studiul vocabularului.
★
Lingvistica matematică utilizează — ca și alte discipline — o termi-
nologie proprie.
1 Cf. D. I. Panov, Traducerea automată, [în] Analele romîno-sovietice, seria matematică-
fizică, nr. 4, 1956, p. 20.
2 Cf. Gh. Bolocan, Prima conferință unională de lingvistică matematică, LR VIII (1959),
nr. 1, p. 75-80.
3 Cf. și D. I. Panov, op. cit., p. 22, care observă necesitatea de a se începe traducerile
mecanizate pe baza unor texte din domeniul științific.
4 Prin algoritm se înțelege totalitatea operațiilor care, aplicate într-o anumită succesiune,
ne conduc la un rezultat dat.
5 Cf. V. Șuteu, Observații asupra frecvenței cuvintelor in operele unor scriitori roinini,
SCL, X (1959), nr. 3, p. 419 ș. u.
APLICAREA METODEI STATISTICE IN' STUDIUL VOCABULARULUI	17
în aplicarea metodei statistice la studiul vocabularului silit utili-
zați termenii :	:	.
Frecvență (/) — care indică de cîte ori se întrebuințează un cuvînt
într-un text dat. Cu cît cuvîntul apare de mai multe ori într-un text, cu
atît frecvența lui este mai mare, și invers.
Rangul (r) reprezintă locul pe care-1 ocupă un cuvînt într-o listă în
care cuvintele sînt date în ordinea descrescîndă a frecvenței.
La totalizarea după rang, deci, cuvîntul care are indicele de frecvență
cel mai mare este clasat primul în lista generală; cele care urmează se
succed după ordinea descrescîndă a indicilor respectivi. Observîndu-se că
frecvența nu poate fi criteriul unic pentru stabilirea importanței cuvintelor,
s-a introdus criteriul repartiției — care indică numărul de autori sau de texte
cercetate unde apare un anumit cuvînt. Deși repartiția are un rol foarte
important în ierarhizarea cuvintelor în limbă prin metoda statistică—, ea
omite un aspect important al cuvintelor concrete, aspect ce rezidă în între-
buințarea lor specifică în circumstanțe anumite L De aici, observația că
trebuie făcută diferența între „frecvent” și „util” — ceea ce a condus la
introducerea cercetării gradului de disponibilitate al cuvintelor. A deter-
mina disponibilitatea înseamnă a stabili ușurința cu care ne vine în minte
un cuvînt, în discuția pe o anumită temă. Se observă că cuvintele dispo-
nibile sînt în funcție de o situație dată, pe care ele o caracterizează și de
aceea nu putem măsura disponibilitatea absolută 2.
între diferite elemente de caracterizare a vocabularului — frecvență,
rang, număr de semnificații, număr de foneme etc. — se stabilesc anu-
mite relații.
Astfel, G. K. Zipf 3 a observat raporturile dintre :
1)	rang și frecvență.
Frecvența este invers proporțională cu rangul, produsul lor fiind o
constantă :
f X r = constant
|V'
\ Studiind aceeași problemă, B. Mandelbrot 4 a dat o formulă teoretică
‘ foarte apropiată de cea empirică a lui Zipf, dar care are în vedere anumite
■ considerente de economie a utilizării cuvintelor.
Formula lui Mandelbrot e :
Pn = K(N + B) Y
1	Cf. G. Gougenheim, La statistique de vocabulaire et son^ application dans l’enseigne-
ment des langu.es, [în] Revue de Venseignement superieur, Paris, 1/1959, p. 140.
2	Ibidem, p. 142.
3	Cf. P. Guiraud, Les caractbres statistiques. . ., p. 2 — 3.
4	Cf. lancu Constantinescu, Sergiu Condrea. Edmond Nicolau, Teoria informației, p. 141.
2 - c. 1581
18
LINGVISTICA GENERALA
Comparînd raportul între rang și frecvență în formularea lui Zipf
și aceea a lui Mandelbrot, diagrama ne dă rezultatul următor :
Zipf a mai observat și raportul dintre 2) frecvența și extensia,
cuvintelor.
Numărul de semnificații pe care le poate avea un cuvînt e direct
proporțional cu rădăcina pătrată a frecvenței sale, cîtul lor fiind o con-
stantă :
8
— = constant
Vf
3	) frecvență și numărul de -foneme.
Cuvintele cele mai întrebuințate sînt cele mai scurte 1. Cîtul numă-
rului de foneme prin logaritmul rangului este o constantă :
K	2
----- = constant2
log. r
In afară de aceste relații, se poate observa că între cuvinte și frec-
vența lor există și alte raporturi, caracteristice și constante, chiar dacă
ele nu se pot enunța în formule riguroase, exacte. S-au stabilit, astfel,
unele relații între rang și natura fonemelor, între rang și etimologie etc. 3.
Desigur, legile stabilite mai sus, precum și observațiile făcute, nu
epuizează sfera cercetărilor ce se pot efectua asupra relațiilor dintre dife-
ritele caracteristici ale vocabularului. Acestea vor fi cu atît mai obiective,
cu cît se ia în considerație un număr mai mare de cuvinte, astfel încît
comparînd diferitele valori ale raportului dintre frecvența medie a unui
1 Raportul e relevat de G. K. Zipf, iar formula e enunțată de Guiraud.
2 Pentru relațiile enunțate mai sus : f = frecvență, r = rang, s = număr de semnificații,
k = număr de foneme, P = probabilitate de apariție a unui cuvînt, N = rang, K, B, y = cons-
tante determinate de mărimea alfabetului și numărul de cuvinte din textul cercetat.
3 Cf. P. Guiraud, Les caracteres statistiqu.es,..p. 4.
APLICAREA METODEI STATISTICE IN STUDIUL VOCABULARULUI
19
cuvînt și numărul mediu de unități lexicale, ele să varieze foarte puțin
între ele 1.
Studiindu-se vocabularul diferitelor limbi moderne s-a remarcat că^
din numărul foarte mare de cuvinte care intră în componența lexicului
lor, foarte puține se întrebuințează în mod obișnuit. Aceasta a creat ideea
simplificării unor limbi prin limitarea vocabularului și a gramaticii lor.
Astfel s-au inițiat cercetările în legătură cu limbile simplificate, menite
a fi mai ușor de deprins decît celelalte limbi.
în 1920, Ogden și Richards au început lucrările pentru elaborarea
limbii Basic-English. Basic-English cuprinde 850 de cuvinte. Ulterior,
M. West a alcătuit un Defining Vocabulary de 1 490 de cuvinte, avînd
ca scop facilitarea deprinderii limbii engleze în școli cu alte limbi de pre-
dare decît cea engleză.
S-a observat însă că metoda logică de determinare a cuvintelor
uzuale presupune o oarecare doză de subiectivism, chiar cînd este practi-
cată riguros, așa cum au făcut-o Ogden și West.
S-a simțit nevoia unei metode care să ofere un criteriu mai obiectiv
și s-a constatat că statistica este indicată pentru determinarea științifică
a cuvintelor celor mai frecvente.
Pentru limba franceză s-au publicat (în Statele Unite) două dic-
ționare de frecvență : Henmon, A French Word-Book Based on a Count
of 400 000 Bunning Words (1924) și Vander Beke, French Word-Book
(1935). Primul dicționar dă lista frecvenței a 40 000 de cuvinte, alese din
texte diferite; cel de-al doilea ridică numărul cuvintelor luate în consi-
derație pentru stabilirea frecvenței la 1 147 748 și introduce noțiunea
de rang, care îmbunătățește metoda statistică prin aceea că nu mai pri-
vește importanța cuvîntului numai din punctul de vedere al frecvenței.
Dicționarul lui Vander Beke se limitează însă și el la cercetarea limbii
scrise. Pe baza acestui dicționar s-au elaborat o serie de alte lucrări sta-
tistice, avînd mai ales un caracter pedagogic.
în Franța s-a ajuns la elaborarea francezei elementare, care constă în
simplificarea vocabularului și a gramaticii limbii franceze pentru a o
face mai ușor de însușit de către străini. Originalitatea ei față de celelalte
limbi simplificate (Basic English) e aceea de a fi o limbă deschisă, ceea ce
înseamnă că se poate dezvolta și ca vocabular și ca structură gramaticală.
Ea introduce ca elemente de metodă noi: 1° cercetarea limbii vorbite
și 2° cercetarea celor mai uzuale cuvinte disponibile.
Autorii francezei elementare 2 observă necesitatea aplicării statisticii
la studiul vocabularului, dar relevă faptul că, în ceea ce privește aplicarea
criteriului frecvenței la determinarea unui vocabular de bază3, acesta nu
1 Cf. V. Șuteu, Observații asupra frecvenței cuvintelor. .p. 422 : ,,în studiile de statistică
lingvistică, arbitrariul și aproximația se elimină, în măsura în care valoarea raportului dintre
frecvența medie a unui cuvînt și numărul mediu de unități lexicale are o relativă stabilitate”.
2 G. Gougenheim, R. Mich^a, P. Rivenc, A. Sauvageot, L*elaboration du frangais 616-
mentaire, Paris, 1956.
3 Prin vocabular de bază se înțelege vocabularul minim necesar celor care învață o limbă
străină, pentru a putea schimba idei în acea limbă la nivelul relațiilor sociale contemporane.
20	LINGVISTICA GENERALA
poate oferi toate datele și trebuie să fie completat și cu alte mijloace.
Astfel, alături de cuvintele frecvente sînt luate în considerație cuvintele
disponibile, care, deși se caracterizează printr-o frecvență mică și instabilă,
sînt uzuale și utile. Se subliniază că în stabilirea unui vocabular de bază
gradul de disponibilitate prezintă un interes lingvistic deosebit. Din cerce-
tările făcute asupra lexicului limbilor, se vede că, deși criteriul frecvenței
aduce reale foloase în cercetare, el nu poate folosi ca un criteriu absolut
în stabilirea unei ierarhii a valorii cuvintelor. Aceasta, mai ales în deli-
mitarea fondului principal de cuvinte — nucleul unei limbi — la care
trebuie avute în vedere și o serie de alte considerente esențiale.
Pentru limba romînă există lucrări care au ca obiect determinarea
concretă a fondului principal lexicalx. în cercetările ulterioare — care s-au
limitat pînă acum numai la literatura beletristică2 — s-au comparat
rezultatele obținute cu datele din listele fondului principal lexical ale
acad. Al. Graur. Această comparație duce la observația că, în general,
rezultatele concordă. Desigur, trebuie remarcat faptul că ,,într-un anumit
sector al limbii, vocabularul cuprinde cuvinte specifice, care nu sînt proprii
vocabularului de bază din alte sectoare ale limbii și nici chiar «fondului
principal lexical » al limbii” 3. Vocabularul de bază al unui sector al limbii
poate fi mai bine cunoscut numai în măsura în care cercetarea noastră
are în vedere, pe lîngă criteriul statistic, situația cuvîntului în limbă, față
de alte categorii de cuvinte. în general, însă, metoda statistică a confirmat
datele obținute, prin aplicarea altor metode, de acad. Al. Graur.
De curînd, punctul de vedere statistic a găsit aplicare și în studiul
vocabularului poetic, metoda statistică oferind un aparat de măsură și
analiză foarte precis. P. Guiraud 4, constatînd însemnătatea pe care o are
frecvența cuvintelor, observă că studiul statistic al lexicului poate duce la
unele rezultate însemnate pentru stilistică. El își propune un studiu aritmo-
semantic care să țină seamă în același timp de sensul și de frecvența cuvin-
telor, legătura dintre sens și frecvență în evoluția cuvintelor fiind evidentă.
Stilul este definit ca o abatere de la norma întrebuințării comune a limbii,
iar metoda statistică ne dă posibilitatea de a măsura abaterile și a se
stabili dacă ele sînt întîmplătoare, deci fără semnificație, sau, dimpotrivă,
au o valoare funcțională 5.
Studiul statistic al vocabularului unui poet duce la determinarea
unor date, printre care : cuvintele-temă, cuvintele cel mai des întrebuințate
de poet, care arată direcția aproximativ constantă a gîndirii sau a sensi-
bilității lui. De asemenea, se pot stabili cuvintele-cheie, care reprezintă
(pentru fiecare scriitor) o abatere de la rangul frecvenței lor în limba epocii
1 Al. Graur, încercare asupra fondului principal lexical al limbii romîne, București, 1954
și Fondul principal al limbii romîne. București, 1957.
2 V. Șuteu, op. cit.
3 Ibidem, p. 441.
4 P. Guiraud, Les caraderes slalisliques . . .
5 Cf. R,. L. Wagner și P. Guiraud, La methode statistique en lexicologie, [în] Revue de Ven-
seignement super ieur, Paris, 1/1959, p. 156.
APLICAREA METODEI STATISTICE ÎN STUDIUL VOCABULARULUI	21
respective. Cuvintele de caracterizare se stabilesc pe baza studiului statistic
al părților de vorbire și reprezintă cuvintele asupra cărora cade accentul
semnificației poetice într-un context.
Cercetarea abaterilor pe care le reprezintă stilurile față de limba
comună se poate face numai pe baza unei liste de frecvență a cuvintelor
unei limbi dintr-o anumită epocă, listă care indică și rangul de frecvență
al cuvintelor respective.
Studiul statistic relevă tendințele existente în constituirea unui
vocabular : concentrarea e determinată atît de tendința vorbitorului sau a
scriitorului de a-și economisi efortul prin întrebuințarea unui cît mai mic
număr de cuvinte, cît și de nevoia de-a sublinia motivul comunicării, prin
repetarea unui număr cît mai mic de cuvinte-temă. Alături de concen-;
trare, există tendința dispersării în vocabular, care e determinată atît de
necesitatea clarității comunicării, pentru ca ascultătorul s-o perceapă mai
bine, cît și de nevoia de a caracteriza comunicarea, dîndu-se amănunte
asupra motivului comunicării. P. Guiraud observă că aceste două tendințe
coexistă în vocabularul unora dintre scriitorii cercetați de el. La alții,
dimpotrivă, predomină una dintre cele două tendințe.
Aplicînd metoda statistică observăm că textele se pot introduce în
anumite formule, în funcție de anumiți indici (parametri) ca 1 : lungimea
textului, probabilitatea semnului, modul de distribuție a semnului.
Se întîlnesc mai des trei tipuri de distribuție :
1° Distribuția lui Gauss, în care frecvența unui semn e direct pro-
porțională cu lungimea textului.
2° Distribuția în care bogăția vocabularului se mărește aproximativ
proporțional cu rădăcina pătrată a lungimii textului.
3° Distribuția binominală, care are un caracter întîmplător (aleatoire).
Evident, aceste tipuri pot avea diferite variante care pun probleme
diverse.
Cercetarea lor este utilă stilistului în descrierea, caracterizarea și,
uneori, identificarea unui stadiu de limbă 2.
Statistica aduce exactitate și obiectivitate cercetării stilului, dar
ea are și anumite limite.
Acad. Tudor Vianu 3 observă în acest sens, referindu-se la fișierul
Dicționarului limbii poetice a lui Eminescu, că metoda statisticii aplicată
în mod dogmatic vocabularelor poetice poate da naștere unor deficiențe
destul de grave. Astfel, nu toate unitățile unui text sînt comparabile
între ele pe baza criteriului numeric, căci ele diferă prin accentul semnifi-
cației poetice, ceea ce le face să nu poată fi tratate ca unități egale. De
asemenea, vocabularul unui poet nu poate fi privit ca o unitate omogenă,
structurată în același fel în toate punctele ei. Limba unui poet trebuie
studiată în dezvoltarea ei temporală, pentru a ne da elementele evoluției
vocabularului poetic în opera unui poet.
1 Cf. R. L. Wagner și P. Guiraud, op. cit., p. 156.
2 Ibidem, p. 158.
3 T. Vianu, Statistica lexicală și o problemă a vocabularului eminescian, LR VII, 1959,
3, p. 25.
22	LINGVISTICĂ GENERALA
Printr-un adaos de principii metodice, statistica lexicală va putea
da, totuși, rezultate în caracterizarea stilistică a operelor poetice.
Observații statistice asupra limbii s-au făcut mai de mult. Ele n-au
avut însă de la început un caracter sistematic și nu s-a insistat asupra
semnificației lor în cunoașterea structurii unei limbi.
Metoda statistică nu urmărește să reducă studiul unei limbi la un
sistem de formule și ecuații, înlocuind toate metodele printr-o analiză
strict cantitativă. Trebuie să avem totdeauna în vedere limitele ei și să
observăm că locul unui cuvînt în limbă nu poate fi caracterizat numai prin
frecvența sa. Păstrînd această rezervă, statistica devine un mijloc eficace
de analiză a limbii.
LIMBA LITERARA
CULTIVAREA LIMBII ÎN DISCUȚIE PUBLICĂ
LUCIA STURDZA BULANDRA
Artistă a poporului
Ca răspuns la ancheta întreprinsă de dvs. încep prin a vă felicita
pentru grija consecventă pe care o dovedește revista Limba romînă în
problema cultivării limbii literare. Este o problemă deosebit de importantă
pentru toate categoriile oamenilor de cultură, de aceea răspund cu bucurie
la întrebările dvs.
Prin cultivarea limbii literare cred că trebuie să înțelegem efortul
comun al instituțiilor și al oamenilor de cultură pentru apărarea limbii de
invazia neologismelor, a excesului de terminologie tehnică, a regiona-
lismelor, a cuvintelor ermetice, inaccesibile. Pe de altă parte, este datoria
noastră să luptăm împotriva închistării limbii, care trebuie să reflecteze
permanent actualitatea, să corespundă stadiului avansat în care se află
revoluția noastră culturală. Limba literară trebuie să fie strîns legată de
viață, să nu rămînă nici o clipă în urma ei, să nu devină la un moment
dat prea săracă pentru realitatea pe care o exprimă.
La cea de-a doua întrebare : ,,în ce constă o greșeală de limbă?”,
cred că această noțiune include atît greșelile gramaticale, cît și pe cele
de topică.
Mărturisesc, de pildă, că am citit cu nedumerire o ,,erată” din
revista Contemporanul în care un cunoscut cronicar dramatic spunea
următoarele (respect întru totul ortografia eratei) ,,Erată : în cronica
trecută n-a fost scris ,,pitorescul groazei” ci „pilor eseu groapei”, aluzie'
la romanul lui Eugen Barbu al cărui titlu etc....”.
De cultivarea limbii literare trebuie să se ocupe, așa cum am arătat
mai sus, toți oamenii de cultură, dar prin oameni de cultură nu înțeleg
numai personalitățile consacrate. Cunoașterea perfectă a limbii literare
și grija pentru cultivarea ei trebuie să înceapă de la învățători, prin mîinile
cărora trec atîtea generații, și să meargă pînă la cadrele superioare din
învățămînt, pînă la oamenii de artă, în special scriitorii, criticii literari
și ziariștii.
24
LIMBĂ LITERARA
Dar în afară de categoriile oamenilor de cultură mai sus citate, cred
că este datoria tuturor cetățenilor republicii noastre să cultive limba
literară.
Socotesc că în felul acesta am răspuns și la ultima întrebare cu privire
la rolul pe care-1 au intelectualii în acțiunea de cultivare a limbii literare.
Vreau să adaug aici că rolul nostru, al actorilor, care avem ca primă
unealtă de lucru cuvîntul, este foarte important în cultivarea limbii literare.
Dar nu mai puțin important este și aportul celorlalți oameni de artă.
Cred că înainte de a încheia trebuie să (amintesc și de rolul special
pe care îl joacă, în procesul de cultivare a limbii literare, critica de artă,
întrebuințînd termeni ermetici, inaccesibili maselor, cronicarii noștri dra-
matici, plastici și muzicali nu vor ajuta cu nimic la dezvoltarea limbii
literare, ci dimpotrivă îi vor dăuna. Întrebuințînd cuvinte ca ,,exhaustiv”,
,,abscons” etc., nu cred că tovărășii critici sînt înțeleși de cititorii lor și
nu cred că reușesc să educe gustul publicului, nici să sprijine cu ceva opera
de cultivare a limbii literare.
ION AGÎRBICEANU
Limba fixată în scris este limba literară, în opoziție cu limba vorbită
zilnic. Năzuința în culturalizare este ca și cea vorbită să se identifice tot
mai mult cu cea literară. Limbă literară per eminentiam ar trebui numită
limba creațiilor artistice în versuri și proză; limba folosită în scrieri știin-
țifice, istorice etc. ar fi să se cheme limbă literară științifică.
Cele două ramuri ale limbii literare trebuie să întrunească, pentru
a-și ajunge scopul, calități deosebite. Nu se poate scrie un tratat de fizică
în limba literară a unui roman, și nici invers.
1.	A cultiva limba literară însemnează a ține seama de următoarele
postulate :
a.	a păstra materialul lexical încetățenit în limbă, ca și formele
gramaticale, sintactice, de topică, așa cum le-am moștenit de la cărturarii
înaintași, cînd le aflăm exacte, și cuvintele neîmbătrînite;
b.	a elimina cuvintele vetuste sau prea uzate, care nu mai acopăr
înțelesul de azi al cuvîntului, și a le înlocui cu altele care dau înțelesul complet
al conceptului despre un lucru așa cum ni se prezintă el azi, evoluat în
cuprins ;
c.	a îmbogăți limba cu vorbe nouă luate din limba neaoșă romî-
nească, adică din graiul universal înțeles de toți romînii. Uneori, cînd e
nevoie, și cînd se descoperă un termen dialectal, frumos, expresiv, plinf
limba poate fi îmbogățită și cu el, dar numai prin stilul unor veritabili
creatori de literatură frumoasă;
d.	mai rar, în cazuri stringente, cînd ne lipsește un termen, se poate
împrumuta și un cuvînt din limbile afine celei romînești;
e.	a îmbogăți limba cu epitete nouă, legînd de substantive adjective
tinere, rar folosite, dar care întineresc întreg cuvîntul.
. CULTIVAREA LIMBII ÎN DISCUȚIE PUBLICA
25
Toată această acțiune de cultivare a limbii literare se referă, evi-
dent, la limba creației literare.
Limba literară științifică are alte căi și izvoare de a se îmbogăți și
cultiva ; progresul științelor, atît de vertiginos azi, o încarcă, vrînd-nevrînd,
cu un potop de termeni noi, dintre care mulți universal acceptați în toate
limbile.
2.	O greșeală de limbăm
a.	o greșeală de limbă e orice greșeală de gramatică, de sintaxă,
de topică ;
b.	a păstra arhaisme greoaie, ieșite din folosință azi, fie ca lexic,
fie ca formă gramaticală sau sintactică;
c.	a folosi neologisme în locul cuvintelor pline de înțeles și general
folosite în limba vorbită;
d.	a folosi un cuvînt dialectal de strimtă circulație, în locul unuia
de largă și generală circulație („unul care umblă în toate țările”);
e.	folosirea de termeni inestetici, de la periferii sau de jargon, ori
a unor cuvinte care cuprind sudalme, trivialități, cum se mai pot întîlni,
din păcate, la unii prozatori tineri.
3.	De cultivarea limbii trebuie să se ocupe în primul rînd toți cei care
scriu în vederea publicării. Scriitorii să tindă spre o limbă literară tot mai
bogată, mai viguroasă, mai clară, mai concisă. Oamenii de știință să năzu-
iască spre o limbă literară sobră și limpede.
AL. PHILIPPIDE
Membru corespondent al Academiei R.P.R.
1.	Cred că cultivarea limbii înseamnă pe de o parte păstrarea firii
ei profunde și pe de altă parte asigurarea dezvoltării ei pe calea înnoirii
necesare, orice înnoire de care nu este absolută nevoie fiind stricătoare.
Dezvoltarea limbii nu trebuie grăbită în chip artificial și nici nu trebuie
împiedicată în chip silnic.
2.	Sînt tot felul de greșeli de limbă. Una, și cea mai grosolană, este
greșeala de gramatică. Altă greșeală este aceea care se săvîrșește atunci
cînd se întrebuințează o construcție nepotrivită cu firea limbii. Greșeală
este întrebuințarea unui termen în locul altuia precum și faptul de a atribui
unui calificativ un înțeles pe care nu-1 are. Lista felurilor de greșeli desigur
că nu se mărginește aici. Acad. lorgu Iordan în a sa Gramatică a greșelilor
a tratat în chip amănunțit această chestiune și lucrarea sa trebuie con-
sultată mereu, nu numai în ce privește cunoașterea greșelilor de limbă
posibile, ci și în ce privește cultivarea limbii în general.
3	și 4. De cultivarea limbii ar trebui să se ocupe orice om care scrie
ca să publice. Au însă datoria de a se ocupa de aceasta lingviștii, scriitorii
și cadrele didactice. Ar fi de dorit ca toți aceștia să colaboreze în chip
strîns și permanent, într-o viguroasă acțiune comună, pentru păstrarea
spiritului limbii, exercitînd un control asupra dezvoltării ei, în sensul de a
împiedica orice tendință de stricare a limbii, fie că această stricare provine
26	LIMBA LITERARA'
dintr-o înnoire care nu e necesară, fie că provine dintr-un purism excesiv
care oprește limba în loc și o sărăcește.
5.	Interesul față de limbă trebuie trezit încă din primele clase ale
învățămîntului mediu. Aici manualele au, firește, un rol important. Avem
deci nevoie de manuale alcătuite de oameni calificați pentru această treabă,
văzute și revăzute de referenți pricepuți, aleși și dintre lingviști și dintre
scriitori, așadar manuale care să ajute pe profesori în munca lor, nu să-i
încurce. în ce privește pe scriitori, aceștia trebuie, în interesul cultivării
limbii, să stăpînească ei înșiși limba la perfecție, să nu-și îngăduie nici o
neglijență din grabă sau din comoditate și să-și aducă aminte mereu că
stăpînirea limbii este un factor esențial al artei literare.
NOTE DE CULTIVARE A LIMBII
DE
acad. AL. GRAUR
1.	DESPRE „DISLOCAREA” GRUPURILOR DE CUVINTE
într-un articol publicat în Revista Universității „C. I. Parbori',
Seria științelor sociale (— Filologie —), 2—3, 1955, p. 189—193, intitulat
Dislocarea ca procedeu stilistic în poezia noastră contemporană, I. Coteanu
atrage atenția asupra faptului că poeții noștri de azi sparg grupurile de
cuvinte mai mult sau mai puțin fixe și intercalează cuvinte străine de
aceste grupuri. Iar încheierea este favorabilă pentru cei care folosesc acest
procedeu.
Se înțelege că nu vom învăța pe poeți cum să scrie, căci poezia își
are greutățile și licențele ei. Este altă problemă dacă, făcînd abstracție
de folosirea poetică, justificăm sau nu un procedeu. în ce mă privește,
n-aș avea nici o rezervă pentru a aproba o expresie ca răzlețe sclipeau pe el
găteli, căci în anumite împrejurări am putea scrie și în proză găteli sclipeau
pe el răzlețe (unii trag de aici concluzia greșită că răzlețe este adverb, un
adverb care se declină !). Dar aș avea foarte mari rezerve față de un
exemplu ca Să nu se risipească brana-n viscol păsărească, în sensul că,
dacă nu mă opun ca poetul să scrie așa, aș dezaproba categoric pe un
prozator care l-ar imita.
Am adus aminte de studiul citat, pentru că pornind de la ideea expusă
acolo, vreau să merg ceva mai departe și să atrag atenția asupra unui mod
de ,,dislocare”, frecvent astăzi în proză și mai ales în stilul publicistic.
După cum se știe, limba cunoaște grupuri relativ libere, care pot fi
despărțite prin cuvinte intercalate : am văzut un film poate deveni am
văzut' astăzi un film; am văzut cu toții astăzi film; am văzut cu toții
astăzi, de la început, un film și așa mai departe. Dar există și altfel de
grupuri, care, fără să fi devenit totdeauna locuțiuni (în felul celor studiate
de Florica Dimitrescu), sînt totuși fixe, nu poți introduce orice alte cuvinte
în mijlocul lor. Putem zice despre un secretar de organizație, secretarul
28
LIMBA LITERARĂ
nostru de organizație, dar n-am putea zice, corect, secretar tînăr de organi-
zație, secretar capabil de organizație. Adjectivul, în aceste cazuri, trebuie
pus la urmă, sau, deoarece în ultimul timp se răspîndește la noi și cealaltă
topică, ar putea fi pus, în primul exemplu, înaintea substantivului. Cu
toate acestea în presa noastră actuală, în traduceri și chiar în lucrări ori-
ginale, găsim tot mai dese exemple de ,,dislocare” : pentru o recoltă bogată de
orez (Scînteia, 15. VII. 1959, p. 1, col. 6); cadre stabile de mineri (Scînteia,
6. III. 1958, p. 1, col. 5); prizonieri -francezi de război (Scînteia, 2.1.1960,
p. 4, col. 3); ceasuri electrice de mînă (Scînteia, 9. I. 1960, p. 3, col. 1);
lucrări romînești de grafică (Scînteia, 9.1.1960, p. 4, col. 7); înfățișarea
unor păsări posace de noapte (S. Dikovski, Povestiri din Extremul Orient,
Editura D.G.M.A.I., fără dată, p. 207); organelor sovietice de securitate
(L. Șeinin, Secretul militar, Ed. tineretului, 1957, p. 39); un fotoliu în-
căpător de piele (ibid., p. 11).
în toate aceste cazuri, dacă s-ar fi pus adjectivul în locul din urmă,
nu era nici un pericol de confuzie, căci acordul ne arăta clar cu cine trebuie
acordat : în unele cazuri, acordul în gen, în altele, acordul în număr
rau chiar ambele acorduri.
Chiar și fără acord, uneori expresia corectă ar fi clară. în loc de :
iepei îi vine mai ușor dacă o dai pe babă jos din căruță (A. Rîbakov, Oameni
la volan, Cartea rusă, 1951, p. 178), aș fi zis fără primejdie iepei îi vine
mai ușor dacă dai jos baba din căruță.
Situația e mai gravă cînd adjectivul este un participiu pasiv, iar
grupul conține un complement introdus prin prepoziția de, căci atunci
acesta din urmă poate fi înțeles ca complement de agent : sistemul îmbună-
tățit de salarizare (formulare curentă în ultimii ani, vezi de exemplu Someșul,
Dej, 30.XII.1957, p. I, col. 4); cadre calificate de chimiști (Scînteia, 31.
V. 1959, p. 1, col. 7); cîteva frunze strivite de arin (F. Cooper, Ultimul
Mohican, Ed. tineretului, 1958, p. 398); trunchiuri putrezite de copaci
(ibid., p. 406); procentul admis de rebuturi (Scînteia tineretului, 16 .VI.
1959, p. 1, col. 5); o adiere nevăzută de vînt (A. Eîbakov, op. cit., p. 46);
pungaș obișnuit de buzunare (L. Șeinin, op. cit., p. 39); două luni încheiate
de vară (Jules Verne, Sfinxul ghețarilor, Ed. tineretului, 1958, p. 233);
lanțuri groase și ruginite de corabie (S. Dikovski, op. cit., p. 67). Bine
înțeles, situația nu poate fi salvată prin inserarea unei virgule : carne
'uscată, de urs (F. Cooper, op. cit., p. 237). Soluția este să se pună participiul
la sfîrșit, acordul fiind suficient, în toate exemplele citate, pentru a se
evita orice confuzie. Se pare însă tocmai că am început să nu mai avem
încredere în acord, ceea ce înseamnă că nu mai avem suficient simțul
acordului, sau, altfel spus, că slăbește în mintea noastră flexiunea nominală.
Există, ce e drept, și cazuri unde nici acordul nu ne poate ajuta,
deoarece adjectivul este la același gen, număr și ca£ cu ambele substantive :
acest act izolat de curaj (F. Cooper, op. cit., p. 392); vînd statului cantități
sporite de cereale (Romînia liberă, 9.VII.1957, p. 1, col. 5—6). Dacă
am zice act de curaj izolat, ar deveni izolat curajul, nu actul, iar cantități
de cereale sporite ar însemna că au sporit cerealele, nu cantitățile. în ase-
menea cazuri se poate încerca punerea adjectivului la început : izolat act.
de curaj, dar, evident, nici acest procedeu nu merge oriunde. De exemplu
NOTE DE CULTIVARE A LIMBII
29
eu n-aș scrie moderna fabrică de rulmenți (Munca, 29.VII.1959, p. 2, col. 2),
sau purpzmile guri de foc ale artileriei (V. Ilenkov, Drumul cel mare,
Ed. tineretului, 1949, p. 192).
Mai sînt și alte situații în care grupurile sînt dislocate, iar reunirea
lor ar duce la o situație tot atît de rea : nu ar căuta energic de lucru (Scîn-
teia, 2.1.1960, p. 3, col. 7). Dacă am pune adverbul la urmă, s-ar înțelege
că lucrul e energic. Aici soluția este sublinierea rolului de adverb al lui
energic: ar căuta de lucru în mod energic.
Limba noastră se folosește adesea de procedeul încadrării, pentru a
marca limpede cine cu cine se leagă în frază. Astfel spunem cer să res-
pecți legea, introducînd propoziția completivă prin să, dar nu zicem cer
legea să fie respectată, pentru că am avea impresia că legea complement
direct, ci zicem cer ca legea să fie respectată, încadrînd pe legea între ca și
să, pentru a marca astfel că de cer se leagă să fie respectată, nu legea.
Un procedeu asemănător se poate folosi pentru atributul în genitiv.
Zicem politica Uniunii Sovietice, dar politica de pace a Unwnii Sovietice :
prin articolul a se marchează că nu vorbim de pacea Uniunii Sovietice,
ci de politica ei. Aceasta ne permite să nu sfărîmăm grupul politica de
pace. Dar nici acest procedeu sintactic nu este folosit atîta cît s-ar cuveni:
înscrierea cetățenilor cu drept de vot în listele electorale (Radio-jurnal, 12.1.
1958, ora 13), ca și cînd dreptul de vot ar fi în listele electorale, cînd era
atît de simplu să se spună înscrierea în listele electorale a cetățenilor cu
drept de vot, și nimeni n-ar fi crezut că listele electorale sînt ale cetățenilor,
căci în acest caz articolul ar fi fost ale, nu a. La fel al patrulea festival al
tineretului și studenților pentru pace și prietenie, ca și cum numai studenții
ar fi pentru pace, iar festivalul nu, cînd era atît de simplu să se spună
al patrulea festival pentru pace și prietenie al studenților. Faptul că alte
limbi nu au acest mod de exprimare și, deci, ușurința pe care o avem noi,
nu trebuie să ne facă să renunțăm la ea.
2.	A DESERVI
Un cuvînt care provoacă mare agitație în anumite cercuri bucu-
reștene. Sesizat prin scrisori, am vorbit în două rînduri la radio, pentru
a arăta că e un cuvînt ca oricare altul și nu este cazul să ne emoționăm
de prezența lui în limba noastră. Trudă zadarnică. De atunci primesc
mereu scrisori, telefoane, sînt acostat pe stradă cu întrebarea, pe ton
vehement : ,,ce-i aia a deservii Pentru ce re folosește acest cuvînt?”.
Iată acum că la acest cor al nemulțumirilor se asociază și Limba
romînă: în nr. 1/1960, Maria Gabrea scrie:
,,Exemplu de folosire a unui termen impropriu, care a pornit pro-
babil dintr-o inovație \ este cuvîntul a deservi. Acest cuvînt este consemnat
în Dicționarul limbii romîne moderne de două ori, o dată la p. 232, cu expli-
cația : a deservi, a face cuiva un rău serviciu, și a doua oară la p. 233, cu
mențiunea impropriu : a servi o colectivitate. Deși cel de-al doilea cuvînt
1	Cum să înțelegem această idee? Orice există pe lume a pornit dintr-o inovație.
30
LIMBA LITERARA
este după cum se vede impropriu, el s-a răspîndit fulgerător și azi toate
magazinele au brigăzi de „bună deservire”...
DLRM, pe care-1 consider un instrument util pentru marele public,
păcătuiește grav într-un punct, și anume în materie de etimologii, atît
în ce privește concepția generală asupra lor, cît și în amănunte. Nici în
cazul cuvîntului nostru nu se dezminte, căci la al doilea deservi dicționarul
dă ca etimologie fr. desservir (lat. lit. desservire). Un asemenea cuvînt
latinesc nu există însă nicăieri, căci latina nu are un prefix des-. Atribuind
cele două sensuri, așa cum e just, la două cuvinte diferite, dicționarul
face totuși încă o greșeală, căci declară pe al doilea deservi ca impropriu.
Cuvinte improprii nu există, ci numai cuvinte folosite în mod impropriu,
adică cu înțeles greșit. Dar dacă un cuvînt are un singur înțeles, e limpede
că el nu poate fi folosit impropriu. Cel mult s-ar putea spune că e format
greșit, dar nici aceasta n-ar fi adevărat.
Se știe că DLRM este o formă comprimată a DLRC. Nu înțeleg
de ce dicționarul într-un volum s-a abătut aici de la doctrina justă pre-
zentată de cel în patru volume, care inserează întîi pe a deservi cu înțe-
lesul de „a servi o colectivitate”, fără să spună că nu ar fi corect format,
și numai în al doilea rînd dă pe a deservi cu înțelesul de „a face un rău
serviciu”.
Greșeala de a considera ambele cuvinte ca unul singur provine din
Dicționarul limbii romîne, în forma dată la tipar în 1948. Dar sensurile
sînt bine definite acolo :
1.1.	„A servi, a aduce servicii cuiva sau unui lucru” : uzina aceasta
electrică deservește orașul. Nervul optic deservește ochiul. 2. „A asigura
legăturile de comunicație cu anumite puncte” : porturile le deservește
S.M.R. II. 1. (Franțuzism) „A face cuiva un rău serviciu, a vătăma : a
înșira motivele poetice care cristalizează emoțiile principale... însemnează
a deservi un poet bun. 2. (Franțuzism, rar) „A strînge lucrurile care
au fost servite pe masă”...
Vedem prin urmare că a deservi cu înțelesul de „a servi conștiincios”,
„a servi o colectivitate” nu a apărut astăzi și nu se răspîndește acum
fulgerător, ci încă cu 12 ani înainte putea fi socotit bine instalat în limbă,
și tocmai celălalt deservi, cu înțelesul de „a face un rău serviciu”, era
socotit atunci, după cum e și astăzi, un cuvînt străin, un franțuzism neîn-
trebuințat și necunoscut de oamenii muncii. Faptul că primul este întîlnit
în toate magazinele (și nu numai în magazine) este cea mai bună dovadă
că e necesar.
Cei care combat pe a deservi „a servi cu zel” afirmă că prefixul de-,
pus înaintea unui verb, dă acestuia sensul contrar : a mobiliza, a demobiliza;
a rula, a derula. Există într-adevăr aceste și alte asemenea exemple. Dar
în romînește această valoare o are de fapt prefixul des- (dez-), nu de- :
a -face, a desface; a aproba, a dezaproba; a lega, a dezlega. Adesea des- este
paralel cu în-, deși nu există un verb de bază fără prefix : a îngheța, a
dezgheța; a înhăma, a deshăma. Formațiile cu prefixul des- negativ ocupă
mai multe pagini ale dicționarului. Întîlnim, ce e drept, și cîteva cazuri
de folosire cu aceeași valoare a prefixului de-, dar aceasta numai în două
situații speciale: 1. (mai rar) cînd rădăcina începe cu s (cîteodată cu y
NOTE DE CULTIVARE A LIMBII
31
sau cu c), astfel încît consoana inițială a rădăcinii absoarbe consoana
finală a prefixului : a săra, a desăra; a astupa, a destupa ; a înjuga, a dejuga ;
a înciocăla, a deciocăla. E clar că în aceste cazuri avem în realitate tot
prefixul des-. 2. (destul de des) în cuvinte de origine franceză. Prefixul
latin dis-, care a devenit în romînește des-, s-a transformat în franțuzește,
înainte de o consoană, în de-, confundîndu-se astfel cu prefixul de- din
latinescul de-, despre care vom vorbi mai departe. Astfel în franțuzește
de- este prefix negativ în cuvinte dintre care noi am împrumutat, de
exemplu, pe demonta, alături de monta, și tot așa pe deforma, deplasa
și altele.
Prefixul latin de- avea în latinește mai multe roluri, printre care și
pe acela de a arăta că acțiunea verbului e dusă pînă la capăt sau că e
executată cu mult interes, cu intensitate. Astfel alături de bellare ,,a duce
război”, debellare însemna „a duce războiul pînă la capăt”, „a se lupta
pe viață și pe moarte” ; flagro era ,,a arde”, deflagro, ,,a nimici prin foc”.
Exemplele de acest fel sînt extrem de numeroase în latinește și dintre ele
multe au pătruns în limba noastră pe cale de împrumut, fie direct, fie
prin intermediul unei limbi moderne. Este limpede pentru oricine știe
romînește că a decădea nu este contrariul lui a cădea, nici a delimita nu e
contrariul lui a limita. Alte exemple : a decurge, a deda, a dedubla, a defrauda,
a delăsa, a denega, a denota, a denumi, a depăși, a deplînge, a descrie, a
detuna, a deveni. Se mai pot alătura exemple ca dedulci față de îndulci,
apoi verbe care în romînește nu au alături forma fără sufix, ca degera
(cf. ger), demonstra, denigra, devasta, devora și altele, apoi unele substantive
derivate de la verbe, ca decurs, deflagrație, demers etc. Se vede astfel că
de- intensiv este bine reprezentat în romînește, chiar dacă nu luăm în
seamă pe a deservi.
Ce se întîmplă însă dacă, în urma accidentelor fonetice de care am
vorbit, derivatele cu lat. de- și derivatele cu lat. dis- ajung să aibă aceeași
formă? în franțuzește cazul acesta este frecvent. Uneori diferența se
face cu ajutorul rădăcinii, de exemplu din lat. gustare, fr. gouter ,,a gusta”,
se formează pe de o parte degouter, cu lat. dis-, cf. rom. a dezgusta, pe
de altă parte deguster, cu lat. de-, cf. rom. a degusta. Dar de cele mai multe
ori nici această diferență nu se produce. Este cazul lui desservir, care
reprezintă pe de o parte pe lat. deservire „a servi cu zel”, pe de altă parte
pe fr. <Ze<lat. dis- și fr. servir. Noi am mai împrumutat și alte omonime
de acest fel: a demarca, la sport, înseamnă contrariul lui a marca, dar în
alte domenii a demarca este un intensiv al lui a marca.
în asemenea cazuri ne ajută contextul. După cum atunci cînd citim
în ziar că jucătorul cutare era demarcat nu vom înțelege că i se făcuse
un semn distinctiv, iar cînd ni se vorbește de limita de demarcație între
două țări nu vom crede că e o limită care șterge semnele deosebitoare
ale teritoriilor, tot așa cu toții înțelegem ce e o brigadă de bună deservire
și nu vom crede că un autobuz care deservește un cartier îi face rău acestuia.
Dar dacă totuși ar fi necesar să excludem unul dintre cele două
cuvinte omonime a deservi, pe care l-am alege? Nici o îndoială că am
păstra pe ,,a servi cu zel”, care este și mai răspîndit și mai necesar, dar
nu pentru motivul care se invocă de obicei. Ni se spune că a servi aduce
32
LIMBĂ LITERARA
aminte de exploatare, de servitori, și de aceea trebuie să-1 evităm. Nu cred
că e așa. Depinde de cine și pe cine servește. Cu toții sîntem mîndri dacă
se recunoaște că ne servim patria și nimeni nu va pretinde să spunem că
o deservim. Dar a deservi nu este exact același lucru cu a servi. Nu putem
spune că deservim pe cineva cu un chibrit, după cum nu putem spune că
raionul e servit de o cale ferată, nici nu putem vorbi de o brigadă de bună
servire. Cît privește înțelesul de „a face cuiva un rău serviciu”, acesta
este cunoscut numai de oamenii care vorbesc franțuzește, și putem foarte
bine trăi fără el.
Pentru a încheia, o ultimă observație cu privire la o etimologie din
DLRM : a desăvîrși e prezentat ca format din a săvîrși și prepoziția de.
S-ar putea căpăta impresia că avem aici un exemplu similar cu cele citate
mai sus. în realitate situația este alta : verbul a desăvîrși este format
pe baza participiului desăvîrșit, iar acesta este de fapt supinul săvîrșit
cu prepoziția de (de săvîrșit, adică de sfîrșit, a fost format ca de ajuns), lucru
care se știe de multă vreme.
FILOLOGIE
PROBLEMA INTERPRETĂRII
GRAFIEI CHIRILICE ROMÎNEȘTI DIN JURUL ANULUI 1800
DE
N. A. URSU
în nr. 1/1959 al revistei Limba romînă, F. Asan, Gh. Bulgăr și
O. Căplescu au publicat un proiect de transcriere a textelor scrise cu
caractere latine din secolul al XlX-lea, cu scopul de a contribui la sta-
bilirea normelor după care trebuie redate citatele din textele secolului
trecut în Dicționarul general al limbii romîne și de a oferi sugestii celor
ce se ocupă cu editarea operelor clasicilor romîni din secolul al XlX-lea.
în același scop, considerăm utilă și o discuție asupra transcrierii textelor
cu caractere chirilice, pentru că mulți dintre scriitorii romîni de la sfîrșitul
secolului al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XlX-lea și-au
scris operele cu alfabetul chirilic. în articolul de față ne vom referi numai la
scrierea chirilică din jurul anului 1800, bazîndu-ne pe recomandările orto-
grafice și ortoepice ale autorilor de gramatici și ale altor cărturari din
epoca respectivă. Interpretarea grafiei chirilice din textele secolelor al
XVI-lea și al XVII-lea, care ridică probleme speciale și — uneori — mai
complicate decît cea a textelor din jurul anului 1800, a fost discutată
pe larg și cu competență de Ilie Bărbulescu, în cunoscutul său studiu
asupra scrierii chirilice x, și de către alți filologi și lingviști, cu prilejul
alcătuirii unor ediții critice de texte vechi romînești sau în studii privind
istoria limbii romîne.
După cum se știe, în operația de transpunere în alfabet latin a unui
text chirilic se poate folosi fie metoda transliterației, care constă din înlo-
cuirea fiecărei litere chirilice cu una latină, aceeași în toate situațiile în
eare apare litera chirilică respectivă2, fie metoda transcrierii fonetice interpre-
tative, care-1 obligă pe editor să stabilească cu acuratețe valorile fonetice
1	Vezi Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului cirilic în textele romîne din veacul XVI și
XVII, în legătură cu monumentele paleo-, sîrbo-, bulgaro-, ruso- și romîno-slave, București, 1904.
2	Pentru că alfabetul latin are mai puține caractere decît cel chirilic, o literă latină
cu anumite semne diacritice, poate reprezenta două sau chiar trei litere chirilice.
3 - c 1531
34
FILOLOGIE
reprezentate de literele alfabetului chirilic. De la Hasdeu încoace, de cînd
au început să apară și la noi ediții alcătuite cu preocupare filologică, s-au
încercat ambele metode, iar între susținătorii lor au avut loc îndelungate
controverse. Unele neajunsuri ale metodei transliterației, pe de o parte,
și, pe de altă parte, dificultatea de a determina — într-un anumit text —
adevărata valoare fonetică a unor semne chirilice, au obligat pe adepții
transliterației să interpreteze anumite grafii, iar pe adepții transcrierii
fonetice interpretative să recurgă la transliterație sau să reproducă literele
chirilice greu de interpretat. Ambele procedee sînt numai în aparență
satisfăcătoare.
Privind, în treacăt, avantajele și dezavantajele metodelor mențio-
nate, observăm că transliterația este o operație mecanică; ea nu impune
editorului pregătire lingvistică și nu contribuie aproape prin nimic la
cunoașterea limbii în care este scris textul editat. Mijloacele tehnice moder-
ne pot suplini această metodă în mod incomparabil mai avantajos. Să
luăm, de exemplu, două texte vechi romînești, cum sînt Carte romî-
nească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe, Iași,
1642, și îndreptarea legii, Tîrgoviște, 1652. Reeditarea acestor impor-
tante monumente de limbă și cultură veche romînească după metoda
transliterației ar pune la îndemîna celor care le-ar cerceta pentru alte
probleme decît cele lingvistice un text aproape tot atît de greu de con-
sultat ca și textul chirilic, deoarece — pentru cine are mai puțină contin-
gență cu filologia — însușirea unui sistem de semne diacritice, uneori
destul de complicat, nu este cu mult mai ușoară decît însușirea alfabetului
chirilic. Lingviștii se pot dispensa de o astfel de ediție, întrucît pot con-
sulta originalul, fie direct, fie prin intermediul unei copii fotografice sau
microfilmate, care astăzi se poate obține într-un timp scurt și în condiții
tehnice superioare. în acest caz, putem renunța la reeditarea prin transli:
terație, recurgînd la metoda reproducerii fotografice, așa cum a procedat
I. Bianu cu unele texte din secolul al XVI-lea x. Dimpotrivă, dacă reedi-
tarea unor astfel de texte se face după metoda transcrierii fonetice
interpretative, ele nu numai că vor putea fi consultate fără dificultăți
de cei care le cercetează pentru alte probleme decît cele lingvistice, dar și
lingviștii vor găsi în asemenea ediții deja stabilite unele fapte privind
istoria limbii romîne.
Adepții transliterației susțin că prin această metodă se înlătură posi-
bilitatea falsificării textului, întrucît nu avem încă suficiente cunoștințe
asupra aspectului fonetic și morfologic al limbii romîne vechi, pentru a
interpreta corect, grafia chirilică. într-adevăr, transcrierea fonetică inter-
pretativă a textelor romînești din secolele trecute este mult îngreuiată
de necunoașterea suficientă a particularităților limbii romîne de atunci,
dar argumentul acesta nu rezistă criticii, deoarece caracteristicile fonetice
și morfologice ale limbii vechi nu se pot stabili decît interpretînd grafia
documentelor lingvistice din epoca respectivă. Pentru interpretarea lor,
însă, editorul trebuie să posede, pe lîngă cunoștințele elementare de cri-
1	Vezi, de exemplu, Psaltirea șcheiană, București, 1889, sau Coresi, Lucrul apostolesc.
București, 1930.
PROBLEMA INTERPRETĂRII GRAFIEI CHIRILICE ROMÎNEȘTI (1800)
35
tica textelor și tehnica edițiilor, temeinice cunoștințe de istoria limbii,
de dialectologie, de istoria scrisului și — în general — de istoria culturală
a poporului romîn. Aplicînd metoda transcrierii fonetice interpretative,
el trebuie să cerceteze cu toată atenția nu numai textul pe care-1 editează,
ci și multe alte scrieri contemporane, eventual și anterioare sau poste-
rioare, pentru a putea — prin comparație — să determine cu precizie
valoarea fonetică a unei anumite litere. Pe lîngă informațiile oferite de
tipăriturile și manuscrisele epocii respective, pentru o mai justă orien-
tare în interpretarea grafiei unui text romînesc din secolele trecute stau
astăzi la dispoziția editorului și datele Atlasului lingvistic romîn.
Este adevărat că prin transcrierea fonetică interpretativă se pot
comite unele erori, dar acesta nu este un motiv ca să abandonăm o
metodă atît de fructuoasă. Preocuparea editorului nu trebuie să fie oco-
lirea problemelor lingvistice dificile, ci rezolvarea lor în condiții optime.
După o experiență bogată de editor și de cercetător al cărții și al limbii
vechi romînești, N. Drăganu atrăgea atenția asupra faptului că dacă nu
ai pregătirea filologică necesară, încercarea de a transcrie fonetic duce la
enormități. Cu toate acestea, el — care folosise la început metoda trans-
literației — considera că ,,trebuie să pregătim pe încetul trecerea de
la transliterațiune la transcrierea fonetică interpretativă, care este cea
a viitorului” x.
în virtutea tradiției, cultivată îndeosebi de către copiști și călugări,
alfabetul chirilic folosit de romîni avea, pînă după anul 1800, peste patru-
zeci de litere. în mai multe cazuri, pentru același sunet se foloseau două
sau chiar trei litere diferite. De exemplu, H, i și v = i, o și w = o,
8 și oy = u etc. Prima încercare, timidă încă, de a simplifica acest alfa-
bet se datorește lui lenăchiță Văcărescu, care, în Observații sau băgări
dă seamă asupra regulelor și orînduielelor gramaticii rumînești, Bîmnic,.
1787, elimină cîteva dintre dubletele și tripletele unor slove și cîteva carac-
tere care nu se mai foloseau atunci în scrisul curent, ci numai cu valoare
numerică sau la calculul pascal. Deși se bazează pe un text din grama-
tica sa (p. 14), afirmația generală că lenăchiță Văcărescu a redus alfabetul
chirilic la treizeci și trei de litere nu este Justă. Ea a fost făcută cîndva
fără o cercetare mai atentă a normelor artografice stabilite și aplicate
de Văcărescu în opera sa și a rămas ca atare 2. în realitate, el a redus
alfabetul chirilic doar la treizeci și opt de litere. Din seria slovelor men-
ționate de Văcărescu la pagina 14 a gramaticii sale lipsesc în primul rînd
caracterele if, ia și io, folosite pentru diftongi și menționate la pagina 15.
Apoi, lipsesc literele 8 și oy. Pentru u Văcărescu folosește atît pe v,
care are însă și valoarea lui de i, în cuvintele de origine greacă scrise cu
u, cît și pe 8, iar alături de folosește și pe 4, conform normelor privind
scrierea acestor litere. Prin urmare, din cele patruzeci și trei de litere
ale alfabetului chirilic, lenăchiță Văcărescu elimină caracterele k, ki și s,
dintre care k și ki apăreau foarte rar în scrisul contemporanilor, iar s
avea numai valoare numerică ( = 6), și pe oy și
1 N. Drăganu, Transcrierea textelor chirilice, „Hrisovul”, I (1941), p. 53.
2 Vezi și Mic dicționar ortografic, București, 1953, p. 13.
36
FILOLOGIE
A doua simplificare a alfabetului chirilic, de data aceasta mult mai
îndrăzneață și cu un mai mare ecou în epocă, este cea propusă de I. Eliade
Rădulescu, prin gramatica sa de la 1828. în afară de literele h, u, s, oy
și a, a căror eliminare din alfabet o propusese deja Văcărescu, Ion Eliade
Rădulescu elimină pe h, w, ra, ds, io, \|r, g și 0 reducînd alfabetul chiri-
lic la treizeci de caractere. Afirmația că Eliade a redus alfabetul la două-
zeci și opt de litere nu este exactă. Cine a pus-o în circulație n-a observat
că din enumerarea slovelor făcută în gramatica sa (p. 149) lipsește e,
omis din greșeală, iar alături de Eliade îl folosește și pe conform
normelor ortografice ale epocii.
Cu toate simplificările propuse și cu toate eforturile autorilor de
gramatici și de norme ortografice de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea
și din primele decenii ale secolului al XlX-lea de a pune ordine în folo-
sirea alfabetului chirilic, tipăriturile, manuscrisele și, în special, docu-
mentele scrise de copiști cu mai puțină cultură atestă nu numai între-
buințarea tuturor celor patruzeci de slove, cîte avea alfabetul chirilic
folosit curent în jurul anului 1800, ci și întrebuințarea arbitrară a unora
dintre ele. Transcrierea mecanică în alfabet latin a unor asemenea texte,
prin metoda transliterației, ar oferi o imagine falsificată a limbii romîne
din epoca respectivă, atribuindu-i un nejustificat aspect arhaic și, uneori,
fonetisme de-a dreptul comice. Numai transcrierea fonetică interpreta-
tivă, aplicată cu competență, poate pune la îndemîna celor interesați un
text autentic atît sub raportul conținutului, cît și sub raport lingvistic.
în operația de transcriere fonetică interpretativă a unui text, nu
toate literele alfabetului chirilic prezintă dificultăți. Celor mai multe le
corespund anumite litere latine, în toate situațiile în care apar. Astfel,
a = a, k = &, r = y, A = d, >k = j, 3 = z, h și i = i, a = Z, m = m,
h = n, o și w = o, n = p, $ = r, c = s, r = t, = f, X = h, h, = Z,
ui = s, ip = șt, ă = x, \|r = ps, oy = u. Literele care prezintă greutăți
în interpretare, întrucît pot avea două sau chiar trei valori fonetice, sînt
următoarele : e, %, k, 4, v, if, ra, a, r și k. La acestea se adaugă m,
u, 8 și k>, care pot fi citite diferit în funcție de poziția lor în anumite
cuvinte, și 0, dublet al lui t. Discutînd mai jos problema transcrierii
lor în alfabet latin, vom fi nevoiți să reproducem uneori pasaje mai lungi
din gramatici, îndreptare ortografice și din alte scrieri din jurul anului
1800, privitoare la grafia și pronunțarea acestor litere, atît pentru a aduce
o argumentare mai bogată în sprijinul afirmațiilor noastre, cît și pentru
a oferi cititorilor posibilitatea să verifice pe loc mărturiile invocate și să
confirme sau, eventual, să infirme concluziile trase de noi. Procedăm
astfel pentru că scrierile pe care le utilizăm sînt astăzi foarte rare sau,
în cazul manuscriselor, exemplare unice.
e
Autorii primelor noastre gramatici și norme ortografice disting
două pronunțări ale acestei litere : e și ie. Radu Tempea, de pildă, face
următoarea precizare : ,,Slova e în duo chipuri să răspunde : a) ca ie să
PROBLEMA INTERPRETĂRII GRAFIEI CHIRILICE ROMÎNEȘTI (1800)
37
răspunde cînd merge înaintea ei o slovă singură glasnică [= vocalăJ
sau cînd stă între duo glasnice sau la începutul cuvintelor romînești.,.
adecă sce, nAOf, tpS^îjh? rhp’hnîtfi ; b) ca e curat,, cînd merge înainte
sau după dînsa o slovă neglasnică [= consoana] și la începutul cuvîntuhir
strein, adecă agwhSa, a^a, MgpwA, gnHCKon, er&wn” x. loan Budai-Deleann
observă de asemenea că „e să zice iest și are doauă pronunții : întăi, cînd
să află la începutul cuvîntului, atunci să pronunție ca și cînd ar avea un
î denainte sa, precum es să grăiește ca cînd ar fi nS. A douăle, să gră-
iește ca și e lătinesc și e a ghermanilor” 2. Reluînd, într-o redacție mai
clară, afirmațiile lui Tempea, Constantin Diaconovici-Loga menționează
că ,,g cu deschilinire se întrebuințează, precum după răspunderea cuvîn-
tului se caută, că : a) tonul lui e stă limpede în cuvinte streine; așij-
derea în cuvinte romanești, avînd înaintea sa nesunătoare litără [ = con-
soană], precum : 68$pao, GTHd ; A^v, afS ; b) litera t se întrebuințează
ca un h în cuvintele romanești stînd la început și iar cînd are înaintea
sa sunătoare [= vocală]. Pfentru] efxemplu] enSpe, sa? ASnos, kavauiîi”3.
în sfîrșit, reținem și informația lui Ion Eliade Rădulescu că „e de multe
ori se pronunțiază și ca diftongul ie, cum es, ta, gnSpf” 4.
După cum reiese din recomandările ortoepice de mai sus, litera g
avea, în' cazuri ca cele menționate, aceeași pronunțare ca și astăzi. De
aceea, ea trebuie transcrisă după normele ortografice actuale, fără teama
de a falsifica textul din punct de vedere lingvistic.
Mai complicată pentru editor este prezența lui f (deschis), în loc
de k sau la sfîrșitul substantivelor feminine de declinarea a IlI-a,
forma articulată. Grafia aceasta se întîlnește foarte des în textele mol-
dovenești și — mai rar — în cele bucovinene, ardelenești de nord și bănă-
țene. După cum a arătat acad. lorgu Iordan 5, ea reprezintă o realitate
fonetică identică cu cea a pronumelui posesiv ori demonstrativ (a\s =
mea, am? = acea etc.) sau cu cea a persoanei a IlI-a a imperfectului indi-
cativ = făcea, npHKg = privea etc.)6. Prin urmare, texte ca napTg
anSîispe coapeaSH, BSHHpe aomhSaSh, A$^ Ă'oT’hp^p? HHcraHu,ÎH și altele
trebuie transcrise parte întăi, apunere soarelui, venire domnului, după
hotărîre instanții, cu toate că cititorul neavizat ar putea vedea aici o gre-
șeală gramaticală.
O particularitate a grafiei chirilice romînești este folosirea deasă
a lui % în locul lui și invers, fapt care prezintă unele dificultăți în ope-
1 Radu Tempea, Gramatică romînească, Sibiu, 1797, p. 199—200.
2 loan Budai-Deleanu, Temeiurile gramaticii romînești, Bibi. Acad. R.P.R., ms. 2425, f. 3r.
3 Constantin Diaconovici-Loga, Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea
scriitorilor limbii romanești, Buda, 1818, p. 9.
4 I. Eliad, Gramatică romînească, Sibiu, 1828, p. 152.
5 Acad. lorgu Iordan, Despre limba lui Neculce,,,Studii și cercetări lingvistice”, V (1954),
nr. 3 — 4, p. 342.
6 în legătură cu repartiția teritorială a acestui fenomen și cu prezența lui în textele
secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, vezi Al. Rosetti, Istoria limbii romîne, voi. VI, București,
1946, p. 131.
38
FILOLOGIE
rația de transcriere fonetică interpretativă a unui text. Autorii de grama-
tici și de norme ortografice din jurul anului 1800 au încercat să pună
regulă în întrebuințarea acestor caractere. Astfel, dacă Dimitrie Eusta-
tiev Brașoveanul se mulțumește doar să menționeze că des în loc de &
să scrie” \ autorul anonim al îndreptarului ortografic apărut la Viena,
în 1781, recomandă ca să nu să puie în loc de pentru că alta-i piiS
și alta-i ș.c.l.” 2. Aceeași observație apare și în gramatica lui Radu
Tempea : ,,p^S, cu-,*, însemnează rîu de apă, iară p%8, cu t*, însemnează
un lucru rău” 3. C. Diaconovici-Loga intervine cu o explicație istorică,
curentă în scrierile latiniștilor, privitoare la scrierea lui în loc de :
,,... după ce lăpădară romînii literile strămoșilor săi, pe la anul 1440,
și luară ale slovenilor, dintru-ntîi numai pre % cu tonul său îl întrebuințau
și în cuvintele acelea unde acum punem pre ;k. P.e. rrhAVhHT, naSMinM” 4.
Din următoarea observație a lui Petru Maior se poate vedea cum între-
buințarea arbitrară a acestor litere, în textele noastre vechi, era folosită
de latiniști drept un argument în sprijinul ortografiei lor etimologice și
în acțiunea lor de a reforma limba romînă : ,,Id omnio animadvertendum
venit, Valachos Aurelianae Daciae nunquam uti sono sed solum %, e.g.
illi dicunt mâni, manus, uti Valachi veteris Daciae, sed mâni (m^hh).
Facile dediscere possent etiam Valachi veteris Daciae sonum zi;. Certo
multi, etiamsi in ore habeant illum sonum, nunquam tamen scribunt a;,
sed etiam pro eo utuntur litera k. Ac in antiquis libris typo impressis
communiter in fine vocis adhibetur pro -k ; in manuscriptis vero nusquam
est videre sed solum tu Quin memini, me adolescentem in mea patria
audivisse senes loquentes, in quorum ore nunquam resonabat sed pro
eo quoque sonum edebant”5.
Confuzia grafică din secolele anterioare capătă, deci, în prima jumă-
tate a secolului al XlX-lea, o motivare lingvistică, probabil prin referire
la faptul că în evoluția de la latină la romînă a accentuat urmat de nazală
a devenit mai întîi ă și apoi î. Această lege fonetică fusese stabilită încă
din anul 1779, de Samuil Micu, în postfața la cunoscuta sa Carte de rugă-
ciuni. Latiniștii, care urmăreau înlăturarea lui ă și î nu numai din grafie,
ci — cu ajutorul ortografiei etimologice — chiar din pronunțare, prefe-
rau la un moment dat grafia cu ă în locul celei cu î, pentru că ea repre-
zenta o fază mai apropiată de limba latină. în sensul acestei interpretări
stau mărturie, pe lîngă citatul din Maior, și alte texte provenind de la
latiniști.
Prin urmare, folosirea lui k în loc de și, după trecerea la alfabet
latin, a lui ă (sau e) în loc de â, foarte frecventă în scrierile de pe la mij-
locul secolului trecut, trebuie considerată tot o modă grafică, o „litera-
rizare”, ca și grafia lui e în loc de ă (în resare, reu, seu etc.) sau a lui i
1 D. Eustatiev Brașoveanul, Gramatica rumînească, 1757. Bibi. Acad. R.P.R., ms.
583, f. 14 r.
2 Ortografie sau scrisoare dreaptă pentru folosul școalelor neamicești, Viena, 1784, p. 10.
3 Radu Tempea, op. cit., p. 203.
4 C. Diaconovici-Loga, op. cit., p. 13.
5 Petru Maior, Orthographia romana sive latino-valachica, Buda, 1819, p. 3.
PROBLEMA INTERPRETĂRII GRAFIEI CHIRILICE ROMÎNEȘTI (1800)
39
în loc de î (în ris, riu, tinăr etc.)x. în operația de transcriere a unui
text din secolele trecute, atare grafii trebuie interpretate conform nor-
melor propuse de F. Asan, Gh. Bulgăr și C. Căplescu în proiectul men-
ționat.
4
Alături de care se scria în mod obișnuit la mijlocul și la sfîrșitul
cuvintelor, în alfabetul chirilic există și dubletul său 4, folosit la început
de cuvînt. în general, această literă reprezintă un î sau în. De exemplu,
H ,	= în,	4Tp8 = întru, ^HTSH'kpeK, ^TSn’kptK = întunerec. Cînd
4 este urmat de b sau n, în transcrierea cuvintelor respective trebuie
aplicate normele ortografice actuale. Astfel, 4Bp%KdT = îmbrăcat,
= împodobit, ^mipar = împărat,
V
Această literă poate reprezenta în mod obișnuit fie un i, fie un v.
Uneori ea a fost folosită și cu valoare de u. D. Eustatiev Brașoveanul
îi consemnează pronunția v în felul următor : „v în cuvintele cele rumînești
loc nu are, dar întru cele grecești, trebuindu-să întru idiomatul rumînesc,
să însemnează întru acelea numai și în locul acela întru care stă grecește u
și în locul lui r să scrie” 2. C. Diaconovici-Loga îi menționează pronunțiile i
și v : ,,Litera v, de va face de sine singură silavă sau de se va lua cu
nesunătoare se răspunde ca î. P.e. vnocrac, Grvner. Iară de se va înjuga
cu sunătoare literă, atuncea se răspunde ca r. P.e. ^vanr^Aig, vaKHMT” 3.
Menționîndu-i valorile de i și v, autorul anonim al normelor ortografice
publicate la începutul Cărții pentru pravilă, Mănăstirea Neamț, 1823,
consideră o greșeală folosirea lui v în loc de u : „v în cuvinte streine să
glăsuiește ca î, precum vnoerac, Kvp, Mvp. Iară pre la multe locuri
să ia și loc de k, precum ivarr^Aif, ivAdRi?, IlavtA. Să obicinuiesc unii în
limba noastră și în loc de 8 a-1 unelti, dar cu greșală fac aceasta, că
înțăleagă de la Kvp și Awp”4.
Ii
Cele mai mari dificultăți în interpretarea grafiei chirilice le ridică
literele It, a și ra, care se folosesc foarte des una în locul alteia pentru
că au în general aceeași valoare fonetică. Deosebirea dintre ele constă
doar în faptul că k are de mai multe ori valoarea lui e, pe cînd celelalte
două reprezintă adesea un diftong. Pentru sistematizarea discuției, însă,
vom prezenta și comenta mai întîi recomandările ortografice și ortoepice
ale cărturarilor din jurul anului 1800 privitoare la *k, cu toate că mai
1 Vezi și G. Istrate, O problemă controversată; literarizarea, ,,Studii și cercetări știin-,
țifice”, lași, seria filologie, VII (1956), fasc. 1, p. 1 și urm.
2 D. Eustatiev Brașoveanul, op. cit., f. 14 v.
3 C. Diaconovici-Loga, Gramatica romanească, Buda, 1822, p. 7.
4 Apud I. Bianu, Nerva Hodoș și Dan Simonescu, Bibliografia romînească veche,
tomul III, București, 1912 — 1936, p. 409.
46
FILOLOGIE
jos, cu prilejul discuției asupra slovelor & și ra, va fi invocată din nou
litera 'k. Radu Tempea precizează că ,,slova ir să răspunde în duo chi-
puri : a) cînd se află în mijlocul cuvîntului, să răspunde ca îr1, adecă
A^utr, Ai’kp’k, ntat ; b) iară cînd stă la sfîrșitul cuvîntului să răspunde
ca ra, adecă axhht k, npHMgngp'k, q kcT'k” 2. Distincția aceasta între cele
două valori fonetice ale slovei reiese și cu mai multă claritate din
observațiile lui I. Budai-Deleanu privitoare la grafia și pronunțarea lite-
relor alfabetului chirilic și ale celui latin, făcute în prima parte a 'Teme-
iurilor gramaticii romînești. La slova ir, el face următorul comentariu :
,/k să cheamă ieti. La sloveni, de la care au fost izvodită, să grăiește în
două chipuri, adecă la sîrbi ca și ia, iar la ruși ca ie sau h. Romînii au
luat slova aceasta întru întăi ca un ie, dar fiindcă muntenii, după dia-
lectul lor, au obicinuit a pronunța această slovă mai ca și ia, deci s-au
luat obiciai că acum nu să cunoaște din ia pronunția ei, ba o și amestecă
cu ia într-atîta cît unii în loc de ra întrebuințează pretutindene t și
în loc de k pun ra ; însă carii o întrebuințează cu ortografie bună nu o
pun nicăire după vocale, ci pururea după consone” 3. Mai departe, discu-
tînd diferitele pronunții ale lui e, Budai-Deleanu demonstrează că k avea
și valoare de e (deschis, sub accent) : „Așijdere este cu e înălțat sau e
cu oxia, fiindcă romînii, primind slovele de la sloveni și avînd în limba
sa e, care la unele pusori (unde cade și acțent pe dînsul și unde glasul
pronunții oarecumva să rădică) au obicinuit același e a-1 pronunția într-
alt chip și pentru acea la alcătuirea alfabetului său cu leterile slovenești
au pus în locul acestui e rădicat un ir. Aceasta să arată chiar dacă vom
lua sama la nește cuvinte cînd le scriem, precum Aupr și AvkputM și alte
ca aceste, că acuș să mută t în k și iarăși ir în t, adecă la indecativ,
num. sîng., persoana I, tS A^pr, la a doua tS aupuh și la a tria ga
Avkpy*- ^a număr, mult, hoh AvkpueA*, koh AvkpuetțH și a tria persoană
iarăș w Mepr. Nice să poate da vreo regulă pentru ce își mută vorba
aceasta slova de rădăcină e” 4.
într-un mod mai sistematic, cele două valori fonetice ale slovei k
sînt menționate de C. Diaconovici-Loga :	se întrebuințează cînd la
mijlocul, cînd la sfîrșitul cuvintelor, deci: a) la mijlocul cuvintelor se
pune această litără în locul lui e, ci arareori, precum : Kec'kpHK'h, TptnTg,
akijt; b) la sfîrșitul cuvintelor femeiești care se sfîrșesc în. t, avînd
înaintea sa nesunătoare litără [= consoană], se întrebuințează în loc de a.
P.e. nSure-nSiiT’k, pSr^qicHg — pSrrhMK»HTk. Și aicea se îneacă articulul
fămeiesc a în t, că ar trebui scris nSHTea, iar nu nSHT'k ; v) așijdere la
verburi, în timpurile nesăvîrșite [ = imperfecte], se pune îs în locul lui
P.e. KgA't? Awpyt, AopAX’k. Avînd vreun cuvînt dintre acestea mai sus
puse înainte de e, sunătoare, atuncea nu se pune t, ci a, precum oa6s-
nAOA, K^A\nîe —	rpi^Ax; g) pune-se rk încă în mijlocul
cuvintelor la silavele cele schimbătoare în kk, unde €ck se strămută
1 Adică un e iotacizat. Vezi mai sus discuția de la £ și, mai jos, pe cea de la /A și 13.
2 Radu Tempea, op. cit., p. 199.
3 L Budai-Deleanu, op. cit., f. 8v —9r.
4 Ibidem, f. 20 r.
PROBLEMA INTERPRETĂRII GRAFIEI CHIRILICE ROMÎNEȘTI (1800)
41
în ’kcK'Ky ținînd tonul lui P.e. CT^njKMCK-CT’hn/KH'kcK'h, n^HAfCK-
n^HA’kcK’h” x. Pentru a nu se mai produce confuzia dintre a (sau li) și k,
N. Maniu Montan propune ca t să nu se mai scrie decît acolo
unde se pronunță un e (mai deschis decît cel obișnuit, adică așa cum
apare în unele graiuri ardelenești) : ,asta slovă are prin sonuri ia, it, sa,
Așeadară, pentru ce este ra, a? ! Eu altă causă nu știu, ci numai asta :
ra este pentru aceea ca unde asună ia să se puie ra și unde sa, acolo a.
Și is numai acolo unde să aude h sau cam e unguresc” 2. în sfîrșit, pentru
a se înlătura în mod definitiv confuzia, I. Eliade Rădulescu propune eli-
minarea din alfabet a literei *k : ,,Pe *k toată lumea îl știe că este diftong,
că diftongurile sînt din două vocale sau glasnice și că vocalile din care el
stă sînt e și a. Ce greșală face cineva de va pune în loc de k, sa, care
prețuiește tot cît dînsul ? Cine poate să pronunțieze pe sa altfel decît cum
este, știindu-1 mai vîrtos că este și diftong?” 3.
Din comentariile reproduse mai sus reiese în mod limpede că pînă
în prima jumătate a secolului al XlX-lea litera t era folosită, atît cu
valoare de e, cît și cu valoare de ea (sau ia), De aceea, în transcrierea ei
interpretativă se recomandă o deosebită atenție, pentru a nu atribui
limbii dintr-o anumită epocă sau regiune fonetisme pe care nu le-a avut.
De exemplu, grafii ca Mtpue, ukA* și altele, întîlnite într-un text
din jurul anului 1800, nu pot fi transcrise leage, mearge, veade, ci numai
lege, merge, vede, chiar dacă textul respectiv provine din Transilvania,
unde e din prima silabă a cuvintelor citate se pronunță în unele graiuri
mai deschis decît în celelalte graiuri ale dialectului dacoromîn. După cum
se știe, în scrisul obișnuit se notează fonemele, nu sunetele vorbirii indivi-
duale. încercarea de a deosebi pe e obișnuit, notat cu e, de e deschis,
prin notarea acestuia cu t, dovedește preocuparea de a ordona alfabetul
chirilic și de a-1 face propriu unei scrieri pe cît posibil fonetice. Dar cazu-
rile cînd o asemenea distincție este respectată cu strictețe sînt rare. în
general, după cum atestă și mărturiile invocate mai sus, t avea și valoare
de e, nu numai de ea sau ia, De aceea, în operația de transcriere inter-
pretativă a acestei litere trebuie să aplicăm normele ortografice actuale
privitoare nu numai la ea și ia, ci și pe cele referitoare la e și ie,
fa, M
Pentru că literele t, a și ra aveau, încă din secolul al XVI-lea,
de cele mai multe ori aceeași valoare fonetică, menținerea lor în alfabet
a fost determinată numai de transmiterea din generație în generație a
unor norme ortografice cu caracter formal, care prevedeau locul unde
trebuia să se scrie fiecare dintre ele. Iată, de exemplu, ce precizări face
autorul anonim al normelor ortografice din 1784 : ,,ra cu să nu se
schimbe, pentru că ra numai la începutu cuvîntului să pune, unde a nicio-
1 C. Diaconovici-Loga, Ortografia sau dreapta scrisoare, Buda, 1818, p. 14 — 15.
2 Nicolae Maniu Montan, Orthoepia latina, latino-valachica, hungarica, germanica et
serbo-valachica, Sibiu, 1826, p. 92.
3 I. Eliad, op. cit., p. XI.
42
FILOLOGIE
dinioară nu să află, ci numai în mijloc sau în sfîrșit. Așadară n-ar fi bine
scris ACK'h, în loc de rapn^, racK^, sau T^rapc, wSrap*, în loc de Ti^pe
a*8ap*. cu t să nu să amestece, măcar că nici una nici alta
nu poate sta la începutul cuvîntului, pentru că t să pune numai după
slovă împreună sunătoare [= consoană], iară a după singură sunătoare
[= vocală]. Așadară n-ar fi bine să scrii umi/ape, nî’kpA^P^ în loc de
UHHtpF, nî^pAeps ș.c.l.” 1. Mai departe, dînd unele norme de între-
buințare a accentului, autorul propune ca cele două valori fonetice ale
literelor și să fie marcate prin prezența sau lipsa accentului ascuțit.
Astfel, de la regula accentului exceptează ,,pe h, cîndu-i de fire lung,
ca să să deschilinească de ds, ascuțit. I[n] p[ildă]	fără semn
ascuțitori, este în modru arătători [= modul indicativ], în fața[ = per-
soana] a treia, iară M’hp’kcKh, cu semn ascuțitori, este în modru
împreunători [= conjunctiv]. Așijderea A ascuțit stă în modru împre-
unători și & de fire lung în modru sau arătători sau poruncitori [ = im-
perativ]. I. p.	0% $’hr'hA8AcK’h. Unde di și  ascuțite cu
gura mai deșchisă să zic, decît cînd nu-s însemnate” 2. I. Budai-Deleanu
menționează pentru ra numai valoarea de diftong ( = ia), iar la a face
următoarea observație : „a să cheamă ie și tot aceeaș are în sine pronun-
ție ca și t, numa cu acea osăbire că acest să pune totdeauna după
vocale, iar niceodată după consone. Iar t, de împrotivă, să pune după
consone și nu după vocale” 3. în sfîrșit, reținem și de la C. Diaconovici-
Loga mențiunea că ,,ra, după forma cea dintîi la început, iară după
forma a doua la sfîrșitul cuvintelor se pune. P.e. nScriA, ^K^n^T,
rapna” 4.
Din mărturiile autorilor de gramatici și de norme ortografice citați
mai sus, precum și din cercetarea scrierilor vremii, reiese că literele 'k,
și ia aveau în fond aceeași valoare fonetică, putînd reprezenta fie un e,.
fie un ea sau un ia. Subliniem, însă, faptul că, la începutul cuvintelor,
pentru notarea diftongului ia era folosit în general ra, deși se mai întîl-
nesc și grafii ca ini = iapă, ^pii = iară, 'kT'h = iată și altele, ra cu
valoare de e apare mai rar. De exemplu, în grafii ca KwaKg, racr*, ra
trebuie citit (i)e, nu ia, pentru că — împotriva frecvenței cu care apare
racTg în textele din jurul anului 1800 — nu se poate susține că se pro-
nunța iaste. Prezența în numeroase texte a grafiei tcre, alături de racn,
constituie un argument în plus că ra reprezintă aici un (i)e. Grafia cu ra
sau a, alături de cea cu t, în cazul cuvîntului este, ca și în cazul altor
cuvinte vechi romînești începătoare cu e, cum sînt ele, ese și altele, datează
• încă din secolul al XVI-lea 5. Cum s-a ajuns, în cazuri ca cele menționate,
la notarea lui e cu După cum se știe, în cuvîntul este, ca și în cele-
lalte cuvinte începătoare cu e, din fondul lexical vechi al limbii romîne, e
inițial se pronunță precedat de un i semivocalic, deci ca diftongul ie.
1 Ortografie sau scrisoare dreaptă, Viena, 1784, p. 5 — 6.
2 Ibidem, p. 11.
3 I. Budai-Deleanu, op. cit., f. 10 r.
4 C. Diaconovici-Loga, Ortografia sau dreapta scrisoare, Buda, 1818, p. 14.
5 Vezi I. Bianu, Psaltirea șcheiană, tomul I, textul în facsimile si transcriere, București,
1889, p. 12, 20, 26, 33, 38, 177, 235, 321, 382, 429.
PROBLEMA INTERPRETĂRII GRAFIEI CHIRILICE ROMÎNEȘTI (1800)
43
Notarea cît mai exactă a acestui sunet nu se putea face decît cu una din
literele t, și ra, care — după cum am văzut — se foloseau atît cu
valoare de e, în deosebi cînd se pronunța mai deschis decît în mod obiș-
nuit, cît și cu valoare de ea sau ia. Dar, după cum am văzut din reco-
mandările ortografice citate mai sus, t și a nu puteau fi folosite la înce-
putul cuvintelor. Prin urmare, nu rămînea altă soluție decît ori întrebuin-
țarea lui e, ori a lui ra. Grafia cu ra a devenit frecventă, lăsînd celor nepre-
veniți impresia că se află în fața unei realități fonetice diferite de cea cu e.
De fapt atît grafia cu ;, cît și grafia cu e, reprezintă totdeauna fonemul e,
acolo unde astăzi pronunțăm e sau ie.
r, k
Cînd sînt urmate de a, o, 8, literele f, k se transcriu g, res-
pectiv c. Dacă după ele urmează t, h, î, v, ra, a, fc, io, atunci f, k se
transcriu gh, eh, iar semnele vocalelor și diftongilor respectivi se inter-
pretează conform regulelor stabilite pentru fiecare în parte. De exemplu,
rdTd = gata, katii = cată, foa = gol, Kocaui = cosaș, rSpii = gură,
kSjkb'k = cujbă, r’KA'kTTi = găleată, K'hA’tp* — cădere, fa;ha = gînd,
= cînd, f«ax = ghem, Km = chem, 3woaofh = zoologhi, a^kh =
dachi, awoAorî* = zoologhie, = Dachia, GrvnfT = Eghipet, Kvp =
chir, rfcivh (și sau Frau^) = gheață, F/aSp (și Fitfp sau F«8p) =
ghiaur, f^boc (și faboc sau fmboc) = ghebos, Kt ax a (și kaau sau kmau)
= chema, fkw = ghiuj, Kion = chiup.
U
Urmate de a, e, h, o, 8, literele m, y se transcriu ce, ci, respectiv
ge, gi, după cum cer normele ortografice actuale sau anumite particula-
rități dialectale ale textului respectiv. De exemplu, Mac = ceas, yaw =
geam, Mip = cer, yew = gem, mhhg = cine, AupyHM = margine, mot = ciot,
yoK = gioc, m8avb = ciumă, uSa^ktvtop = giudecător.
X
în mod obișnuit, 8 = u. De exemplu, thami8pha* aH8A8H = timpurile
anului. Cînd este consonant, în diftongi, scris de obicei 8, se tran-
scrie tot ^ conform normelor ortografice actuale. Numai la sfîrșitul cuvin-
telor, 8 sau ă prezintă anumite greutăți în operația de transcriere, deoa-
rece — aplicînd normele ortografice actuale — în unele cazuri se păstrează,
iar în altele se înlătură. 8 sau 8 finali se transcriu numai la cuvintele care
se pronunță astăzi cu -u sau -u. De exemplu, a8, a8 = au, k8 = cu,
^rp8 = întru, a*8, A*ă = leu, A8Kp8 = lucru, neHTp8 = pentru, ca8, ca8
= sau etc. în restul cazurilor nu se transcriu pentru că în limba lite-
44
FILOLOGIE
rară din jurul anului 1800 reprezentau mai ales o tradiție grafică, decît
realitatea fonetică existentă și astăzi în unele graiuri ale dialectului daco-
romîn. Iată ce explicație dă I. Budai-Deleanu prezenței lui 8 la sfîrșitul
cuvintelor terminate în consoană : „Romînii noștri, luînd doară sama cum
că la vorba de obște și întru limba lor se înghițesc unele vocale de la sfîr-
șitul cuvintelor și numai de jumătate să aude vocalea cea de pe urmă,
au luat și ei acest ier, h, și au obicinuit a-1 pune la toate cuvintele, fiindcă
după firea limbii romînești nice un cuvînt nu poate să să sfîrșască cu
consoană, ci pururea cu o vocale, precum omk, a$mhk, etc. însă
slova aceasta acum numa la cărțile besericești să întrebuințază, căci
ardelenii și moldovenii la scrisorile lor private de mult acum au început
a pune în loc de k un 8, preum au și însămnat pănă acum acel k, și
scriu, ca\8, a$mh8 etc.” x. Dar k, care se întîlnește — alături de 8 și 8 —
la sfîrșitul cuvintelor, mai ales în cărțile bisericești, pînă tîrziu după anul
1800, nu reprezenta decît tot o tradiție grafică. Normele ortografice de
la începutul Cărții pentru pravilă, Mănăstirea Neamț, 1823, menționează
următoarele cu privire la u : „la pashalie numai; iară unii îl obicinuiesc
a-1 pune pururea la sfîrșitul cuvîntului, după neglasnică [ = consoană].
Ci cei mai mulți l-au lăsat, negăsindu-să vreo pricină binecuvîntată de
a-1 pune” 2. Prin urmare, grafii ca am€ct8, aiu%3%AviiHT8Ah, 483ht8, k8hS
mhthm8, AdCK'KAK, rpeq;cKS,	3hk8 și altele nu trebuie transcrise
acestu, așăzămîntulu, auzitu, bunu, citimu, dascălu, grecescu, romînescu,
zicu, ci numai acest, așăzămîntul, auzit, bun, citim, dascăl, grecesc, ro-
mînesc, zic.
K)
Cînd se află la începutul sau la mijlocul cuvintelor io, se transcrie
totdeauna iu. La sfîrșit, însă, uneori se transcrie iu, alteori numai i, lăsîn-
du-se afară u, conform normelor ortografice actuale. De exemplu, eKKHHOKițw
= ecvinocțiu, gcspMHaio = esercițiu, np€>K8AHa»o = prejudițiu, dar okk»
= ochi, oBHH'kio = obicei, p'kskoio = război, oynKio = unchi. Mai com-
plicată este transcrierea lui k> din cuvintele terminate în (t)opk?, ca
dropie, ASKpTiTopio, M8pHTopio, rpeK^ropk» și altele, precum și din
unde consoanele precedente au și un timbru palatal, fapt pentru care s-au
și scris cu k>, nu cu 8. Pentru a transcrie asemenea cuvinte corect, cu
posibilitățile oferite de normele ortografice actuale, credem că trebuie
îndepărtat numai timbrul labial, iar timbrul palatal, care de altfel este
și mai pronunțat, să fie marcat prin i. De exemplu, dMopw = amori,
aSKpiiTopio = lucrători, A\8pHTopK> = muritori. Posibilitatea confuziei cu
forma de plural nearticulat este înlăturată în majoritatea cazurilor de
context. în puținele cazuri cînd confuzia nu este înlăturată de context,
editorul poate avertiza în vreun fel pe cititor. Transcriind astfel forma
nearticulată a unor cuvinte ca cele menționate, sîntem consecvenți cu
1 I. Budai-Deleanu, op. cit., f. 8r.
2 Apud I. Bianu, N. Hodoș și D. Simonescu, op. cit., p. 408.
PROBLEMA INTERPRETĂRII GRAFIEI CHIRILICE ROMÎNEȘTI (1800)
45
tratamentul lui io în forma lor articulată : dMopwa = amoriul, ASKpiv-
TopioA = lucrătoriul, mSphtopioa = muritoriul.
0
Aproape toți autorii de gramatici și de norme ortografice citați mai
sus menționează, așa cum reiese și din textele timpului, că litera o se folosea
în cuvinte străine. Pronunția ei nu era diferită de cea a lui t. Cînd, sub
influența vreunei limbi slave, se pronunța $ sau $t, se și scria ca atare.
Cu privire la pronunțarea acestei litere, I. Budai-Deleanu face următoa-
rea observație : ,,o să cheamă onma și este slovă grecească, împrumutară]
precum de [la] sloveni așa de [la] romîni, numa pentru cuvintele grecești,
însă la sloveni să grăiește în multe chipuri. Rosianii o grăiesc ca 4b slovenii
ceilalți ca $t, care pronunție au luat-o și unii dintre romîni. Dar mai
aproape de adevărata pronunție elinească sînt acei carii o grăiesc ca și
mX”1. Mai tîrziu, cînd I. Eliade Rădulescu propune eliminarea din
alfabetul chirilic a acestui caracter, face constatarea că ,,în toată limba
noastră nu găsim o zicere care să cuprinză pe acest o ; ba încă, deși avem
în limba noastră vreo vorbă împrumutată de la greci, care să aibă în sine
pe o, rumînii nu-1 citesc decît ca pe t, sau carii voiesc să se pocească
aceia îl citesc ” 2. Prin urmare, grafia cu 0 este etimologică, fiind
folosită în cuvintele de origine greacă, în cuprinsul cărora se găsește 0.
Transcrierea acestei litere cu th este greșită, deoarece nu are nici un temei
lingvistic. între 0 și t nu a existat deosebire de pronunțare, decît doar
în vorbirea pedantă, prețioasă, a acelora care imitau servil pronunțarea
grecească.
Considerațiile de mai sus cuprind, uneori, lucruri elementare. Totuși,
am crezut necesară menționarea lor, pentru a oferi celor mai puțin inițiați
în această problemă o privire de ansamblu asupra modului în care trebuie
interpretată grafia chirilică romînească din jurul anului 1800. Economia
unui articol ca cel de față nu ne-a permis să intrăm în discuții de amănunt
asupra valorii fonetice reprezentate de unele litere chirilice. Informații
bogate în acest sens oferă scrierile privitoare la istoria limbii romîne.
Pentru a pune la îndemîna cititorului un exemplu de felul cum
trebuie editat un text după metoda transcrierii fonetice interpretative,
cu aplicarea normelor stabilite mai sus, reproducem — în copie fotogra-
fică și în transcriere — un fragment din cunoscutul dialog între nepot și
unchi al lui Petru Maior, publicat mai întîi ca supliment la OrthograpMa
romana sive latino-valachica, Buda, 1819, și reprodus apoi în Lexiconul
de la Buda.
1 I. Budai-Deleanu, op. cil., f. 10 v.
2 I. Eliad, op. cil., p. XI.
46
FILOLOGIE
REPRODUCEREA FOTOGRAFICĂ
Oy H K W. tAoaur CBHT
f HAf	r4
A5 OMCM» KOUkV A
aVk^a awt#. OyHÎH
K’i AHIÎCA Pu’MKHl £ AHHGA dA<
Tmift CTfHKĂra 9 luh cks^S’ti
A^AA	AWHGtH	HU^.
^Aqiw ^hb;^, ««a aa Poumih
'HH AJ AfM^AT^ £CAUU AH8IGIS
A# $QCT# , OyHA, Kap uz rpSA
nonop^A, tun âsitTA w cby*fc
-^ÎBpeWei^ kV AAOTfAf ^SAA
MLU CAAf ,
npWw ^wh	; a a ta ,
KAfC	AA CKOAA’i kK A-
*bT0pWA rpAMÂTMWi: Ulii At£-
cîâ cs ynt A0iN£&
A&	CHHr^M «fKSîUUUÎ
H0T SjpHpf.- 4^T^b, AfteTH AM<-
gi ck^Fa da*rMHi’&3 cab P^a'&hhi
KițqHAt caac , Kt.jc ft\bATf
Mul AA HCH	A^Hcb' ? e«H
Af HHTHM&
TRANSCRIEREA
Z \
Unchi. iDoauă sînt păre-
rile învățaților carii fără
de pizmă voiesc a cuvîntare
în lucrul acest. Unii zic
că limba romînă e limba la-
tină stricată și scăzută
de la floarea limbei latină.
Alții z'.c că la romanii
cei de demult doauă limbi
au fost : una, care o grăia
poporul, și aceasta o sugea
împreună cu laptele de la mu-
mele sale, adecă o învăța
pruncii din auzit; alta,
care o învăța la școală cu a-
jutoriul gramaticei, și aceas-
ta se zice limbă învățată,
deoarăce singuri învățații
o pot știre. întru această lim
bă scria latinii sau romanii
cărțile sale, din care multe
pănă la noi au ajuns și
le citim.
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (IV)
DE
I. CREȚU
Floare albastră
Tipărită în Convorbiri literare, VII, nr. 1 din 1 aprilie 1873, gingașa
idilă romantică a lui Eminescu a fost supusă unui tratament vitreg din
partea unor editori care au republicat-o. Astfel, versul final:
Totuși este trist în lume !
din Convorbiri și din ediția Socec a devenit, începînd cu seria a noua (1903) a
acesteia din urmă :
Tot este trist în lume
și apoi:
Totul este trist în lume.
Deși păstrează forma din Convorbiri a acestui vers, ediția Călinescu 1
face mențiune în notă: ,, Totuși al poetului rămîne, ce-i drept, nefiresc”.
Fără să modifice forma din Convorbiri, ediția Perpessicius adaugă la Note :
„Totul este trist în lume e, de bună seamă, și simplu și firesc. Dar sfîrșitul
poeziei e poate mult mai profund...” (voi. I, 1939, p. 341).
Următoarea strofă din Convorbiri :
Acolo-n ochi de pădure
Lingă bolta cea senină
Și sub trestia cea lină
Vom șede în foi de mure
1 M. Eminescu, Poezii, ediția I, București, Naționala Ciornei, 1938, apoi ediția a H-a,
Naționala Gh. Mecu, 1943.
48
FILOLOGIE
& fost modificată de I. Scurtu (M. Eminescu, Lumină de lună. București,
Minerva, 1912) astfel:
Acolo-n ochi de pădure,
Lingă trestia cea lină
Și sub bolta cea senină
Vom ședea în foi de mure.
Deși prima schimbare (totul în loc de totuși) nu a fost adoptată în
ediția Perpessicius, totuși autorul ei se alătură fără rezerve la ultima mo-
dificare, datorită lui Scurtu și acceptată de Bogdan-Duică. „De bună
■seamă — se spune în ediția Perpessicius, I, p. 341 — că trebuie să ne raliem
rectificării lui Bogdan-Duică”.
Noi credem însă că o asemenea modificare a limbii lui Eminescu nu
se poate justifica numai pe baza acelui ,,de bună seamă”.
Poezia Floare albastră s-a tipărit în Convorbiri după manuscrisul
dat de Eminescu, și peste douăzeci de ani s-a retipărit în ediția Șaraga
de la Iași, apărută în 1894, precum aflăm dintr-o notă informativă publi-
cată în Evenimentul literar din 27 iunie a aceluiași an, iar retipărirea s-a
făcut avînd în față același manuscris de la Convorbiri.
Comparate între ele, aceste două tipărituri nu prezintă nici o deo-
sebire. Atît în Convorbiri, cît și în ediția Șaraga versul final sună Tottiși
este trist în lume. Așadar, nu poate fi vorba despre vreo eroare de tipar,
căci ar fi fost corectată în ediția Șaraga după manuscrisul moștenit de la
Convorbiri prin zețarul Butman, precum se menționează în această ediție
la pagina 6.
Presupunînd că în versurile menționate de noi mai sus ne întîmpină o
idee nefirească a poetului, precum afirmă editorii citați, singura urmare
ar fi fost ca, sub textul din Convorbiri, să notăm că socotim curioasă ju-
decata lui, așa cum face ediția Călinescu; în nici un caz însă nu ne este
îngăduit să intervenim, modificînd după socotința noastră, chipul în care
poetul și-a exprimat gîndirea.
Dar să vedem dacă este ceva nefiresc în gîndirea din Floare
albastră.
,,Albastra dulce floare” a poetului, văzînd că iubitul său s-a cufundat
,,în nori și-n ceruri nalte”, se teme să nu fie dată uitării și-l îndeamnă să
părăsească gîndul fericirii, după ea, iluzorii, pe care i-ar aduce-o cugetarea
filozofică :
Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalțe,
Sufletul vieței mele,
în zadar rîuri în soare
Grămădești-n a ta gîndire
Și cîmpiile asire
Și întunecata mare,
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (IV)
49
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vîrful lor mare —
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite ! '
Poetul se lasă convins și, covîrșit de farmecul iubirii, exclamă :
Ah ! ea spuse adevărul.
Ea îl îndeamnă să meargă împreună:
... în codrul cu verdeață
Und* izvoare plîng în vale
Stînca stă să se prăvale
în prăpastia măreață.
Acolo-n ochi de pădure
Lingă bolta cea senină
Și sub trestia cea lină
Vom ședă în foi de mure.
în elanul imaginației romantice, îndrăgostiții să avîntă pe culmea
unei stînci, spre a ajunge ,,lingă bolta cea senină”. Ce este, ce poate fi
nefiresc în acest avînt spre culmile fericirii? Pare oare nefiresc că vraja
iubirii îi înalță pe îndrăgostiți lingă bolta cea senină ?
Dar scurta experiență idilică se curmă și, murind iubirea, viața își
recapătă pentru poet aspectul ei trist de mai înainte. — Am încercat să
ies din făgașul trist al vieții mele și am răspuns la chemarea iubitei—
pare a zice el. Dar tristețea este inerentă vieții omenești și din calea ei nu
mă pot abate. Oricît m-aș amăgi cu idilicul ei cel atît de trecător, viața
rămîne totuși tristă.
Cugetarea aceasta pesimistă, care constituie fundalul poeziei Floare
albastră, este proprie sufletului lui Eminescu în epoca studenției sale la
Viena. Cine nu-și amintește de ultima strofă a poeziei împărat și proletar,
concepută în aceeași vreme în care poetul formula adînca lui dezdădejde
în termenii pesimismului schopenhauerian ?
Desigur, noi nu aprobăm această concepție a deznădejdii, precum nu
sîntem partizanii pesimismului în viață, dar aceasta nu ne îndreptățește
să ignorăm una dintre cele mai categorice formulări ale gîndirii poetului.
★
Mai sînt și alte abateri ale edițiilor față de textul Convorbirilor, care
este și acela al poetului. Astfel, în Convorbiri se află „Vom șede în foi de
mure”, dar unele ediții, inclusiv ediția Perpessicius, schimbă pe șede în
ședea. Tot astfel schimbă pe ține în ținea în versul „Mi-i ține de subsoară”,
ca și ,,Te-oi ține de după gît”. Varianta fonetică moldovenească din versul
„Pe cărarea bolți de frunze” a devenit cărare în aceleași ediții.
4 - e. 1581
5$
. FILOLOGIE
Nu se poate regreta îndeajuns faptul că manuscrisul ultim, care a
servit Convorbirilor la tipărirea poeziei Floare albastră și a ajuns, prin
zețarul Butman, în mîinile fraților Șaraga, n-a fost dat pînă astăzi spre
folosința cercetătorilor, pentru ca astfel să se lămurească și alte două
versuri,, cu unele părți obscure, din textul Convorbirilor. lată-le.
în Convorbiri se află :
în zadar rîuri în soare
Grămădești-n a ia gîndire
Și cîmpiile asire
Și întunecata mare
pe cînd în ediția Șaraga, care a avut la dispoziție manuscrisul de la Con-
vorbiri, versul al doilea are altă înfățișare :
tn zadar rîuri în soare
Grămădește-a ta gîndire
Și cîmpiile asire
Și întunecata mare.
în ediția Șaraga verbul „grămădi” este la persoana a treia singular,
iar prepoziția> în, care face atît de dificilă propunțarea versului, lipsește.
Tot așa, în Convorbiri se află strofa :
înc-o gură — și dispare . . .
Ca un stîlp eu stăm în lună !
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare I
cu. verbul .„sta” la imperfect, nenatural, pe cînd în ediția Șaraga :
înc-o gură și dispare . . .
Ca un stîlp eu stau în lună !
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi dulce floare !
cu verbul „sta” la prezent, care concordă cu timpul celorlalte verbe din
strofă, și fără virgulă între albastra-mi și dulce, lucru obișnuit în redarea
adjectivelor de această natură la Eminescu.
Cum însă nu posedăm manuscrisul, nu ne rămîne decît să facem
supoziții. Așa, spre exemplu, forma de prezent stau din edița Șaraga a
putut fi luată din ediția a IV-a Socec (1889), care introduce această modi-
ficare, sau dina V-a (1890), ori chiar din a Vl-a (1892) pe cînd edițiile I, a
Il-a și a IlI-a folosiseră stăm (imperfectul), ca și Convorbirile. Către această
ipoteză ne conduce constatarea că ediția Șaraga reproduce din ediția
Socec eroarea gramaticală cei în loc de ce-i din versul:
Cui cei pasă că-mi ești drag
eroare pe care o descoperim întîi în ediția a IV-a Socec (1889).
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (IV)
51'
Că manuscrisul ultim al poeziei Floare albastră, de la Convorbiri, se
afla în mîinile fraților Șaraga și că, deci, a putut fi folosit sau confruntat;
la alcătuirea, de către aceștia, a ediției lor, nu este îndoială. G. Ibrăileanu
afirmă că a văzut acest manuscris (Viața romînească, XX, nr. 3 din martie
1928, p. 422), dar zadarnic l-a solicitat pe vremea alcătuirii ediției sale de
poezii ale lui Eminescu, adresîndu-se în acest scop unuia din frații Șaraga,
printr-o scrisoare publicată nu demult în Contemporanul (nr. 28, din 12
iulie 1957), căci n-a primit nici un răspuns. Pe pasionatul și pătrunză-
torul cercetător al textelor eminesciene îl preocupa tocmai forma versu-
rilor pe care le-am înfățișat și noi mai sus. Fără manuscrisul original, ediția
Șaraga nu face deplină autoritate din cauză că e plină de greșeli, așa cum:
s-a constatat în atîtea rînduri, și deci nu putem propune adoptarea formelor
relevate în ea.
Fgipetul
Această poezie a apărut în Convorbiri literare, VI, nr. 7 din 1 octom-
brie 1872, după ce fusese citită într-o ședință a Junimii din Iași, la 1 sep-
tembrie a aceluiași an. în procesul verbal de ședință, semnat de A. D.
Xenopol, se arată că poezia este un fragment din Diorama. Eminescu avea,
la acea dată, închegat, însă fără să fi căpătat forma definitivă, un lung;
poem de circa 1300 de versuri, în care poetul înfățișa evoluția omenirii
în mai multe tablouri. Poemul poartă mai multe titluri, dar poetul nu se
oprise la nici unul dintre ele : Panorama deșertăciunilor (Tempora mu-
tantur), Vanitas vanitatum vanitas, Memento mori, Dior ama.
Din acest lung poem, Eminescu a detașat episodul cel mai reușit,
în care zugrăvește aspectul de poezie și legendă al Egiptului. Limba fo-
losită este și ea de un pitoresc caracteristic începuturilor eminesciene. Ea
însă n-a prea fost respectată de editori. Și, pentru a ne referi numai la
ediția Perpessicius, constatăm numeroase modificări care schimbă limba
autentică a poetului din prima tipăritură. Astfel, în următoarele versuri;
din Convorbiri :
Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare
Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,
Alte roșii ca jaratec, alt e-alb aștri, ochi ce plîng
forma jaratec a fost schimbată cu jeratec, iar albaștri cu albastre.
De asemenea formele, atît de obișnuite la poetul moldovean, din
versurile :
înecat de veciniei visuri, răsărit din sfinte-izvoare
Nilul mișca-a lui legendă și oglinda-i galben-clară
Cătră marea liniștită ce îneacă a lui‘dor
au fost schimbate în : izvoară, către și al.
Varianta fonetică moldovenească depărtare din versul:
Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice
52
FILOLOGIE
a fost înlocuită cu forma comună depărtare. Aceeași schimbare s-a operat
.și în versul:
Ș-aruncat în depărtare .. .
Forma năsipuri din versul:
Din năsipuri argintoase în mișcarea vijeliei
a fost înlocuită cu forma nisipuri.
în loc de Ș-înserează și înuntru din Convorbiri s-a introdus Se-nse-
reasă și înăuntru, schimbîndu-se astfel textul care avea următoarea înfă-
țișare :
Ș-înserează ... Nilul doarme și ies stelele din strungă,
Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă.
Cine-a deschis piramida și înuntru a intrat?
Versul, care conține forma invariabilă a articolului posesiv, populară
și atît de obișnuită în limbajul lui Eminescu :
A lui suflet, cînd privește peste-a vremurilor vad
a fost schimbat astfel încît a a devenit al prin intervenția edito-
rului în ambele locuri. Corectarea acestei forme populare este însă
inconsecventă. Din numeroasele cazuri de acest fel vom cita numai două :
O fecioar-a cărei suflet era sînt ca rugăciunea
(Venere și madonă)
Visul apelor adînce și a stîncelor cărunte
(Epigonii)
Ne-am întrebat adesea ce a determinat pe editorul Perpessicius să
intervină spre a modifica formele ale din al doilea vers, din cele două care
urmează :
Noaptea zeii se preumblă în veșmintele lor dalbe
Ș-ale preoților cîntec sună-n arfe de argint
dîndu-ne versul:
Și al preoților cîntec sună-m harfe de argint
cu al acolo unde și în manuscrisul 2256, f. 90 — 95, varianta Egipetului
are tot ale :
Ș-ale preoților cîntec sună-n arfe de argint
și să respecte totuși exact aceeași formă cu cîteva versuri mai sus :
Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde,
Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde
Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint
formă care este aidoma și în manuscrisul menționat de noi.
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (IV)
53
Un răspuns l-am putea avea în nota de la p. 322 a voi. I al ediției
Perpessicius:
,,Ș-ale (sic); firesc: Și al preoților etc. Ediția I. Scurta a introdus
această corecțiune din 1908...”
Se pare că lui Perpessicius îi scapă, precum i-a scăpat și lui I. Scurtu,
acea muzică interioară a versurilor eminesciene, care trece peste corecti-
tudinea noastră gramaticală.
Formele din Convorbiri :
Noaptea zeii se preumblă în veșmintele lor dalbe
au fost schimbate în ediția Perpessicius astfel: preîmblă, vestmintele, iar
că, din versul prim care urmează, a devenit ca :
Și se poate că spre răul unei ginți efeminate
Regilor pătați de crime, preoțimei desfrînate
Magul, paza răzbunărei, a cetit semnul întors.
Următoarele forme din Convorbiri :
în zădar guvernă regii lumea cu înțelepciune
Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune
în zădar caut-al vieței înțeles nedeslegat.
lese-n noapte... ș-a lui umbră lung-tntins se desfășoară
Pe-ale Nilului lungi valuri — Astfel pe-unde de popoare
Umbra gîndurilor regii se aruncă-ntunecat
sînt înlocuite cu formele : zadar, lungă-ntins, popoară.
Fonetismele moldovenești din următoarele versuri:
Undele visează spume, ceriurile-nșirâ nori
Magul priivea pe gînduri în oglinda lui de aur
Unde-a ceriului mii stele ca-ntr-un centru se adun
Ș-atunci vîntul ridicăt-a tot năsipul din pustiuri
Astupînd cu el orașe, ca gigantice secriuri
Și în Nil numai deșertul, năsipișul și-1 adapă
Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine
Sorind viața lor de basme pe cîmpie răsipiți
Beduini ce stau în lună o minune, o privesc
Povestindu-și basme mîndre îmbrăcate-n flori și stele
De orașul care iesă din pustiile de jele
Sub năsipul din pustie cufundat e un popor
au fost schimbate în : cerurile, cerului, nisipul, sicriuri, nisipișul, risipiți,
iese, nisipul, fapt care modifică aspectul fonetic al limbii poetului, stator-
nicit la prima tipărire a poeziei.
VERSUL-ENIGMĂ DIN „FLOARE ALBASTRĂ”
DE
ȘT. CUCIUREANU
Ca întotdeauna cînd stabilirea cuvîntului „ce exprimă adevărul” în
problema textelor eminesciene reclama un istoric al chestiunii, ajungînd
la semnul de întrebare din versul final al „seraficei” Floare albastră, acad.
Perpessicius pune la îndemîna cititorului informația necesară, raliindu-se,
împotriva lui Mihail Dragomirescu și a celor ce l-au urmat, la forma din
Convorbiri și din ediția princeps : Totuși este trist în lume!, în locul celei
propuse ulterior : Totul este trist în lume!1
Pin nefericire manuscrisul poeziei Floare albastră s-a pierdut, la
Academie nemaipăstrîndu-se decît șase strofe, între ele și aceea care ar fi
fost a patra, în redacția respectivă, dacă poetul ar fi menținut-o. Dar
poetul a renunțat la ea, dovedind, și cu acest prilej, cum subliniază acad.
Perpessicius, o admirabilă intuiție, artistică.
în lipsa manuscrisului, editorii lui Eminescu, pe măsură ce atenția
lor a fost solicitată de gloria crescîndă a poetului, s-au găsit în fața a trei
dificultăți. Cum a scris poetul:
1.	Lingă bolta cea senină (v. 22)
Șz sub trestia cea lină (v. 23)
(Convorbiri, Maiorescu, Scurtu, Dragomirescu, Călinescu 2) sau
Lingă trestia cea lină
Și sub bolta cea senină
cum rectifică Bogdan-Duică și, după el, Ibrăileanu, Perpessicius și alții3 ?
2.	Nime-n lume n-a s-o știe (v. 34)
1 Perpessicius, M. Eminescu, Opere, I, p. 339 — 342.	./
2 Acad. G. Călinescu opiniază : „firesc ar fi: . . .Lingă trestia cea lină — Și sub bolta
cea senină”.
3 Acad. Perpessicius acceptă rectificarea, adăugind cu precauție obiectivă : „Dar și
acestea [e vorba și de incertitudinea a doua din expunerea noastră], ca și versul-cnigmă, cu care
se încheie poezia, rămîn pe seama viitorului?’
VERSUL-ENIGMA DIN .«.FLOARE ALBASTRA"
.35
(Convorbiri, Maiorescu, Bogdan-Duică, Ibrăileanu, Călinescu, Perpes-
sicius) sau:
Nime-n lume n-o s-o știe (Scurtu),
Nime-n lume n-o să știe (Dragomirescu) ?
3.	Totuși este trist în lume!
sau :
Totul este trist in lume! — ? 1
Voi încerca, în cele ce urmează, să contribui, dacă pot spune astfel,
la deslușirea ultimei chestiuni, fără cea mai mică intenție de a leza într-un
fel oarecare susceptibilitatea unor învățați cărora literele noastre le dato-
resc foarte mult. Din discuție va izvorî, poate, oarecare lumină și în pri-
vința celorlalte probleme. A doua dintre ele, mai ușoară, poate fi socotită
deja rezolvată în prețioasa ediție de care ne servim, unde se trimite la forme
ca Clopotul n-a plînge din Împărat și proletar.
Iată mai întîi informația din ediția Perpessicius (voi. I, p. 341).
Manuscrisul, pierdut, al poeziei „a luat cu sine și enigma ultimului vers,
într-adevăr'. Dezlegarea nu va putea veni decît în ziua în care hazardul
binecuvîntat va fi scos la iveală și restul, necunoscut deocamdată, al
manuscrisului. Textul Convorbirilor, ca și al celor mai multe ediții, cu
Maiorescu în frunte, sună : Totuși este trist în lume. Edițiile Ibrăileanu, Ortiz
(tutto e ora triste nel mondo!), Dragomirescu dau : Totul este trist în lume.
La Gălinescu : Totuși. . ., iar în notă : « Totuși » al poetului rămâne, ce-i
drept nefiresc. Cea mai categorică, cum era și de așteptat, este ediția Dra-
gomirescu : „Am adoptat varianta ,,Totul este trist în lume” în loc de
,,Totuși este. . . ” {Convorbiri literare, Scurtu) pentru că aceasta din urmă
este o evidentă greșeală de tipar, care s-a strecurat și în ediția Maio-
rescu” . . . Despre tiparul, plin de greșeli, al Convorbirilor e inutil să se
mai vorbească. Și totuși, dacă e îngăduit a spune, cine ar putea afirma cu
siguranța, de care singur d-1 Mihail Dragomirescu nu se îndoiește, că
bizarul vers, în forma din Convorbiri, e numaidecît o eroare de tipar. Totul
este trist în hme e, de bunăseamă ,și simplu și firesc. Dar sfîrșitul poeziei e
poate cu mult mai profund. Poate că în forma aceasta bjzară, asemeni
fîntînilor adînci, versul ascunde un ochi de lumină, ce trebuie dibuit și
desprins, cu atenție, din întuneric”.
în studiile sale asupra edițiilor Eminescu, publicate în Viața romî-
nească 2, Ibrăileanu nu se ocupă de textul poeziei. Interesant e amănuntul,
dat de el, și anume : ,,Manuscrisul definitiv al Floarei albastre, acel trimes
la Convorbiri, l-am văzut” 3, ceea ce îl întărește în siguranța că ,,forma de-
finitivă“ a poeziei ,,nu a rămas în Academie” 4. Cu toate că criticul ieșan a
văzut manuscrisul, în ediția sa el adoptă forma ,,Totul. . . ”, și nu cea din
1 Informația, din ediția Perpessicius.
2 1927, nr. 1; 1928, nr. 2, 3 ; 1929, nr. 5, 6.
3 1928, nr. 3, p. 422.
3 Ibid., p. 423.
56
FILOLOGIE
Convorbiri. A „văzut” numai manuscrisul, fără să-1 fi citit? îl va fi citit
dar n-a reținut forma ?
Vreo considerație nouă n-am aflat nici în ediția lui Gr. Scorpan.
Și el este un adept al lui Totuși, pentru care reproduce pasajul respectiv
din ediția Perpessicius.
Așadar întrebarea persistă : a scris Eminescu Totuși sau Totul îmi
îngădui să susțin că forma reală, a poetului, este Totuși. E adevărat,
manuscrisul nu există, dar în lipsa lui recurgem la două argumente :
1.	Totuși stă, după părerea noastră, în poezie la locul său ,constituind
concluzia ei logică : termenul exprimă într-un ton minor, de cumpănire
tristă a destinului, o filozofie personală.
Totul, inventat de M. Dragomirescu și adoptat pentru totuși, pe care-1
consideră ,,o evidentă greșeală de tipar”, nu înseamnă numai o „colabo-
rare” cu autorul, ci, după părerea noastră, o modificare a intenției lui
poetice. Cu totul, „maestrul” a greșit pe ambele planuri, și logic și poetic.
Concluzia lui Eminescu sună ca un răspuns, cadențat melancolic, pe care-1
dă iubitei din tinerețe, la distanță de ani, obiectîndu-i în această formă
suavă că filozofia ei optimistă a fost dezisă, totuși, de realitatea crudă,
în timp ce soluția lui M. Dragomirescu atribuie poetului o declarare prea
elocventă a pesimismului său care, nu înțelegem : purcede din conținutul
poeziei sau vizează realitatea în mod obiectiv ? Pe lîngă aceasta, ni se pare
că totul este distonant față de acordul trist al versului precedent.
Cred că în disputa ivită, argumentul principal pentru susținerea
formei totuși ne este oferit de Eminescu însuși, căci iată cum se înfăți-
șează lucrurile.
Poezia începe cu admonestarea iubitului de către fată. Aceasta ob-
servă că poetul „Iar s-a cufundat în stele/Și în nori și-n ceruri nalte”,
și din această pricină se teme să nu fie „uitată”. Admonestarea șăgalnică
se transformă, în următoarele două strofe, într-o filozofie simplă, realistă,
așa cum o poate concepe Albastra, dulce floare, îndrăgostită de visător :
junele poet „în zădar grămădește” în mintea sa „rîuri în soare”, „cîmpiile
asire”, „și întunecata mare”. Cu în zădar, în aceeași filiație a ideii, începea
și strofa aflată în manuscrisul de la Academie, ulterior eliminată de autor.
Cu în zădar începea, într-o primă redacție, strofa care se deschide astăzi
cu versul Piramidele-nvechite. Acești trei în zădar își au importanța lor
deosebită în cristalizarea precisă a logicii fetei în ultimele două versuri
din strofa, astăzi a treia :
Piramidele-nvechite 1
Urcâ-n cer v Ir ful lor mare —
deci ...
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!
1 Cu varianta mai veche în zădar vezi piramide.
VERSUL-ENIGMA DIN „FLOARE ALBASTRA"
57
Cu alte cuvinte, iubita obiectează astfel: Cauți fericirea (termenul
este foarte important) în închipuirile tale, cînd ea se găsește aproape, aici,
în lumea materială. Foarte importantă este strofa următoare, a patra :
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am rts, n-am zis nimica.
Versul al treilea ar putea sugera ideea că poetul aderă în clipa com-
punerii la teoria optimistă a fetei, dar această adeziune se face după ani
de la clipele petrecute împreună, vreme în care iubita din idilă s-a „dus”
și poetul a suferit. însă dureroasa constatare de mai tîrziu a poetului că
fata „a spus adevărul”, nu contrazice ideea exprimată în versul final al
poeziei, ci, dimpotrivă, o întărește și o ilustrează, fiindcă acest adevăr
este spus de ea în opoziție cu eu din versul următor, care conține rezerva
replicii poetului pronunțată abia prin finalul Totuși ...
Versul al patrulea al strofei de mai sus este cu deosebire concludent
pentru cele ce susținem. Poetul adolescent „a rîs” la vorbele iubitei și
,,n-a zis nimica”. La ce bun să intervină cu gîndurile-i sumbre, încă de pe
atunci, în filozofia fericită a fetei ? Aceasta nici nu l-ar fi înțeles și, în tine-
rețea ei zburdatică, nici nu l-ar fi ascultat. Răspunsul i-1 dă tocmai la
urmă, după ce idilica ființă a dispărut și poetul s-a închis în propriile lui
gînduri negre, prin acel Totuși care, singur, cuprinde în sine întreaga dez-
voltare logică a poeziei. Poezia, pînă la strofa din urmă, are o dezvoltare
s-ar părea neinteresantă pentru probarea lui Totuși : Floarea albastră își
învăluie visătorul în pînza de păianjen a basmului de dragoste. Folosind
un splendid anacolut poetic, artistul preia firul scînteietor al evocării,
încheind-o :
înc-o gură — și dispare. ..
Ca un stîlp eu stăm [stau ?] in lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
între aceste versuri și strofa ultimă, Eminescu trasează, prin puncte
de suspensie, hotarul dintre două realități, după care, într-un colocviu greu
de simțire, cu imaginea pierdută, înseamnă cu pana tremurîndă :
Și te-ai dus, dulce minune,
Ș-a murit iubirea noastră
apoi, adresîndu-i-se direct (detaliu iarăși important) :
Floare-albastră ! flcare-albastră ? ...
conclude, împotriva teoriei optimiste, de altădată, a fetei:
Totuși este trist în lume!
58	FILOLOGIE V ?' J
Recapitulînd evoluția ideii poeziei, rezultă, cred, incontestabil că
forma Totuși este pe deplin întemeiată.
Dacă nu mă înșel, acesta este ,,ochiul de lumină” de care vorbea
acad. Perpessicius, atît de just și în același timp poetic. întreaga poezie
este așadar o ,,concesie” făcută profesiei de credință a fetei, pînă ... la
ultima strofă, cînd poetul îi răspunde cu propria-i filozofie pesimistă. Așa
stînd lucrurile, acel totul al lui Dragomirescu duce la o generalizare nejus-
tificată de ideea exprimată în poezie, distonantă în comparație cu „mol-
lezza” chemării nostalgice din ultima strofă. Pe lîngă acestea, totul intro-
duce în biografia poetului un amănunt pe care el nu l-a declarat, anume
că tocmai pierderea iubitei l-a condus la acea concluzie pesimistă, exprimată
atît de categoric de ipoteticul totul.
Cum de a căzut totuși Dragomirescu într-o eroare, ce-i drept atră-
gătoare? Explicația o găsesc deopotrivă la Perpessicius și la Ibrăileanu.
Primul a relevat faptul că „Floare albastră face parte dintre cele mai puțin
înțelese din poeziile lui Eminescu, în orice caz din poeziile cele mai expuse
neînțelegerii, și încă din cauza desăvîrșitei lor grații” (voi. I, p. 339).
Ibrăileanu subliniază o caracteristică a artei lui Eminescu în termenii
următori: „Ca și muzica, poezia lui Eminescu, prin sentimentul ei general,
prin lipsa de subiect și de ocazional, îți transmite cu cea din urmă inten-
sitate o stare emoțională generală, pe care o umpli cu propriile-ți senti-
mente, pe care o colorezi cu propriile-ți evenimente sufletești. De aici și
sentimentul de colaborare al cititorului, — cetirea printre rînduri, iluzio-
narea lui, credința naivă în adevărul ficțiunii din operă, de aici sugesti-
vitatea poeziei lui Eminescu” 1.
Cred că tocmai această „iluzionare” a cititorului, ca și „desăvîr-
șita grație” a poeziei au înșelat pe Dragomirescu, vinovat de a nu fi ana-
lizat „la rece” versurile spre a afla legătura, e adevărat cam depărtată,
însă perfect logică, a lui Totuși din versul final cu restul poeziei. în eroare
— ne vine greu să o spunem — a căzut și Ibrăileanu. înseamnă că, în
1928, el a „văzut” doar exterior manuscrisul poetului, sau, dacă l-a citit,
nu a reținut expresia care, în 1929, îi va trebui pentru ediție.
2.	Totuși vine acum să se întemeieze și pe o informație externă,
socot prețioasă, a operei lui Eminescu. Consultînd una dintre edițiile
Fraților Șaraga, nedatată 2, aflătoare în biblioteca Facultății de filologie
de la Universitatea din Iași, sub cota II B — 3520, găsesc următoarea
știre, în subsolul poeziei Floare albastră : „Manuscrisul se află în posesiunea
D-lor Șaraga” 3 (p. 45). Cum în prefața, semnată de A. D. Xenopol, se
spune : „Ediția de față este apoi mai complectă decît toate cele precedente,
atît prin restituirea adevărată a textului după manuscriptele originale pe
care am fost destul de fericiți a le afla, pentru o parte din poeziile lui, pe
cît și prin o reproducere mai exactă a poeziilor publicate și care în multe
1 G. Ibrăileanu, ediția 1929, p. 13.
2 Nu știu dacă ediția aceasta este una și aceeași cu ediția a III-a în ordinea stabilită
de acad. Perpesscius (I, p. XX), întrucît prefața lui A. D. Xenopol se termină eu observația :
„ . . . tipăririle anterioare erau pătate de greșeli”, și nu ,,. . . pline de greșeli”, ca în prefața re-
produsă de Perpessicius.
3 Sublinierea este a noastră.
VERSUL-ENIGMA: DIN FLOARE ALBASTRA"
59
din tipăririle anterioare erau pătate de greșeli carele schimbau înțălesul”,
— deducția ce se impune în mod firesc este că e d i t o r i i a u folosit
manuscrisul, despre care se spune că „se afla în posesiunea” lor și
că, prin urmare, versul Totuși este trist în lume era în manuscris, așa cum a
apărut și în această ediție. Iată așadar o întărire în plus a lui Totuși, pe
lîngă Convorbiri și ediția Maiorescu și pe lîngă afirmarea logicii lui
de către textul însuși al poeziei.
★
Informația aceasta, după cîte știu inedită, aruncă lumină și asupra
celorlalte două probleme ale textului, căci ne obligă să acordăm lui Emi-
nescu, și numai lui, dreptul de a fi scris :
Lîngă bolta cea senină
Și sub trestia cea lină
și nu, cum a preconizat G. Bogdan-Duică :
Lingă trestia cea lină
Și sub bolta cea senină.
E adevărat că poetul își începe strofa cu versul Acolo-n ochiu de pă-
dure, dar el putea să scrie în continuare Lîngă bolta cea senină, înțelegînd
prin aceasta că îndrăgostiți! aveau să șadă la marginea poieniței,
nefiind vorba de „bolta” cerului ci de „bolta” formată de crengile copa-
cilor, dar nu în cuprinsul ei, ci „sub trestia cea lină”, spre a se feri de arșița
zilei de vară despre care este vorba mai încolo în versul Și de-a soarelui
căldură. . .
Dacă pentru Totul în locul lui Totuși s-ar mai putea admite ușurința
de a cădea în „greșeală de tipar”, inversarea propusă de istoricul literar
clujean nu se preta atît de lesne unui lapsus de culegere tipografică. Pe lîngă
acestea, observ că „rectificarea” Și sub bolta. . . în loc de Lîngă bolta. .
prin elementul de precizare materială ce-1 conține (lîngă este mai vag),
lipsește versul de o anume tonalitate eminesciană.
Dar textul poeziei, așa cum a apărut în ediția Șaraga, nu este peste
tot identic cu textul din Convorbiri. Faptul acesta, de bună seamă, dă de
gîndit. Iată incongruențele :
în Convorbiri :
GrămădeștVn a ta gîndire (V. 6), Und^izvoare. . . (v. 18), . .. ochiu de
pădure (v. 21), Mi-oiu desface de-aur părul (v. 31), .. . n^a s^o știe (v. 34), ...
s-a fi ivit (v. 37), carare (v. 41), Ca un stîlp eu stăm în lună ! (v. 50).
în ediția Șaraga :
Grămădește-a ta gîndire, Unde-izvoare, . ... ochi de pădure, Mi-i des-
jace de-aur părul, ... n-o să știe, s-o fi ivit, cărare, C.^ stîlp eu s t a u
în lună.	:
60	FILOLOGIE
Ținînd seamă de informația că „manuscrisul se află în posesiunea
D-lor Șaraga”, este firesc să presupunem că editorii s-au condus după el,
cu atît mai mult cu cît putem crede că amănuntul privitor la posedarea
manuscrisului a fost intenționat inclus în volum pentru a asigura pe cei
interesați că textul adevărat al lui Eminescu se înfățișează întocmai cum
îl dau ei, și nu cum a apărut în Convorbiri (VII, p/18). în cazul acesta
se confirmă faptul, destul de grav, că redacția Convorbirilor a remaniat
serios pe poet. Dacă însă, cu toată precizarea dată, frații Șaraga și-au
îngăduit intervențiile respective (ceea ce, pe baza precizării date, pare
mai puțin probabil), atunci informația că dețineau manuscrisul Florii
albastre, raportată la declarația din prefața lui Xenopol în privința „resti-
tuirii adevărate a textului după manuscriptele originale”, nu are nici o
valabilitate istorică.
S-ar putea invoca și soluția existenței a două variante, dar această
soluție este în bună parte infirmată de următoarea notiță din altă ediție
Șaraga, imediat precedentă aceleia pe care am putut-o consulta : „Manu-
scriptele de mai sus, despre care vorbește d-nul A. D. Xenopol, mi le-au
dăruit D-nul George Butman, fost pe-atunci compozitor de litere, la Con-
vorbiri Literare, care văzînd că textul poeziilor se publică cu oarecare
corecție din partea redacției, i-au plăcut a păstra manuscriptul lor în ori-
ginal spre a le avea așa complete precum erau ele” L
Față de atîtea asigurări, în legătură în special cu Floare albastră,
nu ne rămîne decît să credem pe editorii Șaraga pe cuvîntul lor scris 2.
în acest caz, revine cercetătorului sarcina de a analiza textul poeziei în
lumina respectivelor variante prezentate de ediția Șaraga. Concluzia la
care va ajunge este că ele sînt mai probabile, cu excepția, poate, a celor
din versurile 34, 37 și 41 care ar putea fi considerate literarizări, după
norma muntenească. Dar iarăși se pune întrebarea : sîntem îndreptățiți
să efectuăm asemenea discriminări? Dacă nu, atunci măcar acolo unde
textele sînt identice trebuie în orice caz să admitem, ca sigură, reprodu-
cerea exactă a manuscirsului, care ar rezulta că este unic, cel trimis la Con-
vorbiri, ajuns prin Butman la Șaraga și ulterior „văzut”, dar neutilizat
de Ibrăileanu. Așadar Totuși, împreună cu Lingă bolta... apar ca forme
sigure. însă și celelalte „variante” Șaraga, după cum spuneam, apar justi-
ficate de context. Astfel: Grămădește-a ta gîndire, lăsîndu-i poetului fa-
cultatea de a fi, prin schimbarea subiectului („gîndirea” în loc de „tu”)
mai viguros în expresie; prezentul istoric din Ca un stîlp eu stau în
lună se potrivește cu același timp dispare din versul anterior și cu e
(=este) din finalul strofei; în fine, Mi-i desface de-aur părul e posibil, fiindcă
gestul respectiv e mai natural să fi fost făcut de iubit în circumstanțe ca
acelea, deși, trebuie să admitem că, în forma aceasta, viitorul la persoana a
doua nu prea apare legat cu Să-ți... din versul următor.
Oricum ar fi, socot că notița : „Manuscrisul acestei poezii se află în
posesiunea D-lor Șaraga”, pusă mai ales într-o ediție care implică numele
unui om de scrupulozitatea lui Xenopol, nu trebuie desconsiderată; dim-
1 Ed. Perpessicius, I, p. XX.
2 Pentru moment n-am avut posibilitatea să procedez la urmărirea comparativă a
textelor altor poezii, pentru care există manuscrisul poetului.
VERSUL-ENIGMA DIN „FLOARE ALBASTRA"
61
potrivă, se cuvine a fi scoasă din anonimatul ei, dacă nu pentru alta, cel
puțin pentru motivul că readuce în discuție problema adevăratului text
al poeziei în chestiune. Dar noi credem că Șaraga n-ar fi putut să publice
un text al poeziei, în atîtea locuri deosebit față de cel din Convorbiri,
decît bizuindu-se pe ceva, și acest ceva era manuscrisul original, caligra-
fiat ca pentru tipar, deci evident al poetului. Altfel, ce rost avea ca edi-
torii să specifice că posedă manuscrisul?
închei discuția aceasta cu o mărturisire. Cînd am întreprins consi-
derațiile de mai sus, altul mi-a fost punctul de plecare. Chibzuind în re-
petate rînduri asupra problemei Totuși sau Totul, am crezut că am găsit
rezolvarea dificultății în soluția, pe care voiam s-o propun, a unui Totu-mi,
care ar fi avut avantajul de a explica „greșeala de tipar” și ar fi redus
constatarea obiectivă Totul este trist în lume la limitele, mai strînse, ale
experienței personale a poetului, expresia părîndu-mi-se totodată mai
eminesciană. Procedînd la analiza poeziei spre a mă convinge că lui Totu-mi
îi stă bine în locul soluției Dragomirescu, am ajuns cu surprindere la
evidența situației mai sus arătate, precum și la coroborarea ei pe
baza știrii oferite de ediția Șaraga.
Dacă (și cît) am dreptate în cele susținute aicix, vor putea judeca ci-
titorii, și de mă va corecta cineva ,,în privința faptelor sau a deducțiilor”,
voi accepta bucuros, căci,,lucrul principal este restabilirea, măcar aproxi-
mativă, a adevărului despre Eminescu, și nu persoanele noastre” 2.
1 Ca de altfel și în încercările anterioare : Primele traduceri italiene din Eminescu (Conv.
Ut., 1939), Originea unor versuri din variantele lui Eminescu (lașul literar, 1954; nr. 1) și Reflexe
eliadiste în poezia de început a lui Eminescu (Studii și cercetări științifice — filologie, Academia
R.P.R. — Filiala Iași, 1956, fasc. 1), pe care le menționez numai cu scopul de a ușura munca
bibliografului lui Eminescu
2 G. Ibrăileanu, Viața romînească, 1928, nr. 2, p. 289.
NOTE
STRUCTURA LINGVISTICĂ A VERSULUI FINAL
DIN „FLOARE ALBASTRĂ"
în articolele precedente, doi competenți filologi ajung pe căi diferite
la concluzia că versul de încheiere a poeziei „Floare albastră” trebuie să
fi fost în manuscrisul pierdut al acestei poezii: Totuși este trist în lume,
și nu Totul este trist în lume, cum îl redau unele ediții. Nu reiau argumentele
de critică literară ale autorilor citați, fiindcă ele sînt în genere plauzibile.
Alt aspect al chestiunii mi se pare important, aspectul pur lingvistic, va-
loarea semantică și gramaticală a cuvintelor din versul citat. Ce a vrut
Eminescu să spună prin verbul este în propoziția Totuși este trist în lume
l-a dat înțelesul de „există” ? Pornind de la această ipoteză, trist repre-
zintă un substantiv avînd același sens cu tristețe.
Dar adjectivul trist nu este și nici nu poate fi substantivat în versul
la care ne referim. Am avea, cred, unica situație de felul acesta în poezia
lui Eminescu și poate chiar în limba romînă, pentru că se încalcă toate
normele cunoscute de trecere a unui adjectiv la substantiv, iar Eminescu
avea un simț mult prea fin pentru a o face. Prin urmare, trist nefiind nici
adjectiv, nici substantiv, trebuie considerat adverb. Deși dicționarele
noastre nu înregistrează această calitate a cuvîntului, versul în discuție
ne obligă s-o admitem. în romînește se poate trece relativ ușor de la este
cald, este frumos etc. la este trist. Mi se par chiar foarte posibile, deși nu re-
comandabile, propoziții ca e trist pe acolo, e trist în lumea veche etc., iar
construcții de tipul totuși este trist să vezi .. ., adică fraze în care trist apare
în mod indiscutabil ca adverb predicativ, sînt obișnuite.
Se prea poate deci ca dintr-o asemenea construcție să se fi desprins
versul totuși este trist în lume prin elipsa, ce-i drept foarte îndrăzneață, a
unei subiective : totuși este trist [să trăiești sau ce vezi, ce se întîmplă etc.]
în lume.
în felul acesta, versul mult discutat al lui Eminescu ar avea și o
explicație lingvistică.
i. c.
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
ÎN JURUL CATEGORIEI NUMERALULUI
DE
LUIZA SEGHE
Toate gramaticile romînești din secolul nostru recunosc existența,,
în limba romînă, a zece părți de vorbire. Printre ele figurează și numeralul,
adică „partea vorbirii care exprimă un număr abstract, o determinare
numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare ” T. Recu-
noscută și consacrată ca atare, categoria numeralului are, în morfologie, o
situație paradoxală. „Numeralul — afirmă Al. Rosetti și J. Byck — nu
constituie o categorie în sine [s. n.], întrucît e vorba de adjective, pronume,
substantive sau adverbe” 2. în pofida acestei afirmații preliminare, nume-
ralul este inclus de cei doi autori într-un capitol aparte al Gramaticii lor,
ca orice parte de vorbire independentă. Mai recent, academicianul I. Iordan
arată că,,numeralul este, de fapt, un adjectiv, care în loc să exprime însușiri
propriu-zise (culoare, formă, dimensiune etc.), exprimă însușiri canti-
tative” 3. Autorul rezervă totuși un capitol independent numeralului,
printre părțile de vorbire ale limbii romîne.
Contradicția amintită nu este rezolvată nici în Gramatica Academiei
R.P.R. Deși consacră numeralului un amplu capitol printre părțile vorbirii,
autorii gramaticii menționate sînt nevoiți să recunoască în ultimă ana-
liză faptul că, din punct de vedere morfologic, numeralele se identifică în
aproape toate cazurile cu alte părți de vorbire, cu alte cuvinte au valoare
de adjective, de substantive și de adverbe 4.
★
Gramaticile romînești din secolul al XlX-lea conțin de asemenea
multe deosebiri în privința modului de încadrare a numelor de numere în
1 Gramatica limbii romîne [a Academiei R.P.R.], I, București, 1954, p. 225.
2 Gramatica limbii romîne, ed. a Il-a, București, 1945, p. 64.
3 Limba romînă contemporană, București, 1956, p. 355 : cf. id., Gramatica limbii romîne.
ed. a II-a, București, 1946, p. 157.
4 Gramatica limbii romîne, I, p. 225 și urm.
64	GRAMATICA ȘI VOCABULAR
morfologie. Tendința predominantă care se manifestă în această perioadă
este aceea de a identifica numeralul cu adjectivul, ca o specie a acestuia.
Astfel, la 1828, I. Heliade Rădulescu (în Gramatica sa) înglobează nume-
ralele în categoria adjectivelor ,,ideale”. Mai tîrziu (în Gramatica din 1845),
C. Platon le socotește o specie a adjectivelor „hotărîtoare” (adică deter-
minative) ; ideea este susținută în numeroase gramatici ulterioare, de
exemplu în Gramatica lui I* C. Massim (din 1854), în aceea a lui R. de Pont-
briant (de pe la 1860) sau în aceea (din 1869) a lui Ștefan Neagoe. Adepții
ideii că numeralul este o specie a adjectivului introduc, în terminologia
gramaticală a veacului al XlX-lea, un nou termen pentru a denumi acest
adjectiv de tip special: termenul „adjectiv-numeral”, împrumutat din
limba franceză. Atît Gramatica lui Vaillant (din 1840) cît și aceea a lui
N. Bălășescu (din 1848) tratează adjectivele numerale împreună cu adjec-
tivele propriu-zise, calificative. în sfîrșit, trebuie să reținem faptul că unii
filologi din secolul al XlX-lea numesc numeralul „adjectiv-cantitativ”
(spre deosebire de adjectivele propriu-zise, numite ,,calitative”) sau, mai
analitic, ,,adjectiv cantitativ determinativ” : este vorba de George Hill
(în Gramatica din 1858), respectiv de I. Cîmpeanu (în Gramatica din
1848)L
Contradicțiile expuse sumar mai sus se regăsesc și în dicționarele
romînești. La întrebarea principială : numeral sau adjectiv — toate lu-
crările lexicografice romînești din secolul nostru, de la acelea ale lui H. Tiktin
sau L. Șăineanu și pînă la recentele dicționare ale Academiei R.P.R.,
răspund prin : numeral. Dimpotrivă, mai toate dicționarele secolului al
XlX-lea dau aceleiași întrebări răspunsul: adjectiv (de obicei în varian-
tele ,,adjectiv numeral” și ,,adjectiv numeral cardinal”)2.
Ne propunem mai jos să vedem dacă faptele de limbă îndreptățesc
sau nu menținerea numeralului printre părțile de vorbire independente.
O constatare fundamentală pentru rezolvarea problemei în discuție
este aceea că ,,ideea de număr o căpătăm prin mijlocirea lucrurilor. Lu-
crurile cad sub simțurile noastre, nu numerele, de aceea în vorbire nici
nu întrebuințăm numerele singure, ci unite cu numele de ființe și lucruri
[s.n.]” 3. Așadar, valoarea de bază a numelor de numere este aceea de a
determina cantitativ obiecte sau ființe.
A doua constatare, tot atît de importantă ca și prima și derivînd
din aceasta, este legată de valoarea originară a numelor de numere : „la ori-
1 De altfel termenul este acceptat și de academicianul I. Iordan (ibidem, p. 157) : „Din
cauză că stau pe lîngă substantive, numeralele seamănă cu adjectivele, dar întrucît nu exprimă,
ca acestea, o însușire, ci o cantitate (în sens larg) pot fi numite adjective cantitative”.
2 Cf., în acest sens, G. A. Polizu, Vocabular romîno-german,Brașov, 1857 („Șase adj.
numer. sechs”), I. Costinescu, Vocabularu romanu-francesu, Bucuresci, 1870 („Opta adj. num.
8 Huit”), A. T. Laurian și J. G. Massimu, Dicționariulu limbei romane, II, Bucuresci, 1876
(„Patru adj. numerale, numeru ce vine 'după tiei“), Fr. Dame, Nouveau dictionnaire
roumain-franțais, Bucarest, 1894 („Opt adj. num. cârd. Huit”).
3 A. Lambrior, Gramatica romînă, 1892, p. 113 — 114.
IN JURUL CATEGORIEI NUMERALULUI
65
gine, numeralele au avut valoare adjectivală [s. n.], adică s-au întrebuințat
împreună cu substantivele nume ale obiectelor cu privire la care... nu-
meralele dădeau diverse indicații”x. în cazul limbii romîne, constatarea că
„numeralele” sînt la origine adjective se poate verifica cu ușurință, în
toate textele din secolul al XVI-lea. în urma unui sondaj atent făcut în
aceste prime texte romînești am obținut numai exemple în care numele de
numere sînt folosite ca determinative de cantitate pe lîngă substantive 2.
Acest fapt extrem de semnificativ — valabil desigur și pentru alte limbi —
dovedește că toate celelalte valori morfologice ale „numeralului” (în
discuția noastră cardinal) sînt ulterioare aceleia de adjectiv. Dacă lucru-
rile stau astfel, urmează să vedem deocamdată ce valori morfologice a
dezvoltat de-a lungul timpului adjectivul cantitativ de bază numit de gra-
maticii contemporani „numeral cardinal”. Acest tip de adjectiv a dez-
voltat în mod sistematic o singură valoare morfologică, aceea sub-
stantivală, valoare cu aspecte complexe însă și care concurează
chiar, în limba romînă contemporană, valoarea primordial-adjectivală. Se
pot reconstitui cu destulă ușurință diversele trepte de substantivare a
adjectivului cantitativ. Mai întîi, adjectivele cantitative s-au putut între-
buința singure, cu excluderea determinatului (substantiv), atunci cînd
exprimarea acestuia din urmă a fost făcută mai înainte sau cînd acesta a
putut fi subînțeles 3. Astfel, o enunțare de tipul „pe drum mergeau patru
oameni” a putut fi urmată în chip firesc de alta de tipul „doi o luară spre
stînga, doi spre dreapta”, în care adjectivul de cantitate s-a substantivat,
preluînd valorile determinatului absent și exprimînd atît obiectul (în
sens larg) cît și cantitatea obiectului. în această primă etapă valoarea sub-
stantivală a adjectivului, deși clară, este încă dependentă de cea adjecti-
' vală, deoarece în toate enunțările de tipul „doi o luară spre stînga...”
gîndim în mod necesar determinatul neexprimat, îl implicăm în logica
construcției.
O dată cu apariția și dezvoltarea științelor exacte — și în prim.nl
rînd a matematicii — s-au născut din adjectivele cantitative numele de
numere cu totul abstracte, nelegate de obiecte, de tipul „patru și cu patru
fac opt”. Important în discuția noastră este faptul că, pentru gramaticii
(și lexicografii) romîni contemporani, acesta este tipul cel mai clar de
numeral „pur”, pentru că este singurul care trăiește în mod constant
independent de obiecte. De la el se și pleacă întotdeauna cînd se justifică
existența categoriei morfologice. (Fiind prototipul cel mai clar pentru
caracterizarea categoriei, el este considerat și cel mai important din serie,
ceea ce, din punct de vedere static, n-ar fi o exagerare prea mare. Eroarea
care se face, însă, este aceea de a transforma această primordialitate
sincronică într-una diacronică, de a considera aceste „numerale” drept
prima verigă a lanțului istoric, din care s-au dezvoltat toate celelalte
tipuri de nume, inclusiv adjectivul cantitativ obișnuit).
1 Acad. I. Iordan, Limba romînă contemporană, p. 753.
2 Am găsit exclusiv exemple de tipul „doao viiațe” (Psaltirea Șcheiană, ed. I. A.
Candrea, 1916, p. 321/1), „trei zile” (Codicele Voronețean, 1885, p. 97/12), „trei praznice” (Coresi,
Carte cu învățătură (1581), 1914, p. 144/26).
3 Cf. acad. I. Iordan, op. cit., p. 355.
* - c. 1581
66
GRAMATICA Șl VOCABULAR
In sfîrșit, alături de numele de numere abstracte amintite mai sus
mai avem și folosirea — derivînd și ea din cea adjectivală — de tipul
„am scris un patru pe tablă”, în care patru însemnează „semn grafic,
cifră care indică un număr abstract”. Asupra acestei folosiri, gramaticii
(și lexicografii) sînt de acord în unanimitate s-o considere substantiv,
derivînd-o însă direct din aceea de număr abstract (adică de ,,numeral”)
și nu din aceea de adjectiv, cum ni se pare că este mai logic.
în concluzie, schema valorilor morfologice de bază ale unui nume
de număr obișnuit este, după noi, următoarea :
ADJECTIV
(„patru oameni”)
i
'i
substantivat 1
(„patru o luară spre stingă”)
SUBSTANTIV
a)	(„patru și cu
patru fac op/”)
I
4-
b)	(„scrie un patru
pe tablă”)
După părerile recentelor gramatici și dicționare ale Academiei2
obținem, pentru numele de numere obișnuite, o schemă total diferită
față de aceea de mai sus :
l
■4
ADJECTIV
(„patru oameni”)
NUME BAL CARDINAL
(„patru și cu patru fac opf”)
4
SUBSTANTIV
(„patru o luară spre stingă”)
I
4
SUBSTANTIV
„(scrie un patru pe tablă”)
Această din urmă filiație a valorilor morfologice ni se pare eronată
în primul rînd pentru că desconsideră cu totul criteriul istoric, indis-
pensabil și hotărîtor pentru stabilirea filierei gramaticale reale în cazul
cuvintelor cu valori morfologice multiple. Dacă se acceptă că, din punct
de vedere istoric, valoarea inițială a numelui de numere a fost aceea de
adjectiv (și logica, nu numai faptele de limbă, pledează în acest sens !),
atunci elementele de bază din ,,filiația” de mai sus trebuie inversate ca
în schema propusă de noi și, implicit, noțiunea de ,,numeral” (aici car-
dinal) dispare, pentru a fi înlocuită cu cea de ,,substantiv”. Actuala schemă
a gramaticilor și dicționarelor conține de altfel și unele contradicții interne
despre care vom aminti pe scurt mai jos. ,,Numeralele cardinale — scrie
Gramatica Academiei E.P.E. (I, p. 227) — au valoare de adjectiv cînd
1 Am făcut deosebirea între substantiv și substantivat: primul indică o valoare morfo-
logică independentă (indiferent de faptul dacă s-a dezvoltat sau nu din altă categorie morfologică);
al doilea, una dependentă de categoria morfologică de bază din care s-a dezvoltat.
2 Cf. Gramatica limbii romîne, I, p. 227 și urm. și Dicționarul limbii romîne literare contem-
porane, I—IV, București, 1955 — 1957.
IN JURUL CATEGORIEI NUMERALULUI
67
însoțesc numele obiectelor (am primit două cărți) și valoare de substantiv
cînd țin locul acestora (am mai cumpărat t r e i)”. Prin urmare, după
Gramatică valoarea de substantiv a lui trei din enunțarea „am mai cum-
părat trei” derivă din aceea de numeral și nu din cea de adjectiv; eroare
evidentă de filiație, pentru că, după cum am mai spus, trei din enunțarea
de mai sus nu este altceva decît un fost adjectiv cantitativ, substantivat
prin excluderea determinatului, care e subînțeles ; dependența substanti-
vatului de adjectiv nu poate fi pusă în nici un fel la îndoială. Gramatica
face apoi distincție netă între numeralele (cardinale) care exprimă numere
abstracte (= numerale propriu-zise) și numeralele (cardinale) care țin
locul numelor obiectelor ( = substantive; I, p. 225, 227—228). Distincția,
justă în fond, este însă contrazisă de exemple : „se răniră doi” (care ilus-
trează ultima situație) și „unu, copii, mergem !” (care ilustrează prima
situație) sînt, de fapt, exemple în care ,,numeralele” țin locul numelor
obiectelor, au, adică, valoare de substantiv. Luînd exemple adecvate
constatăm că, din punct de vedere semantic, nu poate fi într-adevăr
negată diferența dintre trei din enunțarea „trei și cu trei fac șase” (număr
abstract) și trei din enunțarea „trei veneau încoace” (unde trei este legat
de numele concrete); susținem numai că în amîndouă cazurile avem a
face cu o situație morfologică unică, de substantiv. Cercetînd schemele
de mai sus constatăm că recentele gramatici și dicționare ale Academiei
mai fac și o altă distincție morfologică nejustificată între cuvintele —
nume de numere obișnuite : este vorba de distincția dintre trei din enunțarea
„trei și cu trei fac șase” (în care trei ar fi numeral cardinal „pur”) și acela
din enunțarea „am scris un trei pe tablă” (în care trei ar fi substantiv
clar). Și în cazul de mai sus avem a face cu două sensuri deosebite, însă
cu o situație morfologică unică x. Dacă se pleca de la situația de bază
„adjectiv”, filiația morfologică a numelor de numere ar fi fost scutită de
asemenea contradicții.
Trebuie să amintim în discuția noastră și părerea, aproape general
acceptată, că „pentru clasificarea cuvintelor în categorii morfologice
fundamentale (= părți de vorbire) trebuie să se țină seamă de forma
și înțelesul cuvintelor, fără a se neglija nici funcția lor sintactică, care însă,
nu trebuie să constituie criteriul principal de clasificare” 2. în realitate,
criteriul principal (și criteriile secundare) de clasificare a cuvintelor
pe categorii depinde de natura cuvîntului: la cuvintele integral inde-
pendente (substantive, verbe) funcția sintactică e într-adevăr secundară
în stabilirea categoriei morfologice, în schimb la cuvintele dependente
(și în primul rînd la instrumentele gramaticale) valoarea sintactică rămîne
primordială în stabilirea acestei categorii. Adjectivele (cantitative și cali-
tative) fac desigur parte din categoria părților de vorbire dependente :
1 De altfel, în enunțări ca scrie și calculează cît fac șapte ori optzeci”, limita semantică
(și cu atît mai puțin morfologică) dintre cele două situații amintite nici nu poate fi făcută cu
precizie ; în aceeași enunțare numele de numere pot fi interpretate și ca substantive caie țin locul
numelui obiectelor :	. .șapte [ = șapte oi ] ori optzeci [ = optzeci de lei]”. Iar în sintagma
„cifra trei” (în care al doilea termen e numele de număr abstract), situația morfologică a lui trei
este identică cu aceea a substantivului Popescu din sintagma „elevul Popescu”.
2 Limba romînă, IV (1955), nr. 4, p. 83.
68
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
valoarea lor morfologică se stabilește în raport cu termenii pe care îi
califică, adică în raporturile sintactice, căci acestea determină sensul și
forma cuvintelor. Autorul articolului citat mai sus nu amintește nimic
de criteriul istoric în stabilirea valorilor morfologice la cuvintele cu valori
morfologice multiple; în cazul nostru, în care valoarea de adjectiv can-
titativ primează din punct de vedere al vechimii, știm — cel puțin așa
ne arată gramaticile — că un adjectiv poate dezvolta substantive și
adverbe, niciodată numerale.
De altfel părerea noastră că, în ultimă instanță, numeralul cardinal
de tipul doi nici nu există ca tip morfologic independent este susținută,
și încă de multă vreme, de numeroase izvoare lingvistice, mai ales lexico-
grafice. Dicționarul lui Paul Bobert \ Dicționarul Quillet2 sau The New
imperial rejerence Dietionary^ pentru a nu cita decît lucrări de primă
mînă, consideră că cele două valori morfologice ale numelor de numere
obișnuite sînt (în ordine) valoarea de adjectiv și cea de substantiv 4. Nu
întîmplător am amintit aici dicționare, și nu gramatici: cele dintîi folosesc
în mod obișnuit un material de limbă mai mare, se construiesc pe bază
de citate ; materialul concret de limbă a dus pe autori la părerea că numele
de numere sînt adjective, că din valoarea de adjectiv s-a dezvoltat apoi
cea substantivală. De altfel în dicționarele istorice materialul de citate
obligă pe lexicografi să plece de la adjectiv.
★
Gramaticii amintiți mai sus nu s-au mulțumit să susțină categoria
numai cu numele de numere de tipul patru, așa-numitele ,,numerale car-
dinale propriu-zise”. Ei au adus în sfera categoriei toate cuvintele „care
exprimă un număr abstract, o determinare numerică a obiectelor sau
ordinea obiectelor prin numărare” (Gramatica Academiei R.P.B., I,
p. 225). Avem așadar, pe de-o parte, ca „specii” ale numeralului cardinal
de bază, numeralele colective, nehotărîte, multiplicative, fracționare,
distributive și adverbiale iar, pe de altă parte, numeralele ordinale. Fără a
intra în analiza amănunțită a fiecăreia dintre aceste „specii”, vrem să
subliniem de la început faptul că, în cazul celor mai multe, autorii înșiși
recunosc că avem a face exclusiv cu alte părți de vorbire : prin urmare
încadrarea acestor „specii” în categoria numeralului este nejustificată.
Pare într-adevăr un nonsens să recunoști, de exemplu, că „numeralele
nehotărîte. . . apar fie ca adjective, însoțind substantivele, fie ca substan-
tive : Au fost mulți copii la mare; puțini știau să înoate” {ibid„ I, p. 234),
și să creezi totuși din aceste substantive și adjective nehotărîte o categorie
nouă, aceea de numeral nehotărît. Aceeași Gramatică ne arată că numeralele
multiplicative sînt adjective sau adverbe (I, p. 235), că cele ordinale au
„rol de adjective, substantive și adverbe” (I, p. 237); ni se oferă în sfîrșit
1 Dictionnaire alphabetique et analogique de la langue franțaise, I și urm., Paris, 1953 și urm.
2 Dictionnaire encyclopedique Quillet, Paris, 1946.
3 London, [f.a.J.
4 Iată un exemplu din lucrarea lui Paul Robert: „CINQ, adj. et n. I. Adjectif numeral
cardinal invariable. Les cinq doigls de la main. . . II. N.m. 1. Nombre premier. Cinq et qualțe
font neuj. 2 Chiffre qui represente ce nombre”.
ÎN JURUL CATEGORIEI NUMERALULUI	69
și clasa numeralelor. . . adverbiale (I, p. 236). Cuvinte care, din punct de
vedere morfologic, îndeplinesc rolul de adjective, de substantive sau de
adverbe, sînt concentrate arbitrar în categoria numeralului, pe baza argu-
mentului că ele sînt legate prin trăsătura exprimării cantitative, numerice
Ca și cum această trăsătură semantică nu ar putea fi exprimată perfect
de fiecare dintre cele trei părți de vorbire amintite. Faptele de limbă ne
arată, și în cazurile de mai sus, că numeralul nu există ca parte de vorbire
independentă.
Să luăm, de exemplu, așa-numitul ,,numeral colectiv”. El apare în.
două situații fundamentale : a) însoțește substantivele, ca determinant
cantitativ, avînd deci valoare de adjectiv cantitativ („tustrei feciorii”,
„amîndoi tovarășii”); conform principiului că ideea de număr o căpătăm
prin mijlocirea lucrurilor, aceasta este valoarea primară; b) se folosește
singur, atunci cînd substantivul, neexprimat, poate fi subînțeles, căpătînd
în acest caz, valoare substantivală („tustrei umblau în cărăușie”).
Așa-numitul ,,numeral nehotărît” oscilează între aceleași două
valori morfologice : a) exprimînd un număr aproximativ sau nehotărît de
obiecte, el le însoțește, avînd deci valoare de adjectiv („mulți copii, puțini
oameni”); b) se folosește ca substantiv atunci cînd ține locul substan-
tivului determinat („mulți (puțini) știau să înoate”).
Așa-numitul ,,numeral multiplicativ” are sau valoare de adjectiv
(,,bucurie întreită”), sau valoare de adverb (,,lucrăm întreit”) sau, în
sfîrșit, valoare de substantiv („întreitul unei sume”); aici valoarea pri-
mordială de adjectiv poate fi demonstrată cu ușurință, deoarece toate
formațiile de acest tip (îndoit, încineit, înzecit etc.) sînt foste participii
verbale. Dicționarele Academiei R.P.R. le și lucrează ca adjective de bază,
intrînd, în acest fel, în conflict cu Gramatica Academiei R.P.R.
Așa-numitele ,,numerale fracționare” (jumătate, sfert, doime, treime
etc.) ,,se comportă — iarăși după afirmația Gramaticii — atît în decli-
nare, cît și în sintaxă, ca substantivele” (I, p. 233). Această comportare
este atît de clară încît Dicționarele Academiei R.P.R. sînt obligate să le
lucreze ca substantive obișnuite, contrazicînd din nou Gramatica
Academiei.
în cazul așa-numitelor ,,numerale distributive” (cîte trei, doi cîte
doi etc.) și,,adverbiale” (o dată, de zece ori etc.) se poate reproșa Gramaticii
un fapt de principiu : ea a încadrat în categoria ,,numeralelor” (numai
pentru că exprimă ideea de cantitate, de număr) o serie de unități frazeo-
logice, ca și cum nu numai cuvintele (sau, eventual, compusele) ci și
sintagmele ar putea fi socotite ca aparținînd, global, unei părți de vorbire
unice. Se știe însă că nu se poate vorbi de apartenența la o anumită cate-
gorie morfologică a sintagmelor amintite.
Trecînd de la ,,numeralele cardinale” la cele ,,ordinale” amintim că
Gramatica însăși (I, p. 237) recunoaște tripla lor valoare morfologică : de
adjectiv, de substantiv și de adverb. Valoarea originară și principală
este fără îndoială cea de adjectiv („al patrulea om venea încoace”), din
care, prin dispariția determinatului, subînțeles, s-a dezvoltat substantivatul
(„al patrulea venea încoace”). Cît despre valoarea adverbială, ea este
70
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
accidentală, deoarece nu apare la toate „numeralele ordinale” („întîi
.sa vină el”).
★
Credem că faptele de limbă ne îndreptățesc să considerăm că nume-
ralul nu există ca parte de vorbire independentă. în realitate avem a face
cu adjective (respectiv cu substantive, rar cu adverbe) de tip special, cu
sens cantitativ sau ordinal, care trebuie repartizate la cele trei categorii
morfologice, prin desființarea celei de-a patra, cu totul hibridă. De altfel,
din punct de vedere semantic, nimic nu împiedică această repartiție. La
eventuala obiecție că adjectivelor cantitative le lipsește o însușire esențială
(dar nu indispensabilă) a adjectivelor obișnuite, gradele de comparație,
se poate răspunde cu ușurință : fiind în cele mai multe cazuri determinative
precise, matematice, e firesc ca aceste adjective să fie incompatibile cu
gradele de comparație, deoarece gradele de comparație conferă adjecti-
vului cel puțin trei situații semantice deosebite. Nu ni se pare necesară
nici crearea unor termeni speciali pentru a denumi „speciile” de adjective,
de substantive și de adverbe cantitative, în cadrul fiecăreia dintre cele trei
părți de vorbire L
Prin înlăturarea categoriei numeralului — creată artificial — viitoa-
rele gramatici și dicționare ar fi scutite de numeroase contradicții care,
în prezent, demonstrează tocmai inexistența acestei categorii.
Nota Redacției. Teza susținută în articolul de față trebuie considerată expresia
unui punct de vedere care nu este împărtășit de specialiștii noștri în gramatică. Discutarea locu-
lui ocupat de numeral în structura limbii are o incontestabilă importanță teoretică. Publicînd
articolul de mai sus, comitetul de redacție speră că acest aspect al chestiunii va interesa pe toți
cei care au preocupări teoretice de gramatică și că aceștia își vor spune părerea prin revista
noastră.
1	Semnalăm că; în cazul prenumelor și adjectivelor determinative. M. Zdrcnghca pro-
punea (Limba romînă. IV (1955), nr. 4, p. 90) să se renunțe la diferențierea în pronume și adjec-
tive, optînd pentru un termen unic : acela de pronume; tot el sugera (după H. Tiktin) să se
arate că, atunci cînd sînt folosite singure, pronumele au o întrebuințare substantivală, iar cînd
însoțesc un substantiv o întrebuințare adjectivală. De aici pare a rezulta că trebuie menținută
și categoria numeralului, cu precizările de rigoare (numeral folosit adjectival, substantival
sau adverbial) . Soluția ni se pare inacceptabilă între altele pentru faptul că un cuvînt nu poate
aparține în același timp, în aceeași întrebuințare și cu aceeași accepție, la două categorii morfo-
logice deosebite.
DIALECTOLOGIE
GRAIUL DIN FRĂTĂUȚII-VECHI
(raionul Rădăuți, regiunea Suceava)
DE
GHEORGHE IFTINCHI
Romînii din raionul Rădăuți (comunele Horodnicul-de-sus, Horod-
nicul-de-jos, Frătăuții-vechi, Frătăuții-noi, Costișa, Marginea, Volovăț
ș.a.) vorbesc, în majoritatea lor, un grai tipic moldovenesc. în unele
comune însă (Straja, Vicovul-de-sus, Vicovul-de-jos, Voitinel, Bilca,
Galaneștii ș.a.) se vorbește un grai intermediar între cel moldovenesc
și cel ardelenesc, prezentînd fenomene, îndeosebi fonetice, proprii ambelor
graiuri. Existența acestui grai intermediar se explică prin faptul că,
spre deosebire de localitățile din prima categorie, acestea din urmă au
absorbit — mai ales după răpirea Bucovinei de către austrieci — un număr
considerabil de transilvăneni.
înainte de a mă ocupa de partea pur lingvistică a subiectului, voi
face o scurtă prezentare a satului Frătăuții-vechi.
AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI ISTORICUL SATULUI FRĂTĂUȚII-VECHI
Frătăuții-vechi (Fratâuțu-vek\ cum spun locuitorii), sat și reșe-
dință a comunei cu același nume, este așezat pe șes, pe malul drept al
rîului Suceava, la circa 7 km nord-vest de orașul Rădăuți (v. schița)
și se mărginește la nord-vest și nord cu Frătăuții-noi (Fraiâuțu-nou) și
Costișa, la est cu Măneuții {Maneuțu^ fostă colonie secuiască (numită
pe vremuri Andrăsfalva), în prezent sat făcînd parte din comuna Fră-
tăuții-vechi și locuit de romîni veniți din alte sate ale raionului — romîni
care vorbesc graiurile satelor de obîrșie 1; la sud cu Horodnkul-de-jos (Ho-
ronicu-di-zos), iar la vest cu Hurjuienii. între satul Frătăuții-vechi și Hur-
juieni a existat, înainte de a emigra în Germania, o colonie șvăbească, nu-
1 Majoritatea provin din satul vecin, Frătăuții-vechi.
72
dialectologie
mităDeutsch Alt-Fratautz (sub austrieci comună independenta).
Astăzi fosta colonie germană, locuită de romîni provenită din diferite
sate1 ale raionului, vorbind fiecare graiul satului de unde a plecat,
este alipită la satul vechi.
Satul are azi două școli elementare (dintre care una și cu ciclu II);
cămin cultural, dispensar (cu casă de naștere), oficiu poștal și e pe punctul
de a fi electrificat. Există o gospodărie agricolă colectivă, două înto-
vărășiri, două mori și o cooperativă de consum cu filiale. Frătăuții-vechi
se numără printre satele fruntașe din raion.
Foarte vechi, satul e pomenit prima dată într-un document din 1412
al lui Alexandru cel Bun. Era sat de clăcași și aparținea pe atunci boierului
Giurgiu (adică George), care-1 moștenise de la tatăl său, Dragomir Albul,
„contemporan descălecatului”, cum afirmă M. Costăchescu 2. La 14 oc-
tombrie 1489, strănepoții lui Giurgiu de la Frătăuți (Jurj Fratovski în
1 Majoritatea provin din satul vecin, Frătăuții-vechi.
2 Mihai Costăchescu, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, voi. I, Iași,
1931, p. 15, 366.
GRAIUL DIN FRĂTAUȚII-VECHI
7a
documentele vremii) îl dau, în schimbul altor sate, lui Ștefan cel Mare,
care-1 dăruiește mănăstirii Putna din apropiere (circa 20 km). Astfel,
din sat boieresc Fratăuțu ajunge sat mănăstiresc. Prin aceasta nu s-a
îmbunătățit nicidecum situația clăcașilor, poate dimpotrivă, așa încît
exploatarea rămîne și pe mai departe sîngeroasă.
LOCUITORII SATULUI
Cu excepția cîtorva intelectuali și mici funcționari, locuitorii
satului Frătăuții-vechi sînt, din moși-strămoși, agricultori și crescători
de vite.
Toți, fără excepție, vorbesc numai romînește, deși unele nume
de familie par a indica altă origine decît cea romînească a unei părți din
populația satului. Pe lîngă nume romînești, ca Talpclw, Crîșmar, Cojocar,
Isopescu, Popescu, Iurescu, Cîmpan, Vataman, Luchian, Leonte, Ursu-
lean, Chiraș, Țiganaș, Hrișcă, Hurjui, Bujdei, Ursachi, Mușcă, (a) lonesi,
(a) Istratoaie, (a) Ignatoaie, (a) Iftinchi, (a) Antimie, (a) Ștefanesi, Ursu,
Rusu, Dascăl, Covașă, Cazac, Drehluță, Onciu, Capstrîmb, Nicolaică,
Cloșcă, Sofroni, Buzilă, Sfichi, Filimon etc., întîlnim și nume de origine
slavă, sau de altă origine, ca : Bucevschi, Sarcinschi, Sterchevici, Bida,
Hrenciuc, Panciuc, Cazaciuc, Filipciuc, Paliuc, Moisuc, Moloci, Andru-
seac, Mazureac, Gutic, Homan etc.
‘ în ce privește numărul populației, deși nu dispun de datele ulti-
mului recensămînt, cred că se ridică la aproximativ 6000 de suflete.
PARTICULARITĂȚILE FONETICE, MORFOLOGICE ȘI LEXICALE
ALE GRAIULUI DIN SATUL FRĂTĂUȚII-VECHI
Graiul din Frătăuții-vechi prezintă, pe lîngă caracteristicile comune
tuturor moldovenilor, și o serie de particularități care se găsesc numai
în cîteva sate de pe cursul mijlociu al rîului Suceava (Frătăuții-noi,
Costișa, Măneuții).
Particularitățile comune cu ale celor mai multe graiuri moldo-
venești, în special ale celor din raionul Rădăuți, sînt următoarele :
I.	Fonetice
1.	Ă neaccentuat final > â : Wâmâ, damă, striga, mămăligă, disăra^
di bună samă, că, sa săra, să să bâtă (să se bată), iesă (< iesă < iese),
tisă (< țesă < țese), să aibă, să fugă, îgcâ, dacă etc. Știu că fenomenul
acesta e frecvent în foarte multe părți ale Moldovei, dar nu e general
nici în raionul Rădăuți1.
1 Cf. Emil Petrovici, Texte dialectale. Sibiu, 1943, punctul 386 (Marginea) : mu6șă7
d6uă, pierină, câfă (Frăt. mpâșâ, dpăaâ, pârnâ, c6fâ), dar și ulcîcâ tgcâsâ.
74
DIALECTOLOGIE
2.	Â neaccentuat aflat înaintea silabei accentuate (precedat mai
ales de labiale) se transformă în a : mămăligă (și maligâ), barbât, pacât,
văcuță, la carat fin, țar an etc. Fenomenul e sporadic în Moldova (și chiar
în raion)h în Frătăuți, însă și-n satele din jur, fenomenul apare extins
în toate cazurile cînd ă e urmat de accent, indiferent de consoana pre-
cedentă și de vocala din silaba următoare; de exemplu : ma duc, văruit,
păscut, farmacât, căruță, i-o dăruit, l-o găsit, graîe, l-o jalit, napircâ, raruijW,
șagâs (,,glumeț”), sarâc, tatucâ, zagilnă, înțaleg etc.
3.	iz neaccentuat (mai ales final) > i sau i : di damă, ti strigă, pi
păreți, dinainti, n-âri, cinili, do ari, țâri, iești, liganâm, adivarât, povistești
etc. Fenomenul e general2.
.	4. JE accentuat precedat de 5, ș, j, ț, z (respectiv d) și de labiale
— dacă nu s-au palatalizat — apare trecut la ă : său di uâii, sac, sămn,
nișil, ispășise, bușise, tușise, cațil, mîțîțăl, mînînțil, preuțisc, zar, mijise
(”ud urzeala cu mînjală”, figurat „bat pe cineva”), dau, mărg, babâsc,
popise (și popresc)3.
5.	I precedat de s, ș, j, ț, z (respectiv d) >î : șî, șîpușoâri, ])rașit,
sită, jir, jintiță, țipă, țin, țîdulă, dîc, zid, puțintică (și puțunticâ), igcaldit
etc. Fenomenul'e răspîndit pe o arie foarte întinsă (nu numai în Moldova)
și e general în raion.
6.	Nazalizarea (și, în parte, alterarea) unor vocale urmate de con-
soanelehi și m-, diluată (din oală), o^cui (uncui), m-ă^bolnazit (m-am îmbol-
năvit), l-ăjvadut, î^âpă (în apă), n-ăjuitât, cuvâ (cumva), ă^vrut, oo_om
(un om), ăjvinit, o^kisor, ni-ă^adus aminti, n-ă^s-o uit, ă^catunit (am cătă-
nit), îjhijlucu drumuU, î săra seie..
7.	Diftongii ea și ia (indiferent dacă sînt accentuați sau neaccentuați
și indiferent dacă fac parte din același cuvînt sau fac parte din două
cuvinte) > g : lel$, We'e, t^-r b^ (te-ar bea), noapte, iei pute, graie, dege
(de-abia) 4, r$, cure5, d^-i ști (de-ai ști), t$-i duși (te-ai duce), len^-i
cucoană mări, s$ mari (și s^i mari)6. în unele părți din Bucovina :
așe1 (Frăt. așa).
1 Vezi Emil Petrovici, Texte, punctul 386: rătedim, rămîne (Frăt. ratidăm, reunirii),
însă ALR II2, voi. I, h. 111, punctul 386 : tasuni (Frăt. tesăni).
2 în raion există și excepții. Cf. E. Petrovici, Texte, punctul 386 (Marginea) : botedăt
(Frăt. botidâl), rătedam (Frăt. ratidăm), rămîne (Frăt. râmi ni), cu uoile (Frăt. cu uoili).
3 în Marginea se zice luțernă (v. ALR II2, voi. I, h. 141), Frăt. luțirnâ.
4 Cf. și Ion Neculce, Letopisețul, ediție îngrijită de acad. prof. lorgu Iordan, E.S.P.L.A.,
1955, p. 364 : de-b^ l-au dus.
5 Fenomenul nu-i general în Moldova, dovadă versurile :
Tăti-s bănț, ăna~i ră :
Nu-s parăli la cura.
6 V. Emil Petrovici, Texte, punctul 386 (Marginea) : sa mări, dar și se mări.
7 Prin Moldova de mijloc și la Creangă : așâ.
GRAIUL DIN FRATAUȚII-VECHI
75
8.	Diftongul ea, provenit din e accentuat, urmat în silaba urmă-
toare de e, nu s-a transformat încă în e închis, cum e în limba scrisă,
la munteni și chiar la moldovenii din sud, ci se găsește în faza intermediară
{e foarte deschis) : Iezi, merzi, feti, nteli,	repidi, arsești,
șesâ, septic resi. (In Moldova de mijloc și de sud se zice : răpidi, zăsj,
șăsâ. șăptj, răsi. Această vocală apare și-n cuvinte de altă origine decît
cea latină : povesti, vremi. Fenomenul e răspîndit nu numai în nordul
Moldovei, ci și în Transilvania.
9.	Diftongii ea și ia precedați de unele labiale nepalatalizate, de
dentale și prepalatale constrictive {s, z, ț, ș, j) se monoftonghează :
lumâscă1, babâscă (băbească = un vin), sfîrșăscă, leșâscâ, urzâscâ,
sâ^verdâscâ, să-l iuțâscă, sâ-l grijâscă, sâ mijâscă etc.
10.	Palatalizarea labialelor : sleită, Weptanatoâri, gini, plug (dar
și plumbg), ser (fier), zer (vier), ziti (vite), zin (vin)2, bolnazit, nirili, nireâsa,
nea, nel, neri. Fenomenul e general3, afară de cazul cînd țăranul stă
de vorbă cu un orășean și ține să-i dovedească acestuia că știe să „gră-
iască domnești” (ex. : Noa, bini, bini !).
11.	Transformarea prepalatalelor semioclusive c și g în s și z, de
exemplu : făsi, sabotă, florinii, ser {cer), sisti (cinste), prizitaâri, m^rzi,
zer (ger) etc.
12.	Prezența consoanei d numai în cuvinte de origine latină:
di (zi), damă, aci, frundă, dau, ăstăd, așadât, vadut, botidât, deși (zece),
s-o-gcaldtt, tîrdiu etc.
13.	Constrictiva j (numai în cuvinte de origine latină) > z : zoi,
zoc, zugcâ etc. în cuvinte de altă origine decît cea latină j rămîne neschim-
bat) : jeli, jar, jarâtic, jîtâr etc.
14.	Sufixul -ar se pronunță -ar, de exemplu : rotar, homar, morar,
gutunar.
II.	Morfologice
1.	Lipsa articolului enclitic l: cum-îi cășu, cu nanâșu, omu ista,
moșu ista 4 etc.
2.	Existența unui singur articol posesiv a : a nostru, a noștri, a
no aștri (ale noastre), a doilea, a triilea, coptfiii-s a lui, rețăli-s a cumătri 5.
3.	Adjectivele (și numeralele) tot, toată, toți, toate se pronunță tăt,
i&tâ, tăt, t&ti6. Adverbul tot rămîne însă neschimbat (de ex. : Tot nu știiVp
1 Fenomenul e vechi la moldoveni. Cf. viiata asta lumască, Ion Neculce, op. cit., p. 298.
2 în unele părți ale Moldovei : yiti, yin.
3 în raion sînt excepții. Vezi ALR 1I2, voi. I, punctul 386 (Marginea) : piâtra (h. 167 ;
Frăt. k'âtra), merticu (h. 181 ; Frăt. nerticu), mic (h. 113 ; Frăt. nic). vite (h. 193 ; Frăt.
zit[), albină și albina (h. 271 ; Frăt. numai alginâ). Cf. și Emil Petro viei, Texte, punctul 386
(Marginea) : stropim (Frăt. : strok’im), îi dubită (Frăt. : îi dugitâ).
4 Vezi Emil Petrovici, Texte, punctul 386 (Marginea) : ieu colacul (Frăt. colăcu).
5 E. H:rzog și V. Gherasim, Glosarul dialectului mărginean, în Codrul Cosminului,
1 (1924), II —III (1925 — 1926), înregistrează un singur articol posesiv : a. Totuși vezi E. Pe-
trovici, Texte, punctul 386 (Marginea) : al doilea (Frăt. a doilea).
8 Vezi Emil Petrovici, Texte : pun tuoti zos (Frăt. pun tăti zos).
76
DIALECTOLOGIE
4.	Lipsa pronumelui personal de întărire însumi, însuți etc., înlo-
cuite cu singur»
5.	Existența unor pronume demonstrative ca: ista, aista, aiasta*,
§âla,asâla*, istalant, iâstalantâ; sâlâlant, Seilantâ, tot asâla, siialanț, sili-
lantf. Același e neîntrebuințat în raion (e preferat tot asâla).
6.	Pe lîngă formele sînt și iești ale prezentului verbului a fi se folo-
sesc formele îs și îi.
7.	Formarea viitorului cu ajutorul verbului a avea, urmat de con-
junctivul prezent al verbului de conjugat (am sâ fac, ai să faă, ar(e)
sâ facă, avem sâ fasem, aveț sâ faseț, au sâ fâcâ) sau cu ajutorul unui
auxiliar (oi vide, îi vide, a vide 1, om vide, îț vide, or vide).
8.	La timpurile trecute, între singularul și pluralul pers. III nu
există deosebire : iei dîse, tăț dîse ; ie o fost, ieli o fost; iei s-o fost apucat,
frâțî șî surorili s-o fost apucat.
9.	Verbul auxiliar a apare, în componența perfectului compus,
sub forma o : o fost, o dîs, m-o luuât, n-o dat, n-o treacut etc.
10.	Lipsa perfectului simplu și a mai-mult-ca-perfectului simplu,
în Moldova de mijloc și de sud mai-mult-ca-perfectul simplu e în uz,
pe cînd în nord acest timp e necunoscut.
11.	Prezența mai-mult-ca-perfectului compus : s-o fost așadât, n-ă^fos
cumpărat o^hleab di cal. Fenomenul nu se limitează numai la raionul
Rădăuți (și nici numai la restul Moldovei de sus).
12.	Vocativul întărit prin interj, hai, de exemplu: tatucâ-hăi!
mamucâ-hăi!; moșicâ-hăi!, lilițâ-hâi, Catrinâ-hăi, fimeii-hăi!
Unele dintre particularitățile morfologice enumerate mai sus (ca
de exemplu cele de sub nr. 3 și nr. 9) ar putea fi explicate și ca transfor-
mări de ordin fonetic.
III.	Lexicale
Există o serie de moldovenisme vechi care circulă și azi pe întreg
cuprinsul Moldovei, deci și-n Frătăuți și împrejurimi. Exemple : a zahai
„a deranja”, a harațî „a asmuți”, a sahai „a pisa”, „a insista”. La fel
circulă și multe alte moldovenisme cunoscute ca atare : alivins „copturi
din făină de porumb și smîntînă”, subotâ „cizmă”, a chiti „a ochi” și „a
intenționa”, caleâp „scul de fire toarse”? Wișcâ pl. h^iști „caltaboși”, a
sanatui „a tăia în bucăți”, calup „calapod”, dimerliii „baniță”, feleștioc
„pămătuf”, habâc „ferfeniță”, a hacui „a tăia mărunțel”, hrincâ „felie”,
jîtiii „pățanie”, „întîmplare”, a moronii „a insista scîncind”, ogradă
„curte”, ogâl „plapumă”, prostiri „cearșaf”, popușoi (și păpușoi) „porumb”,
prihis „policioară la horn”, pogân „urît ca înfățișare”, razlog „par din
lemn de brad”, a sclipui „a-și face rost”, a sâ sclifosi „a scînci”, a tolocani
„a spune vrute și nevrute”, taraboânțâ „roabă”, vornic „primar”, vatamân
„slujbaș al primăriei”, aiurai (onomat.) „a zornăi”, „a face „zur, zur” etc.
Unele dintre ele sînt pe cale de dispariție : ogal, prostiri, prihis, vornic,
vatamân ș.a.
1 Emil Petrovici, Texte, s-o maritâ-ntăi (Frăt. s-a maritâ-ntăi).
GRAIUL DIN FRATAUȚII-VECHI
77
Pe lîngă aceste particularități, graiul din Frătăuții-vechi prezintă
și altele, caracteristice numai pentru acest sat și încă pentru vreo cîteva
sate de pe cursul mijlociu al rîului Suceava (Frătăuții-noi, Costișa, Măneuți).
I.	Fonetice
1.	Existența unor plurale ca merâ „mere” și perâ „pere”. în restul
Moldovei se zice meri, peri.
2.	O serie de cuvinte se pronunță altfel decît în restul Moldovei:
ma ocărești, ma urești (în restul Moldovei: mă ocărăști, mă urăști), sa cripi
(să crape); liule „lulea”, sa areti (în restul Moldovei să arăți), rețâ „rațe”
(în restul Moldovei rățâ), uni și un- „unde” (exemplu: Uni merz^., un1 ti
duW), flecăib „flăcău”, /anină „făină” (ca-n Banat), a prașui (dar și a prăși,
numai în cîntece), haițâș „acoperișul casei” (în restul Moldovei hăzaș),
*a gîdîli1 „a gîdilâ”, ★gizdân „ghiozdan”, cliâmpâ vclampă, clanță”,
liâmpâ „lampă”, maligâ „mămăligă”, mînîgc „mănînc”, miziieș „megieș”,
m-o păcălit (nu pîcîlit ca în unele părți ale Moldovei), m-o zgariiet „m-a
zgîriat”, coârjâ „coajă” 2 etc.
3.	Mutarea accentului la pronumele demonstrative și nehotărîte :
altora, așilor a, aistora, altuia, asiluia, asiliia, fișticaruia, orcaruia etc.
4.	Păstrarea formei vechi pre (în loc de pe) în jurămîntul: Pre
crâs^ me! „Pe crucea mea!”
II.	Morfologice
1.	Preferința pentru pl. legumii „legume”.
2.	Formelor de genitiv și dativ ale substantivelor declinate cu art.
nehotărît li se preferă forme interesante cu ajutorul prepozițiilor de și la.
De exemplu :
— Guiji-%i dat merâli §el^°l
— La o^copWil sarde di la o țîgâgcâ.
— Guiji-^i vîndut iapa s^i sura6*.
— La niști lipoveni
3.	Articolul enclitic lui > U 3, de exemplu : S-o dus la mama drâculi.
4.	Prescurtarea vocativelor numelor de persoane și ale termenilor
de înrudire: Măi Col (Constantine!), măi (j-o! (Gheorghe !), măi Vast!
(Vasile !), măi Toâ! (Toadere !) Vârvâ! (Var vară !), Gali! (Calină) Gatri!
(să se observe că numele feminine nu sînt precedate de măi); lili „leliță !”,
badi „bădiță”, tatd! „tătucă !”, mamd! și chiar ma! „mămucă !”, unche
„uncheșule” etc.
5.	Formarea superlativului absolut nu cu ajutorul adverbului foarte,
ci cu ajutorul adverbului tari și strașnic. De exemplu : tari gini, țâri frumos
strașnic sus.
1 Cuvintele precedate de asterisc sînt atestate în Glosarul dialectului mărginean, de
E. Herzog și V. Gherasim.
2 în Marginea însă cuojâ (v. ALR 1I2, voi. I, h. 213).
3 în Marginea : plăgului, 6mulu[ (v. Emil Petrovici, Texte, punctul 386).
78
DIALECTOLOGIE
6.	Existența unor numerale cardinale ca : opdas fara Unu, șeptidă^
fara doi (comp. lat. undeoctoginta, duodeseptuaginta).
7.	Preferință pentru forma masculină a numeralului ordinal, chiar
cînd acesta determină un substantiv feminin (în toate situațiile). De
exemplu : N-ă^luuât șî ieu fimeii de-a doilea; m-ă^dus ș-a doilea uârâ;
ședi a doilea casa; a triilea uârâ m-o pris.
8.	Persoana II pl. a verbelor de conj. I se termină la prez. în-d|
(nu-d/i) : voi arăt, voi lucrât, voi îgcarcâț, voi aratâț.
9.	Verbul a lucra se conjugă la prez, ca în Ardeal: ieu lucru, hb lucri,
iei (i^) hlcrâ, ii (ieli) liicrâ.
10.	Verbele de conjugarea a IlI-a se conjugă la prezent indicativ
și conjunctiv pers. I și II plural, ca cele de conjugarea a Il-a, cu accentul
pe ultima silabă : fasem — faseț, merzem — merzeț, dîsem — dîseț, întor-
sem — întorseț (ca și tasem — taset, șîdem — șîdeț).
11.	Prezența locuțiunii adverbiale ca-ntr-asei$ cu înțelesul de ,,între
timp” și a adverbului iară în loc de iarăși (care nu se întrebuințează) x.
12.	Folosirea unei forme modale vechi, tipice (ăjvrut sa mor as-nuâpti
să mor astă noapte” ă vrut să ma-nnec „era să mă înec” — formă
cunoscută numai în Frătăuți.
13.	Nu sînt în uz, deși sînt înțelese, următoarele conjuncții, locu-
țiuni conjuncționale și corelative 2 : ci, însă, căci, sau, deci, așadar, prin
urmare, deoarece, din cauză că, deși, încît, cu toate că, astfel, totuși.
Sînt folosite, dintre coordonatoare: șî, nis, nu numa — da șâ
(copulative), da, ba (adversative), or (disjunctivă), di-aseie (concluzivă);
dintre subordonatoare: șî, că, dacă, di, ca sâ, pintru ca (și
puntrucâ), sindurea că ,,fiindcă”, dim prisină că, macâr că; dintre core-
lative: așa, tot așa, tot (în loc de totuși).
14.	Diversele pronume și adverbe relative, care introduc subordo-
natele, sînt prezente toate în vorbirea frătăucenilor : cari, sinf, si (și com-
pusele lor); cum, uni „unde”, îgcotro, cin (și compusele lor).
III.	Lexicale
1.	Cuvinte vechi, care în alte părți ale Moldo-
vei au dispărut, se pare, de mult. La începutul secolului
al XX-lea mai erau în Frătăuți unii bătrîni care susțineau că vorbesc
moldovinești (nu „romînește”, cum spuneau tinerii că vorbesc). Ei mai
foloseau cuvinte vechi, dintre care unele atestate și-n cronici, ca : di olâc
,,în fuga cea mai mare”, șalvir „pungaș”3, Sfeti (jlorgi, Sfeti Vasilf, Stra-
teniia, Probâjîli, Ispas (nume slavonești de sărbători), ocinâșe „rugă-
ciune” 4, bas-talbâr „șeful tîlharilor”. Generația imediat următoare mai
întrebuința — pînă pe la 1930 — cuvinte ca : vornic, vataman, a pozvoli
„a permite”, moscal „rus” ș.a. Și azi mai sînt în uz cuvintele : naft „gaz”,
1 în Marginea e întrebuințat (v. Em. Petro vie', Texte, punctul 386).
2 Ele erau socotite, mai de mult, vorbe domnești (adică „boierești”, „cărturărești”).
3 Cf. făcîndu-l șalvir cu două fețe, I. Neculce, op. cit., p. 393.
4 Arhaismul e în uz și în com. Pecenișca-Orșova : ocinășca, cf. Em. Petrovici, Texte, p. 4.
GRAIUL DIN FRĂTĂUȚI I-VECHI
79
di iznov „din nou”, di istuv „cu totul”, „total”, istrâvâ „risipă”, a istrazi
„a risipi” (ex. dizâba mai istrazești mișcarea), arsești (adv.) „așa cum se
ține arcul”, sâ himiii „se zăpăcește”) \ Verbul sâ himiii și subst. naft mai
opun oarecare rezistență. Restul trece pe-ndelete în rîndul arhaismelor.
2.	Cuvinte care în Frătăuți și împrejurimi
au alt înțeles decît acela pe care-1 au în restul
Moldovei: moș „bunic” (nu „unchi”), moșîcâ „bunică”, ugcheș
„unchi” (nu „moșneag”), mahlșâ „mătușă” (nu „babă”), cuminți „deș-
tept” (nu contrarul lui „neastîmpărat”), matigcâ „se pare că” (nu „mă
tem că”), sâ hrănești „se satură” (ex. m-ă hrănit, :munțamăsc și mulțamâsc).
3.	Bucovinisme (majoritatea împrumutate din ucraineană,
cîteva din polonă) : ★buntâțîii „răscoală” 2, *bondfa^ „bundă” (pieptar
scurt din piele de oaie, care se încheie într-o parte, nu în față), ^borosuc
„borangic”, „cîine mic și rău”, a costrușî „a sluți la tuns”, *cu dâica
„cu cerutul’^V^^ „cu sila, cu forța”, ^diprâs „de tot”, sortolit
„murdar de noroi”, *jaidâ „înfățișare”, ieșnițâ „scrob din ouă”, *goânțâ,
(în expresia fasoli goânțâ „fasole întregi, nefăcăluite”), *cu hăbăucă „cu
de-a sila”, sa horțaiești „se scarpină cu putere” (ex. : si ti horțaiești atîta5!),
lâtinâ „poreclă dată foștilor coloniști unguri”, ^harbâtâ ?)ceai”, a nohodi
„a îngrozi pe cineva, mai ales pe copii”, Tu ZaaZa „mulțime neorganizată”,
„pat de cazarmă”, șaicâ „gamelă”, a zatoni arunca la întîmplare
unducru ce se găsește apoi cu greu”, a sâ ruj di „a se juli”, a sprahui „a
prăfui” (ex. sini-o sprahuit lâptili^^ s^flic „căldare”, a sâ zagrai „a greși
cu vorba” (ex. : iârtâ-mâ, m-ă^zagrait șî ieu!), șarafân „jachetă de lînă,
femeiască” (cuvînt necunoscut peste apă, în Costișa), zambalic „leancă
nemțească, nerezistentă la frig”, țîbiic „chibrit” ș.a.
4.	Ardelenisme și m ar amur e ș e ni s m e, neuzitate,
cred, în altă parte a Moldovei, decît în aria lingvistică de care ne ocupăm :
parazol „umbrelă”, hibâ „defect”, *hasnâ „folos”, di zarâniii „de zărit”
(ex. nu videi om di zarâniii), *hohe'' „golan, derbedeu”, a pucluii „a prididi,
a răzbi”, a salui „a păcăli”, „a înșela”, o țîrucâ și o tîrucuțâ „nițeluș”,
*huc „ferfeniță” (ex. : huc s-alezi dig^cojocu ista),noa! și na (interjecție)
„ei” (ex. : na, amu încarc ieu câru șî pornesc la păduri ; Na, si sâ fac ;
Noa ia!; Noa hai!); dar&b „bucată”, grițâr „creițar, monedă de 2 bani”.
5.	Interjecții tipice vorbirii din Frătăuți și
împrejurimi: in! „ia” !, „ian !” (ex. : in tas! in dî dau!); inga!,
ina!, „iată!” (ex. : ina si n-o făcut fisorn-tu!).
6.	Marele număr de germanisme, înțelese azi numai de supra-
viețuitorii stăpînirii austriace, dar care odinioară circulau nu numai în
satele de pe cursul mijlociu al rîului Suceava ci în toate satele romînești
din fosta Austro-Ungarie, sînt pe cale de totală dispariție. Ele se referă
mai ales la administrația civilă și la armată. Din exemplele de mai jos,
unele sînt precedate de asterisc. Acestea sînt atestate pentru Marginea
1 Cf. I. Neculce, op. cit., p. 369 : De multă vreme sta hămeițC
2 Cuvintele precedate de asterisc sînt atestate în Glosarul dialectului mărginean de
E. Herzog și V. Gherasim.
3 Cuvîntul e pe cale sa dispară, deoarece azi bondășca nu mai e la modă.
80
DIALECTOLOGIE
(v. Glosarul dialectului mărginean de Eugen Herzog și V. Gherasim), dar
se folosesc, cum s-a spus mai sus, în toată regiunea, deci și în Frătăuți.
Exemple : a abrihtui „a instrui” și „a învăța minte pe cineva” (ex. te-oi
abrihtui ieu, n-ai grija !, din germ, abrichten), agiont ,,vice-primar (< Bei-
geordneter), aințvâi ,,repede” (eins-zwei), asîntâri „recrutare” (<Assen-
lierung), bahnet „baionetă” (< Bajonet), ★banhof, „gară” (< Bahnhof),
★befel „ordin” (< Befehl), *a beștelul „a comanda ceva prin poștă” ( < be-
■stellen), bițirc „district”, (< Bezirk), *bleah „tinichea” (< Blech), ★brif
„scrisoare” Brief), *bruțâc „sac de merinde” (< Brotsack), canoânâ
„tun” (< Kanone), canoner „tunar” (< Kanoniere), cobret „poliță” ( < Kopf-
brett), dah „acoperiș” (<Bach), decâ „pătură” (< Decke), dopâlrain
„coloană de marș” (< Doppelreihen), ★drot „sîrmă” (< I)raht), faflitictâr
„blestematule !” (< Verfluchter), fafliușnic „închizătorul” (< Versehhifi-
stuck), ★fană „drapel” (< Fahne), ★fârbă „culoare” (<Farbe), a farbui
„a colora” (< farbă + suf. ui), ★a Țasui „a încasa solda, simbria” (< fas-
sen), *fasut)c „încasare de bani” (<Fassung), felfebâr „plutonier” (<Feld-
■webel), a feliui „a lipsi” (< fehlen), ★fenic, „monedă de 1 ban” (< Pfen-
nig), ferticl „gata!” (<fertig\), ★fest „tare” (<fest), feșter „forestier”
(<Foerster), * feșter iță „soție de forestier” (< feșter + suf. -iță), ★fir
„sergent” (< (Zugs)fuhrer), ★forșîft „prescripție” (< Vorsclmft), forverț
„înainte” vorwărz), ★frâitâr „fruntaș” (<Gefreite), ★folvâltăr „admi-
nistrator” (< Verwalter), f^turâ „hrană pentru vite” (< Futter), ★frustice
„aperitiv” (< Fruhstuck), gifeht „luptă piept la piept, la baionetă” (< Ge-
fecht), giver harâus l „armele afară!” (<Gewehr heratis l), ★glianț „stră-
lucire, lustru” (<Glanz), ★grumbtic „carte funduară” (< Grundbuch),
★giriht „judecătorie” (<Gericht), ★guliș „gulaș, mîncărică” (<Gollasch),
★haptâcl „drepți!” (<habt Achtl), ★hiț „foc, căldură” (<Hitze), hof
„curte ” (e vorba de curtea moșiei fondului bisericesc, < Hof), lâitân
„(sub)locotenent” (< Leutnant), lengver „miliție teritorială, honvezi”
(< Landwehr), lioâfâ „patul puștii” (< Lauf), liuft „aer” (< Luft), mane-
gurâ „manevră” (< Manoever), minâjîii „hrana ostașului” (< Menage),
minâjîgeld „hrană în bani” (< Menagegeld), a neldui „a raporta”, „a anun-
ța” (<melden), obărlăitân „locotenent major” (< Oberleutnant), obârști
„colonel” (< Ober st), a pasui „a se potrivi” (< passen), pliat „loc” (< Platz),
poșofir „șef de post” (< Postenfuhrer), a putui „a curăți” (Cputzen),
ricțug „retragere” (< Buekzug), a rucui „a se încorpora” (< einrucken),
strujac „saltea de paie” (< Strohsack), șpațir „plimbare” (< Spazieren),
ștairânt „percepție” (< Steueramt), a stimul „a corespunde” (< stimmen),
șturm „asalt” (< Sturm), silfii „lopată” (< Schauffel), supițâ „capelă”
(< Keppi ^), tâulic „apt” (< tauglich), tranistrâ „raniță” (< Tornister),
țâeumpâc „împachetat, gata de plecare” (< Sack und Pack), ții „cătarea
puștii” (< Ziel), timbra „cameră”, „dormitor al ostașilor” (< Zimmer), ex. :
„Săsu nuâuâ o sunat,
Marș în timbra la culcat!” (versuri ostășești)
țug „ploton”, „tren”, „curent”, „gumilastic” (ex. pap&s cu țug „bocanci
cu gumilastic” (<Zug), turlei „înapoi” (cu acest cuvînt este îndemnat
calul să facă vreo cîțiva pași înapoi (< zuruck), țuxfir „sergent” (< Zugs-
GRAIUL DIN FRĂTĂUȚII-VECHI
81
fuhrer), vacmâistru „subofițer de jandarmi” (< Wachtmeister), va/Ub^c
„concentrare pentru mînuirea armelor” (< Waffenubung), vait ar „mai
departe” ( <weiter), vârtâ „santinelă, „pază” (< Warte), vașpont „re-
chiziție” (< Vorspann), zofort „îndată” (so/orZ), ^pâ „supă” (< Suppe),
zițîrcâ „exercițiu de luptă” (< Exerzieren) etc.
Există și calchieri ca : zuma(tâ)ti la opt „șapte și jumătate” (halb
acht), o sfert Za slF^pătru și un sfert” (ein Viertel auf funf) etc.
Peste 15—20 de ani, din acest noian de germanisme nu se vor mai
auzi în Frătăuții-vechi decît poate vreo cîteva vorbe : bleâh, ia !, a putui,
sufli Și țuric!
CONCLUZII
Vorbirea din Frătăuții-vechi este tipică pentru romînii de pe cursul
mijlociu al rîului Suceava. Ea face parte integrantă din graiul moldove-
nesc vorbit în nordul țării, dar prezintă unele particularități specifice
de ordin fonetic, morfologic și lexical: persistența unor fenomene fone-
tice vechi (ex. : pre < per), a unor forme morfologice (ca de ex. : ăjorut
sâ mor „era să mor”), a unor arhaisme (ex. a sa Mmiii) și, în fine, prezența
în lexic a multor ardelenisme, maramureșenisme, ucrainisme și, mai ales,
germanisme.
PROBE DE GRAI DIN SATUL FRĂTĂUȚII-VECHI
După cîte știu, pînă în prezent nu s-a publicat nici un text din
Frătăuții-vechi. De aceea voi da, în cele ce urmează, cîteva jocuri de copii,
cîteva versuri populare (strigături, cîntece), pe care mi le amintesc, și o
descriere a unuia din multiplele aspecte ale muncii locuitorilor : tăiatul
lemnelor în pădure și căratul lor acasă.
a)
1.	— In hornâr.
(sau rotâr, sau morar)
— Homâr
— Na gutunâr!
2.	— Cum ti k’âmă?
— Dor di dămâ.
— Cum ti strigă?
— Mămăligă.
— Cum ti tâiț?
— C-o pastâiț.
Jocuri de copii
3.	— Hâida rpătâ, rotilîțâ*
Ca și rpăta fără1 sk’tțâ!
4.	— Măi bai^ti, cucuiâtț,
Mină roata pi parâtț,
Dă pi pat.
Dă su pat,
Dă cu năsu . . .
5.	— Ița, ița, ița, ța!
Dinaintț donița!
Dinapăi pacornița!
1	Cînd cuvîntul e neaccentuat, se pronunță : fara, exemplu : opdas fara ănu.
6 - c. 1581
82
dialectologie
b) Strigături
1-	— U-țu-iă pi dpălu gol,
Câ ăireâsa n-âri țol
Șl i-a făsi Airilț
Ctn^a tăndi cînțlț
2-	— Istalant k’isâr ma doâri,
Șl1 cu^-aista dau mai țârii.
3.	— Bâte-o, bâte-o la papile 1
Câ disârâ ț-o adăc,
Da disârâ ca disârâ,
Da pi zoi di biinâ sâmâ î
4.	La pomînt cu tâlpa guâlâ,
Sâ sără dâma di^uâlâ 1
5.	— Stau Doiniși sâ sâ bâtâ
Pintr-o^tabu^ț di fatâ.
Staț, voiniS, nu va bat^ț,
Câ mai Usti^d^tabuidțl
6.	— Ibsâ drâcu dintr-o bortă
C-om papile șî c-o Subotâ I
7.	Asta-i Iple, ba nu-i lele,
Ba sâ-i daj. sâ-i ere pi k’elș !
8.	— Ltlț cu Subâtț nuâuâ
S-o scapât intr-amînduăuâ !
9.	— Hai și tu, șî tu, șt tu,
Șt badica, saracă !
10.	Lele âlbâ căm^ti câșu
Sâ iubești cu nanâșu !
11.	Lelița cu prizitpări*
Impli câsa di putgâri!
Paharul cu floriSelț,
Cum te-r be băzâli mșli !
Paharilu cît o^cuț
Cinsti pu} la gilrâ, nu-i.
2.	Băcurâ-ti, soacră mări!
Ț-o vinit k’eptanatuârț
Șî t~e k’eptanâ cu drag
C-o bucâ di lemn di fag !
3.	Ș-ai vinit și adi șt mini
Tot cu șîpușoâri plini
Ș-atila m-ai Sahaitu3
Pînă si m-ai Saluitu*.
Tu cinț noâpte pi la ppârtâ,
Jeu cu mina pi covâtâ.
4.	La catânț târi-ț gini,
Sini mșrzi nu mai vinț.
1 Aici conjuncția și nu e copulativă,
\ prigitoare = fotă.
3 a sahai = a insista, a bate la cap,
4 a salul = a păcăli, a înșela.
c) Cîntece
La catâni m-o luuâtu
Pășea îm mină n-o dâtu.
5.	Frăndâ verdi șî unâ
N-am^a trai cît lumea
De-ș trai vo dt, vo duâuâ
Sâ va las lumăța vuâuâ.
6.	— Hai, Ileânâ, la prășit î
— Văliu, rău m-â^bolnazit
— Hai, Ileânâ, la baiit 1
— Parc-o țirâ n-o treacăt
7.	Sarâcu barbâtu ăeu 1
Țel mus^ști șt ieu beu.
Iei musești la țapinâ,
Șî ieu beu cu o veSinâ.
lei musești la butăS,
Șt ieu beu cu doi haidăs.
ci adversativă.
a stărui.
GRAIUL DIN FRĂTĂUȚII-VECHI
d) Munca în pădure
Mugea îm păduri, la lemni di foc șî la butâs, nu-i tucma ușoârăr
alte pi vrâmi di iarna. JDâua ti mai îqcaldAști, câ lucri, da noâptș-i tari greu,
câ pîn-acâsâ nu ti pot duși, câ-idipârti șî dAua-i scurta, șî di dornit trebi
sâ dorn macâr o liră, c-âpi a duda-da nu iești nis di dama uaulor. Vai
di somnu sala! ît)-coliba di setinâ di brad, n-ar si tdcma rău, daca nu
s-ar tok’i omatu sup tini șî daca n-ar sufla vintu din tăti pârțîli. Da așa
nu-ț ticnești, macar că tătâ noaptș ârdi focu i^ușa colibi șî tovârâșu tău
dri grija sâ tot puii lemni pi foc, sâ nu sâ stîrjgâ. S-apropWiii șî dihăniili
cîte-odâtâ, da i&li sâ can tem di foc. Dâcâ n-ai de-o tîmpldri foc șî ved
lăpu vinind spri colibă, dpi iei seresteu într-o minâ șî cu Seilantâ bat c-o^socân
or c-o^topor i^seresteu. Sâ ved neta cum fâzi lupu! lei nu podti sufiri
așâ hâiit.
Dăua n-avem vremi di hodinâ : tăiem copdsi cu ăeresteili, îi corațîm
di crez cu topudrâli, fasem di^faz și cârpind lodvh Lodvili li clituimi^stijîn^
di doi cubis, di pâtru cubis, or di opt cubis șî iâli stau așd pînâ sâ usdcâ
ș-dpâi vin șî li cumpără puntru foc șî li cârâ acasă. Osamă di uâmin^
musesc la făcut butus di brad. Aidsta-i murjcâ mai gri. Zicoveni (Vicovenii),
strajini șî gelcâni (bilcanii) sâ prisep mai gini dicît a noștri la mtigca iasta.
Tătâ vreme îi ved cu țapina pi dmâr, cu tdșca di Weli arsești șî cu toporâșu
la șold. Ii dtjmurjca iâsta-ș agonisăsc pinea.
Cîn-îi zer di crapă limnili șî pocnești drânița di pi casă ca di^istol,
sâ timplâ dt-gheâțâ șî mîgcdrea din trăistuță șî trebi s-o tai cu toporu. Dâcâ
ai^ d^urs di mămăligă cu brîndâ, îl pui pijarâtic șî iei sâ-gcaldești șî brînda
sâ tolc’iști ș-o mîtycâri, mai bună c-aiâsta nu gasăști. Numa nu strică ’sâ
ai în trâistâ ș-o^șîpușor di holercă. Holercuța sardea îgcaldești pi om șî-i
dizmorțeșți solânili.
La carat Ișmni dim păduri dusem cu săniili mai mult uâmin^
deodată, fișticari cu saniia lui, ca să sim tăt, gramazoâră, de-o*tîmpldri
ca ni iesâ-nnainti vo haita di luplc^. Ni sculăm hăt di noâpti, ca sâ ni prindă
dimineâța îm padâri. îgcarcâtu-i mai greu, câ lodvili trebi sâ li car i^spdti
tâcma dim pârlii, uni n-azuz cu sâniia șî nis nu ti pot bagă cu câii^Dăpa
sș-i satluît ginj saniia cu lâmni, o pornești spri casă, da sâ baz gini di
sâmâ să nu ti-ntre^ pi drum cu băutură, c-âpi adorn șî-ggeț pîn-acâsâ.
CRONICĂ
ACTIVITATEA LINGVISTICĂ ÎN PRIMUL TRIMESTRU
AL ANULUI 1960
în cadrul activității lingvistice din primul semestru al anului în curs, disciplinele cele
mai bine reprezentate au fost fără îndoială fonetica și dialectologia; e suficient să amintim:
Fonetică și dialectologie, voi. II, red. resp. acad. Al. Rosetti, Editura Academiei R.P.R.,
1960 și Recherches sur les diphtongues roumaines, publie par A. Rosetti. București-Copen-
haga, 1959.
Unele studii de fonetică din volumul al II-lea al culegerii Fonetică și dialectologie reiau
problemele care au format obiectul cercetărilor și discuțiiloi’ contradictorii din ultimii ani, rela-
tive la existența, în plan fonetic sau fonologie, în sistemul limbii romîne a consoanelor dure și
moi, rotunjite și nerotunjite și, în raport mai mult sau mai puțin direct cu aceasta, problema
diftongilor limbii romîne.
Desfășurarea cercetărilor și evoluția opiniilor unora dintre participanții la discuție
pot fi urmărite în celălalt volum amintit mai sus, Recherches sur les diphtongues roumaines,
în care sînt republicate cîteva dintre lucrările mai vechi ale unor lingviști romîni și străini con-
sacrate acestor probleme. Despre discuție ca atare, cititorul își formează o imagine oarecum uni-
laterală, deoarece toate studiile publicate susțin, cu unele deosebiri destul de importante de la
cercetător la cercetător, același punct de vedeie. Punctul de vedere opus, susținut în primul rînd
de acad. E. Petrovici, e prezent doar indirect prin referirile, ce e drept, de multe ori foarte ample,
care se fac în cursul articolelor la lucrările d-sale. Problema existenței consoanelor dure și moi,
rotunjite și nerotunjite în limba romînă constituie obiectul a două articole mai vechi, republi-
cate în romînește, ale lui N. I. Dukelski Cercetare fonetică experimentală asupra palatalizării și
labializării consoanelor romînești și Metoda substituirii sunetelor în fonetică (fragment) și al arti-
colelor Un fonem sau două foneme'7 în legătură cu fonemele consonantice bemolate, semnat de
acad. E. Petrovici și P. Neiescu, și Cu privire la i final în limba romînă de V. Șuteu. Folosind
mijloace de cercetare moderne, foarte precise (roentgenogramele, înregistrarea pe peliculă cine-
matografică sau pe bandă de magnetofon), cercetătorii au obținut rezultate care sînt interpre-
tate în mod diferit. Astfel acad. E. Petrovici și P. Neiescu socotesc că „așa-numitul u scurt
final” ca și „i scurt final” nu reprezintă deci! ,,marca de corelație a seriilor consoanelor bemo-
late, diezate. . .k< (p. 57), in timp ce V. Șuteu ajunge la concluzia că -i este ,,un sunet indepen-
dent”, care „nu diferă în mod esențial de i silabic” și care „ca fonem. . . are un rol bine deter-
minat în limba romînă”, raliindu-se celor susținute într-o scrie de studii anterioare de acad.
Al. Rosetti, A. Avram și Em. Vasiliu.
ACTIVITATEA LINGVISTICA ÎN PRIMUL TRIMESTRU AL ANULUI 1960
85
N. I. Dukelski, urmărind problema consoanelor labializate și a celor palatalizate
într-o poziție diferită, și anume la inițială, distinge consoanele k și k', care constituie foneme dife-
rite, de consoanele p, p' și /, f, care trebuie considerate ca variante ale aceluiași fonem.
O problemă teoretică constituie obiectul articolului acad. Al. Rosetti, Asupra clasificării
fonemelor semivocale (sau semiconsoane).
Un aspect al problemei distribuției fonemelor consoane în limba romînă e discutat în
articolul Grupuri consonantice la junctura morfemelor sufixate de Em. Vasiliu.
Cercetarea semnată de T. Slama-Cazacu și Al. Roceric, Statistica fonemelor și valoarea
experimentului de predicție, pune în lumină limitele și neajunsurile experimentului de predicție
imaginat de C. E. Shannon ca metodă de calculare a entropiei unei limbi. Viciile experimentului
constau în faptul că nu se ia în considerație factorul „sens”, care are un rol foarte mare în feno-
menul de predicție și în neglijarea caracterului particular al experienței, ale cărei rezultate depind
în mare măsură de „subiect”.
Dacă mărirea numărului experiențelor cred că elimină efectele acestui ultim neajuns
(experimentul urmărește obținerea unor rezultate statistice), celălalt viciu al procedeului semna-
lat de articol pare mai greu de evitat.
La baza criticii experimentului stau observații și interpretări de ordin psihologic dato-
rate uneia din cele două autoare, T. Slama-Cazacu, cunoscută printr-o serie de cercetări în care
abordează diferite probleme de psihologie a limbajului, reluate într-o lucrare de ansamblu apă-
rută tot în această perioadă : Limbaj și context, Editura științifică, București, 1959.
Cuprinzînd material oferit de numeroase cercetări lingvistice și medicale (de psihopato-
logie) și rezultatele a numeroase experimente personale interesante, lucrarea aceasta este o sin-
teză instructivă și plină de sugestii atît pentru lingviști cît și pentru psihologi, constituind tot-
odată și un bun îndrumar bibliografic.
Problema principală a cărții este problema contextului, a importanței acestuia pentru
diferite manifestări de limbaj (în limbaj autoarea cuprinde cele mai variate mijloace de comunicare
dirijată, intenționată, între oameni: vorbire, gest, diferite simboluri și semnale ele.). Oprindu-se
mai îndelung asupra vorbirii articulate, autoarea, care concepe contextul într-un mod foarte
larg (distinge contextul lingvistic, contextul explicit: gest etc., implicit: situație etc.), pune In
evidență importanța acestuia pentru faptele de limbă, trecînd aproape insesizabil de la ansam-
blul lingvistic, care se ierarhizează pe mai multe trepte, la context în sensul cel mai larg. Dacă;
nu se poate nega rolul pe care îl are contextul (conceput chiar în cel mai larg sens) pentru înțe-
legerea unei comunicări sau influența acestuia asupra modului de organizare a materialului
lingvistic al comunicării, delimitarea netă între contextul lingvistic și cel oarecum exterior este,
cred, esențială pentru lingvist. Tocmai această delimitare asigură lingvisticii posibilitatea d^
a-și preciza, de a-și contura obiectul de cercetare.
Studiile de dialectologie reflectă dezvoltarea pe care au cunoscut-o în ultimele decenii
cercetările din acest domeniu : predomină numele de tineri cercetători, unele articole sînt rodul
unor recente cercetări pe teren.
Cele mai multe din articolele din al II-lea volum de Fonetică și dialectologie discută pro-
bleme de fonetică, G. Ghițu, Consoana muiată ri tn graiurile limbii romine, T. Teaha, Fonetisme
vechi in graiul din Bihor, Gh. Bolocan, Observații asupra grupurilor consonantice în graiul bulgar
din comuna Brănești, VI. Drimba, Aspecte din fonetica găgăuză. Tratarea problemelor diferă
ca punct de vedere și ca metodă. Unele articole depășesc prin preocupări, cum se vede și din tit-
luri, limitele dialectologiei romînești. Cercetările consacrate dialectelor altor limbi urmăresc mai
ales influența exercitată asupra limbii unei comunități mici de o populație mai numeroasă cu
care vine în contact. în această categorie se încadrează și Cercetări lingvistice la o familie de țigani
de A. Avram.
86
CRONICA
Lexicul e prezent prin : Termeni pentru denumirea tifosului (pe baza ALR) de V. Russu și
încercare de cercetare statistică asupra unor metafore din AIS și ALR de M. Sala. Dacă în primul
studiu se procedează tradițional, în cel de-al doilea se aplică metode noi de cercetare : autorul
urmfrcște paralel în două limbi romanice același fenomen lingvistic, prelucrînd apoi statistic
datele obținute. Concluziile la care ajunge, interesante, pai însă, datorită caracterului lor de
caracterizare generală, insuficient susținute de faptele, foarte paiticulare, pe care se bazează
articolul.
O problemă de gramatică consțituie obiectul studiului Funcțiile prefixelor verbale de ori-
gine slavă în dialectul istroromin de G. P. Klepikova. Lucrarea lingvistei sovietice ilustrează
printr-un exemplu elocvent linia divergentă a evoluției istroromînei. Interesantă, mai ales prin
implicațiile de lingvistică generală, e comparația cu meglenoromîna. Pare curioasă însă condițio-
narea existenței categoriei gramaticale a aspectului într-o limbă prin exprimarea ei cu ajutorul
prefixelor și sufixelor : se afirmă că în meglenoromînă nu se poate vorbi de o categorie gra-
maticală a aspectului, deoarece aspectul nu este exprimat decît prin prefixe. O asemenea limitare
surprinde, avînd în vedere faptul că posibilitățile de exprimare ale unei categorii gramaticale
sînt destul de largi și pot varia de la un idiom la altul.
Atlasul lingvistic e prezent nu numai prin articolele elaborate pe baza materialului
pe care îl oferă, dar și prin ampla și minuțioasa discuție pe care o prilejuiește lui G. Istrate.
Elaborarea de atlase lingvistice rămîne permanent în centrul preocupărilor dialectologilor romîni*
în ultima vreme se discută chestionarul pentru Noul atlas lingvistic pe regiuni. Detalii asupra
acestei probleme pot fi găsite în articolul Noul atlas lingvistic romîn, semnat de Gr. Rusu și I. Stan
și publicat în nr. 1/1960 al revistei Tribuna.
în activitatea acestui prim trimestru al anului a fost prezentă și lingvistica matematică-
A avut loc Conferința de automatizări, în cadrul căreia s-au discutat unele probleme de traducere
mecanică și de utilizare a matematicii în studiul limbii. Un aspect al prelucrării materialului
lingvistic romînesc în vederea traducerii automate a constituit obiectul comunicării Programul
principal și verbul în traducerea automată, prezentate de E. Domonkoș. Autoarea a folosit, ca punct
de plecare pentru pregătirea verbului pentru mașină, clasificarea verbelor elaborată de acad.
Gr. C.Moisil. Principiile acestei clasificări au fost expuse de acad. Gr.G. Moisil la Conferința de auto-
matizări unde a fost prezentată și o altă clasificare, care pleacă de la aceasta, dar se bazează pe
alte principii, elaborată de P. Diaconescu. Cele două cercetări urmează să apară în SCL, nr. 1 și 2.
La Institutul de lingvistică din București a fost prezentat de A. Avram un referat despre
importanța acordată lingvisticii matematice în Uniunea Sovietică. Cu ocazia călătoriei sale de
studii în U.R.S.S., A. Avram a putut constata amploarea pe care au luat-o în această țară cerce-
tările de lingvistică matematică, în care sînt antrenate numeroase institute de cercetări ( de
matematică, de fizică, de lingvistică) și institute de învățămînt superior (Institutul pedagogic
de limbi străine din Moscova, Universitatea din Leningrad, din Gorki sau din alte cenți e culturale
ale țării).
Problemele urmărite și metodele de abordare a problemelor sînt foarte variate. Astfel,
prelucrarea materialului lingvistic pentru traducerea automată, care e problema cea mai cer-
cetată, se face fie pentru traducerea directă dintr-o limbă în alta (la Institutul de mecanică
fină și tehnica calculului al Academiei de Științe a U.R.S.S. s-au elaborat algoritme binare:
anglo-rus, chinez-rus, japonez-rus, german-rus), fie pentru traducerea cu ajutorul unei limbi
intermediare (la Laboratorul experimental de traducere mecanică de la Universitatea din Lenin-
grad se lucrează la alcătuirea acestei limbi intermediare — partea de morfologie fiind deja ter-
minată).
Dezvoltarea cercetărilor de lingvistică matematică presupune mărirea numărului de
specialiști, de aceea problemele lingvisticii matematice au fost introduse în învățămînt: s-a creat
ACTIVITATEA LINGVISTICA IN PRIMUL TRIMESTRU AL ANULUI 1960
87
o secție de traducere mecanică și lingvistică matematică la Institutul pedagogic de limbi străine
din Moscova, a funcționat un seminar de lingvistică matematică la Facultatea de filologie din
Moscova, altul în cadrul Universității din Leningrad.
Apar de asemenea în număr destul de mare publicații consacrate acestor probleme.
La invitația conducerii Institutului de lingvistică din București, într-o ședință specială,
ing. Ed. Nicolau a expus principiile de funcționare a mașinilor de tradus, iar S. Marcus, lector
la Facultatea de matematică, a făcut o prezentare generală a diferitelor modalități în care se
manifestă tendința de a aplica matematica în lingvistică, de a studia limba cu ajutorul metodelor
matematice.
Ședința s-a încheiat cu o prezentare a problemelor traducerilor automate discutate în
publicațiile sovietice, făcută de V. Rudeanu.
Interesul pentru cercetările de lingvistică matematică s-a manifestat și la Universitatea
C. I. Parhon, în cadrul cercurilor științifice studențești. La Facultatea de matematică, pro-
blemele acestei discipline constituie obiectul Cercului de analiză matematică, condus de S. Mar-
cus ; la Facultatea de filologie, la Cercul de limba romînă, a fost prezentată comunicarea studen-
ților S. Golopenția și Pavel Toma Statistica și stilurile limbii.
Problema cultivării limbii, care pare a preocupa tot mai multă lume, este prezentă în
publicațiile din această perioadă mai ales sub aspectul ortografiei. Astfel N. Mihăescu discută
în Informația Bucureștiului, nr. 2056, la rubrica Limba noastră (rubrică care are în ultima vreme
o apariție destul de neregulată), cîteva din situațiile pe care ortografia actuală le rezolvă recur-
gînd la principiul gramaticii; prof. I. Popescu face în Luceafărul (nr. 3 (38)/1960) unele reco-
mandări privind predarea ortografiei la clasele VIII —X. Aspectele propuse spre discutare sînt
bine alese, iar indicația de a aborda problemele de ortografie pornind de la gramatică, foarte
prețioasă, așa încît articolul va constitui un ajutor eficace în procesul deprinderii în școală a unei
scrieri și a unei vorbiri corecte, deprindere care reprezintă un deziderat formulat în ultima vreme
de profesori și de elevi (v. de exemplu, D. Păcurariu, Pregătirea viitorilor studenți, în Gazeta lite-
rară, 6(308)/1960 și darea de seamă asupra consfătuirii redacției Luceafărul cu profesorii și elevii
din orașele Craiova și Ploiești, în Luceafărul, 5(40)/1960).
în aceste condiții, apariția îndreptarului ortografic, ortoepic și de punctuație, anunțat de
mai multă vreme, a fost primită cu mult interes. Această lucrare reprezintă de fapt o reeditare
a Micului dicționar ortografic (ed. II, 1954) a Dicționarului ortoepic (1956) și a îndreptarului de
punctuație (1956) și e alcătuită din două părți net diferite : a) expunerea normelor și b) indicele
de cuvinte. în prima parte normele ortografice și cele ortoepice sînt prezentate împreună, fapt
justificat prin relația existentă între cele două categorii de norme, pe cînd normele de punctuație
constituie un capitol aparte.
Partea consacrată normelor ortografice și ortoepice reprezintă de fapt o formă ceva mai
dezvoltată a Micului dicționar ortografic, care își depășea nejustificat limitele, conținînd un mare
număr de indicații cu caracter normativ ce nu priveau ortografia. Din această cauză normelor
ortoepice li se acordă mai puțină atenție și importanță. De multe ori ele au fost completate doar
prin adăugarea formulei și se pronunță. (Formularea se scrie și se pronunță întrebuințată
în îndreptar este greșită deoarece inversează raporturile dintre ortogiafie și ortoepie : se știe că
scrierea notează pronunțarea literară). Alteori formularea nu arată clar dacă norma privește orto-
grafia sau ortoepia — vezi, de exemplu, § 7, p. 27 : ,,Dintre formele paralele străin — strein,
creăm — creiem, sînt considerate literare străin și creăm”. (Nici din indice nu aflăm clar dacă se
recomandă pronunțarea cream, creind, așa de nefirească pentru limba noastră).
Față de Micul dicționar ortografic, îndreptarul cuprinde unele capitole noi cum sînt cele
privind scrierea numelor grecești și latinești sau capitole sensibil dezvoltate ca cel în care se dis-
88
CRONICĂ
cută scrierea cu majuscule' sau cele privitoare la scrierea cuvintelor compuse și la transcrierea
numelor și cuvintelor din limbile care folosesc alfabetul chirilic. Mult îmbogățit e și indicele de
cuvinte.
Lucrarea este și în forma actuală destul de greu de folosit, pentru că nu se stabilește o
relație clară între norme și principii. Principiile sînt formulate și explicate (poate insuficient)
într-o parte a lucrării (p. 18 — 22), iar normele sînt înșirate separat, începînd de la p. 26. Prezen-
tate astfel, ele par cu totul arbitrare și ca atare cer să fie însușite mecanic. Așa cum e alcătuit,
îndreptarul e util mai ales pentru cei cărora (elevi, studenți) li s-au explicat diferitele norme,
decît celor care ar vrea să se lămurească singuri și care sînt totuși cei mai mulți.
Preocuparea față de predarea limbii în școală este prezentă nu numai sub aspectul
ortografiei, ci și sub aspectul gramaticii. Și dacă inițiativa de a discuta aceste probleme în publi-
cații de mare circulație, ca Luceafărul, Contemporanul etc. e foarte nimerită și utilă, e însă, în
același timp, și plină de riscuri și foarte angajantă. E necesar ca articolele de recomandare, de
indicații metodologice să fie foarte atent controlate sub raport științific, pentru ca diversele
publicații să nu răspîndească erori care, datorită prestigiului publicației, respectului pe care îl
inspiră textul tipărit, să poată induce în eroare învățători și profesori din diferite colțuri ale țării.
Lipsă de grijă și de răspundere s-a dovedit prin publicarea în Luceafărul (nr. 3(38)
și 4(39) din acest an) a articolului prof. loan Dumitru, Analiza gramaticală și stilistică, în care,
pe lîngă unele observații interesante, se strecoară și grave greșeli de analiză gramaticală. în fraza
Foarte bine că s-a nimerit să aibă atîtea calități, autorul consideră că propoziția principală Foarte
bine e eliptică de subiect și de predicat, deși continuă spunînd că ,,e urmată de două subordonate
subiective” (de fapt numai prima subiectivă e subordonată direct principalei, constituind subiectul
acesteia).
Foarte bine e, după opinia autorului, în acest context, ,,o interjecție a cărei funcție sin-
tactică (? !) ii imprimă și rolul de propoziție principală în frază”.
Interesul pentru cultivarea limbii, de care vorbeam mai înainte, se manifestă și prin corec-
tările și discuțiile purtate în multe cazuri de nelingviști — și pot cita de exemplu în Contem-
poranul : Agramatism (nr. 2/621), A scrie și O prefață haotică (nr. 8/697). Cîteva articole sînt con-
sacrate examinării, mai ales sub aspectul corectitudinii, a limbii critice literare : D. Isac, Acce-
sibilitatea criticii (și accesibilitate sună cam barbar !), în Tribuna, nr. 7/1960 sau D. Solomon,
Critica stilului, în Gazeta literară, nr. 7(309)/1960. (Și nu e decît un an de cînd un articol, în care
se discutau unele incorectitudini din textele de critică literară, publicat în Limba romînă, stîrnea
violente proteste !).
în ceea ce privește limba operelor literare, profesorii și elevii își exprimă dezaprobarea
față de violențele de limbaj care apar în lucrările unora dintre scriitorii noștri altfel foarte apre-
ciați — vezi de exemplu : C. Călin, Scriitor ii și elevii, în Gazeta literară, nr. 6(308)/1960 sau darea
de seamă citată mai sus asupra consfătuirii redacției revistei Luceafărul cu profesorii și elevii.
Destul de numeroase au fost în această perioadă articolele consacrate problemei tradu-
cerilor — în Gazeta literară : I. Fischer, O traducere necorespunzătoare (în nr. 2(304)/1960), A. Lam-
brino, Limbă și tipic lingvistic (în nr. 3(305)/1960); în Tribuna : Lidia Bote, Ronsard în romi-
nește (nr. 7/1960). Asemenea discuții contribuie la îmbunătățirea calității traducerilor, care de
altfel s-au ameliorat foarte mult în ultimii 10 — 15 ani, datorită exigenței și atenției care se acordă
acestui aspect al beletristicii.
VALERIA GUTU-ROMALO
CRITICA și bibliografie
Istoria Țării Romînești de la octombrie 1688
pînă la martie 1717. Cronica Anonimă
Ediție întocmită de Constantin Grecescu. București,
Editura științifică, 1959.
Este unanim recunoscut că limba textelor
romînești din secolul al XVIII-lea a fost mai
puțin studiată decît limba secolului al XVII-
lea, și mai cu seamă a celui de-al XVI-lea. De
aceea publicarea cronicilor de acum două
veacuri reprezintă un ajutor important nu
numai pentru istorici, ci și pentru lingviști, fi-
lologi și istorici literari.
Cu cîteva luni în urmă, a apărut în Editura
științifică Istoria Țării Romînești de la oc-
tombrie 1688 pînă la martie 1717, sub îngrijirea
istoricului Constantin Grecescu, operă cunos-
cută, în istoria literaturii romîne vechi, fie
sub numele de Memoriile lui Radu Popescu,
fie sub cel de Cronica Anonimă, ultimul
nume fiind pus în subtitlul ediției de care ne
ocupăm. Adăugarea subtitlului nu e o simplă
chestiune de tradiție, ci exprimă părerea lui
C. Grecescu, că „pe baza datelor ce ne stau la
îndemînă nu știm cine e autorul care a pre-
lucrat cele două fragmente din Viața lui
Constantin Brîncoveanu și din Istoriile lui
Radu Popescu pentiu a da această Istorie”
(p. XXXVII).
Lucrarea este prefațată de Dan Simonescu,
care arată, printre altele, că această ediție
pune la îndemînă cercetătorilor, cadrelor di-
dactice și studenților un izvor foarte prețios
de informații atît din domeniul istoriei patriei
noastre, cît și din domeniul istoriei universale,
pe care pînă la ediția de față le puteau afla
cu greutate, incomplete și deformate, numai
din ediția chirilică, lacunară și cu greșeli de
transcriere din 1847 (p. V).
în prefață se scot în evidență faptele mai
importante din Istorie, cu privire la situația
internă a Țării Romînești, la istoria univer-
sală, ultimele date fiind mai numeroase decît
în alte cronici romînești. Se fac de asemenea
unele considerații asupra valorii literar-artis-
tice a cronicii, pe care N. Cartojan o socotește
drept „cronica cea mai frumoasă ca factură li-
terară” (Istoria literaturii romîne vechi, voi. III,
Bicure?ti, 1934, p. 254).
în ce privește paternitatea cronicii, Dan
Simonescu socotește ca autor „un boier din
apropierea lui Constantin Brîncoveanu, adept
al politicii de duplicitate a domnitorului”
(p. XI). Așadar Dan Simonescu și Constantin
Grecescu sînt de partea lui C. Giurescu,
primul care a contestat ca autor al cronicii
pe Radu Popescu, așa cum susțineau I. G.
Sbiera și N.Iorga.
în prefață se analizează, printre altele,
atitudinea de clasă a autorului cronicii, expo-
nent al intereselor feudale. Rareori acesta se
ridică deasupra mentalității medievale, ca
atunci cînd reflectează asupra tendințelor de
expansiune teritorială ale habsburgilor, spu-
nînd : „cel ce gîndește să-și răscumpere patria
*90
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
lui din robia tirănească, întîi trebuie să caute
folosul cel de obște”. Deci binele social trebuie
pus înaintea guvernării tiranice (p. XV).
Dat fiind caracterul istoric al prefeței, ar fi
fost bine ca autorul ei să arate dacă e de acord
sau nu cu presupunerea făcută de C. Grccescu,
după care această cronică ar fi fost redactată
In jurul anului 1739 și nu între anii 1709 — 1711,
1716, cum susținuse C. Giurescu.
Editorul cronicii își întemeiază ipoteza pe
un anumit fapt istoric oglindit în cronică și
anume cucerirea de către ruși a cetății Azo-
vului, care a fost pierdută la 1711, dar e cîști-
gată din nou și definitiv în 1739, prin pacea
de la Belgrad. Despre acest fapt se spune în
Istorie :,,și așa luînd cetatea și băgînd Moscali,
Cazaci de ai lor, o țin” (subl. n.). Precizarea
,,o țin” s-ar referi, după G. Grecescu, la
epoca de după cîștigarea definitivă a cetății,
adică 1739. Dar acest cuvînt s-ar putea tot
atît de bine referi și la epoca anterioară anului
1711, deoarece Azovul a fost cucerit încă din
1696. Din cronică nu reiese că referința pri-
vește cucerirea definitivă a cetății. Autorul
anonim al cronicii putea foarte bine să noteze
că rușii țin Azovul și în anii 1709, 1710 și
chiar 1711.
Nici celălalt argument invocat de Grecescu
nu ni se pare convingător, și anume că autorul
Istoriei n-a putut folosi ca izvor cronica mavro-
cordătească compilată de Radu logofețelul de
divan decît după 1729.
E greu de susținut de asemenea că „dife-
rența de stil” dintre Istorie și cronicile lui Gre-
ceanu și Radu Popescu e atît de mare îneît
constituie o dovadă că aceste opere nu sînt din
aceeași vreme.
★
Istoria Țării Romînești de la octombrie 1688
pînă la martie 1717 a fost publicată pentru
prima dată dc N. Bălcescu în „Magazin istoric
pentru Dacia”, t. V, 1847, p. 93 — 183, după
un manuscris incomplet. în 1906, N. lorga pu-
blică textul în continuare în „Studii și docu-
mente”, voi. III.
Autograful acestei cronici a rămas pînă azi
necunoscut. Este meritul incontestabil al lui
C. Grecescu de a fi identificat acum mai bine
de două decenii trei manuscrise cuprinzînd
Istoria Țării Romînești, iar în 1939, și manus-
crisul folosit de N. Bălcescu. în 1949, cînd a
luat ființă Muzeul Romîno-Rus, a descoperit
și al cincilea manuscris.
Pe baza lor a fost pregătită ediția de față,
prima ediție științifică a Istoriei Țării Romî-
nești. „Nu intenționăm, publicînd această
ediție — arată C. Grecescu — să facem un
studiu exhaustiv pentru toate problemele de
ordin documentar, literar etc. Preocuparea
principală a fost stabilirea textului și ’a scopu-
lui lucrării” (p. XXXVIII).
în „Introducere”, G. Grecescu acordă un
loc important descrierii manuscriselor, indi-
cîndu-se, pe lîngă caracteristicile formale, și
conținutul lor. Manuscrisele fiind miscelanee,
se indică pagina din manuscris (în afară de
cel de la Muzeul Romîno-Rus) cu care începe
textul Istoriei.
C. Grecescu a folosit ca manuscris de bază
(B) pe cel utilizat și de Bălcescu și care se gă-
sește în Biblioteca Filialei din Cluj a Acade-
miei R.P.R., fond Blaj, sub cota 53. Acest
manuscris a fost socotit „pierdut” timp de
aproape un secol. Este curios faptul că nici
Ștefan Manciulea, nici N. Comșa, care au
descris manuscrisele romînești de la Blaj, n-au
reușit să facă legătura dintre acest manuscris
și cel publicat de Bălcescu. Acest lucru a fost
făcut de G. Grecescu.
Nu se arată însă, mai pe larg, în Intro-
ducere, de ce s-a folosit ca bază a ediției acest
manuscris și nu altul, motivîndu-se doar că
„are un text cu mai puține greșeli, ceea ce de-
notă că a fost copiat cu grijă și n-a avut multe
copii înainte” (p. XXVII).
Alte trei manuscrise se găsesc în Biblioteca
Academiei R.P.R. sub cotele 3441 (A), 441 (S),
3417 (L). în sfîrșit, al cincilea se află la Muzeul
Romîno-Rus din București, sub cota 718 (SJ.
N-am avut posibilitatea să cunoaștem ma-
nuscrisul aflat la Cluj. în schimb, am cercetat
celelalte patru manuscrise, pe care le-am com-
parat cu ediția publicată.
Trebuie subliniat că C. Grecescu a reușit
să stabilească raportul dintre aceste mânu-
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
91
scrise, pe baza conținutului și a datei indicate
de copiști. Manuscrisele A și B însă n-au nici
un fel de indicații asupra copiștilor sau a pose-
sorilor. Desigur că nu numai conținutul este
un indiciu pentru a stabili raportul dintre
manuscrise. Comparînd de exemplu A și L
ne putem da seama că primul e anterior și din
alte motive : felul hîrtiei, caracterul literelor
chirilice și folosirea lor etc.
Editorul reușește să demonstreze că la baza
acestei cronici au stat, în special, două izvoare
și anume : Viața lui Constantin Vodă Brinco-
veanu de Radu Greceanu și Istoriile domnilor
Țării Romînești de Radu Popescu. în acest
scop, se pun față în față diferite pasaje din
aceste lucrări, ca de exemplu chemarea lui
Brîncoveanu la Adrianopol în 1703.
în ultima parte a interesantei Introduceri,
C. Grecescu, compară textul Istoriei Țării Ro-
mînești publicat în „Magazin istoric pentru
Dacia” cu manuscrisul respectiv. Am con-
fruntat și noi cele două lucrări și am ajuns la
aceeași concluzie ca și Grecescu, că „repro-
ducerea din Magazin e satisfăcătoare”, aș
spune chiar bună, deși cuprinde unele nepotri-
viri. Pe lîngă cele semnalate de Grecescu mai
adăugăm (pentru p. 93 — 99) : boiarii în loc de
boierii, Cantacozinilor pentru Cantacuzinilor,
svătuit pentru sfătuit, a doua pentru a doaă,
prin delungarea pentru prin îndelungarea, să
ridică pentru să-l ridici, armă pentru arme,
nimica în loc de nimic, săvîrșit pentru sftrșit,
zicături pentru zicători, unite pentru unele,
au voit pentru au vrut, alți pentru alalți etc.
Textul editat de G. Grecescu este prima
ediție critică a Istoriei Țării Romînești, Pe
lîngă textul de bază care reproduce manuscrisul
53 (B), în aparatul critic sînt menționate va-
riantele la acest text așa cum apar în manu-
scrisele 3441 (A), 3417 (L) și 441 (S).
în unele cazuri, editorul și-a dat seama că
e necesar să folosească în text un alt manu-
scris decît cel de bază, ca de exemplu : cu
pompă ca în S, și nu cu un pompa ca în B,
tnnaintea agilor ca în S, și nu a ginerilor ca
în B (p. 116).
Deoarece manuscrisul B este incomplet, de
la august 1714 înainte s-a luat ca bază manu-
scrisul S, care merge paralel cu L aproape pînă
la sfîrșit, adică pînă aproape de începutul
domniei lui Ion Mavrocordat, însemnîndu-se
în aparat variantele din L, indieîndu-se aceasta
și în aparat. Dar nu numai variantele lexicale
apar în aparat, ci și omiteri sau adaosuri față
de textul de bază.
Se menționează de asemenea izvoarele fo-
losite de cronicarul anonim.
Uneori editorul nu se mulțumește numai
cu simple trimiteri la izvoare, ci dă note mai
ample, ca de exemplu pasajul din Radu Po-
pescu privitor la trimiterea unei delegații de
boieri la Poartă și care obține domnia pe
viață pentru Brîncoveanu (p. 103).
în aparat n-a mai fost menționat manu-
scrisul 718 (St) deoarece editorul l-a socotit
că ar fi „complet la fel cu S” (p. XLI). în
acest caz ar fi fost necesar să se arate de ce în
aparat apare manuscrisul 441 (5) și nu 718
o dată ce ele sînt atît de apropiate.
în ce ne privește, credem că și ms. Sx ar fi
trebuit să fie folosit în ediție. O cercetare
comparativă a manuscriselor 5 și Sx ne arată
că acestea, deși sînt mai apropiate între ele
decît 5 și A, prezintă totuși multe deosebiri
(vezi paginile 261—266 din Sp.
St	5
făcură semn tunurilor,	la tunuri, la zicători
muzicelor	
începură a da cu tu-	a slobozi tunurile
nurile	
s-au rădicat gazdă	s-au rădicat gazde
Constantin-vodă	Gonstantin-voevod
cu cheltueală de la	cu cheltueala dînșii
dînșii cheltuind	cheltuindu-și
crăiei	crăii
pofti	pohti
la a doao	la a doo
înpăratul	înpăratu
rumînești	rumînesc
mearseră	mersese
fără cît	fără decît
n-au putut	nu putea
Bălăceanul	Bălăceanu
de	despre
deci	de aceea
cu alta	cu altele
făgăduiala	făgăduea
acest fel de cuvinte	acest fel de cuvînt
ghinăriul	ghinărar *
au ba	sau ba
pre urmă	pe urmă etc.
Și exemplele se pot înmulți.
92
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
în cazurile în care apar, între A, S, B, L,
variante ca cele de mai sus, acestea sînt con-
semnate, aproape totdeauna în aparat.
Socotim că nu ar fi fost necesar să se dea
lecțiunea în subsol, deoarece aceasta încarcă
aparatul. Aceasta, poate numai în cazul în
care există două forme identice în același rînd
din text și vrem să atragem atenția — în
aparat — asupra uneia dintre ele.
Deși transcrierea textelor mai vechi este
una din cele mai importante probleme ale
editării vechilor noastre monumente de limbă,
C. Grecescu dă puține date asupra sistemului
adoptat de el. Se arată doar că ,,Fiind vorba
de manuscripte din sec. XVIII și mai ales de
după 1750, am transcris peste tot semnul ci-
rilic cu f, în interiorul cuvintelor, dacă
aceste cuvinte se scriu cu -f-, am scris „cînd
și nu „cănd”, „văzînd” și nu „văzând” etc.”
(p. XLI).
Nu se dau însă relații asupra transcrierii
celorlalte semne chirilice.
Dacă în ce privește ’h» editorul s-a orientat
— în general — după rostirea de azi a cuvin-
telor, în schimb h a fost interpretat în mai
multe feluri, transcrierea variind de la ma-
nuscris la manuscris.
Astfel semnelor din ms. A le corespund
în ediția â, respectiv t: T£A\KHA8“H? = temîn-
du-ne (153 r, 3, text 9,2), Iț’hplH = țârii (153 r,
8, text 9,4), nbH% = pînă (152 r, 12, text 8,11),
P'hMhHl = râmîne( 154 r, 18, text 10, 7),
3HKKHA^-H= zicîndu-i (154 r, 17, text 10,6),
PESTl = rtză (154 r, 2, text 10, 9).
în manuscrisul A cele două semne apar
scrise foarte distinct. Distincte sînt aceste
semne și în 5. în Slf K are valoarea f, 'h = d
(foarte rar î) :	AAtHr'K, dar și AX’KHd’
T'hT’hHe-C'hS. Chiar pe aceeași pagină (264) și
la același cuvînt apare i scris cu ambele
grafii : r^HA^PHH* dar și ^r^HAH.
Cît despre manuscrisul L, acesta are o situa-
ție oarecum diferită. Copistul a folosit K pentru
â și t (deși foarte rar poți avea impresia că avem
de-a face cu un "h, dar scris întîmplător) : 3K-
KdKh (150 r, 15), KKT (150 r, 4), CTKnMieCKS
(150 r, 16). De ce a folosit copistul numai acest
semn? Greu de răspuns. Este adevărat că L
(1765)	e mai nou decît A, cu cel puțin 20—25
de ani. Nu se poate afirma însă că numai după
2—3 decenii (S, cel mai recent dintre manu-
scrise, copiat în 1797, șovăie de asemenea în
folosirea celor două semne) nu s-a mai acordat
atenție transcrierii ierurilor. Desigur că pro-
blema valorilor acestor semne e destul de
complicată și chiar în tipărituri de felul Pra-
vilelor lui Matei Basarab și Vasile Lupu
întîlnim valori diferite pentru același semn,
deși, în genere, are valoarea â (în interiorul
cuvîntului), = f. Putem totuși găsi tipărit:
K/^HAK și K’hHAK (Pravila lui V. Lupu, 245,
5 ; 245, 8) ; P’hA^H/K și p'hAVhHA (246, 8 ; 246,
11), dar numai C'hMTK.
în acest caz, de ce s-a transcris, în ediția
pe care o recenzăm, -K din ms. L, în general,
ca â (foarte rar î); FhHAI€ = gândie (150 r,
12, în text 5, 25), 48 CTpKHCK = au strâns
(151 r, 16 în text 6, 25); M’kpCKpK = mearsâră
(151 r, 15, în text 6,23)? Probabil că editorul
a fost influențat de faptul că manuscrisul
are o haină moldovenească, grai în care în-
tîlnim ă în loc de t în cuvinte ca : pânâ, câl-
câiu, întâia etc.
Dacă pentru o copie moldovenească ar fi o
oarecare explicație transcrierea lui K ca â,
(unde ar putea fi interpretat ca f), în schimb
pentru o copie munteneasca, și mai ales în
care se face distincție între cele două grafii,
lucrul acesta nu pare firesc. Așa cum am arătat,
în A ierurile au ca valori: h = î, T* = ă. Cu
toate acestea copistul scrie uneori (ca și în Sj) :
C’hHUf (150 r, 6), JKSp'hAVhHT (150 r, 10),
KA'hHA'kU.HA* (152 r, 10), unde avem de-a face
cu folosirea întîmplătoare a lui T* = f. De aceea
credem că ar fi trebuit transcrise sînge, bltn-
deațile și nu sânge (în text 4, 38), blândeațile
(11,25), dîndu-i-se lui Ti valoarea specifică
din acel manuscris.
în ce privește celelalte semne chirilice,
avem de tăcut următoarele observații :
ra e transcris totdeauna ia :	= iaste
(A, 150 r, 11 în text 3,32).
k = ea : n^TtpHHK = putearnic (S, 259, 4
în text 4, 58), A^^H1 (A 154 r> 4 în text
7, 24) = deacii.
în ce privește A , e transcris numai ea
(în ediția Bălcescu apare ia), deși filologii îi
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
93
acordă de obicei valoarea ia, mai rar ea.
Astfel se transcriu : E0A\pH1 = boearii (A 150
r, 12, în text 3, 27), K'hpSA = căruea (A 155 r>
8, în text 11, 30); CdBHA = sabiea (L 155 r.
12, text 14, 41). qiTHA = știea (S 264 r, 6,
text 11,40),	= domniea (A 155 r, 10,
text 9, .20).
Se poate spune că, în genere, C. Grecescu
a transcris manuscrisul de bază, ca și va-
riantele cu deosebită măiestrie. Eruditului
istoric și filolog nu i-a scăpat nimic, sau aproape
nimic, care ar putea prezenta importanță
pentru o ediție științifică.
Editorul folosește transliterația, pe care
o îmbină adeseori cu transcrierea fonetică
interpretativă. Desigur că nu trebuie să ne
abatem de la tradiția textului, schimb în du-1
printr-o uniformizare forțată. Dar folosirea
consecventă a transcrierii fonetice interpre-
tative, față de cea fotografică, duce la evitarea
unor greșeli, știut fiind că copiștii amestecă
grafii moștenite cu altele care redau rostirea
lor proprie, mai ttrzie. A selecționa ce e vechi
de ce e nou e poate mai ușor în cazul unor
manuscrise ca acelea care stau la baza Istoriei
Țării Romînești, deoarece se cunoaște epoca
în care au fost copiate (1739 — 1797), regiunea,
la unele și copistul. Folosirea consecventă a
transcrierii interpretative ar fi avut ca urmare
redarea mai exactă nu numai a valorilor ieru-
rilor, ci și a altor semne (în anumite situații).
Astfel urmat de a — în anumite cazuri —
poate fi interpretat ea și nu eaa (deși are în
genere, valoarea ea), ca în ediție, unde se
transcrie: vicleaan (23, 26), Brîncoveaanul
(5,30), socoteaală (5, 29), neaamuri (118, 28).
Dacă în privința transcrierii am ridicat
unele obiecții, în schimb trebuie să scoatem
în evidență bogatul aparat critic, în care se
menționează nu numai inadvertențele dintre
manuscrise cu privire la cuvinte diferite ca :
B petnarii — AL pescarii (scris pescarii pentru
că petnarii nu se mai cunoștea probabil de
copist) (3, 31), B în caic — L în etic (70, 20),
B podurile — A pădurile (67, 34), B coneț — L
sfîrșit (58, 35), ci și variante fonetice și lexi-
cale. Acestea din urmă sînt foarte numeroase :
B amîndoaă — L amindoi — S amăndao (31,
26), B meidan — L medean — S maidan (71,
24), B sînt strînse — L sint strânsă (71, 33) :
B cliucerul — A criucearul — LS clucerul.
Se indică și variante gramaticale : timpuri
diferite (B au murit — L muri (3,26), B scăpa-
ar — L scăpare-ar — S scăpa-vor (24, 31)
B zise — A zice (2,31), B sculă — A scoală
(72, 22); topică diferită : B de voe nedîndu-i —
S nedîndu-i de voe (71, 29), B l-au chemat
căimăcanii — S caimacami l-au chemat (71,
30), B au poruncit — S poruncit-au (71, 22).
Se menționează de asemenea cuvintele care
sînt în plus într-o copie față de alta, ca și
eventualele omisiuni.
Se acordă de asemenea o deosebită impor-
tanță punctuației.
Cu toate acestea în aparat nu figurează
— și ar fi poate imposibil să figureze — toate
variantele dintre manuscrise. Astfel lui miini
(6,13) din ms. B îi corespunde în L AMiHl care
nu apare în aparatul critic. De asemenea nu
apare nici u (8) după un grup de consoane așa
cum notează copistul ms. A: A$MU8 (153 r, 6),
CTlimiHFCKS (154 r, 8).
Credem că ar fi fost bine dacă în aparat
s-ar fi indicat eventualele greșeli din manu-
scrise, pentru a nu fi considerate pe același
plan cu restul variantelor. Astfel apar în copii
uneori litere în plus, fără a fi despărțite prin
croșete de restul cuvîntului: le-aau dat (7, 20),
tavărăra (69, 31); alteori lipsesc litere : fatal
(68, 43) pentru sfatul. în asemenea cazuri s-ar
putea indica și cuvîntul din manuscris cu litere
chirilice.
★
Ediția întocmită de C. Grecescu are o
deosebită importanță pentru studiul istoric
al limbii romîne. Faptul că dintre cele cinci
manuscrise, patru sînt muntenești, iar unul
moldovenesc ne poate ajuta în studiul com-
parativ-istoric al dialectelor romînești.
în ultimul manuscris putem întîlni toate
trăsăturile specifice ale dialectului moldovenesc
și anume : e > i (de cili ce, departi, li spui, caii,
facim, ești, di acești, înnainti, sîntim), ea > e
(vide, se mănie; șide, știe), g (agiungă, agiuns,
94
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
giudecată, giupăneasă). De asemenea hiperur-
banisme : i pentru t după s, ș, z (singe, sint,
sinul, șidea, șezind). Un caz de rotacism :
păr în noapti. Este curios faptul că sunetul dz
nu apare niciodată notat în acest manuscris.
Cu totul alta este situația în alte manuscrise
moldovenești, ca de exemplu Cronica lui Ne-
culce, despre care acad. lorgu Iordan spune :
,,în general, copiștii ms. 253 sînt foarte scrupu-
loși cînd e vorba de notarea sunetelor dz și z”
(Studiul manuscriselor și problema transcrierii
cronicii lui Ion Neculce, în ,,Studii și cercetări
de istorie literară și folclor”, t. II, 1953,
p. 242).
Celelalte patru manuscrise cuprind, în
genere, caracteristicile graiului muntean :
mîini, pă urmă, deaca, daca, pă la, să să siringă
(dar și bucurîndu-se); de asemenea : deschise,
să prinză, să te văz, coprinde, pozănariul,
nimului, picere.
Cu tot caracterul muntenesc al celor patru
manuscrise, între ele există anumite deosebiri.
Din acest punct de vedere ms. B e mai apro-
piat de S, Slt decît de A.
Dar și între B — S — putem observa
deosebiri. B s-au rădicat — S s-au ridicat (8>
30), B cătră — S către (25, 33), B după —
S dupe (12, 35), B luările — S luorăle (70, 39),
B aleagerea — S alegerea (15, 22), B siîrv —
S stârvul; de asemenea B Șărban-Vodă —
S Șărban-Voevod (17, 24), B să intre — S să vie
(16, 36), B jupîne Haizler — S ghinărarule
Haizler (22, 36), B vin tătarii — S vine tătarii
(29, 23).
Copia moldovenească se apropie cel mai
mult de ms. muntenesc A. C. Grecescu ară-
tase — pe baza conținutului — că L e posterior
lui A. Compararea lor din punct de vedere
filologic și lingvistic confirmă această ipoteză :
B petnarii — AL pescarii, (3, 31); B despre
partea — AL dispre parte (4, 37), B înnă-
untru — AL înlăuntru (11, 39), B priveleghii —
AL privilighii (15, 40), B doaă — AL dooa (15,
28), B să pue — AL să să pue (15, 21) B au
murit — AL muri (3, 26).
Elementele lingvistice comune celor două
manuscrise confirmă, și pe această cale, ipoteza
lui C. Grecescu că L și A ar fi copii după un
același manuscris, rămas necunoscut pînă azi,
ca și cel autograf.
Din studierea Istoriei Țării Romînești,
putem extrage elemente caracteristice pentru
structura gramaticală a limbii secolului al
XVIII-lea. Ne referim, de exemplu, la morfo-
logia și sintaxa pronumelui (în special formele
neaccentuate ale pronumelor personale, pro-
numele relativ-interogativ), morfologia și sin-
taxa verbului, topica etc. Date interesante
găsim pentru studiul raportului dintre hipotaxă
și parataxă, al vorbirii directe și indirecte.
Pentru istoria vocabularului, manuscrisele
respective furnizează un bogat material nu
numai în privința cuvintelor și a sensurilor
aparținînd unor etape mai vechi de dezvoltare
a limbii romîne, ci și a neologismelor. Neolo-
gisme, în special latine, se găsesc desigur și la
cronicarii moldoveni de la sfîrșitul secolului al
XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea.
De asemenea, și în operele lui Radu Popescu
și Radu Greceanu.
Multe dintre neologismele din Istorie pot fi
întîlnite în opere mai vechi. Astfel, patrie în
Biblia de la 1688, privileghiu, organ, parolă,
apar la Cantemir, idiomă la Antim Ivireanu,
pompă, într-un text din 1700 (GCR, I, 333).
La N. Costim și Antim Ivireanu găsim subst.
politie, pe cînd verbul a se politea, numai în Is-
toria Țării Romînești. Este posibil ca nu numai
acest cuvînt să apară pentru prima dată în Is-
torie, ci și altele, care au rămas în limbă ca : gra-
ție ,, ier tar e”, foarteliții „fortăreață", conte etc.
Ediția pe care o recenzăm se încheie cu
Glosar și Indice.
Glosarul cuprinde o serie de termeni vechi,
indicîndu-se sensul și pagina din text. Găsim
însă multe cuvinte care n-ar fi trebuit trecute
în Glosar, deoarece înțelesul lor este bine
cunoscut: tîrg „orășel”, povață „îndrumare”,
temniță, pușcărie „închisoare”, tingiri „vase
de metal pentru gătit”, furtișaguri „a hoții”,
muere „femeie”.
Unele cuvinte sînt menționate în Glosar
fără a se da sensul lor, ca de ex. prochimen.
Cuvîntul apare în text în expr. a veni la pro-
chimen, cu înțelesul de „a reveni, după ce s-a
făcut o digresiune, la obiectul în chestiune”.
CRITIGA ȘI BIBLIOGRAFIE
95-
Nu înțelegem după ce criteriu au fost tre-
cute în Glosar numeroase variante lexicale
fonetice, fără nici o indicație asupra lor :
țămei, mazăl, sorturi, nimului, vom, cară.
Deși cuvintele turcești sînt traduse chiar
în cuprinsul cronicii, ele au mai fost înglobate
și în această parte a ediției (nalcăran ; medetu,
medetu, gheaur bezbat). De altfel nu numai
cuvintele turcești, ci și cele grecești, latinești,
sînt explicate în cronică („finis coronat opus
adică sfîrșitul cunună lucrul”, p. 20).
în Glosar s-au strecurat și unele greșeli.
Astfel e trecut cuvîntul orgoliu cu sensul de
,,norocos”. E vorba însă de orguliu < turc.
ugurlu (și în forma : ogurliu în ms. AL); de
asemenea e inserat poliție cu înțelesul de
,,organizare”, în loc de politie ,,purtare”.
Semnalăm și greșeli de pagină {coneț este la
pag. 58, nu 59).
Multe cuvinte din Glosar apar și în Indice :
za, zaharea, etc.
Indicele e destul de bogat, cuprinzînd date
asupra toponimicelor, antroponimicelor, eve-
nimentelor istorice, etc. Numele diferitelor
orașe, cetăți, nu sînt localizate conform cu
situația și împărțirea administrativ-politică
actuală (de ex. Rușava, Floci etc.). Sînt și gre-
șeli care ar fi trebuit evitate (Niprul e fluviu
și nu rîu).
în ce ne privește, credem că Glosarul și
Indicele nu sînt la nivelul științific al ediției.
Aceasta se explică probabil și prin faptul că
C. Grecescu n-a mai putut contribui la elabo-
rarea lor, fiind bolnav în ultimii ani de viață.
Este însă regretabil că Editura Științifică a
subapreciat această parte a lucrării, atît de
importantă în editarea textelor, în general, și a
celor vechi, în special.
★
Istoria Țării Romînești de la octombrie 1688
pînă la martie 1717 oferă un bogat material
pentru studiul limbii romîne din secolul al
XVIII-lea. Aceasta are o deosebită impor-
tanță, deoarece în acest deceniu — deceniul
marilor monumente lingvistice — se vor ela-
bora : Dicționarul general al limbii romîne,
Tratatul de istorie a limbii romîne, Noul Atlas
lingvistic romîn.
I, Rizescu
TRAIAN CANTEMIR
Texte istroromâne
București, Editura Academiei R.P.R., 1959
Aceste noi probe de grai istroromînesc re-
prezintă un material cu o valoare lingvistică,
etnografică și folclorică certă. N-avem însă
de loc impresia că publicarea lor ar putea aduce
lumină în problema mult discutată ,,limbă sau
dialect?”, așa cum susține într-o prezentare a
cărții E. lonașcux, pentru motivul că nu
lipsa de texte (material lingvistic) duce la
divergențele cunoscute, ci existența unor
puncte de vedere, a unor criterii cu totul
1 V. Limba romînă, 1960, nr. 2.
diferite. De altfel, pentru cei ce cunosc pro-
blemele istroromînei, este clar că pînă la
apariția acestor texte dispuneam de material
suficient (sub formă de texte, glosare și stu-
dii) pentru cercetarea acestui idiom 2.
Textele care au văzut recent lumina tipa -
rului, deși au o serie de lipsuri care vor fi
relevate mai departe, au o valoare incon-
2 Vezi bibliografia critică foarte amănun-
țită a lui Sextil Pușcariu cuprinsă în întreg
volumul al III-lea din Studii istroromîne.
București, 1929.
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
testabilă prin aceea că vin să îmbo-
gățească arhiva de care dis-
punem în legătură cu istoria
și limba unui popor pe cale
de dispariție.
în cele ce urmează vom face cîteva obser-
vații legate de variatele și complicatele pro-
bleme pe care le pune în fața cercetătorilor
o ediție de texte dialectale și un glosar dia-
lectal.
Prima observație se referă la localitățile
anchetate (proveniența teritorială a textelor) :
cititorul„cuvîntului înainte” este convins că în
cuprinsul volumului va găsi texte din toate
localitățile locuite de istroromîni.
Aceasta convingere este creată de faptul că>
în enumerarea comunelor vizitate în 1932 și
1933, autorul trece toate comunele cu populație
istroromînească (opt la număr); mai mult,
subliniind în continuare valoarea textelor,
„care crește prin faptul că vorbitorii istroro-
mîni se împuținează mereu”, arată situația din
Gradine, Grobnic și Letai, în care istroromî-
nește nu se mai vorbea decît în cîteva case și
numai de generația veche. Se dau și numele
locuitorilor care mai vorbesc istroromînește,
și chiar numărul casei pe care o locuiesc.
Surpriza este aceea că în volum nu ni se dă
nici un text din Gradine și Grobnic. Din totalul
de 67 de texte, întinse pe 134 de pagini, majo-
ritatea, 27 (88 pag.) sînt culese din Noselo, 17
(13 pag.) din Susn’evița, 6 (6 pag.) din Brdo,
2 (1 pag.) din Letai, 2 (1 pag.) din Sucodru
și 13 (30 pag.) din Jeiăn. Credem că era da-
toria autorului să pună de acord afirmațiile din
prefață cu realitatea din cuprinsul volumului.
în legătură cu metoda de cercetare și cu
transcrierea fonetică, este regretabil faptul că
nu se dau nici un fel de indicații referitoare la
modul cum a fost cules materialul : cum au
fost culese textele, cum a fost alcătuit glo-
sarul — pe bază de întrebări directe sau indi-
recte, sau numai deducîndu-se înțelesul cuvin-
telor din context etc. —, cum a fost alcătuită
lista de porecle și toponime, cît de mult s-a
intervenit în limba (nu numai în transcrierea)
celor 8 scrisori etc.
Aceste indicații sînt indispensabile în inter-
pretarea materialului publicat. De pildă, în ce
privește textele — care, bănuim, au fost culese
fără aparate de înregistrare, pentru că, în
acest caz, faptul ar fi fost menționat, — ne
întrebăm cum a putut fi notat cu rigurozitate,
în ce privește transcrierea fonetică, un text
de dimensiunile celui care începe la p. 24,
intitulat Mladichiu carie Zeigreit-a ăns sire,
și care se întinde pe 21 de pagini tipărite.
Este adevărat că transcrierea simplificată
folosită de autor a înlesnit în mare măsură
această operație, dar, oricum, o anumită con-
secvență, suspectă, ne face să ne întrebăm
dacă nu cumva autorul a intervenit „acasă”
pentru uniformizarea transcrierii.
O dovadă în acest sens ar putea-o constitui
poate regularitatea cu care apar unele sunete,
de pildă ă = â (a labializat). Din informațiile
pe care ni le oferă studiile referitoare la istro
romînă știm că prefacerea lui â în a „nu este
comună tuturor istroromînilor; în unele sate
ea pare colectivă și aproape [subl. ns.]
generalizată, în altele legea fonologică e în
plină acțiune” x.
în textele lui Tr. Gantemir a apare notat
sistematic a, chiar în acelea provenind din
Letai, comună în care rostirea a alternează
cu a (ca și în Grobnic și Gradide) 2.
Transcrierea cu a labializat apare și la
cuvinte ca drac și uariie „aer”, deși, după
S. Pușcariu, sînt cuvinte de origine latină
considerate ca excepție la regula lui a accen-
tuat în istroromînă 3. Forma drac este atestată
însă și de Weigand, Popovici, Bartoli4. De
asemenea, în „Listele” lui Bartoli apare și
notația ariie, sub aer.
Nedumeriri produce și notarea lui ă + l,
care, cel puțini n glosar, este cînd labializat,
cînd nelabializat. Weigand susține că în dif-
tongul âi aude întotdeauna un a + i 5.
1 Sextil Pușcariu, op. cit., II, p. 64.
2 Ibidem.
3 Ibidem, p. 61 și 63.
4 Ibidem.
5 Ibidem.
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
97
Este curios că în cele două cuvinte date
de Pușcariu (după Bartoli) pentru elemente
latine conținînd un ă : băier și câier, a apare
labializat la Cantemir tocmai invers, în bnier,
iar în caier nclabializat.
Pe drept cuvînt ne întrebăm : care dintre
cele două (respectiv patru) notații reflectă
realitatea? Evident situația poate fi diferită
și în funcție de localitatea de unde este cules
textul, vîrsta subiectului, gradul de bilingvism
etc.
îndoielnică ni se pare și consecvența, regu-
laritatea cu care apar fricativele palatale ș,
/, despre care cercetătorii anteriori spun că se
transformă des în fricative dentale: s, z.
Iată doar cîteva exemple — ele apar la
tot pasul în texte:
ș — știvut (85, 95, 100, 111, 124 etc.),
ștep/a (glosar), ănmișn (glosar), șapte (glosar),
usc (74), rușire (125); j — juZă (glosar),
trățe (9, 37, 149 etc.), plante (5), jos (49) etc.
Predecesorii lui Tr. Cantemir au distins
de asemenea două sau chiar trei1 feluri de
c{ce, ci) în istroromînă : unul identic cu cel
din dacoromîna literară (care uneori devine
/) și altul, împrumutat din croată, notat de
unii c , de alții /, c sau t'2.
Această deosebire, ca și cea precedentă,
probabil că nu a fost remarcată de autorul
textelor, pentru că grafic ea nu se face simțită
prin nimic. Este posibil ca aceasta să fie situ-
ația în toate cazurile relevate de noi, dar,
tocmai de aceea, introducerea tiebuia să fie
mult mai bogată în informații.
în ceea ce privește transcrierea propriu-zisă,
avem de asemenea de făcut unele observații.
Referitor la notarea și, legat de aceasta,
natura lui a, remarcăm că autorul face deose-
bire între a accentuat inițial, pe care-1 trans-
crie «a; și ci accentuat medial sau final, notat
a. Sextil Pușcariu caracterizează astfel acest
sunet: ,,orice a accentuat se pronunță â,
pe care eu l-am auzit ca monoftong
1 Cf. I. Popovici, Dialectele romîne din
Istria, I, p. 51 ; — 6 = t' + s', dar deosebit
de serbocroatul c ; — c = P + s, ca și ital.
ce, ci; — c = un sunet între 6 și c.
2 Cf. S. Pușcariu; op.cit., voi. II, p. 125.
(sunet între a și o, cu caracter labial, apropiat
de maghiarul a în nap, pad), fără să mi
se pară deosebit la începutul,
în mijlocul sau la s f î r ș i t u 1
cuvîntului” [sublinierile noastre 3],
Natura lui a a fost însă interpretată în
chip diferit de al ți cercetători : I. Maiorescu
voibește adeseori de ,,diftongarea lui a în
ou”4, ca și Weigand, care-1 notează întîi prin
oa, apoi prin o5. Bartoli introduce semnul
a și uneori îl transcrie și prin oa (coa „cal”,
coarne ,,carne”)6.
Glavina susține că rostirea lui se apropie
mai mult de ua7.
Problema naturii lui a rămîne deschisă
și în urma apariției textelor lui Tr. Cantemir,
mai ales că, în ciuda afirmației lui Pușcariu,
autorul îl notează diferit pe ă inițial.
O cercetare cu ajutorul aparatelor de înre-
gistrare ar lămuri, cu siguranță, lucrurile.
în notarea lui un-, însă, Traian Cantemir,.
transcriind sistematic pe â- ca na- comite
o greșeală : el transcrie prin un și pe a
inițial accentuat din cuvintele care, din punct
de vedere fonetic, formează corp comun cu
cuvîntul precedent și în care, așadar, sunetul
în discuție nu mai este inițial :
Zis-unm io che cen șnvo nu-i*! (7); ...
c-unț voi mire... privarit (9); mușnt mn -uni
făcut (8); Ța vreme ț-unm io cu ie ganeii (93) ;
mes-unm case (93); scoțit-unm (93); aii tu
c-uni zis c-uni furat (80) etc.
în condiția arătată (cons. + a) sunetul,
labializat nu se deosebește prin nimic de un
a medial precedat de consoană :
/ 4- a = cațnt (peste tot)
l + a = Int-a (peste tot)
s + a = cesnru (peste tot)
mn + a = mnnva (p. 80)
Din această analiză rezultă că, în eventua-
litatea că autorul l-a auzit pe a diftongat la
inițială, în poziția discutată mai sus â trebuia,
notat ca orice a medial accentuat, adică a...
3 Ibidem, p. 61 și urm.
4 Ibidem, p. 6 nota, p. 29 nota.
5 Jahresbericht, I, p. 123.
6 Cf. S. Pușcariu, op.cit., II, p. 63.
7 Ibidem.
7 — c. 1581
98
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
Pentru a termina discuția în legătură cu
transcrierea lui a ar mai fi de spus că punerea
accentului pe cuvintele care conțin un astfel
de sunet (în glosar) este de prisos, de vreme
ce nu am întîlnit niciodată în această lucrare
un a labial în poziție neaccentuată.
în schimb accentul nu este notat niciodată
în texte, ceea ce, de bună seamă, constituie
o lipsă importantă a sistemului de transcriere
folosit.
Prin semnul i Tr. Cantemir notează atît
un i (iod) cît și un -i (i scurt, în transcrierea
Atlasului lingvistic romîn). Nu este cazul să
obiectăm că s-a procedat așa, deoarece și alti
cercetători au folosit același sistem. Era de
dorit însă ca semnul scurtimii (o) să apară
întotdeauna, nu numai în cazurile indicate de
autor. în felul acesta transcrierea venea în
sprijinul acelor cititori cărora le sînt necunos-
cute legile fonologice ale istroromînei, ca de
pildă rostirea lui i final, scurt în dacoromînă,
plenison sau dispărut în istroromînă. Istr.
fiți, poți, meri se rostesc cu i plenison, nu scurt,
ca în dacoromînă. Sub influența dacoromînei
sau a transcrierii comochi, cici (menționată
în prefață), un neinițiat poate citi fiți,
meri, poli.
în indicațiile premergătoare textelor se
trece printre semnele speciale întrebuințate
și semnul gh, notînd o spirantă velară sonoră :
ghobast, ghras, megh etc. (sunet egal aproxi-
mativ cu acela notat prin grecescul gama-y).
în texte însă același semn gh notează și
ocluziva palatală sonoră g, ca în castighei,
foghere, navighei, noghina, shîghe etc.1, ceea
ce nu se specifică în cuvîntul introductiv. Ar
fi fost preferabil ca autorul să fi folosit două
semne deosebite, dat fiind că este vorba și de
sunete total diferite (spiranta cuy și ocluziva
cu gh sau prima cu gh și a doua cu g).
Date fiind lipsurile remarcate considerăm
că textele trebuie folosite cu rezerve în cerce-
tarea foneticii și fonologiei istroromînei. Ele
pot fi utilizate cu mai mult succes în studierea
morfologiei, sintaxei și lexicului acestui idiom.
Urmează cîteva observații referitoare la
glosar. Felul cum este alcătuit un glosar într-o
1 Vezi Glosarul.
culegere dialectală în care textele nu sînt trans-
puse în limba literară și nu sînt însoțite de
un studiu lingvistic este extrem de important.
în primul rînd glosarul poate cuprinde,
în ordine alfabetică, toate cuvintele întîlnite
în texte sau numai pe acelea care nu apar
pi limba literară. Se pare că la baza glosarului
în discuție stă primul principiu, deoarece sînt
înregistrate nenumărate cuvinte cunoscute
limbii literare, graiurilor dacoromîne și celor-
lalte dialecte. (De ex., la litera a, în ordine
alfabetică : a, prep., la ; (a)cel; (a)dapa ; aduce ;
(a)fâre ; (a)fia; ajuta ; altar ; amindoi; apară ;
(a) poi etc.).
în general putem spune că glosarul cuprinde
cea mai mare parte din cuvintele care apar
în texte. Totuși, în urma sondajului pe care
l-am făcut, am constatat că unele cuvinte
sînt neglosate. De pildă :
mnave : Ie cu cea mhâve pomalo lasat-av
pre patu Iu Mag o (80) ;
Cesaru l-a dat mhaua (80)
Cuvîntul apare la Popovici sub mnâvș
și la Byhan sub mCav^ și are sensul de „pră-
jină”.
Zaplaciu : ie zvadit-a din iep pinezi și V-a
dat zaplaciu (92)
Termenul nu este atestat nici de Maiorescu,
Byhan, Popovici, Pușcariu în lucrările citate.
nastufaerem : când ren din ie turna 2 —
Când nastufaerem (113)
Nu apare nici la Maiorescu, Byhan, Popovici,
Glavina, Pușcariu.
ihne: Țesta-i scule (che-i ihne) (85)
Avem a face cu verbul Uinși (Popovici,
Glosar) sau ihni (Glavina, Gl. romîno-istroro-
mîn) „a puți”. Necunoscîndu-i sensul, Can-
temir l-a interpretat ca un substantiv cu -ă >
> e (e), ceea ce se deduce din prezența copulei :
che-i ihne. în realitate este vorba dc un verb
în ^i- (conjugarea a IV-a), care la persoana
a treia singular se termină tot în -eQ), de
aceea fraza trebuia să fie : Țesta-i scute (che
ihne) ,,asta-i brînză, că miroase”. La această
falsă analiză a contribuit probabil și structura
primei propoziții.
Homo (19, 46). Este o interjecție care apare
la Popovici (Glosar) sub ala, ala homo „hai
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
99
:să mergem”, la Pușcariu (Glosar), sub homo, id.
Țito : oștaru-l gane : — Țito ! âarz tacea (12).
Scache : Pocle che s-a ars, che sache face
din gura schipune (6); — scacheit-a (18, 23).
Ambii termeni nu sînt atestați în glosa-
rele existente.
O lipsă importantă a glosarului o constituie
faptul că nu trimite la pagina (dacă nu și la
rmdul) în care apare cuvîntul respectiv.
Pentru necesitatea acestui procedeu nu este
nevoie să argumentăm prea mult: am întîlnit
în glosar forme care interesează din punct de
vedere lingvistic ca, de pildă, femininul singu-
lar și plural al lui ăns : ănsa, anse, despre
care Pușcariu spune că nu le poate atesta ;
sub șav, -e, adj., se dă forma de plural șal'
care ni se pare curioasă și dc aceea am fi vrut
s-o verificăm, dar trimiterea lipsește în ambele
cazuri.
în glosar nu sînt glosate toate variantele
și toate formele gramaticale ale unui cuvînt
în același articol. Folosirea lui este din această
pricină extrem de anevoioasă, mai ales pentru
cei care nu cunosc regulile fonologice și gra-
maticale ale istroromînei.
Iată cîteva exemple, în primul rînd în
legătură cu variantele aceluiași cuvînt. Forme
ca : furminante (116), cane (87), automobil
(45), ciaie (9), emo etc. nu se găsesc la locul
• cuvenit, pentru că apar sub altă variantă :
ferminante, cana(l), notomobil, ceaie, (a)cmo(ce),
a căror existență nu o contestă nimeni, dar care
ocupă alt loc în ordinea alfabetică.
Alteori autorul cade în extrema cealaltă :
face două articole din același cuvînt, pentru
că are două variante. De pildă : mnare, s.f.
,,miere” și ml’are, s.f. „miere” sînt variante ale
aceluiași cuvînt, care trebuiau glosate odată
sub aceea dintre forme pe care autorul ar fi
considerat-o cea dc bază (credem că sub
ml’are).
La fel: capâci, -ce, adj. „capabil” și capaț,
-e, adj. „capabil” sînt unul și același cuvînt,
al doilea fiind varianta primului (cu pronun-
țarea lui c ca f).
Verbele via și Za „a lua” reprezintă de ase-
<menea un singur cuvînt, care trebuia să fie
tratat numai odată sub vid, pentru că acesta
este mai vechi decît lâ (luă > Ivâ >vlâ > lâ)1.
Cam la fel se pune și problema formelor
gramaticale : autorul a glosat în articole dife-
rite forme flexionare ale aceleiași părți de vor-
bire (pronume, verbe etc.). De exemplu:
pronumele posesiv meu apare sub me(y), me,
melf,mele, dar și sub mila (forma feminină).
La fel, formele pronumelui personal de per-
soana I, cazul dativ sînt glosate sub mii,
sub mi si sub mile, cînd toate ar fi trebuit să
fie tratate sub io „eu”, forma de nominativ.
La verb — un exemplu : paradigma ver-
bului a fi la indicativ prezent apare sub
(ă)săm,sm, (ă)ș, (ă)i, (ă)smo, (ă)ste, (ă)s, vb.
„sînt”, cînd ar fi trebuit să apară sub fi.
Se subînțelege că în toate cazurile comentate
la acest paragraf era necesară înregistrarea
formei respective (variantă sau formă grama-
ticală), dar însoțită de trimiterea la cuvîntul
de bază.
Nici în ceea ce privește felul cum au fost
redate sensurile cuvintelor nu putem fi întot-
deauna de acord cu Tr. Cantemir; de altfel
autorul nici nu a fost preocupat permanent de
aspectul semantic în alcătuirea glosarului.
Așa se explică dc ce sînt cuvinte care, se știe,
comportă o mare varietate de sensuri, dar nu
se înregistrează decît unul. Cîteva exemple :
ve, vb. „a avea” ; spuravei, spure, vb. „a spu-
ne” (despre multiplele lor sensuri nu este
nevoie să insistăm) ; ăns este glosat prin „în-
sumi”, dar el înseamnă foarte des și „singur”,
sens calchiat după slavă și, eventual, italiană2.
Alteori n-au fost bine înțelese și interpre-
tate sensurile și valorile unor cuvinte. Verbul
veri „a veni”, de pildă, are după părerea auto-
rului 23 de sensuri. Socotim că în cel puțin
11 din cele 23 de cazuri citate avem a face cu
un singur sens. Poate nu este lipsit de interes
să reproducem întregul articol:
veri, vb., 1. a veni. 2. a ajunge: veril-a
case. 3. a coborî: Cănd-a verii jos. 4. a crește :
Verit-a mare. 5. a deveni: Vire bur. 6. a se
face : Verit-a și zece ure. 7. a ieși: Verit-a
1 Cf. S. Pușcariu, op.cit., II, p. 190.
2 Ibidem, p. 216.
100
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
jensca din uape. 8. a îmbătrîni : A verif betăr.
9. a se îmbogăți: A verif bogat. 10. a împlini:
Cănd a verif lui dvaiset uan. 11. a însera :
Verît~a sera. 12. a se însănătoși : A verif săr^
13. a se întîmpla : Ra veri ceva, slabo (s-ar
putea întîmpla ceva rău). 14. a întineri:
Reș mai tirer veri (aș vrea să mai întineresc).
15. a se întoarce : Ie re veri nazal (El s-ar
întoarce). 16. a intra : veri nuntru, veri renche.
17. a învia : verit-a viie. 18. a se preface : De
mire neca vire lacu (Eu să mă prefac în loc).
19. a răsări: Soarele vire fare (Răsare soarele).
20. A se transforma : Din mare jalosf, verit-a
mare veseVe (Din mare întristare s-a transfor-
mat în mare bucurie). 21. a se usca : Nosta
verit uscate (Moartea s-a uscat). 22. a țîșni:
Din măre re și lapte fare veri (Din mînă îi va
țîșni lapte). 23. a se îmbolnăvi : Se verit-a
bolăn.
Este clar pentru oricine că în cazurile 4,
5, 8, 9, 11, 12, 14, 18, 20, 21, 23 - ca să le
luăm numai pe cele mai clare — este vorba
de un verb-copulă lexico-gramaticală (cu
sensul ,,a deveni”, „a se transforma în”, „a
se preface în”) și un nume predicativ care
poate fi exprimat prin oricare din substanti-
vele și adjectivele de care dispune limba ro-
mînă. Cineva vine (= se face) nu numai mare,
bătrin, bogat, sănătos, tinăr, uscat ctc., ci și
mic, sărac, bolnav, proaspăt, (moale) etc.,
ca să dăm numai antonimele calităților cuprin-
se în predicatele nominal-vcrbale (nominalc>
înregistrate în articolul veri.
La fel, sensul 2 și 3 al pronumelui uato?
Hat a este unul singur : „altfel”.
în fine, dat fiind că culegerea nu este înso-
țită de un studiu gramatical, valoarea glosa-
rului ar fi crescut dacă autorul ar fi dat toate
formele gramaticale care apar în texte, adică :
formele cazuale ale substantivelor, pro numelor,
formele verbale la diferite timpuri și moduri
etc., sau cel puțin pe cele deosebite de uzul
comun. Această preocupare nu a existat la
autorul glosarului, formele discutate înainte
apărînd cu totul sporadic și, după cum am.
arătat, glosate nepotrivit. Dacă s-ar fi făcut
această operație, s-ar fi înregistrat forme-
cazuale și verbale neatestate pînă acum sarr
atestate foarte rar de unii cercetători și, toc-
mai de aceea, contestate de alții.
în concluzie, considerăm că textele lui
Traian Cantemir pot fi folosite pentru cerce-
tarea morfologiei, sintaxei și lexicului istroro-
mînei. în privința părții fonetice avem rezerve.
Glosarul, fără lipsurile legate de tehnica redac-
tării, care îngreuiază mînuirea lui și denatu-
rează pe alocuri realitatea, este o lucrare-
valoroasă, pentru că, așa cum a arătat E. lo-
nașcu în prezentarea citată, înregistrează;
și cuvinte ncatestatc de alți cercetători.
MatUda Caragi u-Marioțeantu

COMITETUL DE REDACȚIE
Acad. IORGU IORDAN — redactor responsabil;
ION COTEANU, redactor responsabil adjunct; acad.
M. SADOVEANU; EUSEBIU CAMILAR, membru
corespondent al Academiei R.P.R.; prof. G. ISTRATE ;
prof. D. MAGREA ; GH. BOLOCAN ; VL. DRIMBA ;
VALERIA GUȚU-ROMALO ; MIRGEA MITRAN (se-
cretar) ; C. OTOBÎGU ; FLORA ȘUTEU.
APARE DE 6 ORI PE AN
Redacția revistei LIMBA ROMÎNA
București, raionul I. V. Stalin, Calea Victoriei nr. 194
INSTITUTUL DE Lingvistică, ACADEMIA R.P.R., telefon 15.07.91
LIMBA ROMINA
LINGVISTICĂ GENERALĂ
U. R1CKEN, (Leipzig), Observații asupra onomasiologiei.............. 3
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
MAR IA GABREA, Atributivă circumstanțială.......................... 24
GH. N. DRAGOMIRESCU, Adverbul și determinarea adverbială în limba
romînă....................................................... 33
ANA CANARACHE, O expresie populară : „Unde și-a înțărcat dracul copiii” 41
FILOLOGIE
L.	GÂLDI (Budapesta), Din atelierul tînărului Eminescu. Glasul poetului-profet 43
GH. BULGĂR, Textele literare pentru învățămîntul mediu.................. 54
LIMBĂ LITERARĂ
SANDA GOLOPENȚIA și TOMA PAVEL, Statistica și stilurile limbii ....	58
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
MIRCEA SECHE, Schiță de istorie a lexicografici romîne. IV (De la 1826 pînă la
1870 : C. Dicționarele unilingve).................................. 66
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ediție îngrijită, studiu introductiv,
indice și glosar de P. P. Panaitescu, ediția a doua, revăzută, București,
1958 (Const. C. Giurescu)................................................. 76
Poeziile lui Eminescu în rusește (L. Gâldi, Budapesta)................................ 87
JULIO CASARES, Introduccidn a la lexicografia moderna, Madrid, 1950 (în
versiune rusă: Moscova, 1958) (C. Otobîcu și V. Rudeanu).................. 88
AL. GRAUR, Joseph Vendryes ........................................................ 94
M.	JIVCOVICI, | Aleksandar I. Belic	96
Bibliografia lucrărilor de lingvistică apărute în țara noastră de la 1 Mai 1959
pînă la 1 Mai 1960 ................................................... 99

LINGVISTICA GENERALA
OBSERVAȚII ASUPRA ONOMASIOLOGIEI *
DE
U. RIGKEN (Leipzig)
1.	în ultimele decenii, alături de semasiologie și-a găsit o tot mai
frecventă utilizare o metodă nouă de cercetare a vocabularului, care a dat
rezultate bogate, onomasiologia. Dezvoltarea și rezultatele onomasiologiei
pînă în anul 1952 au fost sintetizate de B. Quadri1 într-o amănunțită
privire de ansamblu, însoțită de o bibliografie cuprinzătoare. Necesitatea
de a distinge metoda onomasiologică de cea semasiologică nu mai poate fi
astăzi contestată, chiar dacă părerile sînt împărțite atît în privința rapor-
turilor reciproce dintre cele două metode, cît mai ales în privința întîie-
tății uneia dintre ele.
Semasiologia pornește de la cuvîntul izolat, luînd în considerare
atît diferitele sensuri ale acestuia cît și reprezentările legate de el. Dimpo-
trivă, punctul de plecare al onomasiologiei îl constituie o reprezentare
generală, o noțiune ale cărei denumiri formează obiectul de cercetare.
în tabloul care urmează, cele două direcții de cercetare sînt repre-
zentate în mod sistematic pe plan sincronic.
direcția semasiologică.
individ, Ins, om^ 
vîrf al unui obiect —
cartea extremă cu care___________ rap
începe ceva
.	- /	^.șef
partea superioara (sau
anterioară) a corpului	c $ P e 1 e n i e
persoană care conduce, o	________co n ducă tor
organizație,© instituție etc.-^----------------T
—-----------------------------------------superior
------------------------------------------>
..	. . . „	r e s p o n săbii
direcția onomasiologică	r
* Articol scris pentru revista „Limba romînă”.
1 Vezi titlul exact al cărții lui Quadri în lista lucrărilor de onomasiologie de la siîrșitui
acestui articol. Lucrările menționate acolo sînt citate în text numai cu numele autorului.
4
LINGVISTICĂ GENERALA
în coloana din stingă sînt trecute sensurile cuvîntului cap : cuvintele
din coloana din dreapta pot fi considerate drept denumiri ale noțiunii
„șef”.
Prin urmare în timp ce semasiologia pleacă de la formă și ajunge
la conținutul exprimat de aceasta, onomasiologia pornește de la conținut
spre forma care îl exprimă. De aceea s-a afirmat că semasiologia și onoma-
siologia au de fapt același obiect, anume cuvîntul și conținutul lui și că
ambele studiază același obiect din puncte de vedere diferite: metoda
onomasiologică corespunde punctului de vedere al vorbitorului, în timp
ce semasiologia reprezintă punctul de vedere al auditorului *. Dar în acest
fel se ivește pericolul de a subaprecia deosebirea importantă dintre cele
două puncte de vedere, pericol asupra căruia Hugo Schuchardt a atras
atenția încă din 1912 2. După cum a accentuat Schuchardt, emisiunea are
întotdeauna întîietate față de recepție. Mai înainte ca un cuvînt să aibă
un sens pentru auditor, vorbitorul se folosește de el pentru a-și exprima
ideile. Această constatare este valabilă și pentru evoluția sensurilor unui
cuvînt.
Sensul nou perceput de auditor este o consecință a folosirii într-un
sens nou a unui cuvînt ca denumire. De aceea Schuchardt a cerut să se
pună capăt preferinței unilaterale pentru semasiologie și să se acorde
studiului denumirilor, adică onomasiologiei, locul principal în cercetarea
vocabularului.
Schuchardt arată că onomasiologia pornind de la noțiuni și studiind
denumirile acestora, adică posibilitățile de exprimare ale lor, ține seama
în mod nemijlocit de caracterul de’ comunicare al limbii. Prin aceasta
el nu contestă cîtuși de puțin dreptul de existență al semasiologiei. Dimpo-
trivă el vorbește despre combinarea problemelor de onomasiologie cu cele
de semasiologie.
2.	Numele de „onomasiologie” (dela grecescul ovojxaala „denumire”)
a fost creat în 1902 de către romanistul Adolf Zauner ca o formație para-
lelă la „semasiologie” (grecește	= sens).
începuturi ale unei concepții onomasiologice a vocabularului se
găsesc încă în antichitate sub forma unor colecții de sinonime. Deosebit
de numeroase dicționare de sinonime și discuții despre problema sino-
nimiei au existat în Franța în secolul al XVIII-lea. Totuși, aceste încercări,
ca și dicționarele de sinonime ale diferitelor limbi apărute în cursul seco-
lului al XlX-lea, nu se bazau pe o problematică care să permită o cunoaștere
științifică a structurii și dezvoltării vocabularului. Ele urmăreau în primul
rînd cunoașterea practică a limbii.
în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, indo-europeniștii și
germaniștii au elaborat cîteva studii care pot fi socotite ca lucrări de
onomasiologie. Un pas important pe calea elaborării unei problematici
onomasiologice l-a constituit lucrarea întemeietorului romanisticii, Frie-
1 H. Kronasser, Handbuch der Semasiologie, Heidelberg, 1952, p. 72.
2 Schuchardt, p. 131 și urm.
ONOMASIOLOGIA	5
drich Diez, apărută în 1875, sub titlul Romanische Wortschdpjung. în
această lucrare se dau denumirile curente ale unui număr mare de noțiuni,
atît în limba latină cît și în limbile romanice (inclusiv romînă). Cu această
ocazie, se vede cît de deosebită a fost soarta vocabularului latin în diferitele
limbi romanice. în afară de aceasta, devine evidentă diferențierea în cadrul
fiecărei noțiuni: astfel, de ex. pentru anumite noțiuni cuvintele latine
se păstrează în toate limbile romanice, iar pentru altele apar denumiri
noi în toată Bomania. Romanische Wortschdpfung a lui Diez a contribuit
la elaborarea de către romaniști a primelor lucrări mari de onomasiologie
și astfel la constituirea onomasiologiei ca disciplină distinctă și indepen-
dentă în cadrul romanisticii. Lucrul acesta s-a întîmplat cu lucrările lui
Tappolet (Die romanischen Verwandtschaftsnamen, 1895), Zauner (Die
romanischen Namen der Korperteile^ 1902) și Merlo (I nomi romanei delle
stagioni dei mesi, 1904).
Concomitent a fost întemeiată geografia lingvistică (Gillieron) și
metoda „Worter und Sachen” (Meringer, Schuchardt), care se bazează
deopotrivă pe principiile onomasiologiei. Astfel se poate constata că lingviști
de seamă, în căutarea unei metode temeinice de cercetare a vocabularului,
au ajuns în același timp pe trei căi diferite la o concepție onomasiologică.
Atlasul lingvistic al Franței (ALF) editat de Gillieron, începînd din 1902,
a făcut posibilă o viziune de ansamblu a tuturor denumirilor pentru o
noțiune anumită, pe tot teritoriul de limbă franceză, cu ajutorul unei singure
hărți. Bepartiția geografică sincronică a denumirilor a permis și obți-
nerea unor concluzii prețioase cu privire la aspectele lingvistice din trecut
și la istoria denumirii respectivelor noțiuni x.
Metoda de cercetare „Worter und Sachen” a fost folosită de Meringer
și Schuchardt încă la sfîrșitul secolului al XlX-lea, înainte de a-și primi
numele oficial în anul 1904. Pornind de la constatarea că istoria obiectelor
permite să se tragă concluzii importante asupra istoriei cuvintelor, s-a
ajuns și în cazul acesta la metoda onomasiologică, luîndu-se ca bază a
cercetării obiectele și indicîndu-se denumirile lor. în deceniile care au urmat,
numeroase monografii au combinat metoda „Worter und Sachen” cu
geografia lingvistică 2. Cu această ocazie, metoda onomasiologică a fost
dezvoltată și aprofundată atît din punct de vedere sincronic cît și dia-
cronic. în cadrul considerațiilor diacronice cercetătorii nu s-au mai mul-
țumit cu simpla alăturare a denumirilor latine și moderne sau cu concluzii
despre evoluția anterioară a limbii obținute cu ajutorul hărților lingvis-
tice. Pe bază’de documente și de texte literare ci au început să găsească
trepte cronologice intermediare, pentru obținerea unui tablou mai exact
al unei evoluții semantice mai îndelungate.
1 Despre geografia lingvistică, despre începuturile ei înainte de Gillieron și despre evoluția
ei după crearea ALF, care a fost urmat de numeroase alte atlase lingvistice, ne informează amă-
nunțit lorgu Iordan în Introducere tn studiul limbilor romanice.
2 Una dintre cele mai bune lucrări în acest domeniu este studiul lui Jaberg, Sach- und
Bezeichnungsgeschichte der Beinbekleidung. Caracteristică pentru îmbinarea metodei „Worter und
Sachen0 cu geografia lingvistică este și ilustrarea fiecărei noțiuni, care se găsește atît în Atlasul
lingvistic al Italiei și al Elveției de sud, cît și în Atlasul lingvistic romîn.
6
LINGVISTICA GENERALA
3.	Teme, metode, rezultate. Quadri înregistrează aproximativ 1200
de noțiuni în indicele său, care, deși nu este o listă completă, reprezintă
totuși o selecție foarte cuprinzătoare și caracteristică a temelor studiate
din punct de vedere onomasiologic. Un interes mare îl prezintă, desigur,
întrebarea din ce anume sferă provin aceste noțiuni și deci, care au fost
punctele de greutate ale cercetărilor onomasiologice. Dacă se încearcă o
împărțire în linii generale, se desprind două grupe mari, bine conturate:
plante și animale. Al treilea domeniu în care s-au elaborat multe lucrări
onomasiologice este acela al obiectelor culturii materiale. Este vorba de
lucrurile create de om, de exemplu „plug”, „stog de fîn” x, „stradă”, „pan-
talon” 2, „pîine”, și meseriile și acțiunile concrete legate de acestea cum ar fi
„a tăia cu ferăstrăul”3, „a ara”, „a mînca”4. Aceste trei grupe, flora, fauna
și obiectele culturii materiale, formează majoritatea noțiunilor înregistrate
de Quadri. Este vorba de noțiuni care se referă la lucruri concrete, res-
pectiv la acțiuni concrete, ca, de exemplu, „a tăia cu ferăstrăul”, în opo-
ziție cu acțiuni nedeterminate din punct de vedere al concretizării, ca
de ex.: „a lucra”. O serie de alte noțiuni, care au aceeași caracteristică,
pot fi puse împreună cu cele trei grupe numite mai sus. Este vorba de
corpuri cerești, minerale, forme de relief, ca „mlaștină” 6, fenomene atmos-
ferice, ca „ceață”, „zăpadă” 6 etc. Pentru scopul nostru, este indiferent
dacă părțile corpului omenesc și bolile legate de acesta, ca și treptele vîrstei,
ca de ex. „copil”, „băiat”, „fată”7 sînt enumerate separat sau dacă sînt
considerate în mod consecvent ca făcînd parte din faună. în orice caz,
s-ar putea acorda într-o anumită măsură un loc special noțiunilor de timp,
din care fac parte în primul rînd zilele săptămînii, lunile și sărbătorile 8,
ca și gradelor de rudenie, „mamă”, „unchi”9 etc. Dar și aceste categorii
de noțiuni ca și grupele amintite mai sus reprezintă o treaptă relativ
redusă de abstractizare și sînt destul de bine conturate. De aceea ele fac
parte din noțiunile cel mai des studiate în onomasiologie.
Noțiunile amintite pînă acum reprezintă cam 90%^din indicele lui
Quadri. Restul, cu puține excepții, se compune din noțiuni care se deose-
besc în mod clar de cele de mai sus prin caracterul lor abstract. Aici se înca-
drează acțiuni ca „a începe”10, „muncă”, noțiuni de apreciere ca „frumos”11,
„prostănac”, noțiuni sociale ca „sărăcie” ’și „bogăție”12. Nu trebuie însă
să trecem cu vederea că pentru astfel de noțiuni abstracte, în opoziție cu
celelalte domenii discutate mai sus, există foarte puține monografii amă-
nunțite. De cele mai multe ori e vorba de articole mai mici sau de note.
1 Miethlich.
2 Jaberg.
3 Gilliăron.
4 Beyer.
5 Sturm.
6 Steffen.
7 St. Binder.
8 Pop.
9 Sala.
10 Jaberg.
ii Wyler.
i2 Spăth.
ONOMASIOLOGIA
7
Un grup special, care trebuie socotit ca făcînd parte din rîndul
noțiunilor cu un grad de abstractizare relativ mare, îl formează temele
sintactice și morfologice tratate pe baze onomasiologice. Aici trebuie
citate lucrări ca cele despre noțiunile „man”1 („se” impersonal, N. T.),
„pînă” 2, exprimarea ordinului3, exprimarea ideii concesive cu ajutorul
conjuncțiilor 4, formarea antonimelor cu ajutorul prefixelor 5, exprimarea
ideii colective cu ajutorul sufixelor 6 și formarea femininelor numelor de
meserii 7. în sfîrșit, tot aici s-ar putea cita și studiile despre mijloacele
punerii în relief a unei idei. Deși există destul de puține lucrări onomasiolo-
gice cu subiect luat din sintaxă sau din morfologie, dintre acestea, un număr
relativ mare sînt monografii amănunțite. Este un lucru stabilit că
folosirea metodei onomasiologice în acest domeniu s-a dovedit a fi foarte
fructuoasă, și, fără îndoială, va fi folosită pe viitor mult mai des decît
pînă acum. Eugen Lerch a arătat8 în 1925 necesitatea de a se face deosebirea
dintre onomasiologie și semasiologie și în cercetările sintactice. Rezultatele
cercetărilor efectuate de atunci încoace au confirmat că se poate vorbi
în mod justificat despre noțiunile „man” („se” impersonal, N.T.), „pînă”
sau despre noțiunea de colectiv, din punct de vedere onomasiologie, și
că se poate cerceta prin ce mijloace lingvistice au fost exprimate aceste
noțiuni la un moment dat sau în cursul unei evoluții mai îndelungate.
O varietate asemănătoare aceleia pe care am prezentat-o cu privire
la alegerea temelor onomasiologice din cele mai diferite domenii ale vieții
se constată și la extinderea tematicii lucrărilor de onomasiologie. în primul
rînd, în ce privește aria limbilor incluse în cercetare: alături de studii
care includ un număr mai mare de limbi, de exemplu toată Romania,
există altele care se ocupă de două-trei limbi sau numai de una singură,
respectiv de mai multe dilalecte sau chiar numai de un dialect sau de
un grai rural. Fiecare dintre procedeele acestea își are justificarea, și
alegerea depinde de scopul propus. în cazul cercetării mai multor limbi
comparația ne dă date despre diferențieri și trăsături comune, prețioase
și pentru studierea unei singure limbi; limitarea la o singură limbă face
posibilă o tratare mai amănunțită și permite o cunoaștere mai aprofundată
a structurii lingvisticii interne și a evoluției acelei limbi. După ce primele
lucrări onomasiologice de proporții mari (Tappolet, Zauner, Merlo) au
încercat să cuprindă toată Romania, în perioada următoare, bogăția mate-
rialului oferit de atlasele lingvistice existente a dus la cercetarea a cîte
unei limbi izolate. De aceea au apărut numeroase lucrări consacrate unei
1 Schlaepfer.
2 Mock.
3 Wainstein.
4 Klare.
5 Peter.
6 Baldinger.
7 Stehli.
8 Historische Franzosische Syntax. Leipzig, 1925, voi. I, partea I și urm. în același an,
Jaberg și Jud au inclus în programul atlasului lor AIS, înmod expres, principiile onomasiologice
de înregistrare a materialului sintactic și morfologic (vezi RLR, I (1925), p. 116).
8
LINGVISTICĂ GENERALA
singure limbi; totuși și în timpul din urmă se găsesc sinteze care cu-
prind întreg teritoriul lingvistic al României L
Aceeași varietate a principiului onomasiologic de cercetare se con-
stată și în ce privește numărul noțiunilor studiate într-o lucrare. Alături
de studii care se ocupă de un număr mai mare de noțiuni înrudite (părțile
corpului, grade de rudenie etc.), există cercetări despre două, trei noțiuni
sau chiar numai despre una singură. Atlasele lingvistice au dus în cazul
acesta la o tendință analoagă aceleia pe care am pomenit-o mai sus cu
privire la aria limbilor tratate, și anume limitarea la una sau numai la
cîteva noțiuni. în timp ce Zauner, în 1902, scria despre numele părților
corpului în limbile romanice, au apărut, mai tîrziu, pe baza atlaselor
lingvistice, lucrări despre denumirile craniului 2 în limba romînă și despre
denumirile fălcii 3 în limba franceză. Excepție formează mai ales două
grupe care țin de onomasiologie într-un sens mai larg: 1. studiile de ter-
minologie ale unor grupe mai mari de obiecte, al căror material autorii
îl culeg de obicei la fața locului, concepute în majoritatea cazurilor din
punct de vedere sincronic și limitate din punct de vedere regional, ca
de ex. Das lăndliche Leben Sardieniens im Spiegel der Sprache 4, 2. prezen-
tarea descriptivă pe baze onomasiologice a vocabularului unor autori
izolați.
Natural că scopul onomasiologiei este ca, dincolo de prezentarea
materialului, să se ajungă la o interpretare temeinică a lui. în măsura în
care lucrările de pînă acum au atins ori s-au apropiat de această țintă,
interpretările s-au orientat mai ales în două direcții, care pot fi conside-
rate una ca istorică iar cealaltă ca psihologică. în cazul interpretării
istorice se pune problema de a se afla succesiunea cronologică a diferitelor
denumiri, de exemplu, a denumirilor pentru noțiunea de „a începe” pe
teritoriul lingvistic romanic și pe cît posibil de a se stabili cauzele care
au determinat schimbarea denumirilor. Aceste cauze pot fi foarte felurite :
schimbarea „lucrurilor” denumite, achiziționarea unor cunoștințe noi,
transformări sociale, influența unor concepții sociale diferite asupra res-
pectivei denumiri6 și nu rareori factori lingvistici ca, de ex., lipsa de
claritate din cauza omonimiei accidentale a unor cuvinte deosebite. Un
exemplu clasic pentru acest caz îl reprezintă omonimia denumirilor gas-
cone pentru „pisică” și „cocoș” cercetată de Gilliâron. Pe baza dezvoltării
fonetice din gasconă a lui cattus și gallus, ambele cuvinte gascone au
devenit gat. Deoarece denumirea omonimă pentru două animale diferite
ca pisica și cocoșul ar fi dus la grave confuzii, gallus a fost înlocuit prin
alte denumiri. Acest fenomen ne dă un exemplu de interpretare psihologică
a materialului onomasiologic : una din denumirile apărute în locul lui
gallus este bigey, de fapt numele vicarului. La baza alegerii acestei denu-
miri au stat fără îndoială tot felul de comparații care izvorau din părerile
sătenilor despre cocoș și despre vicarul satului. Mai ales în cazul anima-
1 Vezi Rohlfs, Schoneweiss și Chatton.
2lorgu Iordan.
3 Kahane.
4 Wagner.
5 Vezi numeroase exemple în lucrarea lui Spath.
ONOMASIOLOGIA
9
lelor și al plantelor se găsește adesea o multitudine de denumiri diferite,
care se datorește concepțiilor variate ale oamenilor și raportului lor față
de „obiectele denumite” x.
Interpretarea lui Gillieron în legătură cu schimbarea semantică
gallus-gat-bigey a trebuit corectată în sensul că bigey ca denumire a coco-
șului nu a fost creat decît în momentul cînd gallus și cattus au devenit
omonime. Sinonime care ar fi putut fi folosite în caz de nevoie pentru
înlocuirea formei ulterioare a lui gallus 2 ca denumirea cea mai obișnuită
a cocoșului existau încă de mai înainte. Această situație aruncă o lumină
edificatoare asupra importanței sinonimiei pentru evoluția denumirilor
și pentru evoluția vocabularului în general.
La sfîrșitul acestei scurte priviri asupra cîtorva aspecte mai impor-
tante ale temelor și metodelor onomasiologice aș mai vrea să adaug
cîteva cuvinte despre perioadele de timp cuprinse în lucrările de onoma-
siologie. în problema aceasta romanistica a adus o contribuție mai sen-
sibilă decît germanistica și anglistică. Cele mai multe lucrări de romanis-
tică pornesc de la materialul atlaselor lingvistice, de la limba modernă,
interpretată istoric. Starea lingvistică actuală servește drept principală
bază pentru concluzii cu privire la. formarea și evoluția anterioară a limbii.
Cu studiul său asupra denumirilor pentru „â, tăia Cu ferăstrăul”,
Gillieron a dat un exemplu clasic pentru ilustrarea acestei metode. Lucrări
ulterioare au încercat, cu ocazia interpretării hărților lingvistice, să gă-
sească nu numai etimologiile latine ale denumirilor moderne și evoluția
lor în limbile romanice, ci să dea și un tablou mai amănunțit al respecti-
velor denumiri în limba latină și să umple golul dintre stadiul latin
și limba modernă, prin cercetarea dicționarelor istorice și a izvoarelor
documentare și literare 3. în ultimul timp s-a început studierea, din punct
de vedere onomasiologie, exclusiv a structurii limbii moderne4.
în perioadele anterioare sînt relativ rare 5 lucrările de romanistică
în care să se trateze exclusiv material onomasiologie. Altfel se prezintă
situația în domeniul germanisticii și al anglisticii. Aici se găsesc multe
lucrări de tipul celei intitulate Die Hanăwerhernamen im Mittelenglischen ®.
Absența relativ prelungită a unor atlase lingvistice mari pentru limbile
germană și engleză a dus la situația că cercetările de onomasiologie din
aceste limbi nu s-au concentrat în aceeași măsură ca în limbile romanice
asupra geografiei lingvistice. De aceea dispunem in acest domeniu de mai
multe lucrări de germanistică și anglistică decît de romanistică, ceea ce
arată că onomasiologia istorică pe baza unor documente și texte literare
este posibilă. Nu se poate însă pierde din vedere faptul că un număr mare
1 Vezi, ca exemplu, terminologia calului la Pașca și Pop și numeroasele denumiri ale
liliacului (animalul) citate în lucrarea lui Eggenschwiller.
2 Vezi W. von Wartburg, Einfuhrung in Problematik und Methodik der Sprachwissen-
schaft, p. 125 și urm.
3 Așa cum fac de ex. Jud și Gernand. Mai ales P. Aebischer s-a ocupat cu folosirea
izvoarelor istorice în cercetările de geografie lingvistică. Vezi lista lucrărilor sale la Quadri,
p. 205.
4 Vezi Peter și Stehli.
5 Vezi de ex. lucrarea lui Giese.
6 Gertraud Otto, Disert., Berlin, 1938 (Numele meseriilor în engleza medie, N.T.).
10
LINGVISTICA GENERALĂ
dintre lucrările acestea nu trec peste simpla adunare a materialului ono-
masiologic și că sînt lipsite de o interpretare istorică temeinică.
Cele mai importante rezultate ale onomasiologiei pot fi sintetizate
în felul următor:
a)	Cu ajutorul geografiei lingvistice, s-a obținut în domeniul roma-
nisticii pentru multe noțiuni un tablou al repartiției geografice a denu-
mirilor acestora, ceea ce a permis să se ajungă la concluzii importante
cu privire la diferențierea lexicală a limbilor romanice și la evoluția voca-
bularului fiecăreia dintre ele. Rezultate asemănătoare, dar pe o scară
mai mică, s-au obținut și în domeniul limbilor germanice.
b)	S-a obținut un material bogat din care reiese legătura strînsă
dintre istoria „lucrurilor” și istoria denumirilor. Această legătură se poate
urmări cu ajutorul concepției care se reflectă în denumirile luate de o
noțiune, dacă cu această ocazie se ține seamă de respectivele „lucruri”
și de toate concepțiile oamenilor în aceeași măsură ca și de diferitele
denumiri.
<?	) Pe baza celor amintite la punctele a și b s-au putut stabili nume-
roase concluzii despre motivele unor denumiri și despre cauza evoluției
lor semantice. Evoluția semantică s-a dovedit a fi o parte esențială a
evoluției vocabularului. Explicarea celei dintîi este posibilă numai dacă
se iau în considerare concomitent mai multe denumiri care sînt în strînsă
legătură unele cu altele, deoarece ele sînt raportate la aceeași noțiune atît
din punct de vedere sincronic (ca sinonime) cît și din punct de vedere
diacronic (ca denumiri identice sau ca denumiri vechi și noi).
d)	Faptul că s-a luat ca punct de plecare noțiunea în locul cuvîn-
tului s-a dovedit fructuos din două motive. în primul rînd, el a permis
compararea obiectivă a vocabularului unor limbi sau dialecte diferite,
în al doilea rînd, s-a arătat că de o noțiune, chiar în interiorul unei singure
limbi, țin în majoritatea cazurilor mai multe denumiri cu un sens asemă-
nător sau aproape identic. Cercetarea acestor denumiri lămurește aspecte
importante ale structurii sincronice a vocabularului și ale evoluției lor
diacronice.
4. Problemele actuale ale onomasiologiei. Se pare că problema
generală cea mai arzătoare a onomasiologiei o reprezintă elaborarea insu-
ficientă a bazelor ei teoretice. Trebuie semnalat că rezultatele de pînă
acum, destul de bogate, ale onomasiologiei au fost obținute în cea mai
mare parte pe baze pur empirice. în cele ce urmează voi face unele obser-
vații cu privire la trei probleme care rezultă din această situație și a căror
rezolvare se impune ca deosebit de urgentă. E vorba de aplicarea onoma-
siologiei la noțiuni cultural-spirituale, de folosirea acestei metode în cer-
cetarea limbii literare și în sfîrșit de delimitarea onomasiologiei în raport
cu semasiologia.
a.	Aplicarea semasiologiei în domeniul social și
cultural-spiritual.
Temele cărora li s-a acordat o atenție precumpănitoare pînă acum
în cercetarea onomasiologică fac să apară îndoieli asupra utilității metodei
pentru noțiuni din domeniul istoriei societății și al culturii spirituale,
ONOMASIOLOGIA
11
ca de exemplu, ,,știință” și „înțelept”, pe care, în cele ce urmează, le denu-
mesc pentru simplificare termeni din vocabularul social și cultural-spiri-
tual. Un răspuns negativ ar însemna că onomasiologia ține seamă numai
într-o măsură foarte mică de specificul limbii, deoarece dă greș într-un
domeniu în care limba, ca mijloc de comunicare și de cunoaștere, ajunge
la cele mai înalte trepte ale_dezYoltării ei. Vocabularul din domeniul noțiu-
nilor sociale și cultural-spirituale era considerat pînă astăzi în cel mai bun
caz drept un copil vitreg al onomasiologiei. Mulți cercetători l-au eliminat
cu totul din onomasiologie. Astfel Vossler și Tappolet au fost de părere
că pentru metoda onomasiologică trebuie să se ia în considerare numai
noțiuni cu conținut bine stabilit care nu suferă nici un fel de schimbare
istorică sau numai una neînsemnată. Prin aceasta, noțiunile din domeniul
evoluției sociale și spirituale a omenirii au fost eliminate din onomasio-
logie. Ele urmau să fie rezervate exclusiv semasiologiei. La un punct de
vedere asemănător a ajuns în anul 1931 Y. TrierA care neagă și el posi-
bilitatea onomasiologiei de a trata noțiuni abstracte, noțiuni care nu se
referă la obiecte concrete. Pentru cercetarea acestor noțiuni, Trier însuși
n-a propus semasiologia, ci metoda, de atunci încoace mult discutată,
a „cîmpurilor semantice” 2. Pentru cercetarea noțiunilor concrete ca
plug, mîha etc. Trier consideră la nevoie posibilă folosirea onomasiologiei,
deoarece în acest caz s-ar putea porni direct de la „lucru”.
Noțiunile „abstracte” există, după Trier, numai datorită unei anu-
mite poziții a cuvintelor în cadrul „cîmpurilor semantice”, în care fiecărui
cuvînt îi corespunde o noțiune. Greșeala principală a metodei „cîmpurilor
semantice” a lui Trier este desprinderea de realitatea care stă la baza
conținutului exprimat în limbă, chiar și în vocabularul abstract. Pentru
Trier conținutul cuvîntului nu reprezintă o reflectare a realității, ci rezultă
din delimitarea cuvîntului cu ajutorul vecinilor săi din cîmpul semantic
și din raporturile dintre cuvinte. Prin urmare, în cadrul teoriei „cîmpu-
rilor semantice”, constatarea, justă în sine, că în același domeniu cuvintele
se găsesc în anumite raporturi unele față de altele, a fost ridicată într-un
mod cu totul unilateral și fals la rangul de principiu absolut.
Punctul de vedere potrivit căruia noțiunile apar nu ca reflectare
a realității, ci ca rezultat al relațiilor dintre, cuvinte, este incompatibil
cu metoda onomasiologică. Onomasiologia se bazează pe principiul că
anumite realități, ca și noțiunile pe care oamenii le-au derivat de la acestea
pot fi cunoscute, bineînțeles cu ajutorul limbii, dar nu numai pe baza
datelor strict lingvistice. Abia după aceasta se poate formula întrebarea
onomasiologică: cum au exprimat oamenii, lingvistic, aceste noțiuni ?
Două sînt argumentele principale care s-au adus împotriva aplicării
metodei onomasiologice la noțiunile din domeniul cultural-spiritual:
1. Aceste noțiuni se află într-o permanentă schimbare istorică, iar ono-
1 Der deutsche Wortschafz im Sinnbezirk des Verstandes, Heidelberg, 1931.
2 O analiză amănunțită a metodei „cîmpurilor semantice” ne-ar duce prea departe.
De aceea trimit la observațiile critice ale lui Dornseiff, ale lui Betz (Zeitschr. f. verg. Sprachfor-
schung. (BnHorpaxoB, JJoKjiadbi u coo^eHun, Ak. HayK. CCCP, Hhct. 5l3MKO3HaHHH,
X, 1956).
12
LINGVISTICA GENERALA
masiologia ar opera numai cu noțiuni constante; 2. Aceste noțiuni nu pot
fi concepute decît ca elemente ale unui „cîmp semantic”.
Neglijarea acestor noțiuni în cercetarea onomasiologică de pînă acum
pare să dea dreptate obiecțiilor de mai sus, mai ales celei dintîi, dat fiind
că puținele lucrări de onomasiologie care s-au scris pînă acum relativ
la domeniul cultural-spiritual se limitează la epoci istorice relativ scurte.
Din punct de vedere teoretic însă, ținînd seama că onomasiologia pune
la bază principiul limbii ca instrument de comunicare, această metodă
trebuie să se poată aplica la toate domeniile vocabularului, chiar pentru
o perioadă de evoluție mai lungă. Dar această problemă nu va fi soluțio-
nată în ultimă analiză decît prin practică, și nu prin discuții teoretice.
Pentru a verifica temeinicia argumentelor citate mai sus împotriva
folosirii onomasiologiei în domeniul cultural-spiritual, am cercetat într-o
lucrare onomasiologică o problemă care privește o perioadă de timp
relativ lungă și care se referă la cuvinte alese din același domeniu din care
Trier și-a luat cuvintele pentru a demonstra practic metoda „cîmpurilor
semantice”, domeniu care, de la Trier încoace, este socotit de diverși
lingviști ca cel mai adecvat pentru această metodă1.
Cercetarea mea se ocupă de istoria denumirilor noțiunii de „învățat”,
adică a titulaturii care se acorda persoanelor învățate în franceza din
secolul al Xll-lea pînă în al XVII-lea. Rezultatul acestei cercetări este
constatarea netă indiscutabilă că noțiunea de „învățat” poate fi cercetată
foarte bine fără ajutorul metodei cîmpurilor semanticeși 'că diferiții
termeni care exprimă această noțiune întresecoTere ăl Xlldea și alXVII-lea
reprezintă o serie istorica continuă, deși s-au petrecut în decursul timpului,
în conținutul noțiunii, transformări profunde.
' Daca se ia în considerație faptul că noțiunea are ca bază lumea
reală, este de la sine înțeles că pentru noțiunea de „învățat” se poate
stabili o istorie a denumirilor succesive. Necesitatea de a denumi pe „învă-
țați” are, din punct de vedere istoric, aceeași continuitate ca și existența
învățaților înșiși. De aceea există o legătură nemijlocită între diferiții
termeni utilizați în acest scop. Deși un învățat din secolul al Xll-lea sau
al XlV-lea, un’ clerc, conform denumirii obișnuite în acea epocă, se
deosebește foarte mult de savantul din secolul al XVII-lea, și cu
atît mai mult de cel din secolul al XX-lea, el rămîne totuși precursorul
savantului, atît din punct de vedere noțional, cît și din punct de
vedere onomasiologie. în eliminarea denumirilor vechi ale învățaților și
în adoptarea celor noi se poate observa un adevărat proces de înlocuire
a unor termeni prin ceilalți.
în tabloul de mai jos am prezentat schematic, pe baza celor mai
importante denumiri 2, etapele principale ale evoluției, începînd din secolul
al Xll-lea pînă în secolul al XVII-lea. Pe lîngă aceasta, în secțiune orizon-
tală sînt notate denumirile care apar la un anumit autor.
1 Atît St. Ulmann (Prâcis de sâmantique fran^aise, 1952, p. 303 și urm.) cît și Quadri
(p. 153) consideră „metoda cîmpurilor semantice” a lui Trier ca cea mai potrivită pentru
vocabularul din domeniul intelectual.
2 Din tabloul de peste 100 de denumiri care, începînd din secolul al Xll-lea pînă în al
XVII-lea, au fost folosite, fie concomitent, fie în diferite etape, pentru noțiunea de „învățat”.
ONOMASIOLOGIA
13
	clerc	sage	compuse cu homme	savant (adj.) | (subst.)		docte
Autori din secolele al XII-lea — ‘ al XlV-lea	X	X				
	X	X	sage homme	X		
	X	X	sage homme			
	X	X	homme de savoir	X		
	X	X				
din sec. al	( XV-lea	X	X	sage homme homme de science	X		
	X	X	homme savant homme docte homme trudit homme de Science homme de doctrine	X		X
din sec. al XVI-lea și < al XVII-lea	clerc depre- ciativ		homme savant homme docte gens lettrds	X	X	X
	deprec.		homme savant	X	X	X
			homme savant	X	X	X
Bineînțeles că întrebuințarea cuvintelor de către diferiți autori este
redată schematic și ea nu poate servi decît ca element de comparație
pentru evoluția generală a folosirii terminologiei respective; mai intervine
și faptul că interpretarea tabloului de mai sus trebuie să se sprijine neapărat
pe numeroasele izvoare care au stat la baza alcătuirii lui, pe care însă aici,
bineînțeles, nu le pot cita. Schema este însă suficientă pentru a constata
că încă din sec. al XV-lea se întrezărește o schimbare care se va definitiva
în cele din urmă, în secolul al XVI-lea. în secolul al XV-lea apar multe
denumiri compuse cu h o m m e, ca de exemplu neologismul docte
(mai întîi numai ca adjectiv). în secolul al XVI-lea dispar atît cl e r c,
care pînă atunci era cel mai important termen pentru această noțiune,
cît și s a g e, ca denumiri pozitive ale persoanelor învățate; în aceeași
epocă asistăm la substantivizarea termenului savant. Rezultatul final
este deci înlocuirea substantivului c 1 e r c prin savant. Acești termeni
nu s-au înlocuit însă direct, căci numeroasele compuse cu homme au
format, într-o oarecare măsură, o punte de trecere, avînd un rol prepon-
derent în înlocuirea lui c 1 e r c. După ce, în secolul al XVII-lea, poziția
14
LINGVISTICĂ GENERALĂ
lui savant se întărește, folosirea compuselor cu homme se reduce
simțitor. Fără îndoială că pentru înțelegerea acestei evoluții trebuie să
cunoaștem, în afară de datele lingvistice, rolul istoric al „lucrului”
denumit, adică al persoanelor învățate, și transformările care s-au
petrecut în știința și în viața culturală a Franței din acel timp.
Clerc (<clericus) denumea în evul mediu atît pe „cleric”
cît și pe „învățat”, deoarece, pe vremea aceea, întreaga viață culturală
se afla în mîinile clerului. Această dublă semnificație a cuvîntului nu pre-
zenta, în general, inconveniente în procesul de comunicare, atîta vreme cît
nu exista un număr prea mare de învățați laici. Totuși se observă că, deja
în evul mediii, în situațiile în care s-ar fi putut naște vreo confuzie, se
utiliza în locul lui clerc unul din sinonimele sale, care nu avea și
înțelesul de „cleric”. La începutul secolului al XV-lea, datorită perma-
nentei dezvoltări a culturii laice susținute de burghezia în ascensiune, se
accentuează necesitatea de a face o deosebire lexicală netă între „cleric”
și „învățat” : apare denumirea, lipsită de orice echivoc, homme de
Science, care desigur, după cum reiese și din tabloul de mai sus,
avea modele mai vechi în sinonimele cu aceeași structură gramaticală.
Este deosebit de important faptul că una și aceeași categorie de oameni
era numită, fără nici un discernămînt, cînd clerc, cînd homme de
Science, și că ultima denumire apărea mai ales atunci cînd contextul
nu era suficient pentru a înlătura confuzia între clerc și „cleric”.
Compusele cu homme, ca homme savant etc., au continuat
să se răspîndească în secolul al XV-lea, fără ca clerc să înceteze de a
denumi aceleași persoane învățate. în secolul al XVI-lea clerc devine
un termen peiorativ. în înțeles favorabil se folosesc, pentru această noțiune,
compusele cu homme. în afară de acestea se mai întrebuința acum
adjectivul substantivat savant.
Ar fi însă o gravă eroare să se interpreteze înlocuirea lui clerc,
cu sensul de „învățat”, numai ca o urmare a ciocnirii dintre cele două
semnificații ale cuvîntului, „cleric” și „învățat”, ciocnire care apare
o dată cu progresul culturii laice. Clerc a primit lovitura de grație
datorită apariției unei puternice concepții umaniste în Franța, la începutul
secolului al XVI-lea. învățații umaniști supuseră știința scolastică tradi-
țională unei critici aspre; pentru ei, cler c-ul era prototipul învățatului
scolastic. Nu este întîmplător faptul că folosirea depreciativă a termenului
clerc apare pentru prima dată la Rabelais, marele umanist, biciuitor
al scolasticii. La Rabelais cler c-ul este un personaj satirizat. Adevă-
ratul învățat se numește acum homme savant; peste un secol,
termenul simplu savant va fi cea mai utilizată denumire care s-a
menținut pînă în franceza modernă.
Evoluția descrisă mai sus ne arată că permanenta transformare,
mai mult sau mai puțin rapidă, a noțiunii de „învățat” nu exclude cerce-
tarea istoriei termenilor folosiți pentru denumirea acestei noțiuni. E ade-
vărat că o premisă a cercetării onomasiologice trebuie să fie, înainte de
toate, obținerea unei imagini complete a transformării noțiunii și a bazelor
ei istorice, adică sociale, culturale etc. Numai atunci se pot stabili legături
ONOMASIOLOGIA
15
între acești factori istorici și evoluția denumirilor folosite pentru noțiunea
respectivă. Cele spuse mai sus se aplică, fără îndoială, pentru multe alte
noțiuni pe care onomasiologia nu le-a luat încă în considerație. Posibili-
tățile pe care vocabularul din domeniul cultural-spiritual le oferă metodei
onomasiologice ar trebui folosite mai des decît în trecut.
b.	Utilizarea onomasiologiei în domeniul istoriei
limbii literare.
Neglijarea cercetării onomasiologice a vocabularului din domeniul
cultural-spiritual se află în strînsă legătură cu faptul că onomasiologia tra-
dițională, orientată mai mult în sensul geografiei lingvistice, nu oferea o
metodă corespunzătoare pentru studierea formării și dezvoltării limbii lite-
rare. Conform structurii lor, atlasele lingvistice urmăresc redarea particulari-
tăților dialectale și-și concentrează toată atenția asupra vocabularului din
mediul rural. De aceea, domenii foarte importante ale vocabularului limbii
literare — dacă nu chiar mai importante — nu apar aproape de loc în
atlasele lingvistice.
în afară de aceasta, istoria limbii literare trebuie cercetată pe baza
izvoarelor literare. Este însă un adevăr banal că, în acest domeniu, spre
deosebire de cel al geografiei lingvistice, nu dispunem de nici un fel de
mijloace auxiliare care să ne pună la dispoziție materialul onomasiologie
pentru diferitele noțiuni. Dicționarele istorice oferă o compensație cu
totul nesatisfăcătoare. Pentru o lucrare onomasiologică de limbă literară
este deci necesară o muncă îndelungată de extragere de material, pe baza
lecturii aprofundate a numeroase izvoare literare. De un oarecare ajutor
sînt, în această direcție, edițiile cu glosare și dicționarele limbii scriitorilor
de tipul celor întocmite pentru o parte a literaturii franceze. Ordinea
alfabetică constituie însă un mare dezavantaj al acestor lucrări, deoarece
această sistematizare nu are nimic comun cu structura propriu-zisă a
vocabularului și îngreunează foarte mult găsirea cuvintelor semantic înru-
dite. De aceea, din punctul de vedere al onomasiologiei, este binevenită
orice încercare de a înlocui, în scopuri științifice, organizarea alfabetică
a vocabularului prin gruparea lui după criteriul noțional.
Cele mai importante încercări le-au făcut, în acest sens, F. Dorn-
seiff și W. von Wartburg. După ce a condus unele lucrări de prezentare
a vocabularului cîtorva autori organizat după criteriul noțional x, Wart-
burg a făcut cunoscut, în 1952, Sistemtd noțional ca bază pentru lexico-
grafie, pe care îl propune ca schemă"5e organizare a materialului tuturor
lucrărilor lexicale descriptive. Propunerea lui Wartburg de a se realiza
o sistematizare a vocabularului pe baza unor criterii noționale trebuie
ferm sprijinită, pentru că această sistematizare permite cunoașterea struc-
turii sincronice a vocabularului și prin aceasta creează premise favorabile
lucrărilor onomasiologice, dînd posibilitatea să se studieze epoci mai
întinse cu ajutorul secțiunilor sincronice succesive. Cu toate acestea, atît
concepția pe care și-a bazat el „sistemul noțional” 2, cît și argumentarea
1 Cea mai completă lucrare de acest fel este cea a lui Keller. Vezi alte titluri la Quadri,
p. 23 și urm.
2 O succintă orientare asupra acestor probleme găsim în recenzia Măriei Iliescu (SCL,
IX (1958), p. 138) asupra studiului lui Baldinger, Principii de organizare a dicționarului științific.
16
LINGVISTICA GENERALA
teoretică formulată în prefață nu pot fi acceptate în întregimea lor. Dar
o discuție rodnică asupra unei astfel de sistematizări a vocabularului nu
va fi probabil posibilă decît după realizarea unor noi încercări practice de
prezentare descriptivă a vocabularului diferiților autori, organizat pe baza
criteriului noțional. Toate lucrările de acest fel apărute pînă acum au
urmărit, cum era și firesc, prezentarea cuvintelor într-un context cît mai
dezvoltat. Totuși ele ne îndreptățesc să cerem (simpla inventariere și
sistematizare a vocabularului nefiind satisfăcătoare) să se scoată în evidență
mai mult ca pînă acum raporturile dintre vocabular și noțiunile exprimate
de acesta, deci realitățile diferitelor momente istorice, concepțiile caracte-
ristice ale respectivului autor etc. Cu alte cuvinte : cele mai multe studii
lexicale de acest fel făcute pînă acum prezintă cel mai adesea numai
,,cuvinte” și nu descriu ,,lucrurile” numite. Deși raportarea la ,,lucrurile”
denumite nu poate fi decît foarte limitată, ea totuși ar trebui făcută în
limita posibilului, cel puțin la acele „lucruri”, respectiv noțiuni care sînt
specifice pentru autorul studiat și pentru epoca sa și care sînt totodată
supuse unei rapide transformări istorice x. Lucrările de pînă acum nu au
aplicat deci în mod creator tradițiile pozitive ale metodei „cuvinte și
lucruri” în vederea realizării noilor sarcini ale prezentării descriptive a
vocabularului. E adevărat că o asemenea realizare este imposibilă în cazul
unor lucrări de tipul celor publicate pînă acum, care urmăresc prezentarea
vocabularului complet al unui autor. La rezultate mai temeinice se va
putea ajunge dacă cercetarea va fi limitată la anumite domenii unitare
mai mari ale vocabularului.
în esență, toate aceste eforturi urmăresc să facă în perspectivă
istorică ceea ce atlasele lingvistice prezintă pentru onomasiologie în per-
spectivă geografică. Realizarea acestei sarcini este însă foarte complicată
și face necesară elaborarea unor principii cu totul noi. Elaborarea a nume-
roase prezentări descriptive ale vocabularului unor autori poate să ducă
onomasiologia la progrese asemănătoare cu cele la care a dus-o crearea
atlaselor lingvistice. Dar pînă atunci nu trebuie să se mai amîne în nici
un caz cercetările noi ale istoriei denumirilor diferitelor noțiuni, pe baza
materialului din limba literară.
Punctul de vedere geografic poate să prezinte importanță și pentru
cercetarea onomasiologică a limbii literare, de vreme ce trebuie să se
aibă în vedere regiunea autorului cercetat. Afară de aceasta, la baza
limbilor literare stă aproape întotdeauna limba dintr-o anumită regiune.
Caracteristica lucrărilor onomasiologice care privesc vocabularul operelor
literare constă în faptul că punctul de vedere istoric-cultural, istoric-
spiritual, social și stilistic, se află pe primul plan față de cel geografic și
joacă un rol mult mai mare decît în cercetările bazate în mod obișnuit pe
metoda geografiei lingvistice. De aceea, prin studierea vocabularului operelor
literare, onomasiologia trece cu mult dincolo de limitele cercetării dialectale.
1 Keller, de exemplu, în prezentarea completă a vocabularului vechiului poet francez
Wace, ar fi trebuit nu numai să enumere diferitele straturi sociale, ci să însoțească această enu-
merare de o analiză a structurii sociale, așa cum este ea reprezentată de Wace. La acesta apar
aspecte ale societății feudale, ale răscoalelor țărănești etc. a căror reflectare în vocabularul lui
Wace, Keller n-o cercetează.
ONOMASIOLOGIA
17
c.	în legătură cu limita dintre onomasiologie și sema-
siologie. — Clarificarea acestei probleme necesită expunerea principiilor
teoretice ale onomasiologiei. în ceea ce urmează aș vrea să schițez numai
cîteva probleme legate de aceasta. Cele mai importante expuneri teore-
tice asupra onomasiologiei aparțin lui Schuchardt, Jaberg și Dornseiff.
Schuchardt face observații esențiale, dar puține. Dornseiff merge atît de
departe cu dezvoltarea unora dintre concluziile sale, foarte juste în ele
înseși, cu privire la necesitatea metodei onomasiologice, încît anulează
toate drepturile semasiologiei, ceea ce constituie fără îndoială o exagerare.
Jaberg se ferește de această exagerare cînd expune principiile onomasiolo-
giei, totuși considerațiile sale se bazează, de asemenea, pe relativ puține
exemple. Din păcate nici el, ca și Schuchardt și Dornseiff, nu face nici un
fel de generalizare a rezultatelor obținute prin numeroase lucrări onoma-
siologice. O asemenea generalizare, pe care zadarnic o căutăm și la Quadri,
este totuși necesară pentru argumentarea teoretică a onomasiologiei și
pentru delimitarea ei față de semasiologie. Nu se poate spune că numeroa-
sele lucrări teoretice asupra semasiologiei sînt, în ultimă analiză, mai
convingătoare decît expunerile amintite mai sus cu privire la onomasio-
logie, dar îi fac semasiologiei cel puțin serviciul de a-i răspîndi numele,
care, ca urmare, este întrebuințat peste tot, în timp ce în unele locuri
există încă o sfială pînă și în folosirea termenului de onomasiologie. Așa
se explică faptul că diferite lucrări în esență onomasiologice sînt înfățișate
ca lucrări de semasiologie, cum este, de pildă, cazul recent al lucrării lui
L. Oksaar, bazată în mod neîndoios pe principiul onomasiologic. în ma-
nualul de semasiologie al lui Kronasser se recunoaște deosebirea dintre
onomasiologie și semasiologie, dar, concomitent, se arată că semasiologia
cuprinde atît cercetarea sensurilor cît și a denumirilor (p. 74). Pe baza
unui astfel de punct de vedere sumar, desigur că orice lucrare onomasiolo-
gică poate fi socotită ca o lucrare de semasiologie. în afară de aceasta,
este negată însemnătatea deosebirii dintre obiectul de cercetare al onoma-
siologiei și cel al semasiologiei, deosebire care continuă să existe chiar și
atunci cînd cele două metode se completează reciproc.
Mai întîi un exemplu pentru felul cum se completează reciproc cele
două metode de cercetare. Am arătat mai sus ca, în secolul al XV-lea,
în Franța s-au răspîndit, în afară de clerc, o serie de alte denumiri
^substantivale pentru „persoane învățate”, deoarece clerc, pe lîngă
^sensul de „învățat”, avea și sensul de „cleric”, și deci, în anumite situații,
putea duce la confuzii. în exemplul de mai sus, un proces onomasiologic,
adică folosirea a numeroase denumiri noi, este explicat pe baza unor
constatări de natură semasiologică: clerc avea mai multe înțelesuri.
Din clipa în care ne punem însă întrebarea de natură semasiologică:
de ce și-a pierdut c l e r c sensul de „învătat”. trebuie să trecem la
observații de natură onomasiologică și să. arătam“care au fost necesitățile
și premisele care au dus la exprimarea noțiunii de „învățat” prin alți
termeni. Pentru aceasta trebuie să pătrundem adine în istoria denumirilor
noțiunii de „învățat”, adică trebuie să luăm în considerație toate denu-
mirile existente, factorii istorici și, înainte de toate, poziția socială a per-
soanelor învățate, precum și istoria concepțiilor științifice. Pentru a
2. - C. 2142
18
LINGVISTICA GENERALA
urmări însă aceste probleme e nevoie de o cercetare în cadrul căreia dife-
ritele sensuri ale cuvîntului clerc nu mai joacă decît un rol parțial; în
fond, problematica semasiologică devine o parte componentă a celei
onomasiologice.
Ar fi desigur prematur ca, pe baza unui singur exemplu, să tragem
concluzii asupra priorității onomasiologiei față de semasiologie. Cele două
metode de cercetare trebuie să se completeze una pe alta în mod permanent,
pentru a explica cauzele unui anumit fapt lingvistic. Se poate totușik
afirma că onomasiologia este, în principiu, o metodă de cercetare mai
cuprinzătoare decît semasiologia, de vreme ce se bazează pe un material
mai întins și, prin aceasta, ferește mai bine pe cercetători de speculații
și de concluzii pripite.
Deosebirea importantă dintre cercetarea onomasiologică și cea sema-
siologică constă în faptul că cele două metode se bazează pe principii
deosebite de structură a vocabularului1. Diferitele înțelesuri ale unui
cuvînt, care formează materialul de cercetare al semasiologiei, se află în
raporturi între ele mai ales datorită faptului că sînt exprimate prin
același corp fonetic, cu alte cuvinte, între ele există, în primul rînd, o
legătură formală. Constatarea aceasta devine mai clară dacă se ia în
considerație faptul că diferitele denumiri ale unei noțiuni sînt în majori-
tatea cazurilor într-o mai strînsă legătură din punctul de vedere al conți-
nutului decît diferitele sensuri ale unui cuvînt. Este destul să se urmă-
rească tabloul sensurilor lui cap și al sinonimelor lui șef, prezentat
la începutul acestui studiu, pentru a căpăta această convingere. Sino-
nimele șef, cap, căpetenie, conducător, superior,
responsabil sînt foarte legate din punctul de vedere al conținutului;
ele au ca element comun faptul că denumesc o „persoană care conduce”
etc. Dimpotrivă raportul de conținut dintre diferitele sensuri ale lui cap
este relativ redus. în caz contrar ar trebui să existe o legătură strînsă
între șef, conducător, căpetenie etc. și celelalte înțelesuri
ale lui cap. între diferitele sensuri ale cuvîntului cap, relația o
stabilește, în primul rînd, forma fonetică cap.
Metoda de cercetare onomasiologică este deci, spre deosebire de
cea semasiologică, întotdeauna îndreptată spre cuvinte care se referă la
același fenomen din realitate sau, mai bine spus, lă“n6țîunea pe care
oamenii și-o formează pe baza acestui fenomen (ceea ce nu însemnează
că fenomenul respectiv, în sine, poate fi lăsat în afara cercetării). Noțiunea,
formată pe baza realității, printr-un proces de abstractizare, este temeiul
oricărei comunicări lingvistice. Pornind de la ea, onomasiologia cercetează
posibilitățile de denumire, adică de comunicare a acestei noțiuni. Schu-
chardt, Jaberg și Dornseiff au arătat, pe drept cuvînt, că cercetarea ono-
masiologică se orientează spre procesul comunicării lingvistice și că se
ocupă deci, în mod nemijlocit, de funcția de comunicare a limbii. Ar fi
de examinat în ce măsură intră acest lucru în preocupările semasiologiei.
1 Vezi, cu privire la structura vocabularului, studiile T. Gazacu (Măanges de linguistique,
Bucarest, 1957) și I. Coteanu (Probleme de lingvistică, I (1959), p. 11 — 33).
ONOMOSIOLOGIA
19
în tot cazul, se poate spune că, în explicarea procesului de înlocuire
a denumirii, proces deosebit de important pentru evoluția vocabularului
(el este în același timp și latura primordială a schimbării semantice, deoa-
rece precede o schimbare semantică prin aceea că un cuvînt începe să
fie folosit pentru exprimarea unui conținut la care mai înainte nu se
aplica), metoda onomasiologică trebuie să stea pe primul plan. Procesul
schimbării unei denumiri constă, în general, în rezolvarea unei contra-
dicții dintre mijloacele lingvistice de comunicare existente și o nouă
necesitate de comunicare. Cuvîntul necesitate, în cazul de mai sus, trebuie
înțeles într-un sens foarte larg, după cum a arătat și Schuchardt: aici
intră caracterul inteligibil al exprimării, expresivitatea și eficacitatea ei,
îndepărtarea unor asociații neplăcute etc. „E deajuns ca noua denumire
să fie superioară celei mai vechi într-un punct oarecare” x.
Motivele care creează nevoia de noi denumiri sînt foarte variate.
Ele pot fi găsite, de ex., în unii factori sociali, în omonimii și polisemii
supărătoare, în simpatia sau antipatia față de anumite cuvinte, de exemplu
înlăturarea anumitor categorii de neologisme, în dezvoltarea noțiunilor
deja existente sau în formarea unor noi noțiuni. în ultimul caz există
în general două soluții posibile : 1. o noțiune care ă suferit o oarecare evo-
luție sau o noțiune nouă, respectiv introdusă recent în comunitatea
lingvistică, se exprimă prin cuvinte deja existente, care, în felul acesta,
se îmbogățesc cu noi funcții denominative (de ex. adjectivul savant
era una din denumirile învățatului scolastic medieval, mai tîrziu însă
devine cel mai uzitat termen pentru denumirea omului de știință modern);
2. se formează cuvinte sau grupuri de cuvinte noi (neologisme), împru-
mutate din alte limbi (cînd în Franța, de ex., în secolul al XVI-lea, s-a
născut necesitatea de a numi tipul negativ și ridicol al învățatului s-a
folosit neologismul pe dan tL din italienescul pedante „învățător”).
Una din cele mai importante probleme legate de fundamentarea
teoretică a onomasiologiei este clarificarea raportului dintre cuvînt,
noțiune, denumire și sens. Cu privire la cuvînt, noțiune și sens s-a vorbit
mult în ultima vreme atît în Uniunea Sovietică cît și în Romînia, fără
ca să se ajungă însă la o punere de acord a părerilor 2. Dintre toți parti-
cipanții la această discuție teoretică mi se pare că'numai Bulahovski
are în vedere noțiunea de denumire, dînd astfel îndrumări utile
pentru onomasiologie. Pentru progresul acestei discuții ar fi foarte impor-
tant ca, în viitor, să se valorifice materialul care a fost strîns în diversele
cercetări onomasiologice publicate, dar care, pînă acum, n-a fost aproape
de loc luat în considerare în discuția teoretică asupra cuvîntului, noțiunii
etc. Pe de altă parte, marea majoritate a lucrărilor onomasiologice nu
s-au ocupat de loc de probleme teoretice. Lipsesc cercetările onomasio-
logice temeinice, bazate pe un material bogat, care să se străduiască să
tragă concluzii teoretice pe baza constatărilor lor. în faptul că onomasio-
logia, pînă acum insuficient fundamentată teoretic, a dat totuși rezultate
1 Schuchardt, p. 131. Vezi enumerarea fiecărui motiv în parte la Dornseiff, p. 52
și urm.
2 O expunere a discuțiilor duse pînă în 1956 face I. Coteanu în SQL, VIII (1957),
p. 173-192.
20
LINGVISTICA GENERALA
remarcabile, avem un indiciu al bogatelor resurse pe care le oferă metoda
onomasiologică și găsim, în același timp, imboldul de a mări eficiența
acestei metode, printr-o temeinică argumentare teoretică, în strînsă
legătură cu practica.
★
Ca încheiere, să-mi fie permise cîteva cuvinte cu privire la aplicarea
onomasiologiei în domeniul limbii romîne. Constatăm și aici o situație
paradoxală, care poate fi aplicată tuturor limbilor romanice: deși roma-
nistica a dat cel mai important impuls pentru dezvoltarea și practicarea
onomasiologiei, totuși ea a fost puțin răspîndită printre lingviștii din
țările romanice. Centrul de greutate al cercetărilor onomasiologice roma-
nice se află în Germania și în Elveția de limbă germană, țări ale căror
interese s-au îndreptat, pînă acum, mai ales spre cercetarea limbilor
romanice apusene. în Germania s-au efectuat mai multe cercetări ono-
masiologice asupra francezei decît în Eranța.
Lucrările onomasiologice asupra limbii romîne se datoresc, în mare
parte, lingviștilor romîni, totuși ele rămîn numeric cu mult în urma
lucrărilor cu privire la franceză și italiană. Afară de cauzele amintite
mai sus, această situație se explică și prin faptul că lingviștii romîni au
dispus relativ tîrziu de un atlas lingvistic al țării lor.
La sfârșitul acestui articol dau lista cercetărilor onomasiologice
asupra limbii romîne, listă care, probabil, nu este completă, dar cuprinde
desigur majoritatea celor mai reprezentative lucrări. Din această listă
reiese că punctele de greutate sînt exact jaceleași ca și în toate, celelalte
cercetări onomasiologice, atît în ceea ce privește predominarea orientării
spre geografie lingvistică cît și în ce privește temele tratate (plante, ani-
male, părți ale corpului, cultură materială, grade de rudenie).
Este adevărat că limba romînă nu posedă o atît de lungă tradiție
de izvoare literare ca celelalte limbi romanice, în schimb nici o altă limbă
romanică nu a cunoscut, începînd din secolul al XVIII-lea, o dezvoltare
atît de rapidă și profundă, pentru cercetarea căreia metoda ono-
masiologiei se arată promițătoare x. Tocmai limba romînă prezintă nume-
roase sinonime, utilizate concomitent sau succesiv pentru- denumirea unei
noțiuni (cuvinte autohtone, romanice, ^ecești^turcești și înainte de toate,
slave, latinisme, împrumuturi italienești și mai ales franceze), deci un
material foarte interesant pentru o interpretare din punct de vedere
sociologic, istoric-cultural și stilistic și pentru obținerea unor date impor-
tante cu privire la cauzele evoluției vocabularului 2.
1 Asupra importanței onomasiologiei pentru cercetarea limbii romîne literare a atras
atenția W. Bahner în comunicarea sa Cu privire la formarea limbii romîne literare moderne
(comunicazione letta alF VIII Congreso di studi romanzi, Firenze, 1956).
2 Vezi de ex. indicațiile cu privire la sinonime și la probleme onomasiologice în istoria
limbii romîne la I. Iordan, Limba romînă contemporană, 1956, p. 42 și urm., Al Graur, în încercare
asupra fondului principal lexical al limbii romîne, 1954, p. 126 și urm. cît și înșirarea scurtă
dar concludentă de sinonime la E. Șerban (în Conlril^iLJxr^	romîne literare în
secolul al XlX-lea, voi. II, p. 117).	-------
ONOMASIOLOGIA
21
LISTA LUCRĂRILOR DE ONOMASIOLOGIE
Bibliografia de mai jos se compune din două părți: 1. lucrări de onomasiologie re-
feritoare la limba romînă în special; 2. alte lucrări de onomasiologie. în partea a 2-a sînt
amintite, în afară de cîteva lucrări apărute înainte de 1952, care sînt înregistrate în marea
lor majoritate la Quadri și la Dornseiff, și lucrări noi. Alături de onomasiologia tradițională
sînt reprezentate și problemele expuse de noi. Lucrările general romanice înșirate aici
privesc limba romînă în mai mare sau mai mică măsură.
1.	Lucrări de onomasiologie referitoare la limba romină in special
Binder, St., Kind, Knabe, Mădchen in den nordlichen Dialekten des dakorumănischen Sprach-
gebietes. Ein Beitrag zur Onomasiologie, Disert., Berlin, Bukarest, 1932. Apărută
și în Bibi. Dacoromaniei, Gluj-București, 5 (1932). Rec. de lorgu Iordan în ,,Bu-
letinul Institutului de filologie romînă”, Iași, I (1934), p. 220 — 223. Precursorul
lui Binder a fost J. Pauli cu bogatul său studiu : „Enfant”, „garșon”, „fille”
dans les langues romanes, Lund, 1919.
Bogrea, V., Din nomenclatura calului, în „Dacoromania”, III (1922 — 23), p. 807 — 812 ; „Daco-
romania”, IV (1924-26), p. 877-882.
Capidan, Th., Le jeu aux osselets chez les Roumains, les Slaves et les Albanais, în „Revue
intern, des etudes balcaniques”, I (1934), p. 214—231.
Garagata, G., Formulele de salutare tn limba romînă, în ,,Buletinul institutului de filologie
romînă”, Iași, VI (1939) p. 60 — 76.
Gazacu, B., Les denominations roumaines du foie et des poumons d’apres VALR, în ,,BuIletin
linguistique”, IX (1941), p. 83 — 94.
Termeni referitori la port și semnificația lor în cadrul relațiilor sociale, în SGL, IV
(1953), p. 99-136.
Dumke, H., Die Terminologie des Ackerbaues im Dakorumănischen, Disert., Leipzig, 1912»
Apărută si în „Jahresber. des Instituts fur rumân. Sprache”, 19—20 (1913),
p. 65-131.
HiECKE, M., Die Neubildung der rumănischen Tiernamen, Disert., Leipzig, 1906. Apărută și în
„Jahresber. des Instituts fur rumân. Sprache”, 12 (1906), p. 113 — 178.
Iordan, I., Bezeichnungen fur Rodeland in der rumănischen Toponomastik, în „Zeitschrift fur
Ortsnamenkunde”, 4 (1928), p. 48 — 60; p. 171—183.
Les denominations du crâne d’apres VAtlas linguistique roumain, în „Bulletin
linguistique” VIII (1940), p. 95 — 141.
Niculescu, Al., Termenii romînești care denumesc noțiunea „copil nelegitim”, în SGL, II (1951),
p. 114-124.
Pasca, Șt., Terminologia calului: părțile corpului, în „Dacoromania”,V (1927 — 28), p. 272—327.
Rec. de lorgu Iordan în „Zeitschrift fur Romanische Philologie”, 56 (1936),
p. 224-234.
PASCU, G., fitudes de semasiologie roumaine. I. Les noms du diable, în „Archivum Romanicum”,
5 (1921), p. 244 — 251; „Archivum Romanicum”, 7 (1923), p. 568.
Nume de plante, în „Revista critică de cultură romînească”, 3 (1929), p. 21—30;
5 (1931), p. 81 — 92; 5^931), p. 145-169; 6 71932), p. 177-201; 7 (1933),
p. 54-90 ; 12 (1938), p. 85-151; 13 (1939), p. 1-20 ; 14 (1940), p. 23-51.
Le maîs dans les langues romanes et balcaniques, Horn. Rubid i Lluch, în „Estu-
dios Univ. Gatal.”, 21 (1936), p. 451-469.	---’
Pop, S., Cîteva capitole din terminologia calului, în „Dacoromania”, V (1927—28), p. 51—271.
Rec. de lorgu Iordan în „Zeitschrift fur Romanische Philologie”, 56 (1936),
p .224-234.
Din. Atlasul lingvistic al Romtniei. 3. Fărîmă, frămîntă, soage și alte sinonime, în
„Dacoromania”, VII (1931—33), p. 71 —93.
Sinonimele cuvîntului ttrg în lumina geografiei_lingyișțice, în „Revista Geografică
Romînă’\ I (1938), p. 44-61.------------~
Le piu importanti feste presso i Romeni, în „Revue des fîtudes indoeuropdennes”,
1 (1938), p. 481-512.
22
LINGVISTICĂ GENERALA
POP, S., Naris, nez et nasus en roumain. Un probleme de m&hode, Mise. F.A. Coelho. Lisboa,
1949, I, 119-147.
Pușcariu, S., Pe marginea cărților, „coropișniță”, în „Dacoromania”, IX (1936—38), p. 434—
-442.
Sala, Marius, Termenii pentru „unchi” după Atlasul lingvistic romîn, în SCL, VI (1955),
p. 133 și urm.
— Din terminologia păstorească romînească. rom. vătui, cîrlan, noaten, în SCL, VIII
(1957), p. 77-88.
—	în legătură cu denumirea mărului lui Adam în unele limbi romanice, în SCL, IX
(1958), p. 497-510.
Wejgand, G., Zur Terminologie der Molkerei, în „Jahresber. des Instituts fur rumân. Spra-
che”, Leipzig, 16 (1910), p. 213—230.
—	Die Terminologie des Maises im Bulgarischen, Rumănischen und Kleinrussischen,
în „Jahresber. des Instituts fur rumăn. Sprache”, 17 — 18 (1911), p. 361—375.
2.	Alte lucrări de onomasiologie
Baldinger, K.,Kollektivsuffixe und Kollektivbegrițf. Ein Beitrag zur Bedeutungslehre im Fran-
zosischen mit Berucksichligung der Mundarten, Berlin, 1950, Veroff. d. Inst. L
roman. Sprachw. d. Dtsch. Akad. d. Wissensch., nr. 1.
Beyer, G., Die Verba des Essens, Schickens, Kaufens und Findens in ihrer Geschichte vomLatein
bis in die romanischen Sprachen, Leipzig, 1934.
ByjIAXOBCKnn, JI. A. Beedenue e MbiKosHanue, HacTt II, MocKBa, 1953.
în capitolul I (Semasiologia) onomasiologia nu este pomenită, totuși se găsesc
nenumărate puncte de vedere prețioase pentru fundamentarea teoretică a ono-
masiologiei, atîta doar că în loc de denumire se folosește termenul de sens. Vezi
mai ales § 2, 3 și 5—6.
Ghatton, R., Zur Geschichte der romanischen Verben fur „sprechen”, „sagen” und „reden”, Bern,
1953, Romanica Helvetica, 44.
Dornseiff, F., Der deutsche Wortschatz nach Sachgruppen, ediția a IV-a, Berlin, 1954. Dorn*
seiff dă o bibliografie onomasiologică mai completă decît Quadri și care prezintă
avantajele de a fi grupată pe probleme. Pentru completare este bine să fie folosit
însă și Quadri. Bibliografia acestuia are avantajul unor indice de noțiuni și autori.
—	Das „Problem” des Bedeutungswandels, în „Zeitschrift fur deutsche Philologie”,
63 (1938), p. 119 și urm.
Eggenschwiler, E., Die Namen der Fledermaus auf dem franzosischen und italienischen Sprach-
gebiet, Leipzig, 1934. Rec. de lorgu Iordan în „Buletinul Institutului de filologie
romînă”, III (1936), p. 240-242.
Gernand, K., Die Bezeichnungen des Sarges im Galloromanischen, Giessen, 1928.
GILLIEron, J. et Mongin, J„ Dtude de geographie linguistique. Scier dans la Gaule romane du
Sud et de TEst, Paris, 1905.
Hasselroth, B., £tudes sur la formation diminutive dans Ies langues romanes, Uppsala Univ.
Arsskrift, 1957, II.
Giese, W., Wa/fen nach der spanischen Literatur des 12. und 13. Jahrhunderts, Hamburg, 1925.
Vezi lista unor lucrări asemănătoare ale lui Giese la Quadri, p. 120.
Jaberg, K., Sprache als Ău^erung und Sprache als Mitleilung (Grundfragen der Onomasiologie),
în „Archiv f. d. Studium der neueren Sprachen”, 126 (1917), 84 — 123. Apărută
și în Jaberg, Sprachwissenschajtliche Forschungen und Erlebnisse, 1937, Roma-
nica Helvetica, 6, p. 137 — 183.	.
—	Die Bezeichnungsgeschichte des Begriffes „anfangen”, în „Revue de Linguistique
Romane”, 1 (1925), p. 118—145. Studiul se leagă de un articol introductiv la
Atlasul Italiei și Elveției meridionale întocmit de Jaberg și Jud.
Jaberg, K., Sach- und Bezeichnungsgeschichte der Beinbekleidung in der Zentralromania, în „Wor-
ter und Sachen”, 9 (1926), p. 137—172.
Jud, J., S^veuier dans Ies langues romanes, în „Revue de Linguistique Romane”, 2(1926),
p. 163-207.
Keller, H.-E., fitude descriptive sur le vocabulaire de Wace, Berlin, 1953. Veroff. d. Inst. f.
roman. Sprachw. d. Dtsch. Akad. d. Wissensch., nr. 7.
ONOMASIOLOGIA
23
Klare, J., Entstehung und Entwicklung der konzessiven Konjunktionen im Franzosischen. Berlin,
1958., Veroff. d. Inst. f. roman. Sprachw. d. Dtsch. Akad. d. Wissensch., nr. 13.
Merlo, C., 1 nomi romanzi delle stagioni i dei mesi studiati particularmente nei dialetli ladini.
ilaliani, franco-provenzali e provenzali. Saggio di onomasiologia, Torino, 1904.
MlETHLiCH,K., Bezeichnungen von Geireide- und Heuhaufen im Gailoromanischen, Disert.,Ziirich,
1930. Rec. de lorgu Iordan în „Buletinul Institutului de filologie romînă”, III
(1936), p. 237-238.
MOCK, E., Die Ausdrucke fur „bis” im Italienischen, Disert., Bern, Ziirich, 1942.
OKSAAR, E., Semanlische Studien im Sinnbezirk der Schnelligkeil. „Plotzlich”, „schnell” und
ihre Synonymik im Deutsch der Gegenwart und des Fruh-, Hoch- und Spalmillelab
ters. Uppsala, 1958, 552 p. Deosebit de prețios datorită faptului că valorifică un
foarte bogat material, care duce la combaterea teoriei cîmpului semantic a lui Trier.
Peter, M., Vber einige negative Prăfixe als Ausdrucksmitlel fur die Gegensalzbildung, Bem,
1949, Romanica Helvetica, 32.
Quadri, B., Aufgaben und Methoden der onomasiologischen Forschung. Eine entwicklungsge-
schichtliche Darstellung, Bern, 1952, Romanica Helvetica, 37. Vezi mai sus ob-
servația la Dornseiff.
Ricken, U., „Gelehrler” und „Wissenschaft” im Franzosischen. Beitrăge zu ihrer Bezeichnungs-
geschichte vom 12. — 17. Jahrhundert. (Va apărea în toamna anului 1960 ca nr. 15
în Veroff. d. Inst. f. roman. Sprachw. d. Dtsch. Akad. d. Wissensch., Berlin).
Rohles, G., Die lexikalische Differenzierung der romanichen Sprachen. Versuch einer romani-
schen Wortgeographie, Munchen, 1954. Rohlfs interpretează în această carte
hărți general romanice pentru 51 de noțiuni.
Schlaepfer, Rita, Die Ausdrucksformen fur „man” im Italienischen, Disert., Bern, Ziirich
1934. Rec. de lorgu Iordan în „Buletinul Institutului de filologie romînă”,
III (1936), p. 239-240.
SCHdNEWEiss, H. G.,Die Namen der Obstbăume in den romanischen Sprachen. Studien liber ein
Wortfeld, Genf, 1955, Kblner romanistische Arbeiten, 5.	4
Schuchardt, H., Sachen und Worter, în Hugo Schuchardt-Brevier, 2. Aufl., Halle 1928, p. 122—
-135.
Spăth, Hi L., Bezeichnungen fur Armul und Reichlum im Franzosischen, Giessen, 1938. O temă
atît de importantă ar fi trebuit să fie mult mai temeinic tratată decît se face în
această lucrare.
Steffen, V.,Die Ausdrucke fur „Regen” und „Schnee” im Franzosischen, Rătoromanischen und
Italienischen, Disert., Bern, Ziirich, 1935. Rec. de lorgu Iordan în „Buletinul
Institutului de filologie romînă”, III (1936), p. 242—244.
Stehli, W., Die Femininbildung von Personenbezeichnungen im neuesten Franzbsisch, Bern,
1949, Romanica Helvetica, 29.
Tappolet, E., Die romanischen Verwandtschaftsnamen. Mit besonderer Beriicksichtigung der
franzosischen und italienischen Mundarten. Ein Beilrag zur vergleichenden Lexi-
kologie, Strassburg, 1895.
Wainstein, Lia, L’expression du commandement dans le frângais actuel, în „M£m. de la SocteU
Năophilologique de Helsinki”, t. XV, 1949.
Wagner, M. L., Das lăndliche Leben Sardiniens im Spiegel der Sprache, Kulturhistorisch-
sprachliche Untersuchungen, Heidelberg, 1921. Vezi lista lucrărilor asemănătoare
la Quadri, p. 31 și urm.
Wyler,S.,Dic Adjektive des mittelenglischen Schonheitsfeldes unter besonderer Beriicksichtigung
Chaucers. Ein Begriff in seiner sprachlichen Gestaliung, Disert., Ziirich, 1944.
Lucrarea lui Wyler a depășit cu mult unilateralitatea teoriei „cîmpului semantic”.
Zauneb, A., Die romanischen Namen der Kbrperteile. Eine onomasiologische Studie, Erlangen,
1902, de asemeni în ”Romanische Forschungen”, 14 (1903), p. 339—350.
GRAMATICĂ Șl VOCABULAR
ATRIBUTIVĂ CIRCUMSTANȚIALĂ
DE
MARIA GABREA
Subordonata atributivă are uneori nuanță circumstanțială, așa cum
se consemnează și în Gramatica limbii romîne, Editura Academiei R.P.R.,
voi. II, p. 185 x. Ea întrunește funcția de atribut și de complement circum-
stanțial, avînd, deci, și regent dublu : un nume și un verb.
Uneori, însă, ambele funcții se raportează doar la nume.
în situația aceasta se găsește circumstanțiala de cauză, care determină
un adjectiv, arătînd cauza unei însușiri sau a unei stări caracteristice, ca
și consecutiva, care poate determina un adjectiv sau substantiv, arătînd
consecința unei însușiri sau a unei stări caracteristice. Prin urmare, atri-
butivele care exprimă circumstanțe ale verbului: cauza, scopul, condiția,
concesia, determinînd în același timp un substantiv, au regent dublu.
Există însă atributive circumstanțiale cu un singur regent, acelea care ex-
primă consecința și cauza, raportate numai la nume.
Iată exemple de atributive circumstanțiale cu funcție atributivă și
circumstanțială care se referă — ambele — la același nume :
Cînd va bea cineva din acel ulcior, are să beie lacrimile ei, sărmana, care n-a
ajuns să te vadă mare și mtndru (Mihail Sadoveanu. Nada florilor, p. 81).
(Atributivă este și cauzală).
De sărmana se leagă concomitent ideea de atribut (care n-a ajuns)
și ideea de cauză (fiindcă n-a ajuns).
Părintele Trandafir nu era omul care să fi putut afla calea ... (I. Slavici, Popa
Tanda, p. 18)
.care
(Atributivă este și consecutivă 2: un astfel de om^
'încît).
1 Cf. și Elena Garabulea, Atributivă circumstanțială, în SGL, 3/1959.
2 Compară cu limba latină : „Non is sum q u i morțiș periculo terrear” (Is quț = is
ut 4- conjunctiv): Nu sînt eu (omul) acela care să mă sperii de moarte. Nu sînt eu un astfel de
om încît să mă sperii de moarte. Cf. R. Sbiera, Gramatica latină, 1929, p. 242.
ATRIBUTIVĂ CIRCUMSTANȚIALA
25
Atît atributivă circumstanțială cu regent dublu, cît și cea cu un singur
regent pot fi introduse prin pronume relative sau prin adverbe relative,
care sînt echivalentele pronumelui relativ însoțit de prepoziție. Natura
semantică a regentului nu determină raportul dintre propoziții, ci permite
doar înlocuirea pronumelui relativ cu adverbul corespunzător, în caz că
regentul arată locul sau timpul: locul în care = locul unde; vremea în
care = vremea cînd1.
Deci, natura lexicală a cuvîntului introductiv, pronume sau adverb,
nu determină raportul dintre cele două propoziții, între dubla sau simpla
subordonare pe de o parte și unealta subordonatoare pe de altă parte,
neexistînd legătura presupusă de Elena Carabulea în articolul Atributivă
circumstanțială 2, în care se afirmă că atributivele cu subordonare dublă
sînt introduse prin pronume relativ sau conjuncție, iar cele cu o singură
subordonare prin adverbe relative. Am dat mai sus un exemplu de^atri-
butivă circumstanțială cu o singură subordonare introdusă prin pronume
relativ; vom arăta acum o atributivă cu dublă subordonare, introdusă prin
adverb relativ :
— O luă .la fugă de-a lungul malului Tisei, căutînd un loc unde să se înece (T. Po-
povici, Setea, p. 7).
(Atributivă finală :
.unde (în care} să se înece.
1OC\
'căutînd loc ca să se înece).
în articolul citat se consideră că și atributivă consecutivă introdusă
prin conjuncția să are o dublă subordonare, una față de nume, cealaltă
față de verb. Exemplul dat 3 spre a ilustra această afirmație prezintă însă o
subordonare simplă (numai față de un nume):
— Tu om, s ă sfărtmi pietrele cu palma, — în loc să te apuci de-o treabă, ații calea
celei fete (Vlahuță).
Consecutiva nu arată consecința acțiunii din regentă, aici principala
frazei — ,,ații calea fetei” ( — cum ații calea? —încît să sfărîmi pietrele”,
ar fi absurd); consecutiva arată o consecință a calității de om (— ce fel
de om ? — „un astfel de om, încît să sfărîmi pietrele”).
Tot astfel și în exemplul următor din același articol:
— Pe Mureș și pe cîmpie Nu-i mîndră să-mi placă mie.
Raportul de consecință se stabilește tot față de calitatea implicită a
obiectului numit de substantivul mîndră ( — ce fel de mîndră? — „o
1 înlocuirea este posibilă, dată fiind originea pronominală a acestor adverbe : rom. unde,
< lat. unde < *quonde; cînd > quando; comp, cu limba franceză : ou < lat. ubi < *quobi,
echivalent în sec. al XVII-lea cu pronume relativ însoțit de orice prepoziție, astăzi numai cu
sens temporal sau local. Cf. Grammaire Larousse du XX-ihne sitele, p. 104.
2 Elena Carabulea, art. cit., p. 346.
3 Ibidem, p. 349.
26
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
astfel de mîndră, încît să-mi placa1'1), nu față de o acțiune regentă,
care nu există. Avem deci și aici o subordonare simplă, nu dublă.
în același articol1 se spune de asemenea că atributivele circumstan-
țiale cu un singur regent introduse numai prin adverbe relative nu pot fi
decît circumstanțiale de loc sau de timp. (Noi am găsit atributivă cir-
cumstanțială cu o singură subordonare consecutivă și cauzală, iar unealta
subordonatoare a fost, pe rînd, fie pronume relativ, fie adverb relativ, fie
conjuncție).
Se mai spune că funcția unei asemenea circumstanțiale nu rezultă
din raportarea ei la un verb regent, ci numai din natura semantică a nu-
melui determinat și a cuvîntului subordonator. Se conferă deci acestor
atributive funcția de circumstanțială de loc sau de timp, numai pe baza
conținutului lexical al elementului care introduce subordonata și pe baza
determinatului. Definirea acestor atributive circumstanțiale, ca a oricărei
subordonate, credem însă că nu trebuie să se bazeze pe aspectul lexical,
ci numai pe cel sintactic.
în ceea ce privește aspectul lexical-semantic al cuvîntului subordo-
nator, știm că acesta nu mai corespunde în limba actuală cu funcția su-
bordonatei. Există, astfel, subordonate cauzale, introduse prin adverb de
loc, de timp sau de mod :
—	Unde stă el toată ziua, crede și pe alții leneși 2
(Propoziție cauzală introdusă prin adverbul relativ unde).
—	Cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele (I. Creangă,
Amintiri).
(Propoziție cauzală introdusă prin adverbul relativ cum).
La fel remarcăm existența locuțiunilor conjuncționale cauzale alcă-
tuite cu un substantiv care arată timpul: vreme, oară (de vreme ce, deoa-
rece) ; sau locuțiunea conjuncțională pe cîtă vreme, care stabilește un raport
de coordonare adversativă:
—	„ ... aurul te poți uita la el, dar de mtncat nu-l poți mtnca, pe cîtă vreme,
bucatele asttmpără foamea”, (Z. Stancu, Dulăii, p. 48).
Nici aspectul semantic al cuvîntului regent nu poate determina
nuanța de circumstanțială de loc sau de timp a subordonatei atributive.
Cuvîntul regent nu indică în mod obligatoriu o circumstanță, nici chiar în
propoziția în care se găsește (regenta), cu toate că are sens local, temporal
sau modal; el indică o circumstanță numai dacă are funcția de circumstan-
țial, fără s-o atribuie însă prin aceasta și subordonatei.
Astfel, în exemplul:
—	Trecut e timpul, cînd șuvița limpede a izvorului rămînea egală cu sine
însăși (Geo Bogza, Cartea Oltului, p. 91).
substantivul timpul nu indică o circumstanță de timp, el este subiect, iar
1 Elena Carabulea, art. cit., p. 350.
2 Citat după I. Iordan, Limba romînă contemporană, ed. 1954, p. 734.
ATRIBUTIVĂ CIRCUMSTANȚIALA
27
subordonata introdusă prin adverbul cînd (echivalent cu pronumele re-
lativ cu prepoziție „în care”) arată despre care timp e vorba, deci propoziția
este o atributivă pură. La fel în versul:
„Vaf, tot mai gtndești la anii cînd visam in academii’* (M. Eminescu, Scri-
soarea a Il-a).
substantivul anii e complement indirect, iar cînd (echivalent cu „în care”)
introduce o atributivă pură, arătînd despre care ani e vorba, nu timpul
cînd se săvîrșește acțiunea din regentă „gîndești”.
Dacă valoarea atributivei ar depinde de sensul celor doi termeni (de-
terminatul și unealta), procedînd consecvent, ar trebui să considerăm ca
atributive circumstanțiale de loc sau de timp și atributivele introduse
prin pronumele relativ „în care" determinînd un substantiv cu sens local
sau temporal.
Nu putem așadar conferi atributivei calitatea de circumstanțială
de timp sau de loc pentru faptul că unealta — pronume sau adverb re-
lativ — indică circumstanța în subordonată. Această calitate o putem con-
feri numai dacă subordonata luată în întregime are
funcția de circumstanțială de timp sau de loc a acțiunii verbale din regentă.
De aceea considerăm greșită analiza în care se afirmă că subordonata din
fraza : „...ceasul cînd să-și poată strînge în brațe logodnica"1 este o atribu-
tivă cu nuanță temporală și finală. Subordonata nu arată cînd subiectul
aștepta ceasul, ci pe care ceas îl aștepta : („în care să-și strîngă în brațe lo-
godnica”). Subordonata este o atributivă cu nuanță finală, și atît. Ad-
verbul relativ cînd nu indică circumstanța de timp a acțiunii din regentă,
ci, ca și echivalentul său în care, este el însuși, în subordonată, circumstan-
țial de timp.
Socotind deci că rolul sintactic al construcției, și nu conținutul se-
mantic al uneltei și al regentului, are importanță în constituirea și analiza
atributivelor circumstanțiale, vom proceda la analiza și clasificarea lor
avînd în vedere acest criteriu. Atributivă circumstanțială, indiferent prin
ce unealtă este introdusă, are o dublă funcție, chiar dacă regentul e unic
(formal). Raportul evident este cel atributiv; al doilea raport, mai puțin
evident, adaugă numai o nuanță circumstanțială 2. Mijlocul de a verifica
această nuanță este înlocuirea cuvîntului relativ prin conjuncția specifică
circumstanțialei respective, așa cum se procedează în sintaxa latină: gui
final — ut is; gui cauzal = cum is; gui concesiv = cum is 3.
în limba latină, prezența conjunctivului atrage atenția asupra fap-
tului că o atributivă are și funcție circumstanțială, deoarece în stilul direct
numai relativele circumstanțiale se construiesc cu conjunctivul; în stilul
indirect, toate relativele, construindu-se cu conjunctivul, rămîne să
decidă numai sensul, ca și în limba romînă (unde certitudinea, indicată
1 Elena Carabulea, art. cit., p. 352.
2 Cf. Grammaire Larousse da XX-itme sitele, p. 103, unde se arată că relativa marchează
raportul circumstanțial mai discret decît circumstanțiala conjuncțională.
3 O fortunate adulescens, q u i tuae virtutis Homerum praeconem i n v e n e r i s.
(Cicero, Pro Archia) = O fericitule tînăr, care ai găsit pe Homer cîntăreț al vitejiei tale (fiindcă
ai găsit).
28
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
de mod, o avem numai la atributivă finală și consecutivă, care se construiesc
totdeauna cu conjunctivul). Vom da exemple de atributive circum-
stanțiale.
Atributivă cauzală
cu pronume relativ:
„Cînd va bea cineva apă din acel ulcior are să bea lacrimile ei, s ă r m a n a, care
n-a ajuns să te vadă mare și mtndru (M. Sadoveanu, Nada florilor, p. 89) (fiindcă
n-a ajuns ...).
eu adverb relativ:
A fost dat afară din liceu, apoi din școala normală, unde nu învăța nimic (T. Po-
povici, Setea, p. 46) (fiindcă nu învăța nimic).
Menționăm acea atributivă care, determinînd pronumele nehotărît
precedat de prepoziție : „ca unul", participă la alcătuirea unei locuțiuni
cauzale : „ca unul care" = fiindcă (comp, cu limba latină ut qui, ut pote
qui) \
— O recunoșteam noi ceața aceasta, ca unii ce eram pescari și vînători (M. Sa-
doveanu, Opere, XIV, p. 578). (Ca unii ce = întrucît, de vreme ce)2. Erau însă
bune și sfaturile lui cîteodată, și mai ales erau pline de pilde felurite, ca unele ce
erau rostite de un cărturar (M. Sadoveanu, Venea o moară pe Șiret, p. 33).
— Astfel era obiceiul! Să-l respectăm ca unul ce-a contribuit la fericirea părin-
ților noștri (V. Alecsandri, Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi).
Atributivă finală
cu pronume relativ:
Acum tn clipă să se aleagă unul din voi, care să meargă și să afurisească pe
acest proclet și vrăjmaș cumplit (I. Creangă, Dănilă Prepeleac (ca să meargă)
cu adverb relativ:
O luă la fugă de-a lungul malului Tisei, căuttndu-și un loc unde să se înece (T. Po-
povici, Setea, p. 35) (în care să se înece, ca să se înece).
Atributivă consecutivă
cu pronume relativ:
... nu se găsește voinic care să-l poată ajunge și să-l poată răpune (M. Sadoveanu,
Cealaltă Ancuță, p. 519), (un astfel de voinic încît...)
cu conjuncție:
Deschide o gură, să-l înghită întreg (M. Sadoveanu, Nada florilor, p. 33) (o gură
atît de mare, încît să-l înghită).
1 Cf. D. Riemann, Sgntaxe latine, Paris, 1927, p. 426 — 427.
2 Observăm că această cauzală arată o cauză cunoscută, deci este o explicativă, de aceea
unealta echivalează cu întrucît, de vreme ce.
ATRIBUTIVĂ CIRCUMSTANȚIALA	29
Atributivă concesivă
cu pronume relativ:
Pe un. copil care a greșit odată, d-ta vrei să-l pedepsești ca pentru o crimă 2 (M.
Sadoveanu, Nada florilor, p. 149) (deși a greșit o dată).
Atributivă condițională
cu pronume relativ:
Crezi d-ta că tn Germania sau Franța s-ar tolera un învățător, a cărui soție să nu
cunoască limba oficială (Rebreanu, Ion, Voi. II, p. 10) (dacă soția lui nu ar
cunoaște).
Cum se vede, în toate exemplele de mai sus, înlocuindu-se pronumele
sau adverbul relativ cu conjuncția specifică circumstanțială, regentul
nominal își păstrează funcția din propoziția regentă. în ceea ce privește
atributivă introdusă prin cum, ea exprimă o calificare superlativă, e o
atributivă pură, nu o circumstanțială de mod, pentru că nu arată o
însușire a unei acțiuni verbale (circumstanță).
Era o fată cum nu se mai află.
— Ascultă domnia ta o întîmplare c u m nu s-a mai pomenit pe lumea asta
(M. Sadoveanu, Frații Jderi, p. 63).
Se mai construiește și cu pronumele relativ : Era o fată care nu se
mai află.
în privința atributivelor introduse prin adverb relativ, care deter-
mină un substantiv cu sens local sau temporal, despre care se afirmă în
articolul citat că îndeplinesc funcția de atributive circumstanțiale de loc
sau de timp, numai datorită aspectului lexical al regentului și al uneltei,
remarcăm următoarele:
I.	Cînd substantivul regent, care arată locul sau timpul, are în pro-
poziția regentă altă funcție decît aceea de circumstanțial și anume de
subiect, de complement direct sau indirect și de atribut, funcția de atri-
butivă pură a subordonatei este clară :
Ceasurile noastre de tihnă se împuținează, locurile unde mai putem hălă-
dui se îngustează (M. Sadoveanu, Nicoară Potcoavă).
Substantivele ceasurile și locurile (subiecte) au, fiecare, cîte o deter-
minare atributivă, respectiv atributul de tihnă și subordonata atributivă
unde mai putem hălădui. Despre care ceasuri se spune că se împuținează ?
Despre care locuri că se îngustează ? „Unde mai putem hălădui” (unde =
în care). Atributivă introdusă prin unde nu are nici o nuanță circum-
stanțială de loc.
F0st-au la lași o vreme cînd înfloreau altfel primăverile
(M. Sadoveanu, Nicoară Potcoavă, p. 144).
30
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
Substantivul vreme e subiect în regentă. Ce fel de vreme? „Cînd (în
care) înfloreau altfel primăverile”. Propoziția e atributivă pură.
— Nu mai sta din pocnit cu biciul... și din povestit despre toate locurile însemnate,
pe unde trecea (I. Creangă, Moș Nichifor coțcarul), (locurile pe unde
trecea = prin care trecea : o propoziție atributivă pură).
II.	Cînd elementul regent are funcție de circumstanțial în propo-
ziția regentă, se remarcă următoarele situații:
a)	Dacă elementul regent e un substantiv concret, propoziția e
atributivă pură:
între aceste plaiuri în care el găsise mai înainte mulțumi-
rea,... tn acele dumbrăvi unde își aflase fericirea,... acum
totul era veșted? totul era ofilit (Al. Odobescu, Pseudokinegheticos? p. 451).
Simetria dintre cele două subordonate ne arată clar echivalența
dintre pronumele relativ în care și adverbul unde, și funcția de atributivă
pură a ambelor subordonate.
Ca să considerăm propoziția unde își aflase fericirea cu funcție de
circumstanțială de loc a predicatului din regentă, ar trebui să facem ab-
stracție de determinatul dumbrăvi, circumstanțialul real al verbului.
(Unde era totul veșted? în dumbrăvi? — Care dumbrăvi? „Unde (în
care) el își aflase fericirea”).
Același lucru se poate spune și despre subordonata analizată în ar-
ticolul citat1 ca o atributivă circumstanțială de loc.
După aceea zvtrleam pietrele pe rîu tn știoalna unde mă scăldam (I. Creangă,
Amintiri? p. 49).
în ceea ce privește exemplul atributivei luate din Gr. Ureche și
analizat în același articol tot ca o circumstanțială de loc: „a ucis-o la
locul unde se cheamă acum Boureni", remarcăm că aceasta nu poate fi
considerată circumstanțială de loc, nici măcar plecînd de la teoria enun-
țată în articolul discutat. Aci adverbul unde nu reprezintă pronumele
care plus prepoziție, în care, ci pronumele care în cazul nominativ : „locul
care se cheamă Boureni” (în această situație greșit înlocuit de cronicar cu
adverbul unde).\
b)	Dacă substantivul regent al atributivei este abstract (loc, timp,
vreme), concretizat însă prin articol nehotărît sau prin alte determinări,
subordonata e tot atributivă pură.
— Aci? tn acest loc tnctntat? unde îmi place mie să mă pustiesc?... se adună
oglindind cerul azuriu (M. Sadoveanu, Opere? XIV, p. 480).
c)	Dacă substantivul abstract, vremea, locul nu are determinări, el
se contopește, prin golire de sens, cu adverbul relativ formînd o locuțiune
conjuncțională: în vremea cînd, în locul unde; propoziția devine circum-
stanțială de timp sau de loc, raportîndu-se la verbul din regentă, dar în-
1 Elena Carabulea, op. cit., p. 350.
ATRIBUTIVĂ CIRCUMSTANȚIALA	3I
cetează de a fi atributivă. Compară și locuțiunile în vreme ce, în timp ce
(în vremea în care, în timpul în care).
De altfel, procedeul este frecvent. O locuțiune prepozițională, care
introduce de obicei o parte de propoziție, în vremea ploii, din cauza ploii,
urmată de o conjuncție, formează locuțiune conjuncțională, introducînd o
subordonată : din cauză că ploua și în vremea cînd ploua.
Locuțiunile prepoziționale 1 în vremea, pe vremea, în timpul, pe timpul,
la data, urmate de adverbul cînd cu valoare de conjuncție, formează lo-
cuțiuni conjuncționale, introducînd subordonate circumstanțiale de timp.
Exemple:
Ce fecior frumos era Moț Mihai, pe vremea cînd a început și ea să iasă
la horă! (T. Popovici, Setea, p. 7) (pe vremea cînd = cînd).
(Propoziția e circumstanțială pură).
—	Și în locul unde stai d-ta, stătea neliniștea (M. Sadoveanu, Opere, I.
p. 483) (în locul unde = unde).
(Propoziția este circumstanțială de loc).
Remarcăm de asemenea situația în care propoziția introdusă prin
adverbul de timp cînd, urmează după un substantiv cu sens temporal, cu
valoare de adverb. Asemenea propoziții nu trebuie considerate atributive,
ci circumstanțiale apozitive. Același lucru se întîmplă și dacă substantivul
face parte dintr-o expresie adverbială. Dăm două exemple de astfel de
propoziții analizate greșit, ca atributive.
— Tătarii ti prigoneau toamna, cînd sînt grași spre a-i jertfi și a-i ospăta...
(M. Sadoveanu, Nicoară Potcoavă, p. 267).
Deși autoarea articolului citat2 atribuie subordonatei o triplă funcție,
de atributivă cu nuanță temporală și cauzală, socotim că substantivul toamna,
în acest text, nemaiavînd valoare de nume, ci de adverb3 (prin schimbarea
funcției gramaticale), propoziția nu-i atributivă, ci este o circumstanțială
de timp apozitivă, care dezvoltă și explică complementul circumstanțial
exprimat, prin adverbul toamna. Situația e aceeași cu adverbele :
seara, dimineața, iarna, vara etc.
—	Să cînte z i u a-n luncă /Și seara cînd se întorc/. (George Goșbuc, [Doina)
(cînd se întorc = circumstanțială de timp apozitivă).
în aceeași situație se găsește și substantivul, care face parte dintr-o
expresie adverbială, el neputînd fi regentul unei atributive. în exemplul:
„A doua z i, cînd s-a dezmeticit, a sărit la gîtul ei” (citat, în volumul de
analize gramaticale alcătuit de D. Drașoveanu și M. Zdrenghea4, ca
1 Gramatica limbii romîne, Ed. Academiei R.P.R., voi. II, p. 178. Prepozițiile și locu-
țiunile prepoziționale cu care se construiește circumstanțialul de timp.
2 Elena Garabulea, art. cit., p. 352.
3 Gramatica limbii romîne, Editura Academiei R.P.R., voi. I, p. 329.
4 D. Drașoveanu, P. Dumitrașcu, M. Zdrenghea, Analize gramaticale și stilistice, Editura
științifică, 1959, p. 480.
32
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
exemplu de atributivă a substantivului si), subordonata este o circum-
stanțială de timp apozitivă, care dezvoltă expresia adverbială1 a doua si
(considerată ca o locuțiune adverbială în Dicționarul limbii romîne literare
contemporane).
în concluzie, atributivele circumstanțiale au o dublă funcție. Ele
pot avea regent dublu, cînd circumstanța, pe care o exprimă, determină
numai verbe, și un singur regent, cînd circumstanța se referă și la nume;
în această situație se găsesc consecutivele și cauzalele.
între unealta de subordonare exprimată prin adverb relativ și simpla
sau dubla subordonare, nu este nici o legătură, adverbul relativ fiind echi-
valent, din punct de vedere semantico-sintactic2, cu pronumele relativ în-
soțit de o prepoziție (cînd regentul este un substantiv cu sens local sau
temporal).
1 Cf. G. N. Dragomirescu, Despre adverb, locuțiunile adverbiale și expresiile adverbiale
în limba romînă (comunicare la Societatea de științe istorice și filologice).
2 I. Iordan, Limba romînă contemporană, 1954, p. 727.
ADVERBUL Șl DETERMINAREA ADVERBIALĂ
ÎN LIMBA ROMÎNĂ
DE
GH. N. DRAGOMIRESCU
în limba romînă, ca și în latină și în limbile romanice, determinarea
adverbială se face, în general, prin aceleași mijloace lexico-gramaticale.
în romînă, această determinare se exprimă prin : 1) adverb, 2) locuțiuni
adverbiale, 3) expresii adverbiale — ca fenomen pur gramatical — și
4) adjectiv adverbial („atribut predicativ”), 5) apoziție circumstanțială
(explicativă) și 6) repetiție adverbială — ca fenomen gramatical-stilistic.
ADVERBUL
în legătură cu adverbul, ne propunem să discutăm: 1. definiția
lui, 2. clasificarea lui și a funcțiilor lui gramaticale. Privitor la definiție,
ne vom limita aici la cîteva observații sumare, considerînd că problema
se va rezolva prin dezbaterea, ceva mai dezvoltată, a clasificării.
Mai întîi observăm că definiția curentă din gramatici, după care
adverbul determină și alt adverb, conține un viciu de logică; nu putem
defini adverbul prin el însuși. în al doilea rînd, constatăm că s-au ignorat
în gramatica generală — deci și în gramatica romînă — următoarele două
aspecte esențiale ale funcției determinative a adverbului:
1.	cînd adverbul poate determina, în afară de verb, și altă parte
de vorbire, aceasta poate fi nu numai adjectivul sau alt adverb (cum se
spune în gramaticile străine în general și în gramatica noastră în special),
ci în aceeași măsură, și substantivul, pronumele și numeralul;
2.	adverbele care pot determina, în afară de verb, și altă parte
de vorbire reprezintă numai o anumită categorie semantică și un număr
restrîns față de masa lexicală a adverbului.
3 - c. 2142
34
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
In adevăr, adverbul poate determina nu numai un verb, adjectiv
sau alt adverb, ci și:
— un substantiv :
Un șoarece de neam și anume Baton (Gr. Alex.) sau: Fă-mă,
Doamne, ce nu-ți place / Numai popă nu mă face. (Pop).
— un pronume :
Gură, tu ! învață minte, nu mă spune nimănui,
Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil. (Em.) Comp,
lat. Tu quoque, fiii mi!
— un numeral:
Dacă nu te superi, încă un pahar... (Car.); ... mi se vorbise de
un bolnav, de aproape nouăzeci de ani. (N. D. Cocea).
Așadar, dacă adverbul poate sta nu numai pe lîngă un verb, ci și
pe lîngă un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau chiar alt adverb,
mai este oare necesar să facem mențiunea că el determină verbul, adjec-
tivul sau alt adverb? Definiția nu este numai incompletă, dar o consi-
derăm și greșită. Esența adverbului este în primul rînd de ordin semantic
și numai în al doilea, de ordin sintactic. Capacitatea lui semantică îl face
să fie, în primul rînd și în mod hotărîtor pentru definiția lui, un determi-
nant al verbului, în strictă analogie cu adjectivul față de substantiv,
în adevăr, partea de vorbire care poate fi determinată de orice adverb
este verbul — de la care își trage și numele. Pentru a vedea însă care
sînt adverbele care determină — tot în mod special — și alt-
ceva decît un verb, trebuie să amintim, întîi, clasificarea adverbului
după înțeles.
I.	Clasificarea semantică a adverbului1
Din punct de vedere semantic, adverbul se poate împărți în urmă-
toarele categorii:
1.	adverbe de loc: aici, acolo, afară, alături etc.
2.	adverbe de timp : acum, atunci, azi, ieri, adesea etc.
3.	adverbe de mod, cu trei diviziuni:
a.	de mod propriu-zise : bine, așa, asemenea, aievea, agale, alene,
bărbătește, fățiș etc.
b.	de cantitate: cam, încă, mai, prea, foarte, cît, atît, aproape,
ca la etc.
c.	de opinie (după unele gramatici franceze):
— de afirmație : da, firește, negreșit etc.
— de negație : nu, ba, nicidecum etc.
— explicative : adică, anume, ca.
—	de precizare sau întărire : chiar, (în)tocmai, așa.
—	de restricție sau exclusivitate : doar, numai, decît.
—	de îndoială : poate, parcă, cumva, nu care cumva etc.
— interogative: unde6}, cînd6}, cum6}, cît6}, de ce6}, oare6}.
1 De clasificarea morfologică (simple și compuse), bine cunoscută din manualele curente,
nu ne mai ocupăm.
ADVERBUL ȘI DETERMINAREA ADVERBIALĂ ÎN LIMB’A ROMÎNĂ	35
Clasificarea pe care o prezentăm este desigur incompletă și oarecum
provizorie.
Mai întîi vom aminti încă o dată că toate categoriile de adverbe din
clasificarea de mai sus pot determina un verb — atît cele circumstanțiale
propriu-zise (de loc și de timp), cît și cele de mod: de mod propriu-zise,
de cantitate și de opinie (afirmație, negație, îndoială, întrebare, precizare,
explicație). Numai adverbul da (și locuțiunile respective) trebuie izolat
de toate celelalte ca unul care nu poate fi niciodată determinant, ci tot-
deauna un predicativ independent; tot așa este cîteodată și nu, împreună
cu locuțiunile respective. în ce privește alte părți de vorbire care pot fi
determinate de un adverb, ele nu pot fi determinate decît de unele adverbe
și anume de un număr restrîns de adverbe (și locuțiuni adverbiale)
de mod :
—	de unele dintre cele de cantitate: încă un pahar; cam
leneș; aproape nouăzeci de ani etc.
—	de cele de precizare: chiar lui; (mai comp, tocmai tu,
-ție, -al lui etc.) etc.
—	de cele de restricție: numai popă : doar ceasornicu-și
urmează lunga timpului cărare (Em.) etc.
—	de explicație: anume Baton etc.
—	de îndoială: poate azi, poate mîine etc.
Adverbele de mai sus au cea mai îngustă sferă semantică, însușire
care le face să nu poată avea în propoziție și frază decît rolul de regim
al altei părți de vorbire (inclusiv alt adverb), al unei părți de propoziție
sau al unei propoziții. De aceea le numim adverbe-regim pentru a le deo-
sebi de celelalte adverbe care pot îndeplini și rolul de regent în propoziție
și pe care le vom numi adverbe-regent: sînt cele pe care le determină adver-
bele-regim. Adverbele-regent sînt majoritatea adverbelor, în orice limbă :
toate cele circumstanțiale (de loc, de timp), precum și cele de mod pro-
priu-zise ; ele nu pot determina, cum am spus, decît verbul — cu foarte
puține excepții. Așadar funcția gramaticală a marii majorități a adver-
belor este aceea de determinare a verbului.
întocmirea listei adverbelor-regim este o sarcină importantă a
clasificării semantico-sintactice a adverbelor, care nu s-a făcut pînă acum.
Această listă este necesară pentru a se vedea că numai adverbele-regim
pot determina și altă parte de vorbire decît verbul, de la adjectiv pînă
la adverb inclusiv; că adverbele-regim sînt foarte puține în raport cu
masa totală a adverbelor — și că prin urmare, menționarea lor în enunțul
definiției este inutilă, neștiințifică. în deosebi definiția care mai mențio-
nează încă, alături de verb, numai adjectivul și adverbul ca părți de vorbire
pe care le determină adverbul este neștiințifică și prin aceea că-i incompletă.
Adverbele și locuțiunile adverbiale-regim le putem ușor identifica
combinîndu-le pe rînd cu unul din auxiliarele morfologice de comparație
a adjectivului și adverbului, care sînt ele înseși, la origine, adverbe-regim
și deci nu pot alcătui o sintagmă, după regula axiomatică: un adverb-
36
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
-regim nu poate determina alt adverb-regim \ Astfel putem constata că
următoarele combinații sînt imposibile (combinăm pe mai ca regent): cam
mai, chiar mai2, anume mai, doar mai, numai mai etc. Ele sînt imposibile
și cînd dăm auxiliarului morfologic rolul de complement: mai cam, mai
abia, mai parcă, mai poate etc. Combinațiile de mai sus arată că adverbele
cam, abia, încă, parcă, poate etc. nu au niciodată funcția de regent într-o
sintagmă. Ele sînt totdeauna adverbe-regim și determină și orice altă parte
de vorbire, în afară de verb și de alt adverb. Verificarea o putem face
și prin combinarea adverbului pe care îl bănuim că este adverb-regim
cu un adverb circumstanțial, pentru a constata dacă este o combinație
posibilă : abia mîine, chiar acolo, anume cînd, poate jos, parcă așa, numai
astfel, doar înăuntru etc.
Am spus că adverbele circumstanțiale și cele de mod propriu-zise
pot avea în propoziție rolul de regent numai față de adverbele-regim.
Cu funcția de regim, ele nu pot sta decît pe lîngă un verb, foarte rar pe
lîngă un adjectiv : „fire de artist, noaptea vesel, ziua trist”. în mod excep-
țional, foarte rar, un adverb-regent poate determina și un substantiv,
atunci cînd acesta are afinități semantice cu verbul și adjectivul, fie prin
radicalul său, fie pentru că derivă direct dintr-un verb : Am găsit și un
popă cumsecade la ei, la Cuțitul de Argint, care i-a dezlegat de lucru
duminica (Camil Petr.). Este drept că exemplul acesta este cam ambiguu,
căci adverbul duminica poate fi interpretat și ca determinant al verbului
„a dezlegat”. Dar putem imagina și alt exemplu : n-am pomenit niciodată
lucru duminica — în care se vede limpede că adverbul duminica determină
substantivul „lucru”. De asemenea: Plecarea înapoi a fost la opt seara.
(Camil Petr.). în limba latină întîlnim, la fel, adverbe determinînd un
substantiv, ca adverbe-regim: admodum puer „încă băiat”, paene mulier
„aproape femeie”, (adverbe-regim); sapienter responsum 3 „răspuns (dat)
în chip înțelept — răspuns înțelept”, tertium consul4 „consul a treia
oară” (adverbe-regent, aici în mod excepțional adverbe-regim).
în concluzie:
1.	Regentul unui adverb este numai verbul; de aceea defi-
niția nu trebuie să mai menționeze că adverbul determină și alte părți
de vorbire.
2.	în analiza adverbului trebuie să ținem totdeauna seamă de adver-
bele-regim, tocmai pentru că ele reprezintă un număr limitat față de
celelalte categorii semantice și față de masa totală a adverbelor, dar au
1 Dintre adverbele și locuțiunile adverbiale-regim s-au selecționat auxiliarele morfo-
logice ale comparației: mai, foarte, prea, de tot, tot așa de, fără pereche (egal) de etc., pe care
gramaticile în mod greșit le dau ca exemple de complement al adverbului, pe cînd în realitate
•ele nu mai sînt decît morreme ale gradului de comparație a adjectivului și adverbului. Drept
complement al adverbului trebuie dat numai un adverb-regim ca anume, chiar, numai, doar,
Încă etc., care nu au nimic de a face cu categoria gramaticală a comparației: anume tu, chiar
;zece, doar mîine etc.
2 în „chiar mai bine”, adverbul chiar nu determină pe mai ci adverbul bine la gradul
comparativ.
3 Cf. Dr. Radu Sbiera, Gramatica latină, Suceava, f. a., p. 114.
4 Cf. Rieman et Goelzer, Grammaire latine complete, Armând Colin, Paris, 1924, p. 231.
ADVERBUL ȘI DETERMINAREA ADVERBIALA IN LIMBA ROMINA
37
în schimb o sferă mult mai largă sub raportul funcției lor gramaticale, —
funcție pe care nici definiția tradițională, nici unele explicații comple-
mentare n-o menționează.
II.	Sintaxa adverbului
Din punct de vedere sintactic, împărțim adverbele în următoarele
categorii:
1.	Adverbe independente: da, împreună cu locuțiunile ad-
verbiale sinonime, adverbele și locuțiunile adverbiale de negație în frunte
cu nu. Toate pot să exprime și o propoziție 1: A venit al lui Țurlea. E
secretar la raionul de partid. Ai auzit? — Da, știu! Am auzit... (M.
Preda). De ieri îi tot spun și nu înțelege (...) El nu și nu. (Cez. Petr.).
Adverbele independente da și nu au în frază (sau în context) funcție de pro-
poziție independentă sau principală, dar, după un verb sentiendi sau
declarandi, ele pot avea și pe aceea de propoziție regim: Pascu zice c-ai
fi bun tu, continuă Angliei după cîteva clipe. Mitrică zice și el că da, dar
uite cum stă socoteala. (M. Preda). In această funcție, adverbele da și
nu pot fi întregite ca orice propoziție secundară de un adverb-regim : a
zis chiar (că) da, — chiar (că) nu.
2.	Adverbe predicative, cu următoarele diviziuni:
a.	cele incidentale — adică apozitive în frază și reprezentînd o pro-
poziție tot independentă: Și aș fi continuat, desigur, să rîd... (N. D.
Cocea). Nu părăsește nimeni poziția, dormiți, mai bine, că la noapte
cine știe ce se întîmplă. (Camil Petr.). în general, relația apozitivă a acestor
adverbe este asindetică. în ,,dormiți, mai bine”, adverbul mai bine repre-
zintă o propoziție eliptică cu rolul de regentă față de „dormiți”, subordo-
nată prin asindeton: este mai bine să dormiți. Cf. lat. Melius peribimus
„II faut mieux que nous mourions” 2 „Mai bine să murim. Să mai comparăm
— pentru lămurire : Lucrează, mai bine, nu mai sta — în care „mai bine”
este independent și predicativ (nu răspunde la nici o întrebare a adver-
bului sau circumstanțialului, fiind vorba de o construcție impersonală) —-
și: Lucrează mai bine decît el — în care „mai bine” este subordonat
verbului „lucrează” și răspunde la întrebarea cum* De asemenea cităm :
Altfel, poate că n-aș fi avut filozofia a le privi cu disprețuirea ce merită
(Gr. Alex.) — în care „altfel” este adverb predicativ, spre deosebire
de cazul cînd zicem Fă altfel! Sau: Dacă întîrziază, tocmai este un semn
că are speranța să reușească, aminteri, n-ar sta dumneai degeaba...
(Car.) — în care „aminteri” e predicativ, în opoziție cu: Să nu faci
aminteri 1 — unde același adverb este o simplă parte de propoziție. Tot
predicative incidentale mai pot fi și: în schimb, în adevăr, de asemenea,
poate, bagseamă, în primul rînd, de altfel etc. — chiar dacă aceste locuțiuni
adverbiale nu se pot combina cu verbul este ca să verificăm funcția,
1 Cf. și Grammaire Larousse du XXe sitele, 1936, p. 375. Gramatica Academiei R.P.R.
voi. II, p. 27 și urm.
2 Riemann et Goelzer, Grammaire latine compltee, Paris, 1924, p. 232.
38
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
lor predicativă și chiar dacă ele reprezintă, uneori, și propoziții subor-
donate intercalate.
b.	tot predicative sînt adverbele care cer după ele o p r o p o z R i e
subiectivă, introdusă prin că sau (mai rar) să : Era poate prea tîrziu ;
chiar atunci încă și poate că ar fi fost prea tîrziu (Cez. Petr.). în sălița
mică, aproape să mă lovesc de ordonanțele care scoteau tacîmurile (Camil
Petr.).
c.	în sfîrșit, tot predicative trebuie să considerăm și adverbele
care alcătuiesc o expresie impersonală ca predicat regent al unei subiective :
într-adevăr, e bine cum spune unchieșul, a încuviințat Potcoavă : așa
să se facă (Sad.). Nu-i rău, măi Ștefane, să știe și băiatul tău carte. (Cr.).
(Adjectivul rău are valoare adverbială, ca antonim al adverbului bine),
3.	Adverbe-r e g e n t, care sînt — cum am mai spus — toate
adverbele de loc, de timp și cea mai mare parte a adverbelor de mod.
Funcția lor sintactică cea mai frecventă este aceea de complement cir-
cumstanțial pe lîngă un verb : Și-așa se întorceau acasă, ea plîngînd. el
plîngînd... (Delavrancea): Spre pruncul ei, spre unicul ei bine, Mereu
se pleacă mama, zîmbitoare... (Cerna). Mi-e teamă să-1 sperii; și alene,
Vrînd ochii de vrajă să-i scap, Mă-ncerc să duc mîna spre gene (Cerna).
Cînd, în mod excepțional, un adverb circumstanțial determină un adjectiv,
ca în „noaptea vesel, ziua trist”, observăm că adjectivul este în această
sintagmă un cuvînt predicativ, nu un simplu adjectiv. Tot așa se explică
și locuțiunea adverbială „azi așa, mîine așa” — în care așa are, ca și
adjectivele vesel și trist (din exemplul de mai sus), rolul de cuvînt predicativ :
Azi așa, mîine așa, că Sultănica cînd prinse de veste i se păru așa de veche
treabă, că d-ar fi fost de cînd lumea ar fi fost mai decurînd (Delavrancea).
întreaga locuțiune „azi așa, mîine așa” are, în frază, rolul de predicativ
independent. ’
Funcția gramaticală esențială a adverbelor regent este cea de regim
al unui verb; ele nu pot determina altă parte de vorbire, dar în schimb
pot fi determinate de adverbele-regim (care determină și altă parte de
vorbire în afară de verb și adverb regent) și de aceea le-am numit pe toate
adverbele circumstanțiale, adverbe-regent.
O funcție gramaticală mai rar întîlnită la un adverb circumstanțial
regent este aceea de atribut pe lîngă un substantiv cu afinități verbale,
fără a fi legat de acesta prin prepoziție : a) substantiv propriu-zis : lucrul
duminica, traiul împreună; b) un supin articulat: la-ntorsul meu acasă
(Coșbuc), mersul înainte — spre deosebire de : gînd de întors acasă, era
momentul de mers înainte, în care regentul avînd valoare verbală, adver-
bele au funcție de circumstanțial; c) un infinitiv articulat: plecarea
acasă (atribut) — spre deosebire de : gînd de plecare acasă, în care, regentul
fiind un infinitiv cu valoare verbală, adverbul trebuie considerat comple-
ment circumstanțial.
4.	Adverbe relative și corelative, care au următoarele
funcții gramaticale :
a.	cele relative, care, în afară de determinarea adverbială a ver-
bului predicat din propoziția subordonată, au și rolul de conjuncție în
exprimarea raportului de subordonare a unei propoziții secundare cir-
ADVERBUL ȘI DETERMINAREA ADVERBIALA ÎN LIMBA ROMÎNĂ	39
cumstanțiale, completive directe sau indirecte, atributive (în ordinea
frecvenței) : unde, cînd, cum, cît, precum și compusele lui: acolo unde,
atunci cînd, așa cum, atît cît: Departe-n țara holdelor bogate, Acolo unde
foamea e regină, Au fost furtuni — și sînge fără vină... (Cerna).
b.	cele corelative stau în fruntea regentei unei circumstanțiale
(de loc, de timp, de mod), cu rolul de complement circumstanțial în core-
lație cu adverbul relativ, sinonimul său; unde... acolo, cînd... atunci,
cum. . . așa, cît... atît: Iar noi locului ne ținem. Cum sîntem așa rămînem.
(Em.). Topica poate fi și inversă : Așa vei face, cum ți-am spus etc.
5.	în sfîrșit, adverbe (locuțiuni adverbiale) — regim, care au
următoarele funcții gramaticale :
a.	joacă rolul de auxiliar morfologic în exprimarea gradelor de
comparație : mai, foarte, prea etc.;
b.	determină orice parte de vorbire cu caracter de cuvînt-noțiune
(indiferent de cazul în care stă — cum am văzut mai sus) : anume Raton
(nominativ), încă un pahar (acuzativ); chiar lui (dativ), un bolnav de
aproape nouăzeci de ani (acuz, prep.) etc.
c.	determină, în propoziție, un complement (direct, indirect sau
circumstanțial), nuanțîndu-i sensul completiv, atunci cînd avem de a face
cu o parte secundară completivă construită cu ajutorul unei prepoziții
sau locuțiuni prepoziționale, prin care se accentuează valoarea „adverbială”
a construcției:
—	determinînd un complement direct:
El le zise încă să-și aducă aminte de cruzimea vrăjmașului, care
nu iartă niciodată pe cei biruiți. cu atît mai mult pe cei ce s-au revoltat
(N. Bălcescu).
—	determinînd un complement indirect:
.. . mai ales că e silit să îndeplinească o slujbă nenorocită îndreptată
tocmai împotriva celor săraci și năpăstuiți (Rebr.).
—	determinînd un complement circumstanțial:
Eram acum destul de lucid ca să-mi dau seama că sînt aproape
în pragul unei nenorociri (Camil Petr.).
Războiul e de altfel o ocupație nouă și provoacă animație chiar și
în ținuturile retrase, darmite aici (Camil Petr.).
Să nu minți nici în glumă (A. Vlah.).
d.	determină, de asemenea, unele propoziții mai ales secundare,
nuanțîndu-le sensul completiv sau circumstanțial:
—	chiar nuanțînd o modală :
. Voi întreprinde eu a face acest tablou [al boierului ținutaș]...
cerîndu-ți însă iertare dacă nu voi putea a ți-1 arăta chiar întocmai cum
îl vedem cînd ni-1 aduce poșta sau harabagiul... (C. Negruzzi).
—	doar-doar nuanțînd o finală:
De aceea, ai văzut cum îi și poartă sîmbetele și se bat de ceasul
morții, doar-doar i-or mai intra o dată pe sub piele (N. D. Cocea).
—	doar „desigur” nuanțînd o independentă:
Minciuna stă cu regele la masă...
Doar asta-i cam de multișor poveste... (A. Vlah.)
40
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
e.	în sfîrșit, unele adverbe-re^m ajută, alături de celelalte procedee
gramaticale și extragramaticale (modul verbal, intonația), la exprimarea
modalității de gîndire în propozițiile dubitative, imperative etc.:
Apoi doară că n-o fi Blestem.^. (Odob.) Ap. Gram. Acad. R.P.R.,
voi. al II-lea, p. 37.
Oare nu cumva de-acum mi-oi da cu paru-n cap de răul Vidmei.
(Cr.) Ap. Gram. Acad. R.P.R., p. 37.
Și să nu afle care cumva colonelul că ai o teorie a războiului, că te
pune să o dezvolți la masă. (Camil Petr.).
în loc de concluzii, preferăm să încheiem acest capitol cu un rezu-
mat al clasificării de mai sus care să amintească numeroasele și variatele
funcții gramaticale ale adverbului în propoziție, frază și context, pentru
a se vedea că sfera funcțiilor sale depășește cu mult limitele definiției
tradiționale.
Adverbele pot fi:
1.	independente (adverbe-propoziție):
da, nu etc.
2.	predicative:
a.	incidentale (juxtapuse): mai bine, altminteri, altfel etc.
b.	urmate de că mai rar de să : bine că, poate că, aproape să etc.
3.	adverbe -regent: acum, mîine, aici, acolo, așa, atît,
unde?, cînd?, cum?, CÎT?, de ce? etc. (Ca determinante, ele au funcție
circumstanțială și atributivă).
4.	relative și corelative: unde, cînd, cum, cît,
ACOLO, UNDE, ATUNCI CÎND, AȘA CUM, ATÎT CÎT, ȘI UNDE. . . ACOLO,
CÎND... ATUNCI, CUM... AȘA, CÎT... ATÎT.
5.	adverbe-r e g i m care pot determina :
a.	orice parte de vorbire-noțiune, indiferent de caz : numai tata
(tatei), -el (lui) etc.
b.	orice complement prepozițional: chiar împotriva lui, poate
de pe urma sa etc.
c.	orice propoziție completivă: A venit tocmai cînd plecase.
S-a dus chiar acolo unde trebuia. Sau o propoziție independentă (sub
raportul modalității de gîndire): Este oare adevărat ? etc.
Note
O EXPRESIE POPULARĂ:
„UNDE (ȘI-)A ÎNȚĂRCAT DRACUL COPIII”
DE
ANA GANARACHE
La articolul a înțărca Dicționarul Academiei spune că acest verb
(derivat din în + țarc) însemna la origine „a închide într-un țarc... cu
scopul de a despărți un pui de animal de maică-sa și a-1 opri astfel să mai
sugă”. Dicționarul adaugă că acest înțeles s-a pierdut, verbul avînd astăzi
numai sensul derivat din cel originar: „a opri un pui de animal (sau un
copil) să mai sugă, a dezvăța de a mai suge”.
Verbul a dezvoltat și binecunoscuta expresie : Unde (și-)a înțărcat
dracul copiii, cu înțelesul de „foarte departe, peste lume”, pe care dicțio-
narul o ilustrează cu două exemple : Am umblat pe unde și-o înțărcat
dracu’eopiii (Alecsandri, T. 13) și: Casele zmeilor, așezate unde-și înțărcase
dracul copiii (Ispirescu, L. 220).
Cum a luat naștere această expresie ? Ce legătură au făcut vorbitorii
între dezvățarea puilor de supt și noțiunea de departe11. Pentru a găsi
răspuns la această întrebare, să ne oprim un moment la cuvîntul — derivat
de la verb — înțărcătoare sau, mai bine, înțărcători, căci dicționarul
precizează că termenul se întrebuințează mai ales la plural. în dicționar
cuvîntul este ilustrat prin două citate : Stînele de oi așezate vara... pe
înțărcătorile unui munte (Odobescu, I 228) și: De pe la înțărcători, am
prăpădit drumul (Creangă, A. 30).
Nici unul dintre aceste citate nu permite o precizare a sensului.
Dicționarul Academiei a avut însă la dispoziție și alte izvoare : Glosarul
întocmit de Al. Vasiliu și Gh. T. Kirileanu la opera lui Creangă și Chestio-
narul lui Hasdeu, dar în amîndouă locurile explicațiile sînt confuze.
Chestionarul Hasdeu (IX 309) spune: „locul de pășunare pînă la
alegerea mieilor din oi”. De aici s-ar deduce că înțărcătorile sînt locurile
unde oile pasc împreună cu mieii, înainte de înțărcarea acestora, ceea ce
este absurd. în Glosarul lui Vasiliu și Kirileanu se spune : „locul unde
obișnuiau mai de mult mocanii (țuțuienii) să înțarce mieii, să ia mieii de la
42
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
oi”. Nici din această explicație nu se înțelege ce sînt înțărcătorile : locul
de unde pleacă mieii (și unde rămîn oile) sau locul unde se duc mieii (după
ce au fost despărțiți de oi)?
Dicționarul limbii romîne literare contemporane, neavînd la înde-
mînă alte izvoare decît acestea, a interpretat cuvîntul în sensul dat de
Chestionarul Hasdeu și La explicat ca ,,loc de pășunat pentru oi, pînă la
înțărcatul mieilor”. Interpretarea aceasta mărește confuzia : de ce ar
avea oile nevoie de un loc special pentru pășunat, pînă la înțărcatul
mieilor ? Și de ce ar părăsi acest loc după ce mieii au fost înțărcați ? Și în
ce loc se duc să pască, după ce mieii nu mai sug ?
Realitatea este alta : pentru a dezvăța pe miei de supt, aceștia sînt
despărțiți de oi. Oile rămîn să pășuneze în jurul stînei (ca să poată fi aduse
seara la muls), iar mieii sîntmînați în locuri foarte depărtate, pînă unde
nu se mai aude behăitul oilor și unde sînt ținuți toată vara. Dacă ar fi
lăsați în preajma stînei, oile și mieii s-ar tulbura unii pe alții și înțărcarea
ar fi zădărnicită.
Dicționarul limbii romîne moderne a explicat cuvîntul mai bine,
spunînd : „loc de pășune, depărtat de stînă, unde se țin izolați mieii după
ce au fost înțărcați”. Avem de făcut numai observația că mieii nu sînt
duși la înțărcători după ce au fost înțărcați, ci cu scopul de a fi înțărcați.
Cunoscînd aceste amănunte din viața păstorească, originea expresiei
unde (și-)a înțărcat dracul copiii cu sensul de „foarte departe, peste lume”
devine clară și nu mai are nevoie de alte explicații.
FILOLOGIE
DIN ATELIERUL TÎNĂRULUI EMINESCU
GLASUL POETULUI-PROFET
DE
L. GÂLDI (Budapesta)
I storicii literaturii ruse au examinat în numeroase rînduri1 o curioasă
varietate a stilului satiric pe care — după o fericită formulă a lui Lermon-
tov — o numesc jKejiesHbiîî cthx adică „vers de fier”. Poezia lui Ler-
montov unde se găsește formula în chestiune e totodată una din acelea
ce reprezintă acest stil: e vorba de poezia lirică care începe cu versul
Kan uacTO, necTpoio tojiuoio OKpyjKeu și care, în unele ediții, s-a publicat
sub titlul de IlepBoe nuBapn. Cu această poezie începe activitatea din
1840 a poetului rus : sîntem deci în anul din care datează și un important
monument al liricii romantice romîne : Anul 1840 de Gr. Alexandrescu.
Din punct de vedere psihologic e de remarcat că, la Lermontov,
formula amintită apare tocmai într-o poezie care revelează aceeași atitu-
dine meditativă, același sentiment de singurătate interioară care se oglin-
dește și la Eminescu, în primele strofe ale poeziei de tinerețe Din singu-
rătate. Critica societății izbucnește deci — exact ca la poetul romîn — din
meditațiile unui spectator singuratic despre care s-ar putea spune cu
cuvintele Glossei : „Privitor ca la teatru/Tu în lume să te-nchipui..
Strofa în care se găsește expresia JKejiesHHiî cthx sună astfel:
Kor^a ?k, onoMHnBînncb, o6MaH h ysnaio
n niyM TOJinu jno,n;CKOîî cnyrneT MenTy mok>,
Ha npasAHUK iieBBaHiiyio rocTbio,
O, kbk Mne xoneTCH cMyTHTb BeceJiocTb hx
H jțep3K0 âpociiTb mm b rjiaaa JKejieBHbiH cthx,
OGjiHTbiîî ropeqbio h ojioctbio ! ...
1 Vezi între altele cartea lui Iv. N. Rozanov: JlepMOHTOB MacTep CTHxa, Moscova»
1942, p. 89 și urm., L. Pumlianskii, CTHXOBaa penb JlepMOHTOBa, în culegerea de studii
JlnTepaTypnoe nacJie«CTBO, t. XLIII —XLIV, p. 40 și urm.
44
FILOLOGIE
Dar, cer al amăgirii, cu lumea ta mă miri —
De ei sînt nepoftite și visuri și-amintiri,
De la ospețe-s aruncate afar’,
Ah, cît aș vrea să tulbur surîsul lor de gheață
Și-un vers de fier și pară să le arunc în față,
Mistuitor, în flăcări de scîrbă și amar !
(trad. de I. Horea)
Care sînt însă trăsăturile esențiale ale acestor „versuri de fier”?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ținem seamă de grupul
de poezii care e scris în asemenea versuri. După Rozanov1, ar fi vorba
de următoarele poezii: YMnpaiomnîî uia^uaTop (1836), CMepTB noara
(1837), flyMa (1838), IIobt (1838), He Bept ce6e (1839), Hau nacTO, necrpoio
TOJinoio OKpyjKeu (1840), nocjiejiHee HOBOcejibe. Prima trăsătură comună
rezultă din formele de versificație, toate poeziile amintite fiind scrise în
metri iambic i2. Folosirea exclusivă a iambului este un fapt netăgăduit?
chiar dacă nu-l explicăm numai prin influența posibilă a poetului
francez Auguste Bărbier, autorul volumului larnbes (1831), asupra lui
Lermontov și a altor poeți ruși. Situația stă cu totul altfel: atît Bărbier,
cît și predecesorul său, Ch^nier — deși, din cauza naturii versificației
franceze, nu puteau scrie versuri într-adevăr iambice — adoptaseră titlul
lambes, în sensul de „satiră”, după vestite modele antice ; grec. lap.poȚpacpo$
și lat. iambographus (ca și adjectivul substantivat iambicus) sînt atestate
în sensul de „auteur d’invectives dans le gout d’Archiloque (Benoist-
Goelzer). Rușii, fiind deprinși cel puțin cu versificația iambică modernă
(creată de ei după modele germane), au putut să ia termenul francez
iambes în sens figurat (ca francezii), dar și în sens prozodic, ceea ce
ar putea să explice predominarea formelor iambice ruse în acest gen
satiric3. Printre celelalte criterii comune ale „versurilor de fier” istoricii
literaturii ruse menționează caracterul lor declamativ și nu „cantabile”,
o oarecare lărgire a vocabularului poetic pentru a cuprinde așa-zisele
„cuvinte prozaice” (numite nposauBMbi), căutarea unui efect deosebit
la sfîrșitul, adică la „clausula” versurilor („9$$eK™BHbie KOHifOBKu”)
și bogăția epitetelor de ordin emoțional4. Toate aceste criterii laolaltă
constituie acel stil de o sugestivitate incontestabilă în care au fost scrise,
precum am spus, poezii atît de importante ca Cmcptb noara, Iloat și ^yMa.
1 Op. cit.^ p. 90.
2 1 : alexandrini cu rime variate; 2 : versuri iambice de 9 și 8 silabe, amestecate cu
alexandrini; 3: alexandrini amestecați cu octosilabi; 4: 12 — 9, abab; 5: 9 — 10, abab;
6 : 12, 12, 9,12,12, 9 aabccb ; 7 :13,12,13, 8 ; la sfîrșit combinații libere ale acelorași metri.
3 Să nu uităm însă nici predominarea generală a iambului la marii poeți ruși: după
datele comunicate de Rozanov (p. 20 și urm.), în 1826 Pușkin a scris 84 poezii în forme iambice,
12 în trohei și 5 în amfibrahi; la Kozlov, în 1828, găsim 37 poezii iambice, 5 poezii trohaice
și 6 poezii amfibrahice etc. — Cf. și observația lui Heliade : ,,Satira, imprecațiunile, blestemele,
injuriele dau naturalemente [sic !] n iambi” (Curs întregu de poesie generale, I, 1868, p. CIV).
4 Rozanov, op. cit., p. 109. La criteriile înșirate am mai putea adăuga preferința „ver-
surilor libere” rimate (cf. ibid., p. 92). După părerea lui Rozanov, simetriile compoziției strofice
ar stînjeni avîntul gîndirii; la Lermontov nici nu întîlnim strofe decît acolo unde o tensiune
emoțională particulară nu exclude apariția lor („TaM, rjțe neT ocodo nanpHHteHHOîi 3MOițno-
naJiBuocTu”).
DIN ATELIERUL TINARULUI EMINESCU
45
■Ultima dintre acestea se apropie și din punctul de vedere al conținutului
de poemul Junii corupți (de care ne ocupăm în articolul de față) într-o
măsură așa de mare, încît ne credem îndreptățiți să vorbim nu de „in -
fluențe”, ci de fenomene paralele1. Singura deosebire
dintre Lermontov și tînărul Eminescu rezultă din faptul că poetul rus
se consideră membru al aceleiași generații deziluzionate pe care o critică
(„nenajiLHO n rjinîKy na naine noROJiente”), iar Eminescu — cel puțin în
momentul de fervoare care i-a inspirat Junii corupți — se situează deasupra
mulțimii. Și pe Eminescu l-am putea caracteriza cu o strofă luată din
IIoaT :
Tboîî ctkx, kqk doinii jțyx, hociijich nan TOJinoîi
H, otsmb MMCJieii CjiaropojțHMx
SBynaji, KaK kojiokoji na Canine BeneBoii
Bo «hh TopjKecTB n Cea napo^HMx.
Și versul tău în lume, duh sfînt peste toți vecii,
își răspîndea înalta lui solie
Cum clopotul pe vremuri, suna în turnul Vecii
Și la restriște și la bucurie.
(trad. de Al. Philippide)
Atitudinea lui Lermontov nu-i va rămîne totuși străină pentru
totdeauna ; după cîțiva ani nu vom auzi oare în Epigonii de ,,solidaritatea”
poetului cu nenorocita generație căreia îi aparține : „Noi6! Privirea scru-
tătoare ce nimica nu visează”. Dar să revenim la paralela la care am făcut
aluzie; e evident că și la Lermontov în centrul invectivelor dureroase stă
critica decăderii morale a „junilor corupți” ruși din vremea lui:
EjțBa KacajiHCb mm «o nanin HacjiajKjțeHtH,
Ho iohmx cmji mm TOM ne câeperjin,
Ha Ka?K«oii pa^ocm, Gohch npecMmeHLH,
Mm JiynniHii cok naBeKK HBBJieKJin.
Atins-am numai buza pocalului vieții
Dar vlaga sănătoasă, puternicul tumult,
Curînd se irosiră și seva tinereții
Sleită e în inimi demult.
(trad. de S. Arbore)
Precum se vede, există o mare afinitate de idei între Lermontov și
Eminescu; rămîne de văzut, dacă și „înejieBHMft cthx” în care s-a scris
elegia lui Lermontov se regăsește în lirica romînă. La această întrebare,
rămînînd și mai departe în sfera „fenomenelor paralele”, trebuie să dăm
un răspuns afirmativ, adăugind însă că dacă acest stil concis și plastic
există de fapt în lirica romînă, crearea lui nu poate fi atribuită lui Eminescu,
1 Dacă Eminescu a cunoscut sau nu poeziile lui Lermontov (cel puțin în vestita traducere
a lui Bodenstedt), aceasta rămîne o întrebare deschisă; în orice caz, afinitățile psihice ale celor
doi poeți apar neîndoioase.
46
FILOLOGIE
ci acelor pionieri care i-au pregătit drumul pe terenul poeziei sociale. îp.
ce privește stilul „martellato” al premergătorilor, să numim în primul
rînd pe Heliade, cu un pasaj caracteristic din oda La F. Sehiller (T, p. 185) :
Avuși de adversariu pe Om — ș-atît ajunge.
Te iartă să-i faci răul, iar binele nici mort :
îți iartă pe Baraba, pe Christ îl crucifică;
Insultă-1, te onoară; strivește-1, te adoară;
Dă-i glorie, onoare; te-mpilă de ultragiu ;
Dă-i patrie, dă-i nume ; exiliul te-așteaptă;
Dă-i adevăr, dreptate ; calumnia ți-e parte. . .
Găsim efecte comparabile cu avîntul,,versurilor de fier” și la Alexan-
drescu care știa atît de bine să se servească de balansarea expresivă a
emistihurilor și chiar de multe procedee proprii romanticilor francezi ca
„enjambemeht”-ul și estomparea cezurii mediane. Toate aceste elemente
de versificație se îmbină, de exemplu în Anul 1840, cu o clocotire într-ade-
văr „preeminesciană” a ideilor :
A lumei temelie se mișcă, se clătește,
Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginii;
Un duh fierbe în lume, și omul ce gîndește
Aleargă către tine, căci vremea a sosit! (enjambement 1)
Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite (enjambement)
De umbra unor pravili I călcate, siluite (estomparea cezurii, enj.)
De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici.
Ori care simțiminte înalte, generoase,
Ne par ca niște basme 1 de povestit frumoase,
Și tot entuziasmul izvor de idei mici.
Tot la Alexandrescu perioadele limbii poetice încep să se transforme
în largi ,,gesturi verbale” care corespund atitudinii oratorice a poeților-
profeți din epoca romantică. Un pas încă spre retorism — și ne-ar amenința
ivirea acelui „poet urlător” pe care Heliade, localizînd în oarecare măsură
cunoscuta operă satirică a francezului Sylvius (Edmond Texier, 1841),
l-a persiflat atît de ingenios în Fiziologia poetului (I, p. 469 și urm.). Din
fericire, acest pas periculos nici poeții ruși 2, nici cei mai buni poeți romîni
nu l-au făcut; dimpotrivă, ceea ce admirăm și azi la C. Bolliac, adevărat
întemeietor al poeziei sociale romîne, e adoptarea acelorași perioade bine
construite pe care le-am descoperit la Alexandrescu și care, sub pana lui,
1 Ed. 1842 : basne.
2 He Bepi> cede (Nu crede ție însuți), una din poeziile lui Lermontov scrise în „versuri de
fier” începe cu următorul motto luat de la Bărbier :
Que nous font apres tout les vulgaires abois
De tous ces charlatans, qui donnent de la voix,
Les marchands de pathos et les faiseurs d’emphase
Et tous les baladins qui dansent sur la phrase?
DIN ATELIERUL TÎNĂRULUI EMINESCU
47
devin mai muzicale, mai sonore. Cum n-ar fi impresionat pe tînărul Emi-
nescu de pildă Carnavalul în care a citit între altele strofa următoare :
La cîți va rîde soarta, gîndiți că-n aste zile
Stau sub pămînturi, ocne, prin temniți și exile
Atîți nevinovați,
Pe care pizma, ura și neagra calomnie
l-au părăsit cruzimii și oarba tiranie
îi ia necercetați 1
Astfel de strofe satisfac toate cerințele „versurilor de fier” : îm-
preună cu conținutul satiric regăsim în ele atît ritmul iambic și clauzulele
pline de efect, cît și epitetele dictate de tensiunea emoțională. Pe această
cale a pornit și tînărul Eminescu cînd, adoptînd aceeași strofă și același
stil, s-a situat împotriva tineretului ușuratic din vremea sa, pentru a
scrie oda satirică Junii corupți.
Precum am stabilit mai sus, poetul se opune de la început generației
pe care vrea s-o critice 1; chiar primul vers
La voi / descind / cobor acuma, voi suflete- <otrăvite > amăgite subliniază
superioritatea de „profet” a adolescentului de 16 ani. Această superioritate
morală e pusă în relief și de strofa a 3-a în care, după ce se prevede
indignarea tineretului („O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite”), întîlnim
o solemnă declarație, formulată „sub specie aeternitatis” :
în veci nu se va teme Profetul vre o dată
De brațele slăbite, puterea leșinată
A junelui cănit.
Din punct de vedere stilistic, ceea ce caracterizează prima parte a
poeziei, adică analiza tineretului corupt, e procedeul stilistic pe care îl
putem numi cu drept cuvînt „amplificare”. Mijloacele de expresie ale
acestui procedeu sînt înrudite cu acelea pe care le găsim în Amorul unei
marmure-, totuși în acest caz „gruparea ternară” 2 a propozițiilor și a
membrelor de propoziții nu joacă un rol așa de important. „Gruparea
ternară” predomină de pildă în strofa a 4-a; în alte cazuri amplificarea
e asigurată mai ales de figurile cele mai diverse ale repetiției. Versurile
1—2 conțin expresiile paralele suflete- <otrăvite > amăgite / spirite-amețite;
versul 3 — „< Sarcasmul > Blestemul îl invoc” — e amplificat și explicat
de versul 4: „Blestemul mizantropic cu vînîta lui ghiară”; în strofa a
2-a versurile 8 și 10 încep de asemenea cu cuvintele „în preajma minții
voastre”, iar versurile 8 și 9 arată și ele un exemplu foarte caracteristic
1 Tema pare a fi fost în aer : despre observările satirice ale lui Nicoleanu (1886) și I. C.
Drăgescu (1868) v. Perpessicius, I, p. 274 — 5. Al doilea text e însă posterior ciornei (1886?)
care s-a păstrat în sms.-ul Elena (2259, 9v—llv; I, p. 275 — 8); cîteva versuri sînt încercate în
ms. 2262, 4v. Cf. și Călinescu, Opera, I, 166 — 7, 187; II, 195 ; N. Moraru, M. Eminescu și timpul
său, în voi. Studii și eseuri, 1950, 260 — 1.
2 Cf. vestitul „groupement ternaire” al lui V. Hugo și al altor poeți romantici.
48
FILOLOGIE
al amplificării: în aceste versuri se repetă cuvîntul patimi, dar cu deosebite
funcții gramaticale :
în preajma minții voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor...
în plus, întreaga strofă a 3-a e pătrunsă de anumite armonii conso-
nantice : sub acest raport trebuie să ținem seama mai ales de aliterația
creată de cuvintele preajma, patimi, putredă și spasmuri care, în ansamblul
lor, constituie scheletul strofei în chestiune. în cuvintele puse la rime
putem releva anumite antiteze vocalice : vocalelor clare din orgie / beție
li se opun vocalele sumbre din cuvintele dor / amor.
Unele repetiții de cuvinte dau limbajului o tonalitate tragică. Ca
și cînd tineretulUlestemat s-ar consuma pe rugul patimilor, de trei ori
revine participiul ars, însă cu sensuri diferite. în strofa l-a, în cadrul
unei imagini deosebit de îndrăznețe, auzim de „fierul ars în foc” cu care
poetul vrea să-și înscrie („să-și înfiare”) blestemul pe fruntea tinerilor;
în strofa a 5-a participiul-epitet apare într-o lungă enumerare ornată de
figura numită polisindeton (mintea voastră „ucisă de orgie Și putredă de
spasmuri și arsă de beție Și seacă de amor”), iar după mărturia strofei
a 4-a, tinerii înșiși sînt „arși pîn-în rerunchi”.
între astfel de repetiții grupate cîte 2 sau cîte 4 se intercalează
strofa a 4-a unde regăsim de două ori un alt procedeu bine cunoscut și
anume „gruparea ternară” :
Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă?
Ce foc far* a se stinge, ce drept fără să-mi mintă,
O oameni morți de vii I
Să vă admir curajul în vinure1 vărsate,
în sticle sfărîmate, <femei> hurii nerușinate
Ce chiue-n orgii ? 2
în strofa a 5-a, afară de amintitele construcții paralele, ne surprinde
și un nou fenomen al sintaxei poetice : în versurile 25 —26 cîte o construcție
posesivă e tăiată în două de cezura care, totodată, pune mai bine în relief
cei doi termeni (posesiunea și posesorul) ai acestor construcții:
Vă văd lungiți pe patul / juneții ce-ați spurcat-o,
Suflînd din gură boala / vieții ce-ați urmat-o... 3
1 Pentru alte exemple ale pluralului arhaic în -ure (ctmpure, vtnture, ceriure, dorure,
aproape toate poeziile juvenile cu ritm dactilic 1), cf. Al. Rosetti, Limba poeziilor lui M. Emi-
nescu, în volumul De la Varlaam la Sadoveanu, 1958, p. 337 — 8.
2 Această „grupare ternară” are particularitatea că prepoziția celor trei expresii paralele
nu se repetă decît de două ori, fiind subînțeleasă în cazul al treilea.
3 Și restul strofei e conceput într-un stil foarte îndrăzneț pentru epoca în care s-a scris :
Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară,	%
Cum lingușiți privirea, cea stearpă și amară,
Cum cădeți în genunchi!
Gu privire la aceste versuri N. Moraru scrie : „Semnalăm acest vers prețios în care poetul
țintuiește bestiile care țin în fiare pe azi. Despre ce este vorba? Fără îndoială despre regimul
DIN ATELIERUL TINARULU1 EMINESCU
49
Ou o așezare similară a cezurii începe și partea a doua, evocarea
trecutului și glorificarea învierii acestui trecut în Italia, centrul antic al
popoarelor romanice 1:
Sculați-vă, că anii / trecutului se-nșiră,
în șiruri triumfale stindardul îl resfiră.
Căci Roma a-nviat...
în versurile următoare alexandrinii servesc doar de introducere
„pointe”-ei Poporul împărat, așezată la sfârșitul strofei:
Din nou prin glorii calcă cu fața înzeită,
Cu faclele-i nestinse, puterea-i împietrită,
Poporul împărat 2.
Motivul „virtus Romana rediviva” e reprezentat și de versurile
49 — 54 care — ca și atîtea alte strofe — culminează în cele două versuri
scurte :
Vedeți, cum urna crapă, cenușa reînvie.
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate,
Și frunțile cărunte le-nalță de departe
Un Cezar3, un Traian.
Cu strofa a 6-a începe însă și partea exhortativă a poemei, caracte-
rizată de imperativele sculați-vă ! (de două ori), încingeți-vă spada ! Cînd
exclamația sculați-vă se repetă pentru a doua oară, deodată ea lărgește
orizontul: glasul poetului ca ,,aramă” sau „trombă de moarte purtătoare”
vestește tuturora dreptate și libertate. în acest caz sms.-ul Elena ne-a
păstrat unele variante demne de interes :
Sculați-vă î... <arama> căci tromba4 de moarte purtătoare
Cu glasul ei <cel sumbru > lugubru răcnește la popoare
Ca <zimbrul>5 leul speriat;
asupritor care încearcă să ferece elanurile și ridicările liberatoare ale maselor” (op. cit., p.261).
Cuvîntul bestie, aplicat la un om „cu apucături sau instincte de fiară” (DA, DLRLC, DLRM),
pare a fi una din acele metafore luate din limba vorbită pe care nici mai tîrziu nu le regăsim în
lexicul poetic, ci numai în proza lui Vlahuță, Caragiale etc. — Substantivarea adverbului azi
(cf. germ, clas Heute, magh. a ma), neînregistrată, după cît știu, de nici un dicționar romîn, e
un caz cu totul izolat și în limba lui Eminescu.
1	Motive asemănătoare se găsesc nu numai la A. Depărățeanu (Perpessicius, I, p. 274,
notă), ci și la Alexandrescu (Mormintele. La Drăgășani).
2	Despre aplicarea unor substantive ca epitete metaforice (stelele proroace etc.) cf. T. Vianu,
Epitetul eminescian, în voi. Probleme de stil și artă literară, p. 47 — 8. Modelul expresiei e de
altfel fr. le peuple souverain; la Heliade găsim și transcrierea literală popol suveran (I, p. 470).
Cu această expresie evenimentele din Italia sînt puse sub semnul Revoluției franceze.
3	Probabil: un C^sar (cf. lat. Caesar, germ. Câsar).
4	Cf. într-o traducere din Pindemonte a lui Heliade: „Quando rimbombera Fultima
tromba” — „ Quand va resbumba ultima trumba” (Curierul rom. III, p. 85, citat de C. Tagliavini
Un frammento di storia della lingua rumena nel sec. XIX. L’italianismo di Ion Heliade Radu-
lescu. Roma, 1926, p. 41).
5	împerecherea cuvintelor sumbru și zimbru va reveni în versul 66 din Epigonii: „Vremea
lui Ștefan cel Mare, «domnitorul triumfal> <leul> zimbrul sombru și regal”.
4 — c. 2142
50
FILOLOGIE
Toi ce respiră-i liber, a <tutulor> tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sînt numai un nume
Ci-aievea s-<au> a serbat.
De ce răsună însă, paralel cu evocarea trecutului glorios și a învierii
lui, ,,arama” sau „tromba de moarte” răcnind la popoare cu glasul ei
„sumbru” sau „lugubru”? Pentru a înțelege acești termeni, atît de sur-
prinzători la prima vedere, trebuie să ținem seamă de concepția istorică
pe care Eminescu a schițat-o cu largi trăsături de penel și în următoarele
versuri din Memento mori (IV, p. 141) :
. .. deși-n inima noastră sînt semințe de mărire,
Noi nu vrem a le cunoaște; căci străina-ne gîndire
Au zdrobit a vieții veche uriaș, puternic lanț.
Secoli lungi ce-au rămas văduvi de a Romei spirit mare
L-au creat... în noi el este; noi îl stingem. Dacă moare
Noi murim... ramul din urmă din trupina de giganți.
Ceva asemănător se ascunde în „nunta cea de moarte” (mai tîrziu :
„danțul cel de moarte”) al generației osîndite; mii de batalioane „se
învîrtesc roată” într-un „diluviu de foc”; totodată — precum se preves-
tește și în Geniu pustiu —
Cad putredele tronuri în marea de urgie,
Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie
Și sceptrele de fier;
în două părți infernul portal el e-și deschide,
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hîde
Tiranilor ce pier 1
După acest „fortissimo”, să restabilim pentru totdeauna linia
punctată, adică semnul de suspensie care, deși figurează în sms-ul
Elena (I, p. 277), a fost suprimat aproape din toate edițiile „definitive”.
Numai o astfel de indicație de „pauză generală” poate despărți în mod
destul de clar epilogul, pictat din nou în culori sumbre, de viziunea
centrală a măreției. Asemenea efecte de contrast, proprii gustului romantic,
subliniază de altfel „muzicalitatea” compoziției; ca analogie, ne-am putea
referi la multe exemple din Liszt și Ceaikovski, și chiar la „I pini di Roma”
a post-romanticului Respighi. Tabloul roman dispare ca o nălucă, iar
italianismul în dam, luat de-a dreptul de la Heliade \ ca și tromba, intro-
duce o nouă serie de reflexii întunecoase. Stilul, tot așa de abstract ca și
la începutul poemei, e încărcat de figuri și de imagini; totuși imaginile,
în cele mai multe cazuri, își păstrează plasticitatea, adică mai oglindesc
cîte un crîmpei de realitate. Firește, trebuie să acceptăm faptul că aproape
în fiecare vers găsim cel puțin o expresie stilizată care, conform intențiilor
1	Cf. la începutul Mihaidei: „în dam o crudă soartă i-alungă ne-mpăcată, în dam con-
spiră Iadul să-i ție-n întunerec” (I, p. 200). Pentru alte exemple (Negruzzi, Bolintineanu) v.
DLRLC.
DIN ATELIERUL TÎNARULUI EMINESCU
51
poetului, se detașează de vorbirea curentă. în v. 61 din sms.-ul Elena
ne surprinde „voacea-mi de eco repețită” (1, p. 277); varianta „romînizată”
a acestui latinism-italianism nu e înregistrată de dicționarele moderne,
precum nu e nici varianta eco (cu accentul pe prima silabă, cf. lat. Echo,
ital. eco)țn v. 62 aramă nu e luat în sensul de ,,clopot” ca de obicei
(cf. DA, DLRLC), ci face aluzie ori la lira poetului (v. 6), ori — ceea ce
e mai puțin probabil — la „tromba de moarte purtătoare” (v. 36). Epitetele
amorțită și leșinat pot fi puse în paralelă cu calificativele de la început și
anume cu adjectivele amăgit și amețit. Virtutea (personificată !) e despletită
în semn de doliu; imaginea poate fi luată din antichitate, însă se reazimă
și pe realitatea vieții populare (cf. la Creangă : „Baba muri... și nurorile
despletite o boceau de vuia satul”, ap. DLRLC). în expresia Patria-ne
zeiă (sms.-ul Elena, I, p. 277) constatăm din nou adjectivarea unui sub-
stantiv (cf. Madona Dumnezeie, în Venere și Madonă, v. 13). La sfîrșitul
strofei e neobișnuit (și neobservat de lexicografi) înghețat în sensul de
„amorțit, nesimțitor”.
în următoarea strofă o serie de imagini (uliul, „pasărea de sboru-i
din ceriuri dismețită”, muntele) sînt puse în serviciul autoanalizei poetice.
Întîlnim din nou motivul singurătății; totodată în v. 67 — „Și singur
stau și caut ea uliul <?are cată..— reapar unele aliterații care, prin
preciziunea lor sugestivă, pot fi apropiate de cascadele de aliterații din
strofa a 2-a. Versul următor servește în întregime de introducere „pointe”-ei
puse în primul vers mic: „Un stîrv spre-a-1 sfîșia”; în acest caz fonetica
expresivă, în loc de a fi eufonică, ilustrează gîndirea prin acumularea și
stridența unui mare număr de consoane. Urmează două fraze paralele —
„Ca pasărea..„Ca muntele...” avînd o încheiere tot așa de tragică —
„Un trăsnet ar purta..— ca și în prima parte unitățile de gîndire și
de ritm „Blestemul îl invoc” (v. 3) sau „O oameni morți de vii” (v. 21);
nu fără pricină vorbesc unii critici, în legătură cu această poezie, de
„versuri cizelate în marmoră” 2.
în ultima strofă bogăția de imagini se mărginește la versurile 76—78,
însă ce introducere bine orchestrată pregătește la aceste imagini antite-
tice ! Muzicalitatea strofei trebuie simțită în întregimea ei artistică (să
notăm din nou aliterațiile și să nu modificăm aspectul fonetic al versului
75 scriind sfînt în loc de sînt:
Dar cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte,
Că-n reci nu se îmbracă în veștede uestminte
Misteriul cel sînt;
Căci por&a uoastră sună ca plîns la cununie,
Ca cobea ce îngînă un cînt de peselie,
Ca rîsul la znormînt.
Precum reiese din indicațiile noastre, aliterațiile cele mai diferite
se încrucișează în această strofă în care punctul de culminație e fără
îndoială expresia „Misteriul cel sînt”; cu ajutorul acesteia Eminescu
1 Cf. însă : ,,Ecou-i respunde cu vocea-i vuindă” (O călărire în zori, v. 19).
2 N. Moraru, op. cit., p. 261.
52
FILOLOGIE
stabilește un contrast deosebit de puternic între „morții de vii” și aspira-
țiile mai nobile, mai sfinte ale spiritului dornic de libertate. Cu acest
acord pe care îl domină „misteriul” se încheie una din cele mai autentice
ode patriotice din literatura romînă.
★
Ca epilog, mai avem de spus un cuvînt despre paralela ce se stabi-
lește de obicei între Junii corupți și Scrisoarea III. Despre această pro-
blemă acad. T. Vianu a făcut următoarele reflexii: « Poporul împărat »,
despre care e vorba aci, este poate le peuple souverain al revoluției franceze
și amintirile romane, la care poezia va mai face apel în două rînduri, sînt
împrumutate aceluiași cerc de sentimente și de idei. Mult mai tîrziu, cînd
Eminescu se va ridica cu glasul maturității pentru a vesteji, în Scrisoarea
III, societatea contimporană, păcatul acestei societăți va fi tot scepticismul
pe care-1 acuză acum și care va rămîne totdeauna obiectul satirei sale
sociale, iar amintirile romane vor fi și atunci mijlocul prin care el încearcă
să rușineze prezentul” 1. Din punct de vedere stilistic, ar trebui să modificăm
în oarecare măsură această părere, deoarece e evident că Junii corupți și
Scrisoarea III nu aparțin aceluiași gen literar: prima
poezie reprezintă — ca și poeziile înrudite ale lui Lermontov — o variantă
romantică a odei satirice clasicizante, iar a doua continuă tradițiile, de
o natură cu totul diferită, ale epistolelor sau scrisorilor poetice. Oda,
chiar dacă biciuiește, tinde la sublim : în ea se revelează un ideal care
cere un stil concis și stilizat, plin de avînt și de imagini extatice.
Nimic asemănător în epistolele de inspirație horațiană, de la Boileau
la Alexandrescu : n-ar fi exagerată afirmația că — împreună cu comedia —
epistola a fost întotdeauna, datorită naturaleței sale, unul din genurile
literare cele mai realiste. Acuzările formulate în stilul abstract al odei
nu ies din sfera generalităților; în epistolă pătrund, împreună cu prolixi-
tatea prozei, mai multe amănunte concrete și identificabile. Se poate
deci spune că unele idei comune privitoare la critica scepticismului și — să
adăugăm imediat — a decăderii morale nu constituie încă o tranziție
absolut sigură de la Junii corupți la Scrisoarea III. Ar fi mai exact să
zicem că asemenea idei vor fi formulate mai tîrziu în diferite alte stiluri,
adică nu numai în ritmul trohaic al stilului ,,epistolar” romîn, ci și în
stanțe (sau „ottave rime”) byroniene. Să contrapunem deci „versurilor
de fier” din Junii corupți fluiditatea discursivă a acestor stiluri posterioare;
exemplele noastre vor fi luate din ciornele Scrisorii III. Stil „epistolar”
(cca 1872—3 ; ms. 2259, I, p. 275):
Și veniți napoi drept minte o sticluță cu pomadă
Drept privire un monoclu — drept onoare - o 2 barba fadă
Drept științ’ aveți în minte vreun vals din ball-Mabille [î]
Și în schimb cu toat’ averea v’un papuc de curtezană
Ce pretindeți? Chiar coroana — unde este v-o coroană
Să punem pe astă frunte, care poartă-acest 2 sigil ?
1 Poezia lai M. Eminescu, p. 17.
2 în aceste două cazuri de „sinereză”, nesemnalate de Perpessicius, am pus noi liniuța
necesară.
DIN ATELIERUL TINARULUI EMINESCU
53
Stil byronian (cca 1878—9 ; ms. 2260,103, II, p. 284):
Ghebos, urît și lacom, stegar de crailîcuri1
Acuma stă pe oameni de treabă să-i inculpe
Tovarăși de hoție aprob’ a lui nimicuri2
Aplaudă cuvîntul și schinteie de vulpe
Spre sară ei vor merge să facă cabazlîcuri
Actrițele din Orpheu strîngîndu-le de pulpe
Pe buze au virtute și-n ei moneta calpă
Canalii sînt depline din creștet pîn* în talpă.
Firește că nici aceste varietăți stilistice nu epuizează de loc tema
pe care am schițat-o pe scurt; am putea semnala cu aceeași îndreptățire
pe lîngă ciornele Scrisorii III, sonetul postum Ai noștri tineri (1876) în
care poetul se adresează din nou celor ce „Merg la Paris « focarul de lu-
mină »” (V, p. 214), iar după întoarcerea lor „viața lor nu și-o muncesc —
și-o plimbă” (IV, p. 252). Se pune și aici, într-un stil realist conform cu
genul publicistic, problema „progeniturii romane”; una din variantele
sonetului începe chiar cu versul „Coborîtori ai oștilor Romane..(Z. c.).
Originii romane i se opune însă numaidecît un tablou satiric în care (cf.
varianta C) predomină ca niște rîsete sarcastice, acordurile seci ale rimelor
în -ică și -eche :
Romîni nu sînt, franțuji nu sînt, — nimică
Și totuși ei guvern* o țară veche
Și rîndul țării ei venind îl strică
Mușcați or fi de boală ori de streche
Ba nu... formează acea mare clică
Cărora tot li-i floare la ureche.
într-o altă variantă ne surprinde moldovenismul saraeul care ilus-
trează chiar și cu mijloace fonetice ideea expusă:
Dar ce să zic și eu acum saraeul — 3
Ce n-am știut vro dată... păsărește :
Fiți voi Romunculi, sîmt în mine Dacul.
De-aceea tot mai știu moldovenește...
Cît de departe sîntem de glasul patetic de odinioară, de glasul poe-
tului-profet și totuși nu se ascunde oare și în acest sonet același glas,
aceeași ideologie care, aproape în aceeași epocă (II, p. 71 și urm.), începe
să plăsmuiască Rugăciunea unui Dac ?
1 După ediția Perpessicius : crallicuri, însă cf. DLRLC, unde e arătată pronunțarea
cra-i- (în două silabe).
2 în varianta anterioară: „...și de caraghiozlîcuri” (I, p. 281).
3 Că Eminescu era conștient de caracterul moldovenesc al acestui fonetism, reiese clar
din exemplele culese (îmbracă, pieptănă etc.) în vederea unei conferințe publice, cf. Rosetti,
op. cit., p. 351.
Note
TEXTELE LITERARE PENTRU ÎNVĂȚĂMÎNTUL MEDIU
DE
GH. BULGĂR
La baza studiului evoluției literaturii și a limbii noastre literare
stau textele apărute de-a lungul veacurilor. Reeditarea lor pune uneori
probleme complicate care au fost discutate în trecut din numeroase puncte
de vedere, de către filologi și scriitori. Mai ales după 1870, preocuparea
pentru reeditarea textelor vechi a crescut și datorită muncii lui Hasdeu,
Odobescu, Sbiera, Gaster etc. s-au tipărit unele texte vechi în condiții
științifice satisfăcătoare, aceste ediții putînd fi luate ca bază a retipăririi
textelor în zilele noastre. Bineînțeles că va trebui să ținem seama de toate
achizițiile științei filologice contemporane, pentru a da lucrări din ce în
ce mai bune.
Au apărut în ultimii ani ediții din Ureche, Costin, Neculce, Alexan-
drescu, Odobescu, Eminescu, superioare celor din trecut. Textele vechi an
fost supuse unei analize filologice atente; explicațiile care preced aceste
ediții sînt în unele cazuri adevărate studii aplicate textului dat, instructive
pentru toți editorii. Dar textele literare pregătite pentru învățămîntul
mediu trebuie privite dintr-un punct de vedere particular: ele sînt alese
dintr-o lungă epocă istorică în care au scris autori diferiți, în stiluri
variate; îngrijitorii culegerilor au mai puțină experiență filologică și sînt
tentați adesea să modernizeze textele vechi, recurgînd la izvoare de mîna
a doua care nu inspiră deplină încredere.
Două tendințe principale apar în culegerea textelor literare pentru
învățămînt, izvorîte din dorința de a le face cît mai accesibile : literari-
zarea, deci neglijarea aspectului specific vechi al textului și lipsa de dis-
cernămînt în alegerea izvoarelor. De aceea, uneori se amestecă planurile
istorice și devine o problemă complicată evidențierea etapelor de evoluție
a literaturii și a limbii. Cred însă că respectarea autenticității textului
și cerința accesibilității lui pot fi împăcate, dacă se depun zelul și controlul
necesar în îngrijirea acestor texte literare.
TEXTE LITERARE PENTRU ÎNVĂȚĂMÎNTUL MEDIU
55
Trebuie să pornim de la ideea fundamentală că, spre deosebire de
cărțile tipărite de E.S.P.L.A., de Editura tineretului, de Editura știin-
țifică, textele literare publicate pentru învățămînt de către Editura
Didactică și Pedagogică sînt destinate studiului în școală; deci grija
pentru alcătuirea lor, în condiții științifice adecvate, trebuie să sporească.
Dacă alte edituri nu-și pot permite greșeli și aproximații în redarea textelor
pe care le tipăresc, pentru că nivelul lucrării angajează numele editorului
și prestigiul editurii, cei care tipăresc textele literare pentru învățămînt
au obligația să se ridice cel puțin la nivelul realizărilor pe care le au în
față și să dea elevilor un material pentru studiu, demn de încredere, con-
trolat și bine pus la punct.
In această privință se pot face cîteva observații critice utile. Iată,
de pildă, cazul Culegerii de texte literare pentru clasa a IX-a, în care se
reproduc fragmente alese din literatura sec. XVI—XIX, pînă la Hasdeu;
autorii ei (I. Negoiescu și I. St. Botez) nu spun totdeauna de unde au
luat fragmentele respective, ce ediție au folosit. Se știe că pentru primele
două secole avem unele ediții bune, întocmite de filologi recunoscuți ca
Hasdeu, Sbiera, Gaster, Bianu, Pușcariu, Candrea, Byck, ediții care pot
fi luate ca bază pentru alcătuirea unor astfel de culegeri. Edițiile citate
mai sus reproduc cu fidelitate textele vechi și au adesea un aparat critic
de cea mai mare importanță pentru studiul comparativ al limbii diferi-
telor monumente ale limbii romîne.
Comparînd reproducerile de texte vechi din Culegere cu cele mai
bune ediții amintite mai sus, vedem că există diferențe inexplicabile, că
transcrierea textelor este destul de aproximativă; uneori se folosesc
izvoare de mîna a doua. în fragmentul luat din Carte rumînească de învă-
țătură a lui Varlaam citim : groaznic, închipuiește, vodă, vîrtos, acum, țării
în loc de : groznic, închipuiaște, vod, vrîtos, acmu, țărăi cum se află în
ediția științifică publicată în 1943 (Byck) și în Bibliografia Bianu-Hodoș.
Fragmentele din Ureche sînt reproduse după ediția E.S.P.L.A. din 1958,
superioară celorlalte mai vechi, dar și aceasta susceptibilă de a fi îmbună-
tățită (cf. recenzia amplă publicată în acest număr al revistei). în
Culegere întîlnim : pre urmă, iar în ediția de bază pă urmă; de pre cele
bune, în loc de : dupre cele bune (cum se potrivește în context), întîmplă
în loc de tîmplă etc.
în acest mod se deformează specificul limbii epocii, al limbii auto-
rilor vechi și se merge pe o linie a modernizării care nu poate folosi învă-
țămîntului, studiului istoric al limbii și literaturii romîne. Desigur că dacă
se folosesc texte de bază editate în trecut va fi necesară schimbarea orto-
grafiei ; aceasta nu trebuie să ducă la schimbarea cuvintelor, la modificarea
formei lor vechi, specifică epocii.
Din literatura secolului al XVIII-lea s-a retipărit puțin și în condiții
de cele mai multe ori nesatisfăcătoare. Nu avem încă o bună ediție a
operelor lui Cantemir. Academia veche a latinizat textul original atunci
cînd l-a tipărit, în secolul trecut. Culegerea recentă a preferat ediția din
1915 a Didahiilor lui Antim Ivireanul, deși cred că ediția mai veche a lui
Bianu (1886) este mai îngrijită; în orice caz ar fi necesar un sondaj, avînd
în față manuscrisul, înainte de a ne hotărî pentru o anumită ediție, în
56
FILOLOGIE
cazul în care avem mai multe ediții îngrijite. Din cărțile populare Alexandria
și Esopia s-au publicat ediții noi, mai bune decît tirajele comerciale scoase
în trecut. Editorii de azi au mers la primul izvor și au lucrat cu pricepere.
Totuși, dată fiind întinderea redusă a textelor alese, era bine ca fiecare
fragment să fi fost recontrolat cu prima tipăritură apărută către sfîrșitul
secolului al XVIII-lea. în nici un caz nu cred că se poate proceda în felul
Culegerii care reproduce, situînd în cadrul acelui secol, un text din
Halimaua povestită de Emil Gîrleanu, deci din secolul nostru. Dacă la
p. 41 se spune că ,,prima traducere romînească” din această operă a apărut
la 1783, era obligatoriu să se dea un fragment din această traducere care
cuprinde specificul limbii acelei epoci.
Literatura Școlii ardelene nu s-a bucurat de atenția editorilor din
trecut. Autorii manualelor și ai culegerilor de texte, de antologii, vor
trebui să meargă la edițiile originale, la textele cele mai vechi, eventual
chiar la manuscrise, pentru a da texte literare autentice. Culegerea recentă
reproduce fragmente din Hronica lui Șincai după ediția latinizantă de la 1886,
inferioară celor din 1853 și 1843 (parțială). Ar fi fost mult mai bine, mai
științific, să se fi folosit ediția din 1853, lucrată după manuscrise, și să se
fi confruntat textele, acolo unde era posibil, cu ceea ce a publicat chiar
Șincai în Calendarele de la Buda din 1807 și 1808. Ar fi necesară azi o
antologie întocmită de filologi și cuprinzînd cele mai importante părți
din opera atît de originală și de importantă pentru dezvoltarea limbii și
literaturii moderne a Școlii ardelene, care apoi ar putea sta la baza întoc-
mirii culegerilor de texte literare pentru învățămînt.
Problema reeditării textelor literare din secolul trecut cred că a
fost în general soluționată. Se ia ca bază ultimul text văzut de autor,
respectîndu-se voința lui de a da o anumită formă operei. Există unele
excepții, puține, care au fost tratate într-un mod aparte: este cazul lui
Gr. Alexandrescu a cărui operă a apărut la E.S.P.L.A. într-o ediție critică
atent lucrată (I. Fischer). Numeroși scriitori, retipăriți în ultimii ani,
au fost prezentați în ediții corecte; vechile erori sînt îndreptate mereu,
lacunele împlinite. în multe cazuri, explicațiile editorilor ne arată practic
în ce direcție au mers modificările și de ce au fost ele necesare pentru
restabilirea* adevăratului text literar, clasic. Toate aceste rachiziții ale
științei filologice actuale trebuie folosite din plin de către cei care întoc-
mesc antologiile pentru învățămînt. în unele cazuri, chiar ediții consa-
crate, care au stat ani și ani la rînd la baza edițiilor de popularizare
și la baza muncii în învățămînt vor putea fi îmbunătățite, pornind de la
observațiile critice făcute pe marginea lor. Este cazul Poeziilor lui Eminescu
editate de Perpessicius, ediție comentată de I. Crețu în paginile acestei
reviste (nr. 5 și 6 din 1959 și 1 și 2 din 1960).
A doua problemă care se pune în legătură cu editarea textelor
literare pentru învățămîntul mediu este aceea a accesibilității acestor
texte. Dacă punem toată grija în redarea lor exactă, vor putea oare elevii
să le înțeleagă, să se descurce în materialul greoi, uneori mult diferit de
ceea ce este astăzi limba literară (mă gîndesc la lexicul și stilul primelor tra-
duceri, de multe ori calchiate după originalul străin). Textele reproduse
trebuie neapărat însoțite de explicații lingvistice și de un glosar bine alcă-
TEXTE LITERARE PENTRU ÎNVĂȚĂMÎNTUL MEDIU	57
tuit, care vor ajuta pe elevi să înțeleagă mai bine evoluția limbii și vor
ilustra bogăția expresivă, sinonimică, a limbii noastre, bogăție despre
care au vorbit Negruzzi, Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Sadoveanu. Cule-
gerea recentă nu are glosar decît la micul fragment reprodus din Codicele
Voronețean. Aici însă cuvîntul băsădui este explicat greșit prin „a plînge,
a jeli” în loc de „a vorbi” (de la magii, beszed ,,vorbă” ; băsădui (băsădi) se
folosește și azi în regiunile cu populație mixtă din apusul țării). încolo se
explică unele cuvinte vechi la subsol, multe rămîn însă fără nici o expli-
cație, multe au o formă învechită și trebuia și ea lămurită. Cei mai mulți
cititori ai acestor texte literare vor regreta că nu înțeleg pe deplin sensul
unor cuvinte ca : zac(on), cădere de mas, țircălam, brîncă, fățărie, mozavirii,
poftori, paradosire, slovinire etc., pe care editorii nu le explică nicăieri,
iar dicționarele la îndemînă azi nu le cuprind pe toate, căci nu sînt dic-
ționare generale ale limbii.
Textele literare alese pentru a sta la baza studiului limbii și literaturii
în învățămîntul mediu trebuie reproduse fidel, științific și în același timp
însoțite de explicațiile necesare ca să fie înțelese ușor de elevi. Aplicarea
metodei filologice este obligatorie; căile rezolvării problemelor amintite
trebuie analizate din toate punctele de vedere. Cele spuse mai sus sînt
o contribuție parțială care-și așteaptă completările.
LIMBA LITERARA
STATISTICA ȘI STILURILE LIMBII
DE
SANDA GOLOPENȚIA și TOMA PAVEL
Ne propunem să ilustrăm aici prin cîteva exemple utilitatea cer-
cetării statistice 1 a stilurilor limbii.
Observațiile noastre se întemeiază pe excerptarea — după indica-
țiile metodice date de P. Guiraud 2 — a 15 000 de cuvinte-text repartizate
în opt releveuri, după cum urmează:
1.	M. Eminescu : Poezii, 2 000 cuvinte-text.
2.	T. Arghezi: Poezii, 2 000 cuvinte-text.
3.	I. Creangă : Amintiri din copilărie, 2 000 cuvinte-text.
4.	M. Sadoveanu : Șoimii, 2 000 cuvinte-text.
5.	„	„	: Nicoară Potcoavă, 2 000 cuvinte-text.
6.	Fr. Munteanu : Cerul începe la etajul trei, 2 000 cuvinte-text.
7.	Codul familiei, 2 000 cuvinte-text.
8.	I. Hincin 3 : Curs scurt de analiză matematică, 1 000 cuvinte-text.
Releveurile din T. Arghezi, I. Creangă, M. Eminescu și Fr. Mun-
teanu au confirmat observația lui Guiraud care spune că : într-un text
de lungime dată (2N), numărul de cuvinte-text pline 4 reprezintă aproxi-
mativ jumătate (N), cealaltă jumătate fiind constituită de cuvintele de
structură. Aceasta ne-a permis ca, pentru Codul familiei, Hincin și M. Sado-
veanu {Șoimii și Nicoară Potcoavă), să ne limităm la extragerea cuvintelor
pline, cu atît mai mult cu cît scopul cercetării e de natură stilistică.
1 în legătură cu problemele generale ale aplicării matematice în lingvistică, vezi articolul
publicat de Alexandra Roceric în LR, 3/1960, p. 14 — 22.
2 P. Guiraud, Les caracteres slatistiqu.es du vocabulaire, Paris, 1954.
3 I. Hincin, Curs scurt de analiză matematică, București, 1956.
4 Guiraud numește „pline” cuvintele care denumesc noțiuni (substantive, adjective,
verbe, adverbe), în opoziție cu cuvintele „goale” — simple unelte gramaticale. Pentru a evita
demarcația — uneori arbitrară — între adverbe pline și adverbe de structură, Guiraud consi-
deră adverbele drept cuvinte pline.
STATISTICA ȘI STILURILE LIMBII
59
Prin alegerea textelor am căutat să evidențiem variația caracterelor
statistice ale vocabularului în interiorul aceleiași epoci, pe stiluri ale limbii
(în literatura beletristică pe genuri și scriitori) și în epoci diferite (la scriitori
diferiți sau în două lucrări diferite ale aceluiași scriitor)x.
Elementele de bază ale operațiilor efectuate sînt frecvența și rangul
cuvintelor cuprinse în fragmentele analizate. Frecvența reprezintă numărul
de apariții ale cuvîntului în segmentul respectiv 2. Așezînd cuvintele în
ordinea frecvențelor lor (de la cea mai mare către cea mai mică), obținem
o listă în care numerele de ordine ale cuvintelor constituie rangul lor.
în calcul au intervenit și alte mărimi: lungimea textului (N), obținută
prin adunarea frecvențelor cuvintelor excerptate, numărul de cuvinte
distincte ale textului (V) și numărul cuvintelor a căror frecventă este egală
cu 1 (VJ.
Cu ajutorul acestor elemente am încercat să definim structura sta-
tistică a textelor cercetate, calculînd concentrația (care măsoară tendința
de a folosi un număr redus de cuvinte repetate) și bogăția (tendința de a
obține o cît mai mare varietate a expresiei) vocabularului3, după formulele
indicate de P. Guiraud :
£50	V
concentrarea C =------; bogatia E = —
2N	'	]/2N
în care £50 reprezintă suma frecvențelor primelor 50 de cuvinte în
ordinea rangului.
într-un text de lungime redusă formula de mai sus a concentrației
este însă destul de greu de aplicat. La un excerpt care nu depășește 1 000
de cuvinte pline nu se poate calcula concentrarea fiecărei părți de vorbire
separat, întrucît adesea adjectivul și mai ales adverbul nu ajung să fie
mai numeroase de 50, îndeosebi în cazul textelor din stilul administrativ
sau din cel științific. în al doilea rînd, ținînd seamă numai de frecvența
primelor 50 de cuvinte luate în ordinea rangului, formula lui Guiraud nu
permite diferențierea îndeajuns de fină între două tipuri de vocabular :
a) vocabularele care au un nucleu de cuvinte-temă foarte frecvent
repetate, restul fiind constituit de cuvinte cu frecvență redusă și b) voca-
bularele uniform concentrate pe toată întinderea lor, adică cele care se
supun cu regularitate legii lui Zipf 4.
1 Credem că statistica nu împiedică studiul evoluției vocabularului unui autor (vezi
T. Vianu, Statistica lexicală și o problemă a vocabularului eminescian, în Limba romînă, 1959,
nr. 3, p. 33) ci, dimpotrivă, constituie un punct de plecare care nu poate fi neglijat.
2 După alții, frecvența reprezintă raportul dintre acest număr și numărul total de cuvinte
cuprinse în text (implicit, suma frecvențelor tuturor cuvintelor textului excerptat = 1).
3 Concentrarea și bogăția vocabularului pot fi raportate la principiul efortului minim,
emis de Zipf. Tendinței vorbitorului de a expune numai strictul necesar (ceea ce determină con-
centrarea) i se opune în permanență factorul social, dorința ascultătorului de a obține cu minimum
de efort un maximum de precizie (ceea ce explică bogăția vocabularului).
4 Zipf observă că frecvența cuvîntului este invers proporțională cu rangul lui. Produsul
celor două mărimi reprezintă deci o constantă : F X R = C.
60
LIMBA LITERARA
De aceea, am încercat să stabilim în mod empiric o formulă care să
ne îngăduie determinarea concentrării fiecărei părți de vorbire, chiar în
V
cazul unui excerpt de mică întindere. Am ajuns la : C = ------•
Vj |/ N
în primul rînd, la un V dat, cu cît numărul de cuvinte folosite o
singură dată (Vj) este mai mare, cu atît concentrația este mai mică și
invers. Deci, concentrarea 0 este invers proporțională cu V.. în al doilea
V
rînd, la un raport — dat concentrarea crește pe măsură ce scade lungimea
Vi
textului. Concentrarea este deci invers proporțională și cu N.
Acordînd rezultatelor obținute numai o valoare cu totul relativă,
avînd în vedere lungimea redusă a excerptului, ne permitem să facem
unele considerații, credem, utile.
I.	STILURILE LIMBII
Raportul dintre frecvențele de apariție ale diverselor părți de vorbire
(substantiv, verb, adjectiv, adverb) este determinat în primul rînd de
structura limbii. Interpretarea datelor obținute evidențiază însă și un alt
aspect al problemei.
Tabloul de mai jos înfățișează proporțiile în care se repartizează
cuvintele pline în cadrul celor opt releveuri:
	Eminescu	Arghezi	Creangă	Fr. Munteanu	Sadoveanu		Codul familiei	Hinciu
					Șoimii	1 Nic. [ Potcoava		
Substantiv	48,8%	56,2 5o	36,5%	43,8%	53,8%	57,9%	58,9%	50,4%
Verb	27,1%	22%	33,6%	29,1 %	22,1%	24,6%	18,2%	20,7%
Adjectiv	13,1%	17,6%	6,1%	15,6%	16,8%	9,3%	15,6%	13,7%
Adverb	10,8%	8,8%	23,8%	7,1%	7,2%	7,9%	7,1%	15,1%
Se observă că procentul utilizării substantivului nu scade, în versuri,
sub 48% (Eminescu — 48,8%), în vreme ce în proza literară coboară
pînă la 37% din numărul total de cuvinte pline (Creangă — 36,5%). în
textele aparținînd stilului administrativ, substantivele ocupă mai mult
de jumătate din numărul total al cuvintelor pline.
în poezie, verbul nu are un loc mai extins decît 27% (Eminescu —
27,1%). în proza literară în schimb, procentul verbelor atinge 33,6% la
Creangă. Numărul ridicat de verbe nu reprezintă însă o condiție obligatorie
pentru proză. Textele administrative se caracterizează printr-un procent
relativ scăzut de verbe, chiar sub 20% (Codul familiei — 18,2%).
Raportul dintre frecvența verbului și aceea a substantivului este,
în poezie, în favoarea substantivului. S-ar putea să fie vorba de o carac-
teristică a expresiei lirice, care pune accentul cantitativ pe categoria
numelui (fapt constatat și de P. Guiraud). în proza literară în schimb, se
tinde către echilibru între numărul substantivelor și acela al verbelor.
STATISTICA ȘI STILURILE LIMBII
61
proza literară oglindește mai fidel situația din limba vorbită, unde verbele
au o importanță egală cu cea a substantivului, dacă nu chiar mai mare1.
în stilul științific și în cel administrativ, raportul se modifică în favoarea
substantivului. Lucrul este firesc dacă ne gîndim la precizia „nominală”
cu care operează aceste stiluri (verbul ajunge deseori să aibă funcția de
simplă copulă între substantive).
Adjectivul este frecvent în poezie (17,6% — Arghezi), lucru așteptat,
în textele literare în proză și în textele administrative sau științifice frec-
vența lui oscilează în jurul lui 13%. De remarcat cifra 6,1% la Creangă.
în proza literară este foarte frecvent adverbul, atingînd la Creangă
procentul de 23,8%. El este însă puțin frecvent în poezie (Arghezi — 8,8%).
în stilul administrativ adverbul apare rar (Codul familiei — 7,1%), în
schimb în stilul științific atinge procentul de 15,1%. Faptul se explică
prin necesitatea precizărilor adverbiale, foarte mare pentru stilul științific.
Considerațiile privitoare la procentaje s-au făcut fără să se țină
seamă de cifrele oferite de textele din M. Sadoveanu. E foarte interesant
de observat că procentele părților de vorbire la acest autor se apropie
mai mult de procentele poeziei decît de cele ale prozei literare :
	Arghezi	Sadoveanu		Fr. Munteanu
		Șoimii	Nic. Potcoavă	
Substantiv	56,2%	' 53,8%	57,9%	43,8%
Verb	22 %	22,1%	24,6%	29,1%
în ceea ce privește caracterele statistice ale vocabularului (bogăția
și concentrația), diferența dmtre stilurile limbii apare mult mai net.
Bogăția R
	Eminescu	Arghezi	Creangă	Fr. Munteanu	M. Sadoveanu		Codul Familiei	Hincin
					Șoimii |	N. Potcoavă		
Substantiv	10,2	12	7,1	8	10,1	9,6	5,3	2,8
Verb	6,2	7	5,1	5	6,3	5,9	5	2,7
Adjectiv	6,3	7,5	4,2	6	6,2	5	4	2,5
Adverb	3,1	3	2,6	3,5	4		2,7	2,8	2,9
Total	25,8	29,5	19	22,5	26,6	23,2	17,1	10,9
Substantiv	5,8	6	Conce 6,3	mirarea C 7	6,2	6,7	8	12
Verb	8,4	8,2	8,6	9,4	9,7	9,5	13	20
Adjectiv	11,9	9,8	14,9	11	10	13	14	25
Adverb	16	20	11	14	16,9	13,5	23,5	20
Global	4,2	4	4,8	4,6	4,5	4,8	5,9	8,3
Global după								
Guiraud	0,17 	. i	0,13	0,22	0,20	0,12	0,25	0,25	0,33
1 O statistică stimară făcută pe baza textelor .publicate de Gr. Brîncuș în Sur le passâ
simple en roumain (în Melanges linguistiques, București, 1957) la întrebarea : ,,Povestiți-ne o
întîmplare din viața dumneavoastră”, arată că numărul substantivelor atinge, în limba vorbită,
aproximativ 2/3 din numărul verbelor.
62
LIMBA LITERARA
Cel mai mare indice al bogăției apare în poezie (Arghezi — 29,5 ;
Eminescu — 25,8). Proza literară are o bogăție mai mică, în jurul cifrei 20.
Stilul administrativ este destul de bogat (Codul familiei — 17,1). Cea mai
mică bogăție o are vocabularul textului științific : 10,9. Drept „normală”
trebuie considerată bogăția prozei literare. Poezia are o bogăție de cuvinte
deasupra normei. Stilul administrativ și cel științific au o bogăție redusă
a vocabularului pentru că operează cu un număr restrîns de cuvinte.
Stilul administrativ și cel științific se caracterizează prin diferența
foarte mică dintre indicii de bogăție ai părților de vorbire. Dacă la Arghezi
raportul dintre bogăția substantivului, verbului și adverbului este 12/7/3,
la textul de matematici acest raport apare ca 2,8/2,7/2,9. Oscilația aceasta
este maximă la textele de poezie și intermediară la cele de proză literară
(Creangă — 7,15/5,1/2,6). Cu alte cuvinte, bogăția vocabularului este,
pentru textele științifice, uniformă la toate părțile de vorbire, în vreme
ce în stilul beletristic anumite părți de vorbire, mai ales substantivul,
le domină pe celelalte. De remarcat că diferența de bogăție dintre stiluri
este dată de diferența de bogăție a substantivului și adjectivului:
	! Poezie |	Stilul administr.
Substantiv	10,26	5,3
	(Eminescu)	(G. familiei)
Adjectiv	7,5	4
	(Arghezi)	(G. familiei)
Bogăția verbului și adverbului este aproximativ aceeași în toate
stilurile :
	Poezie	Proză	Stilul administrativ
Verb	6.22	5,11	5
	(Eminescu)	(Creangă)	(Cod. Familiei)
Adverb	3	2,6	2,8
	(Arghezi)	(Creangă)	(Cod. Familiei)
Studiul concentrației (după formula lui Guiraud) ne duce la rezultate
tot atît de semnificative. Cel mai concentrat stil este, după cum era și de
așteptat, stilul științific: 0,33. în textele științifice apare un număr res-
trîns de cuvinte, cu frecvență foarte ridicată. în schimb concentrația
textelor în versuri este mică.’ La Arghezi, dintre cele 741 de cuvinte
diferite (la 988 de cuvinte pline-text), doar patru depășesc frecvența 10,
în vreme ce în Codul familiei, din 361 de cuvinte diferite (la 1 045 de
cuvinte pline-text), 19 depășesc frecvența 10, iar patru dintre ele întrec
frecvența 30. Și în ce privește concentrația, proza literară se situează la
mijloc (Creangă — 0,22 ; Fr. Munteanu — 0,20).
STATISTICA ȘI STILURILE LIMBII
63
Cea mai puțin, concentrată parte de vorbire, după formula noastră,
este substantivul, adică partea de vorbire care denumește „obiecte”.
Verbul este mai concentrat, iar adverbul foarte concentrat. în stilul bele-
tristic, marea concentrație a adverbului poate fi pusă pe seama folosirii
adverbelor de structură, simple unelte gramaticale. în stilul științific,
concentrația adverbului (20) scade sub cea a adjectivului (25). Acest lucru
confirmă observația de mai sus, anume că în stilul științific există o tendință
de înmulțire a complinirilor adverbiale.
în concluzie, stilurile limbii pot fi caracterizate în felul următor :
Stilul	| | Bogăția	Concentrația
beletristic-poezie	foarte mare	mică
,,	-proză	medie	medie
administrativ	mică	mare
știiințific	foarte mică	foarte mare
II.	STILUL SCRIITORILOR
Analiza statistică a stilului scriitorilor excerptați este dificilă și nu
se poate realiza decît parțial, avînd în vedere lipsa unui dicționar de frec-
vențe al limbii romîne — expresie a normei de la care să pornim comparația.
Renunțăm la stabilirea arbitrară a cuvintelor-temă și a cuvintelor-cheiex,
limitîndu-ne la o rapidă trecere în revistă a elementelor care diferențiază
pe doi reprezentanți ai aceluiași gen (în cadrul stilului beletristic) în epoci
diferite sau în aceeași epocă.
Poezie. Eminescu-Arghezi. Ponderea diferitelor, părți de
vorbire este apropiată relativ. Se observă totuși la Eminescu o greutate
specifică mai mare a verbului și adverbului:
	verb	adverb
Eminescu Arghezi	27,16% 22	%	10,81% 8,8%
1	Guiraud, în Caract. stat, du voc., p. 61 și urm. distinge așa-numitele zone aritmo-
semantice ale vocabularului. După eliminarea cuvintelor de structură (150 pînă la 200), restul
vocabularului (cuvintele de semnificație) ar putea fi divizat în trei zone : 1. cuvinte-temă — cu-
vinte generale în jurul cărora se organizează gîndirea (aproximativ 50 de cuvinte); 2. cuvinte
de bază — alcătuind substanța vorbirii (cca 4 000) și 3. cuvinte de caracterizare (cele 20 000 de
cuvinte rămase). Cuvinte-cheie sînt acele cuvinte a căror frecvență depășește, în vocabularul
unui scriitor, frecvența lor normală, înregistrată în dicționarul de frecvențe al limbii. Calculînd
rangul mediu al cuvintelor-cheie pe baza dicționarului de frecvențe pentru epoca respectivă,
putem măsura gradul de excentricitate al vocabularului folosit de autor.
64
LIMBA LITERARA
Arghezi insistă mai mult asupra substantivului și adjectivului:
	subst.	adjectiv
Eminescu	48,8%	13,1%
Arghezi	56,2%	17,6%
Acest lucru se datorează, probabil, și caracterului epic al multora
dintre poeziile eminesciene. (Am excerptat fragmente din „împărat și
proletar”, „Scrisoarea a III-a”, „Luceafărul”, „Făt-frumos din tei”.')
Analiza bogăției pune în lumină marea forță verbală a lui Arghezi
(Arghezi — R = 29,5 ; Eminescu — R = 25,8). în ceea ce privește bo-
găția diferitelor părți de vorbire, se remarcă la ambii scriitori o bogăție
redusă a adverbului, bogății aproape egale pentru verb și adjectiv și bogății
mari pentru substantiv.
Concentrația este mică și la Eminescu și la Arghezi *.
Vocabularul celor doi autori este relativ asemănător. Există, cu
excepția verbului, o simetrie între concentrațiile și bogățiile diverselor
părți de vorbire la cei doi autori.
	Arghezi		Eminescu	
	R i	c	R 1	1 C
Substantiv	12	6	10,2	5,8
adjectiv	7,5	9,8	6,3	11,9
verb	7	8	6,2	8,4
adverb	3	20	3,1	16
Proză: Creangă folosește în egală măsură substantivul și verbul
(S — 36,5% din cuvintele pline, V — 33,6%). Predilecției pentru acțiune
în dauna descrierii i se datorează și apariția masivă a adverbului (23,81%)
egală cu proporția verbului la Sadoveanu). Vocabularul lui Creangă este
puțin dispersat (R = 19,11, cifră apropiată de dispersia din Codul familiei)
și relativ concentrat (C = 0,22 față de 0,20 la Francisc Munteanu).
Francisc Munteanu are un vocabular de bogăție mijlocie și de
concentrație relativ mare. Dispersia părților de vorbire este foarte apropiată
de cea din Nicoară-Potcoavă de Sadoveanu. Totuși procentul de apariție
a părților de vorbire este diferit la cei doi autori. La Mihail Sadoveanu
substantivul ocupă 57,95% din lungimea textului, în vreme ce la Francisc
1 Teoria lui Guiraud despre concentrația mare a poeziei nu este probabil valabilă decît
pentru reprezentanții simbolismului pe care autorul i-a avut în vedere în studiile sale.
STATISTICA ȘI STILURILE LIMBII
65
Munteanu reprezintă numai 43% din text. în schimb, Francisc Munteanu
folosește mai frecvent adjectivul și adverbul:
	Adjectiv	Adverb
Fr. Munteanu	15,6 %	7,1%
Sadoveanu	9,33%	7,9%
Asemănarea dintre cei doi autori constă în structurarea internă a fiecărei
părți de vorbire, nu în frecvența de apariție a părților de vorbire.
Sadoveanu. în Șoimii adjectivul ocupă un loc foarte important,
fiind apropiat de verb în ceea ce privește proporția folosirii (adjectiv —
16,8% ; verb — 22,06%). în Nicoară Potcoavă folosirea adjectivului scade
la 9,3%, crescînd în schimb proporția întrebuințării celorlalte părți de
vorbire. O tendință către simplificare se observă și în ansamblu. Bogăția
vocabularului scade de la 26,6 (Șoimii) la 23,2 (Nicoară Potcoavă). Concen-
trarea, în schimb, se dublează, ajungînd s-o egaleze pe cea din stilul admi-
nistrativ : Șoimii G = 0,12, Nicoară Potcoavă C = 0,25, Codul familiei
O = 0,25.
*
Rezultatele pe care le-am obținut cu ajutorul statisticii făcute
confirmă faptul că stilurile sînt caracterizate prin indici statistici. O sta-
tistică mai extinsă ar aduce, desigur, noi precizări în această problemă,
în ceea ce privește determinarea trăsăturilor stilistice ale scriitorilor,
credem că, folosită adecvat și fără pretenția de a depăși rolul unui mijloc
auxiliar, metoda statistică poate da rezultate demne de interes.
5 - C. 2142
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
SCHIȚĂ DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE
DE
MIRCEA SECHE
IV
(DE LA 18'26 PÎNĂ LA 1870 : C. DICȚIONARELE UNILINGVE)
1.	Dicționare explicative generale
Lexicografia romînească unilingvă a fost, înainte de anul 1825, ca și
inexistentă. Proiectul din 1759 al lui P. P. Aaron și Gr. Maior, de a redacta
primul dicționar explicativ al limbii romîne, a eșuat; aceeași soartă o
are și proiectul similar al lui Gh. Șincai, din 1780. La începutul secolului
al XlX-lea autorii de dicționare bilingve și poliglote cu limba de bază
romînească adoptă procedeul de a intercala, între termenii romînești mai
rari și corespondentele străine, scurte definiții în limba națională. Mai
întîi Samuil Micu-Klein, apoi loan Bobb se folosesc de acest procedeu,
dînd ici și colo lucrărilor lor lexicografice caracter explicativ unilingv.
Mult mai sistematic apare acest caracter explicativ unilingv în Lexiconul
poliglot de la Buda; nu putem totuși să considerăm că lucrarea a putut
astfel suplini un dicționar unilingv propriu-zis. Izvorul procedeului amintit
(care poate fi urmărit pînă către sfârșitul veacului trecut în lexicografia
bilingvă și poliglotă cu limba de bază romînească) ni se pare a fi mereu
același: lipsa unor dicționare explicative ale limbii romîne. Aceeași lipsă
a determinat și interesul cu totul deosebit pe care autorii de dicționare
bilingve și poliglote cu limba de bază străină l-au acordat, în operele vea-
cului trecut, părții romînești; dînd în general o mare extindere explicației
în limba națională a termenilor străini aceștia făceau, într-un fel, exerciții
preliminare în vederea realizării viitorului dicționar unilingv. Realizarea
unui dicționar al limbii naționale cerea, în veacul al XlX-lea, condiții
multiple, mult mai numeroase și mai grele decît acelea impuse de redac-
tarea dicționarelor bilingve sau poliglote, pentru care existau (și se puteau
folosi) numeroase modele străine.
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (IV)
67
Nu este de mirare că, în asemenea împrejurări, vornicul lordache
Golescu (fratele lui Dinicu) a trebuit să lucreze peste 30 de ani la redactarea
primului dicționar explicativ al limbii romîne, Condica limbii rumînești x.
Deși gata încă de pe la 1832 2, lucrarea n-a putut vedea lumina tiparului.
De altfel, la o cercetare atentă a manuscrisului 3, se constată că el este
pe alocuri nefinisat: unele cuvinte înregistrate au rămas fără definiție
iar așezarea alfabetică a termenilor (de-o parte cei începători cu
„glasnice”, adică cu vocale, de alta cei începători cu consoane) pare
cam ciudată și, după toate probabilitățile, provizorie. Opera, adresată
,,iubitorilor de învățătură” și îndeosebi ,,școlarilor”, depășește limitele
unui dicționar cu caracter didactic ; dacă trecem peste caracterul cam arhaic
al limbii folosite (explicabil prin aceea că autorul a început redactarea
încă în primii ani ai veacului al XlX-lea), Condica limbii rumînești are
unele calități remarcabile. Prima calitate este de natură istorică : avem a
face cu cel dintîi dicționar explicativ complet al
limbii romîne. Lista de cuvinte, greu de evaluat cu precizie (din
cauza caracterului manuscris al lucrării, a adaosurilor introduse de autor
în cursul redactării etc.), este excepțional de bogată; pînă la 1870 ea nu
poate fi comparată decît cu cele două dicționare greco-romînești redactate
în această perioadă 4. Golescu face deopotrivă loc în opera sa cuvintelor
comune, arhaice, regionale și neologice. Surprinzător de mare este numărul
împrumuturilor recente care figurează în Condică, dar mai surprinzătoare
încă este siguranța pe care o vădește autorul în adaptarea acestor împru-
muturi. într-o epocă în care asupra lexicului romînesc începuseră să se
încrucișeze influențe multiple, cea rusă fiind dominantă, cel puțin în Mol-
dova și în Muntenia, munteanul lordache Golescu condamnă în dicționarul
său forme ca avtograf, avtomat, avtonom și recomandă ca forme principale
variantele autograf, automat, autonom. Pe numai două pagini de manuscris
întîlnim următoarele împrumuturi recente, toate perfect adaptate și con-
sacrate ca atare în limbă : aerofob, aerosferă, aerostat, aeriform, aerian,
auroră, aureolă, auspiciu, austral, autenticitate, autocefal, autocrat, autograf,
automat, autonom, autoriza. La rînd cu termenii comuni se includ și unele
nume proprii (istorice și mitologice). Pentru întîia dată în istoria lexico-
grafiei romînești se adoptă sistemul de redactare a cuvin-
telor pe „cuiburi” lexicale, sistem în care primitivul și deri-
vatele lui sînt concentrate sub un articol unic, derivatele nemaicomportînd
uneori definiții independente : verbul analisi, de exemplu, este lucrat
împreună cu derivatele sale analiseală, analisire, analisit, analisitor, anali-
situră 5. Procedeul nu se aplică însă în mod consecvent. Termenii sînt
1 Cf. N. Bălășescu, Gramatica romînească pentru seminarii, Sibiu, 1848, p. XXVII.
2 N. Bănescu, Viata și scrierile marelui-vornic lordache Golescu,Vălenii-de-Munte, 1910, p.93 ;
transcrierea operei s-ar fi făcut însă după 1834 (cf. D. Panaitescu-Perpessicius, Jordache Golescu
lexicolog, folclorist și scriitor, în Studii și cercetări de istorie literară și folclor, III (1954), p. 28).
3 Biblioteca Academiei R.P.R., secția manuscrise, cota 844 — 850.
4 Primul aparține aceluiași lordache Golescu ; al doilea, lui G. loanid.
5 După cum remarcă însă acad. D. Panaitescu-Perpessicius (ib., p. 32 — 33), lexicograful
muntean creează în mod abuziv derivate, aplicînd adesea în mod mecanic, la o întreagă serie
de termeni, cîteva afixe preferate (cîteva exemple : psălmime, pildime, păpime, sinvorbi
singlăsui).
68
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
urmați în general de explicații largi, redactate în stil arhaic-popular
(„ANALFABIT, -ți, -tă, -e... adică om neînvățat, fără nici o știință,
prost de tot la învățătură, cel ce nu zice nici az, buche”). Uneori autorul
dă explicațiilor un caracter net enciclopedic : el poartă discuții asupra
raportului semantic dintre termenul-titlu și sinonimele parțiale ale acestuia
(,,GUSTARE, -stări... cercarea bucatelor... Gustare, pregustare, prînz
și cină să asămănă la înțelegere... Gustare și pregustare să zice mîncarea
cea dă dimineață înaintea prînzului” ș.a.m.d.) sau înlocuiește explicația
directă prin încadrarea cuvîntului-titlu în seria de noțiuni tangente
(„ALAMĂ, -lămuri... metalurile sînt acestea aurul, argintul, alama,
arama, cositorul, plumbul, oțelul, fierul și platina...”). Adesea cuvîntul
este ilustrat în contexte create de autor (la VIN : „Vin amestecat cu unt-
delemn. .. Gust, încerc vinul...”); la aceste sintagme au fost adăugate
și corespondentele grecești, ceea ce dovedește că autorul făcea exerciții
pregătitoare în vederea redactării Dicționarului grec-romîn. în afară de
exemplele create, Golescu folosește și numeroase proverbe romînești în
scopul ilustrării cuvîntului, îmbinînd astfel în chip armonios activitatea
de lexicograf cu preocupările sale de folclorist. Condica limbii rumînești
este și un dicționar etimologic. Față de Lexiconul budan se
constată, din acest punct de vedere, unele schimbări radicale de concepție
în Condică. Străin cu totul de curentul latinist, lordache Golescu nu este
obsedat, ca autorii Lexiconului de la Buda, de explicarea cu orice preț a
termenilor romînești prin etimoane latine (eventual romanice sau grecești);
cuvîntul leafă, de exemplu, explicat în Lexiconul budan prin greacă, apare,
în dicționarul lui Golescu, ca termen de origine turcă. lordache Golescu
introduce în opera sa și dublele posibilități etimologice (cuvîntul romînesc
vin ar veni fie „din cuv. ital. vino” fie „din cel grec o(vo^, yoivo^”).
Indicațiile etimologice, care apar în mod sistematic la cuvintele-bază,
arată însă că autorul poseda cunoștințe insuficiente asupra originii terme-
nilor romînești. Dicționarul lui lordache Golescu este precedat de un
apendice intitulat „Cuvintele ce să aseamănă, dar la înțelegere au deose-
bire”, prima listă de omonime din istoria lexico-
grafici romînești.
Tot un muntean, C. G. Fior eseu, anunță, la 1859, că are „în notițe
[= în manuscris] aplicația dipționarului... romîno-romîn, la care s-au
cerut o lucrare foarte gingașă și grea”. Dicționarul urma să fie „volu-
minos” și „cu ilustrații” L Nu ni s-a păstrat manuscrisul acestei opere.
Primul și singurul dicționar explicativ gene-
ral al limbii romîne tipărit în această perioadă datează
de la 1870 și aparține lui Ion Costinescu. Titlul lucrării (Vocabularu romano-
francesu) derutează, deoarece ne determină să credem că avem a face cu
o operă lexicografică bilingvă, cum și este, dar numai în al doilea rînd,
Vocabularul. La o răsfoire cît de sumară ne dăm seama că intenția auto-
rului a fost în primul rînd aceea de a redacta un dicționar unilingv romî-
nesc : fiecare cuvînt-titlu este urmat de explicații ample în limba romînă;
de asemenea, sînt explicate în limba romînă unitățile frazeologice inserate
1	Chateaubriand, Martirii, trad. de G. G. Florescu și D. Pisone, București, 1859, p. 175.
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (IV)
69
în lucrare; abia la sfîrșitul articolului (sau al sensurilor, cînd cuvîntul este
polisemantic) se indică, extrem de sumar, de obicei printr-un singur termen,
corespondentul franțuzesc. în consecință lucrarea are structura clară a unui
dicționar unilingv, completat (pentru a putea fi folosit și ca dicționar
bilingv) cu acele scurte indicații în limba franceză, despre care am pomenit.
Autorul ne informează (în Avertisment) că a lucrat 20 de ani la opera sa,
care cuprinde „mai toate vorbele romîne usitate în limbă și înseși quelle
vechi abandonate și de quare nu se mai face us de quat în convorbiri
familiarii”, apoi „termeni de șciinție, de arte și de messerii cu explica-
țiunea lor quat s-a putut mai propriă și mai clară”. într-adevăr, prin
cele circa 35 000 de cuvinte înregistrate, Vocabularul lui C o s t i-
nescu depășește ca proporții toate lucrările tipărite
anterioare cu limba de bază romînească. Demn de semnalat
este faptul că în această listă de cuvinte, excepțional de bogată pentru
epoca respectivă, termenii fără circulație reală în limba romînă sînt relativ
puțini. Deși puternic influențat de curentele romanizante, mai ales de
varianta italienizantă-heliadistă, Ion Costinescu respinge purismul în lexic
și prin urmare deschide larg porțile, în opera sa, cuvintelor neromanice,
chiar și acelora cu circulație regională pentru care limba literară dispunea
de sinonime (cf. baraboi, barabulă, becher, beteag, bold, borcut, bortă, borti,
bostan, boștină). Prin marele număr de neologisme pe care le înregistrează,
Vocabularul lui Costinescu depășește cu mult cel mai complet dicționar de
neologisme al epocii, acela iscălit de E. Protopopescu și V. Popescu : pe o
porțiune redusă din litera E, de exemplu, Costinescu a introdus împrumu-
turi noi ca efectiv, efectua, efemina, efluviu, eforie, efracțiune, efusiune,
enigmatic, entomologie, entomologie, enumera, absente în dicționarul de
neologisme amintit. Potrivit unei adevărate tradiții lexicografice, în lista
de cuvinte sînt introduse și unele nume proprii (mitologice, istorice sau lite-
rare, cf. Enriada, Pallas). Modul de a defini termenii amintește în multe
privințe de Condica limbii rumînești a lui lordache Golescu. Cea mai preg-
nantă înrudire între cele două dicționare constă în amploarea părții expli-
cative ; ca și predecesorul său, Ion Costinescu se străduiește să epuizeze
tot ceea ce se poate spune, din punct de vedere semantic, despre fiecare
cuvînt înregistrat, prin explicații insistente, formulate într-o limbă în
general superioară aceleia folosite de Golescu (ÎNGRIJIRE : „Grijă, luare
aminte, băgare de seamă asupra stării unui lucru, unei persoane, unei
funcții, spre a nu se vătăma ori sminti”; RUTINĂ: „Capacitate, facul-
tate dobîndită mai mult prin obicinuinția și experienția decît prin studiu
etc.”). Mai evident decît la lordache Golescu apare, în Vocabularul lui
Costinescu, orientarea spre definiția enciclopedică, mai ales la termenii
«de cultură. La cuvîntul ZEU, de exemplu (ortografiat, latinizant, DEU),
ni se arată între altele că „păgînismul sau idolatria numera la 30 000 de
zei”, că „păgînii adorau mai multe soiuri de zei: ceresci, pămîntești,
aquatici și ai infernului”, că „între anticele obiecte ale cultului idolatru
erau soarele, luna și alte corpuri ceresci...” Informația enciclopedică a
autorului este împrumutată din lexicografia franceză; de altfel filologul
romîn recunoaște că a folosit, în redactarea Vocabularului său, „Dicțio-
narulu Academiei Francese” precum și Dicționarul lui „Napoleone Lan-
70
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
dais”. Ca și Golescu, Ion Costinescu încearcă să facă, în cuprinsul expli-
cațiilor, delimitări între conținutul noțional al termenului-titlu și sinonimele
lui parțiale, delimitări împrumutate tot din lexicografia franceză (IN-
VIDIE : ,,Neplăcere ce simte cineva pentru binele altuia. Diferă de gelosie
într-aceasta că cineva e gelos de ceea ce posedă însuși, și envidiosu despre
ceea ce alții posedă”). în cazul cuvintelor care au sinonime ,,perfecte”
(din punct de vedere al autorului), acestea se indică la sfîrșitul definiției
(LĂSSARE : ,,Faptul de a lăsa, d’a părăssi. . . Vezi abandonement. .;
PRIBEAG : „Care pribegesce, emigreasă. Vezi emigrant"). Autorul aplică
în mod aproape sistematic, pentru întîia oară în istoria lexicografici romîne,
principiul de a defini numai sinonimul cunoscut din seria sinonimicăp
sinonimele cu circulație mai redusă sînt trimise la cele cunoscute („CO-
MANDIR s.m. Vezi comandant'’; „DESTOINIC, -Ă adj. Vezi capabil,
abil"-, „FIRMĂ s.f. Vezi m arca" ; „LEAT Vezi an" etc.). Numeroase
definiții sînt urmate de contexte create (sau traduse) de autor, formulate
astfel încît să ilustreze cît mai potrivit existența termenului sau a sensului
respectiv. Interesant este faptul că asemenea contexte ilustrative apar
aproape exclusiv la împrumuturile recente, pentru motive ușor de înțeles
(„MAIESTATE s.f: Grandoare... Se zice assemenea în stilul oratoriu:
Maiestatea unui templu, unui edifficiu magnific etc....”; „SPECTA-
CULU. .. în genere, tot que atrage privirile : frumos spectaculu, trist spec-
taculu. î-n parte [= prin restricție, în special} represintațiune teatrală:
a assista la spectaculu"). Abundă în lucrare și indicațiile stilistice (ca „fami-
liar”, „ironic”, „figurat”). Vocabularul lui Costinescu conține un număr
enorm de construcții (expresii, locuțiuni, sintagme aparținînd unor domenii
speciale), cu explicarea lor. La cuvîntul AER, de exemplu, sînt înregistrate
expresii și locuțiuni cunoscute ca a lua aer, a schimba aerul, a-și da aer,
a avea aerul cuiva, în aer liber. Dacă expresiile și locuțiunile fuseseră în
general bine reprezentate și în dicționarele anterioare (bilingve și poli-
glote), în schimb, pentru întîia oară în lexicografia romînească, Vocabularul
lui Costinescu înregistrează în mod sistematic îmbinările de cuvinte care
aparțin domeniului tehnico-științific (în sens larg) : crucea ferestrii (la
CRUCE), speculațiune de comerciu (la~ SPECULAȚIUNE), tentativă de
crimă sau de deliciu (la TENTATIVĂ), testament olograf (la TESTA-
MENT) etc. etc. După cum se poate vedea din exemplele date, autorul a
acordat un mare spațiu din lucrare construcțiilor recente, neologice. Se
poate spune în concluzie că Vocabularul lui Ion Costinescu este o operă
lexicografică de tip modern, care rezistă și astăzi, putînd fi consultată
adesea cu folos x.
2.	Primul dicționar enciclopedic
După anul 1830 ia ființă la Iași o „societate literară supt direcția
agăi Gh. Asachi” care își propune ca obiectiv principal redactarea Leksico-
nului de conversație, prima enciclopedie romînească. Colec-
1	La Biblioteca Academiei R.P.R., secția manuscrise, sub cota 988, există fragmente
dintr-un Dicționar al limbii romîne (literele L și M) care par a data dinainte de anul 1870.
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (IV)
71
tivul de redactare, format din personalități marcante ale epocii (G. Asachi,
I. Albineț, Samuil Botezat, P. Cîmpeanu, I. Costinescu, G. Seulescu și
T. Stamati), apelează, în scopul adunării materialului, și la concursul
învățaților din celelalte provincii romînești. Avem deci a face cu cea
dintîi lucrare lexicografică națională rod al
muncii colective1. Opera, anunțată într-un prospect apărut la
Iași, în 1840, trebuia să cuprindă 4 tomuri de mari proporții. în anul 1842
apare prima și singura fasciculă a lucrării, cuprinzînd aproape jumătate
din litera A (pînă la cuvîntul A lexandru). Aflăm, dintr-o notiță informativă
inclusă în această fasciculă, că Leksiconul de conversație înregistrează
„atît cuvintele vechi, cît și neologismul introdus în limba noastră, încă și
spețiale cunoștințe despre cele ce interesează pe întreaga Romînie”. Dacă
parcurgem însă lista de cuvinte a fasciculei apărute ne dăm cu ușurință
seama că modelele străine de care s-au servit autorii au influențat în mod
negativ selectarea materialului lexical. Contrar promisiunii făcute, cuvin-
tele comune ale limbii noastre lipsesc aproape cu desăvîrșire, absență justi-
ficată totuși într-o operă lexicografică de natură enciclopedică; dimpo-
trivă, neologismele ocupă un loc cuprinzător. Slăbiciunea operei constă
în alegerea materialului de nume proprii, alegere făcută după criterii cu
totul întîmplătoare : în Leksicon figurează termeni de importanță minoră
dar lipsesc termeni foarte importanți, mai ales aceia legați de realitățile
romînești (cităm, de pe primele pagini ale enciclopediei, cîteva nume
proprii fără importanță: „AAEON HAAKARON, rabin caraitic” ;
„AARHUS, ținut în lutlanda”; „AASIM, doi faimoși autori turcești”;
„ABANO, politie în provinția Padua”; „ABDALONIM, un prinț de
Șidon”). Față de prospectul din 1840, în care, după cîte ne putem da seama,
autorii făceau numeroase concesii lexicografiei poliglote, forma tipărită
a Leksiconului oglindește un punct de vedere nou : dacă în prospect apă-
reau, după cuvîntul-titlu comun romînesc, corespondentele din latină,
franceză și germană (ex. „AERUL, aer, Vair, die Luft”, „ASFALT,
asphalte, asphaltus, Asphalt”), în opera tipărită se renunță cu totul la aceste
corespondente. Deși lucrare colectivă, Leksiconul de conversație condus de
Asachi s-a redactat pe baza responsabilității individuale : fiecare articol
din fasciculă este numerotat cu o cifră (de la 1 la 7) care corespunde unuia
dintre cei șapte autori principali. Contribuția cea mai mare în redactarea
acestei singure broșuri apărute o are Samuil Botezat, profesor de limba
germană la Iași și secretar al Conservatorului Filarmonic din acest oraș,
în general definițiile sînt formulate într-o limbă cu un pregnant aspect
arhaic, aproape surprinzător pentru epoca la care a apărut lucrarea (cîteva
exemple: „Următorii [= urmașii] lui Aericus” ; „secte care paradosea”
[ = propovăduiau]; „O politie [= oraș] de negoț”; „au cîștigat slobo-
zenie”-, „urzitoriul [= întemeietorul].. . unei secte din suta a patra”)-,
ele cuprind descrieri ample, istoricul amănunțit al noțiunii, în diverse
timpuri și țări, într-un cuvînt caracteristicile enciclopedice adecvate. Ter-
menul AKÂDEMIE, de pildă, este explicat pe patru coloane, urmărin-
1 Contrar aparențelor, Lexiconul de la Buda n-a fost realizat prin sistemul muncii în
colectiv; aici numai moartea fiecăruia dintre autorii succesivi ai operei a obligat pe editori să
apeleze, într-un interval de timp, la numeroși lexicografi.
12
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
du-se instituția de la întemeierea ei, în Atena, enumerîndu-se principalele
ei specii etc. Pentru a da o idee asupra tipului de definiție adoptat repro-
ducem începutul articolului AEROSTAT : ,,balon aeric, se numește o
mașină carea este menită a se sui în sus, pentru că a ei spețifică greutate
este mai ușoară decît aerul. Cea întîi cercare au făcut-o Ștefan Montgolfier
la 1782. Acesta luînd în băgare de samă suirea fumului în sus, îi veni
în minte...” x.
3.	Vocabularul purist al lui I. HeliadeRădulescu
Se știe că, pe la jumătatea secolului al XlX-lea, activitatea filologică
a lui I. Heliade-Rădulescu a degenerat într-un purism (latinist și italienist)
extrem. Părerea sa nestrămutată, ca a tuturor puriștilor epocii, era că
elementele lexicale nelatine ale limbii romîne o degradează, o „dezno-
bilează”. Prin urmare aceste elemente trebuie izgonite din limbă, cu puține
excepții; este ceea ce și încearcă să facă, la 1847, Heliade, în Vocabularul
de vorbe streine în limba romana. Omul de cultură muntean nu este, în
această privință, un novator; el pune doar în practică preceptele bănă-
țeanului Paul lorgovici, a cărui operă, pe care o prețuia enorm, a publi-
cat-o în Curierul romînesc (din 1839, cf. nr. 55, 56, 61, 65, 67, 72). Paul
lorgovici a fost, se pare, cel dintîi filolog romîn purist care a propus,
la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, înlăturarea tuturor elementelor lexicale
nelatine din limba noastră; el a promis, în acest scop, redactarea unui
vocabular în care fiecărui termen nelatin din limba romînă să i se indice
substitutul recomandabil, de origine latină. Vocabularul n-a fost realizat
dar ideea emisă a circulat intens în deceniile următoare. Episcopul loan
Bobb este cel dintîi care o pune în practică, la 1823, în al doilea volum al
Dicționarului rumanesc, lateinesc și unguresc; el scoate din lexicul limbii
romîne cuvintele de origine ,,streină” (adică nelatină sau neromanică) și
le izolează în glosarul de la sfîrșitul lucrării, dîndu-le ,,românește înțielesu”,
adică sinonimul romînesc recomandabil, în sens purist. Și mai aproape de
proiectul lui lorgovici se află Vocabularul lui Heliade. întocmai ca prede-
cesorul său, acesta își propune să alcătuiască lista cuvintelor ,,streine”
din limba romînă (cuvinte ,,slavone, ungurești, turcești, nemțești, gre-
cești etc.”), cu scopul de a le populariza, în sens negativ, de a face „să nu
se mai auză .. .nici în scrierile” romînești și „nici în gurele” vorbitorilor
de limbă romînă (p. XXVII). Bineînțeles, datoria fundamentală a autorului
era aceea de a găsi un înlocuitor „demn” pentru fiecare termen expulzat
și de a-1 indica, în Vocabular. Cînd nu l-a găsit în limba romînă, el a „alergat
acolo de unde ne este și numele, și carnea, și sîngele” (p. XXXIV) și a.
transferat ad-hoc din limba latină în cea romînă termenul de care avea
nevoie. Alteori autorul împrumută corespondentele recomandabile din
limbile romanice sau le formează el însuși din elemente latine, prin pro-
cedeul derivării. După cum se vede Heliade nu acceptă, cel puțin în prin-
1	La secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei R.P.R., sub cota 1049, se păstrează
o încercare de Dicționar enciclopedic în limba franceză care aparține lui Nicolae Suțu (1799 —
1871), fiul lui Alexandru Suțu, fost domnitor al Munteniei și al Moldovei.
SCHIȚĂ DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (IV)	73
cipiu, nici chiar cuvintele nelatine (sau neromanice) care „n-au în gura
popolului altele corespunzătoare române” (p. XXIII); singura excepție
de la acest principiu purist o formează cuvintele „streine” din limba noastră
care denumesc noțiuni „de costume, de datine străine, de dregătorii străine’”
(p. XLI). Credința lui Heliade, foarte eronată, era că numărul termenilor
„streini” din lexicul romînesc ar fi extrem de redus și că Vocabularul său,
care conține circa 1 200 de asemenea cuvinte, le-ar fi strîns „dacă nu pe
toate, însă pe cele mai multe și mai pe toate ce sunt mai ades în us... cu
rădăcini cu nade” (p. XX). El depășește, prin exagerările sale, pe toți
lexicografii puriști ai epocii, pînă la dispariția curentului latinist. Pentru
a da o imagine asupra absurdității intransigenței lui ni se pare suficient
să amintim că în Vocabular figurează numeroase cuvinte la care, cu toate
eforturile, el n-a reușit să indice corespondentul „demn” : „Vei vedea —
recunoaște autorul — vorbe slavone ori turcești, fără să-ți arăt cum s-ar
putea zice pe rumînește” (p. XLVII). într-adevăr, termeni ca măgulire,
miriște, năluc, nălucire, ogor, pîrjol, pripas apar, în Vocabular, fără cores-
pondentul sinonim recomandabil. între cuvîntul-titlu și corespondentul lui
recomandabil (cînd acesta există) se precizează și originea termenului-titlu,
adică a termenului condamnat („POVÎRNIȘ, slav, clină” ; „POTCOAVĂ,
slav, ferrătură” ; „PRIMEJDUIRE, slav, pericolare”; „RUBAR, turc,
comparație, confruntație”). Ca toate încercările care merg împotriva dez-
voltării firești a limbii, tentativa lui I. Heliade-Rădulescu de a reprofila
lexicul romînesc, prin înlăturarea și înlocuirea unor elemente integrate,
a rămas fără consecințe.
4.	Primul dicționar de sinonime
în anul 1867 apare, la București, primul dicționar de
sinonime din istoria lexicografiei romînești: este
vorba de Vocabularul de guateva vorbe synonyme iscălit de C. Canella.
După cum recunoaște, în prefață, lexicograful romîn, lucrarea nu este decît
o traducere selectivă a unui izvor francez : „Mulți autori francezi dintre
quei mai renumiți, pe lîngă vocabularele de vorbele que compun limba
originară a unui popul, s-au ocupat foarte serios a separa și a alege încă
și vorbele synonyme. Subsemnatul, conservînd în biblioteca sea unul din
aqueste vocabulare de genul synonym, am culles și am adunat un număr
de vorbe dintre quelle mai essențiale, quate mi s-a părut mai importante
și mai grelle de înțelles în privința parallelismului și a rapporturilor que
au între ele, pentru quare am și format aquest mic Vocabular, que în
adevăr este în sine uă carte unică, quoci pentru prima oară appare în
sanctuariul litteraturei noastre națională”. Aflăm, din glosarul anexat
de autor la traducerea sa, accepțiunea largă pe care el o dă sinonimului,
accepțiune împrumutată, probabil, tot din lexicografia franceză : sinonimul
este „vorba que exprimă aqueeași semnificare cu alta sau a quăreia însem-
nare este approape de înțellesul altei vorbe” (p. 379). Acest concept nu
corespunde însă cu modul de tratare a cuvintelor în Vocabular; ceea ce
se străduiește să demonstreze întreaga lucrare este faptul că nu există
74
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
termeni al căror sens (sau sensuri) să se acopere perfect. Principiul pe care
se axează Vocabularul este tocmai sublinierea diferențelor dintre sinonime.
Discutînd, de exemplu, tripticul lexical ORGOLIU, VANITATE, PRE-
SUMEȚIE, lucrarea precizează : „Orgoliul face qua să ne stimăm. Vani-
tatea, qua să voim a fi stimați. Presumeția, ca să ne lingușim de uă putere
vană. . .” (p. 23,6). Același tip de explicație la perechea sinonimică MATE-
RIA, SUBIECT : „Materia numim aqueea cu quare ne servim în lucru;
subiect e aquella que punem în lucru...” (p. 225). Destul de frecvent
apare și un al doilea tip de caracterizare a lanțurilor de sinonime care
formează titlul articolelor : se arată elementele semantice specifice fiecărui
sinonim din serie numai după indicarea elementelor lor semantice comune
(,,GENERAL, UNIVERSAL. Amîndouă aqueste vorbe înfățișează tota-
litate. . . Aqueea que este general înseamnă quel mai mare număr de parti-
culari sau toți hoamenii cu grămada. Aqueea que este universal înseamnă
pe toți particularii sau toată lumea cu de a mănuntul. .. ”, p. 154). Ase-
menea delimitări între cuvintele sinonime (din care noi am reprodus mici
fragmente) ocupă, în lucrare, un spațiu întins, de aceea C. Canella nici
n-a putut înregistra, în traducerea sa, decît 15.2 de perechi și lanțuri sinoni-
mice. Pentru a face și mai clară diferența specifică dintre termenii sinonimi
se adaugă, la fiecare explicație, contexte largi care exemplifică folosirea
exactă a termenilor în discuție; iată mai jos (la perechea SATISFAC-
ȚIUNE -MULȚUMIRE) un fragment dintr-un astfel de context ilustrativ :
„satisfacțiunea adduce mulțumirea, însă cată ca obiectul dorit să procure
astă mulțumire.. . Mulțumirea adaogă la satisfacțiunea dorințelor noastre
uă satisfacțiune dulce de posessiune. .. Avuția ne procură multă satisfac-
țiune, însă mulțumirea întrece avuția. . . Quineva face tot pentru satisf ac-
țiunea sea și nimic pentru mulțumirea sea. . . ” (pp. 263—264). Acest mod
de analiză semantică bazată în primul rînd pe principiul delimitării a fost
multă vreme specific lexicografici franceze, care dispunea, în secolul al
XlX-lea, de numeroase dicționare de sinonime. Autorul nu indică, după
cum am văzut, izvorul francez pe care-1 folosește în traducerea sa; acest
izvor poate fi însă identificat cu ușurință : este Dictionnaire universel des
synonym.es de la langue frangais, operă de mare succes care concentrează
lucrările mai multor lexicografi din epoci diferite (printre care Girard,
Beauzee, Roubeaud, D’Alembert și Diderot). Dicționarul apare la 1809
și înregistrează, pînă la 1850, patru ediții; Canella a folosit o versiune și mai
recentă, nedatată, pe care o traduce cu o fidelitate aproape totală, după
cum se poate constata din exemplul următor :
Originalul francez:
„Sociable, Aimable. Ges deux mots de-
signent un caractere convenable ă la societe ;
mais ils different d’ailleurs si fort, que cette
idee commune les rend ă peine synonymes.
L’homme sociable a les qualites propres. .
Canella:
„SOCIABIL., AMABIL, Aqueste doe vorbe
înseamnă un character convenabil societăței,
însă ele differ atît de mult în înțelesul lor în-
quît abia le putem numi synonyme. Hornul
sociabil are qualitățile sealle proprii...”.
Niciodată traducătorul nu intervine cu modificări esențiale în textul
original. Numai operația de selectare a materialului de sinonime îi aparține,
SCHIȚA DE ISTORIE A LEXICOGRAFIEI ROMÎNE (IV)	75
de asemenea glosarul Vocabularului (în care se explică termenii rari) și,
probabil, apendicele alfabetic intitulat „Tabellu historic pentru numii
cuprinși în aquest Vocabular”, în care se enumera, enciclopedic, date
fundamentale asupra vieții și activității unor personalități ca Alexandru
cel Mare, Anacreon, Aristotel, Atila, Bacon, Balzac, Boileau etc. Tradu-
cătorul este puternic stăpînit de curentul latinist în alegerea cuvintelor și a
formelor; apar la tot pasul, în transpunerea lui, termeni ca fortunat (și
injortunat), imperator, popul, sapient sau veritate.
Dintre lucrările lexicografice unilingve romînești redactate între anii
1826 — 1870 au rămas de discutat dicționarele de sinonime.
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
GRIGORE URECHE
Letopisețul Țării Moldovei
Ediție îngrijită, studiu introductiv, indice și glosar de P. P. Panaitescu,
ediția a doua, revăzută, București, Editura de Stat pentru literatură
și artă, 1958, 263 p. în 8°.
Letopisețul Țârii Moldovei pînă la Aron
Vodă (1359 — 1595) deține, în istoriografia
romînă, recordul edițiilor. După cele două
ediții ale lui Mihail Kogălniceanu — prima cu
litere chirilice (1852), cea de-a doua cu litere
latine (1872) —, după ediția lui Emile Picot,
care a dat și o versiune franceză a textului
letopisețului (1878), după aceea a lui I. N. Po-
povici, însoțită de un comentariu în limba
franceză (1911), a urmat ediția critică din 1916
a lui C. Giurescu, ediție al cărei text a servit
și pentru cele trei ediții ale semnatarului aces-
tor rînduri, apărute în colecția ,,Clasicii romîni
comentați” (Craiova, 1934, 1939, 1942).
Ediția aceasta, revăzută, a lui P.P. Panaitescu,
după cea dintîi, din 1955, este, prin urmare,
a zecea în ordine cronologică. Și n-am adăugat
edițiile care publică fragmentar textul cronicii,
cum e, de pildă, aceea din 1858, a lui Gh. loanid.
Dar Letopisețul Țării Moldovei pînă la
Aron Vodă mai deține încă un record, acela al
discuției în legătură cu paternitatea textului,
într-adevăr, manuscrisele ne dau numele a
doi autori: Grigore Ureche, vornic al țării
de jos pe vremea lui Vasile Lupu, și Simion
Dascălul, contemporan cu același voievod;
ele ne păstrează și prefețele sau „predosloviile”
acestor doi, în care ei revendică, fiecare, pater-
nitatea letopisețului, arătînd cum l-au alcătuit
și apreciind izvoarele utilizate. Discuția a înce-
put în a doua jumătate a secolului al XVII-lea
și n-a încetat nici astăzi. P. P. Panaitescu
socotește că Simion Dascălul trebuie conside-
rat ca un simplu interpolator, ale cărui inter-
polații sau adaose se pot deosebi de textul
original al lui Ureche, așa cum se pot deosebi
și interpolațiile ulterioare datorite lui Misail
Călugărul și Axinte Uricarul. De aceea, în
ediția sa, Panaitescu publică aceste interpolații
cu un corp de literă deosebit, punînd la fiecare
numele interpolatorului respectiv.
în cele de mai jos vom face cîteva observații
asupra ediției Panaitescu, adică asupra stu-
diului introductiv, asupra textului cronicii
și asupra indicelui și a glosarului.
Introducerea prezintă mai întîi
personalitatea cronicarului Grigore Ureche,
ideile sale politice, concepția sa istorică,
limba și stilul său; analizează apoi izvoarele
cronicii, după care înfățișează pe Simion Das-
călul și izvoarele utilizate de acesta. După o
scurtă prezentare a interpolatorilor Misail
Călugărul și Axinte Uricarul, trece apoi la
examinarea edițiilor precedente, arătînd la
sfîrșit felul în care a fost alcătuită ediția
pe care o recenzăm. Introducerea are meritul
de a pune în lumină cîteva trăsături carac-
terist.ee ale personalității lui Grigore Ureche :
patriotismul său și atitudinea sa de clasă
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
77
favorabilă boierimii. Ea cuprinde însă și o
serie de afirmații care, după părerea noastră,
trebuiesc revizuite. Ne surprinde, de pildă, afir-
mația că „toți continuatorii lui Ureche ... scriu
toți cronici boierești și nu cronici oficiale”
(p. 23—24). Mai oficială decît cronica lui Nicolae
Costin, care înfățișează prima domnie a lui
Nicolae Mavrocordat (1709 — 1710), sau decît
cronica lui Axinte Uricarul care înfățișează
a doua domnie a aceluiași voievod., nici că se
poate. Afirmația că „între istoriografia sla-
vonă din veacurile precedente și cea ro-
mînească din secolul al XVII-lea nu este
numai o deosebire de limbă ci și o deo-
sebire fundamentală: trecerea de la isto-
riografia domnească, de curte, la cea a boieri-
mii” (p. 24) este contrazisă de două fapte :
în primul rînd de împrejurarea că a existat
în limba romînă un letopiseț moldovenesc,
cunoscut, în redacții deosebite, atît lui Grigore
Ureche cît și lui Simion Dascălul, letopiseț
care, așa cum recunoaște și Panaitescu (p. 25),
avea caracterul unei cronici oficiale, în al doilea
rînd de împrejurarea, relevată mai sus că, nu
toate cronicile care urmează după 1650 sînt
cronici boierești, ci printre ele se găsesc și cro-
nici oficiale, cum sînt cronicile privind cele
două domnii ale lui Nicolae Mavrocordat.
în ce privește familia cronicarului Ureche, Pa-
naitescu afirmă că ea ar exista „ca o familie de
boieri de rangul al doilea, fără demnități, încă
din vremea lui Ștefan cel Mare” (p. 8). Putem
urmări și mai departe, în timp, începuturile a-
cestei familii. Documentul din 8 aprilie 1600,
prin care Ieremia Movilă confirmă lui Nistor
Ureche, tatăl lui Grigore, mai multe proprietăți,
menționează și „alte privilegii vechi pe care
le-au avut bunicii și străbunicii lui. de la Alex-
andru Voievod cel Bătrîn” (Documente privi-
toare la istoria Romîniei. Moldova. Veacul XVI,
voi. IV, p. 286). E vorba, după părerea noastră,
de Alexandru cel Bun, după cum prin „Ștefan
Voievod cel Bătrîn” citat în același document
din 8 aprilie 1600, trebuie să înțelegem pe
Ștefan cel Mare. Dar chiar dacă „Alexandru
voievod cel Bătrîn” s-ar referi —ceea ce socotim
foarte puțin probabil — la Alexandru fiul
lui Iliaș, cunoscut în istoriografie sub numele de
Alexăndrel (1449 și 1452 — 1454), încă originea
familiei Ureche e anterioară lui Ștefan cel Mare.
Nu sînt de acord cu afirmația lui Panaitescu,
potrivit căreia „se poate spune cu siguranță
că Ureche n-a înțeles pe Ștefan cel Mare ... ;
după cronicarul nostru mobilul războaielor
lui Ștefan este gloria militară, vitejia, dorința
de a face război cu orice preț, de a supune pe
vecini” (p. 19). Așa să fie oare? Atrag atenția
asupra a două pasaje din cronică, care au fost
trecute cu vederea și care arată r cile mobile,
mult mai temeinice decît simpi.i dorință de
glorie militară. Primul pasaj r? referă la cam-
pania din 1465 terminată prin ocuparea Chiliei.
Citim : „Adunînd Ștefan Vodă multă oaste
de țară, vrînd sâ răscumpere cetățile care le
luase păginii de la alți domni [sublinierea noas-
tră !] pogorît-au cu toată puterea sa spre
cetatea Chiliei”. Așadar, motivul campaniei
este unul foarte temeinic : dorința de a relua
o veche posesiune moldoveană. Că, în realitate,
e vorba numai de o cetate, Chilia, iar nu de
„cetăți”, și că ea n-a foat reluată de la „pă-
gîni” ci de la munteni, aceasta nu modifică
fondul problemei pe care o discutăm aci:
mobilul acțiunilor lui Ștefan. Cel de-al doilea
pasaj privește ocuparea Pocuției. După ce se
referă la firea marelui voievod : „Ștefan Vodă
fiind ca un lup gata de apucat ce nu-1 poate
îmblînzi nimenea”, arată apoi motivul special,
real, al acestei campanii din 1502 : „și zicea
că acel olat l-au luat Leșii dela Moldoveni fără
cale”. Așadar, din nou, dorința de a relua ce
fusese odinioară în stăpînirea Moldovei, un
mobil legitim, întemeiat, iar nu „dorința de a
face război cu orice preț”. „Pocuția e țara
mea — spusese Ștefan puțin timp mai înainte
solului polon care fusese trimis în legătură cu
această chestiune — căci se ține de Moldova
din vremuri depărtate și am asupra ei drept
sigur” (I. Bogdan, Documentele lui Ștefan cel
Mare, II, p. 461).
Și în ce privește influența umanistă asupra
lui Ureche, credem că trebuie făcută o recti-
ficare. Panaitescu susține că „din tezaurul
culturii latine, cu care a intrat în contact în
școlile din Polonia, Ureche a păstrat foarte
puțin în cronica sa”. El nu întrebuințează
78
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
în nici un fel, ,,fraza de construcție latină”
și abia cîteva cuvinte latine savante se pot
culege în textul său (p. 31). Influența umanistă
asupra lui Ureche ni se pare a fi mai mare
decît o apreciază Panaitescu. La cele cinci
cuvinte latine savante relevate de el, se
mai pot adăuga alte cinci, care au fost trecute
cu vederea, și anume: caștalan (castelan),
mușcatin (fruct aromatic), procuratori, ravent
(revent) și scală,, scăli (port, loc de trecere,
vamă). N-am luat în considerare cuvîntul,
tot de origine latină, steție, deoarece el aparține
vechiului fond al limbii romîne, după cum
nu ne-am referit nici la termenii chesariul,
întrebuințat de Simion Dascălul, și cărtulari,
întrebuințat de Misail Călugărul. Influența
umanistă ni se pare că se reflectă și în două
procedee stilistice întrebuințate de Ureche,
anume repetiția și antiteza. El obișnuiește să
insiste asupra unei idei, repetînd-o : „adău-
gîndu-se și crescînd”; ,,să-și apere țara și
pămîntul” ; ,,hulește și defaimă” ; ,,scriind și
însemnînd”; „din basne și din povești”;
„scrisorile streinilor mai larg și deagiuns scriu,
carii au fost fierbinți și rîvnitori nu numai
a sale să scrie” etc. Antiteza este, de asemenea,
ades întrebuințată de Ureche. Cităm în pri-
vința aceasta „predoslovia” sa care e în mare
parte antitetică. De asemenea pasaje ca „ră-
săritul este începătoriu, apusul va să se înalțe”,
sau „cela ce ceartă nedireptatea și înalță
direptatea”. Dar esențialul sub raportul
influenței umaniste exercitate asupra lui
Ureche nu constă nici în lexic, nici în proce-
deele stilistice ; el este de altă natură, și anume
în legătură cu ideile privind originea noastră
și unitatea neamului nostru. Cînd el — cel
dintîi dintre cronicari — afirmă că „de la
Rîm ne tragem și cu a lor cuvinte <le) ni-s
mestecate”, cînd ilustrează apoi această ori-
gine latină dînd etimologiile lor la o serie de
termeni din limba romînă (pline, carne, găină,
muiere, femeie, părinte, al nostru) și adăugind
că „de am socoti pre amăruntul”, „toate cuvin-
tele le-am înțelege”, cînd, în sfîrșit, iarăși
el, cel dintîi, afirmă : „Rumînii, cîți se află
lăcuitori la țara ungurească și la Ardeal și la
Maramureș, de la un loc sînt cu Moldovenii
și toți de la Rîm se trag”, sau „Moldova s-au
descălecat mai pre urmă și Muntenii mai din-
tîiu, măcar că s-au tras de la un izvor, Mun-
tenii întîiu iar Moldovenii mai pre urmă”,
este evident că aceste concluzii, de importanță
esențială pentru cunoașterea trecutului și
pentru formarea conștiinței naționale, sînt
rezultatul culturii umaniste cîștigate de el în
școlile superioare din Polonia și prin lectura
lucrărilor de caracter umanist. A afirma deci,
cum face Panaitescu, că „influența umanismu-
lui asupra lui Ureche a fost foarte slabă”
(p. 21) și că „din tezaurul culturii latine, cu
care a intrat în contact în școlile din Polonia,
Ureche a păstrat foarte puțin în cronica sa”
(p. 31), ni se pare a nu corespunde de loc cu
faptele, așa cum rezultă ele, în mod limpede,
din textul cronicii.
Problema paternității cronicii este simplă
pentru Panaitescu ; el consideră ca autor pe
Grigore Ureche, Simion Dascălul nefiind decît
un „compilator” (p. 46). Ureche este cel care
a întrebuințat „toate știrile” nu numai din
cronicarul polon Bielski, dar și din „letopisețul
moldovenesc”, lui Simion nerevenindu-i decît
acele puține la număr, pe care el le indică în
mod expres ca aparținîndu-i. Numai că
această simplificare nu corespunde, ca și.
aprecierea de mai sus asupra umanismului, cu
faptele. Și iată de ce : cronica lui Ureche nu
ni s-a păstrat în forma ei originală, așa cum
a scris-o el, ci numai cu adaosele lui Simion.
Pot fi stabilite aceste adaose, toate aceste
adaose? Și în cazul cînd ele pot fi într-adevăr
stabilite, scoaterea lor din cronică nu micșo-
rează valoarea ei? Aici e toată problema.
Panaitescu încearcă prima operațiune și,
fiindcă își dă seama de însemnătatea adaoselor
lui Simion, le menține în textul cronicii, ca și
acelea ale lui Misail Călugărul și Axinte Uri-
carul, diferențiindu-le însă grafic. Numai că
încercarea lui Panaitescu de a separa adao-
sele lui Simion pleacă de la o premisă greșită :
anume că Ureche ar fi avut față de letopise-
țul moldovenesc aceeași apreciere ca și Simion,
că el i-ar fi acordat aceeași importanță ca și
acesta din urmă. Dar prefețele celor doi ne
arată în mod clar că alta a fost realitatea.
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
79
Ureche spune lămurit că „letopisețul nostru cel
moldovenesc așa de pre scurt scrie că nici de
viața domnilor, carii au fost toată cîrma,
nu alege, necum lucrurile din lăuntru să
aleagă” ; el precizează apoi că acest letopiseț
duce povestirea „dela început pînă la domnia
lui Petru Șchiopul”, de acolo înainte nemai-
scriind „nimenea” și consideră pe autorii
letopisețului ca pe „niște oameni neașezați
și nemernici, mai mult proști decît să știe
carte, ce și ei, ce au scris, mai mult din basne
și din povești ce au auzit unul de altul”. Are
deci puțină prețuire pentru acest letopiseț
moldovenesc și autorii lui. Simion Dascălul,
dimpotrivă, afirmă în prefața sa că letopi-
sețul moldovenesc deși „nu tinde poveștile,
ce scrie mai pre scurt, însă le însemnează toate
pre rînd” și duce povestirea nu numai pînă
la Petru Șchiopul, ca în redacția de care se
folosise Ureche, dar „pînă la domnia lui
Vasilie Vodă” Lupul. El prețuiește aceste
„povești” și „semnele sau tocmelele și lucruri
cîte s-au făcut în țară” ; de aceea le adaugă
pe fiecare la locul său în cronica lui Ureche,
făcînd un izvor „desăvîrșit” și silindu-se „să
nu rămîie nimic nesemnat”. Din cauză că nu
ține seamă de acest fel categoric deosebit în
care apreciază Grigore Ureche și Simion Das-
călul letopisețul moldovenesc, Panaitescu atri-
buie celui dintîi, capitole și pasaje din cronică
aparținînd în realitate celui de-al doilea. Astfel,
chiar începutul cronicii, arătat în mod clar
atît prin titlu (în ms. A1) cît și prin cuprins ca
fiind al lui Simion, este atribuit totuși lui
Ureche (p. 63 — 64 r. 2). Justificarea edito-
rului : „ Socotim că acest pasaj a fost redat
de Simion Dascălul în vorbire indirectă
după textul azi pierdut al lui Ureche”, nu e
convingătoare deoarece, in același capitol de
început, și anume în partea lui finală, Simion
reproduce textul lui Ureche in formă directă.
De ce această diferențiere dacă și partea ini-
țială ar fi aparținut tot lui Ureche ? La capi-
tolul privind războiul lui Ștefan Tomșa cu Mir-
cea, domnul muntean, există la sfîrșit, în toate
manuscrisele, un alineat cu următorul cuprins :
„De această poveste ce au bătut Tomșa pre
Mircea Vodă, cronicarii cei leșești nu scriu ;
ce-n letopisețul acestu moldovenescu să află
această poveste” (p. 189). Întrucît sînt citați
„cronicarii cei leșești”, la plural, deci nu numai
Bielski, dar și Paszkowski, pe care Ureche
nu l-a cunoscut, alineatul și, implicit, întreg
capitolul se datorește lui Simion Dascălul.
Panaitescu îl atribuie totuși lui Ureche. Și
în consecință, modifică textul, înlocuind „cro-
nicarii cei leșești” prin „cronicariul cel leșesc”
și lăsînd a se înțelege, prin nota 3 pe care o
pune în josul paginii: „în A2 : cronicarii cei
leșești nu scriu”, că forma la plural s-ar găsi
numai în acest manuscris. De fapt, ea se găsește
în toate manuscrisele — (vezi ed. G. Giurescu,
p. 206, aparat, r. 18) și constituie o dovadă
peremptorie a paternității lui Simion Das-
călul. Și opoziția între izvoarele leșești și
letopisețul moldovenesc arată pe același autor.
Observ de altfel că acest capitol urmează după
un altul în legătură tot cu Ștefan Tomșa, pe
care însuși Panaitescu îl recunoaște ca fiind
al lui Simion (p. 187 — 188). Un procedeu
similar constatăm și la începutul capitolului
cuprinzînd predoslovia descălecării țării Mol-
dovei (p. 65). Titlul acestui capitol, în manu-
scrisul L1 — unul din cele 4 manuscrise princi-
pale utilizate de Panaitescu, — are o redacție
mai amplă, datorită lui Simion Dascălul.
E vorba anume de sfîrșitul titlului: „iară
predoslovia letopisețul <ui> nostru nu am
semnat aicea” (ed. C. Giurescu, p. 5,
r. 3 — 4). Panaitescu nu face nici o men-
țiune despre ea, nici în text, nici în note.
Alte două capitole unde intervenția lui
Simion este evidentă și care sînt atribuite
totuși, în ediția pe care o recenzăm, lui Gri-
gore Ureche, se referă la luptele lui Ștefan cel
Mare. Primul privește expediția din 1461 în
secuime. După ce o povestește, cronicarul
adaugă : „Ci de această poveste cronicariul
cel latinesc nimica nu scrie și încă și alte semne
multe sîntu și nu însemnează nimica de însele.
Iară letopisețul nostru, măcar că scrie cam pre
scurt, însă le însemnează toate” (p. 94). Sînt
exact aprecierile din prefața lui Simion Dască-
lul. Panaitescu, în lucrarea sa anterioară
Influența polonă în opera și personalitatea cro-
nicarilor Grigore Ureche și Miron Costin
80
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
(Mem. Secț. Ist. Acad. Rom. s. 2, t. IV, 1925,
p. 62) arăta că acest capitol se datorește
lui Simion; în ediția pe care o recenzăm,
el o atribuie totuși lui Ureche și modifică
textul, schimbînd „cronicariul cel latinesc”,
care se află atît în manuscrisul A2 pe care-1
repioduce cît și în A1, în „cronicariul cel
leșesc”. Al doilea capitol privește campania
din 1476, lupta de la Valea Albă și urmările ei;
după aceea, urmează două alineate datorite
lui Simion, începînd prin cuvintele: „Scrie
letopisețul nostru ...” și „Scrie la letopisețul
nostru ...”. Ele se termină prin fraza : „Iară
la letopisețul cel latinesc de izbînda lui Ștefan
Vodă, ce au scos pleanul și prada la Dunăre
de la Turci și de Basarabă Vodă cu muntenii,
nimica nu scrie. Și încă și alte semne multe
nimica nu le însemnează, cavile nice unile n-am
vrut să le lăsăm, ci toate care la locul său
le-am tocmit” (p. 104). Partea subliniată de noi
redă exact preocuparea lui Simion Dascălul,
exprimată în prefața acestuia și aproape cu
aceleași cuvinte. După aceea urmează : „Răs-
punsul altor semne” (sublinierea noastră!)
ceea ce e o dovadă că știrile cuprinse sub acest
titlu se datoresc tot lui Simion. Panaitescu
în studiul său precedent (citat mai sus, In-
fluența polonă... p. 62) recunoscuse că fraza
ultimă „și încă șt alte semne...”, precum și
capitolul „Răspunsul altor semne”, aparțin
lui Simion. în ediția pe care o recenzăm, el
le atribuie totuși lui Ureche și, ca și la capito-
lul privind expediția în secuime, înlocuiește
în text „letopisețul cel latinesc” prin „leto-
pisețul cel leșesc”, iar în notă specifică : „le-
șesc ; în A2: latinesc”. în realitate, forma
„latinesc” nu e numai în A2, ci în toate manu-
scrisele cronicii. Una din contribuțiile cele mai
importante adaose de Simion Dascălul este
aceea privitoare la pribegia lui Petru Rareș.
Uuprinzînd nu mai puțin de 13 capitole, ea se
termină prin următorul pasaj, caracteristic :
„Aceste povești ce spun de Pătru Vodă Rareș
. . .cronicariul leșesc de aceste povești foarte
pre scurt scrie, că poate fi că nu au știut di
toate. Iară letopisețul cestu moldovenescu
de ajunsu și deșchis, toate pre rîndu le însem-
nează, carile toate, daca le-am luat sama,
le-am socotit a fi adevărate și le-am tocmit
careleș la locurile sale” (p. 164). Aprecierile
concordă întocmai cu acelea ale prefeței lui
Simion Dascălul — aproape chiar cu aceleași
cuvinte — și diferă de aprecierile lui Grigore
Ureche, formulate în prefața acestuia.
La aceeași concluzie ne duce și analiza
altuia din capitolele povestirii, anume a
aceluia privind uciderea lui Ștefan Vodă
Lăcustă de către marii boieri. Felul cum autorul
capitolului vorbește de acești boieri, aprecie-
rile pe care le face asupra lor, numindu-i
succesiv „lupi gata spre vînat”, „lei sălbatici”,
„lei sălbatici și lupi încruntați”, „lei cumpliți
și fără suflet”, faptul că-i arată nerecunos-
cători față de domnul lor: „această plată
au luat Ștefan Vodă de la acei ce-i miluise”,
împrejurare că insistă asupra turburărilor
și intrigilor pe care acești boieri le făcuseră
în țară: „că li să supărase de amestecăturile
ce să ațițasă în țară și de răotatea acelor lei
cumpliți și fără suflet”, faptul, în sfîrșit, că
apasă asupra celor ce avusese de suferit Petru
Rareș de la acești mari boieri în prima sa dom-
nie : „Aceștia, fiindu lei sălbatici și lupi în-
cruntați, multe supărări au făcut lui Pătru
Vodă în domnia dintîi”, toate aceste aprecieri
dovedesc că autorul lor nu făcea parte din
clasa amintiților boieri și că, pe de altă parte,
ținea cu domnul. Ele se potrivesc deci cu Si-
mion Dascălul, în timp ce Ureche, în toate
împrejurările, ia partea boierilor, împotriva
domnului, fapt pe care-1 pune în lumină, în
introducerea ediției sale, chiar Panaitescu
(p. 11-15).
Pe de altă parte, din dorința de a arăta
că letopisețul moldovenesc „a fost folosit...
în forma pe care a cunoscut-o Ureche,
de către Ureche și nu de către Simion”,
Panaitescu face afirmația că „în cronica pe
care o edităm, știrile din letopisețul moldo-
venesc se opresc la 1587, în domnia lui
Petru Șchiopul” (p. 49). Oricine poate ve-
dea însă, la p. 209 a ediției Panaitescu,
sub anul 1592 capitolul „De domniia lui
Petru Vodă Cazacul v leato 7101”, care începe
prin cuvintele : „Scrie letopisețul cestu mol-
dovenescu . .Acest capitol este scris de
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
81
Simion Dascălul, așa cum susține însuși
Panaitescu punîndu-i numele între paranteze,
deasupra titlului, și întrebuințînd caracterele
grafice destinate interpolărilor. Prin urmare,
știrile din letopisețul moldovenesc nu se
opresc la 1587, ci merg mai departe, ceea ce
dovedește existența redacției mai ample pe
care a cunoscut-o Simion Dascălul.
Cu privire la întinsa povestire despre
pribegia lui Petru Rareș, Panaitescu crede că
ea se întemeiază pe „o scriere pierdută,
desigur în limba slavonă”, scriere ale cărei
amănunte au fost date de „un familiar” al
domnului, din imediatul anturaj al acestuia
(p. 40). Noi credem, întemeindu-ne pe textul
însuși al cronicii, că întreaga povestire, cu
detalii atît de pitorești și interesante, a pribe-
giei lui Rareș, figura în versiunea letopisețului
moldovenesc utilizată de Simion Dascălul și
că, la baza acestei povestiri stă, în ultimă
analiză, chiar o relațiune a lui Petru Rareș.
Nu s-a observat, într-adevăr, pînă acum, că
toate detaliile privind fuga voievodului, din
momentul in care acesta a rămas singur, după
ce a părăsit precipitat mănăstirea ^Bistrița, și
pînă a ajuns, grație pescarilor din munți, la
casa unui nemeș prieten din Ardeal, nu pot
proveni decît de la Petru Rareș} deoarece nimeni
dintre familiarii lui nu l-a însoțit în [această
pribegie prin munți, în locuri grele ,, de nu
era nici de cal, nici de pedestru”.
O altă întinsă povestire datorită lui Simion
Dascălul este aceea privind pe Despot Vodă,
în afară de capitolele care în ediția Panai-
tescu îi sînt atribuite, mai este încă unul care
cu siguranță îi aparține. E vorba de unul din
cele două capitole în care se povestește felul
în care Tomșa hatmanul a „viclenit”* pe
domnul său, pe Despot, și anume de cel de al
doilea, de la p. 182 — 183. N-avea nici un sens ca
Ureche să relateze de două ori aceeași știre.
De aceea considerăm pe cel dintîi din aceste
capitole, mai scurt, ca fiind al lui Ureche și
pe cel de-al doilea, mai dezvoltat, ca fiind
adaos de către Simion.
Ar fi fastidios să înșirăm aici toate capi-
tolele și părțile de capitole pe care le consi-
derăm scrise de către Simion. Le-am indicat în
studiul introductiv al ediției letopisețului pe
care am dat-o în colecția „Clasicii romîni co-
mentați”, la p. XXII — XXXV, unde am
arătat și motivele pentru care i le-am atribuit.
Ele sînt numeioase și s-ar putea ca să mai
existe și altele, îmbinate sau legate organic
de textul lui Ureche. Numărul și însemnătatea
adaoselor certe ale lui Simion, piecum și
posibilitatea existenței altora care nu mai pot
fi deosebite, ne-au făcut să-1 considerăm și pe
el ca autor și să publicăm letopisețul sub
numele amîndurora. Faptul de a atribui lui
Ureche „toate știrile” arătate ca provenind
din letopisețul moldovenesc (p. 50) vine în
contrazicere hotărîtă cu opinia pe care o
formulează cronicarul în predoslovia sa asu-
pra acestui izvor. Nu Ureche, ci Simion
Dascălul este acela care a prețuit îndeosebi
letopisețul moldovenesc, care a ținut seamă
de toate.„poveștile”, „semnele” și „tocmelile”
acestuia, intercalîndu-le la locurile respective.
în privința izvoarelor letopisețului, nu
sîntem de acord cu concluzia lui Panaitescu
că letopisețul latinesc e tot una cu cel leșesc,
adică cu cronica lui Bielski. Dacă ar fi așa,
cum se explică faptul că, in nouă locuri diferite,
manuscrisele au toate forma „letopisețul (sau
cronicariul) latinesc”, și numai în cinci locuri
ele amestecă acest izvor cu „letopisețul leșesc”,
unele avînd „letopisețul latinesc” și altele
„letopisețul leșesc”? Pe de altă parte, dacă
letopisețul latinesc ar fi tot una cu Bielski, de
ce trei știri arătate ca provenind din acest leto-
piseț, și anume data suirii pe tron a lui Ale-
xandru cel Bun, anii de domnie ai lui Iliaș
Voievod și domnia unui Ștefan Vodă după
Petru Vodă, nu se regăsesc în cronica lui Biel-
skil în sfîrșit, cum se explică împrejurarea că
referitor la alte trei știri pentru care se invocă
„letopisețul leșesc”, și anume filiația Evdo-
chiei din Ghiev, războiul de la Movile între
Petru Vodă și Alexandru Vodă și prădarea
secuilor de către Ștefan cel Mare, se constată
iarăși nepotrivire între acest letopiseț și
cronica lui Bielski (vezi ediția noastră din
„Clasicii romîni comentați”, ed. a treia,
p. LX —LXII)? Toate aceste motive ne fac să
nu primim identificarea letopisețului latinesc
« - c. 2142
82
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
cu cronica lui Bielski. Se știe, de altfel, că
acesta din urmă și-a scris cronica în limba
polonă, așa încît calificativul de latinesc, dat
operii lui, e încă un argument împotriva iden-
tificării. Nici ceilalți recenzenți-ai ediției Pa-
naitescu, anume Dan Simonescu (Studii, IX,
1956, nr. 6, p. 164) și N. Grigoraș (Academia
R.P.R. Filiala Iași. Studii și cercetări științifice,
Istorie, VII, fasc. 1, 1956, p. 163), nu admit
această identificare : primul observă, pe drept
cuvînt, că ,,ipotezele privind existența unui
letopiseț latin cu o circulație în Moldova, nu
trebuie părăsite, cu atît mai mult cu cît în
ultimul timp la Iași s-a semnalat apariția
unui manuscris latin de cronici moldovenești”.
Textul cronicii. Pentru a stabili
textul cronicii pe care o editează, Panaitescu,
urmînd clasificarea și stema manuscriselor sta-
bilite de C. Giurescu, s-a folosit de manuscrisul
A2, adică manuscrisul nr.V-3 al Bibliotecii Uni-
versității din Iași, reprezentînd o copie mun-
teană după copia interpolată de Axinte Urica-
rul. Acest manuscris a fost completat prin
manuscrisele A1, L și M (respectiv nr. 174,
1 445 și 169 ale Academiei R.P.R.). Prin
urmare, ediția Panaitescu reprezintă reprodu-
cerea unui manuscris, ale cărui lacune au fost
completate cu ajutorul altor trei. Nu e deci,
cum recunoaște însuși (p. 57), o ediție critică,
neavînd un aparat critic care să cuprindă
variantele tuturor manuscriselor cronicii. în ce
privește transcrierea textului, ea a fost făcută
ținînd seamă de faptul că unuia și aceluiași
semn grafic chirilic îi corespund, după caz,
valori fonetice diferite. Sau, cu propriile
cuvinte ale lui Panaitescu : „Ani transcris
semnele chirile cu valoarea pe care socotim că
o aveau în vechea limbă romînească” (p. 58).
Să vedem acum rezultatele aplicării acestui
sistem.
în ce privește reproducerea textului ma-
nuscrisului A2, Panaitescu, ținînd seamă de
critica făcută primei sale ediții de către
N. Grigoraș, care a relevat o serie de lecturi
greșite, omisiuni și adaose, a procedat la o
nouă colațiune cu manuscrisul respectiv,
îndreptînd toate erorile semnalate și multe
altele nesemnalate. într-adevăr, colaționîrd
textul tipărit al primei ediții a lui Pa' ai-
tescu cu acela al ediției a doua, am găsit
în prima pagină a letopisețului (p. 57, res-
pectiv 63) nu mai puțin de 20 (douăzeci)
de modificări, iar în cea de a doua (p. 58,.
respectiv 64) 11 (unsprezece).
Gu toată afirmația lui Panaitescu că a dat
semnelor chirilice valoarea pe care socotește că
o avea „în vechea limbă romînească”, consta-
tăm că, în realitate, a rămas în multe cazuri pri-
zonierul unui sistem de simplă transliterație. A
obținut astfel transcrieri care nu redau pronun-
țarea de altădată. Iată mai întîi o serie de ex-
emple, privind toate vestitul portret al lui Ște-
fan cel Mare : „Fost-au acestu Ștefan Vodă om
nu mare de stătu, mînios și de grabu vărsătoriu
de sînge nevinovat; de multe ori la ospețe omo-
rîea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire
neleneșu, și lucrul său îl știia a-1 acoperi și
unde nu gîndiiai, acolo îl aflai. La lucruri
de războaie meșter, unde era nevoie însuși se
vîrîia, ca văzîndu-1 ai săi, să nu să îndărăp-
tieaze...” (p. 120). Să se fi pronunțat oare
la începutul veacului al XVIII-lea, de cînd
datează manuscrisul pe care-1 transcrie,
grabu, omoriea, gîndiiai, vîriia? Asemenea
pronunțări n-au existat niciodată în realitate ;
ele sînt rezultatul unei transcrieri defectuoase.
Tot rezultatul unei asemenea transcrieri sînt și
forme ca : „suferiia” (p. 69); „pănă” (p. 7C):
„prisăcăriia” (verb la imperfect !) (p. 71);
„să vediia” (p. 72); „păziia» (p. 73); „țănu-
turile” (p. 76) în loc de „ținuturile”; pe
aceeași pagină, patru rînduri mai sus, „ținu-
turi” ; „sosiia” (p. 81); „robiia” (p. 153)
etc. Nici transcrierea numelui propriu „Co-
lomăia” (p. 80) nu e fericită, deoarece, în
cazul acesta, semnul cu care numele e scris
în manuscrisul A2 (vezi ediția C. Giurescu, p. 27 ,
aparatul critic, rîndul 30) are valoarea fonetică
î, nu ă; faptul rezultă din felul în care se
pronunță de către localnicii ruși numele ora-
șului: vezi „Kojiommh” și „Pommhhh” în
ATJiac Miipa, Moskva, 1956, pl. 37* — 38.
Am dat numai cîteva exemple în privința
transcrierii cu caractere latine a caracterelor
chirilice: ele se pot ușor înmulți. Concluzia
este similară aceleia privind colaționarea tex-
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
83
tului publicat cu manuscrisul A2 : e necesară
o revizuire atentă, spre a se evita forme care
riscă să dea o imagine inexactă a felului cum
se rostea limba noastră la începutul veacului
al XVIII-lea.
în introducere, p. 58, Panaitescu arată că
a introdus unele modificări în textul manu-
scrisului A2, anume acolo unde a găsit lecturi
mai bune, în ce privește numele proprii, datele;
expresiile, în alte manuscrise. Procedeul e just»
dar el trebuie aplicat consecvent. La p. 67, în
capitolul „Pentru limba noastră moldove-
nească”, de ce s-a lăsat lectura, evident defec-
tuoasă : „de la rîmleni, cele ce zicem latină,
pîine, ei zic panis...” în loc de ,,de la rîmleni,
ce le zicem latini, pîne, ei zic panis. . .” ? La
p. 68, la capitolul ,,De izvodirea moldovenilor”,
de ce s-a lăsat lectura ,,de să cevluiescu oamenii
prejur cap”, în locul aceleia, preferabile, „de
să cehluiescu oamenii prejur cap”, pe care o
găsim în manuscrisul M2? Termenul „a cehlui”
are, după toate probabilitățile, legătură cu
numele propriu Ceahlău și cu numele comun
cehlău = zăgan, un soi de vultur (vezi Tiktin,
s. v.). La p. 198, la capitolul „Cîndu s-au gătit
Ion Vodă cu oaste să iasă înaintea turcilor”,
pasajul „Iară cazacii... s-au strîns 1200 de
oameni și au venit și la Ion Vodă”, trebuia
înlocuit prin ,,și au și venit la Ion Vodă”,
trebuia adică să se adopte lectura din manu-
scrisele L2 M3 (vezi ediția C. Giurescu, p. 224
aparatul critic, rîndul 18). Lectura preferată
de Panaitescu nu exprimă corect ideea de
grabă; ea este rezultatul unei intervertiri me-
canice efectuate de copistul manuscrisului A2.
La p. 229, col. 2, r. 13 de jos, în loc
„	231	„	1	„	11	„
,,	238	,,	2	,,	2	sus	,,
„	238	„	2	„	22	„
„	241	„	1	„	8	,,
„	252	,,	2	„	13	jos
,,	258	,,	2	,,	15	sus	,,
Mai supărător e faptul că s-au pus în
comerț exemplare în care nu s-au tipărit
pagini întregi. Astfel, în exemplarul meu
sînt albe paginile 245, 248 și 257.
Indicele și glosarul. Ediția Pa-
naitescu se termină prin două indice, cuprin-
și în privința punctuației se impune o
observație. Se separă uneori în mod arbi-
trar, prin virgulă, părți de frază care se
leagă strîns una de alta. Dăm ca exemplu
pagina 76, cuprinzînd interpolația lui Misail
Călugărul referitoare la opera de organizare
înfăptuită de Alexandru cel Bun. în prima
frază chiar: „Și daca au aședzat vlădicii,
le-au făcut cinste mare, că le-au pus scaunele,
de șed denadreapta domnului, înaintea tu-
turor sfetnicilor”, virgula care urmează după
„scaunele” n-are rost; cele două părți separate
prin ea sînt legate organic prin înțeles. în
fraza : „Logofăt mare .. . giudecătoriu tuturor,
cine-s cu strîmbătăți în țară”, virgula dintre
t,tuturor” și „cine-s” e, de asemenea, inutilă.
Aceeași observație la frazele privind pe marii
vornici ai țării de jos și de sus, unde
virgula trebuie suprimată între „giudecătoriu
tuturor den țară” și cuvintele imediat urmă-
toare „cine au strîmbătăți”. De asemenea, la
fraza referitoare la marele vistiernic : ,,.. .is-
pravnic ,pre socotele ce să fac, să să ia den
țară. ..” virgula n-are rost. în schimb, ea
lipsește, în două locuri, în fraza privind pe
marele spătar despre care se afirmă că era
„ .. .dvorbitoriu cu arme domnești încins la
spatele domnului...” ; apoziția „cu arme
domnești încins” trebuie separată de restul
frazei prin virgule.
De obicei, greșelile de tipar sînt semnalate
într-o erată la finele volumului; în ediția
Panaitescu ea lipsește. Semnalăm de aceea
aici cîteva din ele constatate într-o parte
a indicelor :
de „capiste” trebuie „capiște”	
„ndreptare” ,,	„îndreptare’
„Băilești” ,,	„Bălilești”
,427”	„126”
„Grăcău”	,,	„Gracău”
„Vidow”	,,	„Vidov”
„sombatași” ,,	„sombotași’
zînd : cel dinții „nume proprii de locuri și de
persoane”, cel de-al doilea „termeni privind
starea economico-socială și culturală a epocii”
și printr-un glosar de cuvinte și expresii vechi.
Era preferabil să se fi contopit cele două indice
și glosarul într-un singur indice general; s-ar fi
84
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
evitat în felul acesta repetări inutile a zeci de
termeni care figurează și în indicele al doilea
și în glosar. S-ar fi evitat de asemenea ca
același termen să apară sub forme deosebite
în indice și în glosar. De ce în două locuri
deosebite adet, agemoglani, arc tare, băjenii
(dar în glosar : băfănii), beglerbei (dar în glo-
sar : begler-bei), beteag, bestii, buor, capigii (dar
în glosar : capigiu); caripiți, catastif, cauzilieri,
chielar (dar în glosar: chelar), chivernisala
țării (dar în glosar: chivernisată (a țării),
comornic, corona, cuhne, dabilă, dajde), namest-
nic (dar în glosar: namestnic), notcea-
goș (dar în glosar: nofceagoșu) etc. etc. ?
Neindicarea paginii este generală la toți ter-
menii glosarului și aceasta constituie o scădere"
a lui. Pentru a ști unde se găsesc în textul
cronicii termenii respectivi, trebuie să încerci
la indicele al doilea care însă nu cuprinde decît
o parte a lor. Astfel, de pildă, la litera A,
din 21 de termeni ai glosarului, numai 3 se
găsesc la indice; pentru restul de 18, adică
pentru marea majoritate, trebuie să parcurgi
întreg textul cronicii ca să-i localizezi. Toate
aceste defecte dispăreau dacă exista un singur
indice general — nume de persoane, locuri,
lucruri și instituții, cuvinte — cu trimiteri la
paginile respective.
Nu înțelegem de ce glosarul — altfel
bogat — nu cuprinde și infinitivele lungi, care
sînt o formă caracteristică, frecventă și care
figurează în glosarele celorlalte ediții (vezi, de
pildă, ediția G. Giurescu (1916), p. 297). Ne
surprinde apoi lipsa expresiilor și construcțiilor
arhaice, iarăși caracteristice și care figurează
de asemenea în ediția din 1916. Lipsesc și unii
termeni: de ce nu e trecut, de pildă, terme-
nul cocon care a figurat totuși în prima
ediție a lui Panaitescu (p. 238) cu înțelesul
de „fiu”, de ce nu se dă, de asemenea,
copil care are, în cronică, înțelesul de „fiu na-
tural” (ed. Panaitescu, p. 86).
în introducere, ocupîndu-se de felul cum a
alcătuit cele două indice, Panaitescu arată
(p. 60) că a dat în primul „toate numele proprii
de localități și de persoane din text, fără însă
a încerca toate identificările și localizările care
se lasă pe seama cercetărilor speciale”. Iar în
cel de-al doilea, a dat toți termenii privind
„structu’a și viața feudală a Moldovei și a
țărilor vecine... cu explicarea lor pe temeiul
ultimelor cercetări ale științei istorice”.
Observăm că era preferabil să se facă
„toate identificările și localizările” și să nu
fie lăsate pe seama cercetărilor speciale.
Una din primele condiții ale unui bun indice
este tocmai efectuarea acestor identificări
și localizări. O seamă de termeni nu sînt
explicați, alții sînt explicați greșit, alții, foarte
numeroși, sînt explicați în mod incomplet,
lipsindu-le adesea tocmai nota esențială. Voi
da, în cele următoare, exemple din fiecare
categorie.
Termeni neexplicați: clucer,
cnejie în Polonia, frînci, Magog, Misia, MUi-
lene, Murdileu, Pamfilia, Panonia, Perecop,
Vasilic. Cînd explici pe chelar și pe cuhne,
care circulă astăzi, de ce clucer și cnejie
să rămînă fără nici o explicație? Dacă se
arată că frații Grot au fost nobili poloni,
de ce nu se facă și pentru Murdileu?
Termeni explicați greșit:
1) Chelar — dar în Indicele 2 : chielar — este
explicat în glosar prin „cămăraș”. De fapt,
prin atribuțiile lui, era mai aproape de clucer
decît de cămăraș. 2) Horde — în timp ce textul
(p. 126) are oarde — e explicat prin „ținu-
turi deosebite” (p. 230). în realitate, marea
majoritate a hoardelor indicate în textul
cronicii, la p. 126 și anume nohaii, tumenii,
shibenii, hianii, cosahianii, astinhavenii, chir-
hesarii, barehidurii și molgomozorii sînt for-
mațiuni etnice, cum le arată și numele, iar nu
ținuturi. Greșit s-a pus apoi oarde, în indi-
cele al doilea între orașe și ospețe. 3) Leaqăn
cu cai e explicat greșit prin „caretă” (p. 231),
deoarece careta era o trăsură grea, care
mergea relativ încet, în timp ce leagănul
era o trăsură ușoară, pe arcuri, care se deplasa
repede. De altfel, sensul rezultă și din context
unde se arată, relatîndu-se fuga lui Petru
Rareș, că „loc de a se zăbovire nu era”.
4) Măscăti, măscării e explicat prin „petreceri,
chefuri” (p. 231), omițîndu-se tocmai nota
specifică, aceea de „obscenități”. Cu același
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
85
înțeles există și astăzi termenul (vezi Dicțio-
narul limbii romîne moderne). 5) Mușcalin e
explicat greșit prin „vin’' (p. 231); în reali-
tate, e vorba de un fruct aromatic, redat în
limba franceză prin „muscade”. De altfel, dacă
se citea cu atenție textul cronicii în care apare
termenul, se putea vedea că nu e vorba de vin,
deoarece acesta e pomenit cîteva cuvinte mai jos
(„iară vin pre puțin locuri să face”). Nicișer&
nu e bine explicat prin rob (p. 233); și în
cazul acesta textul cronicii (p. 127 și 131)
ara+ă adevăratul înțeles. 6) Otacul nu era
numai „sălaș de pescari” (p. 232), ci și
sălașul crescătorilor de vite și de cai, iar astăzi
chiar și sălașul muncitorilor agricoli în timpul
lucrului (vezi Dicționarul limbii romîne mo-
derne). 1) Povara nu era o „sumă de bani de
aur”, ci o sumă mare de bani — indiferent
aui’ sau argint; de obicei ea echivala cu 100 000
aspri, așa cum arată două acte din răstimpul
1618 — 1627. 8) Predoslovie nu înseamnă „in-
troducere” (p. 232), ci exact „prefață”.
9) Soci, locul bătăliei din 1471 a lui Ștefan
cel Mare cu Radu cel Frumos nu e satul
din ținutul Putna (p. 249), ci un fost tîrg
în fostul județ al Rîmnicului Sărat, la gra-
nița cu Moldova, așa cum rezultă pe de o parte
din indicația cronicii moldo-germane, pe de
altă parte din analiza izvoarelor istorice con-
temporane și posterioare. 10) „Șipote, sat lîngă
Iași” (p. 250) e, în realitate, lîngă Hîrlău :
distanța, în linie dreaptă pînă la Iași, e de circa
45 de kilometri, în timp ce pînă la Hîrlău de
numai 20 de kilometri. 11) Ștefănești nu e
„tîrg pe Prut” (p. 250), ci pe Bașeu, afluent
al Prutului iar Gorovia nu e „în Bucovina”
(p. 240) ci la sud de Ștefănești. 12) Steție
nu e „provizie de oaste” (p. 233), ci ter-
menul vechi romînesc, de origine latină
(statio\ corespunzînd turcescului „conac” în
sensul de „campament, loc de staționare”.
De altfel, dacă se citea atent pasajul
respectiv: ,,să-i găteze steție și hrană de
oaste”, se vedea imediat că nu înseamnă „pro-
vizii”, pentru această noțiune cronicarul între-
buințînd termenul imediat următor : „hrană
de oaste”. 13) Mă îndoiesc că Vidow — recte
Vidov — este „numele deltei Dunării” (p. 252).
însuși pasajul respectiv: „pînă unde dă
Dunărea în Vidov” se opune unei asemenea
explicații, deoarece el arată un loc de vărsare,
deci un liman, eventual marea. Vidovul apare
la Miron Gostin, Dc neamul Moldovenilor, ed.
G. Giurescu, p. 17, ca „balta Vidovul la Ce-
tatea Albă”— deci limanul Nistrului; numele
i-ar veni — crede Gostin — de la „dascălul”
Ovidiu, exilat în partea locului. Sîntem deci,
după toate probabilitățile, în fața unei con-
fuzii a lui Misail Călugărul, interpolatorul cro-
nicii lui Grigore Ureche — Simion Dascălul,
confuzie determinată de lecturile lui istorico-
geografice. De altfel interpolările lui Misail
sînt pline de confuzii și greșeli, fapt pe care
nu-1 relevă Panaitescu. 14) „Zavolha (de peste
Volga) hoardă tătărească” (p. 253) cred că s-ar
traduce mai bine prin „de la Volga”, prepoziția
slavă za avînd în primul rînd acest înțeles :
„la” ; compară cu zaporojenii, cazacii de la
praguri, iar nu de peste praguri,
Termeni insuficient expli-
cați. 1) Despie beșlii, caripiți, năvrapi, si-
lihtari, autorul indicelui se mulțumește cu ex-
plicația sumară și uniformă: „oșteni (sau
ostași) turci” (p. 229, 232, 233); la mutafe-
rachi dă „călăreți turci” (p. 231), iar la olo-
fani — recte olofagi (vezi N. lorga, în Revista
istorică VI, 1920, nr. 1 — 2, p. 68 nota) „oșteni
turci dintre ieniceri” (p. 232). Trebuiau ară-
tate diferențele specifice sau ceea ce carac-
teriza pe fiecare categorie de ostași; lucrul
nu era greu avînd nu numai lucrarea lui
Lazăr Șăineanu, Influența orientală asupra
limbei și culturii romîne, dar și o serie întreagă
de izvoare din veacul al XVII-lea cu privire
la oștirea imperiului otoman. Mai ales că pentru
alte categorii de ostași turci, ca soldații și
spahii, autorul dă totuși nota caracteristică :
„arcași” (p. 233) și „feudali turci cavaleriști”
(p. 233), iar la agemoglani dă o explicație
amplă, de trei rînduri, scoasă de altfel din
cronică (p. 131). 2) A defini pe hînsari ca „oș-
teni liberi” (p. 230) înseamnă a nu da nota
esențială, aceea de ostași care merg la război
„în dobîndă”, adică în nădejdea prăzii pe
care o vor lua de la dușman. 3) La marmaziu
nu e de ajuns explicația simplă „vin” (p. 231);
86
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
trebuia precizat: „vin grecesc, de Malvasia”.
4) Olăcariul nu e un simplu ,,curier” (p. 232),
ci un „curier rapid”, repeziciunea fiind
caracteristica lui. 5) Definiția potronicului
„monedă mică de argint” (p. 232) este vagă;
trebuia precizat că ea valora în general 10
bani, uneori 9 bani. 6) Despre Rătezați
„sat în Țara Romînească” (p. 248) se putea
preciza: în raionul Rîmnicul Sărat (sau:
în fostul județ R. Sărat), cu atît mai mult
cu cît se fac asemenea precizări pentru locali-
tățile Răuseni și Războieni care urmează, în
indice, imediat după Rătezați. 7) De ce nu se
dă nici o indicație despre localizarea satului
Săpoteni(p. 248) — din R.S.S. Moldovenească,
la sud-vest-vest de Orhei — cînd pe aceeași
pagină citim despre Roșcani: „sat lîngă Ca-
hul” ? 8) în legătură cu Șcheia (ținutul Roman)
trebuia să se adauge : fost oraș, azi sat. 9) In-
dicația „Șerbanca sat” (p. 250) e de două ori
defectuoasă, mai întîi fiindcă nu se arată că
era situată pe malul stîng al Prutului, la nord-
est de Botoșani, apoi pentru că, în mo-
mentul cînd e pomenită în cronică, Șerbanca
ajunsese „orășel”, așa cum aflăm din cronica
moldo-polonă („miasteczko” în Cronicile slavo-
romîne .... ed. P. P. Panaitescu, p. 173 și
183). 10) Nesatisfăcătoare este și definiția
„roată — unitate militară” (p. 233), deoarece
și polcul sau regimentul și steagul erau tot
unități militare. Trebuia precizat : echiva-
lentul companiei de azi, accepțiune rezultînd
din izvoarele istorice și admisă de dicționarele
și cercetătorii vremii noastre. 11) Despre „Os-
trov, mănăstire în Țara Romînească” (p. 246)
era necesar să se adauge : tot una cu mănăs-
tirea numită mai tîrziu Radu Vodă din Bu-
curești (mai există o a doua mănăstire Ostrov
în Țara Romînească și anume aceea din insula
Oltului). 12) La „Movila Căiatii” și la „Movila
Șendrii” (p. 245) trebuia adaos: în fostul
județ R. Sărat. 13 — 14) Despre „Gouleta”
în Tunisia (p. 242) trebuia adăugat] „port la
Mediterană”, după cum despre „Naupactum
(în Grecia)” era bine să se precizeze : port,
tot una cu Lepanto. 15) „Niceia, Nițeia, în
Asia Mică” (p. 246) e Isnik-ul de azi pe malul
lacului cu același nume, aproape de țărmul
de est al Mării de Marmara.
O altă observație în legătură cu indicele
este inconsecvența în redarea numelor proprii
străine. Ele sînt scrise cînd în pronunțarea
lor romînească, urmată, în paranteză sau fără
paranteză, de forma limbii originare — de
pildă „Podhaeț (Podhajce)” p. 247, Pomoran
(Pomorzany) p. 247 — sau chiar fără această
ultimă formă — de pildă Tismenița (p. 251),
cînd, cazul cel mai frecvent, în forma limbii
originare urmată de forma romînească, de
pildă, „Pisaczenski, Pisatcenshii” (p. 247) sau
„Pilecki, Pilețchi” (p. 247). Aceeași variațiune
și la unele nume romînești ca, de pildă, „Ro-
man I Mușatin” (p. 248) dar „Petru Mușat”
(p. 246) sau „Țara Leșăscă v. Polonia” (p.
251), dar, pe aceeași pagină, la interval de
numai două rînduri, „Țara Ceșască”, fără altă
explicație, deși acest ultim nume e mai puțin
cunoscut decît precedentul. De ce figurează
apoi în indice dorobani, cînd în textul cronicii
găsim formele dărăbani și dorobanți? Tot așa,
de ce în glosar se dă numai forma puțin obiș-
nuită șigubină (p. 233), cînd în textul cronicii,
pe aceeași pagină (76), găsim șiugubină iar
forma uzuală șugubină, se află în marea
majoritate a manuscriselor? Iar dacă dăm
în indice echivalentul actual al topicelor
din cronică, atunci de ce „Siget (Zighet) în
Ungaria” (p. 249) și nu, corect, Szigetvâr
(vezi Atlasul Meyer, planșa 23 b B2) ?
în concluzie, și indicele și glosarul au nevoie
de o serioasă revizuire.
Iar concluzia generală a acestei recenzii
este că ediția Panaitescu a cronicii lui Grigore
Ureche și Simion Dascălul nu e ediția care să
înlocuiască o adevărată ediție critică și care
să ne dispenseze, atunci cînd voim să cunoaș-
tem variantele manuscriselor mai importante,
de ediția critică din 1916.
Const. C. Giurescu
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
«7
Poeziile lui Eminescu în rusește*
Se știe de mult ce înseamnă cînd, datorită
unei bune traduceri într-o limbă de circulație
mondială, poeziile care dezvăluie în autorul
lor un geniu, dar care sînt scrise într-o limbă
relativ puțin cunoscută în străinătate, își
întind aripile spre popoarele cele mai diferite.
Ceea ce s-a întîmplat mai devreme cu Petbfi,
se întîmplă acum cu Eminescu: volumul pe
care-1 prezentăm, redactat de un poet cu vaste
cunoștirîțe filologice ca Iu. Kojevnikov, cola-
borator al Institutului de istorie literară din
Moscova, va deschide desigur perspective cu
totul noi unei cunoașteri temeinice a poeziei
eminesciene, pregătind drumul și acelor tra-
duceri care, pe baza textului rus, se vor face
în limbile naționalităților dinUniuneaSovietică.
Pe istoricul limbii literare și pe specia-
listul stilisticii îi interesează orice bună tra-
ducere poetică; astfel de încercări le pun,
firește, întrebarea : în ce măsură se păstrează,
chiar și sub învelișul unei limbi străine, ceva
din farmecul particular al acelor nuanțe sti-
listice care, în totalitatea lor, constituie o
mare parte din arta unui poet?
Conștient de importanța covîrșitoare a
întreprinderii, Iu. Kojevnikov și-a propus să
prezinte arta lui Eminescu în toată va-
rietatea ei: din acest considerent, la
65 de poezii luate din ediția Maiorescu s-au
adăugat mai mult de 50 de postume și chiar
poezii atît de importante — și atît de greu de
tradus î — ca Mitologicale, Antropomorfism,
Icoană și pervaz etc. Totodată, redactorul a
grupat în jurul său o excelentă echipă de
traducători, de la A. Ahmatova (Veneră și
Madonă} la L. Martînov, căruia i se datorește
o traducere plină de vervă și de excelente
„trouvailles” a Scrisorii a Il-a. în ceea ce-1
privește pe Kojevnikov însuși, lui i se datoresc,
în afară de o introducere luminoasă și bine
documentată, vreo 15 traduceri, printre care
Speranța, Lacul, Stelele-n cer, Mai am un
singur dor, La steaua și chiar Luceafărul (în
* M. Eminescu, Cmuxu, Moscova.
colaborare cu I. Mirimski). în asemenea
condiții nu ne mai miră faptul că, deși metrul
original s-a păstrat aproape totdeauna, cele
mai multe traduceri reproduc cu o scrupulo-
zitate exemplară toate amănuntele esențiale
ale conținutului. în unele cazuri — relativ
rare, ca bunăoară strofa ultimă a Luceafărului
(din care s-a omis : în cercul vostru strimt)
— textul trebuia simplificat, din cauză că
numeroase cuvinte rusești sînt ceva mai
lungi decît cuvintele romînești corespunzătoare.
De multe ori regăsim însă în rusește chiar și
armoniile cele mai intime; strofa a doua din
Somnoroase păsărele, în traducerea lui I. Mi-
rimski, sună la fel de frumos ca și versurile
cele mai expresive ale simboliștilor ruși:
„Jluuib b Tpane pyubH TKypnaHbe — Cjiobho
cJiasocTHaa floMa. Jlec ycnyji. BoKpyr
MOjiuante, — Cnn cnoKoiiHo!”
Am putea cita, în același sens, Și dacă
ramuri..., în traducerea semnată de E. Ale-
xandrova (p. 242) sau Pesie virfuri, în aceea
a lui Kojevnikov (p. 261) :
JlyHHbiiî cepn Hap; TeMHOîî Kyirțefî,
JlncTbeB rnopoxn rjiyxn.
n CKBOBb sapOCJIH OJIbXH
Cjibimen p;ajibHbiîî por aoBynțnii.
Jțajibine, p;ajibine, rjiyme, rjiyine,
Sannpan BflajieKe,
HeyTeinnyio b tocko
CobJiasHneT CMepTbio xymy-
Din puijct de vedere lexical și frazeologic,
cîte sugestii fericite I Avînd a reface în rusește
,,săltărețele dactile” din Mitologicale, S. Șer-
vinski și-a împodobit textul cu niște epitete
într-adevăr omerice ca MOJiHHeiiociibiH, rpo-
MOBByuiibih (p. 66) etc., iar alți traducători,
ca A. <Șteinberg, I. Gurova și M. Pavlova, au
interpretat perfect atît realismul sarcastic
care caracterizează Cugetările Sărmanului
Dionis și Antropomorfism, cît și tonul de o
duioșie neuitată din Revedere.
Traducerile oglindesc cu fidelitate multe
particularități sintactice : propozițiile paralele
88
CRITICĂ $1 BIBLIOGRAFIE
construite cu conjuncția cînd (v. prima strofă
din poemul Din străinătate, p. 23, precum și
poezia Cînd..., p. 46) au putut fi păstrate
ușor, deoarece această construcție, imitată
după modele clasice (v. J. Marouzeau, Trăite
de stylistique latine, ed. a 2-a, 1946, p. 237)
e frecventă și la poeții ruși, de pildă la Lermon-
tov (despre poezia care începe cu versul
,,Koraa BOjiHyeTCH HWJiTeiomaH Husa”
v. observațiile lui A. I. Efimov, CTHJincTKKa
xyffOTKecTBeiiH’oîi pe^H, 1957, p. 440). în-
tr-un caz, poate s-a și exagerat importanța
unor construcții paralele; în Egipetul (p.
59 — 60) găsim prea multe versuri începînd
cu conjuncția u ; versurile de acest fel, compuse
după vestite modele orientale (v. F. Brunot-
Ch. Bruneau, Histoire de la langue frangaise,
XIII/1, p. 290), sînt mult mai rare la Eminescu
(de exemplu Ș-alunci Memfis se înalță, argin-
tos gînd al pustiei).
Pentru înțelegerea unor texte pline de aluzii
specific romînești (Epigonii, Scrisoarea a
IlI-a etc.) n-ar fi fost fără folos să se adauge
la textele ruse, măcar la sfîrșitul cărții, cîteva
note sumare; totodată și poeziile postume,
păstrate de multe ori în formă de bruion, ar
fi trebuit să fie deosebite de cele publicate de
către poetul însuși.
în legătură cu elegia Mai am un singur dor,
introducerea (p. 15) face aluzie la influența
lui Uhland (v. mica poezie Fruhlingsruhe)
și la unele analogii între tematica lui Eminescu
și aceea a lui Lermontov (v. îndeosebi poezia
BBixowy ORUH h na flopory); aceste aproxi-
mații nu sînt însă suficient de convingătoare.
L. Găldi (Budapesta)
JULIO CASARES
Introduceion a Ia lexicografia moderna, Madrid, 1950
Boe^eHne b coBpeMeiiHyio JieKcnKorpa^nio, Moscova, 1958, 354 p.
Cartea lui J. Casares, Introducere în lexico-
grafia modernă, apărută la Madrid, în 1950,
și tradusă în limba rusă, în 1958, reprezintă o
încercare, cu numeroase merite, de a rezolva
cele mai importante probleme teoretice și prac-
tice pe care le ridică elaborarea marelui dic-
ționar istoric al limbii spaniole. Cu toate că
autorul atrage în numeroase rînduri atenția
asupra caracterului pur „utilitarist” al obser-
vațiilor și concluziilor sale, cartea sa poate fi
socotită o importantă contribuție la elaborarea
unei teorii generale a lexicografici x.
1 Vezi în această privință și: A. V. Șcerba,
Onbim meopuu jieKcuKoepacfiuu, Usăpamiue
paăombi no nsbiKosHaHUK) u g^onemuKe moM. I,
1958, HsffaTejibCTBO JieHnurpancKoro yHn-
BepciiTeTa, p. 54 — 91 și O. S. Ahmanova,
OnepKu no oăuțeu u pyccKou jieKcuKosioeuu,
Moscova, 1957, 295 p.
2 Casares arată că această noțiune, deși
frecventă în spaniolă, nu are totuși un conținut
bine precizat. Prin definiția pe care o dă dic-
ționarul academic, modismele se deosebesc de
idiotisme prin aceea că sînt ,,moduri specifice
de exprimare ale unei limbi date, caracterizate
Introducere în lexicografia modernă cu-
prinde patru părți: 1. Considerații generale.
2. Etimologia, semantica și stilistica în slujba
lexicografici, 3. Locuțiunile, proverbele, zică-
torile și modismele 2 în dicționar și 4. Proiectul
dicționarului istoric.
în partea întîi a lucrării, Casares analizează
pe larg caracteristicile diverselor tipuri de dic-
ționare și, în funcție de avantajele și dezavan-
tajele pe care acestea le oferă, el stabilește
tipul cel mai convenabil pentru noul dicționar
istoric spaniol.
Făcînd o comparație foarte instructivă între
dicționarul Academiei franceze, care, datorită
grijii exagerate pentru puritatea limbii, nu
cuprinde decît 37 de mii de articole și dicțio-
narul Oxford, care cuprinde 400 de mii de arti-
cole, Casares trage o serie de concluzii despre
dicționarele normative, selective și complete.
prin deviere de la regulile generale ale grama-
ticii, în timp ce idiotismele sînt moduri de
exprimare specifice, care contravin regulilor
gramaticale”.
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
89
Indiferent de tipul căruia îi aparține, orice
dicționar trebuie să aibă un caracter normativ ;
dar aceasta nu împiedică pătrunderea în dic-
ționar a tuturor cuvintelor și formelor exis-
tente. Caracterul normativ al unui dicționar
nu este dat de numărul de cuvinte pe care îl
cuprinde. Prin urmare, nici dicționarele isto-
rice nu trebuie să cuprindă absolut toate cu-
vintele și formele care au existat și există într-o
limbă anumită.
„Atîta timp cît există cuvinte de bună
calitate și zgură lexicală, atîta timp cît primele
au drept de cetățenie, iar celelalte sînt lipsite
de acest drept e necesar să existe o autoritate
care să acorde acest drept sau să-1 refuze. O
astfel de autoritate poate fi numai Aca-
demia .. . Dar atîta timp cît dicționarul nostru
oficial își va păstra tradițiile sale și rolul de
legiuitor suprem, în materie de limbă, el
niciodată nu va putea să dea un tablou com-
plet al întregii limbi...”. Lucrul acesta, se
vede și mai clar atunci cînd Gasares afirmă că
studiile de lexicologie nu se pot face numai pe
baza dicționarului istoric, deoarece pentru
știință sînt tot atît de interesante arhaismele
și neologismele, cuvintele limbii literare și
barbarismele, formațiile populare și cele li-
vrești, cuvintele folosite de întregul popor și
cele regionale, deoarece tocmai în unele dintre
elementele lipsite de importanță la prima ve-
dere, se poate găsi cheia pentru rezolvarea unor
probleme foarte importante ale foneticii, se-
manticii, etimologiei și istoriei limbii. Dar
Casares nu arată destul de limpede care tipuri
de cuvinte ar putea să rămînă în afara unui
dicționar istoric complet. Se simte în această
parte a lucrării lipsa noțiunii științifice de
limbă comună a întregului popor, noțiune care
l-ar fi ajutat pe autor să fixeze mai precis con-
turul dicționarului istoric. Observațiile cu pri-
vire la delimitarea lexicului prin excluderea
unor barbarisme (ilustrate numai prin termeni
sportivi de origine engleză), făcute în partea
întîi și cele cu privire la omiterea unor cuvinte
tehnice și științifice de foarte strictă speciali-
tate și a regionalismelor mai noi (făcute în
partea a treia), nu sînt suficiente pentru a da
lexicografului o orientare clară în legătură cu
lista de cuvinte a dicționarului istoric. Con-
cepția sa despre limbă l-a împiedicat săj rezolve
această problemă. El concepe limba ca o suma
aritmetică compusă din ,,actele de vorbire”
individuale \ acestea avînd o parte comună
pentru toți membrii aceleiași societăți (p.
268 — 271). De aceea, cînd vorbește despre dic-
ționarul istoric al limbii spaniole, el nu folo-
sește noțiunea de limbă comună, ci noțiunea
mult mai vagă de ,,întreaga limbă” (p. 30).
în partea a doua — Etimologia, semantica
și stilistica în slujba lexicografiei, recunoscînd
importanța deosebită a etimologiilor pentru un
dicționar istoric, Casares este de părere că
munca lexicografului se deosebește netede cea
a lingvistului care stabilește etimologiile. Întîl-
nind un cuvînt într-un context, lexicograful
trebuie să vadă în el exact ceea ce văd și cei-
lalți vorbitori ai limbii respective : trebuie deci
să țină seamă de unitățile semantice, să le deli-
miteze și să le clasifice. El nu are datoria să
cerceteze cauzele care au determinat o anumită
transformare semantică, ci pur și simplu să o
înregistreze (p. 64). Casares este chiar împo-
triva folosirii cuvîntului „lege” atunci cînd
se vorbește de schimbările din vocabular, con-
siderîndu-1 prea pretențios.
. .izbindu-se de diferite fenomene seman-
tice lexicograful nu trebuie să meargă mai
departe de definirea sensurilor, care aparțin
în mod real unui cuvînt, și de stabilirea rapor-
turilor dintre ele, cînd este posibil. Aceasta este
suficient” (p. 69).
Sarcina de a cerceta cauzele schimbării sen-
surilor este trecută pe seama lexicologiei și a
semasiologiei. Numai aceste două discipline
1	Ideea greșită că nu există de fapt o limbă
comună a întregului popor este mai veche. După
părerea lui A. Dauzat, societatea nu folosește
o limbă unică ci cîteva jargoane : profesionale,
literare, țărănești etc. (Vezi Les argcts. Carac-
t^res, evolution, influence, Paris, Delagrave,
1929). Cam pe aceeași poziție se situează și
adepții „teoriei straturilor”. Vezi H. Nau-
mann, Cber das sprachliche Verhăltnis von
Ober- zu Unterschicht, în Jahrbuch fiir Philo-
logie, I, Miinchen, 1925 ; E. Lerch, Uber das
sprachliche Verhăltnis von Ober- zu Unter-
schicht, ibidem.
90
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
sînt considerate științe : lexicografia este soco-
tită arta alcătuirii dicționarelor și ea nu are
nevoie decît de latura practică a semasiologiei
(p. 63). Casares consideră că ar fi chiar primej-
dios pentru lexicografi să cunoască diferite
„legi” semantice (p. 68). Punctul acesta de
vedere ni se,pare inacceptabil, deoarece lexico-
grafia, chiar atunci cînd se limitează la înre-
gistrarea sensurilor cuvintelor, nu face această
operațiune cu totul la întîmplare, ci după anu-
mite criterii științifice, criterii pe care însuși
Casares nu a putut să le treacă cu vederea cînd
a discutat problema stabilirii filiației sensurilor.
Pe de altă parte, nu se poate contesta faptul
că lexicograful va determina cu atît mai bine
evoluția sensurilor cuvîntului, cu cît va cu-
noaște mai bine cauzele și legile după care se
produc schimbările semantice x.
Pornind de la punctul de vedere discutat
mai sus, Casares separă net [munca lexicogra-
fului de aceea a lingvistului care stabilește eti-
mologiile (p. 57). Acesta din urmă trebuie să
facă analiza elementelor componente ale cuvîn-
tului și pentru aceasta i se cere să cunoască bine
lexicul limbilor înrudite și al dialectelor lor, să
cunoască gramatica istorică a acestor limbi,
particularitățile lor fonetice, în diferite etape
de dezvoltare, să știe să localizeze în timp și în
spațiu legăturile istorice de orice fel dintre
poporul a cărui limbă o studiază și alte popoare.
Numai concepută în felul acesta, munca ling-
vistului care stabilește etimologiile, uneori
extrem de complicată și de dificilă, poate să
ușureze munca lexicografului, ajutîndu-1 să
stabilească o justă filiație a sensurilor unui
cuvînt. „Cercetările etimologice sînt în prezent
o preocupare atotcuprinzătoare care cere o
pregătire specială, ce nu este atît de necesară
lexicografului” (p. 45). „Aceasta nu înseamnă
că lexicograful poate să nu cunoască sau să
ignoreze rezultatul cercetărilor etimologice.
Dimpotrivă. După cum un medic se folosește
de analize și radiografii făcute pentru el de alți
specialiști, el concentrîndu-și întreaga atenție
asupra bolnavului, tot așa și lexicograful trebuie
1 Vezi și critica făcută în această privință
de O. S. Ahmanova, op. cit., p. 71 — 103.
să capete din alte mîini o succintă anamneză
a cuvintelor” (p. 46).
Ținînd seamă de greutățile, uneori de neîn-
lăturat, pe care le întîlnește specialistul în
stabilirea etimologiilor, și de rolul important
pe care acestea îl au în delimitarea sensurilor
cuvîntului, Casares este de părere că un dic-
ționar istoric trebuie să dea numai etimologiile
stabilite în mod definitiv și prin aceasta să se
deosebească de dicționarele etimologice pro-
priu-zise, care reproduc, mai mult sau mai
puțin critic, toate ipotezele emise. Cercetarea
lexicului din punct de vedere etimologic se face
independent de activitatea lexicografică, iar
dicționarele trebuie să folosească și să repro-
ducă nu ipotezele și controversele dintre eti-
mologiști, ci rezultatele sigure obținute în
urma acestei cercetări. în ce privește folosirea
cercetărilor etimologice în redactarea artico-
lelor de dicționar, Casares împărtășește punctul
de vedere al lui Menendez Pidal, pe care îl
citează : „cînd legătura dintre etimon și cu-
vîntul derivat nu este clară, din cauza pierderii
unor sensuri intermediare, este necesar ca
acestea să se indice, iar dacă nu sînt cunoscute,
să se reconstituie” (p. 60).
Considerăm judicios punctul de vedere al
lui Casares pentru cazurile în care etimologia
sigură a unui cuvînt s-a stabilit în urma unei
îndelungate controverse. Nu este necesar ca
un dicționar istoric să reproducă toate ipotezele
care au fost emise în această controversă,
dar în cazurile în care, deși s-au emis cîteva
ipoteze, nu s-a ajuns la stabilirea unei etimo-
logii sigure, sau în cazurile etimologiilor mul-
tiple, indicarea diferitelor soluții date o socotim
folositoare și numai dacă ne gîndim că ea
arată cititorului sau lingvistului stadiul în care
se află cercetarea.
în acest capitol autorul face numeroase
observații juste menite să arate importanța
fenomenului ce se chiamă etimologie populară
pentru munca lexicografului.
O altă problemă discutată pe larg în partea
a doua a cărții lui Casares este determinarea
și delimitarea sensurilor cuvîntului. Fixînd
acestei probleme un cadru foarte vast, Casares
face numeroase observații teoretice și dă indi-
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
91
cații privitoare la sarcinile lexicografului,
asupra cărora merită să ne oprim, deoarece
în cea mai mare parte ele reflectă concepția
sa idealistă despre limbăU El interpretează
cuvîntul de pe pozițiile psihologiei subiectiviste,
considerîndu-1 un complex psihofizic („com-
plejo psicofizico”), care constă din diferite
senzații (,,complex de senzații”) vizuale,
acustice, olfactive, gustative etc.2. Astfel
înțeles, cuvîntul reprezintă pe plan semantic
un nucleu de posibilități semnificative care
de multe ori diferă de la un vorbitor la altul,
chiar dacă ei aparțin aceleiași comunități
lingvistice (p. 70). Casares discută aici exem-
plul cuvîntului spaniol marisma („țărm jos
inundat de maree”), care, spune el, se reflectă
altfel în psihicul unui locuitor de pe litoral,
decît în al unuia care trăiește departe de țărm.
De aici se trage concluzia că nu se poate stabili
un înțeles autentic al cuvîntului, același pentru
toți vorbitorii unei limbi. Cuvîntul poate avea
cele mai variate nuanțe de înțeles după parti-
cularitățile psihice ale oamenilor care-1 folo-
sesc. De aceea, el consideră că nu se pot
stabili criterii pentru determinarea și delimi-
tarea sensurilor cuvîntului; ele trebuie sta-
bilite pentru fiecare caz concret în parte,
aceasta fiind în funcție de anumiți factori
obiectivi, dar și de punctul de vedere personal
al lexicografului. Casares ia drept criteriu de
apreciere a justeții acestei teorii faptul că
numărul sensurilor aceluiași cuvînt variază de
la un dicționar la altul, chiar cînd e vorba de
aceeași limbă.	j
Teoria lui Casares că sensurile unuPbuvînt
se deosebesc de la un individ la altul, și prin
urmare nu se poate vorbi despre sensuri
comune pentru toți membrii aceleiași comu-
nități lingvistice, nu se susține nici dacă se
identifică sensul cu reprezentarea sau cu un
1 Pentru interpretarea amănunțită a no-
țiunilor de limbă, vorbire, act de vorbire, acti-
vitatea de vorbire, vezi capitolul II,
p. 274 — 281 din cartea lui Casares.
2 Autorul nu face această teorie în cartea
pe care o recenzăm, ci trimite la o altă lucrare
Naevo concepto del Diccionario de la Lengua
y otros problemas de lexicologia, apărută în
1941, în Opere complete, voi. V.
complex de reprezentări, iar cuvîntul ar fi
considerat un impuls care produce reprezen-
tarea, deoarece nici reprezentările obiectelor
nu diferă totdeauna prea mult de la un individ
la altul. Dar așa cum a arătat lingvistica
materialist-dialectică, sensul cuvîntului nu este
reprezentarea obiectului denumit de cuvîntul
respectiv, ci reflectarea lui abstractă și gene-
ralizată în mintea vorbitorilor. Deci în cazul
cuvîntului marisma, discutat de Casares, chiar
dacă reprezentarea lui concretă nu este exact
aceeași pentru locuitorii de pe țărm și pentru
cei care locuiesc mai departe, înțelesul lui,
ca o reflectare abstractă și generalizată, va fi
același pentru toți vorbitorii care folosesc
acest cuvînt.
Casares dă indicații practice extrem de
utile în ce privește stabilirea ordinii de pre-
zentare a sensurilor cuvîntului într-un articol
de dicționar. El discută aici cîteva principii
posibile: empiric, genetic, logic și istoric.
Pentru dicționarele de uz general se recu-
noaște superioritatea principiului empiric (po-
trivit căruia se tratează la începutul artico-
lului sensurile curente, apoi cele învechite,
familiare, figurate, regionale, de jargon, teh-
nice) asupra celui istoric (potrivit căruia se
tratează la început etimologia, apoi sensurile
cele mai vechi și la sfîrșit cele curente).
Casares arată însă că stabilirea ordinii sen-
surilor după criteriul empiric s-a făcut pînă
acum în mod arbitrar, deoarece au lipsit
datele statistice asupra frecvenței. în ce pri-
vește dicționarele generale, destinate unui
număr mai restrîns de oameni, criteriul cel
mai convenabil este cel istoric; autorul atrage
însă atenția asupra nenumăratelor dificultăți
pe care le va întîlni lexicograful lucrînd după
acest criteriu. Una dintre aceste greutăți este
ncconcordanța între apariția unui sens și data
la care el este atestat într-un document scris.
Se întîmplă adesea ca un sens apărut înaintea
altuia să fie înregistrat la o dată ulterioară,
sau se întîmplă ca sensuri intermediare, care
ar explica structura semantică actuală a unui
cuvînt, să nu fie de loc atestate. O altă greu-
tate se ivește atunci cînd un cuvînt cu mai
multe sensuri în limba-bază se dezvoltă
92
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
neomogen în limba care l-a moștenit. în felul
acesta apar direcții noi de dezvoltare seman-
tică, care prin încrucișare dau naștere altor
sensuri. Alegînd unul dintre cuvintele care
prezintă multe dificultăți de acest gen, Casares
dă un exemplu de felul cum trebuie tratat
un cuvînt într-un dicționar general după cri-
teriul istoric (p. 104). Propunerea ca la sfîr-
șitul fiecărui sens să fie indicat printr-o cifră
(de ex. + 17, + 13 etc.) numărul citatelor
existente în arhiva dicționarului, dar nefolo-
site, merită toată atenția. între altele, ea îi
împiedică pe cititori să creadă că un anumit
sens, care ar putea să pară bizar contempora-
nilor, este o invenție a unui scriitor.
Un capitol remarcabil prin finețea obser-
vațiilor și prin punerea la punct a unor pro-
bleme de amănunt este acela în care se discută
locul cuvintelor compuse și al îmbinărilor de
cuvinte într-un dicționar general. Aici se face
deosebire între compusele al căror caracter
de compunere nu mai este evident pentru
vorbitori și care nu prezintă nici o dificultate
în ce privește introducerea lor în dicționar
și cele ale căror elemente componente sînt
încă nesudate. Spre deosebire de Darmesteter
și Meyer-Liibcke, Casares nu abordează
această problemă după criteriul pur etimolo-
gic. O atenție specială se acordă combinațiilor
de cuvinte care, prin structura lor semantică,
se deosebesc de cuvintele compuse. Obiecția
lui Casares împotriva introducerii în dicționar
a unor combinații de tipul „vas de război”,
„barcă cu pînze”, „barcă cu motor” etc. este
pe deplin întemeiată, deoarece un dicționar
istoric nu are ca scop definirea obiectelor,
într-un dicționar general trebuie tratate nu-
mai acele combinații de cuvinte stabile care
exprimă o noțiune ce nu se poate defini la
nici unul dintre cuvintele componente (de
ex. „cal-putere”).
Aspectele stilistice ale limbii, ridicînd
în fața lexicografului numeroase probleme
greu de rezolvat, sînt discutate Fpe larg în
cartea lui Casares, în patru capitole. în ce
privește teoria stilului, este urmată, în linii
mari, concepția lui Ch. Bally. Casares dă
însă lexicografului o perspectivă interesantă
prin îndemnul de a studia faptele stilistice
sub două aspecte : obiectiv și subiectiv. Prin
stilistica obiectivă el înțelege acel gen de
analiză în care lexicograful este obligat să
identifice o nuanță afectivă comună tuturor
vorbitorilor care folosesc în exprimare un fapt
stilistic. Prin stilistică subiectivă se înțelege
atitudinea subiectivă a lexicografului față de
fenomenele stilistice obiective (p. 118).
Am putea adăuga aici că lexicograful
trebuie să țină seamă și de faptele de stil indi-
vidual. Dacă un cuvînt apare cu un anumit
sens figurat sau impropriu numai la un scriitor,
aceasta nu înseamnă că sensul respectiv apar-
ține limbii; prin urmare, dacă lexicograful
îl înregistrează în dicționar, trebuie să men-
ționeze caracterul lui pur individual.
O analiză detaliată se face efectului pe care
factorul emoțional îl are asupra sensurilor
proprii și figurate ale cuvintelor. Discutînd
numeroase exemple, Casares face observații
foarte interesante despre capacitatea cuvin-
telor (abstracte și mai puțin abstracte) de a-și
forma sensuri figurate.
în ce privește stilistica istorică, deși se
recunoaște imposibilitatea, pentru stadiul
actual al cercetării, de a se reconstitui istoria
evoluției stilistice a cuvintelor, de la apariția
lor în limbă pînă în zilele noastre, lexicografii
sînt îndemnați să folosească toate datele
existente pentru a arunca o lumină, oricît
de palidă, și în această direcție. Se atrage însă
atenția că pentru reducerea gradului de su-
biectivitate în interpretare, nu trebuie să se
piardă din vedere niciodată felul cum este
perceput cuvîntul, din punct de vedere afectiv,
de către întreaga colectivitate.
în partea a treia a cărții, Casares carac-
terizează potrivit cu particularitățile lor uni-
tățile frazeologice stabile și le împarte, după
structură și funcțiune, în două mari grupe
semnificative (noționale) și conexe (de legă-
tură). Toate aceste îmbinări frazeologice stabile
sînt denumite de Casares cu termenul general
de „locuțiuni”. în grupa celor noționale sînt
încadrate locuțiunile substantivale (care com-
portă trei tipuri: denominative, singulare
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
93
și infinitivale), adjectivale, verbale, partici-
piale, adverbiale, pronominale și interjecțio-
nale, iar în grupa celor de legătură, — locu-
țiunile conjuncționale și prepoziționale. Im-
portanța acestui capitol rezidă nu atît în
considerațiile de ordin teoretic, față de care
însuși autorul formulează unele rezerve, cît
în încercarea de a stabili criterii de selecțio-
nare și clasificare a tipurilor extrem de variate
ale unităților frazeologice stabile și în indi-
cațiile practice de prelucrare lexicografică.
Una dintre obiecțiile care s-ar putea aduce
totuși acestui capitol, de o valoare incontes-
tabilă pentru practica lexicografică, este
faptul că clasificarea se bazează pe criterii
diferite (în unele cazuri se are în vedere numai
funcția, în altele numai forma locuțiunilor),
iar corelația dintre un anumit tip de locuțiuni
și o anumită parte de vorbire se stabilește
ignorîndu-se particularitățile legăturii seman-
tice a elementelor lexicale aparținînd locu-
țiunii.
în același capitol, Casares aduce o contri-
buție importantă la studiul unităților frazeolo-
gice stabile. El reușește să delimiteze mult mai
clar decît se făcuse înainte acele unități
frazeologice stabile care nu intră nici în cate-
goria locuțiunilor, nici în aceea a proverbelor
și a zicalelor, deși prezintă asemănări și cu
unele și cu celelalte. Casares numește aceste
îmbinări de cuvinte „fraze proverbiale’’ și
fixează șapte criterii care îl ajută pe lexicograf
la identificarea lor.
Și precizările în legătură cu definirea zică-
torilor și a proverbelor se înscriu în aceeași
serie a contribuțiilor originale valoroase. Partea
mai vulnerabilă a acestui capitol este încer-
carea de clasificare a proverbelor și conside-
rațiile asupra specificului lor semantic. Scăde-
rile care se manifestă în interpretarea teoretică
au făcut imposibil un răspuns clar în privința
tratării lor lexicografice. Despre zicători însă
se dau indicații clare în acest sens. Numărul
lor în dicționar nu trebuie să fie prea mare,
deoarece ele nu sînt elemente lexicale care să
se poată reduce la un singur echivalent
conceptual; într-o zicătoare cuvintele nu-și
contopesc sensurile fntr-unul singur.
Deși în unele privințe concepțiile și ideile
lui Casares nu reprezintă cel mai înaintat
punct de vedere în interpretarea faptelor de
limbă și în tratarea lor lexicografică, Intro-
ducere in lexicografia modernă este un manual
valoros pentru toți cei care se ocupă de stu-
diul cuvintelor, indiferent din ce punct de
vedere. Numărul mare al problemelor abordate,
informațiile din istoria lexicografiei, a sema-
siologiei, etimologiei și stilisticii, materialul
ilustrativ extrem de bogat pe care se sprijină
discuțiile, finețea cu care Casares face analiza
sensurilor cuvintelor și a îmbinărilor lexicale
stabile sînt numai cîteva din problemele care
îl atrag pe cititor. Cităm în încheiere o frază
din prefața pe care W. von Wartburg o face
la cartea lui Casares „Cei ce și-au consacrat
viața toată lexicografiei nu pot să nu admire
perspicacitatea cu care Casares a prevăzut
toate problemele ce ar fi putut fi pentru
colaboratorii săi un motiv de șovăire. Aproape
că nu există problemă în domeniul investi-
gației istorice a lexicului care să nu fi fost
atinsă și pe care Casares să nu fi încercat să o
rezolve, totdeauna cu un bun simț sănătos
la care se adaugă o putere deosebită de înțele-
gere a faptelor de limbă, lucru pe care ar
putea să-1 invidieze mulți lingviști”.
C. Otobicu și V. Rudeanu
JOSEPH VE2SDEYES
De curînd s-a stins, la o vîrstă înaintată, Joseph Vendryes, cel
mai de seamă lingvist francez din ultimele decenii, unul dintre primii
elevi ai lui Antoine Meillet și desigur cel mai de frunte printre ei. Născut
la 1875, a devenit de tînăr conferențiar la universitatea din Clermont-
Ferrand, apoi profesor la Paris. A scris importante lucrări în domeniul
lingvisticii latine și grecești, s-a ocupat apoi de limbile germanice, pe care
le-a predat multă vreme, dar domeniul lui preferat a fost cel al limbilor
celtice (pe care Meillet nu le-a cercetat mai de aproape). Pe acestea le-a
studiat în tot timpul lungii lui cariere, începînd cu teza secundară asupra
cuvintelor latinești împrumutate de irlandezi (lucrare scrisă în latinește)
și terminînd cu ultima lui lucrare. L-am văzut pentru cea din urmă oară
în decembrie 1956, cînd aproape că nu mai ieșea din casă, și lucra de sîrg
la un dicționar etimologic al limbilor celtice. Deși trecuse de 80 de ani,
era tot atît de activ ca în tinerețe; mi-a mărturisit că nu spera să ducă la
capăt o lucrare atît de anevoioasă, dar ținea să-și facă datoria pînă în ultima
zi a vieții. Nu știu dacă a izbutit să încheie dicționarul, dar sper că cel
puțin l-a lăsat în așa formă încît să poată fi pus la punct de altcineva,
în orice caz, și fără acest dicționar, el lasă în urma sa o vastă operă, vala-
bilă în întregimea ei.
încă de pe vremea cînd a fost ales membru al Societății de lingvistică
din Paris (1898), pe care a ilustrat-o cu activitatea sa timp de mai bine de
60 de ani, și de cînd și-a susținut tezele de doctorat (1902), cu subiecte
concrete, a început să manifeste interes pentru lingvistica generală, înțe-
leasă ca studiu al concepțiilor puse la baza științei. Chiar în 1902, în
Melanges Meillet, a publicat un studiu teoretic asupra legilor fonetice.
Dar opera lui capitală, redactată înainte de primul război mondial și
publicată în primă ediție abia în 1921, este Le langage, vastă sinteză,
bazată pe date din multe și diverse familii de limbi.
Nu poate fi vorba să-i examinez aici întreaga operă, cu atît mai mult
cu cît multe lucrări depășesc în mod larg limitele preocupărilor revistei
noastre. Dar cred că este cazul să mă opresc asupra concepțiilor lui.
NECROLOG
95
Alături de Meillet a condus școala sociologică franceză, bazată pe
învățătura lui Ferdinand de Saussure. Trebuie să spun că ideile metafizice
și idealiste ale lui Saussure sînt mai puțin reprezentate în ramura franceză
a urmașilor lui. Desigur, vom găsi și aici unele trăsături cu care știința
noastră actuală nu poate fi de acord, de exemplu nu putem aproba paginile
din Le langage unde Vendryes tăgăduiește existența progresului. In general
însă el evită asemenea poziții și lucrările lui pot sta de multe ori la baza
unor expuneri orientate după concepția materialist-dialectică. Iată pentru
aceasta un singur exemplu, luat din articolul Sarcinile lingvisticii statice,
publicat în „Revue de Psychologie”, 1933, p. 172—184. Numai titlul
ar fi suficient ca să ne pună în gardă contra conținutului. Și totuși iată
care este concluzia articolului: ,,Trebuie să ne reprezentăm orice limbă
ca o materie în mișcare, unde se împletesc tendințe variate, între care în
fiece moment se stabilește un echilibru. A descrie această materie, a-i
defini elementele, a-i degaja tendințele, iată sarcinile lingvisticii statice”.
Se vede clar că, chiar cînd tratează un subiect atît de delicat cum e ling-
vistica statică, Vendryes nu uită să privească lucrurile în mișcare, în inter-
dependența lor. Cît de departe sîntem de descriptiviștii americani, care
pretind să tratăm fiecare element izolat și înghețat într-un punct oarecare
al timpului !
Nu numai limba, ci și lingvistica o privea Vendryes totdeauna în
mișcare, totdeauna gata să primească idei noi, să caute ce e bun în fiecare
inovație. El însuși era în mișcare, totdeauna vioi, chiar în ultimii ani,
apropiat de oameni, cu mare interes și cu specială bunăvoință pentru
tineri. Personal am simțit din plin ajutorul lui cînd eram începător și
bunăvoința lui a continuat să se manifesteze în toate ocaziile cînd ne-am
întîlnit și în corespondența noastră, care n-a fost întreruptă decît de război.
Să mi se ierte deci emoția cu care scriu aceste cîteva rînduri pentru pome-
nirea lui.
AL. GRAUR
ALEKSANDAR I. BELIC
(15.VIII.1876 -26.11.1960)
La 26 februarie, la Belgrad a încetat din viață marele filolog și
lingvist iugoslav Aleksandar Belic, președintele Academiei Sîrbe de Științe.
După o viață întreagă de muncă neobosită, el s-a stins la masa de
lucru, cu tocul în mînă.
încă de pe băncile universității, Belic se face cunoscut prin lucrările
sale nu numai în patria sa, ci și în străinătate, numele său fiind citat ca
al unuia dintre slaviștii de seamă.
Aleksandar Belic s-a născut la 15 august 1876, la Belgrad, unde
termină liceul. în 1894 este student al secției istorico-filologice a Școlii
superioare din Belgrad. Studiile filologice și lingvistice și le continuă la
universitățile din Odesa și Moscova. După o ședere de patru ani în aceste
orașe, în care timp se străduiește să aprofundeze esența școlii lingvistice
ruse, pleacă la Leipzig unde, în anul 1900, își susține teza de doctorat
Zur Entwieklungsgeschichte der slavischen Deminutiv und Amplifikativ-
suffixe, în fața celebrului slavist A. Leskien.
Din anul 1899 funcționează ca docent al școlii superioare din Belgrad,
în anul 1905 este numit profesor la Universitatea, nou organizată, din
Belgrad, iar din 1919 profesor titular la catedra de limba sîrbă, filologie
slavă și lingvistică, funcție îndeplinită pînă la moarte.
în anul 1905 devine membru corespondent, iar în 1906 membru
titular al Academiei Sîrbe de Științe, fiind ales în 1923 secretarul general
al ei, iar în 1937 președinte. El se numără, de asemenea, printre membrii
multor academii de științe europene și este doctor honoris causa al cîtorva
universități, printre care și al Universității din Moscova.
în timpul primului război mondial este nevoit să-și părăsească țara.
Departe de patrie, el nu-și întrerupe activitatea științifică, ținînd în tot
acest răstimp conferințe de specialitate la universitățile din Leningrad,
Roma și Paris. în anii grei ai celui de-al doilea război mondial acest mun-
citor neobosit a fost pensionat, persecutat și în cele din urmă aruncat
NECROLOG
97
într-un lagăr de concentrare. După încetarea războiului își reia munca la
Universitatea și Academia din Belgrad.
Dedicîndu-se de foarte tînăr științei, lucrările sale au stîrnit de la
început interesul. încă din timpul studenției Academia de Științe din
Petrograd îi publică două lucrări. Cea de-a doua, intitulată K deoucmeeHHOMy
micjLy 6 cmapocMemcKOM și apărută în 1899, se ocupă de problema dualului
în slava veche și în limba greacă, lămurind și rezolvînd această pro-
blemă ; iar disertația sa de doctorat a fost salutată de cei mai mari lingviști
ai timpului și calificată drept lucrare de o mare importanță științifică,
începînd cu anul 1897, cînd și-a publicat prima lucrare științifică, Alek-
sandar Belic a îmbogățit an de an știința lingvistică și cultura iugoslavă.
Pînă la moartea sa el a publicat peste 500 de lucrări: diferite studii, arti-
cole, recenzii etc. în decursul acestor ani, în bibliografia sa s-au înscris
multe lucrări științifice și opere de importanță capitală din toate
domeniile : începînd cu probleme complexe ale istoriei limbii sîrbocroate
și în general a limbilor slave, analizînd și referindu-se la problemele generale
ale limbilor indo-europene, ale gramaticii comparate ale limbilor slave,
ale dialectologiei sîrbocroate, ale sintaxei și terminînd cu probleme diverse,
mai simple sau mai complexe ale limbii sîrbocroate contemporane, ale
ortografiei etc.
O deosebită importanță, mai ales în prima perioadă a activității sale,
a acordat A. Belic dialectologiei. Lucrările sale de dialectologie sîrbo-
croată, deși sînt lucrări de pionierat, sînt lucrări temeinice scrise la un
înalt nivel științific. Dintre acestea remarcîndu-se îndeosebi : ^uajieKmojto-
2uuecKasi Kapma cep6cKoeo ^3biKa, apărută în 1906, amplu și documentatul
studiu Dijalekti istocne i juzne Srbije, tipărit în 1905, pe care l-a
continuat în lucrările : O srpskim Ui hrvatskim dijalektima, din 1908, SaMem-
ku no HaKaecKUM soeopaM, din 1909, O Vukovim pogledima na srpske dijalekte
i knjizevni jezik, din 1910, Zum heutigen Stand der serbocroatischen Dialek-
tologie, din 1910, precum și într-o serie întreagă de articole polemice și
critice.
Aleksandar Belic s-a ocupat și a rezolvat de asemenea o seamă de
probleme grele ale gramaticii istorice și comparate a limbilor slave în
general și a gramaticii istorice a limbii sîrbocroate în special. în elabo-
rarea acestor lucrări el s-a sprijinit pe materialul dialectologie strîns și
pe rezultatele la care a ajuns studiind aceste materiale. Astfel, studiind
unul dintre graiurile ciacaviene cele mai arhaice (kastavian) și compa-
rîndu-1 cu situația din alte limbi slave, Aleksandar Belic a rezolvat pro-
blema complexă a sistemului accentului din slava comună — a metafo-
niei (Akeenatske studije, I, 1914). Din același domeniu al gramaticii istorice
și comparate a limbilor slave și al isțpriei limbii sîrbocroate, a mai publicat
studiile : Prilosci istoriji slovenskih jezika, 1901, IIodeiiMCHbie tMCHbie e
cepScKOM ^3biKev 1903, Najmladja (treca) palatalizacija zadnjonepcanih
suglasnika, 1921, Srpskokrvarske glasovne grupe jt i jd i praslovensko kli,
gti i hti, 1922. Cea mai importantă lucrare din acest domeniu rămîne însă
O dvojini u slovenskm jezicima, din 1932, unde se dă o explicație științifică
justă a modului în care s-a ajuns la dispariția dualului, reliefîndu-se impor-
tanța acestui fapt pentru simplificarea formelor plurale ale noii declinări.
7 - c. 2142
98
NECROLOG
In același an, 1932, A. Belic publică lucrarea Slovenski injuktiv u vezi s
postankom slovenskog glagolskog vida, iar în anul 1935 studiul Postanak
praslovenske glagolske sisteme, în care sînt lămurite unele probleme ale
slavei comune.
Nu mai puțin importante sînt lucrările lui Aleksandar Belic din
domeniul sintaxei. Cele mai cunoscute sînt : Aorist imperfektivnih glagola,
1925 — 1926, O upotrebivremena ib srpskohrvatskom jeziku, 1926—1927, O sin-
taksickom indikativu i „relativu”, 1927, în care fundamentează în mod
original și bine documentat teoria funcțiilor formelor verbale.
Studiind limba, savantul iugoslav nu s-a mulțumit niciodată să
cerceteze numai unele aspecte și probleme izolate. în toate lucrările sale,
chiar și în cele cu privire la probleme speciale, se vădește în mod pregnant
tendința de generalizare, de a se da răspuns la problemele teoretice de bază
ale limbii. în această direcție, deosebit de grăitoare este monumentala sa
lucrare O jezickoj prirodi i jezickom razvitku (voi. I, 1941; voi. II, 1959).
Folosind un bogat material lingvistic, nelimitîndu-și cercetarea numai la
limbile slave, ci extinzînd-o și asupra altor limbi, al căror sistem l-a studiat
cu atenție, după ani îndelungați, Aleksandar Belic a formulat aici o sinteză
proprie a teoriei limbii și a dezvoltării ei. Această lucrare se înscrie la loc
de frunte în lingvistica contemporană. La volumul III, A. Belic a lucrat
pînă în ultima clipă a vieții sale.
Aleksandar Belic a fost nu numai un eminent cercetător științific ci
și un strălucit organizator al activității științifice, atît în activitatea sa
de președinte al Academiei de Științe din Belgrad cît și în aceea desfășurată
de el în domeniul lingvisticii, al slavisticii și în deosebi al studierii limbii
sîrbocroate. El a întemeiat și condus ca redactor responsabil publicația
J uznoslovenski filolog, care ocupă un loc de frunte printre publicațiile de
acest fel, publicația Nas jezik, care are mari merite în cultivarea limbii
sîrbocroate contemporane literare, publicația Srpski dijalektoloski zbornik,
unde au fost publicate numeroase lucrări de dialectologie, lucrări fără de
care nu se poate concepe studierea mai departe a limbii sîrbocroate.
Aleksandar Belic a organizat și condus munca de elaborare și editare a
marelui dicționar al limbii sîrbocroate, al cărui prim volum a și apărut în
1959. Ca profesor la Universitatea din Belgrad, el a educat o generație
întreagă de lingviști, continuatori ai activității sale în acest domeniu.
Astfel, pe drept cuvînt se poate spune că Belic este creatorul noii școli
lingvistice din Iugoslavia.
Aleksandar Belic s-a bucurat în timpul vieții sale de o mare prețuire,
atît în Iugoslavia cît și în alte țări. Despre aceasta vorbesc cele trei volume
omagiale care i-au fost închinate : cel dintîi în anul 1921, cu ocazia împli-
nirii a 25 de ani de activitate științifică^al doilea în 1937, cu ocazia împlinirii
a 40 de ani de activitate, iar în 1952 al treilea, cu ocazia împlinirii de 50
de ani de activitate didactică și științifică la Universitatea din Belgrad.
Moartea lui Alexandar Belic constituie o mare pierdere nu numai
pentru știința limbii sîrbocroate, ci și pentru slavistică și lingvistică în
general. Știința pierde în'el pe unul dintre slujitorii ei cei mai activi și
cei mai de vază.
M. JIVCOVICI
BIBLIOGRAFIA LUCRĂRILOR DE LINGVISTICĂ
APĂRUTE ÎN ȚARA NOASTRĂ
DE LA 1 MAI 1959 PÎNĂ LA 1 MAI 1960
LINGVISTICĂ GENERALĂ
Asan, Finuta, Necesitate și întimplare în limbă, PLG, I (1959), p. 35—45.
CÎMpeanu, E., Unele probleme privind rolul cuvîntului în cunoaștere, CL, III (1958), p. 161 — 172.
Coteanu, I., Contribuții la o semasiologie sistematică, PLG, I (1959), p. 11—35.
Diaconescu, Paula, Omonimia și polisemia, PLG, I (1959), p. 133 — 155.
Graur, al., Lingvistica generală în cei 15 ani care au trecut de la eliberarea țării noastre, SCL,
X (1959), nr. 3, p. 309-314.
Guberina, P., La stylistique, Science quantitative ou qualitative^. Un contenu lexicologique diffe-
rent — la m^me Identification, RL, IV (1959), nr. 1, p. 5 — 9.
Ionașcu, AL., Identitatea funcțională a fonemului, PLG, I (1959), p. 121 — 133.
Marcus, S., Legi cantitative în limbă, Gazeta matematică și fizică, seria B, nr. 4, aprilie, 1960.
Miclău, P., Trecerea de la limba comună a poporului la limba națională — cu aplicații la limba
franceză, PLG, I (1959), p. 69-89.
Moisil, GR., Preliminariile traducerilor automate, LR, IX (1960), nr. 1, p. 3 — 10.
Otobîcu, C., Note despre legile de dezvoltare a limbii, PLG, I (1959), p. 45 — 69.
POPA-TOMESCU, Teodora, Fondul principal și derivarea, PLG I (1959), p. 167 — 172.
Rizescu, L, Prefixe „asemantice”, PLG, I (1959), p. 155-167.
SECHE Luiza și SECHE MIRCEA, Cu privire la problema legăturii dintre sensul și forma cuvintelor
onomatopeice (I), CL, III (1958), p. 185 — 194.
SLAVE, ELENA, Delimitarea argoului, PLG, I (1959), p. 109-121.
ȘUTEU, Valeriu, Observații asupra frecvenței cuvintelor în operele unor scriitori romîni, SCL,
X (1959), nr. 3, p. 419-443.
Vasiliu, Em., Limbă, vorbire, stratificare, SCL, X (1959), nr. 3, p. 465 — 471.
VRACIU, ARITON, Ce este psiho-lingvistica, IL, X (1959), nr. 9, p. 111 — 113.
Zinoviev, A. Z., Despre lingvistica matematică, PF, 1959, nr. 9, p. 168 — 177.
Wald, Lucia, Aspecte ale progresului în evoluția categoriilor gramaticale, PLG, I (1959),
p. 89-109.
♦	* *	Matematica și lingvistica, IB, V (1960), nr. 2039, p. 2.
♦	* ♦	Probleme de lingvistică generală, voi. I, Editura Academiei Republicii Populare
Romîne [București], 1959 [Redactor responsabil Acad. Al. Graur].
100
BIBLIOGRAFIE
Recenzii
Bordeianu M., Introducere în lingvistică, SGȘt. (Iași), f. 1-2, 1958, p. 212-216.
Dimitrescu, FLORICA, Tatiana Slama-Gazacu, Limbaj și context, L, III (1960), nr. 5 (40),
p. 2.
GUTU, Valeria, Vitold Belevitch, Langage des machines et langage humain, Bruxelles, 1956,
LR, IX (1960), nr. 1, p. 105-108.
ISTORIA LINGVISTICII ROMÎNEȘTI
Bulgăr, gh., Ștefan Bezdechi (1888-1958), CL, III (1958), p. 305-307.
Iordan, Iorgu, Alexandru I. Philippide, VR, XIII (1960), nr. 2, p. 72.
IORDAN, IORGU, Dezvoltarea studiilor de lingvistică în R.P.R. după 23 August 1944, LR, VIII
(1959), nr. 4, p. 3-14.
JURCHESCU, LrviU, Paul lorgovici, SB, X (1959), nr. 11, p. 84-87.
Macrea, D., Academicianul Emil Petrovici, GL, III (1958), p. 11 — 16.
Recenzii
MURGU, D., D. Macrea, Lingviști și filologi romîni, Editura științifică, 1959, SB, X (1959),
nr. 12, p. 77-78.
FONETICA ȘI FONOLOGIE
Avram, Andrei, Remarques sur les diphtongues du roumain, Recherches, p. 135—143.
Drimba, Vladimir, Aspecte din fonetica găgăuză, FD, II (1960), p. 121 — 129.
DUKELSKI, N. I. (Leningrad), Metoda substituirii sunetelor în fonetică (fragment), FD, II
(1960), p. 47-52.
Dukelski, N. L, Cercetare fonetică experimentală asupra palatalizării și a labializării consoa-
nelor romînești, FD, II (1960), p. 7 — 45.
flyKEJTCKH H. H., Memod nepecadKU aeyKoe penu e ^onemuKe (omptwoK) Recherches,
p. 117-122.
FODOR, Istvăn, Zur Frage des slatvischen Einflusses bei der Entwicklung der mouillierten
Konsonantenkorrelation im Rumănischen, Recherches, p. 105 — 115.
GHITU, GALINA, Consoana muiată n în graiurile limbii romîne, FD, II (1960), p. 131 — 140.
Neiescu, P., Există legătură între cantitate și accent? Observații asupra cuvintelor de origine
romînească din limba maghiară și asupra celor de origine maghiară din limba romînă,
GL, III (1958), p. 135-140.
Petrovici, E. și NEIESCU, P., Un fonem sau două foneme? II. în legătură cu fonemele conso-
nantice bemolate finale în limba romînă, FD, II (1960), p. 53 — 58.
Petrovici, E. și Stan, I., Schiță a sistemului fonologie al graiului tecucean, CL, III (1958),
p. 119-131.
Petrovici, E. și Neiescu, P., Un ou deux phonemes? Le cas des phon&mes consonantiques
dieses et bemolises finals du roumain, RL, IV (1959), nr. 1, p. 9 — 17.
Rosetti, A., Quelques probUmes de la phonătique du roumain, Recherches, p. 47 — 52.
Rosetti, A., Conclusions phonologiques ă l’expose sur la diphtongue ea, Recherches, p. 53 — 54.
BIBLIOGRAFIE
101
Rosetti, A., Sur les consonnes palatalisees et les consonnes mouillees, Recherches, 55 — 62.
Rosetti, A., Sur le systeme phonologique du roumain, Recherches, p. 63 — 66.
Rosetti, A., Considerations sur le systeme phonologique du roumain litteraire, Recherches,
p. 93-97.
Rosetti, al., Asupra clasificării fonemelor semivocale (sau semiconsoane), FD, II (1960), p. 59—61.
Rosetti, al., Din nou despre u final in limba romînă, SCL, X (1959), nr. 3, p. 445—448.
Rosetti, al.. Dezvoltarea studiilor de fonetică, fonologie și istorie a limbii după 23 August 1944,
SCL, X (1959), nr. 3, p. 315-332.
Rosetti, A., Sur la theorie de la syllabe, 'S-Gravenhage, Mouton, 1959, 29 p.
Busu, GR., Consoane dorso-palatale (muiate) și corelația de palatalizare (diezare), CL, 111(1958),
p. 143-149.
Slama-Cazacu, Tatiana, The experimental reversed speaking, ivith special view to diphtongs,
Recherches, p. 123 — 134.
Slama-Cazacu, Tatiana și Roceric Alexandra, Statistica fonemelor și valoarea „experimen-
tului de predicție”, FD, II (1960), p. 63 — 70.
Șuteu, V., Cu privire la i final tn limba romînă, FD, II (1960), p. 71 — 83.
ȘUTEU V., O KOHeuHOM i e pyMUHCKOM nsbiKe, RL, IV (1959), nr. 1, p. 59 — 71.
Șuteu, Valeriu și Abălasei, Gheorghe, Noi mijloace de cercetare în fonetica experimentală,
SCL, X (1959), nr. 3, p. 449-456.
TAMAS, Lajos, Du systeme phonologique de la langue roumaine, Recherches, p. 67 — 92.
Teaha, Teofil, Fonetisme vechi în graiul din Bihor, FD, II (1960), p. 229—238.
VASILIU, EM., La correlation de mouillure des consonnes en roumain, Recherches, p. 99 — 104.
Vasiliu, Emanuel, Grupuri consonantice la jonctura morfemelor sufixale, FD, II (1960),
p. 85-92.
4	¥	Recherches experimentales sur la diphtongue roumaine oa, Recherches, p. 33 — 45.
4	¥	Recherches experimentales sur la diphtongue roumaine ea, Recherches, p. 15 — 31.
*	*	*	Recherches sur les diphtongues roumaines, Bucarest —Copenhague, 1959.
ROMANISTICĂ
Avram, Mioara, Lingvistica în cadrul colocviului internațional de civilizații, literaturi și limbi
romanice, LR, VIII (1959), nr. 6, p. 71 — 75.
Budagov, R. A., Colocviul de romanistică, L, II (1959), nr. 19 (30), p. 2.
Capesius, B. și Richter, G., Cuvinte săsesti împrumutate din vechi idiomuri romanice, RFRG,
III (1959), nr. 1-2, p. 203-213.
Cazacu, Boris, Al IX-lea congres internațional de lingvistică romanică, L, II (1959), nr. 9,
(20), p. 11.
Condeescu, N. N., Limba și societatea in perioada clasică a istoriei limbii franceze, RFRG,
III (1959), nr. 1-2, p. 131-152.
DĂNILĂ, N., Observations sur la derivation tegressive dans la langue franșaise, RL, IV (1959),
nr. 1, p. 95 — 105.
Herman, J., Probleme de metodă în morfologia istorică franceză, RFRG, III (1959), nr. 1 — 2,
p. 111 — 120.
Iordan, Iorgu, Despre colocviul internațional de romanistică, C, 1959, nr. 36 (374), p. 3.
Iordan, Iorgu, Al IX-lea Congres de lingvistică romanică, RFRG, III (1959), nr. 1 — 2,
p. 225-227.
Iordan, Iorgu, Paralele sintactice romanice, RFRG, III (1959), nr. 1—2, p. 121—130.
Ltpatti, Valentin, Colocviul de romanistică din București, RFRG, III (1959), nr. 1 — 2,
p. 229-231.
102
BIBLIOGRAFIE
Sala, MARIUS, Observații lingvistice asupra proverbelor sefardite din București, RFRG, III (1959),
nr. 1-2, p. 189-202.
Sala, Marius. încercare de cercetare statistică asupra unor metafore dinAIS și ALB, FD, II (1960),
p. 221-228.
Zumthor, Paul, Descendența francezi ai latinului reflectere, RFRG, III (1959), nr. 1—2,
p. 95-110.
♦ * * Contribuții la bibliografia filologiei romanice și germanice (1944 — 1959), RFRG,
III (1959), nr. 1-2, p. 280-289.
Recenzii
Brăescu, L, Adolphe Thomas, Dictionnaire des difficultes de la langue franțaise, RFRG, III
(1959), nr. 1-2, p. 238-242.
CRISTEA, T., W. v. Wartburg et P. Zumthor, Precis de syntaxe du franșais contemporain,
RFRG, III (1959), nr. 1-2, p. 250-254.
Dănilă, N., E. Littre, Dictionnaire de la langue franșaise, RFRG, III (1959), nr. 1—2, p. 235 — 238.
Dănilă. N., Aurelien Sauvageot, Les procedes expressifs du franșais contemporain, RFRG, III
(1959), nr. 1-2, p. 242-245.
y Maneca, G., L. J. Cisneros, Formas de relievc en espanol moderna, RFRG, III (1959),
nr. 1—2, p. 248 — 250.
Niculescu, AL., Lingua nostra, RFRG, III (1959), nr. 1-2, p. 268-269.
Sădeanu, FL., Românce Philology, RFRG, III (1958), nr. 1-2, p. 273-274.
SLAVISTICĂ
Arvinte, V., OduH us cjiyuaee cjiae^Ho-pyMbmcKoeo dey^sbisusi e cesi3u c pyMUHCKUMU
3JieMemaMU e eoeope jiunoeaH depeeuu JțyMacKu, RL, IV (1959), nr. 1, p. 71—95.
Bolocan, Gheorghe, Observații asupra grupurilor consonantice în graiul bulgar din comuna
Brănești, FD, II (1960), p. 105-121.
Klepikova,, G. P. (Moscova), Funcțiile prefixelor verbale de origine slavă în dialectul istroromin,
FD, II (1960), p. 169-207.
Mihăilă, G., în legătură cu alcătuirea unui dicționar al slavonei din țările romîne, SCL, X
(1959), nr. 3, p. 473-485.
Pătrut, I.. Contribuții slave si maghiare la formarea subdialectelor dacoromîne, CL, III (1958),
p. 63 — 72.
Petrovici, Emil, Dezvoltarea studiilor de slavistică în țara noastră, în ultimii 15 ani, SCL,
X (1959), nr. 3, p. 333-341.
Vascenco, Victor, Elementele slave răsăritene în limba romînă (Periodizarea împrumuturilor
lexicale), SCL, X (1959), nr. 3, p. 395-408.
VRACIU, A., Activitatea lingvistică a lui J. M. Endzelin, SCȘt. (Iași), IX (1958), f. 1 — 2,
p. 164-173.
VRACIU. A., Problema vechilor relații lingvistice balto-slave în discuția celui de al IV-lea Congres
internațional al slaviștilor, SCȘt. (Iași), IX (1958), f. 1—2, p. 151 — 164.
Zdrenghea, Maria, Slavona „Legendei duminicii” din Codicele de la leud, CL, III (1958),
p. 109-116.
Recenzii
Bledy, G., Kniezsa Istvăn, A magyar nyelv szlâv jdvevenyszavai, I, kotet 1, es 2, resz — Buda-
pest..., 1955, 1043 p., CL, III (1958), p. 284-286.
BIBLIOGRAFIE
103
GERMANISTICĂ
Preda, Ioan Aurel, Despre rolul pronumelui englez it în construcțiile idiomatice verb 4-
complement direct formal, RFRG, III (1959), nr. 1—2, p. 153 — 162.
Recenzii
Dutu, AL., Zeitschrift fur Anglistik und Amerikanistik, RFRG, III (1959), nr. 1—2, p. 277 —278.
Isbășescu, M., Helmut Protze, Das Westlausilzische und des Ostmeissnische, RFRG, III (1959),
nr. 1-2, p. 254-257.
IsbXșescu. M„ Etudes germaniques, RFRG, III (1959), nr. 1-2, p. 270-271.
ISBĂȘESCU. M„ Sprachpflege, RFRG, III (1959), nr. 1-2, p. 271-273.
Șuteu, Flora,, Eduard Koelwel, Wegweiser zu einem guten deutschen Stil, Leipzig, 1954, LR,
VIII (1959), nr. 5, p. 110-114.
LINGVISTICĂ GREACĂ ȘI LATINĂ
Barbu, N. I., Sincretismul cazurilor in limbile latină și greacă, SC, I (1959), p. 181 — 189.
FlSCHER, L, Sensul titlului De rerum natura, SC, I (1959), p. 191 — 195.
Frenkian, Aram M., Inscripțiile proto-grecești în scrierea lineară B și descifrarea lor, SC, I,
(1959), p. 207-215.
ILIESCU, maria, Lat. disculcius, RL, IV (1959), nr. 1, p. 105-107.
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
Vocabular
BÎRLEANU, N., Glosar regional, reg. Iași (Com. Tătăruși, raionul Pașcani), LR, VIII (1959),
nr. 6, p. 53.
BLEDY, G., Orz „urcior la ochi", CL, III (1959), p. 258-259.
BORZA, AL., Numiri romînești de plante în vocabulare și dicționare din secolele al XVII-lea —
XVIII-lea, CL, III (1958), p. 199-217.
BRODEALĂ, L., Glosar regional, regiunea Pitești (raionul Horezu), LR, VIII (1959), nr. 5,
p. 74-75.
BULGĂR, GH., Dicționarul de sinonime, CL, III (1958), p. 274 — 276.
Bulgăr, Gh., Contribuții lexicologice, LR, VIII (1959), nr. 6, p. 37 — 43.
Cazagu, Marin GH., Glosar regional, regiunea București (orașul Zimnicea), LR, VIII (1959),
nr. 6, p. 55.
Coteanu, I., Lexicografia și lexicologia romînească după 23 August 1944, LR, VIII (1959),
nr. 4, p. 46 — 57.
Cuciureanu, Șt., Un exemplar al Lexiconului de la Buda adnotat de I. C. Magni, SCȘt. (Iași),
IX (1958), f. 1-2, p. 178-181.
Cuciureanu, Șr., Terminologie pescărească, SCȘt. (Iași), IX (1958), f. 1—2, p. 143 — 151.
Deboveanu-Mălăescu, Elena, Glosar regional, regiunea Timișoara (comuna Măru, raionul
Caransebeș), LR, VIII (1959), nr. 6, p. 51 — 52.
Ghergariu, L., Abuâ, bua, bui, hâdă, agheu, CL, III (1958), p. 259 — 262.
104
BIBLIOGRAFIE
Giuglea, G., Elemente pentru a cunoaște istoria formării limbii și poporului romîn. Problema
alimentării vitelor și a omului la dacoromîni, GL, III (1958), p. 53 — 59.
GRADEA, Pia, [recenzie la] Gâldi Lâszlo, A magyar szolărirodalom a felvilâgosodâs kordban es a.
reformkorban, Budapest, 1957, XV + 586 p., CL, III (1958), p. 286-288.
GRAUR, AL., Cu privire la sufixele -abil și -ibil, LR, VIII (1959), nr. 6, p. 59 — 60.
Iordan, Iorgu și Goteanu, I., Dicționarul limbii romîne (Dicționar general), LR,. IX (1960),.
nr. 1, p. 11-20.
Maneca, Constant, Terminologia științifică și tehnică în presa noastră, PN, IV (1959), nr. 10,.
p. 20-21.
Marin, GEOrgeta, Glosar regional, regiunea Hunedoara (comuna Aurel Vlaicu, raionul Orăștie),.
LR, VIII (1959), nr. 6, p. 50-51.
Marmeliuc, D., Cuvinte de origine greacă tn limba romînă, LR, VIII (1959), nr. 6, p. 29 — 36.
Moise, Ion, Glosar regional, regiunea Pitești (raionul Argeș), LR, VIII (1959), nr. 5, p. 75 — 76.
NIJLOVEANU, Ion și Popescu-Optași, N., Glosar regional, regiunea Pitești (raioanele Slatina,
Potcoava, Vedea, Drăgășani și Drăgănești), LR, VIII (1959), nr. 6, p. 54 — 55.
Pamfil, Viorica, Elemente regionale in lexicul „Paliei de la Orăștie” CL, III (1958), p. 227—246.
Poghirc, C., Considerații asupra lexicului limbii macedonene vechi, SCL, X (1959), nr. 3^
p.. 383-394.
Robea, Mihai, Glosar regional, regiunea Pitești (comuna Mioveni), LR, VIII (1959), nr. 5^
p. 76-77.
Rudeanu, V., Omonimele și practica lexicografică în discuția lingviștilor sovietici, LR, VIII (1959)^
nr. 5, p. 61 — 71.
SECHE, MIRCEA, Schiță de istorie a lexicografici romîne, LR, VIII (1959), nr. 6, p. 3 — 19.
SECHE, Mircea, Schiță de istorie a lexicografici romîne. II. (De la 1826 pînă la 1870 r
A. Dicționarele bilingve), LR, IX (1960), nr. 1, p. 67 — 78.
Stan, AURELIA, Porecle și supranume intercomunale din Valea Bistriței (Moldova), GL, III (1958),.
p. 249-253.
STAN, I., în doi peri, în(tr~un) păr, CL, III (1958), p. 262-264.
Stănescu, Petre, Glosar regional, regiunea Timișoara (comuna Bărăteaz, raionul Timișoara),,
regiunea Cluj (comuna Gîlgău, raionul Dej), regiunea Suceava (comuna Pîrteștii
de Jos, raionul Gura Humorului), regiunea Graiova (raioanele Caracal și Turna
Severin), LR, VIII (1959), nr. 5, p. 72-74.
Teaha, Teofil, Glosar regional, regiunea Oradea (raionul Lunca Vașcăului), LR, VIII (1959),.
nr. 6, p. 44 — 50.
Teodorescu, Vasile, Despre terminologia sportivă tn Dicționarul limbii romîne moderne, LR,
VIII (1959), nr. 5, p. 114-116.
TUDOSE-Drochia, Anatol, Glosar regional, regiunea Constanța (raionul Fetești), LR, VIII (1959)^
nr. 6, p. 53 — 54.
VRACIU, Ariton, Limba și dicționarul, IL, XI (1960), nr. 3, p. 115 — 116.
Wittoch, Zd., încă o dată despre nisetru, GL, III (1958), p. 153 — 158.
Gramatică
Avram, Mioara, Dezvoltarea studiilor de gramatică descriptivă tn țara noastră de la 23 August
1944, LR, VIII (1959), nr. 4, p. 26-28.
Morfologie
Avram, Andrei, Despre cauzele dispariției lui l final — articol hotărît, SCL, X (1959), nr. 3r
p. 457-464.
BIBLIOGRAFIE
105
Avram, Mioara, Procedes morphologiques de differenciaiionjexicale en roumain, RL, IV (1959),
nr. 1, p. 39 — 59.
Caragiu-Marioteanu, Matilda, Observații în legătură cu sistemul pronumelui demonstrativ în
aromînă, SGL, X (1959), nr. 3, p. 409-417.
Dimitrescu, FLORICA, Deixis și persoană, SGL, X (1959), nr. 3, p. 487—491.
Pătrut, I., Probleme de morfologie și ortografie, II. în legătură cu % și i în limba romînă, GL,
III (1958), p. 255-258.
Sintaxă
Carabulea, Elena, Atributivele circumstanțiale, SGL, X (1959), nr. 3, p. 343—356.
Coteanu, I., în legătură cu „subordonatele explicative”, LR, IX (1960), nr. 1, p. 27 — 33.
Drașoveanu, D. D., Despre natura raportului dintre subiect și predicat, CL, III (1958),
p. 175-182.
Rizescu, I., Complementul circumstanțial de măsură și propoziția subordonată corespunzătoare,
SGL, X (1959), nr. 3, p. 357-382.
Rizescu L, Note asupra subordonatelor explicative (cu privire specială la subordonatele para-
tactice), LR, IX (1960), nr. 1, p. 21-26.
RIbalka, V. N., Substantive cu funcțiune de circumstanțial de mod, LR, VIII (1959), nr. 6,
p. 21-28.
Tohăneanu, G. I., Propoziția nominală în stilul beletristic contemporan, SB, X (1959), nr. 10,
p. 69-74.
¥ * * Proiect pentru ediția a Il-a a Gramaticii limbii romîne, LR, VIII (1959), nr. 4,
p. 39-45.
Recenzii
Csăk, L., Dicționar romîn-maghiar (Român-magyar szotâr), Editura științifică, 1957, 1275 p.
CL, III (1958), p. 303-304.
¥ * * Dicționarul limbii romîne moderne, SB, X (1959), nr. 4, p. 87 — 88.
Homorodean, M., Revue internaționale d’onomastique, 9 annee, 1957, n° 1—4, Paris, GL, III
(1958), p. 296-299.
Macarie, L.., Revue internaționale d’onomastique, RFRG, III (1959), nr. 1 — 2, p. 267 — 268.
Maneca, G., Dicționarul limbii romîne moderne, RFRG, III (1959), nr. 1 — 2, p. 263 — 264.
Pătrut, Malvlna, Contributions onomastiques, publiees ă Voccasion du Vl-e Congres internațional
des Sciences onomastiques ă Munich du 24 au 28 aout 1958, Bucarest... 1958,
184^p., CL, III (1958), p. 280-283.
Popescu, MAGDalena, Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba romînă, voi. I,
LR, VIII (1959), nr. 6, p. 90-93.
Trandafir, Gh., Dicționarul limbii romîne moderne, LR, VIII (1959), nr. 6, p. 77 — 90.
URSU, Despina, Dicționarul limbii romîne moderne, SCȘt. (Iași), IX (1958), f. 1 — 2, p. 205 — 207.
Zdrenghea, M., Florica Dimitrescu, Locuțiunile verbale în limba romînă, București, 1958, 233 p.,
GL, III (1958), p. 289-292.
FILOLOGIE
Bulgăr, Gh., înflorirea științelor filologice, L, II (1959), nr. 15 (26), p. 15.
GIOCULESCU, ȘERBAN, O nouă ediție populară Eminescu, GL, VII (1960), nr. 3 (305), p. 3.
CRETU, L, Rectificări la edițiile poeziilor lui Eminescu, LR, VIII (1959), nr. 5, p, 91 — 95;
nr. 6, p. 57-69; LR, IX (1960), nr. 1, p. 85-97.
106
BIBLIOGRAFIE
Fugaru, F., Influența versificației populare asupra poeziei lui loan Budai-Deleanu, LR, VIII
(1959), nr. 5, p. 96-101.
KELEMEN, B., Precizări și completări la Bibliografia romînească veche, CL, III (1958), p. 75 — 86.
Recenzii
Bulgăr, Gh., Emil Boldan, Școala ardeleană, antologie, prefață și note, LR, VIII (1959), nr. 5,
p. 116-119.
Bulgăr, Gh., Gr. Alexandrescu, Opere, I, Poezii, ediție critică, E.S.P.L.A., 1957, SCILF, III
(1958), nr. 3-4, p. 504-506.
Rizescu, I. și Solomon, V., Bonpocbi meKcniojioeuu. C«opHKK CTaTeîî, Hsdamejibcmeo
AKaaeMHH HayK GCGP, MocKBa, 1957, LR, VIII (1959), nr. 5, p. 105 — 110.
SĂDEANU, FL., El poema de Alfonso XI, RFRG, III (1959), nr. 1-2, p. 245-248.
ISTORIA LIMBII ROMÎNE
BREBAN, V., Note despre influența maghiară asupra limbii romîne, CL, III (1958), p. 219 — 224.
Dunăre, N., Prima monografie romînească despre limba traco-dacilor, SB, X (1959), nr. 12,
p. 64-67.
Petrovici, Problema limitei sud-vestice a teritoriului de formare a limbii romînești, LR, IX
(1960), nr. 1, p. 79-83.
Russu, I. L, Studii illirice, Partea a IlI-a : Poziția lingvistică a illirilor, CL, III (1958),
p. 89-104.
Recenzii
Istrate, G., Acad. Al. Rosetti, Limba romînă în secolele al XlII-lea — al XVI-lea, SCȘt.
(Iași), IX (1958), f. 1-2, p. 189-192.
Jacquier, Henri, Ion I. Russu, Limba traco-dacilor, București, Editura Academiei R.P.R.,
1959, St., XI (1959), nr. 2, p. 62.
Stati, Sorin, I. I. Russu, Limba traco-dacilor, București, Editura Academiei R.P.R., 1959,
LR, VIII (1959), nr. 5, p. 119-123.
LIMBĂ LITERARĂ
Bulgăr, gh., Scriitorii și dezvoltarea limbii romîne literare moderne, LR, IX (1960), nr. 1,
p. 42 — 56.
Cazacu, B., Considerations sur l’histoire du roumain litteraire (Problemes et methodes), RL, IV
(1959), nr. 1, p. 17-39.
Leonte, L,, Limba scrierilor romînești ale lui Alecu Russo, SCȘt. (Iași), IX (1958), f. 1—2,p. 1 — 73.
Macrea, D., Pe marginea discuțiilor despre limba literară, C, III -(1958), p. 17 — 31.
Niculescu, Al., Interiorizarea narației în stilul lui Camil Petrescu, CL, III (1958), p. 35 — 48.
Perpessicius, Tudor Vianu și problemele stilisticii literare, L, III (1960), nr. 4 (59), p. 5.
Pop, SÎnziana, Studii de stilistică și limbă literară, L, II (1959), nr. 7 (18), p. 2.
Tohăneanu, G. I., Probleme de limbă și stil în proza lui Zaharia Stancu, SB, X (1959), nr. 11,
p. 78 —83 ; nr. 12, p. 68-72.
BIBLIOGRAFIE	107
VIANU, TUDOR, Cercetarea limbii literare și a stilului in perioada 1944=—1959, LR, VIII (1959),
nr. 4, p. 15 — 25.
¥	4 Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, Editura Academiei R.P.R., Bucu-
rești, 1960, 326 p.
Recenzii
Andriescu, AL., De la Varlaam la Sadoveanu, E.S.P.L.A., 1958, SCȘt. (Iași), IX (1958), f. 1 — 2,
p. 201-205.
LĂZĂRESCU, I., Tudor Vianu, Problemele metaforei și alte studii de stilistică, SCȘt. (Iași), IX
(1958), f. 1-2, p. 192-193.
URSE, Despina, Contribuții la istoria limbii romine literare in secolul al XlX-lea, voi. II, SCȘt.
(Iași), IX (1958), f. 1-2, p. 207-218.
CULTIVAREA LIMBII
BRĂESCU, Ion, Traducerile din limba franceză in trecut și astăzi, LR, VIII (1959), nr. 5, p. 27 — 35.
Bulgăr, Gh., Stilul criticii actuale, L, II (1959), nr. 21 (32), p. 11.
Bulgăr Gh., Claritate și precizie, PN, IV (1959), nr. 3 — 4, p. 23 — 25.
Bulgăr Gh., Bogăție și varietate stilistică, PN, IV (1959), nr. 5, p. 33 — 35.
BUZESCU, OCTAVIAN, Cum vorbesc elevii, GÎ, XI (1959), nr. 537, p. 3.
BYCK, J., Limba ziarelor noastre, PN, IV (1959), nr. 11, p. 22—23.
CIOCULESCU, ȘERBAN, Limbă și actualitate, GL, VI (1959), nr. 14 (264), p. 1 ; nr. 17 (267), p. 6 ;
nr. 26 (276), p. 3; nr. 31 (281), p. 3 ; nr. 40 (290), p. 6 ; nr. 48 (298), p. 3.
CIOMPEC, Georgeta, Abateri de la normele limbii literare în revista ,,Scrisul bănățean”, PN, IV
(1959), nr. 1, p. 29-31.
Dănăilă, I., Termeni proprii și improprii, LR, VIII (1959), nr. 5, p. 52 — 57.
G. M., Agramatism, C, 1960, nr. 2 (691), p. 2.
GRAUR, al., Preocupări de limbă în presă, PN, IV (1959), nr. 8, p. 30.
IORDAN, IORGU, După trei ani.,., LR, VIII (1959), nr. 5, p. 3-10.
Lambrino, Aurel, Limbă și tipic lingvistic, GL, VII (1960), nr. 3 (305), p. 6.
Maneca, Constant, Cuvîntul tehnic în stilul presei noastre, LR, VIII (1959), nr. 5, p. 11 —13-
MlHĂESCU, N., Comentariu pe marginea unui comentariu (Cum vorbim, cum scriem), C, 1959,
nr. 26 (664), p. 3; Pleonasmul, IB, VI (1959), nr. 1912, p. 2; Aselenizare,
IB, VI (1959), nr. 1919, p. 2; De la intenție la exprimare, IB, IV (1959), nr. 1925,
p. 2 ; însumi, însuți și celelalte pronume de întărire, IB, VI (1959), nr. 1937, p. 2 ;
Forme greșite ale unor verbe, IB, VI (1959), nr. 1949, p. 2 ; De acum și deja, IB, VI
(1959), nr. 1955, p. 2; întrebuințarea unor prepoziții, IB, VI (1959), nr. 1961,
p. 2; înțelesul exact al cuvintelor, IB, VI (1959), nr. 1967, p. 2; Greșeli de
acord gramatical, IB, VI (1959), nr. 1973, p. 2 ; Semne ortografice, IB, VI (1959),
nr. 1979, p. 2; Forme duble de plural, IB, VI (1959), nr. 1985, p. 2; Cuvinte
scrise cu inițiale majuscule, IB, VI (1959), nr. 1991, p. 2; Alternativa, IB, VII
(1960), nr. 2074, p. 2 ; Expresii curente, IB, VII (1960), nr. 2068, p. 2 ; Reguli
ortografice, IB, VII (1960), nr. 2056, p. 2; Cuvinte și expresii necorecte, IB, VII
(1960), nr. 2050, p. 2 ; Verbe cu prefix, IB, VII (1960), nr. 2044, p. 2 ; Cel, acel,
acela, IB, VII (1960), nr. 2038, p. 2; Care și ce, IB, VII (1960), nr. 2033, p. 2;
Expresii-șablon, IB, VII (1960), nr. 2026, p. 2; Cîteva răspunsuri, IB, VII (1960),
nr. 2012, p. 2; Cuvinte asemănătoare, cu înțeles deosebit, IB, VII (1960),
108
BIBLIOGRAFIE
nr. 2008, p. 2; Prescurtările de cuvinte, IB, VII (1960), nr. 2003, p. 2;
Locul cuvintelor în frază, IB, VII (1960), nr. 1996, p. 2.
OCHESEANU, Rodica, Observații asupra folosirii greșite a prepozițiilor in limba unor publi-
cații, LR, VII (1959), nr. 5, p. 40-51.
PAVELESCU, Șt., Ortografia textelor afișate, SB, X (1959), nr. 4, p. 94.
Philippide, AL., Stilul criticii, G, 1959, nr. 51 (698), p. 3.
Philippide, Al., Scriitorul și unealta lui, L, 1960, nr. 7 (42), p. 1.
Popescu, Ion, Pronume sau prenume, L, III (1960), nr. 5 (40), p. 2.
Popescu, G., Exprimarea corectă în clasele I—IV, Gî, XII (1960), nr. 554, p. 4.
Seche, Luiza,	Cuvinte și sensuri noi în presa actuală,	LR, IX (1960),	nr.	1,	p. 57 — 65.
Seche, Luiza,	Aspecte ale limbii firmelor și anunțurilor,	LR, VIII (1959),	nr. 5, p.	14 — 26.
Suchianu, D.	I., Cum vorbim, cum scriem, 9 greșeli într-o frază, G, 1959,	nr.	25	(663), p.	3.
Suchianu, D.	L, Cum vorbim, cum scriem, G, 1959, nr.	15 (653), p. 3.
Teodorescu, Vasile, Limba cronicarilor... sportivi, L, II (1959), nr. 22 (31), p. 12.
Vasiliu, Laura, Cîteva observații asupra folosirii infinitivului în limba romînă actuală,
LR, VII (1959), nr. 5, p. 36^-39.
Vărzaru, G., Stilul manualelor de știință “1959. nr. 48 (686), p. X
Vărzaru, G., Cum scriu absolvenții școlilor medii (Răsfoind lucrări de la examenul de maturitate),
G, 1959, nr. 39 (677), p. 2.
♦	* 4	Cultivarea limbii în discuție publică, Răspunsul acad. Tudor Vianu ; răspunsul
artistului poporului Ion Finteșteanu; răspunsul artistului emerit Ștefan Ciobotă-
rașu, LR, IX (1960), nr. 1, p. 35-41.
♦	* * Pentru o exprimare corectă, GÎ, XI (1959), nr. 535, p. 4.
DIALECTOLOGIE
Avram, Andrei, Cercetări lingvistice la o familie de țigani, FD, II (1960), p. 93 — 103.
Bogdan, George, Studii despre carașoveni, SB, XI (1960), nr. 2, p. 79 — 80.
Iacob, ȘT., Note despre graiul din Țara Bîrsei, LR, VIII (1959), nr. 5, p. 79-89.
ISTRATE, GAVRIL, Noul atlas lingvistic romîn, FD, II (1960), p. 141-168.
Rusu, Valeriu, Termeni pentru denumirea tifosului (pe baza ALR), FD, II (1960), p. 209 — 219.
R e c e n z i i
Zacordonet, A., I. Pătruț, Fonetica graiului huțul din Valea Sucevei, SGȘt. (Iași), IX
(1958), f. 1-2, p. 195-201.
METODICA PREDĂRII LIMBILOR
Beldescu, G., Teoretizare și exerciții aplicative, C, 1959, nr. 48 (686), p. 4.-
Dumitru, Ion, Analiza gramaticală și stilistică, L, III (1960), nr. 4 (39), p. 8.
Dumitru, Ion, Analiza literară și analiza gramaticală, L, III (1960), nr. 3 (38), p. 8.
Mihăilă, Gh., O prețioasă contribuție la predarea limbii romîne in institutele de învățămînt
superior sovietice, VR, XII (1959), nr. 4, p. 202.
Novicov, MlHAl, Studiul limbii ruse în învățămîntul superior, G, 1960, nr. 6 (695), p. 2.
Popescu, Ion, Predarea limbii romîne la clasele VIII — X, L, III (1960), nr. 3 (38), p. 8.
BIBLIOGRAFIE
109
Rudenco, Teodor, Cu privire la predarea limbii și literaturii ruse in învățămîntul superior,
Gî, XI (1959), nr. 529, p. 6.
Sorescu, Octavian, Esențialul în predarea limbii romîne. GÎ, XII (1960), nr. 507, p. 5.
VĂrzaru, G., Note de la o lecție de gramatică, Gî, XII (1960), nr. 547, p. 4.
VĂRZARU, G., Preocupări de ortografie și punctuație la lecțiile de gramatică, GÎ, XI (1959),
nr. 539, p, 4.
DIVERSE
BREBAN, V. și CRISTUREANU, AL., Activitatea Institutului de lingvistică din Cluj în anii
1957 și 1958, GL, III (1958), p. 265-270.
Dumitrașcu, P. și GOGA, M., Sesiunea științifică a cadrelor didactice de la universitățile
„Victor Babeș” și „Bolyai”, din anul școlar 1957—1958, GL, III (1958), p. 270 — 273.
Ghitu, Galina, Din activitatea secției de fonetică și dialectologie în anul 1959, FD, II (1960),
p. 239-240.
Nicolescu, A., L’activite linguistique deployee au cours de l’annee 1958 dans la Republique
Populaire Roumaine, RL, IV (1959), nr. 1, p. 107—115.
* * ¥ Consfătuirea cu cititorii și tematica revistei noastre, LR, IX (1960), nr. 1, p. 99 — 104.
Recenzii
G. R., Limba romînă, 3, 4/1959, VR, XII (1959), nr. 10, p. 215.
Dumitrașcu, p., Bonpocbi fl3biK03HaHun, VI, 1957, 1 — 6, CL, III (1958), p. 277—280.
Dutu, Angela, Gasopis po moderni filologii, RFRG, III (1959), nr. 1 — 2, p. 275—277.
1LIESCU, MARIA, Omagiu lui Iorgu Iordan, RFRG, III (1959), nr. 1 — 2, p. 264—267.
Marinovici Rita, Nyelv -es irodalomtudomănyi kozlemenyek, I. ^vfolyam (1957), 1 — 4 szăm, CL,
III (1958), p. 294-295.
Panaitescu, Val., Omagiu lui Iorgu Iordan, IL, 1959, nr. 3, p. 117 — 119.
Sfîrlea, Lidia, Acta linguisiica Academiae Scientiarum Hungaricae. Budapest..., tomus
VII, fasciculus 1-2 (1957), 3-4 (1958), CL, III (1958), p. 299-302.
ABREVIERI
C	= Contemporanul, săptămînal politic-social-cultural [București], 1946.
CL	= Cercetări de lingvistică, Academia Republicii Populare Romîne, Filiala
Cluj, Institutul de lingvistică, Cluj, 1956.
FD	= Fonetică și dialectologie, voi. II, Editura Academiei R.P.R., 1960.
Gî	= Gazeta învățămîntului, organ al Ministerului Învățămîntului și Culturii și al
Sindicatului Muncitorilor din Învățămînt și Cultură.
GL	=	Gazeta literară, organ săptămînal al Uniunii scriitorilor din R.P.R., 1954.
IB	=	Informația Bucureștiului, Ziar al Comitetului Orășenesc București al
P.M.R., și al Sfatului Popular al Orașului București.
IL	=	lașul Literar, revistă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., Filiala Iași, 1954.
L	=	Luceafărul, revistă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., București, 1958.
LR	=	Limba romînă, Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de
lingvistică, București, 1952.
110	BIBLIOGRAFIE
PF	= Probleme de filozofie, traducerea revistei sovietice Bonpocti Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de studii romîno-sovietice.
PLG	= Probleme de lingvistică generală, Voi. I, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1959.
PN	= Presa noastră, revistă lunară a Uniunii ziariștilor din R.P.R. [Bucu- rești], 1958.
RFRG	= Revista de filologie romanică și germanică, București, Editura Academiei R.P.R., 1957.
Recherches	= Recherches sur les diphtongues roumaines, publiees par A. Rosetti, Bucarest- Copenhague, 1959.
RL SB	= Revue de linguistique, Bucarest, 1956. = Scrisul bănățean, revistă a Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., Timișoara, 1949.
SG SCILF	= Studii clasice, revistă a Societății de Studii clasice din R.P.R., 1959. = Studii și cercetări de istorie literară și folclor, București, Editura Academiei R.P.R., Institutul de istorie literară și folclor [București], 1952.
SCL	= Studii și cercetări lingvistice, Academia Republicii Populare Romîne, Insti- tutul de lingvistică, București, 1950.
SCȘt. (Iași)	= Studii și cercetări științifice, Academia Republicii Populare Romîne, Filiala Iași, 1950.
St. T VR	= Steaua, revistă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., Filiala Cluj, 1954. = Tribuna, săptămînal de cultură, Cluj, 1957. = Viața romînească, revistă a Uniunii scriitorilor din R.P.R., București, 1948.


	LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R.
1.	♦ * *	Fonetică și dialectologie, voi. II, 270 p., 9,45 lei
2.	4	♦	Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, 328 p., cartonat, 6,35 lei
3.	II. MIHĂESGU,	Limba latină in provinciile dunărene ale imperiului roman, 232 p„ 11,30 lei
4.	HERODIAN,	Istoria Imperiului roman după moartea lui Marc Aureliu, 172 p., 6,90 lei
5.	Forschuugcn zur Volks- und Landcskundc, 2/1959, 196 p., 8 lei
6. 7.	Revista de filologic romanică și germanică, 1—2/1959, 326 p., 12 lei ♦ *	50 de ani de la apariția operei lui V. I. Lenin „Materialism și empiriocriticism”, 224 p., 12 lei
8. AL. TĂNASE,	Libertate și necesitate, 324 p., 12,20 lei
9. SILVIU DRAGOMIR, Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice, 228 p., 8,75 lei
Din
LIMBA ROMÎNĂ
au apărut:
anul I, anul II, anul III, anul IV,	1952, nr. 1 1953, 6 numere 1954, 6 numere 1955, 6 numere
anul V,	1956, 6 numere
anul VI,	1957, 6 numere
anul VII,	1958, 6 numere
anul VIII,	1959, 6 numere
anul IX,	1960, primele 3 numere.
Numerele care vă lipsesc din colecție se pot comanda, direct
sau prin poțtă, prin
LIBRĂRIA ACADEMIEI R.P.R.
București, Calea Victoriei nr. 27
Numerele curente se găsesc de vînzare la orice librărie din țară.
Abonamentele se fac la oficiile poștale, prin factorii poștali și
difuzorii voluntari din întreprinderi și instituții.
Pentru străinătate, cererile de numere izolate sau de abona-
mente se fac prin întreprinderea de stat pentru comerț exterior
„Cartimex” I.S.C.E., str. Aristide Briand nr. 14, sau Căsuța
poștală 134—135, București.
I P. 2. c. 2142.
Lei 3.-
fr
fr 1
fr fr OXfrfr ♦ fr fr fr fr O-fr-fr fr #•>>
*	#ă*	11% ih * ^cfrp^jt>i
fr fr frfr 1îktTfrfT«L*C%
fr-i



COMITETUL DE REDACȚIE
Acad. IORGU IORDAN, redactor responsabil;
ION COTEANU, redactor responsabil adjunct ; acad.
MIHAIL SADOVEANU; EUSEBIU CAMILAR, membru
corespondent al Academiei R.P.R.; prof. G. ISTRATE;
prof. D. MACREA; GH. BOLOCAN; VL. DRIMBA;
VALERIA GUȚU-ROMALO ; MIRCEA MITRAN {secretar);
C.	OTOBÎCU; FLORA ȘUTEU.
APARE DE 6 ORI PE AN
Redacția revistei LIMBA ROMlNA
București, Raionul I. V. Stalin, Calea Victoriei nr. 194
INSTITUTUL DE Lingvisticâ, ACADEMIA R.P.R., Telefon 15.07.91
LIMBA R0M1NA
SUMAR
LINGVISTICĂ GENERALĂ	—
FULVIA CIOBANU și MAGDALENA POPESCU-MARIN, în legătură cu fo-
losirea termenului de „particulă” în Gramatica limbii romîne ....	3
■GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
ANA CANARACHE, Verbe defective în limba romînă ................................... 10
VADIMIR DRIMBA, Contribuții lexicologice.......................................... 21
MARIUS SALA, Cu privire la terminologia marinărească.............................. 27
* * * Glosar regional (•&&<'!	............................ 34 .
Note
M. ZDRENGHEA, Un, o - articol, numeral, pronume............ 37
Z. ȘTEFĂNESCU-GOANGĂ, Etimologii........................... 40
D.	MARMELIUC, Etimologii ............................. 43
FILOLOGIE
I.	GREȚU, Rectificări la edițiile poeziilor lui Eminescu V...........  47
LIMBA. LITERARĂ
EMIL PETROVICI, Baza dialectală a limbii noastre naționale.................. 60
I.	DĂNĂILĂ, Note de cultivare a limbii. 1. Cîteva clișee lingvistice. 2. De-
l	busolare, debusolat............................................... 79
C.	SANDULESCU, Observații asupra limbajului medical ................. 85
^ISTORIA LIMBII
p V. BREB AN, Probleme de semantică. Sensuri vechi și regionale ale verbului
a (se) păzi ............................................................... 89
I.	RIZESCU, Din vechea noastră terminologie juridică (a pedepsi — a certa) . .	93
^CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
i D. MACREA, Lingviști și filologi romîni (lorgu Iordan).................... 96

LINGVISTICA GENERALA
ÎN LEGĂTURĂ CU FOLOSIREA TERMENULUI
DE „PARTICULĂ”, ÎN GRAMATICA LIMBII ROMÎNE 1
DE
FULVIA GIOBANU și MAGDALENA POPESGU-MARIN
1.	Termenul de particulă este folosit în unele gramatici ale diverselor
limbi în accepțiuni deosebite. El apare de asemenea la autori de gramatici
ai uneia și aceleiași limbi.
Deși ei privesc în mod diferit conținutul gramatical al elementelor
denumite prin termenul „particulă”, cei mai mulți includ în particule
părțile de vorbire neflexibile numai pentru că acestea au, în general, un
corp fonetic redus. (Acest lucru justifică oarecum folosirea diminutivului
particulă „parte mică, părticică”.)
O definiție mai largă a particulei, deși nu cuprinde toate sensurile
cu care o folosesc diverși autori, este dată de Marouzeau în Lexique de la
terminologie linguistique2 : „Cuvînt cu volum mic, de tipul cuvintelor
accesorii, care servește fie să modifice sensul cuvintelor principale (ci, în
celui-ci), fie să exprime raporturile care se stabilesc între ele : et, ne, de
(particule de legătură, conjuncție, prepoziție etc.)”. Definiția dată de
Marouzeau este incompletă, pentru că nu are în vedere faptul că unii
autori includ în termenul de particulă prefixele și sufixele 3 sau unele ele-
mente care se aglutinează la cuvînt (dar care nu sînt sufixe sau prefixe),
cum este -a adverbial romînesc4.
Mai cuprinzătoare apare definirea particulelor în Dicionârio de fălos
gramaticais a profesorului Joaquim Mattoso Cămara (1956, p. 159) care
arată că în diferite gramatici prin particulă se înțelege cuvîntul cu volum
mic fonetic și funcție auxiliară ca articolul, pronumele, adverbele, prepo-
1 Prezentul articol a fost întocmit pe baza referatelor prezentate de autoare în ședin-
țele colectivului de gramatică al Institutului de lingvistică din București, în vederea îmbună-
tățirii ediției a Il-a a Gramaticii Academiei R. P. R.
2 Paris, 1933, p. 138.
3 Vezi Grammaire Larousse du XX-e sitele, Paris [1936], p. 26 —27 și F. Brunot, Precis
de grammaire historique de la langue frangaise, ed. IV, Paris 1899, p. 169.
4 Gramatica Academiei R.P.R., voi. I, p. 329.
X
LINGVISTICA GENERALA
zițiile și conjuncțiile de asemenea o serie de elemente din structura cuvîn-
tului. în lucrarea respectivă sînt numite particule cuvintele sim și nao care
conțin răspunsul la o interogativă totală. La p. 36 sînt numite particule
cu pasivul (Apassivadora) pronumele se care constituie cu verbul un fel
de diateză pasivă. Autorul arată că unele gramatici extind termenul și la
pronumele atone oblice ca me : chamo-me Pedro.
2.	Din cele expuse pînă acum se observă că? în general, sînt numite
particule unele părți de vorbire neflexibile sau unele afixe, fără să existe
altă explicație pentru folosirea termenului decît faptul că aceste elemente
(cuvintele neflexibile în general și afixele) au corp fonetic redus.
Există însă lucrări mai recente, care consideră particula o parte de
vorbire neflexibilă, deosebită de prepoziție, conjuncție și adverb. Acest
punct de vedere a apărut mai întîi în gramaticile limbii ruse 2 și a fost
adoptat și în gramaticile mai recente ale altor limbi slave, ca bulgara 3,
p olona 4.
Particula ca parte de vorbire sau particula în sens restrîns, cum îi
spun unii lingviști sovietici5, este, după definiția Gramaticii limbii ruse a
Academiei de Științe a U.R.S.S., cuvîntul ajutător „care servește în vorbire
la exprimarea diferitelor nuanțe de sens ale unor cuvinte separate sau ale
unei întregi propoziții” 6. Particulele nu au la bază noțiuni,asemănîndu-se
din acest punct de vedere cu prepozițiile și conjuncțiile. Valoarea lor este
strîns legată de cea a cuvîntului sau a propoziției pe lîngă care stau și al
căror sens de obicei îl completează, aducîndu-i o nuanță semantică suplii
mentară. în aceasta constă funcția lor de cuvinte ajutătoare. Astfel uneor-
particulele afirmă sau neagă un cuvînt sau o propoziție (particulele afirma-
tive și negative : rus. da, He — Mena hz ucdajiu — ; bulg. ne), alteori
ajută la exprimarea unei întrebări (particulele interogative : rus : jiu —
Bepuo ./iu omo^. bulg. jiu, pol. -czy), o dorință, un îndemn (particulele
modale și cele modal-voliționale : rus. -ku, ga — Ckuoku-ku dada! — ;
bulg. ge), o restrîngere, o limitare a sensului cuvîntului pe lîngă care stau
(particulele restrictive și limitative : rus. Jiuuib, mojibKo) etc. O categorie
deosebită este cea a particulelor care formează cuvinte (de ex. pronume și
adverbe nehotărîte : rus. Kmo-, -mo, -Huâydb : Kmo-mo, Kmo-uudydb, Koeda-
1 Pentru diferite păreri vezi de exemplu : J. Vendryes, Le langage, Paris, 1921, p.
136 — 137 și 174; Gh. Bally, Linguistique generale et linguistique franțaise, ed. III, Copenhaga,
1950, p. 155, 224 — 225, 227; G. Rohîfs, Historische Grammatik der italienischen Sprache, voi.
III, 1954, p. 42 ș. u. ; O. Rieman, Syntaxe latine, Paris, 1920, p. 502 ș.u.; C. J. Grandgent,
Introducere în latina vulgară, trad. de Eug. Tănase, Cluj, 1947, p. 21 — 22; Der grosse Duden,
Grammatik der deulschen Sprache, bearbeitet von Dr. Otto Basler, Leipzig, 1937, p. 40 ; Menendez
Pidal, Manual de gramatica historica espanola, ed. a V-a, Madrid, Î929, cap. VIII etc.
2 O scurtă prezentare istorică a problemei face V. V. Vinogradov, în PyccKuu n3biK.
rpaMMamuuecKoe yuenue o cjioee, Moscova-Leningrad, 1947, p. 726 — 730.
3 Vezi, de exemplu, L. Andreicin, N. Kostov, K. Mircev, E. Nikolov, St. Stoikov,
E^jieapcKu esuK, Vue6HUK na nedaeoeuuecKume yuujiuiqe 3a HauajiHU yuumejiu. Sofia, 1955,
p. 264 — 265. O bibliografie bogată despre particule dă Kristalina Colakova, în lucrarea Uacmu-
yume e c'bepeMenuusi 6-bJizapcKu KHUoicoeeH esuK, Sofia, 1958 (vezi introducerea).
4 Stanislaw Szober, Gramatyko jezyka polskiego, ed. a IlI-a revăzută de Witold Doroszew-
.ski, Varșovia, 1953, p. 105.
5 De exemplu V. V. Vinogradov, lucr. cit., p. 663.
6 AKa^eMna HayK CGP, PpaMMamuKa pyccKoeo n3bi^a, Moscova, 1952, p. 639.
TERMENUL DE „PARTICULĂ" ÎN GRAMATICA LIMBII ROMÎNE
Hu6ydb; bulg. -eon : ecmvbde) și a particulelor care intră în componența
unor forme gramaticale ale cuvintelor (de ex. imperativul verbelor în rusă
se formează cu particula da : fia sdpaecmeyem McusHb !).
Trebuie subliniat faptul că lingviștii sovietici aplică acest termen și
la alte' limbi. Astfel particulele sînt tratate separat de prepoziții și con-
juncții în gramatica germană a lui E. I. Șendels \ care consideră că anu-
mite cuvinte ca so, nun, sogar, nur, aber, doch, zu etc., incluse de grama-
ticile tradiționale printre adverbe, prepoziții sau conjuncții, sînt de fapt
particule, deoarece rolul lor este de a aduce o nuață semantică suplimentară
în înțelesul altor cuvinte sau în înțelesul întregii propoziții (Ich habe nur
wenig Zeit. Bist du aber trotzig !). Cam în același fel sînt tratate particulele
în Mopfiojioeua amjiuucKoeo stama 2 de A. I. Smirnițki. Aici sînt consi-
derate particule, printre altele, onty (I saw only Mm), even (I even spoite
to Mm), not (not to read),
Semnalăm faptul că termenul de particulă cu acest înțeles apare și
în unele lucrări referitoare la limba franceză. Astfel mon este considerat
particulă în expresii ca : vend. ecoute mon, ga mon, c^est mon, Mon pietri-
ficat este aproape echivalent cu voir sau par foi și reprezintă o formă
moștenită dint-un latin moneo 3. Intr-o lucrare a lui A. Henry se vorbește
de ga particulă în limba franceză, spre deosebire de ga adverb, ga pronume
și ga interjecție. Qa cu valoare de particulă are rolul de a sublinia, de a
reliefa ideea exprimată. De exemplu : II est charmant. . , ga, , , cliarmant 4.
Este totuși evident că aceste lucrări au în vedere numai cîteva cazuri
izolate și din această cauză nu reiese suficient de clar ce înțeleg autorii
respectivi prin particulă.
Din cele expuse mai sus cu privire la particulă ca parte de vorbire
se poate desprinde faptul că, dacă pentru unele limbi ca rusa și bulgara
situația a fost clarificată într-o anumită măsură în sensul existenței parti-
culei ca parte de vorbire, pentru alte limbi, ca germana, engleza, lucrurile
sînt discutabile. Eventuala părăsire a punctului de vedere tradițional și
adoptarea unui nou punct de vedere pentru aceste limbi ar putea fi făcută
numai pe baza unei definiri riguroase a particulei ca parte de vorbire și
în urma unei mai precise delimitări de prepoziții, adverbe și conjuncții.
★
3.	Ca și în alte limbi, și în limba romînă termenul de particulă a
fost folosit în accepțiuni diferite. Astfel H. Tiktin, în Gramatica romînă5,
consideră particule cuvintele neflexibile, adică adverbele, prepozițiile, con-
juncțiile, interjecțiile. Al. Rosetti, în Istoria limbii romîne6, numește
particule, la capitolul Sintaxă, prepozițiile și conjuncțiile latine (ad, cum,
1 PpaMMamuKa HCMeyKoeo aswKa, Moscova, 1954, p. 195 și urm.
2 Moscova, 1959, p. 387.
3 Vezi recenzia lui L6o Spitzer din Romania, 1951, voi. LXXII, fasc. 2, p. 282 (R.L.W.
La particule mon în P.M.L.A., voi. LXI, 1946).
4 A. Henrv, Considerations sur la fortune de <,a en franțais, în Revue de linguistique romane,
voi. XIX, nr. 73-74, p. 7-9.
5 Partea I, Iași, 1893, p. 21.
6 Voi. I, Limba latină, București, 1938, p. 149.
6
LINGVISTICĂ GENERALA
per, quod etc.). Mai deosebite sînt elementele cuprinse sub numele de parti-
culă în Limba romînă 1 a lui Sextil Pușcariu. Prin particule auxiliare, de
exemplu, Pușcariu înțelege atît unele forme ale verbelor auxiliare {am, aș,
voi), pronumele reflexive {mă, se), și articolul posesiv (al, a, ai, ale). în
paragraful consacrat particulelor interogative, autorul tratează adverbele
și pronumele interogative {unde, cînd, cui, cum, cine, ce). într-un mod
oarecum asemănător procedează și Gramatica limbii romîne a Academiei
R.P.R., care, deși nu precizează în introducerea la morfologie ce înțelege
prin particulă, folosește acest termen în diferite capitole, fie pentru a de-
semna o anumită categorie de cuvinte (particule interogative 2, afirmative
și negative 3), fie pentru a denumi unele elemente de formare a
cuvintelor 4.
Pe o poziție deosebită, apropiată de cea a unor lingviști sovietici5, se
situează Al. lonașcu 6, care consideră particulele drept o categorie lexico-
gramaticală mai largă, în care sînt grupate uneltele gramaticale : particula
ca parte de vorbire, conjuncția, prepoziția, copula. Articolul discută în
cîteva rînduri ce înțelege prin particulă ca parte de vorbire, arătînd că o
serie de adverbe de mod — de exemplu cele afirmative și negative {da,
desigur, firește, chiptirile, nu etc.) — sînt de fapt particule, deoarece „nu
desemnează fapte din realitate”, iar din punct de vedere semantic se
apropie mai mult de cuvintele-unelte gramaticale 7. Nu se argumentează
însă de ce sînt considerate particule și prin ce se deosebesc acestea de adver-
bele care exprimă modul. Pe de altă parte folosirea termenului de parti-
culă în două accepțiuni: categorie lexico-gramaticală și parte de vorbire
poate crea confuzii.
Avînd în vedere faptele prezentate pînă acum, rămîne de examinat
în ce accepțiune trebuie adoptat termenul de particulă pentru limba
romînă. în general trebuie să pornim de la principiul că nu este nevoie de
un termen în plus acolo unde există unul care denumește categoria respec-
tivă. De aceea termenul de particulă pentru părțile de vorbire neflexibile
sau pentru sufixe și prefixe ni se pare de prisos.
în ceea ce privește categoria particulei ca parte de vorbire în limba
romînă, nu putem fi de acord cu punctul de vedere al lui Al. lonașcu.
Considerînd că unele adverbe de mod sînt particule înseamnă să scindăm
categoria adverbelor de mod, păstrînd aici numai o parte din adverbele de
mod, probabil pe cele de mod propriu-zise — nu se precizează care anume.
Acest lucru ni se pare artificial, deoarece diferența dintre adverbele modale
propriu-zise și celelalte adverbe modale, printre care adverbele de afirmație
și de negație, constă în gradul mai mare de abstractizare al acestora din
urmă, fapt care după părerea noastră nu este suficient pentru a le caracte-
riza ca formînd o parte de vorbire distinctă. De altfel și acad. Iorgu Iordan,
i Voi. T, București, 1940. p. 40-42 și 146-148.
2 Voi. ÎL p. 35.’
3 Ibid., p. 302.
4 Voi. I, p. 237, 329 etc.
5 în special de V. V. Vinogradov, lucr. cit.,
6 Cu privire la clasificarea cuvintelor ta părți de vorbire, în LR, 2/1955, p. 55 — 67.
7 Ibid., p. 61.
TERMENUL DE „PARTICULA" IN GRAMATICA LIMBII ROMÎNE
7
în Limba romînă contemporană, respinge particula ca parte de vorbire
în limba romînă x.
Credem că este inconsecventă folosirea termenului de particule de
afirmație și de negație în voi. al II-lea al Gramaticii Academiei R.P.R.
(p. 302) 2, deoarece în voi. I, p. 332, sînt tratate ca adverbe. Iar ceea ce
numește Gramatica Academiei R.P.R. particule interogative (au, oare
etc.)3 sînt de fapt adverbe interogative, categorie care lipsește din ed. I a
Gramaticii Academiei.
4.	Există însă elemente în limba romînă care nu pot fi încadrate în
categoriile cunoscute ; o parte din aceste elemente sînt de asemenea numite
particule de Gramatica Academiei4.
Aceste situații se cuprind, în parte, în definiția dată de dlrlg
particulei la sensul al doilea : Element lexical și morfologic care în limba
romînă apare totdeauna contopit cu un cuvînt, dîndu-i o anumită valoare
morfologică sau un anumit sens; în alte limbi el apare și ca element inde-
pendent. „A” final din cuvîntul „acela” este o particulă.
în cele ce urmează vom face o descriere sumară a situațiilor necuprinse
în categoriile cunoscute de noi:
a.	La adverbe se atașează unele elemente care nu sînt nici sufixe și
nu pot fi considerate nici desinențe. O parte din aceste elemente sînt
numite de Gramatica Academiei particule 5. De exemplu :
acuș(a), acum(a), aice(a), aiure(a) etc.
aci(le)(a), altmintre(le)(a) etc.
aici-șa, acilea-șa, acolo-ia, aici-ia etc.
acoloși, acieși etc. (vezi da).
în toate aceste cazuri, gramaticile si dicționarele numesc aceste
,,terminații” cînd element, cînd particulă, cînd finală. Unele dintre ele,
atașîndu-se la adverbul de bază, se pare că nu aduc o nuanță lexicală în
plus și nici nu marchează vreo funcție gramaticală. De exemplu : acum și
acuma par identice 6. în aiure și aiurile de asemenea este greu de sesizat
deosebirea. Gramatica Academiei7 arată că -a fiind simțit ca articol a putut
fi înlocuit cu -le (de exemplu : altminteri — altminterea — altmintrele; aiure
— aiurea — aiurile) 8.
Dacă în cazul lui -a și -le nuanța de sens pe care o dau adverbelor
la care se atașează este imperceptibilă, în cazul lui-su și-iu se pare că ele
aduc o nuanță de întărire a sensului cuvîntului de bază : aici-șa, colo-ia 9
„chiar aici”, „chiar acolo”. Folosirea adverbelor de acest fel este proprie
graiurilor vorbite.
1 Limba romînă contemporană, ed. II, București, 1956, p. 269.
2 Idem, p. 735.
3 Voi. al II-lea, p. 35.
4 Vezi, de exemplu, p. 269.
5 Voi. I, p. 237 și 329, vorbește numai de particulele -a și -le.
6 Kr. Nyrop în Grammaire historique de la langue franțaise, voi. III, Copenhaga, 1908,
p. 282, descrie un fapt asemănător din franceza veche unde adverbe ca encore, sempre, certe apar
și în forma encores, certes, sempres fără ca s final să aducă vreo modificare de sens (cf. în
franceză actuală jusque — jusques).
i Voi. I, p. 329.
8 Ulterior s-a adăugat -a : altmintrelea, aiurilea etc.
9 Gramatica Academiei, voi. I, p. 337, le numește particule deictice.
8	LINGVISTICĂ GENERALA
Tot o nuanță de întărire pare a avea -și din acoloși „tot acolo” (da)
și aciiași, aciiși care reprezintă întărirea lui acia, dar cu sens temporal
„îndată” (da) ; aceste adverbe sînt caracteristice de asemenea limbii
populare.
b.	La numeralele ordinale apare de asemenea un a final care este
analizabil (numeralul cardinal + articolul enclitic + -a) L în limba literară
(față de limba veche) acest -a a devenit obligatoriu, el putînd fi socotit ca o
parte constitutivă a mărcii numeralului ordinal.
c.	Tot neîncadrat într-o categorie este și -a de la unele pronume. De
exemplu, la unele pronume nehotărîte și la unele numerale colective apare
la cazul genitiv-dativ :
cutărui-c u tar ui a
unui-unuia
altui-altuia
amînduror-amîndurora
tuturor-tuturora
în aceste cazuri -a este, de cele mai multe ori, marca funcției prono-
minale față de cea adjectivală. La pronumele demonstrative, -a însoțește
toate formele flexionare, iar la adjectivele demonstrative apare numai în
cazul în care adjectivul demonstrativ este postpus substantivului, dife-
rențiind astfel forma postpusă substantivului de cea prepusă : acesta-
acestuia, aceștia-acestor a etc. față de acest-acestui, acești-acestor etc. La fel
ca la adverbe, la pronumele interogative apare -și care întărește înțelesul
pronumelui: același, aceeași, acestași, aceastași etc. care înseamnă „tot
acela” etc. da subliniază această valoare pe care o aduce -și : „Același
este o afirmare mai hotărîtă (provenită din alipirea finalului -și) a lui
acela și corespunde lui „tot acela”, fie că afirmarea aceasta însemnează o
repetare a demonstrațiunii” (da sub același).
Regional, la pronumele demonstrative, apare și particula -ia care
aduce de asemenea o nuanță de întărire a sensului: ăsta-ia, ăla-ia,
ista-ia etc.
în concluzie, trebuie respinsă ipoteza că în limba romînă particulele
ar putea constitui o parte de vorbire, pentru că cuvintele numite în unele
lucrări particule (afirmative, negative, interogative) trebuie tratate în
cadrul adverbelor.
Ceea ce rămîne neîncadrat într-o categorie sînt aceste elemente dintre
care majoritatea fac parte din structura cuvîntului și pe căre le-am
discutat mai sus. Ele nu constituie însă o categorie unitară, deoarece nu
au caracteristici comune. în afară de faptul că au corp fonetic redus, ele
sînt elemente eterogene cu trăsături diferite. Unele aduc cuvîntului la care
se atașează o nuanță lexicală (de exemplu >șa, -ia, -și), la altele nuanța
lexicală nu poate fi percepută (-a : acum(a) ); unele au sens gramatical,
marchează o funcție gramaticală (-a la pronume), altele nu (-le dela adverbe);
1	în limba veche numeralele ordinale nu conțineau pe acest -a enclitic (al treile, ai
doii etc.).
TERMENUL DE „PARTICULA" IN GRAMATICA LIMBII ROMÎNE	G>
unele fac parte din structura cuvîntului (de exemplu : -și din același),
altele nu (-ia din acolo-ia).
Datorită faptului că termenul de particulă poate crea confuzii, fiind
folosit în foarte multe accepțiuni, în ediția a Il-a a Gramaticii se impune
evitarea acestui termen.
în cazul elementelor de tipul (-ia -șa, -le, -a, -și etc.) pe care le-am
discutat în prezentul articol, s-ar putea adopta în ediția a Il-a a Gramaticii
termenul de „element de formare” fără ca acesta să se confunde cu.
sufixul sau desinența.
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
VERBE DEFECTIVE ÎN LIMBA ROMÎNĂ
DE
ANxX CANARACHE
în puținele rînduri consacrate verbelor defective, Gramatica Acade-
miei R.P.R- (voi. I, p. 301) spune că se numesc defective verbele care
n nu au toate timpurile, modurile și persoanele”, iar mai departe preci-
zează : „cînd e nevoie, se folosesc forme de la alte verbe sau peri-
fraze”.
De fapt, unele verbe nu au toate timpurile, pe cînd altele le au (sau
le pot avea), dar ele nu se folosesc „în mod curent”, spune mai departe
lucrarea citată și dă ca exemplu de verbe din a doua categorie pe a la
și a mînea, care în limba populară au toate formele, iar în limba literară
nu se folosesc decît unele dintre ele. Mai dă apoi, ca exemplu de verbe
care la anumite forme nu sînt de uz curent, pe a putea și a plăcea,
care n-au imperativ. Astfel de verbe, spune Gramatica, nu pot fi socotite
defective, deoarece, dacă vrem, putem spune poți, placi, deci problema
este de ordin lexical, nu gramatical.
Așadar ar fi cazul să facem o distincție între verbele cărora le lip-
sesc anumite forme (deși ar fi nevoie de ele) — și care sînt defective
propriu-zise — și cele care nu sînt folosite la anumite forme (deoarece nu
este nevoie de ele). Din a doua categorie fac parte o serie infinită de
verbe.
în cele de mai jos ne vom ocupa în primul rînd de verbele din prima
categorie, adică de cele cărora le lipsesc forme, deși ar fi nevoie de ele.
Aceste verbe, nu prea numeroase în limba romînă, pot fi grupate după
mai multe criterii, dintre care cel dintîi ar fi vechimea în limbă : există
verbe defective vechi și verbe defective noi (așa numite neologisme).
VERBE DEFECTIVE ÎN LIMBA ROMÎNĂ	1.1
Verbe vechi
Cuvintele de uz curent într-o epocă, iar mai tîrziu ieșite din uz, nu
mor dintr-odată. Ele încep prin a fi întrebuințate tot mai rar, pînă cînd,
cu timpul, dispar definitiv. în cazul verbelor, este posibil să se mai men-
țină o vreme anumite forme, după ce altele au dispărut de mult. în felul
acesta se ajunge la verbe defective. Formele care supraviețuiesc pot fi
de circulație restrînsă, adică cunoscute și folosite numai în anumite re-
giuni ; se pot menține numai în expresii încremenite; apar încă în poezia
populară sau, mai ales, în descîntece, unde continuă să existe, deși adesea
sînt neînțelese de vorbitori.
Un astfel de verb este :
a învești (A învește) < lat. investio-ire. Se întîlnește des în limba
veche, cu sensul de „a (se) îmbrăca, a (se ) acoperi, a (se) înveli” : în-
vestitu-te-ai cu lumină. Coresi, Ps. 282. Fie lui ca cămeasă ce intr-însă
înveaște-se. Psalt. 108/19; Te scoală de te-nveaște și te-ncinge. Dosofteiu,
V.S. 116/2. Ciobanul. . . în loc de Una, cu gerul se înveaste. Cantemir,
Ist. 174.
Cuvîntul se întîlnește, sporadic, și într-o epocă mai nouă : Porunci...
oamenilor săi.. . să taie arborii și trupurile să le învească cu arme. P. Maior,
Ist. 3. 11 mai folosește și Alecsandri, pentru a da stilului culoare arhaică :
Romîni viteji, care ati învăscut în raze de glorie nepieritoare moșia stră-
moșească. Alecsandri, la ddrf. L-a folosit și Coșbuc, în traducerea Enei-
dei (p. 155) : Umerii în piei învăscîndu-i, ei pasă cu faclele-n mină.
Astăzi verbul se întîlnește numai regional, mai ales în poezia popu-
lară : Ce-i mai bun ca voia bună, că hrănește sufletele și învește trupurele î
(Colindă din Bucovina, Marian, Se. I, 20). învește-ți haina. (Năsăud, Rev.
crit. II, 96). învește p emile, ib. Toată noaptea o cîrpește. Dimineața nu-i
ce-nvește. (Zagra, Com. N. Drăganu). Dura (= luna) s-o-nveștit în sînge.
Alexici, L. P. 144.
Forma care a supraviețuit în special este participiul învăscut (de
la învește de conjug, a IlI-a) : Copil. . .în piele de lup învăscut. Marian, Na.
367. Patruzeci de arnăuți, Toți în arme învescuți, id. Sa. 181. Să îmblă-
tească. . .stogurile.. .dar așa ca să nu le spargă, ci numai să aleagă firul
pinilor nenvăsczit. Sbiera, P. 1591.
Alături de învești (de conjug, a IV-a) apare, încă în limba veche,
a învește (de conjug, a IlI-a). Alături de participiul înveștit avem și par-
ticipiul învăscut : Copiii de casă învăscuți teșește Bălcescu, M. V. 599, cf.
Coresi, Ps. 119. O comunicare din Năsăud (publicată în revista „Cum
vorbim”, 1950, nr. 4, p. 40) dă și forma înveșca (Mi-am înveșcat sumanul).
Nesiguranța vorbitorilor duce la reorganizarea formelor verbale după mo-
delul conjugării I, cea mai productivă în limba romînă2.
Opusul lui învești: dezvești (dezvește) nu mai este atestat în limba
mai nouă. Ultima atestare, în ordine cronologică dată în da, este din
1 Dame face în dicționarul său un loc larg participiului învăscut, dar abia înregistrează
infinitivul verbului.
2 Cf. I. Iordan, Bul. Phil. II, 92.
12
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
secolul al XVIII-lea, dintr-o traducere a lui Herodot. dl nu-1 înre-
gistrează.
a la <lat. lavo-are „a (se) spăla”, în special „a (se) spăla cu leșie”
și mai ales ,,a (se ) spăla pe cap”. Verbul a început de mult să se piardă,
astăzi fiind necunoscut într-o mare parte a țării. Formele de conjugare
mai puțin folosite au devenit nesigure, ceea ce a favorizat crearea unor
forme paralele. Astfel, alături de conjugarea normală: eu (mă) Iau,
tu (te) lai, el (se) lă, noi (ne) lăm, voi (vă) lăți, ei (se) Iau, cu conjunctivul
el să (se) lea sau să (se) leie (ea și să dea, să deie) s-au născut și formele
eu (mă) lai, el (se) laie, ei (se) lă, cu conjunctivul el să (se) laie. Alături
de forma normală: Femeile și fetele... se Iau sîmbătă seara (Pamfile,
I.C. 370) găsim (în același text) : Tot singuri se lă și flăcăii. în alt text
(H. IV, 52) citim: Cu iarbă-mare se laie oamenii... La conjunctiv
întîlnim formele normale : Puse toanta să se lea.. .Să se leie sîmbăta (Șez.
N, 15), dar și: Să se laie fetele (Muscel, 83).
Dicționarul lui Pontbriant înregistrează un infinitiv lăua, pentru
care găsim și un exemplu, într-un text popular din Transilvania : Pune a
oală de leșie la foc. . . să te Iau. . . că nu-te-am lăut.. .Și începe a-l laua.
Corn. Sat. V, 97. La participiu întîlnim forma normală lăut, dar există
și lat: După ce s-au lat (lăut) își adună părul în frunte. Pamfile I.C. 370.
De asemenea există și forma loiat (Jahresber. III, 320).
Nesiguranța vorbitorului îl face să ocolească cuvîntul, ceea ce îi
grăbește dispariția.
A păsa 1 <lat. passo-are ,,a merge, a trece”. Verbul nu se mai fo-
losește la modurile personale. îl întîlnim încă, mai mult pentru culoarea
locală : Pasă ceata călătoare, Gînd pe noapte, cînd pe soare. Alecsandri,
P. II, 83. Fi de mult pe cale pasă, rătăcind, id. III, 151. Și navele pasă acum
spre noroc. Angliei, Săm. VI, 24. FI însusi pasă cu gloata. Cosbuc,
Ae. 71.
Astăzi nu se mai folosește decît imperativul, care este bine repre-
zentat și în limba veche : Pasați după mine. Tetraev (1674) 205. Scoală-te
și pasă în Damascu. Cod. Vor. 39. Păsați cu pace. ib. 120. Ci pasă cu
mine în cămară. Neagoe, înv. 27. Pasă unde îti este a merge. Cantemir,
Ist. 222.
în textele de la începutul sau de la mijlocul secolului trecut se întîl-
nește mai ales imperativul: Pasă dar, Moldovă, pe cărare-aleasă1. Dați-ne
averile voastre și păsați unde voiți. Șincai, Hr. I, 156. Pasă cu D-zeu, fiica
mea. Ispirescu, L. 13. De asemenea în descîntece : Păsați, Păsați și plecați2.
Alături de acest imperativ regulat s-a dezvoltat, încă din limba veche,
forma pas (cf. lasă-las') : Pas dar ! pas tot înainte. Alecsandri, P. II, 467.
îl mai găsim, arhaizant, la Sadoveanu, F. J. III, 101 : Pas la măriile lor.
în literatura populară : Pas, fată, pe lopată, Pas, babă, de-mi arată. Șez.
I, 234. în descîntece : Pas, drace3. Se găsesc și ambele forme în același
text: Pasă, pas la împăratul. Teodorescu, P. P. 103.
1 Din poeziile lui A. Mureșanu, București. 1862, p. 150.
2 Gr.S., V, 138.
3 Ibidem.
VERBE DEFECTIVE IN LIMBA ROMÎNĂ
13
Alături de pas apar și formele pași, pas și păși, prescurtat pa1. Pași
mai într-adînc și aruncă mreaja ta. Varlaam, C. 308. Pas copilă-n vale.
Arh. Folk. IV, 136. Pas, N. N. Pe cale înainte. Marian, I. 297. Păși mai
tare, Fecior mare. Reteganul, Tr. 115. De-a umbruța cetinii Este-o mîndră
floricea, Pa'mîndruluț și ți-o ia. Papahagi, M. 26.
Dintr-o construcție ca : Pasă de-l ucide. Prav. 1143, s-a dezvoltat
alta — singura folosită azi — cu verbul la imperativ urmat de o propo-
ziție subordonată introdusă prin de sau să și avînd aproape valoare de
interjecție ,,încearcă de, îndrăznește să, poftim de, ce să mai... Pas
apoi de mai trăiește. Pann, E. V, 140. Mai pasă de ține minte toate cele și
acum așa, dacă te slujește capul, bade Ioane. Creangă, A. 40. Pas acuma
de mai crede soacrelor. Marian, O. II, 94. Le trimiteau ordine scrise și ver-
bale, ș-apoi pas să nu le fi urmat. Ghica, S. VI.
Nici această întrebuințare nu este prea frecventă, totuși se mai
întîlnește : Stîna la doi pași, dincolo de pîrăul Lalei. Părăsită, dar numai
bună de adăpost Pasă totuși să ajungi acolo2.
a păsa 2 < lat. penso-are „a apăsa, a fi sau a se lăsa greu” apare
frecvent în textele vechi: Zua și noaptea păsă spre mere măra ta. Psalt.
54/15. Greu păsară spre mine. Coresi, Ps. 99/3. A nu se răzima nimeni pe
copîrșeu și a se păsa pe dînsul (a. 1770). lorga, S. D. XII, 112.
Verbul se construia adesea cu un complement în dativ : Pasă-i capul
de parale. Teodorescu, P. P. 54. Călișorul meu... ce ție că-ți pasă^. Au
șaua te-apasă^. ib. 490. îmi pasă unde m-a lovit glonțul. Ciaușanu, Gl. Să
nu mai știe de odihnă, Nici cina să mai fie cină, Nici somnul somn, Nici
casa casă, Să-i pese fără a ști ce-i pasă. Gr.S., V, 139. Avea și ea o sluțenie
de fată, urîtă ca ciuma și puturoasă, de-i păsa pămîntului cu ea. Muscel 38.
De aici s-a dezvoltat sensul ,,a-i cădea cuiva greu, a simți greutatea
unei situații, a fi interesat sau preocupat de ceva, a avea interes, a-și bate
capul”, în care sensul de greutate, apăsare, este încă viu : Așa este omenirea
noastră, cît îi pasă, depeși și scrisori. Caragiale. O. VII, 6. îi păsa mult
ca fata să cunoască. Sbiera, P. 146. Pe cine-l doare, să-i pese, zice cel nepă-
sător de grijile celorlalți. Zanne, P. II, 550.
Adesea propoziția era urmată de o completivă introdusă prin să :
îmi pasă să nu dau de vreo belea. Pann, P. V. I, 76. Și tu aici în sobor
Poftiși tocmai cînd îmi pasă Să te faci judecător, id. H. 36. Lui Ghiță,
care-ipăsa să-și scape mîndruța sa, brîul i se slobozea. Teodorescu, P. P. 632.
Astăzi verbul nu se mai folosește decît în forma impersonală ,,a-i
păsa cuiva de ceva” și numai în fraze interogative sau negative : Din
codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea^ Coșbuc, B. 158. Nu ne
pasă că degerăm de frig. Beniuc, V. 36. Este de uz curent și infinitivul
lung, folosit tot în construcții negative sau restrictive : fără păsare și mai
ales negativul nepăsare. Cf. și păs ,,grijă, necaz”, nepăsător ,,lipsit de
griji, indiferent”. Apare și în expresia pasămite, pe care pentru a o ex-
plica să pornim de la exemplul : Pas^că, Pas^că Doamne se făcea Tot
1 Cf. B. Cazacii, Bulletin linguistique XII, p. 62 — 63, CDDE, p. 203.
2 D. Almaș și M. Mancaș, Freamătul luminii, Editura tineretului, București, 1958, p. 25.
14
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
un lac, Frîncu, M. 187 L Tiktin introduce expresia la verbul a păsa „a
merge”, cred însă că ea se leagă de a păsa < pensare „a cîntări”,
fig. „a examina, a chibzui, a gîndi”. Semantic, pas'că ar corespunde deci
exact lui pasămite (pasă + bg. mite).
Verbele muribunde, fiind puțin fixate în mintea vorbitorului,
trec ușor de la o conjugare la alta. Alături de participiul păsat.,
s-a format și un part, păsat, formă care ar presupune un verb de conjug,
a Il-a sau a IlI-a. Acad. Iorgu Iordan, în Bul. Phil. II, 96, notează exem-
plul : Nu ți-a păsut de inima mea, Arghezi, Poarta neagră 7. da mai
adaugă încă două exemple : l-a păsut tare împărătesei de așa vorbe. Cara-
giale, S. N. 275. Pînă acuma mi-a păsut, Că minte n-am prea avut.
Hodoș, C. 50.
Acad. Iorgu Iordan explică forma păsut prin analogie cu anumite
verbe de conjug, a IlI-a care au un infinitiv lung în -ere, dar și unul în
-are (crezare, născare, cu part, crezut, născut).
La forma aceasta impersonală, verbul păsa „a apăsa greu” se întîl-
nește cu păsa, „a merge”, folosit în limba modernă tot impersonal. Exem-
plul: Ce mai faci, cum îți mai pasă^. Sînt toți sănătoși p-acasă^. Pann,
P.V. I, 16 echivalează cu expresia din limba actuală „cum îți mai merge”.
DA (ms.) înregistrează exemplul la verbul a păsa2 cu sensul „a merge”.
Cred că interpretarea dată este greșită. Semantic, expresia se leagă de
păsa 2 „a apăsa”.
va < lat. vado-vadere „a merge” este reprezentat în limba romînă
numai prin foarte puține forme. Un infinitiv nu i se cunoaște. Atît în
textele vechi, cît și în cele regionale de astăzi, verbul se întîlnește mai ales
la imperativ, sub formele : va (rar vă) și vați. Vă înaintea lui Moși în
pustie. Palia, la COR. 61. Vă copile a munte. Frîncu-Candrea, M. 78. Vă și
lucră, id. ib. Vă, vă, numa nu ședea mult, alrt 11,52. Vă ca rouă de soare.
Șez. V, 143. Este atestată și forma de plural vareți și vați (Conv. lit. XX,
1021). Verbul acesta se mai folosește la prez. ind. pers. 3 sg. urmat de o pro-
poziție subordonată introdusă prin să, cu înțelesul de,,trebuie, este necesar”.
Aceasta va să fie. Prav. 853. Va să pășim temeinic. Odobescu III, 456. Va
să aibi ochi să vezi. Conv. lit. XLV, 377. Va să dai din mîini. Ion Cr.
III, 120. Dar și aceste construcții sînt învechite sau populare. în limba
literară de astăzi nu se mai cunoaște decît expresia mai va (pînă la. . .,
pînă ce. . ., pînă cînd. . . etc.) cu înțelesul de ,,trebuie să mai treacă (mult)
timp. . . ”. Pîrila soldați, mai va. Hogaș, H. 85. Mai va pînă ce o să-i
poată vorbi despre moară. Slavici, A7. P. 18. Mai va pînă. atunci. Stancu,
D. 32.
între verbele vechi cărora astăzi nu li se cunosc decît unele forme,
da înregistrează pe
a învalge (învasge) : Pe cîmpul cu florile, Florile dalbe, Paște-un
cioban oile, Florile dalbe, Și le paște Și le-nvalge. Rădulescu-Codin, L.
63. Același autor , în altă colecție, reproduce versurile populare : Paște-un
cioban oile și le paște și le-nvasge și le zice dintr-un fluier. M. N. 77. Este
1	La TDRG.
VERBE DEFECTIVE IN LIMBA ROMÎNĂ
15
evident că avem a face cu același cuvînt, în altă formă. Dicționarul citat
îl glosează pe cel de-al doilea ,,a îngriji (oile)”, iar pe cel dintîi,,cu înțeles
necunoscut, poate a întoarce oile”, apropiindu-1 de adjectivul învălcinat,
tot cu sens neprecizat: Doi trandafiri că-mi zărea. De mijloc învălcinați,
De vîrfuri apropiați, Tocmai zău ca niște frați. Șez. XIII, 153.
Ca verbe defective vechi (astăzi cu înțeles neclar) mai poate fi
amintit și
A degura < lat. decuro-ere, atestat numai la gerunziu : Măicuța
domnului. . . mergea. . . Cu fața albă zgîriind, Cu păr mare decurînd.
Pamfile, S x.
a sinega (SINIGA, sîneqa, săniga, siMNiGA), atestat numai la timpurile
trecute2. înțelesul verbului este nesigur: ,,a se trezi din soma? a-și
face cruce?” Să sculă, să sîmnică, Să mînecă. Gr. S. V, 102. M-am sinecat,
m-am mînecat. R. P. Ist. VII, 123 3.
Și alte verbe întîlnite în descîntece și neînțelese astăzi nu se cunosc
decît la formele care apar încremenite, în aceste texte :
a îmbinde (etim. necunoscută) : Nu junghia, Nu cuțita, Nu îmbinde
ca șarpele. Mat. Polk. 1527.
a orbălți : Orbalțu m-a orbălțit. Ion Cr. III, 280.
Verbe noi
Alta este situația verbelor noi, a neologismelor. Adesea ele nu
intră în limbă cu toate formele deodată. Dacă inovația ,,prinde” și
cuvîntul rămîne, se poate ca, după un timp, să i se formeze paradigma
completă. Ca exemplu de felul cum necesitatea comunicării obligă la
formarea paradigmei unui verb, vom da verbul a retribui, despre care
am avea impresia că se folosește numai la participiu (sau la timpurile
formate cu participiul). Dar iată un exemplu de folosire a prez. ind. :
Aproape 1500 de gospodării agricole colective retribuie anul acesta pe colec-
tiviști în raport cu producția realizată* [în 1959— n.n.].
Pentru verbele luate din latinește în timpul curentului latinist, e
greu de spus în ce măsură autorii latinizanți le-au folosit la toate modu-
rile și timpurile, căci ele avînd circulație restrînsă, se întîlnesc numai
sporadic. Același lucru se poate spune și despre acele verbe luate din franceză
care au avut o existență efemeră. Astfel de exemplu nu se poate ști dacă
a susgepe < lat. suscipio-ere a fost utilizat la toate timpurile și
persoanele. îl întîlnim la Barițiu 5 : Așa se suscepu în acest protocol. A
1 în DR I, 321.
2 Pentru etimologia cuvîntului, v. J. Byck Din istoria vocabularului romînesc, în LR
□71958, p. 19 și urm. Autorul, respingînd diferitele etimologii propuse pînă acum, arată că este
vorba de o deformare a cuvîntului a se mîneca „a se scula, a porni la drum”, cărora descîntă-
toarele nu-i mai cunoșteau înțelesul.
3 Cf. N. Drăganu, DR'iV, 743.
4 Romînia liberă, nr. 4710, 4 dec. 1959, p. 3.
5 Părți alese din istoria Transilvaniei, 1891, III, p. 76.
16
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
avut un prez. ind. ? Am crede că nu, dar multe forme verbale care ni
se par astăzi nefirești se întîlnesc în textele epocii. Astfel este
a prefige < lat. praefigo-ere. îl găsim la participiu : Plecase. . .
la timpul prefipt x. Vom urma cu urzirea pînzei istorice pînă la finea perio-
dului prefipt de la început2. Probabil însă că se folosea și la alte forme,
așa cum se folosea și:
a afige < lat. affigo-ere, întîlnit la infinitiv (formînd viitorul), dar
și la perfectul simplu : Acest termen se va afige la ușa judecătoriei 3. Senatul...
publică și o proclamațiune amenințătoare pe care o afipsă pe la porți 4.
cade, care citează Pravila civilă, indică pentru acest verb prez. ind. afig.
Mai bine reprezentat este verbul
a defige < lat. defigo-ere, deși formele lui ni se par astăzi cu-
rioase : Consiliul de familie va defige suma. Hamangiu, C.C. 443. Pentru
efectuarea acestei vînzări se defige ziua de 1 septembrie. Monitorul Oficial
18. în capitolul I se defig zilele de robotă 5. Adresa să fie redactată de cătră o
comisiune cărei să i se defigă termin cel mult 7 zile 6. Numărul deputațiunilor
la Viena se defipse cel puțin la 100 persoane 7. Monarhul defipsese. . .
deschiderea dietei transilvane pe 4 novembre8. Călătoria fu definită pe
6 aprilie 9.
A inflige, după fr. infliger infligo-ere). îl găsim la infinitiv : O
pedeapsă care nu se poate inflige decît. . . Maiorescu, D. I, 346. Înregistrînd
verbul, da nu face nici o observație restrictivă asupra folosirii lui,
deși este, evident, nerecomandabil. '
a evinge „a deposeda” < fr. evincer (lat. evinco-ere). îl găsim Ia
participiu, dar de sigur că se folosea și la alte forme : Cumpărătorul, dacă
este evins, are dreptul a cere. . . Hamangiu, C.C. 343.
a prodiga < fr. prodiguer apare la infinitiv : A nu prodiga frazele.
Odobescu II, 342, la participiu (formînd timpurile compuse) : Literatorul
a prodigat elogiuri. Macedonski, O. IV, 45. Aplaudele nu vor mai fi pro-
digate1Q, și la imperfect : îi prodiga toate chipurile de a-l aduce în simțiri.
Dacia lit. 263.
a exige < lat. exigo-ere este menționat în da fără referințe, ca și
a concurge „a da concursul, a sprijini” < lat. concurro-ere + rom.
curge : Brașovenii. . . au asigurat pe episcop că ei vor concurge cu tot
zelul. . -11. Acesta însă răspunse că. . . el nu poate concurge întru nimic la
1 Barițiu, Părți alese din istoria Transilvaniei, II, 1890, p. 434.
2 Ibidem, III, p. 1.
3 Pr. civ. la CADE.
4 Barițiu, op. cit., II, 88.
5 Ibidem, I, 385.
6 Ibidem, III, 201.
7 Cipariu, a Barițiu, op. cit., II, 112.
8 Barițiu, op. cit., III, 118.
9 Ibidem, II, 714.
10 Filimon, O. II, ESPLA, 1956, p. 192.
11 Barițiu, op. cit., II, 663.
VERBE EEFECTIVE (N LIMBA ROMÎNĂ
17
realizarea acestui plan \ Eram și noi romînii foarte puțin dedați a concurge
din câștigurile noastre la înființarea de așezăminte publice folositoare națiunii
întregi 2. [ Factorii] ce concurg la mersul vieții de stat 3. Pe cînd se mai
termina cultîil divin, oamenii concurg din toate părțile 4. Au reușit ca să-
concurgă și ei la demisiunea cancelariului 5. Dacă au concurs la funcțiuni,
■au fost aplicați care după cum se afla capabil6. Legi la a căror formulare
■ei n-au concurs de loc 7.
a gorege (sau a corige) <lat. corrigo-ere (vezi și germ. Twrrigie-
ren) : Erori.. .care s-ar putea corege^. 8-a cetit în ședința de azi protocolul
celor două ședințe precedente, s-a cores și s-a aprobat9. O vor ținea ... în
evidență ca să o coreagă10. Goregînd erorile. Hasdeu, I.C. IX. Cuvîntul apare
și într-un text modern : Tratamentul . . . corige o parte din manifestările
bătrîneței. Parhon, B. 157.
a condescinde < fr. condescendre se întîlnește într-un text modern :
Nimeni nu condescindea să considere filmul ca o operă de artă. VB, iunie
J934, 94. da menționează și prez. ind. al acestui verb : condescind, după
cum menționează și prez. ind. de la a manca (verb înregistrat cu citatul
umoristic din Caragiale) pentru care indică formele mane și manchez (de
sigur ambele inexistente).
a compete, după lat. competo-ere, este un verb unipersonal: Nu
compete acestor judecători ... a judeca . . . LM. N-ai decît să dai fiecărui
un titlu mai mare decît ce-i compete, și pe toți i-ai împăcat n. îl întîlnim
și la pers. 3. pl. : A ne cîștiga drepturile care compet unei națiuni libere 12.
în genere, se folosește la prez, ind., dar avem atestări și la alte tim-
puri : Nici frate-său, Francisc Car ol, cărui îi competea succesiunea la
tron ... nu era aplecat a primi domnia 13. Verbul se folosește și azi în
Ardeal, dar în genere tot la prez. ind. : Nu-mi compete să vorbesc acuma,
viitoriul va proba 14.
a transcende „a depăși limita cunoașterii empirice” < lat. trans-
cendo-ere sau, mai probabil, refăcut după transcendental. îl găsim în unele
texte: Romanul transcende actualitatea15. Romancierul transcendînd
1	Barițiu, op. cit., I, 369.
? Ibidem, III, 248.
3	Lovinescu, Critice, VI, București. Editura Ancora. [1928], p. 107.
(	4 Barițiu, op cit. I, 660.
5	Ibidem, III, 115.
6	Ibidem, III, 36.
7	Ibidem, II, 33.
8	Ibidem, I, 442.
9	Ibidem III, 76.
10	Ibidem, III, p. 420.
11	Familia, 1877, p. 162.
12	ib. 1871, p. 366.
13	Barițiu, op. cit., II, p. 379.
14	T. Popovici, Străinul, Editura tineretului, 1958, p. 64.
15	Perpessicius, Mențiuni critice, București, Editura Fundațiilor, 1936,
III, 274.
2 — c. 2784
18
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
lumea de sensații .. . trece într-un plan divers Preocuparea . . . de ceea
ce transcende fenomenalul . . . e proprie metafizicienilor. Contemp. 1948,
nr. 108, 5/4.
Verbele la care ne-am referit pînă acuma sînt toate rarități. Mai
interesante sînt cele de folosință curentă, cărora le lipsesc anumite
forme.
a detraga se folosește la participiu și la timpurile corespunzătoare.
E greu să ne închipuim un prez. ind. mă detrachez și chiar pers. 3 se de-
trachează.
a discerne și a desfide nu au participiu și timpurile corespunză-
toare. Trebuie să considerăm ca o raritate forma : Acuma, după ce am
discernut cazurile de escepțiune . . . Hasdeu, I.C. 105.
★
Verbele defective mai pot fi clasate și după formele care le lipsesc.
Multe verbe — chiar create pe teren romînesc — sînt folosite, cel puțin
deocamdată, numai (sau mai ales) la infinitiv și la participiu sau la tim-
purile formate cu aceste moduri: a consterna, a dantela, a deferi, a înțesa,,
a aboli, a circumcide, a deprava, a amplasa, a prefabrica etc. Alteori lip-
sește tocmai participiul și timpurile corespunzătoare, eventual toate tim-
purile trecute. Lipsesc total sau sînt extrem de rar folosite aceste timpuri
la verbele : a conclude, a discerne, a elide (forma elis, înegistrată de Scri-
ban în dicționarul său, pare curioasă), a desfide (deși întîlnim o formă
curioasă : Hrănindu-se cu carne necîntărită de pe la ciobani și desfidînd
potera . . . Ghica, la cade ), a concorda, a abunda, a rezida, a (sub)divide
(formă curioasă : A subdivis materia într-o mulțime de scurte paragrafuri.
Hasdeu, I.C. XII), a converge, a diverge 2, a protege (perf. s. ?), a incumba,
a depinde (perf. s. ?).
Unele verbe au numai, sau mai.ales, infinitivul lung: a ăerîde, a
deroga, a, poleniza, a craca, a preîncălzi.
★
Un ultim criteriu de clasare : conjugarea căreia îi aparține verbul.
Dintre toate verbele discutate, nici unul nu este de conjug, a Il-a, unul
singur aparține conjug, a IV-a, (a învești, dublat și el de a învește de
conjug, a IlI-a). Majoritatea sînt, în număr aproape egal, de conjugarea
I și a IH-a. Raportîndu-le însă la numărul total de verbe, se vede clar
că numărul celor de conjugarea a IlI-a este covîrșitor. Cauza trebuie
căutată în faptul că verbele de conjugarea a IH-a sînt și puține la
număr și, în general, neregulate, ceea ce face ca formele de la această
1 Perpessicius, op. cit., 274.
2 La prez. ind. : Pendulele diverg mai tare, dacă mărim sarcina. Cișman, Fizica, II, Edi-
tura tehnică, București, 1957, p. 103.
VERBE DEFECTIVE ȚN LIMBA ROMÎNĂ
19'
conjugare (mai ales participiul și perf. simplu să nu poată servi de
model pentru crearea altor participii și perf. simple de la verbe noi, ca
inflige, desfide, exige, protege etc.
*
Ar fi locul aici să vorbim și despre verbele care prezintă un amestec
de conjugare, de obicei între conjugarea I și a IV-a, dar mai ales
între conjugarea I și a IlI-a, folosindu-se de preferință formele uneia din
conjugări pentru unele persoane, iar pentru alte persoane formele
celeilalte
Astfel de verbe, nefolosite la anumite forme (în special la participiu),
sînt, sau tind să devină, defective, în special prin neglijarea participiului
sau a perfectului simplu de conjugarea a IlI-a. Iată cîbeva cazuri:
a procede ; a progeda. La scriitorii mai vechi este folosit mai ales
cu formele de conjugarea a IlI-a : Văcărescu,.. altfel procede. Odobescu I,
314. Cu cîtă ușurință proced oamenii în această privință. Maiorescu, Gr.
II, 151. Pomînii procedeau prin convocarea unei adunări obștești. Hasdeu,
I.V. 60 2. Ne face să credem că are un metod, o manieră de a procede. Ghica,
A. 683 3. Astăzi verbul este de conjug. I și primește sufixul -ez, astfel încît
formele de conjugare sînt foarte bine diferențiate.
A decerne ; A decerna : Domnitorul a decernat . . . marea medalie.
Hasdeu, I.C.X. Un premiu ... are a se decerne traducțiunii celei mai bune.
Odobescu II, 351.
A excede ; a exceda : Suma care excede prețul stipulat. Hamangiu,
C.C. 458. Amînarea nu poate exceda termenul de o lună. Ibidem. XXXI.
A transinge; a transija : [Rosetti] a fost învins, dar n-a transijat,
n-a făcut concesii. Gherea, St. Cr. 167. Acei însă ce nu pot dispune de obiectul
cuprins în tranzacțiune nu pot transige decît în formele stabilite de legi spe-
ciale. Hamangiu, C.C. 426. [Noii învățători] să nu transigeze cu notele.
Ziarele.
a purcede ; a purceda : M-am rugat .. . Am purcedat 4.
A concede ; A conceda : I s-a conces facultatea de a... Hamangiu, C.C.
392. [Rațele] nu concedează să fie împușcate. ALAS, 27 mai 1925, 2/2.
Să continuie lucrarea sau să o conceadă. Ghica, S. 454. Poate concede poe-
tului un salar. Contemp. 1948, nr. 111, 8/1. Să concedeze acea mai nemăr-
ginită slobozenie (a. 1848). Uricariul, X 1.
A rigide; A REDUA : Actul de naștere se va redige îndată. Haman-
giu, C.C. 24.
A elide ; A elida : „I” de la ți-aduci se elidează foarte natural cu
vocala „a” pe care o precedă. Macedonski, O. IV, 31.
A prelude ; a prelada : Clavirul cînd răsună, cînd dulce preludezi.
Alexandrescu, M. 127. Cîntăreața-ncet prelude. Alecsandri, P. III, 56.
1 Cf. Iorgu Iordan, Bal. Phil. II, 51.
2 în DL.
3 Ibidem.
* Gr. S. VI, 81.
20	GRAMATICA ȘI VOCABULAR
A precede; A preceda : Majoritatea poporului îl iubea, ca nici pe
unul din cîți l-au preces și i-au succes pe tronul Moldovei, Hasdeu, LV. 48
Fiecare frază o precede cu privirea, Camil Petrescu, T. II, 174.
Pentru verbele a decerne, a precede și a succede au rămas vii în limbă
formele de prez. ind. de la conj. a IH-a (decerne, precede, succede), pe
cînd celelalte forme sînt mai ales de la conjug. 12. (Dicționarul ortoepic,
urmărind unificarea paradigmei, recomandă pers. 3 și 6 decernă, precedă
și succedă).
O excepție face verbul a coincide, la care participiul folosit mai mult
este coincis, nu coincidat.
Un amestec de conjugare există și între verbele vechi a vrea și a voi.
Pentru unele timpuri sau persoane se folosesc (sau se preferă) formele lui
a vrea, iar pentru altele cele ale lui a voi. Prez. ind. eu voi sau eu voiesc
sună astăzi fals. Formele nefolosite tind să fie eliminate din limbă și astfel
verbul a voi începe să aibă paradigma necompletă, adică să devină de-
fectiv. La imperfect, se preferă formele lui a voi, ceea ce va putea aduce
cu timpul eliminarea formelor lui a vrea, care va deveni de asemenea de-
fectiv. De altfel, în cunoscutul dicton voiește și vei putea, imperativul lui
a voi n-ar putea fi înlocuit cu forma corespunzătoare a lui a vrea. în dicton
se va păstra totdeauna forma încremenită voiește, chiar dacă s-ar crea cu
timpul un imperativ vrea !
★
Observăm că verbele de care ne-am ocupat, (exceptînd pe cele cîteva
formate pe teren romînesc sau a căror etimologie este necunoscută), sînt
toate de origine latină (sau împrumutate din franțuzește). Nici unul nu
este slav. Aceasta nu este desigur o întîmplare. în ce privește grupul de
verbe vechi, este firesc ca tocmai cele latine, care au avut o lungă între-
buințare, să-și fi pierdut cu timpul unele forme. Cît despre verbele noi,
ele sînt defective pentru că latiniștii au încercat să le introducă sub un
aspect latinesc, ceea ce le-a împiedicat să-și formeze paradigma completă.
1 în DL.
2 Există și astăzi part, succes, folosit mai mult în Transilvania, dar numai cu sensul :
„(nu) mi-a succes, (nu) mi-a reușit”.
CONTRIBUȚII LEXICOLOGIGE
DE
VLAD1MIR DRIMBA
baldisi ’a-i veni rău (din cauza oboselii, a căldurii, a foamei),
a leșina’ este explicat de sdlr 1 (singurul dicționar care-1 înregistrează, —
de adăugat atestarea din Cum vorbim, 1949, nr. 8, p. 32) din ,,tc.
bayilmak, cu terminația din ngr. bailizo, aor. ebailiza”. De fapt, etimonul
lui baldisi este aoristul formei ngr.	(vezi, de exemplu, dic-
ționarul grec-france.z al lui Hepites, II, p. 626), cu -S- din terna per-
fectului determinat turcesc, — care a fost împrumutat și de celelalte
limbi balcanice: alb. bajalldis (G. Meyer, Albanisches etymologisches
Worterbuch, p. 24), bulg. baildisvam și srb. bajaldisati (F. Miklosich,.
Die tiirlcischen Elemente in den Sudost-und Osteuropaischev Sprachen, L
Nachtrag, p. 8). Cît despre forma băldăit ’leșinat’ (care presupune un
infinitiv * băldăi), dată de sdlr, aceasta este o variantă a lui bdldisit.
cu schimb de sufixe.
chiclaz înseamnă ’sulfat feros, de culoare verde cînd este crista-
lizat, întrebuințat ca dezinfectant și colorant’ (numai sdlr îl definește
greșit ’sulfat de cupru’) și este corespondentul moldovenesc și bucovi-
nean (întîlnit în scrierile lui Creangă, Sadoveanu, S. FI. Marian) al lui
calaican. Etimologia cuvîntului a fost mult discutată, dar nici una dintre
soluțiile propuse nu este satisfăcătoare, nici din punct de vedere fonetic
(lucru atît de evident încît nici n-ar mai trebui dovedit), nici din punct
de vedere semantic. Astfel, cade îl pune în legătură cu magh. Icekle,
care înseamnă ’piatră vînătă’. Explicația dată de sdlr (< germ. Giftglas
’sticlă otrăvită’, adică ’mineral cu aspect de otravă’) este fantezistă; nici
magh. ciklâz ’numele unei buruieni (Cnicus benedictusy, la care trimite
în subsidiar sdlr, nu poate explica în nici un fel forma și sensul lui
chiclaz. C. Lacea, dr, IV, p. 1557 propune magh. kekgalicz (sic = kekgâlic,
1 SDLR = August Scriban, Dicționaru. limbii romînești, lași, 1939.
22
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
cf. și da), care înseamnă tot ’calaican’ dar prezintă mari dificultăți de
ordin fonetic. în sfîrșit, da (și, după el, dlrm) se mulțumește să trimită,
pentru prima parte a cuvîntului (care este un compus), la magh. kek ’vînăt’;
iar în ceea ce privește varianta bucovineană chiclazăr (pe care sdlr o
explică din germ. Giftgldser, pl. lui Giftglas), da presupune că ar fi
,,o inversiune a ung. lazurkek « azuriu »”, — inversiune imposibil de ima-
ginat, mai ales la un adjectiv pe care vorbitorul romîn nu putea să-l
analizeze.
Totuși, cele două cuvinte maghiare (kek și lazurkek) aduse în dis-
cuție de da ne indică drumul pe care trebuie să-l urmăm pentru a găsi
etimologia justă a cuvîntului romînesc : în limba maghiară, lazur (și la-
zurkd) înseamnă ’lapislazuli, lazulit’; datorită culorii mineralului pe care-1
denumește, lazur poate fi determinat în mod absolut normal de adj. kek
’albastru; vînăt’. Din kek (dialectal kik) lazur s-a putut ajunge, pe de o
parte, la chiclazăr (prin substituirea terminațiilor, explicabilă într-o re-
giune ca Bucovina, unde, datorită influenței germane, se folosesc nume-
roase cuvinte terminate în -ar, vezi articolul lui Gh. Iftinchi publicat în
nr. 3 al revistei Limba romînă, p. 71), — iar pe de altă parte la forma de
pl. chiclazuri (la început, probabil, cu valoare de plurale tantum, cum
pare a indica citatul din Creangă reprodus în da și în dlrg), din care s-a
refăcut apoi forma de singular chiclaz. Confuzia semantică (’calaican’
în loc de ’lapislazuli’) este explicabilă la un cuvînt ca acesta și a putut fi
făcută atît de vorbitorii romîni, cît și de cei maghiari de la care a fost
împrumutat cuvîntul.
daiac ’unul din stîlpii pe care se reazemă, către apă, schela pescă-
rească’, pentru care da trimite la bulg. dalian și sîrb. daljan ’instrument
de prins pești’, este în realitate de origine turcească : dayak' reazem, reze-
mătoare; proptea’.
exivă, termen argotic neînregistrat în dicționare, e atestat în mai
multe variante formale și cu numeroase sensuri: 1. ’act de legitimație’
(AL‘Vasiliu, gs, VII, p. 113) și (sub forma ixive) ’acte, hîrtii fără va-
loare’ (V. Cota, Argot-ul apașilor, f.l., f.a., p. 12); 2. ’ scris oare’ și (sub
forma chisivă) ’petiție’ (Al. Vasiliu, loc cit.) -, 3. ’ziar’ : — Ia citește, mă,
mînzule, cu glas tare, ce mai scrie la exivă, la hîrtie ! (A. losefini și P. Pin-
tilie, Paiațe și oameni, es^la [1958], p. 33); 4. ’știre, veste, comuni-
care’ : Codoșul s-a însuflețit: — Bine, am să dau exivă la caramangii
■că n-ai mzerit și că-i chemi la prăduială... (E. Barbu, Groapa, espla
[1957], p. 386). Toate sensurile enumerate s-au dezvoltat unul din altul.
Pentru explicarea termenului ne-am gîndit un moment la eschivă (de ori-
gine franceză), care în limbajul boxerilor înseamnă ’mișcare a capului
sau a corpului, pentru a înlătura lovitura’ (Al. Dobrescu, Ar gotul, Bucu-
rești, 1938, p. 24), — din care ar fi putut rezulta, de exemplu, sensul
’act de legitimație’ și, printr-o metateză a grupului de consoane, forma
■exivă (scris uneori ecsivă, de exemplu la E. Barbu). Forme asemănă-
toare cu cuvîntul romînesc găsim, însă, în argoul maghiar : kszive ’por-
CONTRIBUȚII LEXICOLO1ICE
23
tofel’, hsziverl și kszi ’scrisoare’, care an fost explicate din idiș (Barezi
Gâza, Magyar Nyelv, XXVII (1931), p. 292).
făioară (pronunțat fă-i-), diminutiv al lui făină, este cunoscut de
da (și, după el, de dlrg și dlrm) numai din poezia populară și „numai
spre a da cuvîntului făină o nuanță de drăgălășie și fără să-i schimbe
sensul” : Și hambare scutura.. .Făioara c-aduna, D-o azmioară că-i făcea.
Iar mai departe, în da se spune : „însemnarea ’făina cea mai fină’ sau
’pudră’, dată de [dicționarul lui] Polizu, nu se poate atesta”. Sensul
’pudră’ și, prin extensiune, acela de ’fard’, au existat totuși; acesta din
urmă (care presupune existența și a celui dintîi) e atestat în scrierile lui
I. Heliade-Bădulescu. Astfel, în Vocabular de vorbe streine în romînește,
cuvîntul suliman e explicat prin dres și făioară (Opere, ed. D. Popovici,
II, București, 1943, p. 359); iar în următorul pasaj din schița satirică
Bată-te Dumnezeu ! [Coconița Drăgana] se face deosebire destul de expli-
cită între făioară și pudră : Ninecuță-sa iară i-a dichisit bisahteaua și i-a
pus înăuntru cu toată rîndtiiala și cu toată dragostea părintească fehtrimi
de sctdișoare :.. . hîrtiuțele cu stiubeci, pudră, făioară, rumeneală șcl. (Cu-
rierul romînesc, XVI (1844), p. 170).
furoare e înregistrat numai de cade, cu sensul ’mînie grozavă,
furie, turbare’, fără nici un citat și fără nici o precizare cu privire la ve-
chimea și răspîndirea lui. Azi cuvîntul se folosește numai în forma de
plural și numai în expresia familiară a face furori, pe care dicționarele
noastre moderne o definesc prin ’a provoca admirație (mai ales prin aspectul
exterior)’. în secolul trecut, însă, întîlnim forma furoare atît ca cuvînt
independent, cu sensul dat de cade, cît și în expresia a face furoare,
care este mai aproape de originalul franțuzesc faire fureur. Iată două
citate: Poeții aceștia...îi vezi, în licența lor ultrapoetică, că mănîncă,
știrbesc la silabe cu aceeași manie și furoare cu care și adaog (I. Heliade-
Rădulescu, Opere, ed. D. Popovici, I, București, 1939, p. 476, nota 5);
Cu atît mai mult priveam cu o adîncă întristare această tăcere, cu cît că
totodată vedeam în lume că bucata aceasta [comedia O soare la mahala de
C. Caragiale] a făcut o mare furoare : toți carii au văzut-o au rămas îneîn-
tați atît de bucată, pentru care fac cele mai frumoase laude a^ltorului ei, cît
și de reușita suirii ei pe scenă (Curierul romînesc, XVIII (1846), p. 315).
ghioșcar, variantă (înregistrată la Tecuci) a lui ghiocear ’vizitiu’ (iar
acesta derivat de la ghioci, cuvînt de origine turcească însemnînd un fel
de căruță care poate fi lungită, vezi dicționarele), a fost explicat de acad,
lorgu Iordan, bifr, VII-VIII, p. 280 în felul următor : „trebuie să ad-
mitem... o contaminație între ghiocar [o altă variantă a cuvîntului
— n.n.] și ghiocear sau, eventual, influența unui cuvînt înrudit din punct
de vedere semantic și avînd o finală mai mult sau mai puțin asemănă-
toare”. Această a doua ipoteză ni se pare mai probabilă : este vorba, anume,
de intervenția lui droșcar (derivat de la droșcă), cuvînt cu un sens foarte
apropiat și avînd circulație în Moldova. Cît despre ghioșcărie ’ocupația
ghioșcarilor’ (citat de acad. lorgu Iordan, loc. cit., nota 2), acesta este
24
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
un derivat normal de la ghioșcar, pentru care nu mai e nevoie să presu-
punem influența lui droșcărie.
grecoiță (derivat de la grecoaie ’grecoaică’) este dat de da ca în-
vechit, numai pe baza unei atestări din Lexiconul Budan și cu sensul
de ’grecoaică’. Cuvîntul circulă și azi în Crișana, cu sensul de ’negusto-
reasă’ (pentru sensul ’negustor’ al lui grec, cf. da s.v. 2°) : [poalele] le
croșetează cu multă iscusință femeile din Vărzari, numite „grecoițe”, și le
vînd la tir gurile din Beiuș, Vașcău, Bălța (Monografia-almanah a Crișanei,
Oradea, 1936, p. 116)/
gropiște ’cimitir’ e ilustrat în dlrc cu un citat din Macedonski;
dlrm îl explică din groapă + suf. -iște. Mai degrabă ar trebui să ne gîndim
la o modificare a lui grobiște (înregistrat în Dolj și explicat bine de sdlr
din bulg. grobiște ’idem’), sub influența lui groapă.
ialău — variantă a lui Hău (Moldova), ileti (Transilvania) ’nicovală’,
necunoscută dicționarelor noastre — se întîlnește la G. Asachi: pune
ferul înfocat pe ialău (Scrieri literare, ed. N. A. Ursu, II, espla, Biblio-
teca pentru toți, [1957], p. 295); bietul țigan e ciocan și ialău (ibid., p.
300). Această formă se explică din pl. ilaie (pronunțat iilaie), prin asi-
milarea i-a>a-a.
jelepar, neînregistrat în dicționare, l-am întîlnit într-una din scrie-
rile lui I. Slavici: Pe cînd oamenii din satul lui Păcală umblau să caute
fundul Dunării cu prăjina cea lungă, iată că vine un jelepar de vite, care
ducea o cireadă de o mie de boi la tîrg, și cum mergea jeleparul de-a lungul
malului, dă de sacul cu Păcală (Povești, București, 1908, p. 178). După
cum rezultă din context, cuvîntul înseamnă ’negustor de vite’, fiind, deci,
sinonim cu gelep (de origine turcă). El nu derivă, totuși, de la acesta, ci
de la o formă dialectală (cu j- sau, ținînd seamă de originea lui Slavici,
cu z- sau z-) a omonimului lui, pe care da (gelep2) îl definește ’cireadă,
ciurdă, gulă’ (de fapt însă ’cireadă de vaci sau de boi destinată vînzării’)
și-l explică din sîrb. gelep (de fapt dzelep), care are același etimon turcesc.
Atragem aici atenția asupra faptului că jilip 3° ’ciurdă, ciopor’
(= cireadă) înregistrat de da după Lexiconul Budan nu are nici o legătură
cu celelalte sensuri ale lui jilip (<magh. zsilip), ci este o variantă a lui
gelep2, care trebuia, prin urmare, să fie tratată împreună cu acesta.
rugire și ruget înseamnă, ambele, ’răget, răcnet, urlet’ : Placările
[iadului] sporesc. . .rugiri, hohotiri, șuier ări, din cînd în cînd țipete (A. Ma-
cedonski, Opere, ed. T. Vianu, II, București, 1939, p. 277); Cît pe ce să
zguduie masa și pe toți cei dimprejur cu rugetul de leu al rîsului său (C. Ho-
gaș, Cuconul loniță ILrisanti, București, 1938, p. 93). Primul este un
infinitiv lung, al doilea, un derivat post verbal cu suf. -et. Verbul a rugi
este atestat în secolul al XVII-lea, la Dosoftei, cu sensul ’a răcni (vor-
bind despre lei)’ și explicat din lat. rugîre (cf. tdrg și celelalte dicțio-
nare). Totuși, întrucît acest verb n-a mai fost semnalat, din secolul al
CONTRIBUȚII LEX1COLOGICE
25
XVII-lea încoace, în limbă (mai ales în vorbirea populară), este greu de
admis ca cele două derivate să fie raportate la verbul folosit de Dosoftei
(cum face sdlr pentru ruget). Mai probabile ni se par alte două explicații:
sau printr-un împrumut din franceză {rugir > *rugi, de la care s-a făcut
apoi derivarea), sau prin contaminarea lui mugi cu rage (în cazul lui ruget
— din muget și răget).
șarlă ’cîine mic, slab, prăpădit; javră, potaie’ a căpătat în dicțio-
narele noastre, în ceea ce privește etimologia, explicații nesatisfăcătoare.
Unele propun, cu certitudine (dlrm) sau cu rezervă (tdrg, cade), nu-
mele fr. Charles, fără a arăta cum s-a putut stabili legătura între ’cîine. . . ’
și numele franțuzesc de persoană. Șăineanu {Dicționar universal al limbii
romîne3) dăduse cîteva elemente mai importante : ,,de la Charles sau
Șarlă, nume ce se dă adesea clinilor”. Pronunțarea Șarlă pentru Charles
este, într-adevăr, atestată (— Ei, dacă vroiești numaidecît, monsiu Șarlă. . .
Aține-te că sar. V. Alecsandri, Teatru, București, 1875, p. 172); ea trebuie
reținută în explicarea formală a lui șarlă, după cum trebuie reținută și
informația că numele Charles se dă adesea clinilor (procedeu obișnuit,
cf. Cezar, Nero, Hector, Bujor ș.a.).
O contribuție importantă la explicarea originii cuvîntului în discuție
a adus un specialist în alt domeniu decît lexicologia : șarlă trebuie pus
în legătură cu numele rasei de clini King Charles, formată din ogari de
lux foarte prețuiți în secolul al XlV-lea în Franța, — după cum javră
reproduce numele Javarra al unei rase de cîini fără păr, care fac impresia
că sînt rîioși (R. I. Călinescu, Din însemnările unui naturalist: Șarlă,
javră, potaie, în Arhivele Olteniei, III, p. 348—349). Trebuie făcută pre-
cizarea că numele, englezesc la origine, King Charles a fost împrumutat,
pentru a ajunge la apelativul șarlă, cu pronunțarea franțuzească, după
cum o dovedește următorul anunț de acum un secol: S-a pierdut o că-
țelușă de rasa engleză „King Șarl” avînd coada scurtă, părul negru și nu-
mele Mizilica... {Proprietarul romîn, II (1862), nr. 6, p. 24, col. 4).
Recapitulînd cele spuse pînă acum, explicația etimologică a lui
șarlă este următoarea : din numele rasei de cîini King Charles a fost
reținut al doilea element, care a fost redat în romînește cu pronunțarea
franceză {Șarl, Șarlă); acest nume a fost dat mai întîi cîinilor din rasa
respectivă, probabil și cîinilor aparținînd altor rase de lux; apoi, întrucît
cîinii de lux au putut fi (și sînt, adeseori, și astăzi) priviți cu dispreț, din
cauza conformației și a altor caracteristici ale corpului lor, — Charles
{Șarl, Șarlă) a ajuns, sub forma șarlă, un apelativ pentru cîinii mici, slabi,
prăpădiți.
Pentru a încheia discuția, amintim că sdlr consideră că șarlă este
o variantă a lui cotarlă, iar acesta s-ar explica din magh. hutya ’cîine’
+ suf. -arlă. Este, însă, evident pentru oricine că deosebirea formală
atît de mare între cele două cuvinte ne împiedică să le considerăm pe
acestea ca simple variante ale aceluiași cuvînt; se știe, de asemenea, că
limba romînă nu cunoaște un sufix -arlă. în realitate, cotarlă este rezul-
tatul unei contaminări a lui șarlă cu cotei (pentru etimologia căruia v.
26	GRAMATICĂ ȘT VOCABULAR
da), după cum jarlă (citat de sdlr din Ialomița) a rezultat prin conta-
minarea lui șarlă cu javră.
tracatrucă a fost înregistrat (din Galați) de acad. A. Graur, bl, VI,
p. 171, cu sensul de ’un fel de pocnitoare cu care se joacă copiii’ și explicat
din bulg. traka-truka, onomatopee care imită zgomotul produs de o lo-
vitură. Singurul dicționar care înregistrează acest cuvînt este sdlr, care-i
dă o definiție mai largă, descriind amănunțit obiectul, și care propune
ca etimologie ,,ngr. trakatruka”. Etimologia aceasta este, fără îndoială,
preferabilă aceleia date de acad. A. Graur, Tpaxarpouxa însemînd
’petardă’, sens cu care a intrat și în albaneză (trakatruke, vezi Buletin
i Universitetit Shteteror te Tiranes. Seria Shkencat Shoqerore, XI (1957),
2, p. 224—unde cuvîntul este considerat ca fiind o creație onomatopeică).
Amintim că tracatrucă a intrat și în literatură, în contexte argo-
tice; l-am întîlnit în următorul pasaj : „Bomba” voastră nu mai e decît
o tracatrucă! S-a aflat astă-seară în port (Panait Istrati, Casa Thzmnger,
p. 135, citat de acad. lorgu Iordan, bifr, IV, p. 159, nota, în discuția
pe care o face cu privire la termenul bombă). în citatul reprodus mai sus
tracatrucă e întrebuințat într-o accepțiune figurată, apropiată de aceea
a lui bombă ’veste senzațională’, — și anume ’veste care, în intenția celui
care o comunică, vrea să facă senzație, dar care este deja cunoscută înainte
de a fi comunicată’ (prin comparație cu pocnitoarea, a cărei detunătură
este lipsită de rezultatul așteptat, de importanță, de gravitate).
vopsea (cu varianta văpsea) are, pe lîngă sensul obișnuit de ’ma-
terie colorantă’, și pe acela, învechit, de ’culoare; nuanță’ (dlrc și dlrm).
Singurul citat, din C. Negruzzi, cu care este ilustrat acest sens în dlrc
(s.v. 2°) se potrivește pentru subsensul ’nuanță’ (= varietate a unei
culori) : Ochii lui aveau o ușure văpsea de alb-albastru. Pentru ’culoare’
putem da un citat tot din C. Negruzzi: Ceaiul. . .luă [= primi] o vopsea
purpurie amestecîndu-se cu rumul (Scrieri, I. București, 1872, p. 74).
în aceeași epocă se folosea cuvîntul și în accepțiunea figurată ’fel de a
descrie sau de a prezenta ceva sau pe cineva’, pe care o are și culoare :
Ba chiar ființe nevinovate, Care de dînsul nici nu gîndesc, Cu văpseli negre
și-ntunecate încondeiate să pomenesc (Gr. Alexandrescu, Opere, ed. I.
Fischer, I, [București], 1957, p. 365). în toate cazurile amintite avem a
face cu calcuri după fr. couleur, care înseamnă atît ’culoare’ (propriu
și figurat), cît și ’vopsea’ (sens pe care-1 păstrează, în unele situații, și
rom. culoare, v. da s.v. 2°, dlrc s.v. 3°).
CU PRIVIRE LA TERMINOLOGIA MARINĂREASCĂ
DE
MARIUS SALA
în cursul lunii septembrie 1959. a avut loc la București colocviul de
civilizații, literaturi și limbi romanice organizat de Comisia Națională
pentru unesco și de Academia Republicii Populare Romîne. Cu acest
prilej, la sugestia prof. Mirko Deanovic, acad. Al. Rosetti a organizat
la Constanța o anchetă de probă cu chestionarul definitiv al Atlasului
lingvistic mediteranean (alm). Ancheta a fost făcută de acad. E. Pe-
trovici și M. Sala. La anchetă au participat M. Deanovic, M. Alvar, S. da
Silva Neto, L. Tamâs, E. Petrovici, Al. Rosetti, M. Sala.
Cercetarea a fost prima de acest fel făcută în Romînia, pentru că
pînă acum problema terminologiei marine romînești nu a preocupat pe
nici un lingvist1. Din această cauză ea a prezentat un interes deosebit
și pentru lingviștii romîni.
★
Marea Neagră are o serie de particularități care o deosebesc în mare
măsură de Marea Mediterană. Datorită evoluției geologice a actualului
bazin al Mării Negre și caracteristicilor sale (salinitate redusă și în zone,
lipsa curenților verticali, stratificarea apelor la nivelul izobatei de 180
și existența gazelor sulfuroase dizolvate în adîncul ei), această mare pre-
zintă o compoziție botanică și zoologică deosebită, căci ea numără numai
220 specii de alge și aproximativ 1 500 de specii de animale. Din fauna
Mării Negre lipsesc grupe de animale stenobiante — din domeniul pe-
lagic — sau coralii, cefalopodele, steluțele de mare și aricii de mare —
— din domeniul bentonic2. Datorită însă faptului că numărul speciilor
1 Zd. Wittoch anunță, într-o notă a articolului încă o dată despre nisetru, în ,,Cercetări
de lingvistică”, 111 (1958), p. 157, nota 24, o lucrare în pregătire intiLO ’tă Românii și Marea.
2 M. Băcescu, Unele generalități asupra Mării Negre, în Buletinul de informare al Insti-
tutului de cercetări piscicole al României, VI (1947), 1 — 9, p. 20 — 22. Cf. C. Motaș, Biogeografia
Mării Negre, în „Analele Dobrogei”, XIX (1938), 1, p. 227-256.
28
GRAMATICĂ ȘT VOCABULAR
este redus a existat o concurență mai mică în ceea ce privește hrana și
de aceea numărul indivizilor din fiecare specie este mult mai mare decît
în Mediterană (aceasta în raport cu suprafața și volumul de apă)1.
în dreptul țărmului romînesc, în special, Marea Neagră prezintă în
plus o caracteristică care a permis dezvoltarea pescuitului marin de coastă2.
Pe o distanță apreciabilă (100—200 km), adîncimea ei este de numai 180 m
datorită întinsului platou continental. în apele acestui platou continental
se mișcă principalii pești migratori.
Toate aceste particularități ale Mării Negre vor apărea în răspunsu-
rile la chestionarul alm : pe de o parte, din cei 171 de pești pentru
care s-au formulat întrebări în chestionar sînt cunoscuți aproximativ
numai 50, și, pe de altă parte, vor apărea nume pentru alți pești care
vor fi trecuți în legenda hărților3.
★
Se observă, chiar la o cercetare superficială, că terminologia marină
romînească are o situație specială datorită faptului că romînii au început
să se ocupe de puțin timp cu pescuitul marin. Pînă nu de mult, pescuitul
marin pe litoralul romînesc a fost făcut aproape în mod exclusiv de lipo-
veni, turci și greci. în general, romînii s-au ocupat mai ales cu pescuitul
din apele curgătoare, care alături de agricultură și păstorit, a fost — după
unii — o ocupație dintre cele mai vechi și cele mai răspîndite ale romî-
nilor4. O dovadă în acest sens este și comerțul de pește, foarte larg, pe
care l-au făcut în trecut romînii (Antipa, op. cit.).
Este interesantă, din acest punct de vedere, statistica lui M. Bă-
cescu5 (op. cit., p. 201) care a arătat că, din cele 175 de specii de pești
care trăiesc în apele R.P. Romîne, 71 sînt din categoria peștilor de apă
dulce, 81 din aceea a peștilor marini, iar restul sînt pești migratori.
Peștilor din aceste 175 de specii le corespund aproximativ 1000 de nume
populare, deci în medie 6 nume pentru fiecare, însă în timp ce pentru
cele 71 de specii marine și pentru aproximativ cele 23 de specii dintre
peștii migratori există numai 150 de nume, pentru cele 81 de specii din
apele interioare apar 850 de nume. Rezultă că pentru fiecare pește marin
sînt folosite în medie numai 1,5 nume, față de cele 10 nume care apar
în medie pentru fiecare pește din apele curgătoare.
1 C. S. Antonescu, Peștii din apele Romîniei, București, 1957, p. 154.
2 Cf. Carlo Battisti, Esperienze ad Otranto col questionario dell' ALM, în Bollettino
delVALM, I, p. 114, pentru Otranto.
3 Mirko Deanovic, Esperienza nell’Adriatico orientale col questionario dell’ALM, în Bol-
lettino delVALM, I, p. 131.
4 Gr. Antipa, Pescăria și pescuitul în Romînia, București, 1916, p. 1 și M. Băcescu, Peștii,
așa cum îi vede țăranul-pescar romîn, București, 1947, p.-12. Pentru peștii din Marea Neagră,
v. lucrările de ansamblu ale lui E.P. Slastenenko, Revue de la faune ichtiologique de la Mer Noire
și Les poissons de la Mer d’Azov, în Ann. Sc. Univ. lassy, 1936 și 1939.
5 Situația termenilor pentru peștii de apă dulce este mai interesantă dacă observăm că
alte popoare vecine au un număr mult mai mic de cuvinte pentru fiecare specie : sîrbii,dc exem-
plu, au în medie numai 3,6 nume. V. Stolcevici Dușan, Noms populaires des poissons en Serbie.
Belgrad, 1927, la Băcescu, op. cit., p. 201.
CU PRIVIRI: LA TERMINOLOGIA MARINĂREASCA	29
Statistica prezentată ne arată, pe lîngă alte fapte pe care le vom
discuta mai jos, că terminologia marină romînească, în forma ei de astăzi,
este recentă. Din această cauză terminologia marină romînească pre-
zintă interes și din punctul de vedere al lingvisticii generale, pentru că
studierea ei permite să se observe procesul de formare a unei terminologii
oarecare, în general, și a unei terminologii marine, în special. Astfel,
întîlnim pe lîngă sensuri noi, de obicei metaforice, ale unor cuvinte din
limba comună (* cerdac ,,proră”, cîrmă „pupă”, ^nară „gaură pe unde este
scoasă ancora”, (mare) 'nebună „(mare) agitată”, * oglindă1 „(mare) li-
niștită”) creații romînești noi (fluierar „pasăre marină (Numenius)”,
'pălămidar „năvod pentru prins pălămidă” < pălămidă + -ar2, ★răcelniță
„plasă mică circulară pentru prins raci” <rac(i) + -elniță. De cele mai
multe ori avem a face însă cu termeni luați din limbile acelora de la
care romînii au învățat pescuitul : greci, turci, lipoveni (Băcescu, op. cit.,
p. 13—14, 202). Dar deoarece acest împrumut a avut loc recent, putem
urmări felul cum diferitele limbi au contribuit la formarea terminologiei
în discuție. Pe teren, acest fapt se manifestă prin existența unor serii de,
sinonime pe care subiectul le-a dat la diferite întrebări. Amintim astfel
că pentru „cap geografic” s-a răspuns cu trei sinonime :*borw<tc. bimin
„idem”, *ma/dc<rus„ bg. majak „far” și cap, termenul literar. Alteori
există două sau mai multe variante ale aceluiași cuvînt care corespund
unei origini multiple: 'minacop „Sciaena cirosa”<tc. minakop, față
de milacop2 <bg. milakop, gr. milakopi*, 'pălămidă, pălămidă „Sarda
sarda” <gr. palamida, față de *pelămidă<rus. pelamida, palamut <tc.
palamut, bg. palamut; 'zargan „Belone belone”< bg. zargan, față de
*zărgană <gr., tc. zargana.
în prezentarea materialului vom face distincție între ceea ce numim
fondul de bază al terminologiei marine, care cuprinde termenii
cei mai uzuali privind marea în sensul larg al cuvîntului (apă, geomorfo-
logie, faună) și restul acestei terminologii. Distincția se impune mai ales
pentru limba romînă, deoarece în evoluția pescuitului marin din țara
noastră au existat două perioade. în prima, în care, datorită condițiilor
geomorfologice ale țărmului romînesc și în primul rînd datorită platoului
continental, pescuitul era mai ales un pescuit de țărm, practicat de puțini
pescari, terminologia a avut numai un număr mai mic de cuvinte care
se refereau în primul rînd la noțiunile cele mai uzuale. în a doua perioadă,
pescuitul marin a trecut sub controlul statului de democrație populară;
aceasta a dus la investiții mai mari care au permis dezvoltarea pescuitului
de larg. Au apărut vase de pescuit cu unelte perfecționate4. Statul
nostru a dat mare atenție acestei bogății naturale, insuficient exploatată
1 Prin * arătăm că pînă acum cuvîntul nu a fost înregistrat de dicționarele noastre.
2 Cf. cal. palamitaru „idem” G. Rohlfs, Terminologia marinaresca net Salento, înBollet-
tino dcir ALM, I, p. 137.
3 S. Cărăușu, Tratat de ihtiologie, București, 1952, p. 680.
4 Nicolaie Bacalbașa, Unelte noi in pescuitul marin, în Buletinul Institutului de cercetări
și proiectări piscicole, X (1951), 2, p. 29 — 30. Cf. și Antipa, op. cit., p. 265 urm.
30
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
pînă acum, organizînd o adevărată flotă motorizată, iar Institutul de
cercetări piscicole a primit chiar un vas special amenajat, „Marea Neagră”,
pentru cercetarea problemelor științifice legate de pescuitul marin1. Co-
respunzător acestor două perioade, observăm, pe de o parte, o termino-
logie pescărească mai veche și, pe de altă parte, o terminologie mai nouă,
formată mai ales din cuvinte privind tipurile de ambarcațiuni (părțile
și procedeele de construcție a acestora), care provine din limbile moderne,
mai ales din italiană și franceză, iar în timpul din urmă, din rusă. Situații
similare semnalează M. Deanovic (op. cit., p. 129) și Arnold Steiger2,
pentru alte regiuni.
Multe dintre cuvintele înregistrate de noi nu sînt atestate pînă acum
pentru limba romînă. în aceste cazuri, am încercat să stabilim etimologia
cuvintelor în cauză. Din nenorocire, nici în dicționarele străine consultate
nu apar totdeauna termenii privind pescuitul marin sau cînd apar, nu
sînt date și formele dialectale. Apariția alm și anchetele pe care le vom
face în cursul acestui an la pescarii greci, lipoveni și turci din Romînia
ne vor permite să tragem concluzii mai sigure în legătură cu etimologia
cuvintelor din terminologia marină romînească.
1.	Cuvinte romînești de origine veche, cunoscute majorității vorbi-
torilor și care au început să fie folosite pentru realități marine : adăpost
„loc natural la țărmul mării, ferit de vînt”, (mare) liniștită, oglindă „mare
calmă”, a ieși la mare, a ieși la mal, țărm 3, mal, spumă de mare, val,
zaton „eleșteu la marginea mării în care se poate pescui”, ostrov „insulă”,
japșă, ★japcă „mlaștină cu stuf și papură în care nu se poate pescui”,
voloc „plasă de prins pești”, zâpăd „vînt de vest”, muscar „pasăre; Oe-
nante”, fluierar „pasăre; Numenius”.
2.	Cuvinte de origine slavă, împrumutate mai ales din rusă și ucrai-
neană, de la lipoveni, pescarii cei mai numeroși și mai pricepuți în paitea
de nord a litoralului romînesc al Mării Negre (cf. Wittoch, op. cit., p. 154) :
*majâc „cap geografic” < rus. majak „far” ; cf. bg. majak „far” ; * strelcă
„loc în care se întîlnește apa mării cu apa dulce” < rus. strelka „peninsulă
lungă și ascuțită” (D.N.lL akov, Tolkovyj slovar' russkogo jazyka, Moscova,
1935—1940, s.v.); *moriâna, * mariana „vînt de sud” < rus. morjana
„vînt dinspre mare” (VI. Dai’, Tolkovyj slovar', Moscova, 1955, s.v);
*abâzia (cf. abaza Antipa, op. cit., p. 78) „vînt de sud-est” < rus. abaza
„vînt de est” (Dai’, op. cit., s.v.); labân „Mugii cephalus” < rus. laban
„idem” ; șip „Acipenser sturio” < rus. sip ; *cocit „vîslă” < rus. koceV
„vîslă” (Dai’, op. cit., s.v.); * zâzub „partea încovoiată a undiței^ < rus.
zazuba „cîrlig de prins pește ” (Dai’, op. cit., s.v.). Am înregistrat în plus
1 Th. Bușniță, Realizări în domeniul industriei pescuitului in Republica Populară Romînă,
în Buletinul Institutului de cercetări și proiectări piscicole, X (1951), 1, p. 5 — 7.
2 A propos de VAtlas linguistique mediterraneen, în Bollettino delV ALM,-I, p. 140.
3 Pentru rom. țărm, v. studiul amănunțit al lui W. Belardi, L’innovazione semantica del
romeno antico țărmure, în Annali, Sezione linguistica, Tstituto Universitari© Orientale,
Napoli, I, 2 (1959), p. 213-224.
CU PRIVIRE LA TERMINOLOGIA MARINAREASCA
31
un număr de cuvinte al căror aspect fonetic ne trimite tot la o formă slavă,
neidentificată pînă acum :
* câmănă „frînghie de cînepă groasă cu care se lasă jos năvoadele”,
★polnoc „vînt de nord-est”, *apou, *apov, „ridicătură de nisip în apă”,
* zagrebă, ^zahrebă „idem”, * balodnic „vînt de est care aduce apăbece
de la fund”.
3.	Cuvintele de origine turcă sînt de asemenea numeroase : * iacamos
„fosforescență marină” < tc. yakamoz „idem”; * lodos „vînt de sudvest”
< tc. lodos „idem”; (mare) limănică „mare liniștită” <tc. limanhk deniz
„idem” (cf. și liman „port” < tc. liman, da, s.v.) ; * borun „cap geografic”
< tc. burun „idem” ; ★adâ „epavă” : cf. tc. ada „insulă” ; * sîilîc „apă
mică care presupune un loc pietros sau o epavă” < tc. dial.1 sîillk „apă
mică”, cf. tc. yilbk su „apă rece”; * pureâz „vînt de nord” 2< tc. dial.
poreas „vînt de nord-est”, cf. tc. poyraz „vînt de nord”; caraieV „vînt de
nord-est”, cf. caraiel „vînt de vest” sau „vînt de est” (da, s.v.) < tc.
karayel „idem”; * iem „nadă” < tc. yem „idem” ;* armân „banc de
pește” < tc. barman „grămadă” ; * giuPum „banc de pește” < tc. curum
„grămadă” ; * cace, dace 3 „Sprattus sprattus sulinus” < tc. qa^a „idem” ;
★gîrgîr „plasă inelară de prins pește” < tc. dial. gîrgîr’ „idem”; * oara-
batac „cormoran” < tc. karabatak „idem” ; capac „val care intră în barcă”
< tc. dial. kapak „idem” ; * boind „vîslă la barcă” < tc. boyuna „idem”.
4.	Elementele grecești sînt mai puține :* belios, b^ „Augiilla vub
garis” < gr. dial. beli (Antipa, Faunu ibtiologică a Rimînid, Bacurești,
1909,p. 237); sardea* „Ciupea pilchardus” < ngr. sardela ; stavride „Trachu-
rus trachurus”<gr. stavridi, alături de stavrid, singular refăcut probabil
după pluralul stavrizi; grip „fel de plasă de pejte” < gr. gripos (cf.
Rohlfs, op. cit., 136).
Surprinde numărul redus de cuvinte luate direct din greacă mai
ales fiindcă pînă nu de mult, înaintea începerii celui de-al doilea război
mondial, grecii erau pescarii și, mai ales, negustorii cei mai numeroși în
partea sudică a litoralului romînesc.
1 Prin tc. dial. înțelegem răspunsurile date, la o anchetă de probă, de un turc din Con-
stanța.
2 Pentru schimbarea sensului diferitelor cuvinte care denumesc vînturi,cf. rom. gorneac
(< bg. sau sîrb. gornjik „viat care vine din sus, vînt de nord”) care în Oltenia are înțelesuri
foarte diferite „vînt de nord”, „vînt de apus”, „vînt de est”, „vînt de nord-est” (DA, s.v.) din
cauza așezării geografice : pentru locuitorii din nordul Olteniei munții sînt situați în mai toate
direcțiile. Cf.fr. vent d’aval „vînt de vest” împrumutat de limbile iberoromanice unde însemnează
„vînt de sud-vest” (REW, 9212) la Iorgu Iordan, Nume de locuri romînești înR. P. R., București,
1952, p. 109, n. l.V. și Giovanni Maver, Dai Tirreno alV Adriatico: considerazioni intorno al alcuni
termini marinareschi, în Bollettino delVALM, I, p. 186 — 189.
3 C. S. Antonescu, Peștii. . ., p. 186. Prin etimologie populară s-a ajuns la țață. Pentru
alte fenomene asemănătoare, v. Vojmir Vinja, Action adaptatrice des cr^ations analogiques sur
les elăments grecs et latins de la nomenclature ichtgologique de l’ Adrialique orientale, în Godisnjak,
Sarajevo, I.
4 Alături de sardea,,Ciupea pilchardus” apare și sardeluță dar pentru „Sardina pilchardus.
— Sprattus sprattus sulinus”. Distincție asemănătoare între diminutiv și forma de bază
există și în alte părți; cf. Batlisti, op. cit,, p. 117.
32	GRAMATICA ȘI VOCABULAR
5.	Există o serie de cuvinte a căror origine nu poate fi stabilită cu
prea multă siguranță deoarece ele apar, mai mult sau mai puțin sub aceeași
formă, în toate limbile vorbite în bazinul Mării Negre și în greacă :
barbun „Mullus barbatus”, cambulă „Pleuronectes flesus”, calcan
„Rhombus maximus”, * cirus „pui de scrumbie albastră” \ *colios „Pneu-
motophorus japonicus”, hamsie 2 „Engraulis encrasicholus”, * ostrâinos,
* ostreinos „Mugii saliens”, pălămidă, „Sarda sarda”, scrumbie „Scomber
scomber”, *ilârii „Mugii auratus”.
într-o situație asemănătoare sînt numele metaforice ale unor pești,
calchiate probabil după termenii corespunzători din limbile vorbite în
bazinul Mării Negre :
bou de mare „Uranoscopus scaber”, căluț de mare „Hippocampus
guttulatus”, cîine de mare „Acanthius vulgaris”, * limbă ele mare „Solea
vulgaris”, lup de mare „Labrax lupus”, pisică de mare „Dasybatis pasti-
naca”, scorpie de mare „Scorpaena scrofa”, vulpe de mare „Raja clavata”.
Și în acest caz este foarte greu de precizat care a fost limba luată ca
model atunci cînd romînii au calchiat termenii în discuție sau dacă nu
cumva sîntem în prezența unor creații romînești3. Cf. de exemplu si-
tuația lui limbă de mare cunoscut în rusă (morskoj jazyk : T.V.Nikol’-
skij, Castnaja ixtiologija, Moscova, 1950, p. 376), în bulgară {morski ezik,
P. Drenski, Ribite v Bălgarija, Sofia, 1951, p. 153), în turcă (dil bahk) și
în greacă (glossa).
6.	Cuvintele împrumutate din limbile apusene, de obicei romanice,
s-au răspîndit în terminologia marină romînească mai ales cu ajutorul
limbii literare :
curent, flux, reflux, cap, deltă, plaje, dună, port, est „vînt de est”,
sud-est ,,vînl de sud-est”, sud „vînt de sud”, rechin „Acanthius vulgaris”,
anghilă „Anguilla vulgaris”, ton „Thunnus thynnus” (ultimii trei pești
apar foarte rar în Marea Neagră), martin „Alcedo atthis hispida”. în
această categorie ar putea fi inclus și insulă < lat. lit. insula.
Din materialul prezentat se observă că unele nume de vînturi, de
pești și de unelte primitive din terminologia pescuitului marin, deși re-
prezintă terminologia de bază, nu sînt romînești vechi. Aceasta dovedește,
după cum am arătat în introducere, că romînii au învățat sau au reînvățat
pescuitul marin de la pescarii care populau țărmul Mării Negre. Pentru
explicația dată de noi pot fi invocate, în parte, și numele de astre înre-
1 Gf. și M. Băcescu, Despre terminologia populară romînească privind puietul și puii de
pește, în Buletinul Institutului de cercetări piscicole, XIV (1955), 4, p. 28.
2 Etimologia dată de Tiktin (Rum.-deut. Worterbuch, s.v.) și reluată de DA, s.v.(<bg.
hamsija) nu pare probabilă pentru că, în general, romînii nu au învățat și nu au luat termeni
marini de la bulgari.
3 F'orma acestor pești, de o importanță economică redusă, fiind aceeași, a făcut ca ei să
fie comparați de pescarii romîni cu aceleași animale cu care i-au comparat pescarii de altă limbă.
V. Vinja, Procedes affectifs dans la denomination d’une coquette de mer, în Studia Romanica Zagra-
biensia, II (1957), nr. 3, p. 47 — 48, citează cazuri cînd un pește este numit prin aceeași meta-
foră în Baleare, Portugalia și Dalmația, deși între aceste regiuni n-au existat legături. în termi-
nologia marină romînească există și alte cazuri în care peștii au fost numiți cu ajutorul unor
metafore : *buzat „Labrus prasochtitas” (cf. fr. labre), steluță „Grenilabrus griseus”, * iepurași,
pl. „Blennius gattorugine”, *cocoșel ,,Blennius sanguinolentus”.
CU PRIVIRE LA TERMINOLOGIA MARINĂREASCĂ
33
gistrate; dintre acestea numai unul, steaua poirazului „steaua polară”,
notat alături de steaua nordului și steaua polară, este diferit de răspunsurile
pe care le-ar da un țăran oarecare fără vreo legătură cu marea (calea lap-
telui, carul mare, carul mic, găinușa, luceafăr). Deci termenii privind as-
trele din terminologia marină romînească sînt generali romînești, fiind păs-
trați de pescarii romîni din vocabularul folosit de ei înainte de a se ocupa
de pescuitul marin.
★
Restul vocabularului din terminologia marină romînească, acela
care se referă la tipuri de ambarcații și unelte mai moderne este luat din
limbile moderne și în primul rînd, din franceză, italiană. Ne vom mărgini
să dăm cîteva exemple :
vas, bac, pescaj, șalandră, prova, pupa, prora, * etambou „partea
dinspre pupă a cîrmei” < fr. etambot „idem”, * etravă „partea anterioară
a chilei care se poate ridica din apă în funcție de pescajul vasului” < fr.
etrave „idem”, chilă, * operă vie „corpul vasului dedesubtul liniei de plu-
tire” < fr. ceuvre vive „idem”, * operă moartă „corpul vasului deasupra
liniei de plutire” < fr. ceuvre morte „idem”, cocă, * travers „partea de jos
și de sus a coastei unei corăbii” < fr. travers, bord, bocaport „capac de
lemn aproape la nivelul punții, care închide intrarea într-o magazie” < it.
boccaporte „idem”, punte, santină, cală, avarie, rașchetă, *cavilă, *cavelă
„piesă de lemn sau de metal care servește la legatul parîmelor de la ma-
nevră” < fr. cavillot „idem”, ancoră, vinci, grui, bintă, sondă.
După terminarea anchetei definitive, cînd vom avea toate răspun-
surile privind această parte a terminologiei marine romînești, vom putea
cerceta mai amănunțit și alte probleme ca : apariția unor cuvinte romî-
nești pentru numirea diferitelor părți ale vaselor, calchierea unor expresii
din limbile moderne etc.
3.	- C. 2784
GLOSAR REGIONAL
Regiunea Craiova, Raionul Turnu-Severin, Comuna Severinești
ACOVEL, acovele, s.n. = butoiaș cu o capaci-
tate între 10 și 20 litri; acov mic.
yAJUMf, ajumesc, pers. 3 sg. ajoăme, vb.
IV intranz. = (la jocul „de-a ascunselea”)
a sta cu spatele la cei ce se ascund ; a miji :
cine afoame întîi?
AJUMiT s.n., în expr. de-a af urnitul = de-a
v-au ascunselea : nu mă mai foc de-a
aiumitu'.
ArgeA, argele, s. f. = bordei în pămînt unde,
odinioară, femeile teșeau pînă în timpul
verii. Astăzi, acest cuvînt este păstrat mai
ales în expr. a pleca la argea fâr-de vergea =
a începe un lucru fără a avea toate cele
necesare.
BÂTĂ, bete, s.f. = fîșie de stofă : înnădesc
fusta c-o bată.
BÎLVĂNtT, -ă, adj. = (despre lichide) care
s-a încălzit de prea mult stat în vas ; clocit :
mă duc s-aduc altă apă de băut c-asta
e bîlvănită.
BORHAN s.n. = pîntece.
| BORHĂI, pers. 3 sg. borhăie, vb. IV tranz. =
a omorî pe cineva spintecîndu-i burta :
i-a spintecat borhanul cu coarnele, a bor-
hăit-o.
BRIftă, brifte, s.f. — briceag nu prea bun;
custură.
(^RUBiNTĂ, brubințe, s.f. = bubă mică: i-a
ieșit niște brubințe pe picior.
BRtrcA, bruci, s.f. = cui de lemn cu care se
leagă sacii la gură.
Buf, pers. 3 sg. buiește, vb. IV intranz. =
(despre ape) a năvăli, a se revărsa : a
buit apa pînă-n sat.
BUSTt, bușlesc, vb. IV intranz. = a căuta
prin via culeasă strugurii care eventual
au mai rămas : mă duc să buștesc prin vie.
GEAUCĂ, ceuci, s.f. = specie de cioară mai
mică decît ciorile obișnuite; ceucă.
CENAC, cenace, s.f. = vas mare de pămînt,
smălțuit pe dinafară, în care se aduce
mîncarea la masă; ceanac.
(OalSĂLiTĂ s.f. = zeamă lăptoasă de la semin-
țele de dovleci curățite de coajă, pisate și
amestecate cu puțină apă.
Chiznovât, -ă, adj. = (despre oameni) fără
inîini sau picioare bune de lucru (din
cauza paraliziei sau a unui defect fizic).
CÎTOV, -ă, adj. = întreg, sănătos (la minte)*
GinșcA s.f. = salată făcută din ardei copți
și oțet sau livef.
GÎRTOG, cîrtoguri, s.n. = vizuină; fig. loc
mic : un cirtog de loc.
COCHIE, cochii, s.f. = colac mic, colăcel :
făcui un colac ș-o cochie.
CQKtCGN, -e, adj., în expr. măr (sau mere}
coricov{e) = măr (sau mere) pădureț(e).
GurătUră, curături, s.f. = deal sau povîrniș
plantat cu pomi fructiferi.
GLOSAR REGIONAL
35
Curtenit, -eâță, adj. = care ia ceva nepoftit;
îndrăzneț : da’curteneț mai e : vine, ia și
pleacă.
DĂNĂC, dănaci, s.m. = bătrîn rămas neîn-
surat.
DÎRPINĂ, dirpine, s.f. = femeie înaltă și
voinică, dar leneșă.
DOCĂNÎ, docănesc, vb. IV tranz., mai ales în
expr. a docăni la cap = a sîcîi, a plictisi ;
a bate la cap : nu mă mai docăni alîta
la cap.
DUD01, doudoi, vb. IV tranz. = a goni, a
alunga pe cineva : dudoaie găinile să nu
mănînce răsadurile.
DULOI, duloâie, s.f. = umflătură, gîlcă.
DULUGEĂC s.n., în loc. adv. cu dulugeacu’ =
încetișor, ușurel : mergi cu dulugeacu’;
ia-o cu dulugeacu’.
FATĂ, fețe, s.f. = versantul de sud al unui
deal : e dus pe față pe la vie, c-au început
să se coacă strugurii.
FtrciE, fucii, s.f. = butoiaș cu o capacitate
de 2 —10 1 : o fucie de rachiu.
GhioldIș adv. — pieziș : l-a lovit ghioldiș.
HondrănI, hondrănesc, vb. IV intranz. = a
vorbi fără rost.
IAG0DĂ, iagode, s.f. = dudă.
ICLEĂN, -ă, adj. = (despre oameni) cu un
caracter închis, dușmănos; (expr.) iclean
la inimă = rău.
IZDA, vb. I refl. = a se îmbolnăvi.
IZDĂT s.n. = boală dc stomac la oameni și
la animale.
IZînă s.f. sg. = murdărie a hainelor sau a
rufelor purtate prea mult sau prost spălate ;
jeg; (expr.) a băga (rufele) în izînă - a
băga (rufele) în boală.
IziNl, izinesc, vb. IV refl . = a slăbi : ce te
iziniși așa ?
ÎncroșnAT, -ă, adj. = (despre oameni) îm-
brăcat gros sau cu multe haine ; încotoș-
mănat.
ÎndovigA, îndovig, vb. Irefl.= a se încovoia,
a se curba : mi se-ndovigă sîrma.
ÎndovigAt, -ă, adj. = (despre un obiect)
îndoit, încovoiat, curbat : sîrmă indovi-
gată.
Înglesnă, inglesnez, vb. I intranz. = a
înlemni, a încremeni : înglesnai de frică.
ÎnglotA, inglotez, vb. I refl. (în expr.) m-am
inglolat in datorii = m-am înglodat în
datorii.
JdrelI, jdrelesc vb. IV tranz. = a jupui coaja
unui copac.
Jljlu, fifie, s.n. = lemnul care se leagă de
gîtul porcilor pentru a-i împiedica să
intre în grădini sau în țarini; jujeu.
Lăntet, lănteți, s.m. = ulucă; leaț.
IIVEJ s.n. = oțet de prune rămas în cazan
după fabricarea țuicii: făcui o ciușcă
bună cu ardei iuți și livej.
MEJDRl, mejdresc, vb. IV refl. = a se zdreli.
MXTOCOSlT, -ă, adj. = stricat, prăpădit.
MÎRSAV, -ă, adj. = bolnav : azi sînt cam mîr-
șav, nu pot ieși la lucru.
MÎTUl, mîțuiesc, vb. IV refl. = a se preface
că plînge : nu : e mai mîțui de geaba!
MurAtORI s.f. pl. = murături.
NĂBOf, năboiesc, vb. IV refl. = a transpira,
a asuda.
NAboIt, -ă, adj. = transpirat, asudat.
NĂPÎRST6C s.m. = om mic de statură.
Năsărîmb, -ă, adj. = neajutorat, neîndemî-
natic; prost.
Neremzî, neremzesc, vb. IV refl. = a se uita
mereu în oglindă și a se dichisi.
Nestășnic, -ă, adj. = neastîmpărat; nehotărît..
OICHETI s.m. pl. = ochelari.
ORLIște s.f. sg. = miriște nearată de un an.
ORLON, orloane, s.n. = ac de cap.
PăcerIz, -ă, adj.=urît, pocit, schimonosit.
PăstrCngă, păstrungi, s.n. = răritură între
dinți, mai ales între primii incisivi de sus;
strungăreață.
Păzdarii s.f. pl.= așchii pentru ațîțat focul.
PlP^LCEA s.m. = prîslea.
PlencEgr, -ă, adj.=(despre oameni) bolnav;
(p. extensiune) care umblă ca un zăpăcit:
plecă pe drum plenceur.
POCItJMP s.m. = lemnul în jurul căruia se
învîrtește vîrtelnița; pociumb; (expr.)
a sta pociump = a nu face nimica.
POSPUL, pospuli, s.m. = fruntea, partea cea
mai bună, mai moale a făinii; făină foarte
36
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
fină: făcui la moară niște făină numai
pospuli.
PROTĂP, proțapuri, s.n. = unealtă de lemn
cu ajutorul căreia se zdrobesc tulpinile
de cînepă pentru a se alege fuiorul; nu
este o mcliță propriu-zisă, ci o capră for-
mată dintr-o bucată mai groasă de lemn
care stă cu un capăt pe două picioare
(sau fixat în gard), iar cu celălalt pe
pămînt. Cînepa se bate pe această capră
cu un mai ca cel întrebuințat la spălatul
rufelor.
RĂZNl, răznesc, vb. IV tranz. = a pierde
șirul povestirii: cum spusăi, că răznii
vorba ?
RĂINĂ, raine s.f. = cratiță.
RÎSURI s.n. pl. = glume : ti place să facă
rîsuri.
RofIt, -d, adj. = (despre legume) care nu
a fiert deajuns, crud încă : e rofită fasolea,
n-o fierseși bine.
SCHEĂP, scheapuri, s.n. = partea de jos a
paiului, care rămîne pe miriște după ce
s-a secerat: mi-a dat un scheap in picior.
SCHILĂI, pers. 3 schilăie, vb. IV intranz. =
(despre cîini) a chelălăi.
STENEP, stenepi, s.m. = stîlp.
StrelIci s.m. pl.=steluțe de grăsime în supă
sau în mîncare.
StîrpezI, stîrpezesc, vb. IV refl. = (despre
dinți) a se strepezi.
ȘlNDlL, șindile, s.n. = șindrilă.
ȘOIMĂNlT, -ă, adj. = (despre oameni) prost;
smintit, cam într-o parte; (substantivat)
umblă ca un șoimănit.
Șucheă, șuche.z, vb. I tranz. = a sminti; a
ameți: m-a șucheat la cap cu atttea povești.
TĂFĂLOAGE s.f. pl. = ghete mari și rupte.
’TĂRĂșI, tărășesc, vb. IV intranz. = a sta de
vorbă, a povesti; a discuta : ce tot tărășești
acolo?
TlOLCtjș, tiolcușe, s.n. = un fel de teacă pe
care o poartă țăranul atîrnată de brîu,
pentru a ține gresia de ascuțit coasa:
cînd ai gresie, să ai șl tiolcuș.
TiutiOc, s.m. = butuc pe care se sparg
lemnele de foc.
TÎRS, tîrșuri = vreasc, uscătură : ce ttrș de
lemn adunași tu! ?
TOFOLOG, -oăgă, adj. = (despre oameni) cu
mișcări încete, lipsit de energie; molîu.
TOROĂPĂ s.f. sg. = interes viu pentru ceva;
grijă; (folosit mai ales în expr.) a da în
toroapa... = a fi stăpînit de ideea...:
a dat în toroapa geambașlîcului, nu-i mai
arde de sapă.
TRĂGĂCE, trăgăci, s.f. = săniuță pentru copii.
TREĂSCs.n. sg. = praf: mă umplui de treasc
pe drum.
TROĂLĂ s.f. = femeie care se îmbracă neglijent.
TURUIĂC, -ă, adj. = amețit de băutură.
ȚĂLĂIOS, -oâsă, adj.= certăreț, cu gura mare.
ȚOLfiT, țoleturi, s.n. = pătură groasă de dimie :
țolet de pus pe pat.
ȚUlIndru, tulindri, s.m. = trior : pusăi griul
in țulindru.
VĂLOG, vălogi, s.m. cînepa de calitatea a doua,
căzută pe jos în timp ce cînepa este bătută
la proțap : din vălog se fac sforile.
VOlnic, -ă, adj. = capabil: nu-i volnic
de nimic.
ZăbIc s.m. — făină de porumb prăjită în
untură.
ZĂLETi, zălețesc, vb. IV refl. = a se speria :
caii se zălețiră.
ZĂURDf, pers. 3 sg. zăurdește, vb. IV refl. =
(despre lapte) a se strica din cauza căldurii.
ZbicI, zbicesc, vb. IV. 1 tranz. = a trage pe
cineva cu putere (v. scutura IIX Dlrm) :
nu mă zbici!; 2intranz. = a se smuci: a
zbicit o dată și nu l-am mai putut ține,
ELENA STÎNGACIU
Note
UN, O—ARTICOL, NUMERAL, PRONUME
DE
M. ZDRENGHEA
Numeralul latinesc unus, una, care avea rol și de pronume nehotărît,
iar mai tîrziu — încă în latina populară tîrzie din preajma transformării
ei în actualele limbi romanice — și de articol nehotărît, a dat în romînește
un, o •, el are, cînd e folosit ca determinant al substantivului, aceeași triplă
valoare ca în latina populară tîrzie : de n u m e r a 1, depronume
nehotărît și de articol nehotărît.
Ca substitut al substantivului numeralul are forma : unu(l), una,
iar pronumele nehotărît: unul (rostit unu), una.
Dintre determinantele substantivului, numai numeralul (cardinal)1
ne indică în mod precis despre cîte obiecte este vorba (unu, trei, opt etc.).
Un și o, ca numerale, arată că e vorba despre un singur obiect, insistîndu-se
asupra cantității și de aceea ele sînt adeseori accentuate. Ca pronume ne-
hotărît și ca articol nehotărît, ele păstrează acest conținut și, stînd pe lîngă
un substantiv, desprind din clasa respectivă un obiect, necunoscut însă
de vorbitori, deci un obiect oarecare, fără a se insista asupra cantir
tății, care totuși e aceeași — unitate. Din această cauză, adică datorită
conținutul lor aproape același, precum și identității formale, este greu să
se precizeze cînd un și o au valoare de numeral, sau de pronume neho-
tărît, sau de articol nehotărît.
în exemplele următoare avem o astfel de situație : pe cîmp ară u.n
plug; ieri am cumpărat o carte.
Dacă în vorbire accentul cade pe un și o ( : pe cîmp ară un plug;
ieri am cumpărat o carte) ele sînt numerale, fiindcă vorbitorul insistă asupra
cantității (un plug — nu mai multe, o carte — nu mai multe). De fapt^
1 Pronumele demonstrativ are și el posibilitatea de a individualiza : acest copil ,,copilul
despre care se vorbește”.Tocmai de aceea pronumele demonstrativ iile a putut deveni articol.
Dar, spre deosebire de numeralul cardinal, dacă e vorba de mai multe obiecte, pronumele
demonstrativ le poate delimita, desprinde de celelalte din aceeași clasă sau categorie, fără â
ne mai putea spune însă precis despre cîte obiecte anume ește vorba.
38
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
propozițiile răspund la întrebările: cîte pluguri ară?, cîte cărți a
cumpărat ?
Răspunzînd la aceste întrebări, un și o sînt numerale chiar și dacă
nu sînt sub accent. în această situație, trebuie însă să presupunem că
urmează o precizare prin care, fie că este exprimată, fie că vorbitorul o
are numai în minte, se insistă asupra cantității: pe cîmp ară u n plug
numai, sau ...numai u n plug; ieri a cumpărat o carte numai,
sau ...numai o carte ; — Acum, ții minte cîte bucăți ai avut dumneata ?
— Șase bucăți, domnule judecător.
— Dar de mîncat, cîte ai mîncat dumneata ?
— Cinci bucăți, domnule judecător.
— Și cîte ți-au mai rămas de întrecut ?
— O singură bucată, domnule judecător. Creangă, Cinci pîini.
— Da, mămucă. Numai ceva de mîncare ...
— De mîncare ? O ceapă, u n usturoi și o bucată de mămăligă rece
din poliță sînt destul ... Creangă, Soacra cu trei nurori.
Mai clară e situația cînd se numără obiectele : un copil citește, doi
(copii) se joacă. Aici valoarea de numeral a lui un este evidentă.
Dacă însă cel care vorbește nu insistă asupra cantității, ci asupra
faptului că obiectul despre care se vorbește este un obiect ,,oarecare”,
necunoscut de vorbitor sau de interlocutor, și dacă se întreabă cu cine sau
ce (cine sau ce ară pe cîmp?, ce a cumpărat ieri?), atunci un și o sînt sau
articole nehotărîte, sau pronume nehotărîte, fără însă a se putea stabili
în mod precis ce anume cînt, datorită conținutului lor identic ,,Deose-
birea se poate face numai la plural: un om, unii oameni, pronume ; un om,
niște oameni, articol” 2.
Valoarea lui un și o se poate preciza deci ținînd seama de cuvîntul
cu care ele se găsesc în corelație (numeral, pronume sau articol — ultimul
numai la plural).
în exemplele următoare un și o sînt numerale, fapt confirmat de
celelalte numerale din context: Vra să zică, dumneata ai avut numai o
bucată de întrecut, iar tovarășul dumitale, patru bucăți; acum o
bucată de pîne rămasă de la dumneata și cu p a t r u bucăți de la istalalt,
fac la un loc cinci bucăți ? ... Așa dar, dumitale ți se cuvine numai
un leu, fiindcă numai o bucată de pîine ai avut de întrecut . .. Iară
tovarășului dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă patru bucăți de
pîne a avut de întrecut ... Creangă, Cinci pîni.
în odaie — o odaie c-o masă, o oglindă, cîteva scaune și trei
paturi cu macaturi ieftine — , domnul Grigore și fetița dormeau încă...
Sadoveanu, O zi ca altele.
Numeralul cu care se află în corelație un sau o nu trebuie neapărat
să stea pe lîngă un substantiv. De ex. : Trecu o zi, trecură trei Și iarăși,
noaptea, vine Luceafărul deasupra ei . . . Eminescu, Luceafărul; Și merg
ei o zi, și merg două, și merg p a t r u-z e c i și nouă, pînă ce de la
1 Cf. acad. lorgu Iordan, Limba romînă contemporană, București 1956, p. 395, Grama-
tica limbii romîne, vol.I, Edit.Acad. R.P.R., p. 169 și Institutul dc lingvistică din București,
Limba romană, p. 89.
2 Acad. lorgu Iordan, op, cit.i p. 330 — 331.
NOTE
39
o vreme le intră calea în codru. Creangă, Povestea lui Harap-Alb; Sosi
u n călăreț și căzu; sosiră doi cu sulițele întinse. Sadoveanu, Vremuri
de bejenie.
în exemplele următoare un sau o, deoarece se află în corelație cu un
pronume nehotărît (care poate fi și la singular nu numai la plural), mai
ales cu alt(ul), altă(a), sînt pronume nehotărîte : Pentru aceia cu nevoie
poate să scrie cineva să înțeleagă toți grăind un lucru unii într-^n chip,
alții într-a 11 chip. Simion Ștefan, Noul Testament, 1648, Predoslovie
cătră cititori; Așezînd genunchi și mînă cînd pe-u n colț, cînd pe a 11
colț, Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți. Eminescu, Călin, File
din poveste ; La un semn, u n țărm de a 11 u 1 (= de alt țărm), legînd vas
de vas’ se leagă .. . Eminescu, Scrisoarea a IH-a).
Sînt însă cazuri în care un sau o, deși se află în corelație cu un pro-
nume nehotărît, sînt totuși numerale : în cameră sînt trei copii. Un
copil doarme, ceilalți citesc. Aici corelativul lui un este de fapt tot
un numeral, care însă nu este exprimat: ... ceilalți doi (copii) citesc.
Prezența lui trei din prima propoziție face ca un să aibă valoare de nu-
meral, chiar dacă doi nu este exprimat.
Dacă un sau o se află în corelație cu niște, sînt articole nehotărîte :
în curte se joacă niște copii, iar u n cățel aleargă în jurul lor.
Mai rămîne de discutat situația cînd un sau o nu au corelativ,
în acest caz, dacă nu se stăruie asupra ideii de cantitate, un și o sînt arti-
cole nehotărîte h Ex. : Odată, un arici s-a întîlnit cu o vulpe. — Pe u n
deal răsare luna, ca o vatră de jăratic ... Iar de sus pîn-în podele u n
păinjăn, prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă; Tre-
murînd ea licurește și se pare a se rumpe. încărcată de o bură, de un colb
de pietre scumpe. Eminescu, Călin, File din poveste. Era odat-o babă
și u n moșneag. Creangă, Punguța cu doi bani. U n grangur sta nemișcat
pe o ramură de fag întinsă spre soare; ... cîte un pai subțire străbătea
frunzișurile moarte și aducea unei raze, ca un dar, o scînteioară albastră.
Sadoveanu, în pădurea Petrișorului.
1	Pentru verificare le vom înlocui cu niște. Dacă această înlocuire este posibilă, atunci
întra-devăr, sînt articole nehotărîte. Dar în caz că vor fi înlocuite cu unii, unele, ele sînt
pronume nehotărîte.
ETIMOLOGII
geamblac
Termenul tehnic geamblac „dispozitiv instalat pe turnul unei sonde
conținînd roțile macaralei sau ale cablului de lăcărit sau de săpat” (dlrm)
este destul de nou în limba romînă și a fost creat o dată cu dezvoltarea
industriei petrolifere din țara noastră.
De altfel, cuvîntul geamblac amintește, după cum vom vedea mai
departe, despre o situație existentă la noi înainte de 23 August și anume
de perioada în care petrolul era exploatat de firme străine, în special de
trusturile engleze.
dlrm propune ca geamblac să fie apropiat de engl. crownblock.
Fonetic, cuvîntul romînesc rămîne neexplicat.
în dreptul dispozitivului, sus pe sondă, era atîrnată o firmă cu numele
James Blake. Deși poate auzeau cum se pronunță numele englezesc, mun-
citorii nu-1 puteau totuși pronunța corect. Cînd era nevoie, probabil, ca
cineva să se urce la dispozitivul respectiv, a cărui denumire fie că nu o
cunoșteau, fie că era greu de reținut, ei spuneau : ,,urcă-te la geamblac”,
adică acolo unde era agățată firma cu numele amintit și unde se găsea și
dispozitivul despre care este vorba.
Astfel, printr-o etimologie populară, în ceea ce privește prima parte
a numelui (James, pronunțat Gems nu însemna nimic, dar putea fi ușor
apropiat de cuvîntul geam) și printr-o romînizare sau o influență a grafiei,
în ceea ce privește partea a doua a numelui (Blake, pronunțat Blec, nu
era conform cu limba noastră, dar blac era mai ușor de ținut minte,
asociat cu alte cuvinte terminate în -ac ; de altfel cuvîntul fiind scris Blake
putea influența rostirea Blac), a luat naștere cuvîntul romînesc geamblac.
mușcată
Numirile populare de plante ridică o serie de probleme, destul de
dificile din punct de vedere etimologic, care atrag după sine necesitatea
de a se cunoaște toate datele privitoare la planta respectivă* Este foarte
ETIMOLOGII
-ir
util să se afle aproximativ la ce dată a fost adusă planta în regiunile în
care apare acum cuvîntul și să se cerceteze prin intermediul cărei limbi a
intrat denumirea care interesează.
Dicționarele au dat în legătură cu planta cunoscută romînilor sub
numele de mușcată (Pelargonium) explicații etimologice foarte diferite.
Dar în mai toate cazurile s-a înregistrat drept cuvînt titlu forma mușcat
sub care erau grupate, pe lîngă sensurile plantei în discuție, și cele ale adjec-
tivului mușcat ,,cu miros de tămîie”.
Astfel, Tiktin indică drept etimon mediolatinul muscatus, care s-ar
sprijini și pe mușcat, participiul verbului a mușca, precum și pe germ.
Muslcatkraut.
cade dă ca etimon numai germ. Muskat \kraut].
La fel procedează și dlrm. Șăineanu se referă tot la latinul medieval
muscatus, iar despre forma romînească presupune că ar rezulta dintr-un
intermediar unguresc pe care, de altfel, nu-l menționează.
Scriban însă indică un etimon din limba rusă : Muskat ,,fructul unui
copac mirositor” și mai departe germ. Muscat, fr. muscat.
în limbile din care Scriban consideră că ar veni romînescul mușcată,
nici unul din etimoanele citate nu are sensul de floare, ci se referă numai
la adjectivul mușcat sau la nucușoară.
Vasmer, în Russisches etymologisches W orterbuch, înregistrează un
MynmaTHLin și un mai vechi moskat, ambele cu sensul de nucușoară,
care de fapt duc la mușcat (muscat), adjectiv. De la mirosul de tămîioasă
pînă la floarea mușcată nu mai era mult, totuși e surprinzător că în nici
una din aceste limbi cuvîntul nu are și sensul de floare.
Limba bulgară însă are cuvîntul MyinuaTo, care denumește exact
planta despre care este vorba. în bulgară, cuvîntul a pătruns din limbile*
din apusul Europei: it. moscato, fr. muscat etc., cu sensul de ,,strugure
tămîios” și adj. „cu miros de tămîie”.
Bulgara a adaptat acest cuvînt pentru a denumi planta Pelargonium ;
deoarece în momentul în care a apărut noțiunea (din izvoarele cercetater
mușcata a fost introdusă în Europa, din sudul Africei, după 1700) nu
exista un alt cuvînt la îndemînă, iar mușcata are miros de tămîie, bulgarii
au dehumit-o cu termenul existent în limbă, împrumutat, cum am arătat^
din vestul Europei. Fiind vestiți grădinari, era firesc ca ei să fie cei dintîi
care să dea numele mușcatei în Peninsula Balcanică; romînii au adoptat
această denumire, probabil o dată cu floarea pe care au început s-o
cultive.
în felul acesta mușcat, -ă considerat ca avînd etimologie unică și
lucrat ca un singur cuvînt, apare acum diferențiat în două cuvinte : mușcat,.
adjectivul cu un etimon german (prima atestare pe care o avem apare
într-o scrisoare din secolul al XVIII-lea în care autorul folosește și alte
împrumuturi din germană) și mușcată, substantiv, denumirea speciei
Pelargonium, cu un etimon bulgăresc.
42
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
mușteț
Cuvîntul regional mușteț ,,mușchi de porc”, atestat de alr i în
cîteva puncte din jurul orașului Petroșani, este un derivat al variantei
regionale mușt (muști), de la mușchi, variantă comună pentru întregul
teritoriu transilvănean. Varianta mușt (muști) se întîlnește și la Oradea
și la Orașul Stalin și în nordul Transilvaniei etc. De la această variantă
mușt(i) + suf. eț a apărut derivatul regional mușteț.
mușcățică
în anchetele dialectale făcute în Moldova a fost înregistrat cuvîntul
mttșcățică cu sensul de „altiță”. Legătura cu mușcată ,,floare” nu e greu
de făcut. De la ideea de floare s-a ajuns la aceea de înfloritură ,,cusătură
cu flori pe o pînză” și mai departe, altiță.
în concluzie, mușcățică este un derivat de la mușcată + sufixul di-
minutival -ică.
muștă
în partea de mijloc a Moldovei, în regiunea Bacăului, a fost înregis-
trat, în anchetele dialectale, regionalismul muștă cu sensul de „molie”-
în cazul de față este vorba de un nou singular muștă refăcut după pluralul
muște, care a primit o nouă accepție. Evoluția semantică a lui muscă nu
pune probleme, deoarece se poate ajunge fără . nici o dificultate de sens
de la ideea de insectă, la molie, tot o insectă, oarecum asemănătoare, cu
atît mai mult cu cît populația rurală are pentru insecte denumirea generică
de muște (folosită mai ales la plural).
mușurlui
mușurlui „a snopi în bătaie”, glosat în revista Ion Creangă, IV, 187,
apare atestat la Chilia Veche, în jurul Tulcei.
Din punct de vedere al formei, cuvîntul în discuție ne duce la mu-
șuroi, a bate pe cineva pînă îl faci grămadă, mușuroi. Prin contaminare cu
muștrului, care contribuie și semantic și fonetic la crearea noului cuvînt,
a apărut mușurlui cu sensul arătat la început.
mușuli
Cu același sens ca a mușlui „a adulmeca, a mirosi” apare și mușuli
care se poate explica din primul printr-o metateză. Cuvîntul apare în
Revista Critică, I, 235 : „iată vine un lup mușulind pe unde mîncase și
băuse cei hoți.
ETIMOLOGII
43
mușcăpli
în Din istoria comerțului la romîni, D. Furnică dă într-un pasaj,
pe lîngă alte denumiri de mirodenii, și un mușcăpli : 2 loți mușcăpli, adică
frunzișoară. F.I. 80 (1778).
Mușcăpli nu figurează în nici un dicționar și apare doar la T. Pa-
pahagi, în Contribuții lexicale; el observă că termenul a fost omis din dic-
ționarele Tiktin și Candrea. Din punct de vedere etimologic, T. Papahagi
nu i-a găsit nici o explicație.
în dicționarul sîrb al Academiei iugoslave, Rjecnik hrvatskoga iii
srpslcoga jezika apare un Muskaplet (Macis), cu același sens de frunzișoară
,,condiment”, ca în romînă.
în limba sîrbă cuvîntul s-ar putea să fie împrumutat din germană
(Muskatblute).
Romînii l-au împrumutat, cred, din sîrbă, deoarece cuvîntul ro-
mînesc, atît fonetic cît și semantic, se explică din etimonul sîrbesc.
z. ș tefAnescu-goangA
ir
mușcăpli
într-un document (XLIV din 1778), publicat în D. Furnică, Din
istoria comerțului la romîni (București, 1908), p. 80—81, un oarecare An-
tonie Nicolanti din Craiova, scrie, printre altele, nașului său din Sibiu,
„Să faci bine și să-mi tr-[ii mițfi] aceste puține tîrguieli”, alăturînd, la
sfîrșitul scrisorii, o „notta” în care sînt consemnate o serie de condimente :
2 loț [i] șofran
2	,,	mușcăpli, adică	frunzișoară 1
2	„	țimăt, scorțișoară
2 funți piperi
1	,,	alărlalt găvirți
1	,,	ghimbern.
Etimologiile șojranului, piperului și ghimber [ujlui sînt cunoscute.
Primul derivă din sl. safran, al doilea din lat. piper prin intermediul n.
gr. KtKEpi, al treilea din magh. gyomber.
Cuvîntul mușcăpli din textul de mai sus are și sensul cuvîntului
frunzișoară, prin care-1 și glosează autorul scrisorii (vezi da) : „Coaja căr-
noasă a semințelor de Myristica fragrans, întrebuințată ca dres în bucate”.
Ambianța în care se găsește cuvîntul de care ne ocupăm — cuvinte ger-
mane (săsești) deformate — și faptul că, judecînd după stilul scrisorii,
autorul ei se trage din aceleași părți ardelenești ca și nașul său din Sibiu,
ne duce la un etimon german. Frunzișoară, cu sensul arătat, se numește
în limba germană Muskatblute (cu s în loc de s în dialectul săsesc).
Sublinierea noastră.
44	GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
Tov. Zizi Ștefănescu îmi atjage atenția că în voi. VII al Dicționa-
rului Academiei iugoslave, tipărit la Zagreb (1911), se găsește cuvîntul
muskaplet, corespunzînd lat. macis, care e frunzișoara noastră.
Cum însă cuvîntul mușcăpli, descoperit de T. Papahagi (Contribuții
lexicale, București, 1939, p. 32) în documentul amintit din 1778, se găsește,
cum am arătat, într-un text cu mai multe cuvinte de origine ger-
mană — țimăt e germ. Zimmet „scorțișoară”, prin care e și glosat; 1 funt
allerlat găvirți e germ. 1 Pfund alllerart Gewiirz, „1 funt de felurite condi-
mente” — credem că germ. Muskatblute a trecut concomitent atît în limba
romînă, în care fonetismul german e păstrat mai bine (sg. probabil muș-
capliu — pl. mușcăpli), cît și în limba sîrbă în forma muskaplet.
Dată fiind însă vechimea atestării în limba noastră, și întrucît în
Dicționarul sîrbesc amintit nu dă nici un exemplu, nu este exclus ca
limba sîrbă să-1 fi luat din limba germană prin intermediul limbii
romîne.
Vom scrie deci: mușcăpli din germ. Muslcatblute. Cf. și srb. mus-
kaplet.
mutină
în revista Ion Creangă (III, 187) găsim atestat din Mănăstireni-
Botoșani: „Mutină cozi, datorie, tîrîituri. Are multe mutine”. Cuvîntul
are o frapantă asemănare cu rus. MyTb, care în Dicționarul limbii ruse
literare contemporane (voi. VI s.v.) înseamnă, la sensul 3 „lucru neclar,
confuzie, bocluc”. Cine a auzit întîi cuvîntul rus, care e un singulare tan-
turn feminin, a format cu sufixul romînesc -ină cuvîntul mutină, după
modelul altor cuvinte de acest fel ca : crivină, stîrvină, joavină ( = jivină)
ș.a. Vom scrie deci: — Din rus. MyTb „confuzie, încurcătură, bocluc”.
mutuzui, motuz
în revista Șezătoarea (III, 82) găsim atestat cuvîntul „mutuzui
lucra de mîntuială, prost de tot” și pe aceeași pagină, cu cîteva rînduri
mai sus, „motus = cel ce mutuzuiește”.
în limba ucraineană motuziti înseamnă : 1. a răsuci (o frînghie);
a lega (cu o frînghie), iar 2. a încurca, a duce de nas (Cf. B.D. Grincenko,
Slovar ukrainslcago jazîka, Kiev, 1908, s.v.).
Cum sensul 2 al cuvîntului ucrainean se apropie foarte mult de sensul
cuvîntului regional romînesc, etimologia cuvîntului mutuzui e : din ucr.
motuziti „a încurca, a duce de nas”.
Celălalt cuvînt, motus, care trebuie scris motuz, are la bază tot ucr.
motuz ( = frînghie) și derivă din motuznilc „care face frînghii, frînghier”,
fiind format pe teren romînesc după modelul unor cuvinte ca mofluz, ursuz,
confuz etc.
ETIMOLOGII
45
rosturgat
într-un cîntec ostășesc din Maramureș, publicat în colecția Balade]
colinde și bocete din Maramureș de I. Bîrlea (București, 1924), p. 7 — 8,
citim :
Vai săracu cătana
Mult îi rabdă inima.
N-are cină cu hodină
Nice prînz cu voie bună.
Are-oleacă de gustare
Nice-acee cu-alinare.
Căci cînd suflă rosturgat
Musai șaica de spălat
Și pe borneu de legat
Și de fugit cu țoc în poc,
Pîn-ce-ajungi, maică, la foc.
Cuvîntul rosturgat e glosat de autorul colecției pe aceeași pagină (7) :
„Așa numea ostașul maramureșean chemarea grabnică la arme, cînd trîm-
bițașul suna alarma. De la germ. Rast ,,odihnă, repaos”.
I.	Bîrlea se apropie, în această glosă, de or ginea cuvîntului, care
e trecut în da fără etimologie și cu sensul „probabil” din numita glosă din
colecție.
Cuvîntul derivă de fapt din germ. Rastvergatterung, „adunarea după
pauza de masă în timpul unui marș”. Căci după titlul poeziei „Bătălia de
la Solflorin ( = Solferino), rosturgat-ul a fost „suflat” în timpul marșului
spre cîmpul de bătaie de la Solferino, iar în armatele austriace erau înrolați
mulți romîni ardeleni și bucovineni. Vom scrie deci: — Din germ. Rast-
vergatterung „adunarea după pauza de masă în timpul marșului”.
★
mut, -ă s.m. și f.
în Stilistica limbii romîne (București, 1944), p. 321 și urm., acad,
lorgu Iordan se ocupă de cîteva expresii în legătură cu acest substantiv.
Iată textul: « S-o spui lui mutu, s-o spui cui vrea să te creadă (căci eu
nu te cred) (un mut care-i și surd totodată, ascultă, așa zicînd, orice,
fiindcă n-aude) ... Dintr-o stare de spirit asemănătoare se va fi născut
formula mutu^ la ușă ! care pare a fi sinonim cu intrarea oprită. (Eu? se
apără el. Eu cred că-i puiu de mîine mutu la ușe! Act. p. 229). Omul mut
servește, după cum mi-aduc aminte din graiul meu de acasă și ca sperie-
toare pentru copii. Așa cred că se explică intră mutu-n el „intră dracu-n
el”. Iar la p. 378, acad. lorgu Iordan remarcă : „Al. Graur a auzit la Iași
un „pendant” al lui Mutu de la Manutanță, și anume Mutu din Piața
Unirii, care confirmă explicația dată de mine în n. 3 de la p. 321. Același
lingvist „traduce” expresia Mutu la ușă prin „lacăt.”
46
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
Față de cele spuse de acad. Iorgu Iordan în privința expresiilor
cu substantivul mut ar fi de precizat următoarele. Se știe că, din super-
stiție, poporul nu pronunță decît foarte rar cuvîntul dracul, Cînd cineva
îi spune cuiva ,,du-te dracului” sau ,,du-te la dracul”, trebuie să fie foarte
furios și să nu se poată stăpîni. De aceea se folosesc diferite denumiri
pentru această făptură imaginară a infernului, ca : ,,aghiuță, ucigă-1 toaca,
ducă-se pe pustii, hîdache, împelițatul, cornilă, mititelul, întunecatul,
spurcatul, Costache, pîrlea” etc. în da găsim o listă de peste 250 de
astfel de nume atribuite dracului. în această listă trebuie introdus și,,mutul”.
Căci în Hodoș, P.P., p. 124 găsim următoarele versuri: Du-te, mîndro,
mutului, nu-mi fă val tu capului. Este evident că mutul înlocuiește aici
pe dracul. Vezi și alte citate la acad. Iorgu Iordan, în același loc.
în Proverbele romînilor de I.A. Zanne (II 644) găsim 2 variante ale
aceluiași proverb, în care mutul din una înlocuiește pe dracul din cea-
laltă : 1. Să te duci unde-a dus mutul roata și surdu iapa și 2. [Să te duci]
unde-a dus dracul roata și mutul iapa.
Poate că tot la acest sens al substantivului mut trebuie reparti-
zată ghicitoarea Căciula mutului în fundul pămîntului (Găleata) din
Gorovei, C. 170.
Interesantă este expresia mutu^ la ușă pe care acad. Iorgu Iordan
o crede cu drept cuvînt sinonimă cu intrarea oprită. Această expresie își
găsește explicarea într-un vechi obicei al țăranilor din Moldova și Bucovina
(Regiunea Suceava). Cînddintr-o casă țărănească pleacă toată familia
la cîmp, la horă, la o înmormîntare etc., nu se încuie ușa casei cu lacăt,
ci se așază de-a curmezișul în ușă o mătură cu coadă, un tîrn, un părușteț
sau orice despicătură de lemn mai lungă, ca semn că nu e nimeni acasă.
Cine intră în curte și vede acest semn se întoarce și pleacă, știind că nu
poate intra.
Acest obicei, pe care-1 cunosc din Raionul Suceava, mi-a fost con-
firmat de curînd de cunoscutul învățat bizantinolog Vasile Grecu pentru
satele din Raionul Cîmpulungului Moldovenesc.
De altfel substantivul mut, -ă se întrebuințează și pentru alte obiecte,
care includ în noțiunea lor nuanța de ,,secret”. Astfel, în Raionul Alba
din Regiunea Hunedoara, acest substantiv se folosește în expresia a pune
(sau a băga, a păstra) bani la mută, în care cuvîntul mută are sensul de
„pușculiță” (Comunicat de I. Gheție)x. Din aceleași considerente poate,
acad. Al. Graur a dat cuvîntului mut din expresia mutu’ la ușă interpre-
tarea de „lacăt”.
D. MARMELIUC
*) într-o fișă DA scrisă de mina lui S. Pușcariu, expresia, comunicată din Ocna Sibiului,
are forma a băga bani în mut, iar cuvîntul mut e glosat prin germ. Sparbuchsc (= pușculiță).
FILOLOGIE
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (V)
DE
I.	CREȚU
Cititorii au putut observa că în articolele noastre anterioare am urmă-
rit cu deosebire abaterile de limbă și de text ale edițiilor față de prima
tipăritură a poeziilor lui Eminescu. N-am relevat formele gramaticale
de genitiv-dativ singular ale substantivelor feminine, deosebite în prima
tipăritură față de ediții, și nici de ortografie și punctuație nu ne-am ocupat
în mod special, acestea fiind probleme care pot fi avute în vedere cu ocazia
unei ediții viitoare a poeziilor lui Eminescu.
Dat fiind caracterul selectiv al unor observații din partea introduc-
tivă a studiului nostru, au rămas nesemnalate cîteva^ abateri privitoare
la limba și textul din poeziile Epigonii, Mortua-Est! și împărat și proletar.
Menționăm aci faptul acesta pentru a liniști nedumerirea cititorului.
Dînd în prealabil această mică lămurire, putem trece la prezentarea
aspectului altor poezii ale lui Eminescu.
Ereamăt de codru
S-a tipărit în Convorbiri literare, XIII (1879), nr. 7, din 1 octombrie.
Ediția Perpessicius înlocuiește forma pintre din Convorbiri :
Unde soarele pătrunde
Pintre ramuri a ei unde
cu printre. în Convorbiri pronumele ea este marcat prin litere cursive :
Teiul vechi un ram întins-a
Ea să poată să-1 îndoae,
ceea ce se observă și în manuscrisul 2279, f. 64, dar ediția Socec n-a res-
pectat acest caracter al literelor și după ea au mers edițiile ulterioare,
inclusiv ediția Perpessicius.
48	FILOLOGIE
Revedere
S-a tipărit în Convorbiri literare, XIII (1879), nr. 7, din 1 octombrie,
în Convorbiri se află forma umplîndu-și, nu împlîndu-și și forma de plural
<cofeele, nu cofeile :
Umplindu-și cofeele
Mi-o cîntă femeile.
Eminescu a folosit forma de plural articulat cofeele (cu ortografia
de azi cofeiele), precum rezultă din textul Convorbirilor, dar edițiile n-au
respectat acest text, punînd forma cofeile, pe care o invocă Dicționarul
limbii romîne literare contemporane ca pe o formă de plural deosebită de
obișnuita cofeie, aducînd în sprijin textul ediției Perpessicius, care a
schimbat și ea forma din Convorbiri.
Foaia veștedă (de X. Lenau)
S-a tipărit în Convorbiri literale, XIII (1879), nr. 7, din 1 ^octombrie.
Ca în primul vers din această traducere:
Vîntu-o foaie vestejită
în titlul ei se află forma veștedă, în Convorbiri, deci cu s nu cu ș ca în ediția
Perpessicius. Asemenea forme se mai găsesc în Ce te legeni și în Scrisoarea
a treia :
Și mă lasă pustiit
Vestejit și amorțit.
Vestejiți fără de vreme, dar cu creeri de copil,
Drept științ-avînd în minte vre un vals din Bal-MabiL
în Convorbiri se află astor, nu ăstor ca în ed. Perpessicius :
Voi păstra întreg amarul
Și norocul astor foi.
Despărțire
S-a tipărit în Convorbiri literare, XIII (1879), nr. 7, din 1 octombrie,
î n \Convorbiri se află forma răci, nu reci ca în ediția Perpessicius :
Cîntări tînguitoare prin zidurile răci
Cerși-vor pentru mine repaosul de veci.
Scrisoarea întîia
S-a tipărit în Convorbiri literare, XIV (1881), nr. 11, din februarie,
în textul Convorbirilor se află forma întîia, nu I; ceriul, nu cerul-, spați,
nu spaț'; însăși, nu însăși ; pintre, nu printre ; sfărîmi, nu sfarămi-, s-arăte,
nu s-arate-, răle, nu rele-, micele, nu micile-, va atrage, nu vor atrage și, în
RECTIFICĂRI LA EDIȚIA POEZIILOR LUI EMINESCU (V)
49
finalul poeziei, izvoare, nu izvoară ca în unele ediții, inclusiv ediția Per-
pessicius :
Precum Atlas în vechime sprijinea ceriul pe umăr
Cum planeții toți îngheață și s-azvîrl rebeli în spați
Ei, din frînele luminii și ai soarelui scăpați
Începînd la talpa însăși a mulțimii omenești
Pintre tomuri brăcuite așezat și el, un brac
Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfărîmi... ori ce-ai spune
Care s-o-ncerca s-arăte că n-ai fost vr-un lucru mare
Răle-or zice că sunt toate cîte nu vor înțelege
Oboseala, slăbiciunea, toate rălele ce sunt
într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt
Toate micele mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi va atrage decît tot ce ai gîndit
între ziduri, pintre arbori ce se scutură de floare
Mii pustiuri seînteiază sub lumina ta fecioară
Și cîți codri-ascund în umbră strălucire de izvoare I
Spre deosebire de forma izvoară din versul al zecelea de la începutul
poeziei, vedem forma izvoare în al cincilea vers din final. Aceasta ne arată
precis că Eminescu pronunța moldovenește pe e din izvoare, în rimă cu
fecioară, deci ca pe ă, deși nu-1 scria totdeauna așa. De altfel acest fo-
netism moldovenesc se întîlnește la Eminescu și în proză : popoară, cară
(pl. subst. car), cătră etc. Forma de singular va în loc de plural vor este
des folosită de Eminescu.
Scrisoarea a doua
S-a tipărit în Convorbiri literare, XV (1881), nr. 1, din 1 aprilie,
în textul Convorbirilor, spre deosebire de unele ediții, inclusiv ediția Per-
pessicius, se află formele : a doua, nu II; ai vede, nu ai vedea; arfă, nu
harfă; secul, nu secol; se parîndează, nu se perindează; painjinișul, nu
păinjenișul; pilaștri, nu pilaștri ; albaștri, nu albaștri; cătră, nu către,
în următoarele versuri:
Ai vede că am cuvinte pana chiar să o fi rupt
Acea tainică simțire, care doarme-n a ta arfă
Ce-o beșică e de spumă într-un secul de nimic
Tot mai des se parîndează și din tineri în mai tineri
Și privind painjinișul din tavan de pe pilaștri
Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri
Cătră vre-o trandafirie și sălbatecă Clotildă.
în ceea ce privește forma parîndează din Convorbiri, avem îndoială
asupra lui a, care poate fi ă, ceea ce ne duce la forma ardelenească părînda.
în orice caz în Convorbiri nu este forma perindează cum dă ediția Perpes-
sicius. O variantă a acestei poezii (manuscrisul 2256) prezintă forma perîn-
de ază, iar într-o cronică dramatică a lui Eminescu din Timpul („Fadette”)
am întîlnit forma perinda.
4. - C. 2784
50
FILOLOGIE
O situație specială prezintă următoarele versuri din Convorbiri :
Acea tainică simțire, care doarme-n a ta arfă
în cuplete de teatru s-o desfac ca pe o marfă,
Cînd cu sete caut forma ce să poată să le-ncapă
Să le scrii cum cere lumea, vr-o istorie pe apă?
Formele de persoana întîi: s-o desfac și caut, încurcă construcția
impersonală, redată prin formele de persoana a doua din primul și al
patrulea vers : a ta arfă, să le scrii. In mod normal s-ar cere ca și cele două
verbe de persoana întîi să fie folosite tot la persoana a doua.
în manuscrisul 2282, care prezintă versiunea cea mai apropiată
de textul Convorbirilor, sînt folosite pretutindeni forme de persoana a
doua în pasajul pus în discuție :
Căci întreb la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă ?
Acea tainică simțire care doarme-n a ta arfă
în cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă
Cînd cu sete cauți forma ce să poată să te-ncapă
Să le scrii-cum cere lumea v-o istorie pe apă?
Unele ediții, inclusiv ediția Perpessicius, au uniformizat la persoana
a doua, fiindcă așa ar fi trebuit să apară și în Convorbiri. Dar ediția Per-
pessicius păstrează le în versul:
Cînd cu sete cauți forma ce să poată să Ze-ncapă
în loc de te, ceea ce este, pe cît se pare, un nonsens și este în același timp
în contradicție cu variantele :
Une ori te lupți să afli formă care să te-ncapă
(manuscrisul 2260)
Cînd cu sete cauți forma ce să poată să /e-ncapă
(manuscrisul 2282).
în prefața volumului II (1943) al ediției sale, Perpessicius rectifică,
arătînd că trebuie te, nu le, însă reproducînd acolo versul pentru mai multă
întărire, creează altă situație greșită : ca, în loc de ce.
în textul Convorbirilor, cuvintele : horum-harum, nervum rerum geren-
darum nu apar cu litere cursive ca în unele ediții, inclusiv ediția Perpes-
sicius.
Scrisoarea a patra
S-a tipărit în Convorbiri literare, XV (1881), nr. 6, din 1 septembrie,
în textul Convorbirilor se află : a patra, nu IV ; ceriuri, nu ceruri, încărcat,
nu încărcat; cu, nu de •, rază, nu raze; șăgalnic, nu șăgalnic; se-nchină, nu
se-nclină-, iesă, nu iese; răpede, nu repede*, răpezi, nu repezi; copila, nu
copilă ; pahare, nu pahară ; păsări, nu pasări ; stins, nu stins ; pintre, nu
printre; luminele, nu luminile; încunjurată, nu înconjurată; maestru, nu
maestrul, ca în unele ediții, inclusiv ediția Perpessicius.
RECTIFICĂRI LA EDIȚIA POEZIILOR LUI EMINESCU (V)
51
Dalila
S-a tipărit în Convorbiri literare, XXIII (1890), nr. 11, din 1 februarie.
Ediția Perpessicius îi dă titlul Scrisoarea V, după ediția Scurtu.
în textul Convorbirilor se află : închieturi, nu încheieturi; umblă,
nu îmbla; alene, nu lene; pătruns de-o bucurie, nu înveninat de-o dulce;
lăcrimoasele, nu lăcrămoasele; și-l pierde, nu ți-l pierde; vreai, nu vrei;
dulcele-i, nu dulcile-i; care, nu și că; dulcei, nu dulcii, că, nu cum; că el,
nu și că; s-ar pricepe acel demon, nu : s-ar pricepe pe el însuși acel demon;
și de amoru-i nu și amoru-i; s-o încălzi, nu s-a-ncălzi; curtizană, nu
curtezană-, „fugi încolo”, „vino-ncoace” cu litere cursive, nu litere drepte,
ca în ediția Perpessicius.
★
Observațiile noastre asupra textului din ediția Perpessicius, com-
parat cu cel din Convorbiri, s-ar fi oprit aci, dacă această ediție, în contra-
dicție cu nota în care menționează ca primă tipăritură și deci ca izvor
Convorbirile, n-ar fi reprodus textul Dalilei din ediția Scurtu, care l-a supus
unei prefaceri adînci. Consecvent concepției și metodei sale de a compara
textul tipărit al poeziilor lui Eminescu cu textul inedit care se află în
unele variante manuscrise, I. Scurtu a crezut că, pe lîngă unele schimbări
mai mici pe care le-a introdus în textul Convorbirilor, indicat ca primă
tipăritură, poate adăuga un număr de treisprezece versuri la locurile potri-
vite, scoase din manuscrisul 2282, f. 84—90, spre a ,,împlini” cu ele textul
apărut în Convorbiri. Și ca să fie complet, a înlocut titlul Dalila cu Scri-
soarea V, așa cum figurează în acel manuscris, spre deosebire de un altul
anterior (2277) și mai cu seamă de cel din urmă, care a fost trimis la Con-
vorbiri și care s-a pierdut la tipografie sau la redacție, împărtășind aceeași
soartă a manuscriselor luiEminescu, date la tipar de criticul revistei ieșene.
O scurtă descriere a Dalilei, făcută de deținătorul manuscriselor emines-
ciene în vremea aceea, poate fi concludentă : ,,Următoarele două poezii
de Eminescu, scrise — pe cît se vede— în prima aruncătură a condeiu-
lui... au rămas nerevăzute de poet. Pluralul „torții” în loc de ,,torțe”
în Sonet avea probabil să dispară; iar satira Dalila, dacă nu ar fi fost înlă-
turată ca o variantă a actualei satire IV din poeziile publicate în volum,
ar fi primit poate o modificare radicală. Dar și așa cum le găsim astăzi,
aceste poezii cuprind versuri de o unică frumusețe și nu pot lipsi din opera
lui Eminescu” (vezi C.L., XXIII (1890), nr. 11, din 1 februarie).
Greșeala lui Scurtu este aceea de a fi comparat o variantă anterioară
cu cea publicată în Convorbiri, în care poetul n-a mai reprodus întregul
material anterior, iar unora din versurile existente în cea dintîi le-a dat
altă formă. Iată și indicațiile date de Scurtu asupra procedării sale: ,,în
Ms. Ac. Rom. 2282, ff. 84—90 variantă ulterioară, cu foarte multe îndrep-
tări și ștersături, dar cu textul identic, avînd unele deosebiri și versuri pe
care le-am introdus aici; poetul însuși își intitulează poezia : Scrisoarea V
(M. Eminescu, Lumină de lună — Poezii, București, Minerva, 1910.
p. 382).
52
FILOLOGIE
Versurile introduse de Scurtu în textul Convorbirilor sînt:
După al 58-lea vers al Convorbirilor, următoarele două:
Ea nu știe c-acel demon vrea să aibă de model
Marmura-i cu ochii negri și cu glas de porumbel.
După al 78-lea vers al Convorbirilor, alte trei:
Știe oare ca că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă
C-aruncîndu-se în valuri și cercînd să te-nțeleagă
Ar umple-a ta adîncime cu luceferi luminoși?
iar după al 85-lea vers al Convorbirilor un grup masiv de opt versuri:
Tu cu inima și mintea poate ești un paravan
După care ea atrage vre un june curtezan
Care intră ca actorii cu păscioru-i mărunțel
Lăsînd val de mirodenii și de vorbe după el,
O chiorăște cu lornionul, butonat cu o garofă,
Operă croitorească și în spirit și în stofă;
Poate că-i convin tus patru craii cărților de joc
Și-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc.
Ediția Perpessicius își însușește completările lui Scurtu și chiar
le justifică, afirmînd că „Scurtu a văzut just” cînd a reintegrat acele ver-
suri la locul lor și că această operație a restabilit un text al poetului, pe
care Maiorescu îl lipsise de atîtea versuri frumoase, ba îl și potrivise în
unele părți (veziM. Eminescu, Opere, voi. II, p. 348—349). In afirmațiile
sale, Perpessicius pornește de la aceeași părere a lui Scurtu, anume că
varianta din manuscrisul 2282 ar fi ultima formă la care poetul adusese
poezia sa.
După următoarele patru versuri din manuscrisul 2282 :
Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea
— Cînd dormea — tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii...
Perpessicius afirmă că „urmau, în chip ifiresc, următoarele 12 versuri” :
Tinere, ce beat de gînduri urmărești vre o femee
Pre cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee,
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi
Nu i ita că ,,doamna are minte scurtă, poale lungi'’...
Pe cînd luna varsă farmec peste ea... ca peste streșini
Tu-i dai ei ce e al lunei, ba îți vine chiar să leșini
De beția încîntătoare unui mîndru vis de vară
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară
O să-ți spue de panglicc, de căței, pisici și mode
Pe cînd inima ta bate-n ritmul sfînt al unei ode...
Cînd cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-un demon ai în suflet te gîndește la Dalila.
RECTIFICĂRI LA EDIȚIA POEZIILOR LUI EMINESCU (V)
53
Și mai departe Perpessicius afirmă că Eminescu, b a r î n d aceste
12 versuri, le înlocuiește cu următoarele două :
Deci atunci cînd de-al tău umăr ți se razimă copila
Dacă ai puteri înnalte (?), te gîndește la Dalila.
Mai departe Perpessicius, construind de data aceasta pe o presupu-
nere, adaugă : ,,Maiorescu (presupunînd că n-a mai existat nici o altă copie
a poetului) le reintegrează”.
Presupunînd și noi că într-adevăr Maiorescu n-a ținut seamă de
faptul că poetul a înlăturat cele 12 versuri, ci că le-a înlocuit numai cu alte
două, precum s-a spus mai sus, să vedem cum se prezintă versurile acestea,
considerate ca reintegrate, în textul tipărit din Convorbiri, lată-le :
Tinere ce plin de visuri urmărești vre o femee,
Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mîndru vis de vară,
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară —
O să-ți spue de panglice, de volane și de mode,
Pe cînd inima ta bate ritmul sfînt al unei ode. . .
Cînd cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-ai inimă și minte, te gîndește la Dalila.
Comparate cu corespondentele lor din manuscrisul 2282, versurile
din Convorbiri sînt fără îndoială superioare. Noi credem că poetul a barat
versurile din manuscris nu cu scopul de a le elimina, ci cu acela de a le
da o formă mai bună. Și desigur, în încercarea ulterioară din manuscrisul
găsit de Maiorescu și trimis la Convorbiri, Eminescu le-a și dat această
formă mai bună. De ce credem noi că poetul nu s-a gîndit la eliminarea lor ?
Mai întîi fiindcă și în altă variantă (manuscrisul 2277) poetul așezase
aceste versuri în același loc, în același număr și aproape în aceeași fot mă.
în al doilea rînd, fiindcă poetul nu putea renunța la un element structural
de primul ordin, caracteristic Scrisorilor sale. Cine cercetează mai de aproape
Scrisorile lui Eminescu (întîia și a doua) constată că un grup compact
de versuri de la început se repetă în final ca un leit-motiv. Iar în această
proiectată a cincea Scrisoare, recte Dalila, versurile în discuție, de la în-
ceput, se repetă întocmai, la sfîrșit, în forma unei repetiții cu caracter de
concluzie :
Așa dar, cînd plin de visuri urmărești vre o femee
Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și efectul stilistic al acestei repetiții este considerabil. Eminescu era
bogat în asemenea resurse. Puteau deci lipsi aceste versuri din partea intro-
ductivă a poeziei, așa cum presupune Perpessicius ? De asemenea, se poate
susține în mod serios că forma superioară a versurilor din Convorbiri se
datorește editorului și nu poetului ? E vreo indicație în acest sens în fraza
54
FILOLOGIE
editorului: „Dar așa cum le găsim astăzi, aceste poezii cuprind versuri de o
unică frumusețe...”? Din propoziția „cum le găsim astăzi”, noi înțelegem
că poeziile au fost date la tipar în forma în care se găseau în manuscrisul
poetului, iar o dovadă că nici o intervenție nu și-a îngăduit editorul avem
în faptul că, deși nu aprecia pluralul torții în loc de torțe, în Sonet, l-a res-
pectat totuși în textul reprodus de Convorbiri,
A nu admite că Maiorescu a dat la Convorbiri poezia Dalila în forma
în care se găsea într-un manuscris al poetului, altul decît manuscrisele
rămase, fără să fi făcut vreo intervenție personală într-însul ci din contră,
a presupune că criticul a extras din manuscrisul 2282, rămas printre hîrtii,
numai ceea ce a socotit el că e bun, și mai mult, a afirma că a și „potrivit”
textul din Convorbiri, înseamnă, după o regulă de logică elementară,
să conchidem că versiunea Dalilei publicată în Convorbiri este o contra-
facere și că numai versiunea care se află în manuscrisul 2282, cu toate
imperfecțiunile ei, poate fi socotită autentic eminesciană. Dar nici
Scurtu și nici Perpessicius nu înlătură versiunea Convorbirilor, deși am
văzut că cel puțin cele 12 versuri de la începutul poeziei: Tinere ce plin
de visuri,., au altă formă în Convorbiri față de manuscrisul 2282, socotit
ca fiind cel din urmă. Ei se mulțumesc doar să mai introducă în textul
din Convorbiri treisprezece versuri dintr-un manuscris anterior și deci infe-
rior, versuri care, la o cercetare mai atentă, prezintă o nuanță tautologică.
Mînușa (după Schiller)
S-a publicat întîi în „Schalk-Bibliothek”, Heft 5, Leipzig, 1881.
Volumul nu se găsește, dar traducerea lui Eminescu s-a reprodus în Amicul
familiei (Gherla), V, 1/13, 15/27 noiembrie 1881. Din această cauză vom
confrunta textul acestei traduceri din ediția Perpessicius cu cel din Amicul
familiei, singurul care se cunoaște pînă astăzi. Iată abaterile ediției Perpes-
sicius de la textul din Amicul familiei : să vadă, în loc de să vază ; împre-
jur u-și, în loc de împregiuru-i-, peste,în loc te preste-, împrejur în loc de
împregiur ; acestor în loc de acelor ; de-o ridică, în loc de i-o ridică ; mișcare,
în loc de mirare ; e plină, în loc de răsună :
Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă
Mut se uită împregiuru-i............................
Se azvîrl doi leoparzi..............................
Preste tigru
Ș\-mpregiur, arzînd de dorul de-a se sfîșia-ntre ele
Se așează.
Cavaleru-aleargă iute, se coboară
în grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică,
Din mijlocu-aceZor monștri
Cu-a lui degete-ndrăznețe el mănușa i-o ridică.
Cu mirare și cu groază
Damele și cavalerii l-au privit.
De-a lui laudă răsună orice gură.
RECTIFICĂRI LA EDIȚIA POEZIILOR LUI EMINESCU (V)
55
8-a dus amorul
S-a publicat în Poezii de Mihail Eminescu, cu o notiță biografică de
T. Maiorescu. Editura Socec, București, 1884. Volumul de la Socec s-a
tipărit după îmbolnăvirea poetului și a apărut la 20—21 decembrie 1883,
precum a precizat G. Ibrăileanu în Viața romînească, XIX (1927), nr. 1,
p. 92—93. De altfel, chiar alcătuitorul volumului, într-o scrisoare către
V. Alecsandri datată 13/25 decembrie 1883, anunța că volumul poeziilor lui
Eminescu va apărea peste opt zile, ceea ce se confirmă prin anunțurile din
ziare (Komînul, 22 decembrie și Bomînia liberă din 23 decembrie 1883).
Este natural, deci, să socotim ediția Socec ca prima tipăritură a
acestei poezii. Intr-o formă deosebită ea apăruse în revista Familia, XIX
(1883), nr. 17, din 24 aprilie/6 mai, pe care poetul a modificat-o, făcîndud
schimbări de strofe întregi și îmbunătățind-o mult. Această formă supe-
rioară se găsea în manuscris, împreună cu alte 25 de poezii inedite, la Maio-
rescu, cedate de Eminescu în urma lecturii lor în ședințele Junimii bucu-
reștene ce se țineau în casa criticului, dar după publicarea ei în volumul de
la Socec, manuscrisul s-a pierdut, o dată cu al celorlalte 25. După apariția
ei, poezia 8-a dus amorul s-a retipărit în Convorbiri literare, XVII (1884),
nr. 11, din 1 februarie.
Ediția Perpessicius indică drept izvor Familia, fără a arăta că nu
reproduce textul poeziei nici din Familia, nici din ediția Socec, ci din
Convorbiri, al cărei text însă nu-1 respectă întocmai, căci în loc de forma
răce, dă rece :
Uitarea le închide-n scrin
Cu mina ei cea răce.
Cînd amintirile
S-a tipărit în ediția Socec. Cu mici deosebiri fusese tipărită mai
înainte în Familia, XIX (1883), nr. 20, din 15/27 mai. Eminescu a modi-
ficat-o după ce i-o încredințase lui losif Vulcan pentru Familia și astfel
modificată a tipărit-o Maiorescu în volumul de la Socec. Ulterior s-a publi-
cat și în Convorbiri literare, XVII (1884), nr. 11, din 1 februarie. Față de
textul identic al ediției Socec și al Convorbirilor, ediția Perpessicius are
unele abateri: răsfirați în loc de resfirați, îmbrățișați în loc de îmbrățosați,
să se stingă în loc de să se stingă.
Cu mîne zilele-ți adaogi
S-a publicat întîi în ediția Socec și ulterior în Convorbiri literare,
XVII (1884), nr. 11, din 1 februarie. Deși dă ca izvor ,,Ediția l-a Maio-
rescu, decemvrie 1883”, ediția Perpessicius reproduce textul acestei poezii
din Convorbiri, dovadă fiind faptul că redă versul ultim din penultima
strofă după Convorbiri, unde se află :
Deapurure ziua de azi
spre deosebire de ediția Socec, unde e:
Deapururi ziua cea de azi.
56
FILOLOGIE
Chiar față de textul Convorbirilor, pe care am văzut că-1 reproduce,
deși nu o mărturisește, ediția Perpessicius are următoarele abateri: îmbla
în loc de umblă, însăși în loc de însăși, repezi în loc de răpezi.
Peste vîrfuri
S-a publicat întîi în ediția Socec, apoi în Convorbiri literare, XVII
(1884), nr. 11, din 1 februarie. Ediția Perpessicius menționează ca izvor
„Ediția I-a Maiorescu”, dar atît în această ediție cît și în Convorbiri se află
forma luna, nu lună, cum dă Perpessicius :
Peste vîrfuri trece luna.
Subliniem că în Convorbiri se află forma fonetică regională fărmecată,
nu fermecată ca în ediția Maiorescu. Se pare că editorul sau zețarul de la
Convorbiri (Iași) respecta mai fidel formele moldovenești ale poetului
decît editorul sau zețarul de la Socec (București). Dar o asemenea ipoteză
nu se poate verifica temeinic decît numai după ce se vor fi restabilit, într-o
ediție critică, toate textele din aceste două izvoare, socotite a fi tipărituri
de primul ordin ale poeziilor lui Eminescu.
Lasă-ți lumea ta uitată
S-a publicat întîi în ediția Socec, apoi în Convorbiri literare, XVII,
(1884), nr. 11, din 1 februarie. Ediția Perpessicius dă ca izvor „Ediția I-a
Maiorescu”, dar reproduce se din Convorbiri în loc de ne din ediția Maio-
rescu, unde se află :
Vin cu mine, rătăcește
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea ne trezește
Glasul vechilor păduri.
în ediția Maiorescu se află forma strimte, ca în Convorbiri, dar ediția
Perpessicius dă forma strimte, în versul:
Farmec dînd cărării strimte.
în aceeași ediție Maiorescu se află Și, nu îi, în versul:
Și răspunde codrul verde
dar ediția Perpessicius folosește îi din Convorbiri.
în ediția Maiorescu se află forma pintre, ca și în Convorbiri, dar
ediția Perpessicius folosește printre:
Numai luna pintre ceață
Varsă apelor văpae.
Tot în ediția Maiorescu se află forma brață, pe care ediția Perpessi-
cius o schimbă în brațe, ca în Convorbiri :
Și te află strinsă-n brață
Dulce dragoste bălae.
în Convorbiri se află forma moldovenească fărmeeat, spre deose-
bire de ediția Maiorescu, pe care o redă ediția Perpessicius : fermecat.
RECTIFICĂRI LA EDIȚIA POEZIILOR LUI EMINESCU (V)
57
Te duci
S-a publicat întîi în ediția Socec, apoi în Convorbiri literare, XVII
(1884), nr. 11, din 1 februarie. Și în ediția Socec și în Convorbiri se află
formele blăstemam și blăstema, nu blestemam și blestema ca în ediția Per-
pessicius :
Te blăstemam, căci te iubesc
Și n-o să am ce blăstema.
Mai am un singur dor
S-a publicat întîi în ediția Socec, apoi în Convorbiri literare, XVII
(1884), nr. 11, din 1 februarie. în ambele tipărituri se află formele sării
și prietini, nu serii și prieteni ca în ediția Perpessicius :
în liniștea sării
Să mă lăsați să mor
La marginea mării
Pătrunză talanga
Al sării rece vînt
Luceferi ce răsar
Din umbră de cetini
Fiindu-mi prietini
O să-mi zîmbească iar.
Varianta aceleiași poezii
S-a publicat întîi în ediția Socec, apoi în Convorbiri literare, XVII
(1884), nr. 11, din 1 februarie. în Convorbiri are ca titlu De-oi adormi..
pe care îl adoptă și ediția Perpessicius. în ediția Socec, pe care o mențio-
nează ca izvor ediția Perpessicius, se află :
Luceasc-un cer senin
Eternelor ape
dar ediția Perpessicius reproduce din Convorbiri :
Luceasc-un cer senin
Pe-adîncele ape
schimbînd însă forma adincele prin adîncile.
La steaua
S-a publicat întîi în Convorbiri literare, XX (1886), nr. 9, din 1 decem-
brie. în textul Convorbirilor se află forma de plural au pentru a :
Poate de mult s-au stins în drum
în depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
ceea ce ediția Perpessicius nu respectă.
.58	FILOLOGIE
Kamadeva
S-a publicat întîi în Convorbiri literare, XXI (1887), nr, 4, din
1 iulie. în Convorbiri se află forma vindic :
Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-1 vindic
L-am chemat în somn pe Kama-
Kamadeva, zeul indic
pe cînd în ediția Perpessicius, vindec.
Pe lîngă plopii fără soț
S-a publicat întîi în Familia din Oradea la 29 august/9 sept. 1883,
după un manuscris dat de Eminescu lui losif Vulcan încă din primăvara
acelui an. în decembrie 1883 a apărut în ediția Socec, iar la 1 februarie
1884 în Convorbiri literare. în toate aceste izvoare se află forma oară nu
oră :
O oară să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oară și să mor.
Ediția Scurtu schimbă pe oară în oră, ceea ce face și ediția Per-
pessicius.
în Convorbiri literare se află înmărmurai în loc de înmărmureai din
celelalte două izvoare.
în Familia nu e nici un semn de punctuație după măreț:
Dîndu-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
în calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins,
Ai fi trăit în veci de veci
Și rînduri de vieți,
Cu ale tale brațe reci
înmărmureai măreț
Un chip de-apururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zîne ce străbat
Din timpurile vechi.
Este interesant să notăm că în articolul Ironie scris de Caragiale,
versul înmărmureai măreț apare tot fără punctuație, ca în Familia, verbul
fiind deci înțeles ca avînd funcție tranzitivă. încă din anul 1894, G. Ibrăi-
leanu a observat că după măreț nu e virgulă sau alt semn de punctuație,
propunînd să se respecte textul din Familia și âln Ironie de Caragiale.
RECTIFICĂRI LA EDIȚIA POEZIILOR LUI EMINESCU (V)	59
Ideea aceasta a fost reluată și susținută cu numeroase și temeinice argu-
mente în volumul Scriitori romîni și străini, Iași, Editura Viața romî-
nească, 1924, p. 131. Dar în ciuda argumentelor lui Ibrăileanu și chiar
împotriva manuscrisului pe care-1 reproduce la p. 76 din voi. III, unde
nu se află nici un semn de punctuație după măreț, în contradicție și cu textul
Familiei, deși tocmai Familia este invocată ca izvor al poeziei, ediția Per-
pessicius reproduce versul comentat mai sus cu virgulă după măreț, ceea
ce îi schimbă și funcția și sensul.
LIMBĂ LITERARĂ
BAZA DIALECTALĂ A LIMBII NOASTRE NAȚIONALE
DE
ACAD. EMIL PETROVICI
Orice limbă literară este într-o măsură mai mică sau mai mare o
limbă comună rezultată din integrarea unor graiuri regionale. Acesta este
principalul proces de formare a limbilor naționale \ fiind condiționat de
concentrarea economică și politică.
La constituirea limbii naționale unice nu contribuie însă în egală
măsură toate graiuri]e unei limbi. De obicei la baza unei limbi comune
literare stă un dialect, un grai al limbii respective, în care au intrat însă
în număr mai mic sau mai mare și elemente din celelalte dialecte sau gra-
iuri ale aceluiași idiom.
Limba romînă comună — sau limba romînă literară — s-a format
de asemenea în urma integrării dialectale. Cele mai multe elemente ale ei
provin din graiul muntean, dar foarte multe particularități fonetice,
gramaticale și lexicale au intrat în limba comună din alte graiuri, în primul
rînd din graiul moldovean, apoi, în măsură mai mică, din cel ardelean și
cel oltean.
Era și natural ca, în urma concentrării economice și politice, care au
dus la unirea politică a celor două principate romîne, cu o singură capitală,
principalul centru economic, administrativ și cultural al noului stat, să
se producă și o concentrare a graiurilor, în urma afluenței din toate provin-
ciile romînești, dar mai ales din Moldova, a unui număr considerabil de
cărturari, dintre care unii s-au bucurat de un mare prestigiu intelectual.
, Contactul acesta direct, în capitala țării, dintre munteni, moldoveni și
ardeleni, precum și influența scriitorilor moldoveni au constituit factorii
principali care au determinat evoluția limbii noastre literare în a doua
jumătate a secolului trecut.
1	Vezi P. M. AnanecoB, O6uțeHapodHbiu nobiK u MecmHbie duajieKmbi, Hssanue
MoCKOBCKoro yHMBepCHTOTa, 1954, p. 7 ; Marcel Cohen, Pour ane sociologie du langage, Paris,
[1956], p. 308 urm.
BAZA DIALECTALA A LIMBII NOASTRE NAȚIONALE	61
înainte de unire, în cele două capitale ale țărilor romîne oamenii
culți întrebuințau două variante ale limbii literare, prezentînd particula-
rități dialectale muntenești, respectiv moldovenești. După unire, varianta
vorbită de oamenii culți din București, ea însămi o xoivvj constituită pe
baza graiurilor muntene x, a fost influențată de graiul intelectualilor moldo-
veni stabiliți la București, care vorbeau o xoivv) ieșeană, influențată la
rîndul ei, începînd cu secolul al XVI-lea, de limba literară constituită pe
baza scrierilor coresiene.
Cele două variante ale limbii literare, vorbite la București și Iași,
s-au integrat, după unirea principatelor, într-o xoivvj unică prin părăsirea
unor particularități dialectale atît moldovenești, cît și muntenești, căzute
în felul acesta la rangul de regionalisme. în acest proces de integrare dialec-
tală într-o limbă literară unică, limba vorbită de cărturarii ardeleni a jucat
un rol mai puțin însemnat, ceea ce se explică între altele, și prin lipsa
unor mari centre culturale romînești în Transilvania, asemănătoare Bucu-
reștiului și lașului.
Noua xoivv) romînească devenită limbă națională, vorbită în primul
rînd în capitala țării, în urma afluxului numeroaselor elemente provenite
din graiul cărturarilor moldoveni, se îndepărtează tot mai mult de graiurile
muntenești înconjurătoare. în felul acesta s-a ajuns la situația de astăzi,;
cînd, în mijlocul ariei dialectale muntene, graiul bucureștenilor culți consti-
tuie o enclavă prezentînd particularități provenite din alte arii dialectale,
în primul rînd din cea moldovenească. Examinînd hărțile Atlasului lingvistic
romîn, putem constata că unele particularități care deosebesc limba lite-
rară de graiul muntean nu pot fi explicate altfel decît prin proveniența
lor moldovenească. Totuși, în cele mai multe cazuri în care limba literară ț
diferă de graiul muntean, ea prezintă forme care se găsesc în majoritatea j
graiurilor romînești, inclusiv cel moldovean. Și aceste particularități
comune limbii literare și majorității graiurilor romînești, dar care lipsesc ]
în graiul muntean, se datoresc, după toate probabilitățile, influenței cărtu- j
rarilor moldoveni asupra limbii romîne literare.	ț
Una dintre particularitățile fonetice muntenești care a fost părăsită
de intelectualii munteni — cu toate că în multe cazuri numai în scris — este
pronunțarea dă, pă, dîn, pîn, și dăs- a prepozițiilor de, pe, din, prin și a pre-
fixului des-, Deoarece aceste cuvinte unelte se repetă foarte des în vorbire
— prepoziția de este cuvîntul romînesc cu cea mai mare frecvență —,
rostirea aceasta îi dă graiului muntenesc o rezonanță particulară pe care
caută să o evite înșiși muntenii. La părăsirea formelor muntenești amintite
au contribuit nu numai intelectualii moldoveni, ci și ardelenii și oltenii,
precum și scrierea etimologică, după adoptarea alfabetului latin, cînd
muntenii au transcris prin de, pe, des- etc. formele scrise mai înainte cu
chirilice dă, pă etc. (Vezi hărțile 1 și 2.)
Limba literară a adoptat și alte pronunțări care nu corespund celor
muntenești. Astfel Bucureștiul se găsește în centrul unei arii care prezintă
1 Camil Petrescu, în romanul Un om între oameni^a redat fidel varianta muntenească a
limbii noastre literare, așa cum o vorbeau și o scriau intelectualii progresiști bucureșteni din
preajma anului 1848.
62
BAZA DIALECTALA A LIMBII NOASTRE NAȚIONALE
63
forme fără propagarea nazalității în cuvinte ca genuchi (rostit și genuche,.
genuiche), mînuchi (rostit și munuchi), rinichi. Dintre acestea numai forma
din urmă e literară, fiind însă admisă alături de ea și forma rărunchi, răspîn-
dită pe tot restul teritoriului țării. (Vezi hărțile 3 și 4.)
în jurul Bucureștilor se pronunță strein pe o arie întinsă, flancată
spre vest de aria strin, striin. îndreptarele noastre ortografice și ortoepice
recomandă însă scrierea și pronunțarea străin, care e moldovenească șî
ardelenească. (Vezi harta 5.) Și în alte numeroase cazuri limba literară
preferă forma moldovenească celei muntenești, ca de ex. subsuoară (vezi
supsuuâră, alr I, voi. I, harta 54) în loc de subțioară (supțiuârî, ibid.)r
dacă în loc de daca (formă întrebuințată și de Eliade) etc.
Cu toate că în limba literară se admit astăzi numai formele munte-
nești sade, șale, șapte, șase, jale, totuși forme ca pășaște, îngrijaște, normale
din punctul de vedere al foneticii istorice a graiului muntean, frecvente
la scriitorii munteni din prima jumătate a secolului trecut, au fost înlo-
cuite cu pășește, îngrijește. Aceste forme pot fi explicate prin analogie. Avînd
în vedere însă că morfologia limbii romîne literare, în primul rînd aceea a
verbului, prezintă numeroase particularități moldovenești, e de presupus
că părăsirea unor forme ca pășaște nu s-a făcut fără influența graiului inte-
lectualilor moldoveni și ardeleni.
Conjugarea munteană e caracterizată printr-o seamă de trăsături
care n-au intrat în noua xotvr) bucureșteană care stă la baza limbii lite-
rare,. ca de exemplu, identitatea formelor de pers, a IlI-a sg. și pl. la pre-
zentul indicativ al verbelor de conjugarea a Il-a, a IlI-a și a IV-a (vezi
$4
<V5
.5 - C. 2784
66
LIMBA LITERARA
harta 6 și 7 : ei spune, ei bea), precum și la imperfect și viitorul format cu
auxiliarul a avea urmat de conjunctivul verbului de conjugat (ei face, ei
făcea, ei are să facă). N-au primit acces în limba literară nici formele de
plural de felul lui am văzutără, a văzutără,
ATLASUL LINGVISTIC ROMÎN II
S-au menținut însă pînă în ultimul timp la scriitorii mmiociii ±ui\±iele
iotacizate, cu toate că încă lenăchiță Văcărescu le considera „anomale”,
remarcînd că, „frații moldoveni păzesc regula mai cu scumpătate”, între-
buințînd forme ca vreu, pot în loc de voiu, pociu
Părăsind particularitățile muntenești înșirate mai sus ale flexiunii
verbale, noua mwti bucureșteană a devenit în oarecare măsură un grai
moldovenesc, adică vechea xoivr) ieșeană, pronunțată muntenește. Iată
un exemplu : alr ne dă din jurul Bucureștiului, pentru prez. ind. al
verbului a spune, paradigma :
spui	spunem
spui	spuneți
spiine	spune
în același timp în jurul lașului a fost notată de alr paradigma :
spun	spunim
spui	spuniț
spuni	spun2
1 lenăchiță Văcărescu, Observații..., p. 95.
2 Vezi de exemplu, Atlasul lingvistic romin, I, voi. I, harta 107, punctele cartografice 932
(lingă București) și 516 (lîngă Iași).
67
68
ATLASUL LINGVISTIC ROMÎN i	HARTA
69
70
71
72	LIMBA LITERARĂ
E evident că formele moldovenești sînt cele literare, pronunțate însă
muntenește, cu e neaccentuat netrecut la e închis sau la i și cu ț palata-
lizat final (adică urmat de „i scurt” final) păstrat în forma persoanei
a Il-a plural.
Că formele refăcute din cele iotacizate de tipul lui văd, aud, țin,
rămîn, pot etc. se datoresc influenței graiului intelectualilor și scriitorilor
moldoveni, se dovedește — pe lîngă mărturia lui lenăchiță Văcărescu — și
de ariile pe care le prezintă pentru aceste forme hărțile alr Astfel forma
1 refăcută țin (rostită țin) apare în două arii, una în Moldova de nord, inclusiv
împrejurimile lașului, și colțul de nord-est al Transilvaniei cu Maramureșul,
și alta în Banat, jumătatea sudică a Crișanei, colțul de sud-vest al Transil-
vaniei și extremitatea de vest a Olteniei. (Vezi harta 11.) E evident că rolul
ieșenilor în introducerea acestei forme în limba literară a fost mai impor-
tant decît acela al intelectualilor, mult mai puțini la număr și mai puțin
însemnați, originari din vestul teritoriului romînesc. Iar eventualitatea ca
formele refăcute de tipul văd, aud, țin etc. să fi apărut în limba literară
prin analogie, independent de aceleași forme din graiul intelectualilor
moldoveni, e foarte puțin probabilă. Graiul popular din capitală păstrează
pînă astăzi formele iotacizate.
★
Intelectualii și scriitorii munteni au renunțat la multe elemente lexi-
cale muntene, adoptând în locul lor forme moldovenești. Astăzi cuvinte ca
ginerică sau ginere cu sensul de mire, bojoci pentru plămîni sînt dialectale.
(Vezi hărțile 12, 13.) Adeseori, alături de forma muntenească, e admisă ca
tot atît de literară și forma moldovenească — care de cele mai multe ori e
și ardelenească și bănățeană. Dacă în stilul neutru se zice, ca în graiul
muntean rinichi, pisică (vezi hărțile 4 și 14), în diverse locuțiuni expre-
sive ca în rărunchii pămîntului, din rărunchii inimii, a prinde(umbla) cu
mîța-n sac, a fi mîță blîndă etc., forma munteană nu poate fi întrebuințată,
îndeosebi în limba prozatorilor și poeților noștri întîlnim alături forme pro-
venite din diverse graiuri regionale, întrebuințate nu ca sinonime perfecte,
ci cu sensuri nuanțate, cum e, de exemplu, cazul lui zăpadă, omăt, nea.
(Vezi harta 15.) La fel un autor muntean — mă gîndesc la maestrul Arghezi
— poate întrebuința, alături de forma muntenească porumb, și formele
popușoi din Moldova și cucuruz din Ardeal (vezi harta 16). în opera maes-
trului Arghezi întîlnim moldovenisme ca ciubotă, cocostîrc, mire, mîță,
povidlă, promoroacă etc. și ardelenisme ca dărab2, cucuruz, nea etc. Ase-
menea forme dialectale abundă îndeosebi în operele literare recente în care
se oglindește viața nouă din diferitele regiuni ale țării. E sigur că unii
autori tineri au exagerat în întrebuințarea acestor forme. Multe din ele vor
rămîne însă în literatură ca termeni literari, iar, dacă e adevărat că scrii-
torii influențează și limba vorbită, unele vor deveni un bun comun al
tuturor celor care vorbesc limba literară curentă, al căror număr e în
continuă creștere.
1 Referitor la răspîndirea pe teren a formelor iotacizate sau create după modelul lor (de
ex. spui în loc de spun), vezi hărțile alăturate 8, 9, 10.
2 Vezi Almanahul turistic, 1960, p. 7.
ATLASUL LINGVISTIC ROMÎN I	HARTA M
74
75
76
77
ATLASUL LINGVISTIC ROMÎN I	HARTA 15
78
LIMBĂ LITERARA
Din cele expuse cred că se poate trage concluzia că limba noastră
literară, atît cea scrisă cît și cea vorbită, este o limbă comună, o xotv^
rezultată din contopirea vechilor xoiv?) vorbite și scrise de oamenii culți
din capitalele celor două țări romînești, la care s-au adăugat și se adaugă
necontenit elemente din celelalte graiuri romînești. Preponderența nume-
rică a elementelor muntene nu ne îndreptățește să considerăm limba noastră
literară ca bazată numai pe graiul muntean. Cel mult putem afirma
că la temelia ei stă acea bucureșteană care s-a constituit după
unirea principatelor. Dar limba aceasta a bucureștenilor culți conține atîtea
elemente moldovenești și de alte origini și îi lipsesc atîtea din particulari-
tățile caracteristice ale graiului muntean, încît cu greu poate fi considerată
ca grai muntean. Ea constituie o enclavă în marea arie dialectală munteană.
Se pare că în această direcție, aceea a integrării în limba comună unică a
unor noi elemente provenite din graiurile noastre populare, se schițează
dezvoltarea în viitor a limbii noastre naționale x.
1	în stilul nostru oficial a pătruns recent neologismul ardelenesc, de altfel necesar, a
sista „a opri (provizoriu sau definitiv) o activitate, o lucrare”, care e un latinism (lat. sistere)
trecut prin filieră germană (sistieren).
NOTE DE CULTIVARE A LIMBII
DE
1. DĂNĂILĂ
1.	Cîteva clișee lingvistice
Unul dintre sensurile cuvîntului clișeu menționate în dicționarele
noastre este și acela de frază stereotipă, banală, spusă de toată lumea
în împrejurări analoge, dl O discuție amplă despre noțiunea de clișeu
lingvistic, despre clasificarea clișeelor etc. este necesară, dar depășește
— după părerea mea — cadrul unor discuții de cultivare a limbii și, din
acest motiv, mă voi limita la cîteva considerații generale.
în primul rînd, pot deveni clișee și unele expresii2, ba chiar și unele
cuvinte 3. în al doilea rînd, în definiția clișeului diferența specifică nu se
reduce — din punct de vedere lingvistic — la caracteristicile stereotip
(= neschimbat) și banal (= lipsit de originalitate, cunoscut de toată
lumea, comun). Intervin, de cele mai multe ori, schimbări semantice care
constau, printre altele, în abstractizarea din ce în ce mai mare a sensului
cuvîntului care este pe punctul de a deveni clișeu. Dacă lucrurile s-ar
opri aici, nu am putea vorbi de clișeu, pentru că procesul abstractizării
este specific filiației sensurilor. Cuvîntul devine clișeu în momentul
în care, fiind foarte des folosit, nu mai are, în mintea vorbitorului, un sens
anumit. Frecventa folosire a clișeului se datorește nu necesităților seman-
tice sau stilistice, ci obișnuinței sau intenției de a impresiona prin forma
,,savantă”, ,,originală” a exprimării. Rezultatul firesc la care se ajunge
prin folosirea clișeului este o comunicare lipsită de varietate și, mai ales,
1 Am folosit următoarele prescurtări : C. = Contemporanul, DA = Dicționarul Aca-
demiei, DL = Dicționarul limbii romîne literare contemporane, DM = Dicționarul limbii romîne
moderne, F. = Flacăra, F.N. = Filme noi, G.L. = Gazeta literară, I.B. = Informația Bucu-
reștiului, LL. = lașul literar, S.13. = Scrisul bănățean, T. = Tribuna, V.F. = Viața romî-
nească.
2 De exemple, la modul, pe parcurs și de calitate discutate în articolul Expresii „la modă”
de Flora Șuteu, fn Limba romînă, VIII, 3/1959, p. 55 și urm.
3 Acad. Al. Philippide, în articolul Stilul criticii din C. 51/1959, p. 3 analizează sen-
surile cuvintelor valență, trăire, romanesc devenite clișee (fără să folosească această denumire).
80
LIMBA LITERARA
de sens. Exemplele pe care le voi discuta în această notă vor fi, cred,
edificatoare.
în romînă, major are cinci sensuri: ,,1. Care a împlinit vîrsta la care
se poate bucura, prin lege, de drepturi civile și politice depline. 2. Foarte
important, principal. 3. (în expr.) Stat major = totalitatea ofițerilor
care funcționează pe lîngă comandamentele marilor unități militare.
4. (în expr.) Gamă majoră = gamă care cuprinde cinci tonuri și două semi-
tonuri. 5. (în expr.) Termen major sau premisă majoră = unul dintre cei
doi termeni (sau premise) ai unui silogism și anume acela care conține
obiectul concluziei” dm. Cu sensurile 3, 4 și 5 cuvîntul a intrat în sintagme
care au devenit termeni speciali și, în această calitate, nu s-a transformat
în clișeu. Aproape la fel stau lucrurile și cu sensul 1 al cuvîntului. Peri-
colul s-a ivit numai pentru sensul 2, folosit frecvent în limbajul criticii
literare. Iată cîteva exemple : Năzuind să descopere sensurile majore
-ale veaculului, I.L., 10/1959, p. 83 ; Problemele majore ale literaturii
noastre, s.b., 12/1959, p. 83 ; își pune naiv și brutal problemele sale m a-
j o r e, G.L., 52/1959, p. 7/2; în majoritatea cazurilor, versurile sale se
ridică la nivelul unor semnificații majore cu implicații filozofice adinei,
id., 50/1959, p. 3/3 ; Ceea ce ne reține în primul rînd — ca o dimensiune
majoră a întregii sale opere este permanenta afirmare a sincerității, id.
5/1960, p. 3/1; Curajul de a aborda lumea în toată complexitatea ei, cu
răspunderea majoră și neocolită a omului care luptă, c., 43/1958,
p. 1/2; Teme majore de stringentă actualitate, T., 10/1960, p. 2/1;
Prin personalitatea lor de format major... au fost și sînt romantici
revoluționarii, id., 27/1959, p. 1/5. Glosarea cuvîntului major din fiecare
dintre contextele de mai sus este mai mult sau mai puțin subiectivă. Dacă
în majoritatea situațiilor se poate opta pentru sensul 2 din dm (,,Foarte
important, principal”), în sintagmele ,,personalitate de format m a j o r”
și ,,răspundere m a j o r ă și neocolită” este greu de găsit un echivalent
semantic, pentru că, judecînd după contexte, nici în mintea celor care
le-au format major nu are, probabil, un sens precizat. Cum se poate explica
alegerea lui major în dauna altor sinonime în exemplele citate? Cuvîntul
atrage pentru că are rezonanță, pentru că „sună mai bine”, pentru unii,
decît important, principal de bază etc. La acest criteriu pur formal se
adaugă — după cum am mai arătat — intenția de a epata sau obișnuința
de a folosi — din comoditate — mereu aceleași formule. Așa se explică
de ce apare sintagma: Patosul revoluționar major și autentic, T.,
27/1959, p. 1/4. Determinativul autentic face ca major să fie de prisos
(patosul revoluționar autentic nu poate fi decît important) sau să aibă
alt sens, acela de „puternic”.
în contextul De la o „tînără speranță” Zenaida e azi o actriță în
înțelesul major al cuvîntului, I.B., nr. 2052, 11 martie 1959, p. 2/3,
major a căpătat un sens greu de precizat, însemnînd poate „propriu” ori
„cel mai înalt” etc.
Tentația de a folosi pe major este atît de puternică, încît acesta
apare în construcții pleonastice. Un autor discută O temă majoră de
mare importanță, c„ 30/1968, p. 4/4, altul arată că este necesar să se dea
întîietate Problemelor majore legate de aspectele cele mai importante,
NOTE DE CULTÎVARE A LIMBII
81
id„ 37/1958, p. 1/1. Este ușor de văzut că probleme majore = probleme,
teme majore = teme.
în încheierea discuției privitoare la acest clișeu cred că nu este lipsit
de importanță să arăt că preferința pentru major a ajuns atît de departe,
încît acesta poate să apară de cîteva ori în același articol (vezi t., 27/1959,
p. 1 coloanele 4, 5, p. 3/5) și chiar în aceeași coloană (vezi g.l.. 4/1950,
p. 2/3 unde major apare de două ori în zece rînduri!).
Alt cuvînt a cărui situație este oarecum asemănătoare cu aceea a
lui major este tonic, care are două sensuri : „1. (Despre vocale sau silabe)
Care poartă accent. (în gramatică) Accent tonic = accentul muzical al
vocalelor și silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. (Sub-
stantivat, f.) Treapta întîi a fiecărei game. 2. (Despre unele substanțe;
adesea substantivat) Care are proprietatea de a fortifica un organism;
întăritor” dm. Și tonic a căpătat o răspîndire destul de mare în limbajul
criticii literare, devenind clișeu. în toate exemplele pe care le voi cita
tonic nu are nici unul dintre sensurile din dicționar. Pornind de la sensul 2,
mai precis, de la sensul 2 folosit în mod figurat (însemnînd deci „întări-
tor, reconfortant”, dar nu numai în legătură cu unele substanțe), tonic
a ajuns să însemne „puternic”, „încurajator”, „optimist”.
Sensul de „puternic” apare în următoarele două citate : Amîndouă
cluburile erau instalate la primul etaj pentru ca să dea o impresie tonică
de ascensiune, c. 1953, p. 4/4; [Autorul] vibrează intens la frumusețea
lumii în care trăiește, poemele sale transmitînd un optimism tonic1,
G.L., 4/1960, p. 2/2.
Iată cîteva exemple în care tonic înseamnă, probabil, „optimist” :
« Există oare o forță care să se opună acestui necurmat rău » se întreabă la
un moment dat Walter. Răspunsul i-l dă cu multă încredere în reușita luptei
muncitorul bulgar*, există! Cu acest semn de exclamare tonic și recon-
fortant. . . se încheie dramaticul episod, g.l., 52/1959, p. 7/2; Viața e mai
plină, mai tonică, mai bogată în semnificații, ib., p. 2/3; Cercetînd,
adică făptuind, omul își dă seama nu numai despre ceea ce e de crezut
în legătură cu lumea exterioară, ci și în legătură cu sine, cu posibilitățile
și rostul său în lume. Împingînd tot mai departe limitele activității (și deci
ale cunoașterii) sale, constatând că el e fără limite, surpriza cea mai
mare și mai tonică — în cadrul acestui proces fiindu-și singur sieși,
T. 2/1959, p. 12/3 2; [Expoziția] dovedește... talentul multor expozanți,
ca și optimismul, viziunea Zor t o n i c ă asupra vieții, F. 35 1958, p. 18/2.
în sfîrșit, citez un ultim exemplu în care tonic nu înseamnă nici
,,întăritor”, nici „optimist”, nici „puternic” : Obiectivîndu-și sentimentele,
poeta scapă de sub imperiul subiectivismului... oferind implicit o soluție
tonică unei probleme de interes general, t., 14/1959, p. 3/4. Sensul lui
tonic din acest context pare să fie „just”, „potrivit” etc.
1 în ultimul citat tonic poate să însemne și „întăritor” și atunci sintagma optimism
tonic este un pleonasm.
2 Citatul l-am luat dintr-un articol în care autorul aduce un omagiu omului. Nu mi-am
permis să fac nici o modificare și dacă formularea este atît de... neobișnuită meritul aparține
exclusiv autorului citatului. Mărturisesc că, în ceea ce mă privește, am citit de mai multe ori
întregul pasaj și tot nu am găsit o justificare sintagmei fiindu-și singur sieși,
6. — C. 2784
82
LIMBA LITERARA
Exemplele analizate pînă acum dovedesc că și tonic a devenit clișeu
lingvistic.
Alte cuvinte (alienare, dezalienare) se află abia la începutul proce-
sului de transformare în clișee.
Alienare capătă sensuri nemenționate în dicționare. Spre deosebire
de DM, unde alienare înseamnă „Acțiunea de a aliena \ înstrăinare a unui
bun”, da reflectă mai exact situația cuvîntului în limba romînă : „1. în-
străinare (a unei proprietăți sau a unui bun). 2. (Pat.) Alienare mintală
= înstrăinare de sine însuși, formă a nebuniei manifestată prin zăpăcirea
minții; „smintire”. Cel de-al doilea sens apare și în dm, dar la alt cuvînt,
la alienație („Boală mintală nebunie”) sinonimia dintre cele două cuvinte
nefiind semnalată. în strînsă legătură cu cele două sensuri din da, alie-
nare apare și cu al treilea sens, mai general, filozofic însemnînd pierderea
esenței umane în condițiile exploatării capitaliste, înstrăinare, îndepărtare
de o idee, de un ideal social, de societate etc. Astfel, un critic demonstrează
că eroul unei cărți nu este preocupat decît într-o mică măsură de problemele
epocii noastre și, mai departe, «Alienarea» personajului, justificată
pentru perioada socială dinainte de Eliberare este acum anacronică, g.l.,
50/1959, p. 3/3.
După părerea mea, din cauza sensurilor 1 și 2, cunoscute de foarte
mulți vorbitori, referindu-se la noțiuni cu un anumit specific, alienare
provoacă în mintea vorbitorilor asociații de idei neplăcute. Pe de altă
parte, peiitru acest al treilea sens există, în romînă, alte cuvinte care au
avantajul că sînt mai exacte și — în special — mai cunoscute vorbitorilor.
Am întîlnit însă situații în care sensul de „înstrăinare, îndepărtare
de o idee etc.” este insuficient. Pentru a înțelege contextul respectiv simți
că mai este nevoie de ceva pe care însă nu știi de unde să-l iei. într-o
cronică literară după o chinuitoare încercare de a expune cît mai savant
și cît mai încîlcit ideea importantă, dar simplă, că limbajul artistului
are mare însemnătate, autorul arată că : Unii au ajuns să considere limbajul
cotidian drept agentul nr. 1 al alienării, al imposibilității omului
de a lua cunoștință de sine, g.l., 23/1959, p. 2/1. Ce sens are alienare aici?
Dacă alienare are sensul exprimat prin ultima parte a contextului, atunci
ce rost mai are aceasta din urmă?
Numai pe baza puținelor exemple citate pînă acum nu se poate trage
concluzia că alienare începe să devină clișeu. Ceea ce m-a determinat
totuși să-l discut a fost următoarea împrejurare : în v.r. 6/1957, în numai
patru pagini ale aceluiași autor, alienare apare de cîteva ori. Iată exem-
plele : Ne explică mecanismul general al procesului de alienare prin
care a trecut nefericitul Pavel Pavlovici, p. 162 [Este vorba despre perso-
najul din „Eternul soț” de Dostoievski, n.n.~\; Știm cu toții ce rol important
joacă munca și mai mult, ce rol urmează ea să joace în societatea socialistă
din care sînt înlăturate toate formele de alienare ale omului, p. 162 ;
Ea [literatura realist-socialistă] vede toate formele de alienare căreia
1 Cf. DM : ..A transmite cuiva un drept sau un bun prin vînzare, cesiune ctc. ; a în-
străina”.
NOTE DE CULTIVARE A LIMBII
83'
îi este supus omul în decursul istoriei, p. 162 ; [în trecut^ formele de aii e-
nare erau atacate de pe pozițiile «spiritului » p. 164; Este destul de
ușor de imaginat forma unui roman în care se cercetează în termenii descrierii
literare, fenomenele alienării umane, p. 164. în primul citat, înclin
să cred că alienare poate să însemne ,,nebunie”, sens sugerat de referirea
la personajul Pavel Pavlovici. în ultimele patru citate însă este greu de
spus exact care sînt toate formele de alienare pe care le are în vedere autorul.
Adaug, la citatele de mai sus, încă unul — din același articol — în care,
alături de alienare, care apare de două ori, mai este folosit alt cuvînt din
aceeași familie, alienat: Se poate spune că Dostoievschi reușește să exprime
cu o extraordinară precizie și adîncime formele pe care le ia alienarea
în sfera sentimentelor umane — și încă împinse la limitele ei extreme — mă
refer printre alții la Pavel Pavlovici, dar romancierul nu are cunoștință
că sînt forme alienate și desigur nu ne indică cauzele care au dus la
această alienare, p. 164.
Dacă pentru noțiunea de ,,înstrăinare, îndepărtare de un ideal etc.”
unii critici au preferat pe alienare, pentru noțiunea de ,,apropiere, atra-
gere etc.” a fost creat dezalienare. într-un articol, după ce a vorbit despre
alienarea personajului unui roman criticul se întreabă : Ce va face
în acest caz prozatorul, atent la realitatea evidentă6! Se va detașa de erou,
îi va urmări îndeaproape relațiile și va surprinde semnele de transformare
care apar. în orice caz, va asalta din toate părțile această «întârziere »
nefirească, va pune în lumină procesul de dezalienare, bineînțeles
dacă omul poate fi recuperat pentru socialism, g.l., 50/1959, p. 3/3. Numai
contextul larg ne dă posibilitatea să stabilim ce înseamnă dezalienare.
în alt articol, în numai 30 de rînduri, autorul jonglează pur și simplu
cu termenii alienare și dezalienare1 (ultimul apărînd de două ori!) și, pînă
la urmă, tot nu se poate ști ce înțelege autorul prin dezalienare : Limbajul
artistului și anume al artistului realist-socialist, colaborează la demistificare^
la dezalienare la o operă pe care, însă, oricît ar sprijini-o, nu o-
întreprinde el în primul rînd, ci societatea însăși, g.l., 23/1959, p. 2/3;
La dezalienarea spiritului, un rol hotărîtor, deși mărginit din motive
cunoscute l-a jucat și îl joacă realismul critic” ibidem.
Judecînd după faptele de mai sus, se pare că și dezalienarea va căpăta
răspîndirea pe care o are antonimul său și nu ar fi exclus ca, mai tîrziu,
cele două cuvinte să devină clișee ca și major și tonic.
2.	Debusolare, debusolat
Este paradoxal, dar, alături de monotonia exprimării determinate,
printre altele, de folosirea excesivă a unor cuvinte devenite clișee lingvis-
tice, apare și tendința — tot atît de nerecomandabilă — de ,,a îmbogăți”
exprimarea prin cuvinte împrumutate sau create în romînește, indiferent
dacă este nevoie sau nu de aceste inovații.
1 Vezi p. 82 unde am discutat un exemplu cu alienare din același articol.
84
LIMBA LITERARĂ
De la busolă — care are un singur sens în dicționare — s-au creat
debusolare și debusolat, pe care le-am găsit în contextele : Izolarea de viață,..
duce la o treptată sterilizare în creație sau la o restrîngere a orizontului
care-i împinge pe unii spre soluțiile artei decadente, în primul rînd spre
naturalism. O asemenea debusolare macină talentul lui Trepliov,
T., 2/1960, p. 8/1; O societate debusolată cu un orizont înecat în
alcooluri, f. n., 6/1958, p. 5. Sensurile celor două cuvinte sînt „dezorien-
tare”, „dezorientat”. Procesul nașterii acestor derivate nu poate fi recon-
stituit decît cu aproximație.
Faptul că nu am găsit în alte limbi, cuvinte asemănătoare, ca sens,
cu debusolare și debusolat (care să fie formate de la cuvinte care să însemne
„busolă”) mă face să cred că cele două cuvinte sînt formate în romînă.
Din punct de vedere teoretic, posibilitatea creării unui verb
*a busola = (a se) orienta (< feu^oZă+suf. -a) de la care să se formeze a debu-
sola nu poate fi exlusă. Dar pe busola nu l-am găsit încă și este puțin
probabil ca, de la un cuvînt pe care nu-1 avem atestat pînă acum, să se for-
meze cuvinte noi. De aceea, s-ar putea întîmplă ca debusolare să provină
din busolă la care s-au adăugat, în același timp, prefixul și sufixul, sub
influența expresiei a-și pierde busola = a se zăpăci, a se dezorienta și a
verbului a se dezorienta,
împrumutate sau nu, debusolare și debusolat nu sînt necesare.
OBSERVAȚII ASUPRA LIMBAJULUI MEDICAL
DE
C. SĂNDULESGU
Un profesor de anatomie din trecut manifesta cîteodată aversiune
pentru neologisme, înlocuindu-le dintr-un purism ocazional prin cuvinte
zise neaoșe. Ca să dăm un exemplu, el prefera să spună, ,,streașină sprîn-
cenoasă”, în loc de ,,arcada sprîncenoasă”, cum se obișnuiește în disci-
plina respectivă. Expresia, deși prezenta aspect sugestiv, distona în ansam-
blul terminologiei anatomice alcătuită în majoritate din neologisme. Evi-
dent, dacă pentru a exprima noțiunea de inimă, putem utiliza și utilizăm
de fapt, atît cuvîntul inimă, cît și pe acela de cord (bolile inimii, bolile
cordului), în schimb nu mai putem spune și scrie mate în loc de intestine
și gîlci în loc de ganglioni, cum făceau medicii de acum un veac. Introdu-
cerea critică a neologismelor este un fapt necesar, permanent și obligator,
iar discuția în această privință pare încheiată.
Chestiuni de prestigiu profesional contribuie în mod esențial, după
cum știm, la folosirea neologismelor. Ar fi nepotrivit ca un medic să stabi-
lească diagnosticul de ,,boală a bășicii udului” și mai cu seamă să-1 exprime
ca .atare. Cistită și urocistopatie sună solemn, deși indică absolut același
fapt patologic. Baba satelor — dacă mai practică medicina — poate spune
„cel pierit”, dar medicului și întregului personal sanitar nu-i este îngăduit
acest lucru. Se mai știe că un anumit ermetism — ce purcede de la tatăl
medicilor, Hipocrate — se impune pe planul deontologiei profesionale.
Un medic nu trebuie să fie înțeles întegral de către bolnavi, deși mai toți
cunosc ori bănuiesc ce se ascunde, spre exemplu sub eticheta de carcinom,
neoplasm sau sub aceea prescurtată, șoptită inoportun de medic : ,,neo”.
în economia limbii medicale vorbite sau scrise mai prezintă însem-
nătate faptul că nu se pot utiliza adjective derivate de la termeni populari
ca : gleznă, lingoare sau inimă. Se poate spune bacii tuberculos, dar nu „bacii
ofticos”, mușchi cardiac, dar nu mușchi „inimos”, delir tific, dar nu delir
„linguros” sau delir al lingoarei. Mai reiese din ultimul exemplu că înlo-
cuirea adjectivului prin substantiv la genitiv este mai puțin comodă, decît
folosirea calificativelor adjectivale, atît de necesare terminologiei clinice
86
LIMBA LITERARA
medicale1. Adjectivul posedă o funcție particulară în structura concretă
a frazei științifice, ca și în aceea a operelor poetice. Evident, medicii nu
sînt scutiți de a scrie îngrijit și frumos.	'
Dacă purismul total nu a fost și nu e nici azi un fenomen viabil, nici
exagerarea neologistică nu poate fi practic recomandabilă. Sînt cuvinte
pe care, oricît ai vrea, nu le poți elimina cu una cu două, nu le poți,,smulge
cu toporul^, cum spune proverbul rus. Mulți termeni de proveniență popu-
lară se mențin pe bună dreptate în limba medicală romînă. Noi spunem
în medicină rădăcină medulară, canal medular, paralizie medulară etc.,
dar am păstrat cuvîntul de bază măduvă, deși el desemnează și substanța
din interiorul oaselor lungi.
Acest fapt stă în legătură cu fenomenul comun în lingvistică al exis-
tenței concomitente a două cuvinte : unul popular și altul oficial, ca să
nu spunem impropriu, cult. Ele pot avea același sens (încheietură — arti-
culație, fiere — bilă etc.), sau sens parțial deosebit (sănătate-igienă).
Uzul cotidian dictat de spiritul limbii impune folosirea concomitentă
în anumite condiții, a dubletelor de acest tip, arătîndu-ne cînd trebuie să
spunem de pildă sănătate și cînd igienă, cuvinte care sînt identice numai
pe plan etimologic. De altfel există și alt motiv, pentru care nu se poate
renunța — cel puțin o vreme — la unul din cuvintele sinonime. Termenii
cord și inimă constituie exemplul bine cunoscut și comun, dar înlocuirea
unuia prin celălalt — în cadrul terminologiei medicale — nu este totdeauna
ușoară. în vocabularul fiziologic medical de pildă, se vorbește adesea de ex-
periențe pe ,,inimi” de cîini, cobai etc. Termenul trebuie redat ca atare, la
plural (ca în limba rusă și germană), ceea ce nu este posibil în cazul cuvîn-
tului cord; după cîte știm, un plural „corduri” nu a fost încă folosit. Cons-
tatăm astfel că și în terminologia medicală este necesar, cel puțin în acest
caz, cuvîntul inimă.
Limba medicală a trebuit să primească în mod masiv neologisme,
pentru motivul că fără ele practica medicală și știința nu ar fi fost cu
putință. Cînd încă nu aveam o știință medicală autohtonă, nu posedam
evident nici vocabular de specialitate. Lexiconul de la Buda cuprinde aproape
numai cuvinte medicale populare2. Poporul a folosit totdeauna un im-
portant număr de cuvinte medicale, din care unele suferă adesea de
lipsa preciziei. Exemplul cuvîntului citat inimă este binecunoscut, el
indicînd și organe subdiafragmatice, stomacul sau abdomenul însuși;
trebuie să arăt că acest fapt se întâlnește în limba germană populară, dar
și în limba vechilor papirusuri medicale egiptene. Poporul nu este ținut să
cunoască precis anatomia corpului, deși lucrul ar fi indicat. Reținem
așadar persistența în limba medicală scrisă a cuvintelor din limba vorbită,
populară : încheietură, coapsă, pojar etc. Ele au căpătat dreptul de exis-
tență în cadrul glosarului medical și sînt ca atare binevenite.
1 Mai ales pentru evitarea cumulului de genitive este indicată folosirea atributelor adjec-
:tivale.
2 Majoritatea cuvintelor medicale pe care le găsim în Lexiconul de la Buda sînt populare :
■bubă rea, pentru antrax, boală de apă pentru hidropizie etc. Redarea echivalentului latin întă-
rește caracterul explicativ, științific al lexiconului. De pildă la cuvîntul bubă rea se dă și lat.
<carbunculus
OBSERVAȚII ASUPRA LIMBAJULUI MEDICAL
87
în ce privește neologismele medicale, provenite în imensa lor majori-
tate din limba franceză, ele s-an impus pe bună dreptate; cîteva, totuși,
în mod nejustificat. Serozitate, tubercul, apofizâ sînt elemente stabile și
necesare ale limbii medicale actuale și au toate perspectivele să rămînă.
în schimb termeni ca redoare, fosă, eșancrură (șanț sau șănțuleț într-un
organ) sînt pure franțuzisme, care ar putea fi eliminate fără pagubă. Și
aici rolul medicilor care înțeleg ce înseamnă cultivarea limbii este deosebit de
însemnat. Acum trei decenii și mai bine, circula o traducere în romînește
a Semeiologiei profesorului francez Sergent, care se distingea printr-o mon-
struoasă stîlcire a limbii, pînă într-atît că în loc de ,,adaug cîteva picături”,
traducătorul folosea cuvîntul francez ajouter : „ajut cîteva picături”. Este
și acesta un semn al vremii, că azi astfel de abateri nu mai sînt cu putință.
Dar greșeli se mai pot face, fără îndoială. De ele nu este scutit nimeni
și pentru acest motiv limba medicală trebuie să constituie și ea obiectul
atenției în cadrul foarte importantei și gingașei ramuri a lingvisticii, care
se cheamă cultivarea limbii.
Scurtele însemnări de mai sus au fost făcute în vederea unei con-
cluzii. Ne trebuie un registru de stare civilă a termenilor medicali, care
nu intră și nu pot intra masiv în dicționarul general. Cuvintele medicale
trebuie corectate și consemnate într-un vocabular al specialității medicale,
construit după toate normele lexicografice. Ținînd seama de truda ling-
viștilor, care au alcătuit în ultimii ani opere de valoare în această privință,
dicționarul limbii medicale va cuprinde materialul lexicologie, critic ales
(există un nebănuit volum de cuvinte) din domeniul științelor medicale.
Adaptarea lucrării la regulele generale ale limbii noastre și încadrarea armo-
nioasă în vocabularul general al acesteia este un lucru de la sine înțeles.
Despre terminologia medicală de origine greeo-latină
După cum se știe, la baza terminologiei noastre medicale stă o mare
parte a tezaurului lexical greco-latin, cu deosebire cel grecesc. Limba fran-
ceză a constituit elementul intermediar, care a înlesnit adoptarea acestei
terminologii. Astăzi s-a ajuns la un vocabular cu caracter internațional,
gastrită, lues sau miocard fiind termeni înțeleși de medicii tuturor țărilor.
Alături de aceste cuvinte mai există, după cum am văzut și cuvinte create
cu material propriu : pneumonie se mai spune în limba rusă eocnajienue
jiesKux iar în germană Lungenentzundung; farmacologie se spune încă
în rusă anmewoe dejio, iar în germană Arzneikunde. Totuși cuvintele
proprii limbii sînt concurate de cele cu circulație largă între popoare și
cedează vădit în fața acestora.
Terminologia medicală provenită din lexicul grec este atît de vastă,
încît predomină în mod categoric întreg vocabularul medical. Mai mult
încă, noi cuvinte compuse sînt create permanent pentru a desemna achi-
zițiile recente ale științei medicale. Vechiul glosar grec nu cuprindea decît
o foarte mică parte a termenilor medicali existenți astăzi. Pe de altă parte,
cuvinte cu semnificație banală în limba greacă veche (ca oncos) au devenit
cuvinte cu prestigiu în terminologia medicală modernă.
88
LIMBA LITERARĂ
Mai mult poate decît în cadrul altor specialități, lexicul medical s-a
folosit din plin de cuvintele limbii grecești. Aceasta se explică prin virtutea
plastică a acestei limbi, care ușurează alcătuirea cuvintelor compuse. Faptul
constituie un avantaj pentru terminologia medicală. Electrocardiogramă
este un cuvînt grec compus, ușor maniabil în limba medicală curentă.
Endocrinopatie înlocuiește comod o seamă de cuvinte : boală a glandelor
cu secreție internă. Uneori termenii compuși în mod artificial sînt foarte
lungi, dar sînt de neînlocuit. Uretrotrigonosigmoidostomia indică o ope-
rație chirurgicală, ca și gastroenteroanastomoza transmezocolică. Elenistul,
la auzul acetor cuvinte rebarbative își amintește de cuvintele curioase,
intenționat compuse, din piesele lui Aristofan. De altfel, acești termeni
medicali sînt folosiți mai ales într-un cadru restrîns de specialiști.
Se pot face totuși în această privință două recomandări de prin-
cipiu. Alcătuirea noilor termeni compuși să nu aibă aspect artificial hibrid.
Cuvîntul șocogen, cu circulație destul de extinsă vrea să spună : ,,generator
de șoc”, ,,care provoacă șocul” și pentru aceasta se îmbină un cuvînt fran-
cez cu unul grecesc. în al doilea rînd, trebuie evitată pletora terminologică
de care unii abuzează. Dacă avem cuvîntul epistaxis nu mai este necesar
și cuvîntul rinoragie, chiar dacă se invocă argumentul cantitativ al hemo-
ragiei. Am citat ca termeni de revizuit numai pe șocogen și rinoragie, dar
ei sînt mult mai numeroși și mai concludenți.
în ce privește limba latină, aceasta ne-a furnizat de asemenea elemente
lexicale foarte importante pentru limbajul medical. Ca și cele grecești, ele
s-au adaptat organic spiritului limbii în cauză. Cantitativ, limba engleză a
adoptat un număr mare de cuvinte latine, conferindu-le uneori un sens
medical deosebit (delivery, pregnancy, depletion etc.), așa cum nu este cazul cu.
nici una din limbile romanice, car^ au recurs mai ales la lexicul vechi grecesc.
Părerea noastră este că putem recurge mai larg la cuvintele de ori-
gine latină pentru a exprima sintetic anumite noțiuni de patologie și de
terapeutică. propoziție ca cea următoare prezintă aspecte complet
acceptabile : „în stare normală bilanțul dintre ingesta și excreta este totdea-
una echilibrat” (Medicina internă, voi. III, p. 383, Ed. med., 1956). Ter-
menii ingesta și excreta utilizați în publicistica medicală engleză și germană,
înlocuiesc o seamă de cuvinte care nu ar putea reda cu aceeași eficacitate
ideea științifică cuprinsă în cele două cuvinte latine. Ar fi cazul să medi-
tăm asupra introducerii mai largi în limbajul medical romînesc a cuvin-
telor de origine latină. Acestea au avantajul că sînt mai ușor de înțeles
și se adaptează mai bine spiritului limbilor romanice, decît termeni ca
meiopragie, bechice (medicamente) sau adiadochokinezie. Medicul are nevoie
de o serioasă pregătire pentru a pricepe sensul bogatei terminologii medi-
cale și a nu recurge la memorarea ei mecanică. Afară de aceasta, am avut
întotdeauna impresia că anumite fraze medicale încărcate cu termeni
grecești capătă un aspect prețios, nedorit.
Toate aceste constatări duc la o concluzie practică. Cunoașterea de
către medic a sensului terminologiei greco-latine utilizate este o condiție
firească pentru ca anumite cuvinte aparent încîlcite să apară limpezi și
pline de conținut. Comunicarea ideilor între medicii tuturor țărilor devine
astfel mai ușoară.
ISTORIA LIMBII
PROBLEME DE SEMANTICĂ
SENSURI VECHI ȘI REGIONALE ALE VERBULUI A (SE) PĂZI
DE
V. BREBAN
1.	în nord-vestul Transilvaniei, pe o arie care cuprinde Regiunea
Baia Mare și o parte din Regiunea Cluj, verbul a (se) păzi este cunoscut
numai cu sensul de „a (se) grăbi” \ Pentru sensurile actuale din limba
comună ale acestui verb se întrebuințează aici a (se) feri, a griji și altele.
Ca intranzitiv el apare în expresia ceasul păzește ,,ceasul merge înainte,
grăbește”.
In afara ariei amintite, alr I, chest. [1986] mai atestă acest sens
în cîteva puncte izolate, la mare depărtare unele de altele : 898 (Flămînda,
rn. Turnu Măgurele), 595 (Jitia, rn. Rîmnicul Sărat), 522 (Mădîrjac, rn.
Tg. Frumos), 370 (Pojorîta, rn. Cîmpulung-Suceava,) 363 (Cîrlibaba, rn.
Vatra Dornei), 12 (Borlovenii Vechi-Banat) 2, iar în anchetele făcute
recent pe teren a fost atestat și în Morăreni, rn. Toplița, Regiunea Auto-
nomă Maghiară.
Cu excepția Lexiconului de la Buda, dicționarele noastre apărute
nu menționează acest sens. în fișierul Dicționarului limbii romîne al Acade-
miei el are mai multe atestări (Vaida3, Bran, S., I. Corbu, Viciu, Col.) și
e cuprins în citate atît mai noi, din aria amintită (Țiplea, P.P., Papahagi, M.)
cît și în numeroase citate scoase din textele vechi. Ex. : Venit-au cărți de
la Caraiman Pașa din Cameniță la Antioh Vodă să păzească cu zahereaua
pînă în doă săptămîni, să sosească în Cameniță, că nesosind . . . Neculce,
Let. II 285/16, sau : Și vărsînd pară cuptoriul afară arsă de omorî 70 de
oameni. Iară carii au scăpat au păzît de-au astupat gura cuptoriului. Var-
laam, C. 21v
E de remarcat numai că în timp ce azi verbul se întrebuințează ca
reflexiv, în textele vechi apare, în general, ca intranzitiv.
1 Cf. ARL I, întrebarea [1986] și arl II, întrebarea [3441] „mă grăbesc” (materia^
nepublicat).
2 Cf. ARL I, întrebarea [1986] (material nepublicat).
3 Am întrebuințat în articolul de față abrevierile din Dicționarul limbii romîne (DA)
din fișierul căruia am extras și cea mai mare parte a materialului ilustrativ.
$0
ISTORIA LIMBII
Este semnificativ faptul că în unele contexte a păzi apare alături de
■a se grăbi : Și le-au zis atunce Brîncovanul Vodă să nu se grăbească să meargă
atunce la poartă ...-, și ei n-au ascultat și au păzit de au mers. Neculce,
Let. II 267/12, cf. și ibid. 266/6. în timp ce în Pravila lui Vasile Lupu apare
a se păzi, în cea a lui Matei Basarab se găsește, în același text, a se grăbi :
.S-au păzit F Munt. : se-au qrăbit\ de-au ocrămit cum au știut acel lucru.
Prav. 1103.
Aproape toate textele vechi în care se găsește acest cuvînt cu sensul
de „a se grăbi” sînt din Moldova (La Varlaam, Dosoftei, Neculce, M. Costin,
în Pravila lui Vasile Lupu). Aceasta nu înseamnă că în limba veche din
Transilvania nu exista sensul. El a circulat, desigur, pe o arie destul de
întinsă, în Moldova și Transilvania ca și în alte părți, rămînînd azi, regional,
în nord-vestul Transilvaniei și în punctele izolate din alte regiuni ale țării,
pe care le-am amintit mai sus.
O dovadă în plus că sensul acesta a fost, în trecut, frecvent în Mol-
dova e faptul că la ceangăi verbul pazilkadik (< rom. păzi), împrumutat
cîndva de la romînii moldoveni, are de asemenea și azi sensul de „a se
grăbi” L
Băspîndirea și frecvența în limba veche a sensului sînt dovedite și
de unele expresii curente în limba de azi, ca : păzește! (păzea!) cu sensul de
,,dă-te la o parte ! ferește-te !” (care implică și noțiunea de grabă), sau
a o lua la trei păzește „a fugi”.
Un derivat al verbului păzi cu sensul discutat este substantivul
pâzală cu înțelesul de ,,grabă”, atestat în expresia : mi-i de păzală „mă
grăbesc” în Arh. Folk. I 166 (Moișeni, rn. Oaș) și alr i, punctul 341
(Racșa, rn. Oaș, reg. Baia Mare) în răspunsul informatorului: iute că mi-i
de păzală.
Autorii Lexiconului de la Buda au introdus sensul „a se grăbi” în
dicționar, deoarece, fiind transilvăneni, îl cunoșteau, în timp ce alți autori
de dicționare nu l-au cunoscut și nu le-a fost semnalat ca existînd regional,
iar din textele vechi nu l-au sesizat. Așa se explică faptul că D. Pușchilă,
în studiul asupra Molitvelnicului lui Dosoftei (publicat în „Analele Aca-
demiei Bomîne”, Seria II, Tom. XXXVI, 1913 — 1914. Memoriile secțiunii
literare, p. 1—114) glosează verbul a păzi din contextul „păzeaște de te
pogoară” cu „a avea grije, a vedea” („vezi de te pogoară”) în loc de „a
se grăbi”. Este vorba de fragmentul: Zachee păzeaște de te pogoară, că
astăzi mi se cade să fiu în casa ta, Varlaam, C. 3802. în Biblia de la București
(1688) ca și în alte ediții și diferite versiuni ale Bibliei găsim în acest frag-
ment verbul a se grăbi.
Sensul acesta al verbului a se păzi nu-l are v. sl. păziți, din care pro-
vine cuvîntul romînesc și el nu există nici în limbile slave actuale. S-a dez-
voltat, prin urmare, pe teren romînesc. Există în toate textele vechi pasaje
în care e greu de precizat dacă avem de-a face cu sensul de „a se grăbi”
sau cu acela de „a se strădui”. Ex. : Să păzim și să nu ne lenim ce să ne
preveghem și să ne străjuim de ceasul morției. Coresi, Ev. 71/38. Și păzeaște
1 Cf. Vladimir Drimba, Materiale pentru studiul raporturilor lingvistice romino-maghiare^
•articol depus spre publicare în „Cercetări de lingvistică”, IV (1959).
PROBLEME DE SEMANTICA
91
■să faci, ca bine să fie ție. Biblia (1688) 130 1/42. Por le zise : păziți să-mi
prindeți pe feciorul lui Filip. Alexandria 79. Teofil păzi de noi [ = înnoi,
repară] aceea spărtură de cetate. Moxa 386. Este foarte probabil că din
sensul de „a se strădui”, care există și în limba bulgară și care este frec-
vent în limba veche, să se fi ajuns la acela de „a se grăbi”, evoluție se-
mantică ușor de explicat.
2.	Un sens regional puțin răspîndit, atestat numai de alr i, chest.
[1428], al verbului & păzi este acela de „a iscodi”. Punctele sînt următoa-
rele : 63 (Agrij, rn. Ineu, reg. Oradea), 129 (Aciliu, rn. Sibiu), 150 (Șoimuș,
rn. Tîrnăveni, reg. Stalin), 190 (Arini, rn. Codlea, reg. Stalin), 768 (Runcu,
rn. Pucioasa, reg. Ploiești), 800 (Postești, rn. Horezu, reg. Craiova) și 856
(Flămînda, rn. Vînju Mare, reg. Craiova).
Sensul amintit reiese clar din unele răspunsuri ale informatorilor :
Mă duc să-l păzesc unde e pitit (punctul 768). Mă duc pe furiș să-l păzesc
(punctul 856).
Acest sens s-a dezvoltat din acela de „a observa, a sta la pîndă, a
pîndi” frecvent în textele vechi: Păziia luna cînd e plină, și atunce îm-
presura pre cela ce-l drăciia. Coresi, Ev. Deacii-l păziră de-l găsiră durmind
jos pre un țolu, și-l junghiară acolea. Moxa 394/21. Cînd vor merge Perșii
la bucate, tot să-i lovască. Și așa, îi păzea pre Perși cînd mergia la bucate.
Herodot 248.
3.	A păzi mai este atestat și cu înțelesul de ,,a găti, a face de mîncare”
în da, manuscris (Viciu, Gl. supl. 12, V. Căbulea, Lupșa-Turda, V. Bucur,
Frata-Cîmpia Ardealului, și în alr ii, punctul 250 (Petreștii de Jos,
rn. Turda). Atestări mai vechi găsim în Lexiconul de la Buda (,,păzesc
de mîncare = gat, fierb, fac”) și în Anonymus Caransebesiensis (,,pezesc =
= cibos coquo”).
Aria pe care se întîlnește verbul cu acest sens e destul de restrînsă.
Există însă un derivat, păzitură, mult mai răspîndit, atestat în alr, în
diverse glosare precum și în unele dicționare, cu sensul de ,,fiertură”
(cade), ,,mîncare de legume fără carne” (cf. alr ii, punctul 353 [diverse]),
,,orice fel de ciorbă” (Pașca, în dr iv1017), ceea ce ne face să presupunem
că și verbul a circulat în trecut pe o arie mai mare.
Un alt derivat este păzitor cu sensul de ,,bucătar” atestat în Ano-
nymus Caransebesiensis (,,pezitor=cocus”) și în Lexiconul mar silian (,, pa -
sitor, lat. coquus, ung. szakâcs”).
Semnalăm și derivatul păzală cu sensul de ,,rîntaș” (comunicat de
V. Căbulea, Lupșa-Turda) L
Pentru evoluția semantică a verbului pînă la sensul concret de „a
găti”, va trebui să pornim de la sensul vechi și existent și azi în limba
1	Semnalăm aici și două expresii : splină păzită „splină bolnavă”, atestată în ALR II,
chest. [4224], punctul 3io (Roșia, Munții Apuseni) și salce păzită (regiunea Suceava) atestată
în Șez. IV 182 : cînd salcea se dă [bolnavului] cu apă ori cu vin se zice salce păzită (spre
deosebire de salce purtătoare sau umblătoare care se dă cu țuică).
92
ISTORIA LIMBII
comună „a se ocupa, a se îngriji de ceva; a supraveghea ceva”. Pe linia
acestei dezvoltări semantice s-ar putea încadra exemple ca : Supt căldare
foc mult ardea, păzîndu-l cu leamnele. Dosoftei, V.S. 142. Au pus degrabă
altă carne la foc și o păzi degrabă ca să fiarbă pînă or sosi ei. Sbiera, P. 82.
Avînd în vedere regiunea în care circulă acest sens, nu este exclusă
și o influență a verbului maghiar fdzni „a fierbe, a găti” de care se apro-
pie și din punct de vedere fonic și cu care s-a putut contamina \ în acest
caz am avea de-a face cu un interesant omonim.
1 Sugestia ne-a dat-o prof. G. Giuglea.
DIN VECHEA NOASTRĂ TERMINOLOGIE JURIDICĂ
PEDEPSI - A CEP TA)
DE
I.	RIZESCU
Vechea noastră terminologie juridică a fost foarte puțin studiată
atît de lingviști cît și de cercetătorii din domeniul istoriei vechiului drept
romînesc.
Pregătind un studiu monografic asupra îndreptării legii (Tîrgoviște,
1652) a lui Matei Basarab, în comparație cu Cartea romînească de învă-
țătură (Iași, 1646) a lui Vasile Lupu, am întîlnit date interesante și în pro-
blema de mai sus
Oricine parcurge cele două vechi pravile este izbit, printre altele,
de faptul că aproape2 pretutindeni unde în textul muntenesc e
folosit termenul a pedepsi, în celălalt e întrebuințat a certa.
ÎNDREPTAREA LEGII
Cela ce va sfătui pre altul să facă vre o
greșală, acela se va pedepsi cu aceaia
pedeapsă, cum să va pedepsi și
acela, ce va face greșală. 44/1
Nu se va pedepsi așa rău. 120/3.
Să nu se pedepsească cu bani,
ce numai moarte pentru moarte. 243/11.
Se pedepsește și cu moarte. 258/6.
CARTE ROMÎNEASCĂDE ÎNVĂȚĂTURĂ
Cela ce va svătui pre altul să facă vre o
greșală, să va certa cu aceaia certare,
cumu se va certa și cela ce va face
greșala.
Nu se va certa așa cumplit.
Să nu să ce a r t c cu bani, ce numai
moarte pentru moarte.
Să ceartă și cu moarte.
1 În lucrarea de față am folosit ediția lui S. G. Longinescu (voi. I din Legi vechi romi-
nești și izvoarele lor. București, Gbbl, 1912).
2 Spunem aproape pentru că uneori întîlnim și a certa în pravila muntenească, dar numai
în acea parte care corespunde pravilei moldovenești; în rest, numai a pedepsi (Ca niște ucigă-
tori se vor certa. 342/14 ; Nu-l va omori ce-l va certa intr-alt chip. 371/1). Alteori
apare verbul a pedepsi alături de substantivul certare (Să-i pedepsească foarte cu mari
și groaznice certări pre furi. 34512). Și invers, verbul a cer ta alături de substantivul pedepsă
(Nu se v a c e r t a ca un supuitoriu, ce va lua altă pedepsă mai micșoară. 12793).
94
ISTORIA LIMBII
Paralel cu aceste verbe apar și substantivele respective : pedepsă7
certare :
ÎNDREPTAREA LEGII
Cela ce va sfătui pre altul să facă vreo
greșală, acela să va pedepsi cu aceaia
p e d e p s ă, cum să va p e d e p s i și cela,
ce va face greșala. 44/1.
Aceastea pedepse se vor da numai
celora ce vor zălogi și vor năemi case. 129/5.
Iară p e d e p s a lor cea adevărată iaste
moartea1 . 130/2.
CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ
Cela ce va svătui, pre altul să facă vreo
greșală, să va c e r t a cu aceaia cer-
tare, cum să va certa și cela, ce va
face greșala.
Aciastia certări să vor da numai
celora ce vor zălogi și vor nămi case.
Iară certaria lor cea adevărată [iaste"
moartia.
în legătură cu cele de mai sus se pun două probleme :
1.	Una de ordin mai general: se poate socoti că substantivul pedeapsa
provine din grec. KaiSeucru; 2 sau din v. si. nFA^ncia ?
2.	Alta legată de Pravila lui Matei Basarab : de ce se folosește pe-
depsi în textul muntenesc și certa în cel moldovenesc?
Faptele arată că substantivul pedeapsă s-a format pe teren romînesc,.
independent de cuvintele străine, pentru că:
1)	Din substantivul gr.	chiar dacă am presupune și
forma	nu se putea forma rom. pedeapsă*, de asemenea nici
din v. sl. n*Afncîa. Din cele două etimoane ar fi trebuit, conform legilor
fonetice, să se dezvolte cu totul altă formă romînească.
2)	în îndreptarea legii apare pedepsă (nu pedeapsă), forma originală
a substantivului postverbal (pedepsi 3 > pedepsă); aceeași formă se găsește
și în textele din secolul al XVI-lea (Aiavea iaste că puterea are pedepsă
a și dezlega, Coresi, Ev. 247/28).
3)	în nomocanoanele grecești care au stat probabil la baza pravilei
lui Matei Basarab se găsesc, pentru exprimarea noțiunii de pedeapsă,
atît substantivele; tolvt) (^epi Ktmov)4 Tipicopia cu verbul respectiv
(Aia tou crupipouXaTopa tou G5paĂpKXTO<; Koiav t i pi co p i a v KEpvei)5 cît
1 Ca verbul respectiv, substantivul certare apare rar în pravila lui Matei Basarab și numai
în partea care corespunde textului moldovenesc : Cela ce-ș va ucide pre tată-său... și pentru
să-ș mai micșoreze certarea. 244/8 ; Să fie c e r t a r e a cu bani, ce să zice să plătească prada.
346/33. Uneori apar ambele substantive acolo unde în textul moldovenesc se găsește numai
certare : Aicea scriem de vina de întîi pentru carea se îndeamnă fudecătoriul de mai micșorează
certarea și pedepsă. în textul moldovesesc : Pricina untîi pentru caria se îndeamnă
giudețul de mai micșureadză certaria.
2 V. H. Tiktin, Rumănisch deutsches Worterbuch, București, 1910, s.v. ; A. Scriban, Dic-
ționarul limbii romînești, Iași, 1939, s. v., Dicționarul limbii romîne moderne, 1959, s.v.
3 Pentru pedepsi nu putem admite ca etimon viitorul verbului 7rai8e6co (H. Tiktin,
lucr. cit., s.v. ; Dicționarul limbii romîne moderne, 1959, s.v.) ci avristul ETwSeuoa (forma mai
nouă EKa'Ss^a).
4 Colecția de legi făcute de Mihail Fotino din Hios, după ordinul lui Ștefan Racoviță,
în C. Litzica, Catalogul manuscriptelor grecești, București, 1909, p. 135 și urm.
5 V. I. Peretz, Pravila lui Vasile Lupu, în ,,Arhiva”, Iași, 1914, p. 208 ; vezi și Gh.
Cronț, Dreptul bizantin în Țările Romîne. îndreptarea Legii din 1652, în Studii, nr. 1, 1960.
DIN VECHEA NOASTRĂ TERMINOLOGIE JURIDIC/X
9.5»
și KaiSsia,	1. (Primele două cuvinte aveau un caracter mai
livresc).
★
în ceea ce privește cealaltă problemă, și anume faptul că în textul
muntenesc se găsește pedepsi 2, iar în cel moldovenesc a certa, aceasta,
se explică în felul următor : 1. în Moldova era mai răspîndit a sfădi pentru
a certa cu sensul de „a g î 1 c e v i'
sensuri: ,,a pedepsi” și ,,a sfădi” :
în Muntenia certa cumula ambele
ÎNDREPTAREA LEGII
Tatăl, cîndu-l vor fi suduit, c e r t î n d u-
s e de în cuvinte adins ei-și, iară nu pentru
vre un lucru ce au avut să ia. 341/11.
Cînd se îmbată iaste rău la beție și s e
ceartă cu toți. 358/6.
CARTE ROMÎNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ
Tatăl, cîndu-l va fi suduit, s v ă d i n-
d u - s ă den cuvinte andesine iară nu pentru •
vre un lucru ce au avut să ia...
Cînd se îmbată iaste rău la beție și s ă
s v ă d e a ș t e cu
toți.
De asemenea și substantivele respective :
Doao sate de vor avea ceartă pentru
hotarul sau pentru pămînturi. 296/10.
Doo sate de vor avea s v a d ă pentru'
hotarul sau pentru pămînturi...
Așadar, în cele două graiuri sau stabilit următoarele corelații: Mol-
dova : sfădi-certa; Muntenia : cerța-pedepsi.
2.	La baza pravilei muntenești au stat în special textele grecești
și nu latinești (așa cum susține S. G. Longinescu în lucrarea citată), și
în care verbul TuatSsuoa era mai răspîndit decît celelalte verbe cu sm
asemănător.
★
Din cele de mai sus rezultă și un adevăr de ordin mai general. Core-
lația pedepsi / certa — certa / sfădi este un element care poate dovedi că
și cuvintele, atît în ansamblul lor cît și în parte, au o anumită legătură
între ele, se condiționează reciproc. Legătura dintre cuvinte este dinamică,
îmbrăcînd diferite aspecte, în diferite etape. Aceasta ar constitui un exem-
plu pentru demonstrarea caracterului sistematic al vocabularului, pro-
blemă care n-a fost încă suficient clarificată 3.
1 Substantivul Fl£Agnci4 apare și în Documente privitoare la relațiile țării romînești cu
Brașovul și cu Țara Ungurească, Buc., 1905, publicate de I. Bodgan (p. 228, 232, 238).
2 A pedepsi apare uneori— în pravila muntenească — acolo unde e a judeca în Sintagma
lui Matei Vlăstare, care a fost unul din modelele pravilei (v. I. Peretz, Curs de istoria dreptului
romîn, București, 1938, voi. II, partea II, p. 372).
3 Vezi și Note asupra sistemului lexical, în Probleme de lingvistică generală, voi. II.
CRITICĂ. ȘI BIBLIOGRAFIC
D. MACRE A, Lingviști și filologi romîni.
Editura științifică, București, 1959, 233 p. 12°.
Cartea de față conține o serie de articole,
cărora le-aș putea spune monografice, consa-
crate unora dintre reprezentanții din trecut ai
filologiei și lingvisticii romînești și publicate
de-a lungul cîtorva ani, cu o regularitate și o
punctualitate într-adevăr impresionante, în
revista noastră. Ideea din care a izvorît hotă-
rîrea autorului de a înfățișa viața și activitatea
unei bune părți din filologii și lingviștii romîni
ne-o arată el însuși (de altfel am fi ghicit-o
și fără să ne-o spună) : reconsiderarea operei
lor în lumina concepției marxist-leniniste, cu
scopul de a valorifica ceea ce este meritos în
această operă și de a scoate astfel în evidență
legătura dintre activitatea contemporanilor și
aceea a înaintașilor în domeniul studierii limbii
noastre naționale.
Așa se explică, între altele, caracterul de
popularizare al articolelor, în sensul că ele
s-au adresat de la început nu specialiștilor, ci
unui public larg, cum probează faptul că au
apărut, mai întîi, în revista „Limba romînă”,
a cărei menire este să informeze asupra pro-
blemelor lingvistice, bineînțeles la un nivel
științific ridicat, diverse cercuri de cititori
fără preocupări de strictă specialitate, iar apoi,
in volum, la editura amintită, care de ase-
menea are în vedere, chiar atunci cînd publică
lucrări cu caracter științific foarte pronunțat,
tot un public mult mai larg decît al specialiș-
tilor propriu-ziși.
La fel trebuie să ne explicăm informațiile
de natură biografică, precum și pe cele privi-
toare la activitatea obștească a personalită-
ților studiate. Aceste informații sînt binevenite,
ba chiar necesare, și într-o lucrare întocmită
exclusiv pentru specialiști: n-avem dreptul să
separăm (de altfel nici n-am putea!) activi-
tatea științifică a cuiva de împrejurările în care
el și-a desfășurat-o, dat fiind că ea este, în mare
parte, tocmai produsul condițiilor de viață
personală și, mai ales, socială ale epocii respec-
tive. Am impresia însă că autorul insistă prea
mult asupra acestui aspect al activității învă-
țaților de care se ocupă, și nu totdeauna pentru
a caracteriza personalitatea lor științifică, ci,
adesea, de dragul faptelor înseși. Aș invoca în
sprijinul acestei afirmații spațiul exagerat pe
care îl ocupă biografia individuală și socială
în cele mai multe dintre articole, mai ales dacă-1
comparăm cu cel consacrat discutării operei.
D. Macrea consideră cartea sa drept „o
contribuție la întocmirea, în viitor, a unei
istorii a lingvisticii și a filologiei romînești, pe
care o reclamă cunoașterea dezvoltării culțurii
noastre moderne, în cadrul căreia lingvistica
și filologia au avut un rol important”, (din
„Cuvînt înainte”). Despre necesitatea unei
astfel de lucrări el vorbește într-un capitol
special, precum și, în treacăt, firește, de-a
lungul cărții, dar nu se pune totdeauna din
punctul de vedere al cunoașterii culturii
naționale cu ajutorul unei istorii a filologiei
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
97
romînești (în sensul larg al acestui termen),
ceea ce, evident, nu însemnează numaidecît o
contradicție. Valorificarea activității desfă-
șurate de romîni în acest domeniu, bazată pe o
analiză profundă a operei lor, este foarte nece-
sară și constituie o obligație a celor chemați să
realizeze, în cele mai bune condiții, o asemenea
lucrare. Sarcina de a o întocmi aparține insti-
tutelor noastre de lingvistică, în planurile de
muncă ale cărora ar trebui să figureze, înce-
pînd cu anul viitor, o istorie a filologiei și
lingvisticii romînești.
Numărul învățaților studiați de autor este
de 11, dintre care 4 (Mieu, Șincai, Maior, Gipa-
riu) sînt prezentați ca „precursori”, iar 7
(Hasdeu, loan Bogdan, Bianu, Gaster, Philip-
pide, Densusianu, Pușcariu) ca „moderni”.
Un ultim capitol, cu titlul „Contemporanii”,
se ocupă, foarte sumar (altfel n-ar fi fost,
poate, indicat, fiind vorba de oameni în viață1),
de activitatea desfășurată după 23 August
1944 x. Nu încape îndoială că toate persona-
litățile menționate merită, cu prisosință, să
apară într-o lucrare care urmărește scopurile
arătate aici mai sus. Mă întreb totuși de ce
lipsesc H. Tiktin, Lazăr Șăineanu și I. - A.
Candrea (despre care autorul spune numai
incidental, în diverse capitole, cîte ceva)?
Nu sînt și aceștia „lingviști și filologi [ai]
noștri mai de seamă” (v. „Cuvînt înainte”)?
Capitolul închinat lui Gaster nu-mi permite să
presupun că autorul s-a lăsat condus după
criterii pe care singur le condamnă cînd și
cînd în cursul expunerii. Tiktin, de pildă, este
autorul unei „Gramatici a limbii romîne”,
pe care Macrea însuși a prezentat-o, în prefața
volumului I al „Gramaticii Academiei R.P.R.”,
ca o lucrare avînd la bază „atît o concepție
științifică, cît și metoda justă de a exemplifica
regulile gramaticale cu citate din cei mai buni
scriitori ai noștri”. Cît despre „Dicționarul
romîn-german” al aceluiași lingvist, toată
lumea trebuie să recunoască marea lui valoare
1 Dovadă, cred, faptul că, în ciuda titlului
amintit, care figurează pe pagina albă, premer-
gătoare, expunerea propriu-zisă este intitu-
lată „Realizări ale lingvisticii romînești actu-
ale”.
și să-l considere drept cel mai bun dicțio-
nar istoric complet al limbii romîne.
Nici ceilalți doi filologi omiși nu înțeleg de ce
au fost trecuți cu vederea. Șăineanu a publicat,
înainte de a fi alungat din țară, cîteva opere aș
zice fundamentale pentru vremea aceea (între
altele. Basmele romîne și Influența orientală
asupra limbii și culturii romîne), iar Candrea
a fost un excelent editor de texte vechi romî-
nești (cf. Psaltirea Scheiană), ca să nu mai spun
că a întrecut, cu mult, pe toți predecesorii săi
în munca dc stabilire exactă a etimologiei unui
însemnat număr de cuvinte romînești. în com-
parație cu acești trei învățați, loan Bianu,
căruia i se consacră 15 pagini, pălește cu totul
ca om de știință, rămînînd aproape numai ca
un organizator, foarte meritos, firește, al unor
publicații bibliografice și al Bibliotecii fostei
Academii Romîne.
Deși a căutat (așa citim în „Cuvînt înain-
te”) să dea cărții unitatea impusă de faptul
că ea constă din articole scrise rînd pe rînd și
oarecum independent unele față de altele,
autorul a reușit prea puțin să-și realizeze
intenția. Repetările, adesea. . . repetate, ale
acelorași lucruri, sînt extrem de frecvente, și
nu numai în subdiviziunea „Precursorii”, unde
prezentarea ideilor Școlii ardelene ia proporții
exagerate și se face în fiecare dintre cele patru
capitole, de multe ori chiar cu aceleași cuvinte,
ci și în subdiviziunea „Modernii”. Acest nea-
juns, supărător, s-ar fi putut evita, cred eu,
dacă fiecare dintre aceste două mari părți ale
cărții ar fi fost precedată de cîte o introducere,
în care s-ar fi arătat ideile comune ale tuturor
reprezentanților epocii respective (aceasta, în
cazul Școlii ardelene) și starea generală a
lingvisticii (și filologiei), atît romînești, cît
și, poate, mai ales, europene, din punctul de
vedere al concepției științifice aflate la baza
diverselor curente din vremea aceea (aceasta,
în special pentru subdiviziunea „Modernii”).
De altfel, de la Hasdeu, primul și, pînă la
Pușcariu, ultimul din această ultimă grupă,
distanța nu în timp, ci în concepție, este așa de
mare, încît mă întreb dacă ei (și nu numai ei)
pot fi puși, pe drept, împreună. Titulatura
7 - C. 2784
98
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
„moderni” este vagă, poate chiar echivocă,
dacă ne gîndim, de pildă, că Hasdeu a fost un
romantic (cum spune și Macrea) și că, în ciuda
pregătirii, a capacității și a unor calități cu
totul excepționale, el n-a avut un spirit rigu-
ros științific, ceea ce, în ochii mei, îl apropie
mai mult de „Ardeleni”, bineînțeles ca mentali-
tate generală, ca atitudine aș zice personală
față de problemele supuse cercetării. Și Gaster
a fost, în multe privințe, un romantic (cf., între
altele, teoria lui despre elementele „turanice”
din limba noastră).
în legătură cu metoda ar mai fi de relevat o
lipsă. Autorul se pronunță destul de des asupra
rezultatelor dobîndite de către fiecare învățat
în activitatea lui științifică : ce este și ce nu
mai este valabil în momentul de față. Dar
aprecierile de această natură se pierd adesea
în mulțimea dc amănunte privitoare la conți-
nutul operei și la concepția autorilor, încît,
pînă la urmă, cititorul nu se alege cu o idee
prea clară despre contribuția fiecăruia la pro-
gresul disciplinei noastre, mai ales că expu-
nerea punctului de vedere teoretic ocupă, de
obicei, un loc puțin important. Procedeul
trebuia, socot cu, să fie următorul : după
datele biografice, care nu pot lipsi chiar într-o
lucrare cu pretenții științifice mai mari, ar
fi urmat prezentarea concepției autorului
studiat, cu arătarea izvoarelor ei interne (adică
romînești și, eventual, strict personale) și
externe (influențe exercitate de către foștii lui
profesori, precum și de către savanții celebri
ai timpului), apoi critica concepției făcută
pe baze materialist-dialectice și, în sfîrșit, cc
continuă a fi valabil fie teoretic, fie metodo-
logic, pînă în momentul de față.
Chiar acceptînd metoda folosită dc Macrea,
încă ar fi de criticat, în parte, caracterul expo-
zitiv, foarte adesea pur narativ, al capitolelor.
De cele mai multe ori, ele conțin lucruri curente
în manualele pentru învățămîntul mediu, bine-
înțeles atunci cînd, cum se întîmplă cu unii
dintre autorii studiați (reprezentanții școlii
ardelene și Hasdeu), aceste manuale conțin
capitole similare. O excepție, vrednică dc subli-
niat, o constituie prezentarea lui Petru Maior,
care se distinge printr-o analiză făcută, se
parc, direct pe izvoare. In cazul celorlalți
filologi și lingviști, mi-a lăsat o impresie asemă-
nătoare, cel puțin în bună parte, mai ales
capitolul consacrat lui Philippide, asupra că-
ruia voi reveni ceva mai încolo. La acest
aspect de povestire foarte accesibilă oricărui
cititor se adaugă foarte des un ton apologetic,
cu note „romanțioase”, care cred că nu au ce
căuta într-o expunere științifică, fie și de popu-
larizare. De la aceaslă regulă, aproape generală,
face excepție, dc astă dată tot împotriva ade-
vărului, același Philippide. Din cauza ideii,
înțeleasă puțintel greșit, despre valorificarea
moștenirii culturale, Macrea trece ușor sau
chiar cu totul peste lipsuri serioase ale unora
dintre învățații pe care îi studiază. Să mă
explic.
Cine citește atent și cu spirit critic lucrarea
dc față rămîne, nu se poate să nu rămînă, cu
impresia că autorul ei este stăpînit, într-o
anumită măsură, de ceea cc numim noi astăzi
patriotism local. însuși faptul că sînt absenți
în ea, așa cum am arătat, trei savanți, cel
puțin remarcabili (Tiktin, Șăineanu, Candrea),
vorbește în sprijinul afirmai ici mele. La aceasta
se adaugă indulgența față de Densusianu și,
în special, față dc Pușcariu, în legătură cu
activitatea lor obștească, exagerarea meritelor
lui Bianu și o anumită ostilitate față de Philip-
pide. Dacă cei trei întemeietori ai Școlii
ardelene și cel mai moderat dintre continua-
torii lor, Cipariu, merită, mai cu seamă din
punctul dc vedere al intențiilor, al patriotis-
mului sincer și al suferințelor îndurate pentru o
cauză social-națională dreaptă, să fie prezen-
tați într-un ton oarecum apologetic, această
atitudine nu se justifică în cazul lui Bianu și
al lui Densusianu. Macrea uită (sau, poate, nu
știe) că Bianu a avut legături foarte strînse
cu Dimitrie A. Sturdza, pc care îl ca-
lifică cl însuși (p. 148) ca „politician. . .
cunoscut prin vederile lui politice reacționare
și prin caracterul lui meschin”. De asemenea
se trece cu vederea faptul că Densusianu a
militat în scris pentru intrarea Bomîniei în
primul război mondial și că ideea de „latini-
tate”, mereu prezentă la el, chiar în lucrările
științifice, căpăta adesea un caracter națio-
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
99
nalist bine precizat. Lui Philippide i se re-
proșează că n-a avut activitate obștească.
Faptul este adevărat și nu constituie o ca-
litate pentru nimeni. Dar cred că trebuie să
preferăm neparticiparea (de altfel, în cazul de
față, aparentă și puțin corespunzătoare reali-
tății x) la viața publică, în sens foarte larg,
unor manifestări și atitudini contrare adevă-
ratelor interese naționale 2.
Absența unor aprecieri cu adevărat critice
și, bineînțeles, juste se observă destul de des.
în capitolul despre loan Bogdan se vorbește
și despre alți slaviști romîni, printre ei Emil
Petrovici. (Mă întreb, în treacăt, cum se justi-
fică procedeul, din moment ce capitolul respec-
tiv este consacrat nu slavisticii romînești, ci
unui singur reprezentant al ei.) Se știe că tov.
Petrovici a publicat în ultimii ani cîteva studii,
bogate în idei și afirmații foarte îndrăznețe.
S-ar fi cuvenit ca Macrea să spună, măcar
din fugă, ce crede despre ele, cu atît mai mult,
cu cît folosește un mod de a se exprima („După
el. . .”; „limba romînă de astăzi n-ar mai avea
. . .” ; „Numărul consoanelor limbii romîne a
fost ridicat ulterior la impresionanta cifră de
70. . .”), care pare a arăta că nu este de acord
cu slavistul clujean (v. p. 116). Vorbind despre
cartea lui Philippide, Principii de istoria limbii
(p. 158 — 160), autorul se limitează la repro-
ducerea aprecierilor elogioase făcute de trei
romaniști germani și a celor, foarte severe,
ale lui Densusianu, fără să arate de partea cui
e dreptatea.
1 Vezi articolul Personalitatea umană și
științifică a lui Alexandru I. Philippide, în
„Viața romînească'’, februarie 1960, p. 72
și urm.
2 Cu privire la Pușcariu, Macrea are
(p. 217) numai cîteva rînduri extrem de
„blajine” („puternic influențat de ideile
sociologiei reacționare”, „în timpul celui de-al
doilea război mondial, ei a ajuns pe o pozi-
ție opusă aspirațiilor poporului romîn, de-
venind colaboraționist al Germaniei hitleriste ca
director al Institutului romîn din Germania”),
pe care le încheie cu aprecierea, foarte 'sem-
nificativă pentru lipsa de obiectivitate a au-
torului prezentei cărți : „în lucrările lui de
lingvistică urmările acestei atitudini reproba-
bile nu s-au răsfrînt însă în prea mare
măsură”.
De altminteri, capitolul despre Philippide
conține numeroase referințe Ia emulul acestuia,
mult mai tînăr, de la Universitatea din Bucu-
rești, cu care Macrea îl compară adesea, spre a
ajunge la concluzia, neexprimată direct, dar
întrevăzută mereu printre rînduri, că Densu-
sianu a fost cu mult superior lui Philippide.
Simpatia sa pentru Densusianu îl duce la
prezentarea uneori denaturată a faptelor și la o
formulare surprinzătoare a lor. Astfel despre
partea privitoare la limbă din lucrarea lui
Philippide Introducere în istoria limbii și lite-
raturii romîne (1888) ne spune (p. 156) că „este
repede eliminată din circul a-
ț i e de opera masivă a lui O vid Densusianu,
Histoire de la langue roumaine, apărută în
1901 (voi. I)”. A compara aceste două lucrări
așa cum face Macrea însemnează a reduce,
împotriva propriei sale intenții, însăși valoarea
cărții lui Densusianu 3. La fel se exprimă, pe
baza unor comparații tot atît de nepotrivite,
despre capitolele privitoare la literatură din
aceeași lucrare a lui Philippide : „în ceea ce
privește partea bibliografică. . ., [ea] a fost c u
totul eclipsată de Bibliografia romî-
nească veche a lui loan Bianu și Nerva Hodoș...,
iar în ceea ce privește istoria literaturii noastre,
apariția, începînd din 1901, a lucrării lui
N. lorga, Istoria literaturii romîne (5 voi.,
3 Atitudinea pătimașă a acestuia față de
întreaga operă a lui Philippide (chiar față de
Principii... și de Originea romtnilor, apreciate,
în general, just de Macrea, care crede totuși
că, pentru a-și manifesta. . . obiectivitatea,
trebuie să reproducă de-a valma toate părerile
altora, chiar cînd nu se potrivesc cu ale sale),
are un izvor foarte personal, pe care nu-1
cunosc decît puțini oameni. Este vorba de
respingerea lui de la concursul pentru ocu-
parea catedrei de Filologie romînă a Universi-
tății din București de către o comisie pre-
zidată de Philippide. Densusianu avea atunci
vreo 24 de ani și, bineînțeles, nu putea, la
această vîrstă, să îndeplinească toate condi-
țiile sau pe cele mai multe cerute, mai ales de
un examinator exigent ca Philippide, pentru
ocuparea unei catedre universitare. Densusianu
a publicat atunci o broșură în care-și manifesta
foarte deschis nemulțumirea și, bineînțeles,
părerile despre valoarea științifică, după el,
aproape inexistentă, a președintelui comisiei.
100
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
1901 — 1909), a făcut să nu se mai vorbească de
lucrarea lui Philippide decît în sens negativ”.
în capitolul ,, Contemporanii”, autorul
trece, cam rapid, în revistă realizările filo-
logilor și lingviștilor romîni actuali. Relev
un singur fapt, foarte important, de altfel,
referitor la așa-zisul Dicționar general al limbii
romîne. Macrea crede (p. 232) că această operă,
care se află în curs dc elaborare, nu poate fi
realizată decît după întocmirea Dicționarului
limbii vechi, a Dicționarului de regionalisme și a
Dicționarului limbii lui Eminescu. Pe lîngă
argumentul, valabil în principiu, că aceste
dicționare ar contribui la îmbogățirea și per-
fecționarea celui ,,general”, apare încă unul,
cu totul surprinzător, și anume că, neaștep-
tînd terminarea (și, firește, publicarea) lor,
Dicționarul general va fi gata foarte tîrziu.
După cît știu, un dicționar al limbii vechi nu
se găsește nici măcar în planurile dc perspec-
tivă ale institutelor de lingvistică, cel regional
mai mult nu sc lucrează, și, în orice caz, nu
va avea existență concretă decît peste cîțiva
ani, iar Dicționarul limbii lui Eminescu, a
cărui elaborare merge destul dc încet, nu va
putea apărea înainte de 1962. în asemenea
condiții'îmi este imposibil să înțeleg cum s-ar
termina Dicționarul general mai repede aștep-
tînd publicarea, peste un număr de ani, a
dicționarelor amintite aici. Afară de asta,
crede Macrea că în Dicționarul general trebuie
să intre cuvintele vechi, cele regionale și sensu-
rile celor existente la Eminescu întocmai așa
cum vor figura ele în dicționarele speciale?
Materialul de fișe pentru două dintre acestea
(pentru cel de-al treilea nu există material
cules anume și apt de a fi utilizat ) stă la
dispoziția colectivelor care redactează Dicțio-
narul general și este prelucrat potrivit nece-
sităților acestuia.
încă două observații, înainte de a sfîrși.
Una este în legătură cu anumite afirmații de
amănunt, care sînt greșite sau echivoce. Se
poate afirma că latiniștii ,,scriind etimologic,
n-au înțeles să schimbe și pronunțarea limbii
romîne” ? (p. 28). Și dacă da, ortografia etimo-
- logică , n-ar. fi dus. la modificarea .pronunțării,
iar autorii lor nu-și dădeau scama de asta ? —
Cum poate fi opera filozofică a lui Mieu tot o
,,p r i m ă încercare de a crea o terminologie
filozofică romînească” la fel cu a lui Cantemir
(în Divanul), dacă acesta a scris cu multe zeci
de ani mai înainte? (p. 31). — La p. 37 este
prezentată ca importantă o gramatică lati-
nească a lui Șincai pentru motivul că autorul
ei încearcă să pună bazele terminologiei grama-
ticale romînești cu ajutorul unor cuvinte ca
versuitoare (= vocale), împreună sunătoare
(= consoane) etc. etc. — La p. 42 se vorbește
de ,,despărțirea” Moldovei de Muntenia, ca și
cum aceste provincii ar fi alcătuit mai întîi o
unitate politică, și numai după aceea au devenit
principatele pe care le cunoaștem pînă la 1859.
— ,,(Minciuni) apriate” la Petru Maior nu
însemnează ,,dovedite”, ci ,,fățișe, deschise,
directe”. — Dicționarul lui Laurian și Massim
a apărut între anii 1871 și 1876, nu 1873 — 1876,
cum citim la p. 63. — împotriva celor afir-
mate despre ortografia etimologică (v. ceva
mai sus), la p. 70 sc dă clar a înțelege că
ortografia exercită o influență asupra limbii. —
A trăit Gipariu în epoca iluminismului, pentru
a se putea vorbi de ,,ideile iluministe ale tim-
pului său”? (p. 75). — La p. 86 — 87, lingvis-
tica indo-europeană este prezentată ca un
curent sau ca o școală, alături și oarecum în
opoziție cu școala neogramatică (creată sau,
cel puțin, codificată de indoeuropeniști). —
Surprinde afirmația de la p. 92 că transcrierea
textelor cuprinse în Cuvinte din bătrîni n-a
provocat „decît prea puține obiecții”, mai ales
că Macrea a cițit, pe cît se pare, destul de atent
Principiile lui Philippide, unde a putut vedea
cît de serioasă și de întemeiată este critica
făcută de acesta. — loan Bogdan n-a putut
publica Vechile cronici moldovenești pînă la
Ureche la 1881 (p. 114). — Filologia este,
într-adevăr, „una dintre ramurile de bază ale
lingvisticii” (p. 137). Care sînt celelalte și, în
plus, lingvistica precedă, cronologic vorbind,
filologia sau invers? — Județele n-aveau sub-
prefecți (p. 154), ci prefecți; subprefecți aveau
plășile (și nu numai în secolul trecut). — Revista
literară a lui Densusianu se numea „Vieața
[nu Viața] nouă”. — Dovada lipsei c]e cpn-
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
101
ținut real „a principiilor estetice promovate de
Densusianu” o constituie faptul că el „a căutat
să transpună din Occident la noi o formă de
poezie decadentă. . . ” ? (p. 193). — Din Atlasul
lingvistic romîn au apărut, în timpul vieții lui
Pușcariu, trei volume mari, un supliment la
acestea și trei volume mici cu hărți colorate,
nu ,,numai trei volume”, cum se spune la
p. 211. — Dacoromania a avut, în total, 11
volume, nu 13, și cele mai multe cu un număr
de pagini sub 1000 (p. 213). — Cum poate
contribui un „îndreptar ortografic” la culti-
varea limbii? (p. 215). — Prima ediție a cărții
mele Limba romină contemporană a ieșit în
1954, nu în 1955 (p. 226). — Printre lucrările
de fonetică, enumerate la p. 227, figurează
Elemente sintactice slave în limba romînă,
Scrierea cuvintelor compuse și Locuțiunile
verbale în limba romînă.1
A doua observație finală se referă la nume-
roasele lipsuri de redactare. Nu mă mai opresc
asupra lor, ca să nu lungesc peste măsură
această dare de seamă. Ele se datoresc, la fel
cu multe dintre scăpările semnalate mai sus,
grabei cu care autorul și-a întocmit lucrarea.
Este numai o explicație, nu și o justificare,
afirmația mea. Filologia și lingvistica se carac-
terizează, înainte de toate, prin acribie, prin
grija foarte atentă pentru toate aspectele
cercetării științifice, oricît de mărunte sau
neimportante ar părea unele dintre ele. Ni-
mănui nu-i este îngăduită graba, oricare ar fi
condițiile de lucru, și cel mai puțin poate fi
îngăduită ea unui filolog sau unui lingvist.
Criticile aduse de mine urmăresc, în primul
rînd, scopul de a ajuta pe autorul prezentei
cărți la îmbunătățirea ediției a Il-a, care sînt
sigur că va fi necesară în curînd, eventual la
întocmirea istoriei filologiei și lingvisticii
romînești, pe care o are, poate, în vedere
D. Macrea.
IORGU IORDAN
1 Trebuie adăugați la lista candidaților în științele filologice (p, 230 — 231) Mioara
Avram și Andrei Avram, care, în 1959, cînd apare cartea lui Macrea, obținuseră și confir-
marea titlului de către Comisia superioară de diplome.
Pentru a vă asigura o colecție completă și primirea la
timp a revistei, reînnoiți abonamentul dv. pentru anul 1961.
ABONAMENTELE SE FAG LA OFICIILE POȘTALE, AGENȚIILE
POȘTALE, FACTORII POȘTALI ȘI DIFUZORII VOLUNTARI DIN
ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII.
LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R.
1.	* * »	Fonetica și dialectologie, voi. II, 270 p., 9,45 lei
2.	¥ * *	îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, 328 p., cartonat, 6,35 Iei
3.	H. MIHĂESCU, Limba latina în provinciile dunărene ale imperiului roman, 232 p.,
11,30 Ici
4.	RADU ALEXANDRESGU, Herodian — istoria Imperiului roman după moartea lui Marc
Aurelio, 172 p., 6,90 lei
5.	Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 2/1959, 196 p., 8 lei
6.	Revista de filologie romanică germanică, 1—2/1959, 326 p., 12 lei
7.	* * ¥	50 de ani de la apariția operei lui V. I. Lenin „Materialism și empirio-
criticism”, 224 p., 12 lei
8.	AL. TĂNASE, Libertate și necesitate, 324 p., 12,20 lei
9.	SILVIU DRAGOMIR, Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice, 228 p., 8,75 lei


COMITETUL DE REDACȚIE
Acad. IORGU IORDAN — redactor responsabil; ION CO-
TEANU, redactor responsabil adjunct; acad. M. SADOVEANU•
EUSEB1U CAM ILAR, membru corespondent al Academiei
R.P.R.; prof. G. ISTRATE; prof. D. MACREA; GH. BOLO-
CAN; VL. DRIMBA; VALER1A GUȚU-ROMALO; MIRCEA
MITRAN (secretar); C. OTOBÎCU; FLORA ȘUTEU.
Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiază
APARE DE 6 ORI PE AN
Redacția revistei LIMBA ROMÎNĂ.
București, raionul I. V. Stalin, Calea Victoriei nr. 194
INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ, ACADEMIA R.P.R., telefon 15.07.91
LIMBA ROMINA
Xnul IX	1960	Nr. 6
SUMAU
Mihail Sadoveanu la SO de ani
Pag.
GH. BULGĂR, Originalitatea stilistică a operei lui Mihail Sadoveanu ...	3
ION BRĂESCU, Mihail Sadoveanu, traducător al lui Maupassant............................. 12
LINGVISTICĂ GENERALĂ
EM. VASILIU, Metode de analiză în lingvistica modernă ................................ 20
VICTOR VASCENCO, F. F. Fortunatov și lucrarea sa ,,Lingvistica comparată” 30
GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR
MIRCEzX SECHE, Etimologii ............................................................ 40
ALEXANDRA BURNEI, Etimologii.......................................................... 43
GETA MARIN, Contribuții lexicologicc.................................................. 44
FILOLOGIE
I.	CREȚU, Rectificări la edițiile poeziilor lui Eminescu (VI).......... 47
P. P. PANAITESCU, Letopisețul lui Grigore Ureche și editarea lui............. 55
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, București, Editura Academiei
R.P.R., 1960, 326 p. (7. Bănâilă) ....................................... 64
Bonpocbi KyjibTypbi penii, 2, Moscova, 1959 (Flora Șuteu) ......................  •	71
ND1CELE RE VJ STEI PE ANUL 1960 ...........................................

MIHAIL SADOVEANU LA 80 DE ANI
ORIGINALITATEA STILISTICĂ A OPEREI
LUI MIHAIL SADOVEANU
DE
GH. BULGĂR
Proza artistică a lui Mihail Sadoveanu reprezintă prin neobișnuita
ei bogăție și varietate un capitol fundamental al istoriei literare romînești
din acest secol și un moment glorios al evoluției limbii noastre artistice.
Aproape șase decenii la rînd scriitorul a desfășurat inepuizabile resurse
poetice pentru a zugrăvi tablouri neuitate ale istoriei vechi și contempo-
rane, pentru a crea eroi pătrunși de adînci aspirații către libertate și
progres. Evocările se însoțesc cu mesajul umanist al artistului și cu atașa-
mentul lui constant față de istoria, cultura și limba poporului. Din această
legătură statornică au izvorît puterea regeneratoare a stilului său artistic
și varietatea temelor; pe ea se sprijină însuși conținutul realist al
întregii opere.
Istoria noastră literară nu cunoaște încă un caz similar în care
fecunditatea să se asocieze într-un chip atît de original cu arta inepuiza-
bilă a stilului. Fenomenul acesta se anunța chiar de la apariția primelor
opere ale lui Sadoveanu. în mai puțin de o jumătate de an, el tipărea,
în 1904 (din iulie pînă în decembrie), patru volume; ele reprezentau
rodul unei munci literare febrile : Povestiri, Șoimii, Dureri înăbușite, Crîșma
lui moș Precu. Capacitatea lor de a reconstitui viața din mediul istoric în-
depărtat și din cel contemporan a produs un puternic ecou în rîndurile
cititorilor ; natura, oamenii și faptele căpătau un contur puternic, descrierea
lor fiind străbătută de un timbru liric adînc, de participarea afectivă a
autorului la viața și drama eroilor săi. în anul următor, 1905, revista
ardeleană ,,Luceafărul”, de la Budapesta, întreprinde o anchetă printre
scriitorii romîni, cu scopul de a le cunoaște mai bine activitatea și planurile
de creație. Sadoveanu, solicitat să răspundă, trimite la 7 iunie o scrisoare
lapidară în care-și definește orientarea literară; e un document uitat,
din care reproduc acest pasaj semnificativ : Cea dintâi operă pe care a
publicat-o a fost „Dușmanii” (publicată în „Dureri înăbușite”), care a.
4	MIHAIL SADOVEANU LA 80 DE ANI
apărut într-o foaie obscură și în altă formă decît aceea din volum. Moș
Creangă a fost patima și a copilăriei și a bărbăției, moșneagul sfătos și
povestitorul fără pereche. Iar dintre străini, Maupassant î-i scriitorul de
predilecție, iar Tolstoi cel pe care îl admiră mai mult („Război și pace”). . .
îi plac fără îndoială și cîntecile, poeziile poporului. Dacă vrai, mult.
Mai mult îi place sîifletul, izvorul de durere din care au ieșit.
Dușmanii, prima operă, a apărut în „Viața nouă”, din 15.11.1898;
din același an datează și Dine crescută, publicată apoi sub titlul Luna 1.
în aceste bucăți se afirma de la început cunoașterea adîncă a realității și
ceea ce numea scriitorul ,,sufletul acestor rînduri de oameni ai tristeții
și ai suferinței, pe care îl aveam în mine, ca un venin, sufletul acesta
colectiv care aspira spre altă lume și spre altă viață”. Simplitatea graiului
obștesc căpăta încă în acea bucată o întrebuințare metaforică nouă;
imaginile poetice sugerau în contururi vii natura și particularitățile psiho-
logice ale eroilor. Rețin numai cîteva forme stilistice : săgeata ochiului
rău; pădurea .. . curge de pe creasta dealului ca un rîu de păcură; întune-
ricul orb al pădurii; un gînd arde numai etc.
★
Nota dominantă a stilului lui Sadoveanu din primele volume o
constituie amplitudinea lirică a narațiunii2 și elanul romantic al orna-
mentului poetic; epitete, repetiții, comparații, construcții hiperbolice
fraze cu multe subordonări transpun tumultul vieții și bogăția peisajului:
„La popasurile mari, focuri uriașe se înălțau. Și în fierberea mulțimii,
în cîntecile de vitejie, în sunetele de tobe, în nechezările cailor aprigi,
Potcoavă, aprins de dor de răzbunare, sta bătut de gînduri la vatra sfatului,
cu ochii ațintiți, se cobora în adîncurile sufletului, își întreba simțirile,
și cerceta o dragoste tainică, care licărea ca un foc sub spuză... O icoană
gingașă, o nălucă mlădioasă plutește prin tresăririle și zvîrcolirile flăcărilor,
— și prin sufletul viteazului tresar și se zvîrcolesc ascuțite dureri. Zvonul
greu al popasului se sfarmă și lunecă peste el. O tăcere adîncă s-a întins
peste suflet, o noapte oarbă, fără hotar, în care durerile fără nume rătăcesc
ca niște paseri desnădăjduite ! Și tabăra se liniștește, flăcăii dorm sub
cerul nemărginit, cu fața la stele, — numai Potcoavă rătăcește ca o umbră”.
(Șoimii, în Opere, I, 190).
Pasajul citat pune în lumină eflorescența picturală a epitetelor, a
determinărilor, acumulările de hiperbole și de repetiții, menite să subli-
nieze stările sufletești. Cuvintele care numesc imensitatea, perspectiva
titanică abundă : focuri uriașe ; noapte oarbă, fără hotar ; dureri fără nume ;
aprins de dor de răzbunare etc. Numai Eminescu și-a încărcat versul de
început cu atîtea ornamente stilistice, notînd cele mai mici reacții ale
sensibilității sale în fața realității, printr-o mare bogăție de imagini.
Comparația între cei doi mari scriitori poate fi ilustrată în sfera stilului
prin fragmente cu conținut înrudit : „Tunete porneau deasupra în nouri;
pînze vinete de lumină se așterneau pe cîmpiile nemărginite. Prin licărirea
1 Profira Sadoveanu, Cuvînt înainte la Opere, voi, III (1942), p. XIV.
2 Tu dor Vianu, Arta prozatorilor romîni, 1941, p. 221.
ORIGINALITATEA STILISTICĂ A OPEREI LUI MIHAIL SADOVEANU
aceasta de infern, pilcuri de călăreți se zăreau în urmă; caii fugeau cu
gîturile întinse, oamenii băteau în cai cu paloșele, și o larmă surdă, mînioasă
ca și vijelia, gemea în rîndurile strînse. Dar fugarii se pierdeau înainte
ca nălucile; vîntul vuia, ploaia vuia, nourii vuiau, copitele vuiau surd pe
pămîntul plin de apă. în întinsele cîmpii se deschideau fulgerele, prin nemăr-
ginirea nopții, ca niște guri uriașe; pe cîmpiile drepte, în lumina scăzută
nu se zărea nici un arbor, nici o ridicătură; pustiu pînă în capătul orizon-
tului”. (Opere, I, 150). Acum un fragment din Scrisoarea III:
Călăreții împlu cîmpul și roiesc după un semn
Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă fața negrului pămînt,
Lănci scînteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt.
Și ca nouri de aramă, și ca ropotul de grindeni,
Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni,
Vîjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie ...
Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. . .
★
în trei direcții principale poate fi urmărită originalitatea stilistică
a lui Sadoveanu, care conferă operei sale un loc distinct în dezvoltarea
limbii noastre artistice : a) valorificarea tezaurului popular, a graiului
obștesc; b) integrarea în contextul modern a arhaismelor (cuvinte, con-
strucții, forme gramaticale), cerute de nevoile localizării și datării conți-
nutului de idei; c) folosirea neologismelor și a termenilor tehnici pentru
a numi exact noțiunile de circulație curentă azi, impuse de progresul
modern. Această lucrare artistică întinsă, îmbrățișînd valori expresive
din toate ariile limbii romînești, n-are egal în opera nici unui scriitor
romîn L Ceea ce nu mai este viu astăzi în limba literară apare la Sadoveanu
distribuit cu mare economie în desfășurarea narațiunii. Ici-colo cuvinte
și expresii rare evocă realități istorice pentru care nu există numiri mo-
derne : comis, pîrcălab, peșcheș, seimeni, podgheaz, eunuc, hadîmb, sotnie,
meterhanea etc.
Acum un secol, Al. Odobescu insista asupra reînvierii arhaismelor
cu scopul de a reda ,,culoarea locală” în narațiunea istorică. Scurtă lui
prefață la volumul de scene istorice din 1860, încerca să justifice acumularea
arhaismelor în Mihnea Vodă și Doamna Chiajna. Sadoveanu, călăuzindu-se
după principiul unității limbii în timp și spațiu, a evitat această acumulare
greu de urmărit, folosind un stil modern, nuanțat prin valori expresive
vechi, capabile să sugereze atmosfera din trecut. în privința stilului
evocărilor istorice el spunea : ,,Această limbă literară a poporului, pe
care eu o întrebuințez nestricată în romanele mele istorice, este astăzi
așa cum a fost și acum patru veacuri, ținînd bineînțeles seama de fondul
principal de cuvinte. Am mers intuitiv la această înțelegere că limba
poporului nu s-a schimbat din vremurile istorice de care m-am ocupat
1	Acad, I. Iordan, Observații asupra limbii lui Mihail Sadoveanu, iu Studii si articole
închinate lui Mihail Sadoveanu, ESPLA, 1952, p. 244 : scriitorul nostru „folosește un material
lingvistic mai bogat și mai felurit decît oricare alt scriitor romîn”.
6
MIHAIL SADOVEANU LA 80 DE ANI
și pînă astăzi. Acuma am dovada. După ce au început să apară documente
din trecut, am putut vedea că în veacul al șaptesprezecelea, actele scrise
în limba romînă de cancelariile domnești către dregătorii din provincie,
folosesc o limbă curată și neaoșă, mai bună decît a scriitorilor timpului.
Dovadă, scrisoarea lui Matei Basarab către pîrcălabul de Giurgiu și mai
ales limba învățată de la popor de către Antim Ivireanu, pe care o găsim
în toată frumusețea ei în scrierile lui. Cine scrie un roman istoric și încarcă
limba cu tot felul de grecisme și turcisme, greșește profund”1.
în romanele istorice : Șoimii, Neamul Șoimăreștilor. Zodia Cance-
rului, Frații Jderi, Nicoară Potcoavă, trecutul îndepărtat trăiește sub
ochii noștri, evocat prin mijloace stilistice absolut moderne ; doar numirile
de instituții, de obiceiuri vechi, unele expresii colorează cu arhaisme
desfășurarea narațiunii. Termenii rari, chiar necunoscuți, se lămuresc prin
context sau prin sinonime literare 2. Nu avem nevoie de dicționar pentru
a citi opera cu conținut istoric a lui Mihail Sadoveanu. Un loc aparte în
vasta experiență stilistică a scriitorului îl ocupă Zodia Cancerului. Aici
întîlnim asociindu-se în mod surprinzător aspecte lingvistice din ariile
istorice extreme ale evoluției limbii romîne. Graiul eroilor moldoveni
evocă un strat vechi de cuvinte în limbă (de pe la 1679), în vreme ce vor-
birea abatelui de Marenne și comentariul scriitorului sînt pline de neolo-
gisme ale vremii noastre. Pe de o parte deci: jalobă, cobur, pojar, lagumuri,
topuz, tui, mazuri, căpitani de steag de strînsură, iar în context : „Se va
încredința și vizirul că trebuie să-și tragă brațul de deasupra răilor, și
atunci... voi putea avea în mîna mea pe Alecu Euset, cum am pe Grigorie
Ursachi. Nici la Ieși, nici la nemți nu va mai avea primire, din pricina
atîtor uneltiri și minciuni, nici la poarta seraiului nu va putea năzui,
fără a se teme de ștreangul muților” (Opere, X, 25); iar pe de altă parte :
fantasmagorii, argumente, asociație, alternativă, elanuri lirice, vorbe expli-
cative etc. Acest procedeu stilistic nu are nimic arbitrar în el. Temeinica
documentare istorică a scriitorului venea în sprijinul concepției sale despre
unitatea în timp și în spațiu a limbii romîne. într-un interviu publicat
la sfîrșitul romanului Trenul-fantomă (1933) scriitorul a vorbit despre
această muncă a lui: ,,Zodia Cancerului de pildă mi-a luat vreo 15 ani de
chibzuință. Consultarea cronicilor, în speță. Elementele istorice erau cît
se poate de disparate. Am trebuit să studiez întreaga viață politică și
socială din timpul lui Vasile Lupu. Știi, mata, de exemplu că, atunci,
Biserica Trei-Ierarhi avea ceas? De la Curtea Domnească la biserică
drumul avea un curs cu totul special pe care l-am înfățișat în Zodia Cance-
rului. De asemenea, curtea palatului domnesc era pavată cu lemn, cum
sînt astăzi bulevardele din Paris. Fapt cu totul extraordinar pentru
vremea aceea : Bahluiul avea o scurgere osebită de cea de acum. De toate
astea am ținut sama în romanul meu”.
Am citat acest pasaj pentru că el sugerează și un contrast care
interesează pe cercetătorul stilului lui Sadoveanu : realitățile materiale,
1 Cf. „Gazeta literară”, 1954, nr. 23.
2 G. Istrate, Mihail Sadoveanu. maestru al limbii literare. în SCL, 1955, nr. 3-1,
p. 313-328.
ORIGINALITATEA STILISTICA A OPEREI LUI MIHAIL SADOVEANU
7
viața societății în continuă și profundă transformare pot fi perfect descrise
prin mijloacele limbii atît de statornice de-a lungul epocilor istorice. Des-
crierea vastei panorame a schimbărilor istorice, așa cum ne-o înfățișează
în bogata-i operă Mihail Sadoveanu, demonstrează perfect unitatea mij-
loacelor lingvistice, la baza cărora se află graiul popular străvechi. ,,Scrisul
lui Mihail Sadoveanu — observa cu dreptate acad. G. Călinescu — este
cea mai întinsă încercare de la Eminescu încoace de a face actuală limba
veche, cîtă n-a murit, și a o petrece mai departe ca o ființă vie, împreună
cu cea poporală, ca purtătoare de idei la nivel umanistic”.
★
Fondul popular e predominant în creația literară a lui Sadoveanu.
„Acei necunoscuți, umiliți și obijduiți care vin din adîncul istoriei”, cu
frămîntările și aspirațiile lor, cu pitorescul graiului lor, i-au oferit scriito-
rului un material inepuizabil de inspirație și de creație stilistică. „Fiind
în contact necontenit cu poporul — spunea scriitorul — am putut da în
opera mea... adîncimea sufletului popular” x. Manifestările complexe ale
acestui fond psihologic sînt extrem de diverse; Sadoveanu le-a ilustrat
prin trăsături autentice de caracter și de grai, așa cum există ele în toate
regiunile țării. Viața oamenilor simpli din Moldova, Dobrogea, Ardeal,
Muntenia se oglindește cu timbrul ei specific regional în numeroase opere
ale maestrului. Din punct de vedere lingvistic graiul eroilor săi demon-
strează aceeași unitate geografică a limbii, ca și izvoarele istorice despre
care am vorbit mai sus. Diferențierile dialectale apar de asemenea distri-
buite cu economie în ansamblul operei. Prin intermediul acestei opere,
particularitățile de grai înregistrate au intrat în circuitul general al voca-
bularului, îmbogățindu-1 și nuanțîndu-1 prin sinonime și construcții plastice.
Eminescu și Creangă au procedat la fel. Prestigiul artistic al acestor trei
scriitori a dat o fundamentare definitivă unității limbii noastre literare
și a contribuit în mare măsură la îmbogățirea acestei limbi prin prelucrarea
stilistică originală a fondului popular. Azi cuvinte care circulă în aria
nordică a țării: curechi, cocostârc, cofă, dărab, galiță, mîță, oleacă, moare
de curechi, a probozi, sudalmă sînt dublete sinonimice care au îmbogățit
lexicul limbii literare. Pentru ca termenii rari să nu stînjenească înțelegerea
contextului, scriitorul recurge uneori la glosări sau la sinonime literare în
corpul narațiunii: „Numai borșul nu-mi prea place, pentru că-i zice chi-
săliță (în Ardeal). Dimineața ne punem la cale cu cîte un dărab de pită
cu clisă și trebuie să se știe că slănina-i minunată prin partea locului”
(Depărtări). în limba vorbită există importante rezerve lexicale și stilistice
pe care scriitorul e dator să le valorifice în creația lui literară, pentru a
putea zugrăvi mai veridic realitatea. O dată cu aceasta cunoașterea temei-
nică a naturii îl poate ajuta să-și îmbogățească stilul: „Cunoașterea
naturii — spunea Sadoveanu — este întâia condițiune pe care trebuie să
o îndeplinească un scriitor. Dacă nu stăpînești tainele naturii, nu te
exprima” (Trenul-fantomă).
1 ..însemnări ieșene”, 1 mai 1939, p. 330.
8
MIHAIL SADOVEANU LA 80 DE ANI
Cititorul operelor lui Sadoveanu are adesea surpriza de a întîlni
în aceeași carte particularități de grai din două-trei regiuni ale țării. Așa
se întîmplă în : Depărtări, Valea frumoasei, Ochi de urs, Vechime, Mitrea
Cocor. Nici un scriitor romîn nu oferă un material lingvistic mai intere-
sant dialect ologului ca Mihail Sadoveanu, scriitor care a urmărit cu mult
interes lucrările Atlasului lingvistic romîn, din dorința de a verifica datele
investigației sale pe teren cu rezultatele anchetelor întreprinse pentru
întocmirea atlaselor noastre lingvistice. Sensurile valorificării stilistice a
vorbirii populare în opera lui Mihail Sadoveanu se văd în : a) bogăția
sinonimică a cuvintelor : ,,Un sat mic, pitulat sub un deal și sub ninsoarea
îmbelșugată” (Neîncrederea). ,,Dealul, văile și iazul erau acoperite de
omăt alb și moale” (Vidra). ,,Venea repede pe luciul zăpezii” (ib.); a con-
strucțiilor și a locuțiunilor : „In urmă pe munți în ceață, ca într-o cunună
însîngerată de durere asfințea soarele și cei doi călăreți, cu slujitorii după
ei, trecură Moldova prin frămîntarea de foc a undelor. Trecură și porniră
pe drum lung prin lucirile asfințitului, și se depărtau tot mai mici înainte,
pînă ce *se mistuiră în aburul amurgului (Opere, I, p. 578); b) oralitatea
stilului cu toate inflexiunile dialogului și ale stilului indirect liber1;
c) comentariul aforistic și reflexia ironică; ele ocupă un loc tot mai întins
în operele mai noi ale scriitorului: pui tu două, pune el nouă; cu prostia
băiatule nu te poți înveli, nici îmbrăca, nici sătura; nu te răzima de umbră,
nu crede în necredință; apa și boierii curg la vale.
Corespondența dintre fond și formă merge pînă la sugerarea unor
particularități psihologice prin humele personajelor : „Toate numele sînt
adevărate și corespund unei stări sufletești. Să vă dau o pildă — preciza
Sadoveanu în interviul publicat la sfîrșitul volumului Trenul-fantomă :
Costea Morocîne, personajul din Vremuri de bejănie, este un tip care a
existat acum vreo două sute de ani, într-un tîrg din Moldova și care era
un vlăjgan de proporții conforme caracterului pe care îl atribui eroului
în cartea mea. Fiind comandantul multor companii de soldați în timpul
războiului am putut strînge sute de nume. Toate listele ostașilor se tran-
scriau anume pentru mine, nume pe care mi le amintesc oricînd — și
acum — iar ori de cîte ori am nevoie de vre unul pentru o situație anumită
le iau în șir și le cîntăresc... Vă place Anton Zbranca, Niculae Tăpuc ?
Dar Haralambie Leondaru? Sînt nume de ale soldaților mei”.
Potrivit acestui principiu al corespondenței dintre idee și expresie,
neologismul nu putea fi evitat, de vreme ce el circulă în mediile descrise
de "autor. în operele lui Sadoveanu contradicțiile și frămîntările societății
burgheze au fost privite cu un ochi critic pătrunzător, opera scriitorului
fiind „o manifestare de critică socială; . . .uneori are un caracter revolu-
ționar, ceea ce este fatal, căci un talent nu poate produce altăceva” 2.
1 Boris Cazacu, Studii de limbă literară. . ., ESPLA, 1960, p. 130 și urni. Se analizează
aici pe larg oralitatea stilului în Nicoară Potcoavă.
2 G. Ibrăileanu, Studii literare, Ed. tineretului, p. 239.
ORIGINALITATEA STILISTICA A OPEREI LUI MIHAIL SADOVEANU
Scriitorul care ne-a dat cea mai vastă frescă a realităților istorice
din trecutul îndepărtat este totuși un om al vremurilor noi. El a pășit
de la critica socială la viziunea progresistă a transformărilor contemporane,
cînd poporul a scăpat de vechi servituti feudale și capitaliste. Vocabularul
și stilul lui Mihail Sadoveanu oglindesc progresul material și moral al
societății noi. Opera lui difuzată de aproape șase decenii a fost un sprijin
esențial al pătrunderii literaturii în mijlocul poporului. Și poporul nu se
ferește de achizițiile noi ale limbii, de neologismele care sînt impuse de
dezvoltarea civilizației contemporane : ,,Mărturisesc că-mi place să aud
pe săteanul nostru spunînd speranță și timp în loc de nădejde și vreme.
Nu mă tem că se va împestrița și se va ticăloși vechea limbă frumoasă și
înțeleaptă a părinților noștri, pentru că procesul de primenire a limbii
populare e un fenomen firesc; în evoluția ei limba vorbită a poporului nu
va accepta decît ceea ce-i trebuie pentru a îmbunătăți și clarifica expri-
marea. Tot astfel în limba literară, neologismul intră firesc acolo unde e
nevoie de el, pentru conciziune și precizie. Cînd țăranul adoptă pe onoare,
are intuiția că cinste nu lămurește îndestulător ce vrea să spuie; și cinste
mai înseamnă și altceva în legătură cu băutura” x.
Despre neologisme s-a spus că sînt inapte pentru a forma imagini
poetice și metafore. Stilul lui Sadoveanu a dărîmat de mult această preju-
decată. Operele care oglindesc viața societății moderne {Floare ofilită,
Strada Lăpușneanu, Duduia Margareta, Pastele blajinilor, Cazul Fugeniței
Gostea, Mitrea Cocor) cuprind nenumărate construcții poetice în care
neologismul abstract sau termenul tehnic capătă valori figurate noi.
Numeroase nuanțe semantice ivite în cadrul acestui stil au și fost înre-
gistrate în Dicționarul limbii romîne literare contemporane (cf. as, cavalcadă,
galerie).
O dată cu întrebuințarea nouă, poetică, a resurselor comune ale
limbii, în opera lui Mihail Sadoveanu se poate urmări și evoluția specifică
a mijloacelor expresive, de la bogăția și amploarea ornamentelor stilistice
din epoca tinereții, despre care am vorbit la începutul articolului, la
concentrarea stilului, la simplitatea construcțiilor, prin potențarea conți-
nutului lor metaforic, corespunzător cu evoluția substanței scrierilor sale,
pe care o întrevedea încă Ibrăileanu : ,,Dumneata pe cît înțeleg reiai în
spațiul unei vieți evoluția literaturii noastre, așa cum individul rezumă
evoluția umanității; de la deslănțuirile primare ajunge la reflexivitate”
(cf. Prefață la Opere, I, 1940). într-adevăr, în volumele : Creanga de aur,
Hanul Ancuței, Vechime, Divanul Persian, Nicoară Potcoavă, fraza e
scurtă, densă, epitetul mai rar, construcțiile metaforice vin pe primul plan,
expresia aforistică e preferată descripțiilor largi. Despre această evoluție
a artei sale l-am întrebat odată pe maestrul Sadoveanu într-o convorbire
despre problemele stilului artistic : ,,Multora li se pare că un cuvînt simplu,
bine ales și bine legat în țesătura frazei, nu spune suficient — a spus
scriitorul. Atunci îi adaugă un calificativ. Nu neg valoarea epitetelor;
Mihail Sadoveanu, Ceva despre meșteșugul scrisului. în ,,Flacăra”, 1951, nr. 24.
10
MIHAIL SADOVEANU LA 80 DE ANI
acestea folosite însă prea des, fac ca gîndul scriitorului în loc să meargă
direct la cititor, să ocolească, să se împiedice de cuvinte de umplutură
care dau un aer retoric stilului literar. Preciziunea prin concentrare,
frumusețea prin simplitate, claritatea prin proprietatea termenilor fac
mai mult decît oricîte podoabe. Dozarea epitetelor e o problemă a cărei
rezolvare se poate orienta după arta clasicilor noștri Negruzzi, Creangă,
Caragiale” \
între textul primelor opere și stilul reeditărilor tîrzii, între construcția
frazei din epoca romantică și cea a operelor mai noi există diferențe uneori
destul de mari. Chiar părți întregi de frază și, din cînd în cînd, fraze întregi
sînt eliminate în procesul revizuirii stilistice a operelor mai vechi. Am
notat altădată cîteva cazuri concludente 2. Aici dau doar un singur exem-
plu : fiindcă pe pagina următoare se pomenește despre toamnă și despre
frunzele veștede, scriitorul suprimă din textul primei variante a nuvelei
Cozma Răcoare această frumoasă descriere: „Cel întîi brumărel de
toamnă a vestejit frunzele; o suflare duioasă trece, frunzele se desprind
de pe ramuri și trec ca fluturii, tremurînd în tăcerea zilei. Soarele pătrunde
3 în livadă cu raze prietenești. Subt un păr, frunzele s-au adunat și licăresc
roșii ca stropiie de sînge”.
Șoimii din 1904 nu seamănă de loc ca stil cu Nicoară Potcoavă din
1952 3, deși conținutul lor pornește din același izvor, ambele cărți avînd
același subiect. Procedeele lui stilistice au o tendință constantă către
concentrare și simplitate4, pivotul creației stilistice fiind metafora, prin
care cuvintele vechi se încarcă cu noi sensuri poetice, prin plasarea lor
în vecinătăți sugestive : „Cînd am purces, lucea soarele în iazul cel întins,
scurmînd cuibare de foc. Ceata călăreților umbla în buestru, pătrunsă de
duhul de voie bună a unui meșter leneș la treabă și harnic de vorbă. Clipele
acelui popas se risipeau ca fulgii de păpădie în adierea vîntului. Așa au
umblat cu spor pe subt biruința soarelui de amiază și au ajuns într-un
pisc unde se legănau fînațuri înflorite. De acolo au văzut valea cea largă
a, Șiretului, unde curge o apă domoală, scriind cotituri între lunci vechi”
[Nicoară Potcoavă, p. 142).
★
Mihail Sadoveanu împlinește acum 80 de ani, dintre care aproape
șase decenii a lucrat cu inspirație și pasiune pentru îmbogățirea literaturii
și a limbii romînești. Operele sale fundamentale au fost adunate în acești
ani într-o ediție definitivă, în 18 volume mari care oglindesc într-un chip
original momente însemnate din evoluția istorică a societății noastre, din
realitățile complexe ale vieții contemporane. Caracterul patriotic și forma
poetică incomparabilă a acestei opere atestă deplina maturitate a litera-
1 Cuvinte despre arta literară și cultivarea limbii, note după o convorbire cu maestru
M. Sadoveanu, în LR, 1955, nr. 5, p. 31—36.
2 Gh. Bulgăr, Cu privire la limba literară a lui Mihail Sadoveanu, în ,,Scrisul bănățean”,
1955, nr. 1, p. 171-180.
3 Boris Gazacu, op. cit., p. 122.
4 I. Coteanu, Despre tehnica stilului la Mihail Sadoveanu, în voi. De la Varlaam la Sado-
veanu, ESPLA, 1958, p. 479.
ORIGINALITATEA STILISTICĂ A OPEREI LUI MIHAIL SADOVEANU	H
turii noastre contemporane. Nu de mult scriitorul a atras atenția asupra
izvorului autentic al creației sale literare : „Dacă am izbutit să dau ceva
valabil neamului meu, apoi toate laudele pe care le primesc cu recu-
noștință vreau să le întorc umiliților și ofensaților vieții, acelora care s-au
petrecut ca frunzele și florile anotimpurilor și care totuși mi-au transmis
depozitul sufletului lor, ca să-l pun în fața lumii nouă, mărturie pentru
nedreptatea imensă pe care au suferit-o și pentru crima săvîrșită asupra
lor de către asupritori. Din umilință, durere, foame, boli sociale și mizerie
fiziologică, acest popor abia acum s-a eliberat. încredințarea mea că acestui
popor i se cuvin toate laudele dumneavoastră este desăvîrșită și absolută.
Eu nu sînt decît instrumentul durerii lui. Dacă am astăzi o bucurie, n-o
am pentru laudele ce aduceți foilor pe care le-am înegrit; am bucuria
că, exprimînd sufletul acestui popor, am putut ajunge la ceasul dezro-
birii lui” \
Creația artistică a marelui scriitor va însoți ca model stilistic munca
generațiilor de scriitori care vor urma, întocmai ca marea operă poetică
a lui Eminescu. Prin mesajul umanist al prozei sale și prin originalitatea
artei poetice, creația lui Mihail Sadoveanu a consolidat temeiurile înfloririi
viitoare a limbii poetice romînești. De aceea omagiul pe care i-1 aduc azi
cititorii întrunește adeziunea unanimă a iubitorilor de literatură artistică.
Prin el ne exprimăm prețuirea și afecțiunea noastră față de un strălucit
artist, unul dintre marii ctitori ai progresului culturii contemporane.
1	Studii și articole închinate tui Mihail Sadoueanu, ESPLA, 1952, p. 61.
MIHAIL SADOVEANU, TRADUCĂTOR
AL LUI MAUPASSANT
DE
ION BRĂESCU
Urmînd tradiția marilor noștri scriitori clasici din secolul al XlX-lea,
care au dat mai loți tălmăciri de valoare din literatura universală,
Mihail Sadoveanu a întrerupt și el uneori șirul creațiilor sale originale
pentru a se consacra traducerilor. Prima sa contribuție în acest domeniu
este apariția în 1907 a unui volum de Povestiri alese traduse din Guy
de Maupassant. (Volumul a fost reeditat în 1915.) Anii 1907 — 1910 sînt
de altfel foarte rodnic , în materie de traduceri, în cariera lui Mihail
Sadoveanu. în stagiunea 1909 — 1910 se reprezintă pe scena Teatrului
Național Corbii (Les Corbeaux) de Henri Becque în traducerea lui Mihail
Sadoveanu. Tot din literatura franceză traduce el în 1910, două scrieri
teoretice ale lui H. Taine : Despre natura operei de artă și Despre pro-
ducerea operei de artă. Faima de traducător a lui Mihail Sadoveanu se
leagă însă mai ales de traducerea Povestirilor unui vînător ale lui
Turgheniev (1909, reeditată în 1946). Deși mai puțin cunoscută, tradu-
cerea Povestirilor alese din Maupassant constituie și ea una din cele mai
valoroase transpuneri realizate de Mihail Sadoveanu.
Un bun traducător trebuie să îndeplinească două condiții principale :
să cunoască perfect limba din care traduce și să fie un artist al limbii în
care traduce. în privința acestei ultime condiții este inutil să mai subli-
niem că Mihail Sadoveanu o îndeplinește cu prisosință. Nu este însă
lipsit de interes să amintim că marele nostru scriitor este și un excelent
cunoscător al limbii franceze. Interesul pentru această limbă i-a fost
deșteptat de eminentul său profesor de la gimnaziul din Fălticeni, Stino.
în Anii de ucenicie, Mihail Sadoveanu îl evocă cu multă căldură : ,,Datorită
domnului Stino, am trecut la Iași pregătit în așa măsură, încît acolo la
liceu, m-am putut desfăta cu literatura franceză a epocii ș-am cunoscut
și literatura mare europeană în traduceri franțuzești” P La Iași Mihail
1 Anii de ucenicie, ESPLA, 1958. p. 50,
MIHAIL SADOVEANU, TRADUCĂTOR AL LUI MAUPASSANT
13
Sadoveanu are un alt bun. profesor de franceză, pe Alexandru Bădăran,
datorită căruia reușește să aprofundeze și mai mult studiul limbii lui
Voltaire. Aici, pe băncile Liceului Național, și-a început de fapt Mihail
Sadoveanu cariera de traducător, amator deocamdată, din limba franceză :
„Vidul devenise în acel început de toamnă (1899) pasiunea mea. 11 studiam
cu ardoare, căutîndu-i echivalente versificate” L
Din literatura franceză tînărul Sadoveanu apreciază însă cu deosebire
pe marii realiști critici ai secolului al 19-lea, Balzac, Flaubert, Daudet, Zola,
Maupassant, cărora le alătură pe cîțiva mari realiști ai altor literaturi, cunos-
cuți tot prin intermediul limbii franceze : Dickens, Gogol, Turgheniev2.
Prima traducere publicată de M. Sadoveanu, cea a Povestirilor alese
din Maupassant (1907), este așadar fructul lecturii aprofundate a marelui
scriitor francez, făcută în anii imediat precedenți. Povestitorul și realistul
critic Mihail Sadoveanu a simțit desigur o deosebită afinitate față de
povestitorul și realistul critic Maupassant, a cărui operă se înrudește în
parte și cu cea a marilor realiști ruși. Astfel se explică alegerea lui Mau-
passant drept prim scriitor tradus. Căci așa cum afirmă pe bună dreptate
Tudor Vianu, ,,traducătorul trebuie să simtă o afinitate cu opera pe care o
traduce ... O traducere trebuie să fie rezultatul unui act de alegere și
simpatie” 3.
Din cele 250 de nuvele scrise de Maupassant era destul de greu de
făcut o selecție pentru închegarea unui volum de proporții mijlocii. Mihail
Sadoveanu a ales în special acele nuvele care, prin tematică, se înrudeau
cu propriile sale creații: nuvele vînătorești, pescărești, povestiri care
descriu viața de la țară și oamenii simpli și în care natura ocupă un loc
însemnat. Nu figurează în volumul tradus de Mihail Sadoveanu nici una
din nuvelele naturaliste, senzuale și uneori scabroase, care alcătuiesc
partea cea mai slabă a operei lui Maupassant.
Povestirile alese traduse de M. Sadoveanu cuprind 14 nuvele luate
din 7 volume diferite ale scriitorului francez, în special din cele apărute
în ultima parte a carierei sale (La main gauche, 1889, VInutile beaute,
1890, Le pere 21 Hon, postum etc.). Dintre nuvelele traduse, numai două
sînt mai lungi, depășind 30 de pagini : Miss Harriett și în grădina măslinilor,
celelalte fiind de dimensiuni mai reduse.
Traducerea titlurilor nuvelelor corespunde întocmai titlurilor origi-
nale, cu o singură ușoară modificare la nuvela Le champ d^oliviers tradusă
prin : în grădina măslinilor. Mihail Sadoveanu arată o deosebită grijă în
alegerea lexicului. Pentru a nu-i da un caracter autohton lui Maupassant,
el utilizează mult mai puține moldovenisme decît în creația sa originală,
în afară de unele variante regionale ca pine, cine, mine, sară, mulțămesc,
prietin, perină ș. a. (forme a căror utilizare M. Sadoveanu o justifică prin
marea lor răspîndire pe teritoriul țării 4, n-am găsit decît foarte puține
1 Anii de ucenicie, ESPLA, 1958, p. 96.
2 Ibidem, p. 314.
3 T. Vianu, Literatură universală și literatură națională, ESPLA, 1956, p. 275.
4 Vezi în acest sens, afirmația din Evocări, ESPLA, p. 37 : ,,în favoarea celei mai mari
părți a țării e rostirea : sară, mine, cine, pine” ... și mai departe : „Apoi cum să lepăd pe mul-
țămesc cînd majoritatea poporului rostește astfel”.
14
MIHAIL SADOVEANU LA 80 DE ANI
moldovenisme în Povestirile alese : bagdadie, a asemăhti, îmbucurat, tabla,,
hăcuit, (stînci) cridoase, (creastă) horbotată și cam atît, într-un volum de
257 pagini. Traducerea conține de asemenea un număr redus de arhaisme
sau cuvinte învechite, care poate nici nu vor fi fost simțite ca atare acum
50 și mai bine de ani cînd a apărut volumul. Notăm astfel: levent, fînar,
jungher, ordie, zăbun, poporan, vardist și nimic mai mult. Cunoscător al
limbii romîne ca nimeni altul, Mihail Sadoveanu a colorat lexicul traducerii
sale cu numeroase sinonime mai rare ale unor cuvinte uzuale : răzbunic,
zupăit, bulboană, bunget, trifoiște, velniță, ciutură, boare, mămuță, vaier,
ghețos, învălătucit, ciolănos, tupilat, a durui, a spîrcui, a zgrepțena, a adumbri,
a fornăi, a slobozi (un țipăt) etc. Față de neologisme, Sadoveanu și-a
precizat odată atitudinea afirmînd : „Nu mă tem că se va împestrița și
șe va ticăloși vechea limbă frumoasă și înțeleaptă a părinților noștri,
pentru că procesul de primenire a limbii populare e un fenomen firesc;
în evoluția ei limba vorbită a poporului nu va accepta decît ceea ce-i
trebuie pentru a îmbunătăți și clarifica exprimarea. Tot astfel în limba
literară, neologismul intră firesc acolo unde e nevoie de el, pentru conci-
ziune și precizie” x. Nu trebuie astfel să ne mire faptul că întîlnim în
traducerea lui Sadoveanu și neologisme ca : abajur, amantă, brec, infamie,
bonetă, braconier, farsor, presbiteriu, pardesiu, capot, neglijeu, lințoliu,
canalie, cadrilat ș. a. Spre deosebire însă de alți traducători din limba
franceză care împănează traducerile lor mai ales cu franțuzisme, Sado-
veanu folosește neologismele numai acolo unde este nevoie de ele. Cînd
un neologism are și un sinonim autohton, Sadoveanu îl preferă de obicei
pe acesta, care este adeseori mai colorat. Astfel el folosește cuvinte ca
bălai (și nu blond), prefăcuți (și nu ipocriți), povîrniș (și nu pantă), hatîr
(și nu favoare), biciușcă (și nu cravașă), stavilă (și nu barieră), nălucire
(și nu halucinație); evită cuvîntul coșmar, traducînd „un affreux cauchemar”
prin „un vis înspăimântător” ; folosește uneori perifraze pentru a înlocui
unele neologisme care i se păreau supărătoare : astfel în loc de bac spune
pod imblător, traduce espadrilles prin „un fel de papuci de pîslă”, bâtimeni
annexe, prin „o zidărie alipită de casă”. Mai puțin reușită ni se pare înlo-
cuirea cuvîntului epavă prin „o frîntură de vas plutitoare”. Cidre este
tradus o dată prin cidru, altă dată prin mai evocatorul „mustuleț de mere”.
în cuprinsul traducerii M. Sadoveanu transpune adeseori același cuvînt
sau cuvinte sinonime franceze prin diferite sinonime romînești, dovedind
astfel că limba noastră nu e mai săracă decît limba franceză. Astfel neige
este tradus succesiv prin zăpadă și omăt, colline și butte sînt traduse prin
colnic, muncel și măgură, bete prin dobitoc și sălbăticiune, pipe prin lulea
și pipă, vague și onde prin val și talaz, bargue prin barcă și luntre, iar bargue
plate prin echivalentul lotcă, ceea ce demonstrează și cunoștințele tehnice
ale traducătorului.
Îmbinînd fidelitatea față de textul original cu exprimarea artistică,
M. Sadoveanu traduce multe expresii franceze nu cuvînt cu cuvînt, ci
prin expresii echivalente foarte reușite. Astfel: foret b a s s e = pădure
pitică; il rougit jusgu’ aux oreilles=se înroși ca racul', il pleurait comme
1 Evocări, ed. cit., p. 34.
MIHAIL SADOVEANU, TRADUCĂTOR AL LUI MAUPASSANT	15
une vache = mugea ca un bivol; il se tortillait comme une anguille = se
zvîrcoleaca un șarpe] mettre (quelqu’un) deăans = a trage pe sfoară] je
fus pince = m-am amorezat lulea; tu fileras doux = o să joci cum ți-oi
cînta eu; s’il a de la galette je suis un homme sauve = dacă are mălai în sac
am ieșit deasupra nevoii; un moine hanțe par le diable = un călugăr
cercetat de diavol; cette histoire m^a tellement bouleverse Vespri =
= istoria aceasta mi-a răvășit sufletul,
în general, după concepția lui M. Sadoveanu, o traducere nu trebuie
să fie făcută cuvînt cu cuvînt. în Povestirile alese traduse din Maupassant
M. Sadoveanu folosește metoda traducerii libere în ceea ce privește redarea
expresiilor, construcția frazei sau ordinea cuvintelor, fără a altera în nici
un fel sensul textului original. Rezultatul acestei metode este că nu se
forțează de loc limba romînă. Iată cîteva exemple de traducere liberă
deosebit de reușite, care respectă în același timp perfect sensul textului
francez: il disait d^un air mălin = el zicea clipind șiret; Une reflexion
me frappa bientot = și-n curînd un gînd răsări în mine ; d^autres
minaudent dans Vimmobilite de la toile = altele își iau mișcări
de gingășie pe pînza neclintită;... le sourire menteur qui semblait
ouvrir la porte de la b o u c h e ă toutes les infamieș du dedans ... =
zîmbetul mincinos care părea că deschide zăgazul buzelor ca să
dea drumul tuturor infamiilor dinăuntru. Uneori traducerea lui M. Sado-
veanu este chiar mai expresivă decît originalul francez, trezind imagini
mai plastice, mai concrete, inexistente la Maupassant. Astfel: nous somno-
lions = picuram de somn ; la lune d ef o r m e e = luna schimono-
sită; le chapeau deforme = pălăria b 1 e g i t ă ; cette f i g u re-
la = mutrișoara aceasta de fată; etre f a i t de charme et de
grâce = o făptură plămădită parcă din farmec și grație; un homme
qui ne se recommande pasdelu i-m e me=4a, un om cu o
mutră care nu prea face parale; elle prit courage = își luă
inima în dinți; sans se mettre en fureur = fără să-și iasă din țîțîni; ayant
herite soudain dhtne grosse fortune = așa inirînd deodată într-o moștenire;
pasant .b r u s q u e m e n t = trecînd într-un fulger; le ma-
telot se sentait sur la langue une envie toute meridionale de causer = marinarul
simțea strașnică mîncărime la limbă, pofta meridionalului de vorbă; sur la
mer verte = pe smalțul verde al mării; les chevaux marchaient d^un pas
egal suivant la voiture precedente = caii pășeau ticniți cu capetele la fundu-
rile căruțelor dinaintea lor.
Traducătorul nu ezită cîteodată să adauge cuvinte suplimentare
pentru ca fraza să fie mai clară, cunoscînd că limba franceză folosește
mai mult decît limba romînă construcții concentrate. De exemplu : aussi
inevitable que la nuit apres le jour = tot așa de inevitabilă ca și venirea
nopții după stingerea luminii zilei; s'il avait passe contre
ce bonheur sans le s a i s i r = dacă o fi trecut pe lîngă fericire fără
să caute să o prindă din zbor;... une de ces vieilles et b o n-
nes f i 11 e s insupportables qui h a n t e n t toutes les tables d^hote de
VEurope, gâtent 1 ’ 11 a 1 i e, empoisonnent la Suisse,
rendent inhabitables les villes charmantes de la Mediterranee = ... una din
acele fete bătrîne, bune din fire, dar nesuferite, care bîntuie ca niște
16
MIHAIL SADOVEANU LA 80 DE ANI
stafii toate hotelurile Europei, care strică frumusețea Italiei
și otrăvesc aerul Elveției, te alungă din toate
o r ă ș e 1 e 1 e încîntătoare de pe malul Mediteranei ; un repris de justice^
e r r an t entre d e u x p r i s o n s = vreun certat cu justiția rătă-
cind pe ici pe colo pînă cînd să intre iar în închi-
soare.
Acest procedeu al amplificării frazei apare deseori în traducerea
lui Sadoveanu. Construcții participiale, infiniti vale, nominale, mai rare
sau chiar nefirești în limba romînă, sînt transformate, conform structurii
gramaticale proprii limbii romîne, uneori poate și din motive de ritm.
Astfel: ravi de Vhonneur = bucuros de cinstea ce i se făcea; d
trois heures sonnantes = c î n d băteau trei ceasuri; nos freres les
braconniers = braconierii care ne sînt frați; malgre ses 58 ans =
= cu toate că era de 58 de ani; il dit de sa voix un peu tr e m-
b 1 a n t e = zise cu vocea care-i t r e mu r a puțin ; on n^y dâcouvrit
r i e n de suspect = n-au descoperit nimic ca re să dea de bă-
nuit; ces hommes et ces femmes dits irreprochables = acești
bărbați și femei despre care se spusese că sînt fără
pată; ainsi qu^une bete en cage = ca o sălbăticiune închisă în cîișcă.
Urmărind o cît mai mare claritate în exprimare, Sadoveanu înlo-
cuiește uneori un termen abstract sau mai vag, cu un termen concret
sau mai precis, ca de exemplu : Ils chassaient tous deux d^un bout ă Vautre
de Vannee... ils n^aimaient que cela, ne parlaient que de cela,
ne vivaient que pour c e 1 a = Amîndoi vînau tot anul de la început
pînă la sfîrșit... nu iubeau decît v î n a t u 1, nu vorbeau decît de v î n a t,
nu trăiau decît pentru v î n a t; sau : furent-ils heureux ensemble? — Mais
oui, avec des h aut s et des bas = au fost ei fericiți împreună?
Ei da, cînd mai fericiți, cînd mai necăjiți. O întărire
a expresiei găsim și în traducerea : pour y retablir la verite = ca să pună
acolo adevărul adevărat.
Comparațiile și metaforele lui Maupassant își păstrează toată valoarea
lor stilistică în traducerea lui M. Sadoveanu, care găsește echivalente
c h a -
numai în panglici
remarcabile : Une face de pleine lune qu’encadrait un
peau enrubanne= Cu fața ca o lună plină sub pălăria
numai în panglici; on etit dit un mat p a v o i s 6 = parc-ar
fi fost un catarg împodobit cu steaguri; elle avait une
sorte d’âme ă r e s s o r t s = avea sufletul pe teluri; une
envie foile le t e n a i 11 a i t = un
sufletul; sa pauvre tete malade o u
= bietul său creier bolnav locuit
u n e f o s s
jetee avec resolution dans
hotărîre în m o r m î n t u 1 uitării;
dor nebun îi sfredelea
vivait une obsession
de o nălucă; il Vavait
e d ’ o u b 1 i = o aruncase cu
notre cabane en forme de
z a h ă r ;
formă de căpățînă de
c 6 n e = coliba noastră î n
Veau engourdie par le s o 1 e i 1 = apa ațipită sub a r-
ș i ț ă.
O piatră de încercare pentru traducători este întotdeauna redarea
justă a dialogurilor, mai ales atunci cînd, ca la Maupassant, personajele
sînt oameni simpli care se exprimă folosind expresii familiare și o sintaxă
MIHAIL SADOVEANU, TRADUCĂTOR AL LUI MAUPASSANT
17
populară. M. Sadoveanu respectă intru totul sensul dialogului original,
astfel că în transpunerea sa personajele lui Maupassant vorbesc tot atît
de natural ca și în textul francez. Iată cîteva exemple : Mesdames =
Doamnele mele ; Ohe, la patronne, amenez-vous et pigez-moi ga = Hei, mă-
tușă, ia-n vin colea și mi te uită ; Que je ne te revoie jamais = Să nu te mai
văd înaintea ochilor mei; fetais pince — au ptis laba pe mine; une gaffe
de vierge, quoi! = o prostie de fecioară neștiutoare, ce mai la deal la vale!;
Mais, parbleu! CP est bien pour cela que je suis vemb = Dar pentru ce dracul
am venit, dacă nu pentru asta?
în unele nuvele Maupassant, care și-a bătut joc nu o dată de englezi
și de obiceiurile lor, înfățișează tipuri de englezi stîlcind limba franceză
și vorbind-o cu accent englezesc. Pentru a sugera stîlcirea limbii și între-
buințarea accentului englezesc, M. Sadoveanu folosește două procedee,
în nuvela Mîna introduce stîlcirea limbii numai în prima replică : Oh!
avibt multe întâmplări curios, multe, ah! Yes!, lăsînd ca cititorul să aibă
mereu prezentă în minte această deformare a limbii în tot restul repli-
cilor personajului respectiv, redate în limba corectă. în nuvela Miss Har-
riett, traducătorul recurge la formula, introdusă ca un fel de factor comun
după prima replică a personajului principal : „zicea către hangioaică c u
accent englezesc”, rămînînd ca cititorul să o considere valabilă
pentru toate replicile rostite de acest personaj. Desigur ambele procedee
ar putea fi considerate drept soluții comode. în cazul de față, credem
mai degrabă că ele sînt izvorîte din respectul traducătorului față de atmo-
sfera generală a textului original, căci stîlcirea limbii franceze de către un
englez prezintă un haz care nu poate fi echivalent decît cu aproximație
cu stîlcirea limbii romîne de către un asemenea personaj. Vrînd să evite
orice aproximație în traducerea sa, M. Sadoveanu a preferat desigur
o simplă sugerare a particularității de vorbire respective, unei forțări a
limbii romîne.
Am văzut că Sadoveanu evită în general franțuzismele din domeniul
vocabularului. Un defect al multor traducători din limba franceză este
și faptul că se lasă influențați de topica, franceză, mai rigidă și adeseori
diferită de cea a limbii romîne. Ordinea obișnuită a cuvintelor din limba
franceză: subiect-predicat-complement trebuie uneori inversată în limba
romînă, unde ar suna chiar fals dacă ar fi întotdeauna reprodusă ca atare.
M. Sadoveanu sesizează perfect acest fenomen și nu se lasă influențat
de topica franceză, dînd întotdeauna frazelor sale o întorsătură romî-
nească. Astfel de pildă : Alors im d^ir bizarre, fou, s ’ e m p a r a de
moi = Atunci îmi veni un dor ciudat nebun ; Dheure du the s o n n a.
Le valet a p p a r u t = V e n i ora ceaiului. Apăru valetul; Des
legendes se firent autour de lui = S e scorniră legende asupra
lui ; Le colonel, il l’a o r d o n n e = A poruncit colonelul, Cîteo-
dată schimbarea topicii este însoțită și de schimbarea categoriei gramati-
cale, ca de exemplu în propoziția următoare, unde complementul direct
devine subiect : la vie a des j o u r s sombres = sînt în viață unele
zile, așa mohorîte.
Limba franceză cultivă mai mult decît limba romînă propozițiile
incidente, motiv pentru care M. Sadoveanu le evită de obicei în tradu-
18
MIHAIL SADOVEANU LA 80 DE ANI
cerea sa : Le vieux, pensait-il, il etait rentre pendant son absence —
Se g î n d e a că bătrînul s-o fi întors în lipsa lui.
O problemă dificilă în orice traducere din limba franceză este cea
a traducerii timpurilor trecutului, avînd în vedere că narațiunea franceză
folosește aproape exclusiv perfectul simplu, mai puțin uzitat în limba
romînă. Fără a evita perfectul simplu, M. Sadoveanu îl alternează de
obicei cu perfectul compus. De exemplu : Dădui de știre justiției. L - a u
căutat pretutindeni; sau: Ne-am învoit și putui să-mi
descarc valiza; sau : Cătră sară veniră femeile din vecinătate să vadă
pe moartă; dar n - a m dat voie să intre nimeni, voiam să rămîn sinaur,
și am v e g h i a t toată noaptea.
Fraza Pui M. Sadoveanu este în cuprinsul întregului volum extrem:
de curgătoare; nu se simte în ea nimic greoi, nimic forțat, nenatural.
Traducătorul obține acest rezultat și prin schimbarea raporturilor sin-
tactice care există între propoziții, în textul francez : Le marquis etait
le seul des convives qui n^e^tpoint pris part ă cette poursuite, car U ne chassait
jamais = Singur marchizul nu luase parte la goană. El niciodată nu vîna;
On ne m^avait jamais cite ses mots, ni meme celebre son intelligence = Nimeni
nu-mi vorbise despre vreun cuvînt al lui de spirit, nimeni nu-mi lăudase
inteligența lui. Je regardai Vhomme qu^on designait, car, depuis longtemps
j^avais envie de connaître ce Don Juan = Mă uitai spre omul de care era
vorba*, de multă vreme doream să cunosc pe acest Don Juan.
Schimbările de raporturi gramaticale, care nu modifică sensul tex-
tului original, sînt dictate și din dorința de a reproduce ritmul armonios
al frazei lui Maupassant, care a fost elevul strălucit al lui Flaubert în
această direcție. Fraza melodică se întîlnește la Maupassant în special
în descrierile de natură, căci marele realist a fost unul din cei mai mari
poeți ai naturii din literatura franceză. Mihail Sadoveanu, un tot atît
de mare poet al naturii în literatura romînă, reușește să redea cu măiestrie
farmecul melodic al frazelor lui Maupassant, ca de exemplu în pasajul
următor : Simțeau suflări calde, de acele ce trec prin Paris uneori în nopțile
dulci de vară și fac pe trecători să ridice capul și să le vie dor de plecare,
dor de ducă, undeva departe, sub frunziș, dor de rîuri argintate, de lună,
de licurici și de privighetori» Sau în pasajul: în ceasul acela înghețat al
zorilor mi se părea câ strigătul călător dus pe aripile unei sălbăticiuni e
suspinul ieșit din sufletul lumii. Ritmul încîntător al frazei se întîlnește
nu numai în descrieri, dar și în pasajele narative. Iată două exemple
făcute parcă pentru a fi citite cu voce tare :
—	Se duc anii, unul după altul, încet și totuși așa de iute, domol și
totuși grabnic unul după altul, și fiecare-ți pare lung, dar totuși se sfîrșește
atît de repede.
—	Și trebuie sâ fi fost un spectacol măreț, să vezi pe acești doi uriași,
cînd porneau la vînat încălecîndu-și caii.
Merită a fi citată și admirabila traducere a unui vers de Baudelaire^
citat de Maupassant într-una din nuvele :
Et tes yeux attirants comme ceux d^un portrait
=	Și ochii tăi atrăgători ca o privire de portret.
MIHAIL SADOVEANU, TRADUCĂTOR AL LUI MAUPASSANT
19
Traducerea Povestirilor alese ale lui Maupassant făcută de Mihail
Sadoveanu rămîne și azi, după mai bine de o jumătate de veac de la apa-
riția ei, un model al genului. Este păcat că în volumul Nuvele și schițe
de Maupassant, apărut la espla în 1956, n-au fost folosite și tradu-
cerile, superioare, ale lui Mihail Sadoveanu. în orice caz traducerea sa
ar putea fi reeditată cu folos. Contrar celor ce s-ar putea crede, recunoaștem
în această traducere nu pe M. Sadoveanu, ci pe Maupassant tălmăcit în
limba romînă de un excepțional traducător. Reușita lui M. Sadoveanu
în transpunerea nuvelelor lui Maupassant se explică desigur în primul
rînd prin măiestria de scriitor a traducătorului, dar și prin concepția
superioară care a stat la baza traducerii și care răspunde unei definiții
formulate de Tudor Vianu în termenii următori: „Ce se întîmplă cînd
un scriitor își propune să aducă în limba lui o lucrare gîndită și scrisă
într-o limbă străină ? El o citește, o înțelege bine, o trăiește în toate amă-
nuntele ei și, după ce o transformă într-un lucru al său, o exprimă încă
o dată în limba lui... o traducere trebuie astfel întocmită, încît să pară
că ea a fost scrisă de la început în limba în care o citim” x.
Traducerea lui M. Sadoveanu răspunde întru totul acestor cerințe.
Ea reprezintă un model de traducere și o lecție pentru toți traducătorii
romîni, care n-ar avea decît de cîștigat aplecîndu-se asupra ei, azi, cînd
traducerile sînt atît de numeroase în patria noastră, datorită preocupării
permanente de a se valorifica tot ce este progresist în literatura universală.
în vasta operă a lui Mihail Sadoveanu traducerile, și în mod special
traducerea nuvelelor lui Maupassant, constituie un sector valoros de acti-
vitate ce nu poate fi despărțit de creația lui originală. însemnătatea
acestei acțiuni nu poate scăpa celui care îmbrățișează acest masiv monu-
ment de cultură romînească al secolului nostru care este opera lui Mihail
Sadoveanu.
1 T. Vianu, Literatura universală și literatura națională, ed. cit., p. 268 și 274.
LINGVISTICĂ GENELALĂ.
METODE DE ANALIZĂ IN LINGVISTICA MODERNĂ
EM. VASILIU
I.	Ce este metoda analitică
1.	Ceea ce caracterizează lingvistica modernă este faptul că ea
își propune să studieze sistemul și structura unei limbi într-un moment
dat al evoluției sale sau să studieze evoluția acestei structuri.
Cînd cineva ascultă vorbindu-se o limbă complet necunoscută nu
percepe decît un flux sonor continuu, care uneori este întrerupt de pauze.
Cînd cineva ascultă vorbindu-se o limbă cunoscută, aceasta i se prezintă
tot ca un flux sonor continuu, întrerupt uneori de pauze, dar care pre-
zintă o anumită caracteristică : de anumite porțiuni ale acestui flux sînt
asociate anumite semnificații. Vom reprezenta acest mod de a se prezenta
auditorului o limbă cunoscută scriind, fără pauze între cuvinte, o pro-
poziție și indicînd dedesubtul fiecărei porțiuni a șirului de litere semnifi-
cația care îi corespunde :
cl e v u Inie r gel c o a 1 ă»
। • ' \
!	।	i \	'
'elevul1 merge^ Uv școala
2.	Se știe însă că limba reprezintă un mijloc de comunicare ; aceasta
înseamnă că, pentru a considera un flux sonor ca fapt de limbă, el trebuie
să comunice ceva, adică trebuie să fie asociat de o anumită semnificație.
Dar această condiție pe care trebuie să o îndeplinească un „flux sonor”
nu este suficientă pentru a putea spune că el servește ca mijloc de comu-
nicare și deci că este un fapt de limbă. Mai este necesară încă o condiție
și anume : unei anumite porțiuni a fluxului sonor trebuie să-i corespundă
totdeauna aceeași semnificație, ori de cîte ori această porțiune apare, iar
unei anumite semnificații trebuie să-i corespundă totdeauna aceeași por-
METODE DE ANALIZA ÎN LINGVISTICA MODERNA	2f
țiune a fluxului sonor, ori de cîte ori această semnificație apare în cursul
vorbirii.
Această condiție decurge din faptul că, pentru a putea vorbi de
un act de comunicare între oameni, trebuie să vorbim în același timp
de un act de înțelegere a acestei comunicări. Dacă condiția formulată mai
sus n-ar fi realizată într-o limbă, cu alte cuvinte, dacă aceleiași porțiuni
a fluxului sonor i-ar putea fi atașată orice semnificație (după dorința vor-
bitorului), sau dacă un vorbitor ar putea să ,,exprime” o semnificație prin
orice porțiune a fluxului sonor, este de la sine înțeles că înțelegerea și
deci comunicarea între oameni nu s-ar putea produce.
Posibilitatea de a comunica se realizează deci prin invarianța rapor-
tului dintre un anumit element de semnificație și un anumit segment al
fluxului sonor; acest raport s-ar formula în alți termeni astfel: unui
anumit segment îi corespunde totdeauna aceeași semnificație și unei anu-
mite semnificații îi corespunde totdeauna același segment. Acest raport
invariant de corespondență între un anumit segment al fluxului sonor
și o anumită semnificație definește semnul lingvistic. Semnul lingvistic
reprezintă deci o asociere dintre semnificație, numită conținut, și un
segment sonor, care o exprimă, numit expresie.
3.	Există două modalități teoretic posibile de a descrie un segment
al vorbirii. Să luăm pentru exemplificare segmentul de vorbire de mai
sus, pe care îl vom simboliza în aceeași formă :
flevuh merge* la* școala
!	' I '	'
,elevulmerge•la'școală',
Posibilitățile de a descrie acest segment sînt următoarele :
a)	prin simpla ,,enunțare” a lui și prin menționarea faptului că el
aparține unei limbi în general, dat fiind că unui segment sonor determinat
îi corespunde o semnificație determinată; eventual și prin specificarea
faptului că acest segment aparține limbii romîne, și nu altei limbi;
b)	prin reprezentarea acestui segment ca succesiune de segmente
mai mici care au proprietatea de a se putea combina între ele după anu-
mite norme.
Conținutul acestui segment poate fi reprezentat ca succesiune de 4
unități și anume :
,,elevul” + ,,merge” + ,,la” + ,,școală”.
Expresia acestui segment poate fi și ea reprezentată ca succesiune
de 4 unități :
elevul + merge + la + școală.
4.	Se pune problema următoare : care dintre cele două procedee
este preferabil din punct de vedere științific?
22
LINGVISTICA GENERALA
Primul procedeu are dezavantajul de a fi greu (dacă nu chiar impo-
sibil) de practicat. In exemplul de care m-am folosit, am avut în vedere
un segment de vorbire foarte redus. De aceea, descrierea lui după pro-
cedeul formulat sub 3 a este simplă. în cazul în care însă cercetătorul
își propune să descrie o limbă dată, în întregimea ei deci, aplicarea acestui
procedeu devine practic imposibilă, din mai multe motive :
a)	Descrierea unei limbi vorbite echivalează cu descrierea unui
segment de felul celui arătat mai sus, însă de dimensiune infinită (deoa-
rece cercetătorul nu poate stabili într-un moment oarecare dacă limba
pe care o studiază va înceta vreodată să fie vorbită).
b)	Cînd studiază o limbă, cercetătorul nu are a face de fapt numai
eu un singur segment de vorbire, ci cu un fascicol de astfel de segmente,
deoarece o limbă este vorbită în mod simultan de o întreagă colectivitate.
c)	în cazul în care studiază o limbă care a încetat de a mai fi vor-
bită, cercetătorul se lovește de dificultatea semnalată sub b), precum
și de faptul că segmentele pe care urmează să le descrie sînt de obicei
de dimensiuni foarte mari.
Celălalt procedeu are avantajul de a oferi o descriere completă pe
baza analizei unui segment relativ mic al limbii respective.
Printr-o procedură analitică, respectînd o serie de condiții, se poate
obține un număr finit de unități de conținut și de expresie. Aceste unități
au două proprietăți:
—	nu pot fi divizate în unități mai mici, pe baza acelorași prin-
cipii de analiză;
—	orice porțiune a unui segment de limbă (segment de conținut
sau de expresie) poate fi descrisă în termenii acestor unități.
în felul acesta, descrierea unei limbi nu mai echivalează cu enu-
merarea întregului segment care reprezintă limba respectivă sau a tuturor
segmentelor care reprezintă limba respectivă. Operația de descriere se
reduce în acest caz la aplicarea unei proceduri analitice, la stabilirea
unui inventar de unități ireductibile, la descrierea acestor unități și la
stabilirea unui inventar de unități ireductibile, la descrierea acestor unități
și la stabilirea posibilităților combinatorii ale acestor unități. în momentul
în care aceste operații au fost efectuate, se poate spune că am realizat
o descriere a limbii respective.
Pe baza acestui ,,inventar” de unități se poate descrie mce segment
al limbii respective, fie că acel segment a apărut într-un act de vorbire
real, fie că este numai posibil, conținut în mod virtual în inventarul descris
în felul indicat, și realizabil la un moment dat.
Metoda amintită mai sus reprezintă în linii foarte generale o moda-
litate de obținere a ,,concretului logic”, pe baza unor elemente ,,abstrase”
din faptul concret de limbă.
Deosebirea dintre cele două procedee de descriere menționate sub 3
constă deci în faptul că primul procedeu se rezumă la indicarea concre-
tului empiric, iar cel de-al doilea reprezintă realizarea concretului logic,
care după cum se știe reprezintă o fază superioară de cunoaștere în raport
cu concretul empiric.
METODE DE ANALIZA IN LINGVISTICA MODERNA
23
II.	Analiza prin comutare
1.	O problemă care trebuie să stea în permanență în atenția celui
care face o operație de analiză este aceea a identității sau a non-identi-
tății segmentelor.
Pentru a putea descrie orice segment în termenii unui inventar
finit de unități trebuie să existe posibilitatea de a identifica sau a dife-
renția diverse porțiuni ale segmentului.
Cu alte cuvinte, pentru a putea descrie segmentul de expresie :
elevulm^dașcoală //* elm^^repede,
ca :
elevul + merge + la + școală + II + el + merge 4- repede,
trebuie să avem posibilitatea de a identifica segmentul merge din prima
porțiune (înainte de pauză) cu segmentul merge din cea de-a doua porțiune.
La prima vedere, chestiunea pare o ,,falsă problemă”, întrucît
s-ar crede că identitatea este ,,evidentă” pentru oricine.
Există însă cazuri în care această identitate nu este ,,evidentă”,
ca în exemplul:
dacă^nn / / ^repede (= dacă vin, viu repede).
în acest exemplu se pune problema identității dintre segmentul
vin și segmentul viu; după cum se vede, identitatea sau non-identitatea
celor două segmente trebuie demonstrată într-un fel oarecare, deoarece
nici una dintre cele două alternative nu se impune ,,de la sine”.
,,Asemănarea” fonetică dintre cele două segmente nu poate fi luată
ca criteriu de identificare, deoarece niciodată, chiar în vorbirea aceluiași
individ, același segment nu este pronunțat de mai multe ori în mod identic.
Se pune deci întrebarea : cît de mare trebuie să fie diferența fonetică
dintre două segmente de expresie pentru ca ele să poată fi considerate
distincte ?
Situația se complică mai mult cînd luăm în considerație cazuri
în care două segmente foarte asemănătoare din punct de vedere fonetic
(la prima impresie chiar identice) par că trebuie considerate în mod „evi-
dent” non-identice, tot așa cum segmentele merge și merge din primul
exemplu păreau că trebuie considerate în mod „evident” identice :
vaporuliesedinpoW / / iarnaporthainegroase.
Deși sînt fonetic foarte asemănătoare, segmentele port din prima
porțiune și port din cea de-a doua apar aproape în mod evident non-
identice.
Eezultă din cele arătate că „asemănarea fonetică” nu poate fi
luată ca criteriu de analiză sau, cel puțin, că ea nu poate fi luată ca cri-
teriu primordial de analiză.
2.	Am arătat că ceea ce caracterizează o porțiune de flux sonor
ca element aparținînd unei limbi, în raport cu o altă porțiune care nu
are această proprietate, este faptul că primul segment este asociat de
★ Notăm prin semnul // pauza.
24	LlNGVISTICzA GENERALĂ
o semnificație ; ani arătat că acest raport de asociere este invariabil și că
el definește un semn lingvistic.
Rezultă de aici că două segmente de expresie sînt identice atunci
cînd sînt asociate de același segment de conținut și sînt non-identice, atunci
cînd sînt asociate de segmente de conținut diferite.
Pentru a constata dacă două segmente ale expresiei sînt asociate
sau nu de același segment de conținut, se folosește proba comutării. Ea
constă din operația de substituție a unui segment printr-altul și din ope-
rația de verificare a faptului dacă substituția din planul expresiei antre-
nează în mod necesar o substituție în planul conținutului.
Dacă substituția dintr-un plan implică o substituție în celălalt plan,
atunci rezultă că cele două segmente de expresie se asociază cu segmen-
tele de conținut diferite, astfel încît cele două segmente de expresie sînt
distincte. Dacă substituirea din planul expresiei nu antrenează în mod
necesar o substituire în planul conținutului, rezultă că cele două segmente
de expresie sînt legate de același segment de conținut și sînt deci identice.
Dacă substituției din planul expresiei îi corespunde o substituție în celălalt
plan, atunci se consideră că cele două segmente care au fost substituite
unul altuia sînt comiitabile; două segmente de expresie care, substituite
unul altuia, nu au proprietatea de a antrena o substituție în planul con-
ținutului sînt două segmente necomutabile.
Revenind la problema identității segmentelor, se poate spune că
sînt identice două segmente de expresie necomutabile și sînt distincte două
segmente de expresie comutabile.
3.	In cazurile discutate sub II 1 se poate da un răspuns pe baza
criteriului comut abilității.
în exemplul :
elevulmergelașcoală // elmergerepede,
considerăm pe merge din primul segment diferit din punct de vedere
fonetic de merge din al doilea segment; indicăm această diferență prin
cifrele 1 și 2 puse în paranteze, imediat după segmentul respectiv /scriem
printr-o egalitate raportul de asociere dintre un segment de expresie și
un segment de conținut; notăm cu caractere cursive segmentul de expresie
și cu caractere drepte, între ghilimele, segmentul corespunzător de conținut :
elevulmergețl)lașcoală = ,,elevulmergelașcoală”.
înlocuind pe mergeți) din segmentul amintit cu mergeți) din elmerge
^repede^ obținem :
elevulmergeț2)repede = „elevulmergerepede”.
Rezultă deci că mergeți) nu este comutabil cu mergețZ) și că, în con-
secință, cele două segmente sînt identice.
în cel de-al doilea exemplu, dacăvin // viurepede, substituim în
prima porțiune a segmentului (cea de dinainte de pauză) pe vin prin viu :
dacăvin = ,,dacăvin”
prin substituție obținem :
dacăviu = ,,dacăvin”.
Rezultă de aici că vin și viu sînt segmente necomutabile și, în con-
secință, identice.
METODE DE ANALIZĂ IN LINGVISTICA MODERNĂ
Nu discutăm rezolvarea ultimului exemplu, deoarece soluția pe care
am propune-o ar face necesară folosirea unui aparat de demonstrație
mult mai complicat, care ar face mai greu de urmărit expunerea. Or,
scopul prezentului articol nu este acela de a efectua o analiză, ci acela de
a face o expunere de ansamblu asupra metodelor de cercetare.
4.	Comutarea poate servi și ca mijloc de identificare a unităților
de conținut, întrucît simpla ,,asemănare” semantică a două segmente
ale conținutului nu poate servi ca criteriu de identificare, din aceleași
motive pentru care asemănarea fonetică nu poate servi ca criteriu de
identificare a două segmente ale expresiei.
Să considerăm unul dintre exemplele de mai sus, pe care să-1 ana-
lizăm din punctul de vedere al conținutului :
„elevulmer^lașcoală // el/n^erepede”
elevubnen/dașcoală // elm^^repede
Se pune problema dacă ,,merge” din primul segment de conținut
este identic cu ,,merge” din cel de-al doilea. Chestiunea identității repre-
zintă aici o problemă reală, întrucît, din punct de vedere semantic, cele
două segmente diferă : ,,merge” din ,,merge la școală” conține și ideea
de ,,direcție”, în timp ce ,,merge” din ,,merge repede” nu conține această
idee. 'Reprezentând primul segment prin „merge(d)” și al doilea prin
,,merge”, substituim un segment prin celălalt în contextul ,,el merge
repede” ; dacă această substituție în planul conținutului antrenează o
substituție în planul expresiei, atunci cele două segmente de conținut
sînt comutabile și, în consecință, distincte; dacă substituția celor două
segmente nu antrenează o substituție în planul expresiei, atunci cele două
segmente nu sînt comutabile și, în consecință, sînt identice. Se observă
că ,,merge(d)” și ,,merge” nu sînt comutabiie, ceea ce înseamnă că sînt
identice.
5.	După cum se poate observa ușor din cele de mai sus, proba comu-
tării servește nu numai ca mijloc de stabilire a identității sau a non-
identității a două segmente, ci și ca mijloc de diviziune a unui segment
în părți constitutive.
într-adevăr, dacă în segmentul de expresie : elcîntăfrumos, pot comuta
pe cîntă cu aleargă : elaleargăfriimos, rezultă că segmentul elcîntăfrumos
constă din cel puțin două elemente constitutive și anume :
a)	cîntă (comutabil cu aleargă)
b)	el... (contextul în care se poate face comutarea).
Dacă consider segmentul cîntă, constat că și aici pot comuta pe -ă
cu -ăm (cîntăm), de unde rezultă că și segmentul cîntă este constituit
cel puțin din două elemente cînt- și -ă.
6.	Ceea ce caracterizează segmentele de expresie considerate pînă
aici, anume elcîntăfrumos, cîntă, cînt-, -ă este faptul că toate sînt asociate
în mod constant de un anumit conținut (respectiv de „el cîntă frumos”,
„cîntă”, radicalul „cînt”, desinența de „prezent indicativ pers. 3”). Toate
segmentele considerate pînă aici reprezintă deci expresia unor semne
lingvistice; ele reprezintă acel element al unui semn lingvistic pe care
Saussure l-a numit „signifiant”, termen pe care l-am putea traduce prin
semnificant.
26
LINGVISTICA GENERALA
Dacă încercăm să substituim porțiunii inițiale a semnificantului
oînt-, anume porțiunii e-, un alt segment, de ex. ^-, constatăm că cele
două segmente c- și v- sînt comutabile; segmentul vînt este distinct de
segmentul cînt-, deoarece vînt și cînt sînt la rîndul lor comutabile.
Segmentele c și v se dovedesc a fi comutabile într-o serie de alte
contexte : case-vase, cor s.n. -vor pers. 6 prez. ind. de la „a vrea” etc.
Se observă din toate exemplele date sub II 6 că substituirea seg-
mentelor v și c în diverse contexte antrenează de fiecare dată o substi-
tuție de segmente în planul conținutului (ceea ce ne dă dreptul să spunem
că cele două segmente de expresie sînt comutabile), însă că, perechea de
unități de conținut care se substituie una alteia este de fiecare dată alta.
In aceasta constă deosebirea dintre două categorii de segmente
de expresie : segmente de expresie care sînt semnificanți și segmente de
expresie care intră în constituția semnificanților, fără a fi ele însele sem-
nificanți. Prin comutare constatăm că un segment de expresie care este
semnificant este asociat în mod constant de același segment de conținut,
în timp ce, tot prin comutare, constatăm că un segment care nu este
semnificant poate fi asociat la segmente de conținut diferite. Segmentele
din prima categorie sînt numite de unii lingviști unități semnificative,
segmentele din cea de-a doua categorie sînt numite unități distinctive.
Unitățile de expresie numite foneme fac parte din această ultimă categorie.
Segmentele ireductibile din planul expresiei sînt trăsăturile distinc-
tive (relevante sau pertinente) ale fonemelor, adică acele trăsături fonetice
care au proprietatea de a fi comutabile. De ex. în segmentul pare, locali-
zarea labială poate fi comutată cu localizarea dentală : tare; cele două
localizări sînt deci trăsături distinctive.
7.	Un procedeu analog de diviziune poate fi aplicat și pentru un
segment de conținut, care poate fi divizat în elemente ireductibile. Unii
lingviști consideră că elementele ireductibile din planul conținutului sînt
„conținuturile” rădăcinilor, afixelor și morfemelor.
III.	Distribuția
1.	Proba comutării nu poate servi singură ca metodă de analiză
din două motive :
a)	nu se poate ști totdeauna dacă segmentele rezultate din comutare
reprezintă unități sau secvențe de unități. De ex., în limba romînă, oclu-
sivele surde apar înainte de pauză urmate de o ușoară aspirație, pe care
o vom nota cu un h pus la umărul consoanei respective : luph, math, fach.
Se pune problema dacă segmentele ph, th, ch reprezintă unități sau sec-
vențe de unități.
b)	prin comutare se degajează diverse serii de segmente care pot
apărea în diverse contexte, însă un membru al unei serii de segmente
comutabile într-un anumit context nu este comutabil cu niciunul din
segmentele unei alte serii. De ex. din cuvîntul dar obținem prin comu-
tarea porțiunii mediale a segmentului, cuvintele dor și dur; putem spune
deci că segmentele a, o, îi sînt comutabile. Din cuvîntul iată, prin substi-
METODE DE ANALIZA ÎN LINGVISTICA MODERNA
27
tuirea segmentului ă (un a anterior) cu segmentele o (o anterior) obținem
cuvintele iotă, iută; așadar ă, 6, u, sînt comutabile. Considerînd însă seg-
mentele a, o, w care formează o serie comutabilă și â, 6, u care formează
o altă serie comutabilă, constatăm că nici unul din segmentele seriei
a, o, u nu poate fi comutat cu vreunul din segmentele seriei ă, o, u și re-
ciproc. Această situație se datorește faptului că nici un membru al seriei
a, o, u nu poate apărea în același context în care apare seria ă, o, u și
reciproc.
2.	Pentru a rezolva problemele menționate sub III 1 se ia în con-
siderație criteriul distribuției, adică criteriul raporturilor în care se găsesc
diversele segmente degajate prin comutare cu diversele contexte posibile.
Există trei tipuri de distribuție : a) distribuția complementară,
b) distribuția contrastivă și c) distribuția defectivă.
Spunem că doi termeni se află în distribuție complementară, atunci
cînd, într-o limbă dată, unul din termeni nu apare uecît în contexte în
care celălalt termen nu poate apărea. Spunem de exemplu că a și â sînt
în distribuție complementară, deoarece, în limba romînă, â apare numai
după consoane palatalizate (muiate) sau după semivocale de timbrul e
sau i, iar a nu poate apărea niciodată în aceste poziții.
Se spune că doi termeni se află în distribuție contrastivă cînd există
măcar un singur context în care pot apărea ambii termeni. Spunem de
exemplu că, în limba romînă, e și i sînt în distribuție contrastivă, deoarece
există un context în care ambii termeni pot apărea, în mod alternativ
și anume, între o consoană labială și vocala a : beată-biată.
Se spune că doi termeni se află în distribuție defectivă atunci cînd
unul din termeni nu poate apărea în toate contextele în care apare celălalt
termen sau, cu alte cuvinte, cînd posibilitatea de apariție a unuia dintre
termeni este exclusă în unele contexte în care celălalt termen poate apărea.
Spunem de exemplu că, în limba romînă, vocalele ă, î sînt în distribuție
defectivă cu vocalele e, i, deoarece, în unele contexte cele două categorii
de vocale pot contrasta (mări-meri, vînă-vină), iar în alte contexte pre-
zența vocalelor ă, î este exclusă, de ex. după consoanele palatale (muiate):
9^	9 Și după un i.
După cum se observă, distribuția complementară exclude celelalte
două tipuri de distribuție, ceea ce înseamnă că un termen nu poate fi
fi în distribuție complementară cu alt termen, și în distribuție contras-
tivă sau defectivă. în schimb, dacă un termen este în distribuție contras-
tivă cu alt termen, el poate fi și în distribuție defectivă cu același termen.
Dar, pentru a putea spune că doi termeni sînt în distribuție defectivă
(și nu complementară), este necesar să existe măcar un context în care
cei doi termeni să fie în contrast (adică să existe măcar o singură situație
de distribuție contrastivă).
Rezultă din cele spuse că relația de comutabilitate între doi termeni
implică cu necesitate distribuția lor contrastivă. Aceasta nu înseamnă
că distribuția contrastivă implică cu necesitate comutabilitatea; de exemplu,
în limba romînă, un n obișnuit (ca cel din nas), poate apărea în aceeași
poziție (context) cu n velar (ca cel din bancă), adică înainte de S, g, fără
ca cei doi n să fie comut abili.
2b
LINGVISTICĂ GENERALA
In operația de analiză propriu-zisă, criteriul distribuției comple-
mentare are o importanță decisivă. Doi termeni care se află în distribuție
complementară trebuie considerați cu necesitate ca variante ale aceleeași
unități (invariante), deoarece cei doi termeni nu sînt comutabili. Or, am
văzut (II) că singurul criteriu care ne permite să distingem sau să iden-
tificăm două segmente este comutabilitatea.
Așadar, pentru a răspunde la cea de-a doua chestiune formulată
sub III 1, trebuie să luăm în considerație distribuția termenilor. Nu
putem spune că inventarul de foneme al limbii romîne cuprinde fonemele
a, o, u și â, 6, u, deoarece niciunul din termenii primei serii nu este comu-
tabil cu vreunul din termenii celei de-a doua. Cele două serii de segmente
sînt în distribuție complementară și, în consecință necomutabile, ceea ce
ne permite să considerăm că cele două serii nu sînt decît variante (deter-
minate de context) ale uneia și aceleeași serii de unități (invariante) și că
fiecare membru al unei serii trebuie identificat cu cîte unul din membrii
seriei complementare.
Se pune acum întrebarea : care este criteriul de grupare a membrilor
celor două serii în unități invariante ? Mai precis : a este în distribuție
complementară cu â, cu o și cu u; cu care din aceste segmente trebuie el
identificat ? Pentru această operație de identificare se face apel la criteriul
asemănării fonetice : a trebuie identificat cu â (și nu cu 6 sau cu u), deoarece
asemănarea fonetică este mai mare între a și ă decît între a și 6 sau u.
La fel, asemănarea fonetică dintre o și o este mai mare decît aceea dintre
o și ă sau u, tot așa cum asemănarea fonetică dintre u și u este mai mare
decît aceea dintre u și â sau 6.
După cum se observă, acest procedeu de identificare este esențial
diferit de procedeele anterioare (proba comutării și criteriul distribuției) :
procedeele anterioare erau funcționale și formale, în timp ce ultimul este
fonetic și „substanțialist”.
Fără a-și găsi o justificare teoretică satisfăcătoare, acest criteriu,
al „asemănării fonetice”, este pînă în prezent singurul care a dat posibi-
litatea de a identifica segmentele care aparțin la serii distribuite comple-
mentar și, în consecință, a fost folosit în toate cercetările fonologice. Se
pune problema dacă acest procedeu este cu necesitate singurul posibil.
Rezolvarea acestei probleme depășește însă limitele propuse pentru
acest articol.
3.	Un caz particular de distribuție complementară îl oferă prima
problemă pusă sub III 1 : li este comutabil cu p, t, Ic în diverse contexte
(hal-pal-cal, hale-tale). în poziție finală consoanele p, t și Ic nu apar decît
însoțite de un element foarte asemănător cu sunetul h, element pe care
l-am notat cu un [h] pus la umărul consoanei precedente : luph, math,
takh, și care poate fi identificat pe baza distribuției complementare cu h
din orice altă poziție (sunetul fh] nu apare decît la finală de cuvînt, după
oclusive, iar sunetul h nu poate apărea în această poziție). Dar grupurile
7?11, /h, lch sînt în distribuție complementară cu consoanele simple p, /, Ic,
ceea ce ne îndreptățește să identificăm, pe baza asemănării fonetice, pe
ph cu p, pe th cu t și pe lch cu Ic, și să considerăm că în cuvinte ca cele de
METODE DE .ANALIZĂ IN LINGVISTICA MODERNA	29
mai sus (luph, math, takh) finala de cuvînt este reprezentată de un singur
fonem consonantic și nu de un grup de foneme consonantice.
4.	Uneori, pentru a decide, în cursul unei analize, dacă sîntem în
prezența unui singur fonem sau a unei succesiuni de foneme, se face apel
la criteriul distribuției defective.
Un exemplu din limba romînă : aplicînd proba comutării, constatăm
că segmentul inițial al cuvîntului ține (notat grafic prin litera ț) poate fi
descompus în două elemente; t și s, deci tsine, deoarece prin suprimarea
ocluziunii dentale surde obținem sine, iar prin suprimarea fricțiunii den-
tale surde obținem tine. Se constată însă că grupul ts este în distribuție
defectivă și cu t și cu s : înainte de un i final nesilabic nu poate apărea
nici s nici t, în schimb poate apărea grupul ts. în această situație, trebuie
să considerăm că ts reprezintă un singur fonem și nu o succesiune de
foneme.
5.	Criteriile formulate sub III 2 —5 pot servi nu numai la analiza
planului expresiei, ci și la analiza planului conținutului.
Unitatea de conținut ,,merge” din merge repede trebuie identificată
cu unitatea de conținut „me?ge” din merge la școală pe baza distri-
buției complementare : sensul de ,,direcție” asociat sensului de ,,deplasare
în spațiu” apare numai în prezența unor prepoziții sau adverbe de loc,
poziție din care este exclus sensul lui ,,merge” din merge repede. Sensul
,,merge” din merge repede trebuie identificat cu sensul lui ,,merge” din
merge la școală și nu cu sensul lui aleargă, mănîncă, doarme, citește etc.
(cuvinte cu care merge poate fi comutat în contextul — la școală), pe baza
asemănării semantice, care reprezintă criteriul corespunzător criteriului
,,asemănării fonetice” folosit în analiza planului expresiei.
IV.	Analiza ca primă etapă a descrierii unei limbi
Prin aplicarea metodelor prezentate sub II și III se realizează un
inventar de unități invariante în raport cu diversele contexte. De aceea
procedura de mai sus poartă numele și de reducție a variantelor. Unitățile
astfel inventariate nu sînt definite decît parțial din punct de vedere ling-
vistic. Ele sînt definite numai în raport cu o serie de variante și cu sub-
stanța fonetică sau semantică care este clarificată.
O definiție completă, exhaustivă a acestor unități se poate da numai
pe baza examinării raporturilor dintre diversele invariante obținute prin
analiză. Trebuie urmărite, cu alte cuvinte, posibilitățile combinatorii ale
invariantelor (adică combinațiile dintre invariante) și trebuie definit
conținutul fiecărei serii de invariante și a fiecărei invariante în parte.
în urma acestui examen, dacă el a fost făcut cu rigoarea cuvenită,
orice fapt al limbii analizate poate fi descris în termenii acestui sistem.
Această a doua etapă în descrierea unei limbi depășește însă cadrele
analizei propriu-zise, în sensul strict al cuvîntului, și de aceea nu ne vom
ocupa de ea aici.
F. F. FORTUNATOV ȘI LUCRAREA SA
„LINGVISTICA COMPARATĂ”
DE
VICTOR VASCENCO
în istoria lingvisticii generale și comparative un loc de frunte ocupă
academicianul Filipp Feodorovici Fortunatov (1848—1914) \ „primul
lingvist rus de mare valoare” 2, creatorul școlii lingvistice de la Moscova.
După cum se știe, la sfîrșitul secolului al XlX-lea, în Rusia s-au
constituit două școli lingvistice, școala de la Moscova și cea de la Kazan,.
prima condusă de Fortunatov, iar cea de-a doua de I. A. Baudouin de
Courtenay 3. Activitatea lor a coincis în timp cu acea perioadă din istoria
științei limbii care este cunoscută sub numele de curentul neograma-
ticilor. De aici și încercarea unor lingviști de a-i privi pe cei doi oameni
de știință ruși, în deosebi pe Fortunatov, ca pe niște reprezentanți — într-o
1 Cf. A. A. Șahmatov, (Duminn ^edopoeuv (popmyHamoe, HenpoMe, £n „WauecTHH
umil AKa^eMKH Hayn. 6 cepMH”, 1914, nr. 14; V. K. Porjezinski, 0. <PopmyHamo&
(HeKpojios), în ,,H£ypnaji MwHHCTepcTBa Hapo^noro npocnemeHun”, 1914, nr. din
decembrie; V. N. Șcepkin, 0. (P, (Popmyuamoe, în „PycCKWîi $HjiOJiorHqeCKMîî BecTHHK”,
1914, nr. 3 și 4 ; M.N. Peterson, AKadeMUK 0. 0. ^opmynamoe, în ,,PyccKKîî A3BIK b niKOJie’*
1939, nr. 3; Id., ^opmyHamoe u mockosckuji jiumeucmuuecKasi uiKOJia, în „yqeHHe sanMCKH
Mry” (Bbin. 107, t. III, kh. 2), Moscova, 1946, p. 25 — 35; Id., AKadeMUK	(Popmy-
Hamoe, învoi.	^opmyHamoe, UdăpaHHbie mpydbi, voi. I, Moscova, 1956, p. 5 — 16;
V. M. Jirmunski. HeusdaHHasi KHUsa anad. 0. (p, (PopmyHamoea, în „Bonpocti H3MK03Ha-
hmh”, 1953, nr. 1 ; A. V. Desnițkaia, Bonpocbi usyuenun podcmea uudoeeponeucKux sisbiKoe.
Moscova-Leningrad, 1955, p. 77 — 78, 112 — 119; N. S. Cemodanov, CpaeHumejibHoe adbiKO-
3HaHue o Poccuu, Moscova, 1956, p. 58 — 74; V. A. Zveghințev, XpecmoMamua no ucmopuu
H3biKO3HaHusi XIX —XX eeKoe, Moscova, 1956, p. 191— 194 ; E. M. Galkina-Fedoruk, O ^opMe
u codepvcaHUu e nsbiKe, în culegerea Mbimjienue u nsbiK, Moscova, 1957, p. 365 — 367;
T. A. Degtereva, Rpamituu o6dop jiUHeeucmuuecKux yueHuu {e XIX—XX eeKax 8 Eepone),.
în culegerea IIpo6jieMbL usyueHun nsbiKa, Moscova, 1957, p. 24 — 25.
2 A. Bruckner, Slavisch-Litaivisch. Geschichte der idg. Sprachwissenschaft, hcraus-
gegeben von W. Streitberg, II Th., III B., Strassburg, 1917, S. 50 — 51 (apud. M. N. Peterson,
^opmyHamos u MocKoecKafi. .., p. 32).
3 Vezi Lucia Wald, Despre concepția lingvistică a lui 1. A. Baudoitin de Courtenay, LR^
nr. 4, 1958, p. 5 — 10. (După cunoștința noastră, este unicul studiu de acest fel apărut la noi)
F. F. FORTUNATOV ȘI LUCRAREA SA „LINGVISTICA COMPARATA"
31
măsură sau alta — ai școlii neogramatice de la Leipzig, ceea ce nu este
tocmai just. în ciuda cîtorva trăsături comune (interpretarea fenomenelor
de limbă sub raport psihofizic, prezentarea gramaticii istorice pe baza
unor „legi fonetice” cu caracter imanent etc.), concepțiile savanților ruși
au avut un caracter original, de sine stătător. în anumite domenii ei au
reușit chiar să anticipeze unele din tezele pe care le întîlnim mai tîrziu
la F. de Saussure.
Neobosit cercetător al limbilor indo-europene, savant cu un rar
simț analitic, Fortunatov a știut să dea o rezolvare originală multor
probleme încă neluate pînă atunci în discuție. Majoritatea ideilor sale noi
au fost dezvoltate în cursurile universitare pe care le-a ținut la Moscova,
în decursul celor 43 de ani de activitate științifică și pedagogică Fortu-
natov a scris aproape 40 de lucrări importante de lingvistică comparativă,
generală și rusă, multe din acestea avînd caracter actual și în zilele noastre.
F. F. Fortunatov și-a început activitatea științifică prin studiul
dialectelor limbii lituaniene și a accentologiei balto-slave, adunînd un bogat
material care a fost expus în cursul său de Limbă lituaniană (1897) 1.
El a continuat să manifeste interes pentru această limbă pînă în ultimele
zile ale vieții.
De la studiul istoric al limbilor vii, Fortunatov trece la cercetarea
manuscriselor din vechea indiană și la studierea limbii pali, limba budiș-
tilor din sudul Indiei. își continuă studiile științifice în străinătate (la
Tubingen, Berlin, Konigsberg, Leipzig, Paris și Londra), audiază lecțiile
lui Curtius, Leskien, Weber, Br6al, Bergen, aprofundează studiul Vedelor,
iar la întoarcerea în patrie își susține disertația de magistru intitulată
Sâmaveda-Âranyaka-Samhitâ (1875). Această lucrare, însoțită de tradu-
cerea Samavedei și de minuțioase comentarii, a fost primul studiu de
filologie indiană scris de un lingvist rus. Teza de disertație îl face repede
cunoscut ca specialist în domeniul gramaticii comparate a limbilor indo-
europene 2.
în 1876 este numit profesor la catedra de gramatică comparată a
limbilor indo-europene, unde lucrează pînă în 1902 cînd, fiind ales membru
permanent al Academiei de Științe, se mută la Petersburg. Predă de la
catedră numeroase cursuri universitare, printre care : cursul de lingvistică
generală, cursul de fonetică și morfologie comparată a limbilor indo-euro-
pene, slava veche, limba lituaniană, limba gotică, indiana veche ș.a.
Nu pot fi trecute cu vederea meritele lui Fortunatov în studiul
indo-europenei comune. Spre deosebire de Schleicher, care privea indo-
europeana comună drept o limbă unitară, Fortunatov considera că ea,
în urma schimbărilor continue și a modificărilor interne prin care a trecut,
nu putea să nu prezinte deosebiri dialectale. Poziții înaintate a ocupat
Fortunatov și în privința definirii caracterului limbii. în opoziție cu neo-
gramaticii germani, savantul rus a subliniat caracterul social al limbii
și legătura strînsă dintre istoria limbii și istoria societății, arătînd că
1 Pînă la Fortunatov, lituaniana nu făcuse încă obiectul unui curs aparte în universitățile
din Rusia.
2 La disertație sînt anexate ,,cîteva pagini de gramatică comparată a limbilor indo-
europene”.
32
LINGVISTICĂ GENERALĂ
„schimbările care se produc în societate sînt însoțite și în l imbă de schimbări
corespunzătoare” 1.
îndelungatele studii de indo-europenistică îi permit să facă precizări
prețioase în domeniul foneticii comparate 2 și-l duc la concluzia că în indo-
europeana comună existau nu două lichide cum se credea pînă atunci,
ci trei (r, l, Ă), fapt recunoscut mai tîrziu și de A. Noreen. O influență
serioasă asupra cercetărilor de accentologie comparată au exercitat-o
lucrările lui Fortunatov privind problema accentului în limbile baltice
și slave (o serie de articole publicate în rusă și germană începînd cu anul
1880)3. în această ordine de idei, de mare însemnătate pentru gramatica
comparată a limbilor indo-europene, este legea deplasării accentului în
balto-slavă. Ea a fost descoperită la sfîrșitul secolului trecut de Fortunatov
(în același timp și de Ferdinand de Saussure) și este cunoscută în ling-
vistică sub denumirea de ,,legea Fortunatov — de Saussure”. După cum
au arătat cei doi savanți (acesta din urmă numai cu privire la lituaniană),
în limbile balto-slave, accentul caracterizat prin intonație circumflexă —
indiferent dacă silaba pe care cădea era scurtă sau lungă — se deplasa
pe silaba următoare în cazul cînd aceasta avea o intonație acută. O urmare
a acestui fenomen o constituie, după cum se știe, mobilitatea accentului
în procesul flexiunii nominale în actualele limbi slave și baltice (comp. rus.
nomin. pynâ, acuz, pyny, lit. nomin. rankâ, acuz, ranka etc.)4.
F. F. Fortunatov face parte dintre acei oameni de știință care au
publicat relativ puține lucrări5, dezvoltîndu-și concepțiile cu precădere
în diferite cursuri și lecții universitare. Din păcate, însă, acestea au circulat
numai sub formă litografiată, fiind în general prea puțin cunoscute, pînă
acum cîțiva ani6. Iată de ce moștenirea științifică a eminentului savant
1 F. F. Fortunatov, CpaoHumeAbuoe nabiKoeedeHue, în „IlaOpainibie Tpy^bi”» Moscova,
1956, p. 24.
2 V., de pildă, Ph. Fortunatov, L Dental im Altindischen. Bezzenberger’s Beitrăgc.
Bd. VI, 1881. în acest articol Fortunatov a formulat legea fonetică potrivit căreia în vechea
indiană l dispărea cu regularitate cînd se găsea înaintea unei dentale, în timp ce r + consoană
dentală (deci în aceeași poziție) s-a menținut nemodificat. Comp. v. ind. kațhâra „topor”, lat.
caller „cuțit”, lit. kiilti „a măcina” ; v. ind. vațu, vațl „frînghie”, lit. waltis „fire toarse”,„plasă
de pescuit”, rus. volof „ață”; v. ind. murdhân „cap”, anglosax. molda „cap” etc. (Cf. A. V. Des-
nițkaia, op. cit. 9 p. 77).
3 De ex., Zur vergleichenden Betonungslehre der lituslaiuischen Sprachen. „Archiv fur
slaw. Philologie”, Bd. IV, 1880; 06 ydapeuuu u dojisome 6 6ajimuucKUX nsbiKax, I. „Pyc-
CKiifr ^HjioJiorMqecKHît BecTiinn”, voi. 33, Varșovia, 1895 ; ș.a. în primul articol se vorbește
întîia oară despre reflexele plenisonice ale grupurilor *tort, ★toii, *tert, explicabile prin deo-
sebirile de durată a intonației în protoslavă, iar în cel de-al doilea se tratează problema
raportului dintre tipul ascendent și descendent al accentului în limbile lituaniană și prusiana.
4 Justețea concluziilor lui Fortunatov a fost confirmată ulterior de A. Meillet, S. KuL
bakin ș.a. în zilele noastre, Christian Stâng, profesor la Universitatea din Oslo, se pronunță
în favoarea acestei legi numai cu privire la limbile baltice, negînd valabilitatea ei pentru lim-
bile slave.
5 Lista publicațiilor lui F. F. Fortunatov, întocmită de prof. V. K. Porjezinski, însu-
mează 36 de lucrări (v. primul volum al operelor lui F. F. Fortunatov, Moscova, 1956, p. 17 — 20).
6 Trebuie salutată apariția, atît de mult așteptată, în 1956 — 1957 a celor două volume
din Operele alese ale lui F. F. Fortunatov, publicate sub îngrijirea Comisiei de istoria știin-
țelor filologice dc pe lîngă Secția de literatură și limbă a Academici de Științe a U.R.S.S. Cu
acest prilej au văzut pentru întîia oară lumina tiparului două lucrări capitale : Lingvistica com-
parată și Morfologia comparată a limbilor indo-europene.
F. F. FORTUNATOV ȘI LUCRAREA SA „LINGVISTICA COMPARATA"	33
rus continuă să rămînă încă insuficient studiată. Analiza și valorificarea
principalelor sale lucrări (în deosebi cursuri universitare) este, fără îndoială,
o problemă actuală x, la a cărei rezolvare e chemat să participe un cerc
cît mai larg de lingviști.
în cele de mai jos ne propunem să facem o prezentare, mai mult
sau mai puțin detaliată, a uneia din cele mai interesante lucrări ale aca-
demicianului Fortunatov, Lingvistica comparată 2.
★
Din punctul de vedere al conținutului și al sistemului de tratarea
faptelor de limbă, Lingvistica comparată constituie un curs universitar
de introducere în lingvistică, alcătuit la nivelul pe care îl atinsese știința
limbii în ultimii ani ai secolului trecut. Alături însă de materialul lingvistic
tradițional, lucrarea conține numeroase idei originale care sînt rezultatul
îndelungatelor cercetări personale ale autorului. în aceasta și constă,
înainte de toate, valoarea lucrării.
în partea introductivă se expune obiectul lingvisticii și se arată
legătura dintre această știință și disciplinele înrudite. Subliniind faptul
că lingvistica studiază limba din punct de vedere istoric, autorul arată
că elementele componente ale limbii se găsesc într-o permanentă schim-
bare. Pe de o parte, apar treptat fapte noi, necunoscute încă înainte, iar
pe de alta, anumite fapte de limbă, cunoscute într-o etapă istorică dată,
se pierd cu timpul sau își schimbă înțelesul 3. Studiind așadar limba sub
raport istoric, lingvistica poate fi definită, într-o anumită accepțiune,
și ca o istorie a limbii, ca un studiu istoric al limbii (p. 24).
Studiul științific al limbii presupune însă în același timp o scrupu-
loasă comparare a faptelor lingvistice din limbile înrudite în scopul eluci-
dării acelei perioade din trecutul uneia sau alteia dintre limbi cînd aceasta
constituia încă un tot comun cu limbile de care este legată genetic. Un
asemenea studiu, generalizat pe scară mai largă, duce la reconstruirea
mai multor limbi comune care la rîndul lor își au obîrșia, în cazul nostru,
în indo-europeana comună. Lingvistica studiază, deci, limba nu numai
din punct de vedere istoric, ci și sub raport comparativ, fapt care ușu-
rează stabilirea înrudirii între limbi și elucidarea istoriei lor. Autorul
atrage atenția că întotdeauna trebuie să se aibă în vedere deosebirea
între înrudirea genealogică a limbilor și înrudirea aparentă care rezultă
din împrumutul faptelor de limbă, din trecerea acestora, în anumite con-
diții, dintr-o limbă într-alta (p. 24, 25).
Autorul subliniază importanța lingvisticii pentru filologie și deo-
sebirea dintre cercetarea științifică a limbii și studiul ei în scopuri practice,
în încheierea primului capitol se revine asupra legăturii dintre lingvistică
1 V., în această privință, părerile exprimate de A. V. Desnițkaia, op. cit., p. 117, 119
și V. A. Zveghințev, op. cit., p. 192.
2 F. F. Fortunatov, CpaoHumejibHoe swbiKoeedeHue. 06iquu Kypc, în „MsâpaHHbie
TpyjțM”, voi. I, Moscova, 1956, p. 21 — 197. Reprezintă o primă ediție a cursului (litografiat) cu
același titlu, ținut la Moscova în anul universitar 1901 — 1902.
3 O formulare mai cuprinzătoare a acestei idei poate fi găsită în capitolul de încheiere
(p. 193, 197).
3 — c. 4511
34
LINGVISTICA GENERALA
și celelalte științe înrudite (fiziologie, psihologie, istorie) și se dau indicații
bibliografice referitoare la cele mai populare studii de lingvistică generală
(p. 28-29).
După o sumară trecere în revistă a clasificării genealogice a limbilor
indo-europene (p. 30—43), făcută la nivelul la care se găsea știința limbii
la finele sec. XIX—începutul sec. XX, autorul analizează condițiile în
care a apărut studiul comparativ-istoric al limbilor indo-europene și arată
importanța lingvisticii indo-europene pentru cercetarea științifică a limbii,
în general. Studiul istoricului comparatisticii începe cu Franz Bopp și
este dus de autor pînă la începutul secolului nostru, fiind presărat cu minu-
țioase remarci bibliografice (p. 43—51). Capitolul se încheie prin prezen-
tarea clasificării genealogice a limbilor neindo-europene și a raportului
dintre această clasificare și problema rasei. Paralel se discută posibilitățile
de dezvoltare a clasificării genealogice în viitor (p. 51—62).
Problema evoluției istorice a limbii prin diferențiere și integrare
constituie obiectul unui capitol aparte, ,,Limba și graiurile5’, în care se
subliniază că istoria fiecărei limbi reprezintă un îndelungat proces de
diversificare în dialecte. Dintre acestea unele, în anumite condiții favo-
rabile, pot deveni cu timpul limbi de sine stătătoare. Autorul arată impor-
tanța apariției scrisului ca factor hotărîtor în nașterea ,,dialectului literar”
și deci în unificarea graiurilor pe calea integrării (p. 69). Evoluția limbii
și raportul dintre limbă și dialect sînt privite în strînsă legătură cu dez-
voltarea istorică a societății.
Necesitatea de a exemplifica problema înrudirii limbilor îl face pe
Fortunatov să anticipeze explicarea ,,formei gramaticale” și a ,,structurii”
cuvintelor (p. 72 — 73), noțiuni care urmează să fie tratate pe larg într-unul
din ultimele capitole ale lucrării. Pentru a ilustra originea comună a unora
din cuvintele limbilor înrudite, sînt date o serie de corespondențe (de
tipul gr. att. [jiy)T7)p, dor. piaTvp, lat. mater, v. sl. Mamu, v. rus, Mamu, v. nuL
mata etc.) privind substantivele, adjectivele, numeralele, verbele și parti-
culele limbilor în discuție (p. 76 — 79). Autorul se oprește din nou asupra
cuvintelor împrumutate, arătînd că ele nu pot constitui un criteriu al
înrudirii de limbă chiar dacă împrumutul are loc între două limbi legate
prin origine comună (p. 80—82).
In capitolul,,Fiziologia sunetelor vorbirii”, Fortunatov descrie natura
sunetelor și condițiile formării lor, oprindu-se în deosebi asupra acelor
particularități ale învelișului material al limbii care sînt determinate de
deosebirile de natură cantitativă, expiratorie și tonală (p. 103—109).
Fiind scrisă într-o epocă anterioară afirmării fonologiei ca disciplină ling-
vistică, lucrarea, bineînțeles, nu tratează sunetele și sub raportul valeții
lor funcționale.
Considerații interesante se fac cu privire la însemnătatea învelișului
sonor al limbii, chestiunea fiind privită sub raportul teoriei reprezentării
psihice a sunetelor. Se subliniază faptul că sunetele vorbirii, ca elemente
ce alcătuiesc cuvintele, constituie niște semne necesare pentru a reda
ceea ce nu poate fi reprezentat nemijlocit de gîndirea noastră. Problema
semnului lingvistic, cu aplicare la învelișul material al limbii, oferă prilej
F. F. FORTUNATOV ȘI LUCRAREA SA „LINGVISTICA COMPARATĂ"	35
autorului să ilustreze cu ajutorul unor exemple concrete interdependența
dintre gîndire și limbă (p. 118—120) x.
Considerînd limba sonoră drept cel mai desăvîrșit mijloc de comu-
nicare socială (de unde folosirea unor noțiuni ca „gîndire prin cuvinte”
și „vorbire internă”), Fortunatov admite în același timp existența unei
limbi a gesturilor, fapt care ar putea explica, după părerea sa, condițiile
psihofizice care au favorizat apariția limbii cuvintelor : „Limba ca o sumă
de semne necesare gîndirii și exprimării ideilor și simțămintelor poate fi
nu numai o limbă a cuvintelor, adică o limbă al cărei material îl con-
stituie sunetele vorbirii; ea poate fi de asemenea o limbă a gesturilor și
mimicii, o astfel de limbă existînd în lume alături de limba cuvintelor”
(p. 125).
Este interesant că în definirea noțiunii gramaticale de „propoziție”,
Fortunatov se folosește nemijlocit de noțiunea de „judecată”. Pornind
de la faptul că fiecare judecată se bazează pe asocierea psihică a repre-
zentărilor, asocierile putînd avea și aspect verbal, autorul ajunge la con-
cluzia că propozițiile sînt „judecăți exprimate în vorbire” (p. 127). Funda-
mentîndu-și concepția gramaticală pe principii psihologice, Fortunatov
constituie din acest punct de vedere veriga de legătură între școala „logică”
din istoria lingvisticii ruse și curentul „formal” care urmează să se afirme
ceva mai tîrziu în lucrările de sintaxă ale prof. A. M. Peșkovski.
în alt capitol se abordează problema cuvîntului, noțiune atît de
controversată în lingvistică 2. în cursul lui Fortunatov acest termen este
explicat pe larg, însă definiția propusă de autor, ca și aceea pe care o găsim
în lucrările multor altor lingviști, suferă de unilateralitate : „Cuvînt se
numește fiecare sunet al vorbirii care are în limbă un înțeles diferit de acela
al altor sunete ce constituie cuvinte” (p. 132). Așadar, învelișul sonor și,
respectiv, funcția diferențierii semantice sînt unicele criterii care deosebesc
un cuvînt de altul. Neglijarea rolului diferențial pe care îl joacă noțiunea
și înțelesul gramatical se explică, fără îndoială, prin tendința atît de răs-
pîndită în lingvistica ultimelor decenii ale secolului trecut (îndeosebi
la neogramatici) de a releva în primul rînd aspectul fonetic al limbii. La
aceasta trebuie adăugată o remarcă de logică formală (observație făcută
la timpul său de acad. V. V. Vinogradov), anume faptul că definiția lui
Fortunatov se bazează pe un pleonasm : cuvîntul este definit prin însăși
noțiunea de cuvînt.
Centrul Lingvisticii comparate îl constituie, fără îndoială, teoria
formei gramaticale, problemă care, în ciuda popularității ei, continuă să
rămînă și azi unul din punctele spinoase ale gramaticii teoretice. Studierea
acestei probleme, precumpănitor în limbile slave, a fost una din preocu-
1 Problemele de fonetică sînt tratate mai amănunțit într-un alt curs, Fonetica comparată
a limbilor indo-europene (prima ediție — 1922), al cărei obiect îl constituie studiul comparativ-
istoric al foneticii cîtorva din principalele limbi indo-europene (greaca, latina, slava veche și
indiana veche).
2 Greutatea de a preciza conținutul acestui termen l-a făcut pe J. Vendryes să recu-
noască în Le langage, după cum se știe, că nu poate fi găsită o definiție universală, valabilă
pentru toate limbile. Louis Hjelmslev, din aceleași considerente, propunea în Principes de
grammaire generale ca, în studiul gramaticii, să se renunțe mai bine la noțiunea de cuvînt e
36
LINGVISTICA GENERALA
pările permanente ale savantului rus. Luînd ca bază a cercetărilor sale
limbile flexionare, Fortunatov definește forma gramaticală ca „proprietate
a anumitor cuvinte de a releva în conștiința vorbitorilor elementul formal
și tematic” (p. 136), prin element formal urmînd a se înțelege afixele
(inclusiv absența afixului atunci cînd, prin opoziție, ea joacă rol dife-
rențial), reduplicarea (gr. tetjw, XeZotv a; gr. T^ecpco, TSTpcpx) sau fle-
xiunea internă (germ, ich las, ich lese; germ, ich nahm, ich nehme). O for-
mulare asemănătoare găsim cîteva pagini mai înainte : „Posibilitatea
cuvîntului de a se diviza în temă și afix conferă cuvîntului ceea ce noi
numim formă” (p. 73). Autorul subliniază că anumite cuvinte (6enmbKuu,
KpacHCHbKuu etc.) pot avea în același timp mai multe forme (-tHbK-,
numărul acestora variind în funcție de numărul afixelor.
Acest punct de vedere, împărtășit mai tîrziu de aproape toți elevii
lui Fortunatov \ ne duce în mod firesc la concluzia că în vocabular
pot fi distinse două categorii de cuvinte, gramatical diferite : cuvinte care
au formă gramaticală (deosebim tema, pe de o parte, și desinența, pozitivă
sau negativă, precum și oricare alt afix, pe de alta : ckh-o, KHue-a, zcpod-,
cmo.fi-, 6e^-€HbK-uii, KpacH-eHbK-uu) și cuvinte fără formă (de pildă, sub-
stantivele deno, KaiuHC sau adverbele mym, maM\ Din concepția autorului
asupra formei gramaticale rezultă că obiectul gramaticii îl constituie numai
cuvintele cu formă gramaticală, adică cuvintele în structura cărora putem
distinge elementele constitutive amintite mai sus 2.
Așadar, Fortunatov distinge forma, ca noțiune gramaticală, doar
în acele cazuri cînd ea capătă o expresie formală (comp. 6eji-eHbK-uu ș.a.),
ceea ce de fapt rezultă din compararea unei serii de cuvinte corelative
'care se deosebesc sau se aseamănă prin anumite particularități de ordin
formal (comp, nec-y, Bejț-y, 6ep-?/ etc.). O concepție asemănătoare,
foarte apropiată de teoria lui Fortunatov, găsim în Cours de linguistique
generale a cunoscutului lingvist elvețian F. de Saussure, lucrare publicată
însă de-abia în 1916, deci aproape la 15 după ultima ediție a cursului
litografiat de Lingvistică comparată (1901—1902) 3.
în strînsă legătură cu problema formei gramaticale și ca o urmare
logică a acesteia este schițată clasificarea morfologică a limbilor4 (p.
153—154). Autorul se oprește însă prea puțin asupra acestei chestiuni,
făcînd o sumară analiză a pricipalelor tipuri de limbi după particulari-
tățile structurii lor gramaticale.
La acest capitol („Cuvintele limbii”) este util să relevăm o altă
problemă, anume originala clasificare a cuvintelor pe care o propune ar '
1 V. îndeosebi lucrarea lui A. M. Pcșkovski, PyccKuu cuHmaKcuc 8 HayuHOM oceeiqeHuu
ed. a 7-a, Moscova, 1956.
2 în legătură cu aceasta s-a obiectat la timpul său, și pe bună dreptate, că Fortunatov
privește unilateral noțiunea de formă, deoarece definiția pe care o propune el privează de formă
gramaticală cuvintele rieflexibile (conjuncții, prepoziții, o serie de substantive ncdeclinabile
etc.), V., de pildă, S. I. Bernștein, BcmynumejibHaa cmaniM k khusg A. M. neutKoecKoeo
„PyccKuu cuHmaKcuc g HayuHOM ocGeufeHUu” (usd. 6), Moscova, 1938, p. 17.
3 Cf. M. N. Peterson, AKadeMUK (P. 0. ^opmynamoG, în voi. 0. O. OopTynaTOB,
HsSpaHHLie Tpy^ti (voi. I), Moscova, 1956, p. 13.
4 în clasificarea morfologică făcută de Fortunatov distingem următoarele tipuri de
Jimbi: aglutinante, flexionare — aglutinante, flexionare, amorfe și polisintetice.
F. F. FORTUNATOV ȘI LUCRAREA SA „LINGVISTICA COMPARATA"	37
torul. Pornind de la faptul că schema tradițională a părților de vorbire
nu corespunde realității lingvistice, prin aceea că nu ține seama de forma
gramaticală a cuvintelor, Fortunatov opiniază pentru introducerea unei
noi categorii: clasele gramaticale. Cuvintele acestei categorii, legate între
ele prin comunitatea formei, urmează să fie deosebite de cuvintele „cla-
selor negramaticale”, care grupează cuvintele după înțeles (p. 157—158).
Arătînd inconsistența clasificării cuvintelor pe care gramatica a moște-
nit-o încă din antichitate, autorul subliniază că „clasele gramaticale, sau
formale, ale cuvintelor flexionare sînt denumite de obicei părți de vorbire,
în timp ce ele ar trebui să fie numite mai precis „părți de vorbire grama-
ticale”, deoarece sub denumirea de „părți de vorbire” se subînțeleg și
clasele negramaticale de cuvinte” (p. 166).
Autorul consideră că în indo-europeana comună, în perioada dife-
rențierii ei în limbi devenite cu timpul de sine stătătoare, existau — în
mare — următoarele clase gramaticale :
1.	Cuvinte cu forme gramaticale deosebite pentru același cuvînt
(cjiosa c $opMaMn c^OBonsMenenim).
2.	Cuvinte care nu au forme gramaticale deosebite pentru același
cuvînt (cjiosa 6es $opM cjiOBonsMeneHim).
Prima din aceste două clase cunoaște următoarele subdiviziuni:
a)	cuvinte conjugabile (cu forme verbale);
b)	cuvinte declinabile (cu forme cazuale);
c)	cuvinte declinabile cu forme cazuale care se acordă în gen și
exprimă obiecte ale gîndirii, dependente de alte obiecte ale gîndirii.
Cea de-a doua clasă cunoaște, la rîndul ei, următoarele subdiviziuni :
a)	cuvinte cu forme gramaticale care constituie cuvinte noi;
b)	unele cuvinte care nu au forme și deci nu constituie, propriu-zis,
clase gramaticale.
Aceste clase gramaticale, moștenite de limbile indo-europene din
limba de bază, au suferit treptat o serie de modificări potrivit specificului
de dezvoltare a formei în respectivele limbi atestate 1.
Paginile următoare (167—181) tratează probleme de inegală impor-
tanță. Sînt luate în discuție cuvintele-propoziții (de tipul lat. amo, rus.
udu etc.), cuvintele de relație (insistîndu-se îndeosebi asupra trecerii lor
dintr-o categorie gramaticală într-alta), interjecțiile, cuvintele compuse și
formele compuse, subliniindu-se procesul de transformare a acestora din
urmă în forme simple (fr. aimer ai > j^aimerai etc.).
O mențiune specială se cuvine problemelor de frazeologie (p. 173 —
174). Studiul cuvintelor compuse dă prilej autorului să ia în discuție unități
lexico-semantice de tipul Mceji:3Haa dcpoea ,cale ferată’, al căror sens nu
reiese din înțelesul fiecărui component luat izolat, ci din îmbinarea lor.
Spre deosebire însă de cuvintele compuse, aceste locuțiuni constituie îmbi-
nări de cuvinte în cadrul cărora fiecare component are paradigma sa proprie
de forme gramaticale. Asemenea expresii frazeologice care se apropie
1 Este interesantă în această privință încercarea făcută de V. K. Porjezinski și D. N.
Ușakov, elevi ai acad. Fortunatov, de a aplica la condițiile limbii ruse contemporane împăr-
țirea pe ,,clase gramaticale’* propusă de predecesorul lor pentru indo-europeana comună.
38
LINGVISTICĂ GENERALA
prin înțeles de cuvintele compuse, iar prin comportament sintactic de
îmbinările de cuvinte sînt numite de autor cjietumc peueimH. Fortunatov
este primul lingvist rus care își îndreaptă atenția spre cercetarea expre-
siilor frazeologice, studiul acestora urmînd să fie dus mai departe în lucră-
rile elevului său A. A. Șahmatov, iar în zilele noastre în acelea ale acad.
V. V. Vinogradov, prof. B. A. Larin ș.a.
Penultimul capitol al lucrării este consacrat problemelor de sintaxă.
Și de data aceasta autorul dovedește un adînc spirit de analiză și origi-
nalitate în discutarea faptelor de limbă. Spre deosebire de înaintașii săi,
Buslaev și Potebnea, care priveau propoziția drept problema centrală a
sintaxei, Fortunatov consideră că principalul obiect de studiu al sintaxei
îl constituie îmbinările de cuvinte, propoziția fiind doar unul din tipurile
îmbinărilor de cuvinte x. Această concepție determină și modul de expunere
a materialului: capitolul începe prin definirea noțiunii de îmbinare de
cuvinte (p. 182) și de-abia după explicarea structurii acesteia se trece la
propoziție (p. 188), făcîndu-se o permanentă legătură între ele. Cititorul
rămîne însă oarecum mirat atunci cînd constată că părțile principale ale
propoziției (p. 186) sînt definite prin intermediul noțiunii de îmbinare
de cuvinte, iar părțile secundare (p. 184), prin intermediul propoziției.
Alternarea frecventă a noțiunilor de propoziție și îmbinare de cuvinte,
uneori chiar interpătrunderea lor, duce în cele din urmă la ștergerea, în
mare măsură, a deosebirilor structurale dintre aceste două unități sin-
tactice, calitativ diferite.
Lucrarea se încheie prin enumerarea și definirea părților consti-
tutive ale științei limbii. Autorul distinge următoarele ramuri ale lingvis-
ticii : gramatica (morfologia — sau ,,etimologia” în vechea terminologie —
și sintaxa)2, lexicologia, semasiologia și fonetica. Notînd faptul că prin
semn lingvistic urmează a se înțelege nu numai cuvintele cu respectivele
lor forme, ci și diversele modificări care au loc în pronunțarea acestora
(deosebirile de ton, repetarea cuvintelor, schimbarea topicii), autorul este
de părere că în cadrul lingvisticii trebuie să se distingă o disciplină aparte,
diferită de lexicologie și gramatică, al cărei obiect de studiu urmează să
fie semnele limbii.
★
Deși scrise cu mai bine de șase decenii în urmă (între timp lingvistica
generală și comparativă s-a îmbogățit firește cu numeroase date și con-
statări noi), lucrările lui Fortunatov, printre care și Lingvistica comparată,
continuă să stîrnească și astăzi interes în rîndurile publicului științific.
Multe dintre problemele studiate de eminentul lingvist rus cum sînt, de
pildă, structura cuvîntului, forma gramaticală, expresiile frazeologice,
clasele gramaticale de cuvinte, aspectul verbal în limbile slave 3, diateza
1 Acest punct de vedere a fost însușit și dezvoltat de lingviștii sovietici A. M. Peșkovski,
M. N. Peterson ș.a.
2 Este interesant de remarcat că Fortunatov este acela care pune capăt în această pri-
vință confuziei terminologice din lingvistica rusă, înlocuind termenul „etimologie” prin „mor-
fologie”.
3 Vezi, de pildă, „OTqer Ot#. pyccKoro H3biKa ti cjțOBecnocTM AH”. 1910, p. 15 — 19.
F. F. FORTUNATOV ȘI LUCRAREA SA „LINGVISTICA COMPARATĂ"
39
în limba rusă \ rolul și însemnătatea desinenței zero 2, analiza textului
Evangheliei lui Ostromir 3, vocalele „iraționale” (ierurile) 4 ș.a. au exer-
citat o influență considerabilă atît asupra lucrărilor de mai tîrziu, cît
și asupra metodicii cercetărilor lingvistice, în genere. Iată ce ne spune
în această privință unul din elevii săi, prof. M. N. Peterson : „Teoria lui
Fortunatov cu privire la formele rezultate prin flexiune și derivare se
bucură, aș putea spune, de apreciere unanimă în lingvistica rusă” 6, iar
„teoria claselor gramaticale de cuvinte reprezintă, după părerea mea,
aproape unica încercare științifică de rezolvare a acestei probleme” 6.
Fortunatov a abordat, apoi, unele domenii dificile sau puțin cer-
cetate ale indo-europenisticii, reușind să găsească soluții interesante și
judicioase de o valoare unanim împărtășită (comp, legea deplasării accen-
tului în balto-slavă, legea cu privire la l + consoană dentală în vechea
indiană ș.a.).
Recunoscut conducător al școlii lingvistice de la Moscova, excelent
profesor și pedagog, Fortunatov a format o adevărată pleiadă de lingviști
consacrați — elevi sau adepți ai săi — printre care : A. A. Șahmatov,
G. K. Ulianov, V. N. Șcepkin, V. K. Porjezinski, M. M. Pokrovski, A. M.
Peșkovski, B. M. Liapunov, N. N. Durnovo, L. Z. Mserianț, A. I. Tomson,
D. N. Ușakov, E. F. Budde, M. N. Peterson etc. Savantul rus a avut
numeroși adepți și în străinătate. Cursurile sale au fost audiate de repre-
zentanți ai celor mai diferite țări europene : P. Boyer (Franța), Bernecker,
Solmsen (Germania), O. Broch (Norvegia), Torbiornsson (Suedia), Pedersen
(Danemarca), Belic (Iugoslavia), I. Bogdan (Romînia), Mikkola (Fin-
landa) ș.a.
1 F. F. Fortunatov, O aajioeax pyccKoeo zjiaeojia, în „Mânectha Ot#. pyccKoro HBtiKa
h CJiOBecHOCTH AH”, voi. IV, 1903, p. 102 — 105.
2 Noțiunea de desinență zero, precizată cu competență de Fortunatov, a servit ulterior
drept prim punct de plecare pentru teoria opozițiilor pe care o întîlnim la structuraliștii Cercului
lingvistic de la Praga (Cf. T. A. Degtereva, art. cit., p. 24).
3 F. F. Fortunatov, Cocmae OcmpoMupoea eeaHeejtun, în „C^opnnK CTaTeiî b ^ecn»
B. H. JIaMancKoro”, 1416 — 1479. Sankt-Petersburg, 1908.
4 Problema este tratată în două articole : IlHdoeeponeucKue njiaeHbie cosjtacHbie e dpee-
HeuHduilcKOM H3biKe, în „CâopHKK CTaTeiî b mcctb O. E. Kopma”, 1896, p. 457—490 și Uber
die schwache Stufe der uridg. â- Vocale, în „Zeitschrift fur vgl. Sprachforschung”, XXXVI,
1898, p. 38-54.
5 M. N. Peterson, (fropinyHainoe u MocKoecKaa ..., p. 30.
6 Ibidem.
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
ETIA10L0GII ȘI CONTRIBUȚII LEXICOLOGICE
meriâ vb. — apare într-o compunere folclorică din vestul Munte-
niei („Caii mi s-au meriat”, Conv. Lit. XLV — 1911 — p. 583). Singurul
dicționar romînesc care înregistrează cuvîntul, acela aparținînd lui
A. Scriban, îl glosează prin sinonimul „a se cosi (vorbind de cai în mers)”.
Scriban leagă termenul regional de un verb sîrbesc meriți „a măsura”.
Din punctul de vedere al formei (la prima vedere și din punct de vedere
semantic) această apropiere nu satisface. Cuvîntul romînesc se poate
explica mai degrabă prin limba bulgară, unde există un verb mep-H (cf.
S. K. Ciukalov, Bolgarslco-russkii slovar, Sofia, 1957), al cărui sens de
bază este tot „a măsura”. Rămîne să fie demonstrată și evoluția semantică
a termenului romînesc față de sensul etimonului. Credem că această
evoluție se poate explica prin derivație sinonimică. Se știe
că verbul romînesc a măsura, de circulație generală, are, printre sensurile
sale, și pe acela, figurat, de „a bate, a lovi” (cf. ,,a-i măsura cuiva douăzeci
și cinci”, I. Zanne, Proverbele rominilor, N, 1900, p. 423 sau „Las’să-ți
măsor eu boieria pe spinare cu ciubucul ista”, V. Alecsandri, Opere com-
plete. Teatru, 1875, p. 915). Meriâ, cu sensul de bază etimologic „a măsura”,
a putut prelua cu ușurință, pe teren romînesc, și sensul figurat al sinoni-
mului său : „a se cosi” nu este decît accepțiunea mai specializată a lui
„a se lovi, a se bate”.
merinână subst. „plantă erbacee din familia cariofilaceelor (Moeh-
ringia trinervia)”. Termenul apare în lista de plante a lui Z. Panțu (Plan-
tele cunoscute de poporul romîn, ed. a Il-a, 1929), iar dintre dicționarele
care au și indicații etimologice îl atestă dm și da (ms), dîndu-1 însă cu
etimologie necunoscută. După toate probabilitățile avem a face, în cazul
lui merinână, cu o creație lexicală personală. Cuvîntul a
fost folosit mai întîi în limba romînă de G. Baronzi, care, în lucrarea
Limba romînă și tradițiunile ei (1872), în capitolul intitulat „Cum s-ar
traduce mai bine unele ziceri streine”, propune pe merinână drept cores-
pondent romînesc al numelui latinesc de plantă moehringia (cf. p. 138 x).
1 Scris, greșit, mochringica.
ETJMOLOGII ȘI CONTRIBUȚII LEXICOLOGICE
41
De altfel, în lista amintită, Baronzi mai încearcă și alte numeroase ,,tra-
duceri” ale unor nume străine de plante; cf., de exemplu, manoli (pentru
fr. magnoliacees) sau spinalb (pentru fr. aubepine), care nu apar în nici
una dintre listele de plante existente, inclusiv în aceea a lui Panțu. Creația
lexicală aici în discuție are la bază numele savant al plantei, moehringia
(citește meringia !), la care Baronzi a substituit terminația străină prin-
tr-una analogică, de nume romînesc de plantă, -ană, -eană (cf. obligeană,
odoleană, sînziană, speribană). Mai notăm că, pe la sfîrșitul veacului trecut,
botanistul D. Brandza a propus drept corespondent al latinescului moeh-
ringia pe meringie, nume mai aproape de prototip, dar care nu a prins
(cf. Flora Dobrogei, 1898, p. 68).
merne subst. pl.—apare la T. Papahagi, Graiul și folclorul Mara-
mureșului, 1925, p. 225, cu glosarea „corhe pustîi” (corhâ, adică ,,coastă
prăpăstioasă, abruptă de deal, de munte”). Cuvîntul nu e atestat de nici
un dicționar romînesc, iar la Papahagi e lăsat fără nici o indicație etimo-
logică. Credem că ne aflăm în fața unei variante lexicale a lui margine.
în numeroase regiuni ale țării circulă forma sincopată marne ,,margine”
(„Din lunca Șiretului Pînă-n marnea Prutului”, T. Pamfile, Sărbătorile
la romîni. Crăciunul, 1914, p. 80, cf. cade, Conv. Lit. XLIV/I — 1910 —,
p. 38, XLV -- 1911 —, p. 362, Graiul nostru, I, 1906, p. 196). Merne ar
fi deci forma de plural a lui marne (cf. modele ca masă-mese, pană-pene,
vară-vere). Cît despre sensul lui merne, acesta se explică cu ușurință :
margine (marne) însemnează „porțiune laterală extremă a unei suprafețe”
precum și „loc de unde începe o prăpastie, o groapă” (cf. dl), sensuri
evident înrudite cu „corhă”, glosarea amintită a lui Papahagi.
mierlesc adj. — apare pe o arie regională, într-o parte a Olteniei,
și numai în sintagma strugure mierlesc „strugure mic și roșu” (cf. V. Vîrcol,
Graiul din Vîlcea, 1910, p. 96). Singurele dicționare romînești care înre-
gistrează termenul, cade și dm, îl consideră, în mod surprinzător, derivat
al lui mierlă, numele păsării. Legătura se face probabil pe considerentul că
unele specii ale păsării (de ex. mierla-de-piatră, mierla-de-pîrău) au și
pene roșcate, fără ca această culoare să predomine la vreuna dintre ele.
Mult mai întemeiată ni se pare apropierea adjectivului de verbul regional
a mierli x, care, într-unul dintre sensuri, însemnează „a se face mici (fiind
vorba despre ochi”, cf. G. F. Ciaușanu, Glosar de cuvinte din jud. Vîlcea,
1931). Așadar micimea, iar nu culoarea, ar fi caracteristica ce apropie pe
mierlesc de mierli. în sprijinul explicației noastre pare a veni și faptul că
verbul a mierli și adjectivul mierlesc circulă pe exact aceeași arie lingvistică,
într-o parte a Olteniei care corespunde fostului județ Vîlcea. Din punct
de vedere formal adjectivul mierlesc nu trebuie bineînțeles considerat un
derivat cu sufixul -esc al verbului mierli, deoarece, în limba romînă,
sufixul amintit nu se atașează la verbe. De aceea trebuie să presupunem
că avem a face cu o formație analogică ; modelul îl constituie numeroasele
adjective care indică specii de fructe, de tipul busuiocesc (strugure busuio-
cesc, lb), crețesc, domnesc, popesc (prune popești, cf. cade, sub prun) etc.
1 Etimologia verbului este nesigură. Cf. de, V 406.
42
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
mighiti vb. „a lucra încet”. Apare, fără indicație etimologică, numai
în Cum vorbim, 1951, nr. 3—4, p. 46 (,,Poartă~te ( = grăbește-te), nu te
mighiti atîta”). Cuvîntul a fost înregistrat din regiunea Bihor și pare a
rezulta prin contaminarea dintre migăli „a lucra încet, fără spor” (cu
circulație generală pe teren romînesc) și chiti, în sensul regional „a potrivi,
a rîndui, a aranja” (cu circulație mai ales în partea apuseană a Ardealului,
cf. I. Pop-Reteganul, Povesti ardelenești, I, 1888, p. 63, I. G. Bibicescu,
Poezii populare din Transilvania, 1893, p. 310 și E. Hodoș, Poezii poporale
din Bănat, 1892, p. 310).
mijgurâ vb. „a ploua mărunt, a bura”. Apare în Banat (comunicat
din Timișoara și Ora vița, cf. și Chestionarul lui Hasdeu, XVIII 137, Noua
revistă romînă (1910), p. 86 etc.), incidental și în nordul Olteniei (Grai
și suflet, V 122). Contrar așteptărilor, cuvîntul nu există în limba sîrbă
și nici într-o altă limbă slavă vecină; în mod surprinzător, el apare însă
în limba lituaniană (myzgaruoti ,,fein regnen”, cf. M. Vasmer, Russisches
etymologisches Worterbuch, II, Heidelberg, 1955, p. 133). Bineînțeles că
trebuie să considerăm întîmplătoare această similitudine, cel puțin pînă
cînd va putea fi găsită veriga intermediară dintre cele două limbi. Ter-
menul, care apare în DA(ms) fără nici o indicație etimologică, se explică
de altfel satisfăcător în interiorul limbii noastre. Pentru a-1 explica trebuie
să plecăm, credem, de la unul dintre sinonimele lui; este vorba de mizgui
„a bura”, cuvînt regional cunoscut în aproape întreg Banatul, Ardealul
de mijloc și de sud (apare la Anonimus Caransebesiensis, în Chestionarul
lui Hasdeu, XVII 14, V. Păcală, Monografia comunei Rășinari, 1915,
p. 340 etc.). Prin urmare, aria de circulație a lui mijgura coincide, în Banat,
cu aceea a lui mizgui, ultimul termen avînd însă o frecvență mai mare.
Prin contaminarea dintre mizgui și bura, sinonim cu circulația generală
pe teren romînesc, a putut rezulta o formă mijgura x.
mijigăi subst. — termen folosit de F. R. Atila, Peștii și pescuitul,
1916, cu sensul colectiv „pești mici, nedezvoltați încă” („după ce mijigaiul
e ajuns cît acul ... vom îngriji a le procura hrana neapărată fiecărui soi
de pește”, p. 153). Cu acest sens și cu această unică atestare termenul
figurează și în da (ms). Izvorul lexicografic pomenit, fără să indice etimo-
logia cuvîntului, îl leagă totuși de verbul miji, desigur pe considerentul
că cele două cuvinte exprimă în comun ideea de micime, de stadiu
incipient de dezvoltare. Pe de altă parte găsim, în cunoscutul Glosar
regional al lui Coman, termenul mizgai „mulțime de copii”, probabil
variantă lexicală a lui mijigai. Credem că mijgai nu trebuie pus în
legătură cu miji, chiar dacă, la prima vedere, poate fi stabilită o legătură
semantică între cei doi termeni. Ni se pare că trebuie să vedem în mijigai
doar o variantă lexicală (rezultată prin metateză) a lui jimigai (jumugai),
termen înregistrat de da și glosat, într-unul dintre sensuri, prin „pește
mic, juvete” (glosare preluată de la N. Păsculescu, Literatură populară
romînească, 1910, p. 354). Dacă părerea noastră este justă, atunci mijigai
1	Pentru transformarea fonetică z > j, cf. situația analogă a verbului popular mezdri
,,a jupui; a ciopli cu cuțitoaia” ( < srb. mezdriți), atestat pe alocuri și în formele mejdri, mijdri
(cf. R. de Pontbriant, Dicțiunaru romtno-francesu, 1862, cade, revista ,,Ion Creangă”, II,
109 etc.).
ETIMOLOGII ȘI CONTRIBUȚII LEXICOLOGICE	43
nu mai poate fi pus în legătură cu verbul miji, ci, prin forma lui de bază
jimigai, pare a deriva mai degrabă din verbul jimi „a mișuna, a viermui,
a foi ,,(atestat încă în Psaltirea lui Dosoftei, cf. da). Din punct de vedere
semantic există o înrudire evidentă între mijigai (jimigai, jumugai) și
jimi : legătura dintre substantiv și verb o realizează în primul rînd sensul
colectiv al substantivului și nota de „viermuială, mișunare” a verbului,
care se aplică îndeosebi la vietățile mici.
mijonî vb. „a spiona” — apare la L. Costin, Graiul bănățean, 1926,
p. 137, fără nici o indicație etimologică. Nu a fost încă înregistrat de
dicționarele romînești. După toate probabilitățile avem a face cu un
derivat al lui mija ,,de-a v-ați ascunselea”, nume de joc de copii cu circu-
lație aproape generală pe teren romînesc. înrudirea semantică dintre cel
ce se ascunde (la mija) și cel ce spionează (mijonește) este evidentă. Verbul
regional mijoni s-a putut forma din mija cu ajutorul sufixului -oni (cf.
mioni < miau, mihoni < mihoho).
MIRCEA SECHE
Marin și marină (marini)
Un cuvînt romînesc puțin cunoscut este termenul popular mărin,
nume dat mai multor boli de care suferă oamenii și animalele. Bolile
denumite cu acest cuvînt sînt însă cu totul diferite, fără nici o înrudire
între ele. Numele de mărin se dă atît pentru crampe sau deranjament
la stomac, cît și pentru diverse bube sau umflături, de exemplu : „umflă-
tură roșie cu puroi la subțiori” comunicat din Brusturi-Brad, „bubă la
coastă” T.Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, 127, „mol” I. Bianu,
Dicționarul sănătății, „crampe la stomac” alr ii, 4180/219, „umflătură
la pîntecele calului” Șez. III, 139, „bolfă crescută din lovituri” alr ii,
353 diverse, „boală cu umflături la ugerul vacii” Arh. Folk. VI, 175,
„boală cu umflături la pulpa vacii care coace și sîngerează” A. Țiplea,
Poezii populare din Maramureș, 112.
Alături de subst. mărin există și verbul a se mărind sau mărini
„a se infecta de mărin” sau „a se îmbolnăvi de stomac”.
Despre originea acestor cuvinte s-a spus foarte puțin. Numai
N. Drăganu (Dacoromania IV2, 742 — 745) s-a ocupat de etimologia lor,
considerîndu-le cuvinte de origine latină. El le pune în legătură cu radicalul
latin malus și propune, pentru verb, două soluții: fie să se pornească
de la forma maligno-are, în care g din grupul gn ar fi putut să dispară
(dîrd ca exemplu de formație similară verbul sineca < signicare „a se
însemna, a-și face semnul crucii”), fie să se pornească de la un neatestat
*malinare, derivat din malum + suf. inare. în ce privește subst. mărin,
în oricare din cazuri, spune N. Drăganu, el este un postverbal.
Ambele ipoteze sînt greu de susținut, n cazul lui malignare, Drăganu
presupune o evoluție fonetică neobișnuită pentru limba romînă (gn>n),
iar exemplul pe care-1 dă pentru susținerea acestei teze nu este convingător.
După cum a dovedit J. Byck (Limba romînă, 1958, nr. 5, 19—26), verbul
sineca nu are nimic comun cu lat. signicare, fiind format pe teren romî-
44
GRAMATICA $1 VOCABULAR
nesc (deformare a lui mîneca cu înțelesul de „a se grăbi”), atestat abia
în secolul al XlX-lea în literatura descîntecelor. A doua ipoteză a lui
X. Drăganu, încercarea de a deduce pe mărind dintr-un neatestat ★malinare
este tot atît de slab susținută, deoarece nu știm dacă un asemenea cuvînt
a existat vreodată în limba latină.
în limba noastră, cuvintele mărin și mărind apar atestate abia în
a doua jumătate a secolului al XlX-lea și sînt întîlnite mai ales în litera-
tura descîntecelor. După dicționarul etimologic al lui Meyer-Liibke, cuvin-
tele nu există în nici o altă limbă romanică. Aceste fapte ne determină
să credem că avem de-a face cu cuvinte formate pe teren romînesc. Ori-
ginea lor este legată de o sărbătoare religioasă, Sf. Mărina, pe care oamenii
superstițioși o respectau crezînd că vor fi astfel feriți de boli. Mărina^
17 iulie, o serbează ca să nu fie măriniți, adică să nu capete o boală răută-
cioasă de pîntece. S. FI. Marian, Sărbătorile la romîni, I, 113. înainte vreme
țineam... Mărinapentru boale. Ofimee o țesut în ziua de Mărina că se apropia
iarmarocul Sfîntului Ilie, și s-o înfiat care de nu se mai află : s-o mărinit.
Conv. lit. 44, 657. Sărbătoarea se mai numește și Circovii Mărinii sau,
simplu, Mărinii și de aici, toate boalele sau bubele pe care oamenii credeau
că le pot căpăta nerespectînd această zi, s-au numit mărini. Mărina e rea
de bube și buboaie, adecă acel ce va îndrăzni să lucreze de ziua ei, se va
boboti din senin (sau) va căpăta niște bube urîcioase... care se numesc
mărini. T. Pamfile, Sărbătorile de vară la romîni, 167.
Deși puțin frecvent, fenomenul nu este singular. Formații similare
mai există în limba romînă. Un vechi obicei al poporului era acela de
a numi „zînele” sau ,,spiritele rele” prin pronumele personal „Ele” sau
„Dînsele” conform superstiției că, spunîndu-le pe nume, li se înfățișează
și-i torturează. După această credință mulți căpătau boala numită
„de Dînsele” sau „de Ele” (cf. S. FI. Marian, Descîntece, 266).
în literatura populară apar și alți termeni derivați de la numele
vreunei zeități sau al unui personaj mitic. Astfel întîlnim adjective ca :
borz, boarză „zborșit” sau îmborzată (de la Borză „ființă urîcioasă închi-
puită de descîntătoare că ar aduce unele boale”), însînzienată (derivat
din Sînziene) etc. (cf. O. Densusianu, Grai și Suflet VI, 90).
Atestarea tîrzie a cuvintelor marin și mărina (a doua jumătate
a secolului al XlX-lea), absența lor din celelalte limbi romanice, precum
și faptele amintite mai sus ne determină să credem că nu avem de-a face
cu cuvinte de origine latină, ci cu cuvinte romînești a căror origine este
legată de obiceiurile și credințele poporului nostru în legătură cu sărbă-
toarea religioasă Sf. Mărina.
ALEXANDRA BURNEI
Bocanci
Cercetînd textul Psaltirii Hurmuzaki care se află la Biblioteca
Academiei R.P.R., în manuscrisul cu numărul 3077, — la foaia 50r,
Psalmul 59, versetul 10, am găsit cuvîntul bocanci(le) kok4Hhha€, cores-
punzător cuvîntului canon* din textul slav) cu sensul de încălțăminte.
ETIMOLOGII ȘI CONTRIBUȚII LEXICOLOGICE
45
Cuvîntul apare o singură dată în cuprinsul acestei lucrări în următorul
context : ,,9. Al mieu e Galadu si al mieu Manasi^ Efrem tăria capului
mieu, Iuda împăratul moh, 10. Moav căldarea, nedejdia mea pre idumei și
voiu tinde bocancile meale, mie alte semențe plecară-se”.
în afară de faptul că sensul se deduce destul de clar din contextul
de mai sus, comparînd aceste versete cu pasajele corespunzătoare din
alte lucrări similare din secolul al XVI-lea și al XVII-lea, am constatat
că toate folosesc cuvinte sinonime, corespunzătoare noțiunii de încălță-
minte, fapt care constituie un argument în plus în determinarea sensului.
Astfel, în Psaltirea Scheiană 1 voi. II, pagina 114, apare : „9. Al mieu
iaste Galaad și al mieu iaste Manasia și Efrem vrătute capului mieu. Iuda
împăratul mieu, Moav conobea upuvăința mea. Spre idumei tinzu zgorbura
mea, mie alții striiri plecară-mi-se”. Pentru zgorbura (cuvîntul care ne
interesează din textul scheian) la subsol, în note, se dau formele : căi-
tunul (Psaltirea slavo-romînă a lui Șerban Coresi, 1588) și călțămîntul
(Psaltirea slavo-romînă a lui Dosoftei, 1680); în Biblia de la București 2
(1688) se folosește cuvîntul încălțăminte : „7. Al mieu iaste Galaad și al
mieu iaste Manasis și Efraim întărirea capului mieu. 8. Iuda împăratul mieu,
Moav căldarea nedejdii meale. 9. Peste Idumea voiu întinte încălțămintea
mea, mie cei streini defealiu mi se supuseră. Psalmul 59, p. 400/13, col. II;
tot cuvîntul încălțăminte se întîlnește și într-o ediție modernă a Bibliei.
Admițînd afirmația făcută de I. A. Candrea (op. cit., voi. I, XCIII)
pe baza particularităților fonetice și lexicale ale textului Psaltirii Hurmu-
zaki, comune cu cele ale graiului din Maramureș, anume că acest text este
o traducere din slavă făcută în regiunea de nord a țării, nu este surprinzător
faptul că apare aici cuvîntul bocanci. în ce privește etimologia acestui cuvînt,
toate dicționarele arată că el vine din maghiarul bocanks ,,încălțăminte
scurtă pînă la gleznă”, care derivă la rîndul lui de la boko ,,gleznă”.
,,Numele acestei încălțăminți foarte primitive — spune printre alții
B. P. Hasdeu 3 — vine ca și lucrul însuși de la unguri : maghiarul bakanks
sau bokancs de unde și forma romînească plurală băcînci și bocănci sau
boconci, după care s-a format în urmă pe cale analogică subst. băcîncă,
bocîncă, bocancă”. Venind din ungurește, era normal deci ca acest cuvînt
să fi pătruns întîi în partea de nord a Ardealului, unde influența maghiară
a fost mai directă și mai puternică. Este însă de remarcat, în ceea ce pri-
vește forma acestui cuvînt, că în Psaltirea Hurmuzaki apare pl. art.
bocancile, formă pe care atît Hasdeu cît și Tiktin4 nu o menționează.
Doar Dicționarul Academiei5, sub articolul BOCANCIU, într-o paranteză
explicativă spune : „mai ales la pl.; în graiul soldaților din armata austro-
ungară; întrebuințat și în Romînia sub forma bocanci”, la pl. tot bocanci.
1 I. A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII
traduse din slauonește, București, Socec, 1916.
2 Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură ale cei vechi și ale cei noao leage toate care s-au
tălmăcit despre limba elinească, spre înțelegerea limbii romînești cu porunca prea bunului creștin
și luminatului domn loan Șărban, București, 1688.
3 B. P. Hasdeu, Etymologicum magnum Romaniae, București, 1893, voi. III, p. 2815.
4 Dr. H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worterbuch, București, Imprimeria Statului,
1903, voi. I.
6 Dicționarul limbii romîne, București, Socec, 1913, voi. I, A —B.
46
GRAMATICA ȘI VOCABULAR
Asemănarea este deci numai parțială, fiind aici vorba de un substantiv
masculin, în timp ce în Psaltirea Hurmuzaki el este feminin sau cel mult
neutru (cu precizie nu se poate spune, deoarece cuvîntul e folosit o singură
dată și numai la plural). De fapt titlul și categoria gramaticală indicată
în articolele sub care este tratat acest cuvînt în diverse dicționare sînt
foarte diferite, ele indicînd existența multor variante, precum și întreaga
lor evoluție pînă la forma socotită astăzi de bază : bocanc — pl. bocanci
s.m. Astfel Hasdeu consideră cuvîntul ca s.f. : băcîncă, bocîncă și bocancă,
cu pl. băcînci, bocind și bocanci. H. Tiktin dă ca titlu de articol bocînciu
s.m., Dicționarul Academiei, bocanciu s.m., Dicționarul enciclopedic
ilustrat1, bocîncă s.f.
Surprinzător este de asemenea și faptul că atestările pe care le dau
dicționarele pentru acest cuvînt sînt toate mai noi, deși cuvîntul intrase
demult în limbă, din moment ce apare folosit în Psaltirea Hurmuzaki.
(I. A. Candrea, op. cit., voi. I, p. XCIV, fixează, după filigranul hîrtiei,
data traducerii Psaltirii Hurmuzaki în primii ani ai secolului al XVI-lea9
adică între anii 1500—1520).
Cea mai veche atestare pe care am găsit-o în dicționare este cea dată
de Hasdeu (locul citat) pentru forma de pl. băcănci (e'kk'khmk). Hasdeu
citează următorul pasaj dintr-un document care face parte din Manu-
scrisul Asachi, aflat la Arhivele Statului din București, voi. I, p. 225.
Este vorba de un act de la Gaspar-Vodă Grațiani din 1620 în care se
spune : Fișei gospodstvo-mi slugam nășim părcălabe ot tărgul Romanului
i șoltuz i părgare ot tam, deacă vet vedea cartea domnii-meale, iară voi să
aveț a lăsa în pace satul Tămășeanii ce iaste a sfintei mănăstiri a Gălatei
de potvoade și de cai de olac și de toate angariile și gloată ce să vor face ca să
aibă a-i judecare rugătorii noștri călugării de la sfînta mănăstire, să le
fie de băcănci (etkk'khmki) și de îmbrăcăminte, iar cu tărgul și cu ținutul nimic
să nu-i trageț numai să-ș plătească cisla... Tot Hasdeu arată că același
ordin este reparat de Antonie-Vodă Rusăt la 1675 : „să le fie de bocănci
(kok'khmh) și de îmbrăcăminte...”. După cum se poate observa, cuvîntul
apare aici cu o altă formă.
Dicționarul lui Tiktin și Dicționarul Academiei trimit ambele la
Hasdeu, considerînd citatul de mai sus ca cea mai veche atestare. Cele-
lalte dicționare nu intră în discuție fiindcă dau atestări foarte recente.
Psaltirea Hurmuzaki reprezintă deci un izvor care ne duce cu o
sută de ani în urmă față de indicația socotită pînă acum de dicționare
drept cea mai veche.
Pe lîngă aceasta, prin sensul pe care îl are aici cuvîntul, se dove-
dește că el pătrunsese în limbă folosit întîi pentru a denumi noțiunea de
încălțăminte în genere și abia în al doilea rînd pe cea purtată de soldați,
nu invers cum au arătat aproape toate dicționarele pînă acum. Folosirea
de către soldații din armata austro-ungară a acestui vechi cuvînt a con-
tribuit însă la răspîndirea lui mai largă.
GETA MARIN
1 I. A. Candrea-Gh. Adamescu, Dicționarul enciclopedic ilustrat, București, Cartea Romî-
nească, 1926 — 1931.
FILOLOGIE
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR
LUI EMINESCU (VI)
DE
I. GREȚU
„LUCEAFĂRUL”
Paternitatea eminesciană a versiunii din ediția Socec
Societatea academică „Romînia Jună” din Viena a hotărît în pri-
măvara anului 1882 să editeze un Almanah cu colaborarea celor mai de
seamă personalități literare romînești. Acestui apel al studenților romîni
de la Viena, Eminescu a răspuns trimițînd cea mai nouă și cea mai întinsă
poemă a sa? Luceafărul.
Poetul avea închegată Legenda Luceafărului încă de la 10 aprilie
1882. Textul acestei poeme, așa cum se afla la acea dată, este cuprins
în manuscrisul 2261, f. 198—212 (Biblioteca Academiei R.P.R.). Acest
text a fost supus unei revizuiri atente, în urma căreia au fost eliminate
sau schimbate radical unsprezece strofe dintr-un total de o sută cinci.
Pe lîngă aceasta au fost făcute numeroase modificări de cuvinte și expresii.
Textul tipărit în Almanah (apărut la Viena în aprilie 1883) reprezintă
noua formă, revizuită, a Luceafărului.
Dar și după expedierea manuscrisului la Viena, pe Eminescu l-a
preocupat perfecționarea poemei. Acest fapt reiese din două însemnări
ale lui Maiorescu apărute la datele de 8/20 oct. 1882 și 28 oct./9 noiembrie
1882 (vezi T. Maiorescu, însemnări zilnice, voi. II, Editura Socec, Bucu-
rești, p. 127 și 132). Din alte însemnări ale acestuia (31 oct. 1882) reiese
de asemenea că manuscrisul ultimei versiuni a Luceafărului a intrat în
posesia criticului.
E locul să facem aici o mică paranteză pentru a arăta că interpretarea
dată de I. E. Torouțiu (Conv. lit., LXXIV, 1942, noiembrie—dec., p. 789)
însemnării din 5/17 noiemb. 1882 a lui Maiorescu, în scopul de a dovedi
că Eminescu și-a corectat poema înainte de a o expedia la Viena și că textul
trimis la Almanah spre publicare este cel definitiv, cuprinzmd modificările
48
FILOLOGIE
despre care vorbește Maiorescu, ne apare cu totul falsă. Torouțiu preci-
zează chiar ziua de 4 noiembrie ca dată a expedierii Luceafărului la Viena,
aducînd ca argumente, printre altele, faptul că datele din jurnalul lui
Maiorescu referitoare la corectarea Luceafărului se situează înainte de
4 noiembrie. Dar din însemnarea amintită a lui Maiorescu nu rezultă absolut
de loc data trimiterii Luceafărului la Viena. Să nu se creadă cumva că
Maiorescu a adunat materialul de colaborare la Almanah, l-a împachetat
și l-a expediat grămadă la Viena. Aproape toți colaboratorii la Almanah
și-au expediat singuri materialul lor, la date diferite, precum rezultă din
corespondența păstrată în arhiva „Romîniei June”. Numai cu privire la
Luceafărul lui Eminescu nu se mai găsește nimic în arhivă, din cauză că
,,originalul acestei măiestre poezii a dispărut din arhiva societății și acum
se va fi aflînd poate la vre-un amator de astfel de rarități...” (vezi
I. Grămadă, Societatea academică socială literară „Romînia Jună” din Viena,
Arad, 1912).
Avem așadar toate indiicile să credem că textul Luceafărului în ultimă
formă, corectat și șlefuit de poet, este cel publicat de Maiorescu în ediția
sa din 1883, ediția Socec. Din comparația celor două versiuni ale Lucea-
fărului (din Almanah și din ediția Socec) vor rezulta tocmai corectările
și șlefuirile aduse de poet poemei sale, după expedierea la Viena a versiunii
apărute în Almanah, așa cum am văzut mai sus.
ALMANAH;
strofa 30, primul vers
Pe negre vițele-i de păr
strofa 48, ultimul vers
Ia dut’de-ți vezi de treabă
strofa 73, ultimul vers
O oră de iubire
strofa 77
Ei numai doar durează-n vini
Deșerte idealuri —
Cînd valuri află un mormint
Răsar în urmă valuri
strofa 81
Iar tu Hyperion rămîi
Ori unde ai apune.. .
Cere-mi cuvîntul meu de-ntîi
Să-ți dau înțelepciune?
strofa 82
Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cîntare
Să se ia munții cu păduri
Și insulele-n mare?
EDIȚIA SOCEC:
Pe vițele-i negre de păr
Ia las’ cată-ți de treabă
O oară de iubire
lipsește
Iar tu, Hyperion, rămîi
Ori unde ai apune,
Tu ești din forma cea dintîi
Ești vecinică minune.
lipsește
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (VI)
49
strofa 83
Vrei poate-n faptă să arăți
Dreptate și tărie?
Ți-aș da pămîntul în. bucăți	lipsește
Să-l faci împărăție
strofa 84
îți dau catarg lîngă catarg
Oștiri spre a străbate
Pămîntu-n lung și marea-n larg,	lipsește
Dar moartea nu se poate...
strofa 90, versurile al treilea și al patrulea
Revarsă liniște de veci	Revarsă liniște de veci
Pe noaptea mea de patimi	Pe noaptea mea de paterni
Din compararea paralelă de mai sus rezultă că Maiorescu n-a folosit,
pentru volumul de la Socec, textul Luceafărului tipărit în Almanah. în-
țelegem de aici că nu despre acest text pomenește el în însemnările sale,
în care afirmă că Eminescu a corectat și a șlefuit Luceafărul, ci despre
acela pe care Eminescu a continuat să-l refacă după expedierea poemei
sale la Viena și pe care a avut timp îndelungat a-1 corecta înainte de izbuc-
nirea bolii.
Zece ani a figurat în toate edițiile textul Luceafărului în versiunea
dată de Maiorescu. Ediția a doua Șaraga din Iași (1894) introduce însă o
inovație : reproduce textul L^lceafărului din Convorbiri literare (august
1883), care la rîndul său îl reprodusese din Almanah. în chipul acesta ediția.
Șaraga părăsea propria-i metodă din ediția întîi, care reprodusese textul
Luceafărului din ediția Socec. în 1908, ediția Scurtu vine și ea cu o ino-
vație reproducînd fără vreo mențiune specială și versiunea Almanahului
și versiunea Socec, într-un text hibrid. în majoritatea lor însă edițiile
următoare au reprodus textul Luceafărului din ediția Socec. Se părea,
la un moment dat, că în urma studiului lui G. Ibrăileanu, Edițiile poe-
ziilor lui Eminescu (Viața Romînească, XXI (1929, mai—iunie) problema
editării Luceafărului este deplin lămurită, în sensul că, în textul ediției^
se va reproduce versiunea din ediția Socec, iar în note se vor arăta și
deosebirile pe care le prezintă versiunea Almanahului. Astfel au procedat
ediția Ibrăileanu, ediția Botez, ediția Călinescu și altele.
însușindu-și însă argumentarea lui D. Caracostea din Arta cuvîn-
tului la Eminescu (București, 1938), Perpessicius reproduce în ediția sa
(M. Eminescu, Opere, I, București, 1939) textul Lîiceafărului din Almanah
și înlătură versiunea din ediția Socec, sub motiv că aceasta ar fi opera
exclusivă a lui Maiorescu :
„Fără a intra în prea multe detalii — scrie el — credem că situația
poate fi rezumată astfel: Versiunea Maiorescu e ticluită de acesta, în
răstimpul de după reproducerea versiunii Almanahului în Convorbiri,.
deci după îmbolnăvirea poetului, mai corect către noiembrie, cînd se
hotărăște să tipărească întîia ediție a poeziilor lui Eminescu. Cel mai
hotărîtor argument e însăși reproducerea versiunii Almanahului în nu-
mărul de august al Convorbirilor, așadar după îmbolnăvirea poetului.
4 — C. 4511
50
FILOLOGIE
Dacă ar fi existat o versiune, modificată de poet, este sigur că revista ieșană
ar fi reprodus-o pe aceea. Or, versiunea Convorbirilor este întrutotul cea
din Almanah” (M. Eminescu, Opere II, București 1943, p. 452).
Argumentul acesta însă nu rezistă, deoarece Convorbirile au reprodus
textul Luceafărului din Almanah nu din cauză că nu exista o versiune
modificată de poet, ci pentru motivul că deținătorul unei asemenea ver-
siuni în manuscris, Maiorescu, lipsea din țară la acea dată. Din chiar însem-
nările acestuia se vede că el avea în buzunar biletele de călătorie în străi-
nătate în ziua cînd s-a declarat boala poetului și că nu s-a înapoiat decît
în ziua de 5 august 1883 (T. Maiorescu, op. cit., p. 191 și 192). Din această
cauză deci lacob Negruzzi, redactorul Convorbirilor, neavînd pentru mo-
ment nici o poezie inedită de Eminescu (manuscrisele acestor poezii se
aflau la Maiorescu), a crezut de datoria lui să reproducă măcar Luceafărul,
apărut în străinătate și deci necunoscut în țară, pentru ca cel puțin în
chipul acesta revista să contribuie și ea la manifestația de simpatie a
întregii prese romînești pentru marele și nefericitul poet. Iată deci cauza
pentru care Convorbirile au reprodus textul Luceafărului din Almanah,
și nu din manuscrisul poetului, aflat în acel moment la Maiorescu.
Al doilea argument invocat de Perpessicius îl constituie faptul că
traducerea germană a Luceafărului, făcută de Mite Kremnitz și terminată
la începutul lunii ianuarie 1883, cînd se citește la Junimea, în absența
lui Eminescu (vezi Maiorescu, op. cit., p. 149), ar păstra cîteva versuri din
cele suprimate în ediția Socec, ceea ce ar fi un indiciu că poetul nu s-a
gîndit la suprimarea lor totală. La care noi răspundem că era natural
ca Mite Kremnitz să fi primit de la Eminescu versiunea trimisă la Viena,
fiindcă numai avînd din timpul verii anului 1882 textul romînesc al Lucea-
fărului, putea să termine traducerea pînă la începutul anului următor
(12 ianuarie). O traducere așa de anevoioasă nu se face numai în cîteva
săptămîni.
Al treilea argument al lui Perpessicius este astfel formulat:
„N-ar fi exclus ca intenția suprimării celor 4 strofe și, implicit, a
substituirii celor două versuri de tranziție, să o fi mărturisit Maiorescu,
cu un an mai înainte, în vremea collocviilor pentru șlefuirea poemului,
despre care însuși a raportat... Dar dacă și după aceste sugestii, ce trebuie
că vor fi fost formulate, Eminescu nu cedează și își publică poemul exact
așa cum l-a gîndit el, nu este acesta un motiv mai mult să i se respecte
opera, în forma ei originară?”.
Formularea ipotetică a judecăților de mai sus credem că ne în-
dreptățește să socotim acest argument cu totul neconcludent.
Slăbiciunea unor asemenea argumente se datorește, după cît ni se
pare, lui I. E. Torouțiu (vezi art. cit.). Am atras atenția asupra netemei-
niciei afirmației lui Torouțiu privitoare la data cînd ar fi expediat Emi-
nescu poema sa la Viena. Aici semnalăm ipoteza fantezistă a unor contra-
dicții ivite între critic și poet pe tema suprimării strofelor 77, 82, 83 și 84,
ipoteză pe care și-o însușește întru totul și Perpessicius.
Venim acum la ultimul argument, formulat astfel de Perpessicius :
„Și pentru a răspunde și cu un argument de ordin estetic, cu toate
că armele acestea sînt cele mai problematice, să mărturisim că cele două
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (VI)
51
versuri nu ni se par chiar atît de frumoase, ca lui Ibrăileanu. „Dar cine,
scria el în focul argumentației, a făcut versurile : — Tu ești din forma
cea dintîi — Ești vecinică minune ? Maiorescu ? E greu de admis că
versurile le-a făcut el. Sînt versuri de mare poet. Nici un alt poet romîn
de oricînd, n-ar fi putut să le scrie. Probabil că sînt de Eminescu”. După
care Perpessicius adaugă : „Vers de mare poet — Ești vecinică minune —
acest nevinovat loc comun? ! Evident nu” (vezi M. Eminescu, Opere II,
1943, p. 451—452).
Cei care nu admit că Eminescu, corectînd și șlefuind textul Lucea-
fărului, după expedierea primei versiuni la Viena, este autorul ultimelor
două versuri din strofa <
Iar tu, Hyperion, rămîi
Ori unde ai spune,
Tu ești din forma cea dinții
Ești vecinică minune
în lipsă de argumente obiective, cad în eroarea de a le subaprecia, con-
siderînd că nu ar fi scrise de Eminescu. D. Caracostea le declară „cele
mai slabe din toată poema”, iar Perpessicius afirmă că versul Ești vecinică
minune este „un nevinovat loc comun”. Asemenea păreri vin în contra-
zicere vădită cu afirmația lui Ibrăileanu, care socotea că „nici un alt poet
romîn de oricînd n-ar fi putut să le scrie”, afară de Eminescu.
Zadarnic am încerca să punem în comparație cele două versiuni
și am declara că versurile Tu ești din forma cea dintîi / Ești vecinică minune
din versiunea șlefuită ni se par a fi mai clare decît Cere-mi cuvîntul meu
de-ntîi / Să-ți dau înțelepciune *1 din versiunea trimisă la Viena, fiindcă
partizanii ultimei versiuni ne-ar declara că nu-i interesează claritatea,
atîta timp cît această versiune poartă semnătura poetului. Și tot zadarnic
le-am aminti că în manuscrisul 2260, f. 264 strofa:
Cînd tu Hyperion rămîi,
Ori unde ai apune...
Cere-mi cuvîntul meu de’ntîi
Să-ți dau înțelepciune?
este ștearsă complet de Eminescu și că surprindem astfel gîndul poetului
de a căuta o altă formă, întrucît cea ștearsă nu-1 mulțumea.
Pe cît se vede, în discuție nu ar trebui să stea problema valorii
estetice a celor două versuri, ridicată de Caracostea și de Perpessicius, ci
aceea a paternității lor. Iată motivul pentru care ne vom îndrepta atenția
spre această din urmă problemă.
★
Se știe că în limbajul poeților sînt anumite cuvinte și expresii la
care ei apelează deseori. Acestea sînt așa-numitele cuvinte-cheie. Ele con-
stituie caracteristica stilului lor, sînt acele tipare care marchează origi-
nalitatea gîndirii. în poezia lui Eminescu pot fi întîlnite numeroase astfel
de cuvinte-cheie, cuvinte pe care le simțim ca expresii proprii ale poetului
nostru, cu un cuvînt, ca „eminesciene”.
52
FILOLOGIE
Tot astfel, în limbajul poeților îritîlnim unele elemente mai des
folosite, frecvența lor indicînd și prețul pe care li-1 acordă scriitorul. Sînt
așa-numitele cuvinte-temă. Anume construcții stilistice sînt și ele ușor de
recunoscut ca elementele proprii în limbajul unui poet.
Socotim că mijlocul cel mai nimerit, care ne poate indica cu certi-
tudine paternitatea versurilor din Luceafărul, pusă în discuție de Cara-
costea și Perpessicius, este tocmai cercetarea și descoperirea elementelor
proprii ale limbajului folosit de poet. Și pentru a proceda metodic, vom
reproduce din nou versurile respective în forma lor din ediția Socec :
Iar tu, Hypcrion, rămîi
Ori unde ai apune,
Tu ești din. forma cea dinții,
Ești vecinică minime,
Determinarea „cea dintîi” a substantivului „forma” din versul
Tu ești din forma cea dintîi, este fără îndoială o construcție stilistică foarte
frecventă în limbajul poetic al lui Eminescu. Numai în poezia Epigonii
o întîlnim de șase ori: Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic ...
S-a dus Pan, finul Pepelei cel isteț ca un provesrb / .. .Iar poetul ei cel
tînăr o privea cu îmbătare / .. .El deșteaptă-n sînul nostru dorul țării
cei străbune / .. .Strai de purpură și aur peste țărîna cea grea.
Chiar și în Luceafărul mai întîlnim această construcție :
Și din a haosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea ca-n ziua cea dintâi
Cum izvorau lumine.
în locul lui menit din ceri
Hyperion se-ntoarsă
Și, ca și-n ziua cea de ieri
Lumina și-o revarsă
Eminescu folosește frecvent aceeași construcție și în proză :
„Materia eternă, pururea tot în aceeași cantitate ca-n ziua cea dintîi
a creațiunii, natura ne-o împrumută să putem opera schimbări asupra
ei; a o spori sau împuțina nu putem” („Timpul”, 15 iulie 1882).
„Ei se simțeau inocenți ca-n ziua cea dintîi (manuscrisul 2255, f. 255).
Și citatele se pot înmulți.
Așadar construcția „forma cea dintîi” se încadrează perfect în lim-
bajul lui Eminescu și este proprie marelui poet. în concluzie, și versul:
Tu ești din forma cea dintîi este pur eminescian.
Adjectivul vecinie, din versul: Ești vecinică minune, este și el un
element foarte frecvent în vocabularul eminescian. Iată cîteva exemple
luate la întîmplare :
Ș-acel rege-al poeziei, vecinie tînăr și ferice
(Epigonii)
înecat de veciniei visuri, răsărit din sfinte-izvoare
(Egipetul)
RECTIFICĂRI LA EDIȚIILE POEZIILOR LUI EMINESCU (VI)
53
Să-ngădue intrarea-mi în uecinicul repaos
(Rugăciunea unui dac)
Din noaptea vecinicei uitări
în care toate curg
(Din noaptea)
Din sînul vecinicului ieri
Trăește azi ce moare
(Luceafărul)
Să vedem acum situația cuvîntului minune în limbajul eminescian.
Cu sensul obișnuit de „miracol”, „lucru uimitor”, „apariție uimitoare”
se întîlnește adesea în versurile poetului.
Dar cuvîntul minune se întîlnește în poeziile lui Eminescu și cu un
sens mai special de „făptură”, „creațiune, ființă perfectă, fără seamăn”,
cînd este vorba de femeia iubită :
Căci pentru care altă minune de cît tine
Mi-aș risipi o viață de cugetări senine
Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind
(Nu mă înțelegi)
Dar tot gîndesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari și mînă rece
(Sînt ani la mijloc)
Și te-ai dus dulce minune
Ș-a murit iubirea noastră.
(Floare albastră)
Precum vedem, atît elementele lexicale cît și construcțiile stilistice
mai deosebite din versurile în discuție se regăsesc întocmai în limbajul
poetic al lui Eminescu. Ele nu pot fi deci decît ale lui Eminescu.
Dar mai sînt și alte deosebiri între textul Luceafărului din Almanah
și acela din ediția Socec, pe care nu le putem atribui decît tot lui Emi-
nescu. Astfel, inversiunea Pe negre vițele-i de păr din versiunea Almana-
hului a putut fi adusă la forma Pe vițele-i negre de păr din ediția Socec
de poetul care o încercase în două variante mai înainte (m-sele 2275 și
2277), unde găsim în vițe negre cade păr. Iar versul din ediția Socec Ia
las-cată-ți de treabă își află completa justificare, ca sens și expresie, în
încercarea anterioară din manuscrisul 2275 unde se află forma Ia du-te
și mă lasă.
Forma oară din versiunea Socec, în strofa :
Reia-mi al nemuririi nimb
Și focul din privire,
Și pentru toate dă-mi în schimb
O oară de iubire 1
54
FILOLOGIE
este o formă care se găsește chiar într-o variantă a Luceafărului din manu-
scrisul 2277, f. 140 :
Și de aci să te repezi
Ca fulgeru-ntr-o oară
Și-n clipa asta tu să vezi
Ce face dînsa oare?
Ea se întîlnește și în Pe lîngă plopii fără soț:
O oară să fi fost amici
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oară și să mor
poezie care se desăvîrșea tocmai pe vremea cînd Eminescu corecta Lu-
ceafărul. O regăsim și în proza lui Eminescu (Sărmanul Dionis și Cezar a).
în versiunea ediției Socec se află forma paterni, și nu patimi ca în
versiunea Almanahului, astfel:
Cu farmecul luminii reci
Gîndirile străbate-mi,
Revarsă liniște de veci
Pe noaptea mea de paterni
întocmai ca în variantele anterioare ale Luceafărului din manuscrisele
2261 și 2275, iar în Mai am un singur dor e folosită de trei ori.
Discutînd lipsa strofelor 77, 82, 83 și 84 din textul Luceafărului
în versiunea Socec, D. Caracostea atribuie suprimarea lor lui Maiorescu.
Științificește însă nu se poate aduce nici o dovadă în susținerea acestei
aserțiuni. Din contră, manuscrisul 2261, singurul care conține textul
complet al Luceafănlui, prezintă numeroase strofe întregi care nu mai
figurează în versiunea trimisă de Eminescu la Viena și apărută în Almanah.
Pentru asemenea suprimări avem dovada materială în manuscrisul citat
mai sus. Dacă la acest fapt vom adăuga alte dovezi de înlăturare a unor
părți întregi din textul altor poezii (ca de exemplu S-a dus amorul, care în
,,Familia” are cel puțin două strofe mai mult decît textul publicat în ediția
Socec, după manuscrisul ultim al poetului, necontestat de nimeni), ne
vom putea da seama de sistemul suprimării, ca mijloc de perfecționare
artistică a unor bucăți tipărite, folosit de Eminescu. în sprijinul afirmației
noastre mai indicăm suprimările de cel puțin 7 sau 8 pagini din nuvela
Cezara, efectuate după tipărirea ei în ,,Curierul din Iași”, tot cu scopul
realizării unei forme artistice superioare.
în concluzie, atît din faptele biografice expuse la început cît și din
dovezile filologice aduse în partea finală, rezultă că versiunea Luceafărului
tipărită în volumul de poezii ale lui Eminescu, apărut la Socec sub îngri-
jirea lui Maiorescu, îndată după îmbolnăvirea poetului, este opera exclusivă
a lui Eminescu și reprezintă o treaptă superioară de realizare față de ver-
siunea apărută anterior în Almanah. Așadar, editorii care înlătură ver-
siunea ultimă a Luceafărului din ediția Socec, readuc la suprafață fără
motive întemeiate o versiune care nu reprezintă expresia ultimă a voinței
poetului.
LETOPISEȚUL LUI GRIGORE URECHE
ȘI EDITAREA LUI*
DE
P. P. PANAITESCU
O recentă recenzie publicată în revista „Limba Romînă” în legă-
tură cu ultima ediție a Letopisețului Moldovei de Grigore Ureche deschide
încă o dată chestiunea autorului acestei cronici, punînd în același timp
interesante probleme de critică și metodă. Ediția criticată a fost luată
ca bază de informație la alcătuirea tratatului de Istoria Romîniei (macheta
apărută de curînd) și concluziile ei asupra autorului și a ideilor lui social-
politice au fost adoptate de colectivul volumului III al Tratatului. In
aceste condiții o discuție mai largă se impune în jurul recenziei amintite.
în anul 1908 istoricul C. Giurescu a publicat un studiu intitulat :
Noi contribuțiuni la studiul cronicilor moldovene, în care ajungea la con-
cluzia că adevăratul autor al Letopisețului țarii Moldovei ar fi Simion Das-
călul, Grigore Ureche fiind autorul unei scrieri istorice azi pierdute, folo-
site ca izvor de Simion Dascălul. Rezultatele la care se oprise C. Giurescu,
fără a se întemeia pe studiul izvoarelor cronicii, pe care în cea mai mare
parte nu le cunoștea, nu au avut darul să convingă, nici atunci, pe cei
mai mulți dintre istorici și filologi.
în recenzia publicată în „Limba Romînă”, Const. C. Giurescu repetă
în linii generale argumentele cuprinse în studiul amintit din 1908, fără
a mai aduce altele noi. Deoarece apariția noii ediții a Letopisețului își
are justificarea în convingerea că autorul lui este Grigore Ureche și că prin
critica bazată pe identificarea izvoarelor pot fi deosebite adaosurile ulte-
rioare ale lui Simion Dascălul, este necesar să examinăm argumentația
lui C. Giurescu, repetată acum în recenzia citată.
C. Giurescu, cercetînd și clasificînd, pentru întîia oară, manuscrisele
Letopisețului, a constatat că toate aceste manuscrise conțin pasajele pe
* Const. C. Giurescu, Recenzie la Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ed. P. P. Pa-
naitescu, Ed. a Il-a, București, 1958, în ,,Limba Romînă”, IX (1960), nr. 4, p. 76 — 86.
56
FILOLOGIE
care Simion Dascălul le declară ale sale („eu Simion Dascălul am izvodit”),
și socotind că și alte pasaje pot fi datorite aceluiași, fără ca Dascălul să
le fi relevat ca fiind ale lui, a conchis la neputința criticii de a distinge
partea scrisă de Ureche de cea alcătuită de Simion.
Autorul Noilor contribuții (ca și recenzentul din 1960) s-a oprit în
deosebi asupra pasajului din Predoslovia lui Ureche, care spune : „nu
numai letopisețul nostru, ce și cărți streine au cercat .. .că letopisețul
nostru cel moldovenescu așa de pe scurt scrie, că nici de viața domnilor,
carii, au fost de toată cîrma, nu alege... Ce și ei ce au scris, mai mult den
basne și den povești ce au auzit unul de la altul. Iar scrisorile striinilor
mai pe largu și de agiunsu scriu, carii au fost fierbinți rîvnitori, nu numai
a sale să scrie, ce și cele striine să însemneze” (ed. P. P. Panaitescu, p. 64).
Giurescu a conchis din comentariul acestui pasaj că Ureche a disprețuit
textul letopisețului moldovenesc, letopiseț intern, și a lăsat la o parte
cea mai mare parte a textului său, apelînd la cronici externe. A trebuit
să vie Simion Dascălul, ca să restabilească valoarea letopisețului intern
și să reproducă în cronică pasajele lăsate la o parte de Ureche. Citit cu
atenție, pasajul din Predoslovia lui Ureche nu justifică această afirmație.
Ureche a dat aceste lămuriri ca să arate de ce a fost silit să apeleze la
cronici străine pentru alcătuirea istoriei Moldovei, fapt care putea să-i
fie reproșat. El se plînge că letopisețul intern este prea scurt, deci e evident
că nu l-a scurtat și mai mult prin omisiuni, cum crede Giurescu. De altfel
Ureche spune precis că a folosit „nu numai letopisețul nostru”, iar mai
jos adaugă : „de acolo (din letopisețul străin— n.n.} lipindii de ale noastre”...
Ureche este deci acela care a combinat știrile din letopisețul moldovenesc
cu cele din cronica străină.
Giurescu a acordat multă importanță predosloviei lui Simion Das-
călul care spune (ed. cit., p. 65) că a aflat un Letopiseț intern care poves-
tește istoria Moldovei pînă la domnia lui Vasile Lupu (1634—1653) și
adaugă : „Pentru aceia, deacă am văzut că lipsesc poveștile și cursul
anilor din letopisețul cel leșesc, am lipit dintr-ale noastre izvoade, carele
am aflat că-s adevăr”. Textul lui Simion Dascălul este destul de confuz.
El trebuie înțeles în sensul că autorul lui avea intenția să continue cronica
lui Ureche pînă la domnia lui Vasile Lupu, ceea ce nu a putut face și că
a lipit la letopiseț, la cel scris de Ureche, alte știri dintr-un letopiseț polonez
(Cronica lui Guagnini-Paszkowski, folosită în adevăr de dascăl, pentru
adaosurile sale). Dacă admitem interpretarea lui Giurescu, după care
în predoslovie Simion se declară autor al cronicii, în sensul că el a com-
binat izvorul intern cu cel polon, atunci acest text vine în directă contra-
zicere cu cele spuse mai sus de către Ureche, care-și atribuie lui această
operație. Ar rămîne datoria criticii să arate cine are dreptate. Dar mi-
siunea criticii este aci ușurată de o mărturisire a lui Simion Dascălul însuși,
dintr-unul din pasajele adause de dînsul, la istoria lui Despot vodă, pasaj
pe care Giurescu nu l-a observat : „Pentru domniia acestui Dispot vodă
letopisețul acest moldovenescu foarte pre scurt scrie.. . Iară răposatul
Ureche vornicul, vrîndu să arate această poveste a lui Dispot mai deschis
și mai adevărat, împreunînd izvoadile, au cetit la cronicul leșescu...”
(ed. cit., p. 175). Prin urmare, după propria mărturisire a lui Simion
LETOPISEȚUL LUI GRIGORE URECHE ȘI EDITAREA LUI	57
Dascălul, cel care a făcut operația de „împreunare” a. textelor interne și
externe a fost Ureche.
în predoslovia sa Simion Dascălul scrie despre cronica lui Ureche :
„iar semnele sau tocmelele și lucruri cîte s-au făcut în țară, nu le arată
toate, că poate fi că n-au știut de toate cronicariul cel leșesc” (p. 65). Pe
de altă parte, în textul letopisețului aflăm de-mai multe ori observații
de felul acesta la sfîrșitul cîte unui paragraf : „Și încă și alte semne multe
nimica nu le însemnează (letopisețul leșesc), carile nice unile n-am vrut
să le lăsăm” (exemplu la p. 104, unde „semnele” constă din lupta lui
Ștefan cel Mare cu turcii la Dunăre). Giurescu făcînd o apropiere între
aceste afirmații despre „semne” ce lipsesc din letopisețul leșesc .și pasajul
din predoslovie, atribuie toate aceste „semne”, adică textele denumite
așa, lui Simion Dascălul. în predoslovie Simion afirmă că a adăugat
unele semne, adică unele informații însemnate în izvoarele sale, ceea ce
este adevărat, dar aceasta nu înseamnă nicidecum că de cîte ori în cro-
nică se vorbește despre „semne”, adică despre fapte omise de letopisețul
polon, acestea aparțin exclusiv dascălului. Numai convingerea precon-
cepută că împreunarea și compararea izvoarelor s-ar datori acestuia poate
duce la o asemenea concluzie. Indicarea „semnelor” termen pe care putea
să-1 folosească și Ureche, nu este un criteriu metodic pentru a distinge
textul acestuia de al lui Simion Dascălul.
Pentru a încheia analiza argumentației în favoarea paternității lui
Simion Dascălul asupra cronicii, trebuie să discutăm și pasajul privitor
la omorîrea lui Ștefan Lăcustă de către boieri. Cronicarul condamnă pe
boierii ucigași (Găneștii și Arbureștii) numindu-i: „lei sălbateci și lupi
încruntați” (ed. cit., p. 160). Pasajul fusese relevat de C. Giurescu în 1908,
iar acum, în recenzia amintită, citim : „aceste aprecieri dovedesc că autorul
lor nu făcea parte din clasa amintiților boieri și că, pe de altă parte, ținea
cu domnul. Ele se potrivesc deci cu Simion Dascălul, în timp ce Ureche,
în toate împrejurările ia partea boierilor” (Recenzia, p. 80). Nu trebuie
să ne închipuim feudalismul caracterizîndu-se prin necredința vasalilor
nobili față de suzeranul lor; interesele reprezentanților clasei stăpînitoare
pentru menținerea privilegiilor și a exploatării celor aserviți erau comune.
Răscoala boierilor și uciderea domnului nu erau o regulă, ci o excepție.
Ureche putea să condamne călcarea jurămîntului feudal de către anumiți
boieri, în această împrejurare, mai ales că adaugă : „Această plată au luat
Ștefan vodă de la acei ce-i miluise”. Se invocă deci călcarea contractului
feudal față de domnul care miluise, își împlinise deci datoria de suzeran.
Aci vorbește fără îndoială un boier. în Letopisețul lui Miron Costin se află
un pasaj cu aprecieri identice despre omorîrea domnului Moldovei Gaspar
Grațiani de către boieri, în 1620 : „Scîrnavă și groadznică fapta și neaud-
zită în toate țări creștine. Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile
feritu trebuiește” (M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 72). Cu toate
acestea nimeni nu contestă, pe temeiul acestui pasaj, paternitatea lui
Miron Costin, mare boier, asupra operei care-i aparține.
C. Giurescu a trecut peste o dovadă hotărîtoare privind rolul lui
Simion Dascălul în alcătuirea cronicii, nota unui contemporan, aflătoare
într-o serie de manuscrise, căreia nu i-a dat nicio importanță, iar în re-
58
FILOLOGIE
cenzia amintită ea este de asemenea ignorată : „Acest Simion dascal,
ce el să numeește aici, mai mult să vede că au amestecat și au turburat
istoriia, decît au lucrat ceva și pentru Ureche vornicul, care au scris acestea,
a vesti că e domn învățat și înțelept. Iar acesta și neștiutu și slab în minte,
precum și Toderașicu Catacuzinu vel vistiernic în Moldova și alții, bine
cunoscînd pe acela, ni-au mărturisit că de mulți [multă] neștiință și de
minte puțină era acel om, precum iar el însăși și aici că au fost să arată
[aluzie la textul predosloviei — n.n.] și lîngă altele face și aceasta că ale
altora le face ale lui, adecă ce au scris Ureche, el zice că au scris” (ed.
cit., p. 64, n. 3). Este deci vorba de mărturia unui contemporan care a
cunoscut personal pe Simion Dascălul, îi cunoștea lipsa de valoare și
pretenția de a „face ale lui” cele scrise de Ureche.
Din analiza argumentației lui C. Giurescu, nesusținută ulterior de
fapte noi, rezultă că ea nu rezistă criticii: Ureche declară că el a îmbinat
știrile din letopisețul intern cu acela din cronica străină, deci a alcătuit
scrierea care, cu drept cuvînt, trebuie să-i poarte numele. Simion Dascălul
recunoaște într-un loc din text că această confruntare de izvoare a fost
opera lui Ureche, iar un martor contemporan acuză pe Simion de încercare
de plagiat.
Eămîne însă partea pozitivă a cercetării lui C. Giurescu : din com-
pararea tuturor manuscriselor Letopisețului reiese că nici unul nu ne
poate oferi un text lipsit de adausurile lui Simion Dascălul. Se punea între-
barea dacă posedăm o metodă de a deosebi aceste adausuri de textul
datorit lui Ureche. Această metodă există, ea se bazează pe compararea
textului Letopisețului cu izvoarele sale. Am arătat că C. Giurescu nu a
cunoscut izvoarele Letopisețului și nu s-a putut întemeia pe studiul lor
nici atunci cînd a publicat o ediție a acestuia în 1916, reprodusă mai
tîrziu și de Const. C. Giurescu.
în 1925 am publicat un studiu asupra izvoarelor Letopisețului lui
Ureche, cuprins în lucrarea intitulată : Influența polonă în opera cronica-
rilor Grigore Ureche și Miron Gostin (Academia Eomînă, secția istorică,
seria III, tom. IV), în care am identificat izvoarele folosite de Ureche :
Cronica polonă a lui loachim Bielski și o Cosmografie universală în lati-
nește, precum și pasajele traduse de Simion Dascălul din cronica Poloniei
(Sarmației) a lui Alexandru Guagnini, tradusă în limba polonă din lati-
nește și adausă de M. Paszkowski. Nu ne rămîne decît să rezumăm rezul-
tatele la care am ajuns prin compararea textelor izvoarelor cu pasajiile
respective din Letopisețul Moldovei.
Toate pasajiile pentru care autorul Letopisețului citează „letopi-
sețul leșesc” (în unele manuscrise, pentru același pasaj : „letopisețul la-
tinesc”) se regăsesc în cronica polonă a lui loachim Bielski^ Această cronică
a fost folosită direct, pasajiile amintite au fost traduse în romînește din
polonă (argumente : în textul romînesc se află la locul respectiv cuvîntul
slav, avînd aceeași rădăcină ca și cel polon, cuvînt care ar fi sunat altfel
dacă admitem un intermediar latin; numele de persoane, chiar cînd nu
e vorba de polonezi, sînt redate în formă polonă : Ian Huniade; greșeli
de traducere în romînește, care se explică numai prin neînțelegerea formei
de exprimare polonă : Grotov în loc de Grot, pentrucă în textul polon era
LETOPISEȚUL LUI GRIGORE URECHE ȘI EDITAREA LUI
59
Grotowie, la plural etc. Despre aceste dovezi recenzentul nu spune nimic
și nu le discută).
în unele manuscrise ale Letopisețului se citează „letopisețul leșesc”,
în altele, în același loc, „letopisețul latinesc”. în ediția sa din 1916 C.
Giurescu recunoaște că cele două denumiri sînt variante de copiști pentru
același citat, dar alege lectura din urmă, admițînd că a existat un letopiseț
latinesc al Moldovei, azi dispărut. Dar de vreme ce știm acum că textele
citate sînt din cronica lui Bielski și că au fost folosite direct din polonă,
rezultă că „letopisețul leșesc” este lectura corectă. Așadar țesătura de bază
a letopisețului este* formată din îmbinarea textului letopisețului intern
anterior cu pasajiile ce privesc istoria Moldovei din cronica polonă a lui
Bielski. Letopisețul Moldovei, pe care avem tot dreptul să-1 numim al
lui Ureche, este alcătuit din juxtapunerea și compararea a două izvoare,
unul intern, altul extern : Bielski, letopisețul leșesc, la care se adaugă
excursuri din Cosmografia latină și comentarii ale autorului. Autor al
letopisețului este cel care a făcut îmbinarea celor două izvoare, le-a com-
parat și le-a judecat. Acesta este Ureche. După C. Giurescu, cronica lui
s-ar fi redus la traducerea „letopisețului latinesc” (recte : leșesc). Astăzi,
cînd știm că acest letopiseț este egal cu Bielski (loachim), o asemenea
ipoteză trebuie înlăturată. Cronica lui Bielski cuprinde istoria Poloniei
pînă în anul 1586 ; informațiile despre istoria Moldovei cuprinse în această
scriere nu constituie o povestire continuă, ci sînt fragmente de istorie,
episoade care privesc relațiile Poloniei cu Moldova. Cronicarul care le-a
tradus și le-a folosit a adăugat aceste informații răzlețe pe canavaua
letopisețului intern, socotit ca fiind prea sumar. Cel care a folosit scrierea
lui Bielski este Ureche, o spune însuși Simion Dascălul, deci tot el a fost
cel care a folosit și letopisețul intern, fără de care știrile extrase din istoria
Poloniei rămîneau izolate și de neînțeles.
După apariția studiului nostru amintit despre „Influența polonă ..
care a lămurit problema izvoarelor polone ale cronicii lui Ureche, C. C.
Giurescu, în parte convins, scria : „Pînă la studiul d-lui Panaitescu, eram
chiar în drept să considerăm ca autor numai pe Simion Dascălul, deoarece
pînă atunci nu se știa decît foarte puțin asupra^ cronicii scrise de Ureche
și a felului cum a întrebuințat acesta pe Bielski. în urma studiului domniei
sale și a celui de față, credem că paternitatea cronicii trebuie să revină
amîndurora”. (C. C. Giurescu, introducere la ed. : Gr. Ureche vornicul
și Simion Dascălu, Letopisețxd țării Moldovei^ Craiova, 1934, p. XXXVI).
Bineînțeles că rezultatele rezumate mai sus nu comportă putința unei
soluții de compromis, dar subliniem recunoașterea faptului că studiul
izvoarelor a schimbat datele problemei.
în recenzia apărută recent, Const. C. Giurescu, fără a discuta dovezile
aduse despre traducerea directă a lui Bielski din polonă în romînește,
menține ipoteza existenței unui letopiseț intern latinesc (tradus de Ureche),
pe temeiul a șase informații din cronica lui Ureche, pentru care acesta ar
cita „letopisețul latinesc” (recte : leșesc) și pe care nu le regăsește în
cronica lui Bielski. Două din aceste informații (războiul de la Movile și
prădarea secuilor de către Ștefan cel Mare) trebuie eliminate, căci, contrar
afirmației recenzentului, nu găsim în cronică folosirea letopisețului leșesc
60
FILOLOGIE
(„cronicariul cel leșesc nimic nu arată”, spune Ureche), filiația Evdochiei
de Chiev a fost extrasă de Ureche din cele spuse de Bielski despre neamul
ei la p. 452—453 (ed. 1597), data urcării în scaun a lui Alexandru cel
Bun rezultă din pasajul lui Bielski de la p. 285 (transmisă greșit de copiști
1403, în loc de 1413), anii de domnie a lui Iliaș rezultă dintr-un calcul al
știrilor din cronica lui Bielski de la paginile 339 și 345 (1431 și 1433 la
sf. Martin), domnia unui Ștefan vodă după Petru vodă este afirmată de
Bielski la p. 428 (Bielski, greșit, vorbește din nou la p. 446 de urcarea
în scaun a lui Ștefan cel Mare, socotindu-1 altă persoană decît cel amintit
anterior la p. 428, ceea ce a făcut și pe Ureche să vorbească de un alt
Ștefan Vodă, după letopisețul leșesc). Toate pasajele din ,,letopisețul
leșesc” se explică, fără excepție, prin textul lui Bielski.
Pe baza identificării izvoarelor, posedăm metoda de a distinge textul
lui Ureche de adausurile lui Simion Dascălul. Ureche fiind autorul îmbinării
și comparării letopisețului extern (Bielski) cu cel intern (bazat în mare
parte pe cronicile slave ale Moldovei), toate pasajele extrase din letopisețul
leșesc (Bielski), cît și cele din letopisețul moldovenesc (pe care nu l-a
prescurtat, de vreme ce-1 declară prea concis) aparțin cronicii lui Ureche.
La aceasta se adaugă informațiile provenite din amintirile vornicului
Nestor Ureche, tatăl autorului, despre vremea lui, precum și știrile despre
țările vecine extrase din Cosmografia lui Gerard Mercator în limba latină.
Lui Simion Dascălul îi rămîn în special părțile despre care el însuși declară
că sînt ale lui (de ce ar sublinia faptul că anume pasajii sînt adause de
dînsul, dacă întreaga urzeală a cronicii i s-ar datori lui?), din ,,letopisețul
unguresc”, din cronica lui Paszkowski, din continuarea letopisețului mol-
dovenesc, după anul 1587 (cîteva rînduri), legenda fabuloasă despre
Lațco, neadmisă de Ureche.
în posesia acestor criterii metodice, sîntem în drept să le aplicăm
la publicarea unei noi ediții a Letopisețului lui Ureche, care să înlocuiască
pe cea publicată de C. Giurescu în 1916 (și reprodusă ulterior), ediție în
care nu se face identificarea părților adăugate de interpolatorul Simion
Dascălul.
★
O nouă ediție a cronicii lui Ureche bazată pe criteriile expuse mai
sus era cerută de mult de cercetători. în Istoria literaturii romîne (I, ed. II,
București, 1925, p. 301 nota 2), N. lorga se plîngea că în ediția lui C. Giu-
rescu adausurile lui Simion au fost ,,în chip greșit, amestecate de C. Giu-
rescu în corpul chiar al cronicii, desfigurate astfel”. Apariția ediției noastre
a Letopisețului țării Moldovei de Grigore Ureche (ed. I, 1955, ed. II, 1958)
se justifică nu numai prin distingerea textului lui Ureche de acela al inter-
polatorilor săi (dat cu literă mică), pe temeiul criteriilor indicate mai sus,
dar și prin corectarea numelor proprii de locuri și persoane, ba chiar
și a unor lecturi din text, folosindu-ne în aceasta de compararea textului
cronicii, așa cum a ieșit de sub pana copiștilor, cu acela al izvoarelor
polone și latine ale acestui letopiseț (vezi în ed. a ILa asemenea corectări
la p. 86, 88, 99, 115, 116, 121, 124, 126, 128 și multe altele). Aceste izvoare
ale cronicii nefiind cunoscute de editorii anteriori, textele publicate de
letopisețul lui grigore ureche și editarea lui
61
aceștia cuprindeau o sumedenie de nume deformate, după tradiția copiș-
tilor de manuscrise. O a treia justificare a publicării ediției noastre stă
în faptul că ediția C. Giurescu nu se întemeiază pe reproducerea unui
manuscris de bază, corectat prin compararea cu lecturile celorlalte manu-
scrise, ci constituie un mozaic de lecturi, alese în chip arbitrar de editor.
Această metodă, astăzi părăsită în publicațiile de cronici ale Institutului
de Istorie și ale Editurii de stat pentru literatură și artă, silește pe editor
să unifice limba textului, arhaizîndu-1 sau modernizîndu-1. Se înțelege
că o asemenea metodă face ca textul editat să nu mai poată fi folosit de
lingviști, întrucît el nu reprezintă reproducerea unui document de limbă.
Ediția noastră, ca și acelea care s-au publicat și sînt în curs de publicare
la Institutul de Istorie și la espla, se întemeiază pe publicarea unui
manuscris de bază, controlat cu ajutorul celorlalte manuscrise mai im-
portante. în sfîrșit, amintesc că ediția 0. Giurescu, din cauza împreju-
rărilor în care a fost publicată, este lipsită de studiu introductiv L
Cu toate acestea, recenzia pe care o discutăm nu recunoaște că
ediția noastră reprezintă un progres față de cele anterioare.
Transcrierea alfabetului chirilic în cel latin, în această ediție, este
nea admisă pentru cele mai multe ediții ale instituțiilor amintite mai sus.
Cu toate că recenzentul le crede imposibile, există rostiri moldovenești
ca pană, țămdurile etc.; nu ne-am crezut în drept să suprimăm pe u final,
cînd el este prezent în manuscris sub forma lui u chirilic (ucu) și nici pe
dublul i din verbele la imperfect: păziia, sosiia, robiia, transcrieri pe care
recenzentul le crede eronate și ,,mecanice”. Lectura pană, păstrarea lui u
final respinse de Const. C. Giurescu, ca neconforme cu rostirea moldo-
venească, se regăsesc totuși și în ediția Letopisețului lui I. Neculce, datorită
unui lingvist, academicianul lorgu Iordan (vezi, în ed. a Il-a, exemple
prea numeroase ca să fie necesară citarea paginilor). Cît privește imper-
fectul transcris de noi în -iia, editorul lui Neculce îl redă prin -ie (suferi e),
ceea ce nu se deosebește prea mult ca pronunție de transcrierea adoptată
de noi. Recenzia aduce însă unele contribuții pozitive în privința indicelui
și a glosarului, deși sub rubrica ,,termeni insuficient explicați” se cere
includerea în indice a lungi explicații, nepotrivite cu rostul unui indice.
Unele rectificări'sînt discutabile. Exemple : steție nu este ,,termenul vechi
romînesc de origine latină (statio),” ci un împrumut din limba polonă (v.
Tiktin, Worterbuch, sub stație); șerb înseamnă fără îndoială în limba
veche romînească : rob și nu altceva, cum crede recenzentul, za în slavo-
nește înseamnă peste și nu la, Zaporojenii erau ,,dincolo de praguri” și nu
de la praguri (Giurescu). De fapt numele lor derivă de la localitatea Zapo-
rojie, așezată dincolo de praguri. Zavoljie înseamnă (în dicționarul lui
N. P. Makarov) : „Ies pays au dela de la Volga” și nu de la Volga (Giurescu).
Explicația noastră : olac, curier, criticată de recenzent, este cea din Dic-
ționarul limbii rpmîne moderne.
★
Este de la sine înțeles că numai după determinarea precisă a textului
redactat de Grigore Ureche și a adausurilor datorite interpolatorilor se
1	Vezi, pe larg, critica ediției C. Giurescu, în ediția noastră, p. 53 — 55.
62
FILOLOGIE
poate fixa locul acestui cronicar în istoria culturii noastre și poziția lui
față de problemele sociale și politice ale epocii. Ar fi fost mai bine ca dis-
cutarea acestei chestiuni să fi lipsit din recenzia lui Const. C. Giurescu?
deoarece o asemenea discuție necesită o privire de ansamblu asupra epocii
„statului nobiliar” în istoria noastră, al cărui reprezentant ideologic este
Ureche. Recenzentul se mulțumește să desprindă din introducerea noastră,
cîteva idei izolate, pe care le discută. Mai întîi respinge afirmația noastră
că influența umanismului la Ureche a fost foarte slabă, ceea ce „nu cores-
punde de loc cu faptele, așa cum rezultă ele, în mod limpede, din textul
cronicii”. Aceste fapte sînt : cinci cuvinte care ar fi de origine latină,
folosite de Ureche (afară de cele semnalate de noi). Observ că nici unul
din cuvintele citate de Giurescu nu a fost împrumutat din latinește :
caștalan este folosit prin mijlocirea limbii polone, ca și procurator, titlul
unui dregător polon, mușcatin vine din rusește, scală este de origine slavă,
ravent de origine turcească (vezi Dicționarul limbii romîne moderne și al
lui Tiktin). Ureche știa desigur latinește, dar și analiștii medievali și preoții
catolici știau această limbă în evul mediu și totuși nu erau umaniști. Giu-
rescu mai adaugă faptul că Ureche folosește repetiția și antiteza : „larg și
deagiuns”, „hulește și defaimă”, procedeu de stil care însă nu este specific
umanist. în Viața sfîntului Nifon, scriere hagiografică de caracter medieval,
tradusă din slavonă în secolul al XVII-lea, citim : „să cîștige și să dobîn-
dească”, „mare bucurie și veselie”, „puterea și tăria mea” etc. (Gavril
Protul, Viața sfîntului Nifon, București, 1937, p. 7 și 10). Amintirea
originii latine a romînilor și a unității lor se datorește desigur influenței
umaniste, dar această influență este slabă și neînchegată, de vreme ce
în scurtul paragraf închinat limbii „moldovenești”, Ureche atenuează și
contrazice această idee, spunînd : „limba noastră din multe limbi ieste
adunată și ne ieste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur,
măcar că de la Rîm ne tragem... fiind țara mai de apoi ca la o slobozie,
de prinprejur venindu și discălicîndu, din limbile lor s-au amestacat a
noastră”, după care urmează exemple pe rînd din latinește, „de la frînci”
(italieni), greci, turci, sîrbi, pentru a conchide : „să cunoaște că cum nu-i
discălicată țara de oameni așezați” (p. 67). Aceasta nu este o atitudine
de umanist. Umanismul nu constă numai în cunoașterea limbii latine,
el reprezintă o atitudine în fața vieții și a problemelor filosofice și istorice.
Ureche este un feudal, el nu scrie o carte despre poporul romîn, nu știe
absolut nimic despre Traian și despre cucerirea Daciei, cartea lui cuprinde
numai istoria statului feudal Moldova, istoria domnilor ei. El scrie ca un
reprezentant al statului nobiliar, condus de oligarhia boierească, din care
face parte. De aceea Letopisețul lui deschide seria cronicilor în limba po-
porului și scrise de boieri, pentru boieri, în contrast cu istoriografia dom-
nească și slavonă, care La precedat. (S-ar putea ca și letopisețul moldo-
venesc să fi fost o cronică boierească, dar certitudine nu avem). Giurescu
contestă existența acestui fenomen în istoria culturii noastre, sub motiv
că letopisețul lui Nicolae Costin este dedicat lui Nicolae vodă Mavrocordat.
Să nu se uite că acest letopiseț a fost scris în două versiuni, dintre care
numai una este dedicată domnului, cealaltă fiind o cronică specific boie-
rească. De altfel, epoca fanariotă, în care scrie N. Costin, se deosebește
LETOPISEȚUL LUI GRIGORE URECHE ȘI EDITAREA LUI	63
de cea în care scria Ureche, prin creșterea autorității domnilor, cu sprijin
mai mare din afară, ca reprezentanți ai Porții, numiți direct de sultan
peste voința boierimii pămîntene. De aici, în această epocă, alternarea
•cronicilor boierești (Neculce) cu cele oficiale.
în calitate de cronicar al boierimii noi, al oligarhiei din secolul al
XVII-lea, Ureche nu poate înțelege politica de centralizare monarhică a
lui Ștefan cel Mare, caracterul politicii sale de apărare a complexului de
state de la Dunărea de jos. El ajunge să facă aprecieri ca acestea despre
marele domn : „deapururi trăgîndu-1 inima spre vărsare de sînge” (p. 91),
,,ca un leu gata spre vînat” (p. 96), ,,de lăcomie, ce nu era al lui, încă
vrea să coprinză” (ibid.), ,,odihna altora îi păriia că-i ieste cu pagubă”
{p. 119 — 120). Const. C. Giurescu socoate totuși, în recenzia citată, că
Ureche a înțeles pe adevăratul Ștefan, de vreme ce în alte pasaje croni-
carul arată că Ștefan se lupta pe motive ,,speciale”, dorința de a relua
ceea ce fusese al Moldovei. Aprecierile lui Ureche citate mai sus rămîn
însă și nu pot fi eliminate din sistemul lui de gîndire istorică; pe de altă
parte, dorința de a relua cele pierdute nu formează trăsătura esențială
a politicii cu vederi mult mai largi a lui Ștefan cel Mare (cf. Barbu T.
Câmpina, Ideile călăuzitoare ale politicii lui Ștefan cel Mare, în Studii, X,
1957, nr. 4, p. 57 — 67). Observ că și colectivul de istorici care a redactat
tratatul de Istoria Romîniei, voi. II, a subliniat faptul că Ureche a înțeles
greșit figura lui Ștefan cel Mare (macheta volumului II, p. 342).
în sfîrșit, tot din domeniul istoriei culturale face parte și discuția
în jurul povestirii despre pribegia lui Petru Rareș intercalată în letopisețul
lui Ureche. Const. C. Giurescu, în recenzia citată, afirmă că ,,la baza acestei
povestiri, stă, în ultimă analiză, chiar o relațiune a lui Petru Rareș” și
■anume pentru că în acea povestire se află amănunte despre ,,momentul
în care acesta a rămas singur”. Deci aceste amănunte ,,nu pot proveni
decît de la Petru Rareș, deoarece nimeni dintre familiarii lui (sublinierea
recenzentului) nu l-a însoțit în această pribegie prin munți”. Nu rămîne
însă îndoială că Petru Rareș, după ce a ieșit din munți și s-a instalat apoi
a doua oară în scaun, nu a tăinuit cele pățite. Un cronicar a putut foarte
bine relata aceste fapte, care de la o vreme deveniseră cunoscute de toată
lumea. în nici un caz textul povestirii, scris în slavonește, nu a fost redactat
de însuși Petru Rareș, care nu știa sa scrie slavonește. Ureche (p. 158)
arată că atunci cînd acest domn, fiind închis la Ciceiu, a avut nevoie să
scrie o jalbă sultanului, s-a adresat soției sale, Elena, „știindu carte sîr-
bască Elena, doamnă-sa”.
★
Discuțiile cu privire la problemele de metodă a editării critice a tex-
telor, precum și cele privitoare la cadrul de istorie culturală și socială în
care au fost redactate întrec importanța specială a ediției unui singur text
și capătă o valoare mai generală. De aceea, socotim că recenzia lui Const.
C. Giurescu, cu toate obiecțiile pe care le provoacă, poate da naștere unor
discuții științifice folositoare.
CRITICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
ÎNDREPTAR ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ȘI DE PUNCTUAȚIE
București, Editura Academiei R.P.R., 1960, 326 p.
în prefața noului îndreptar (op) se arată
că este vorba de o reeditare, într-un singur
volum, cu ,,unele corectări și adăugiri”
nu numai la ediția precedentă, ci și la ulti-
mele două dicționare ale limbii romîne, Dicțio-
narul limbii romine literare contemporane (dl)
și Dicționarul limbii romine moderne (DM), a
trei lucrări privitoare la ortografia, ortoepia
și punctuația limbii romîne2. O contopire
a Micului dicționar ortografic și a Dicționarului
ortoepic a fost necesară nu numai pentru că,
în acest fel, s-a înlăturat inconvenientul de a
lucra cu două volume, ci, mai ales, pentru
că problemele ortografice nu pot fi despărțite,
decît metodologic, de cele ortoepice 3. Pe de
altă parte, între md și DO existau nepotri-
viri, inconsecvențe care puteau produce con-
fuzie.
Meritul noului îndreptar nu se reduce
însă numai la faptul că, unind lucrările amin-
tite, a înlăturat nepotrivirile dintre ele4. Pe
1 Vezi și Laura Vasiliu, îndreptar orto-
grafic, ortoepic și de punctuație, în Limba romină,
2/1960, p. 99-100.
2 Este vorba de Mic dicționar ortografic.
București, 1953 (md), Dicționar ortoepic
București, 1956 (do) și îndreptar de punctuație
(ÎP) apărut în același an.
3 Cf. md, p. 67. Vezi și Valeria Guțu-
Romalo, Activitatea lingvistică în primul tri-
mestru al anului 1960, în Limba romină,
3/1960, p. 85.
4 Deosebirile dintre cele două dicționare
au fost determinate de condițiile obiective
lîngă o mai buna sistematizare a materialului,
volumul se caracterizează prin analizarea mai
amănunțită și mai bine exemplificată a pro-
blemelor, prin discutarea multor situații noi,
neprevăzute în vechile norme (vezi, de exem-
plu, scrierea și pronunțarea literei x, scrierea
cu majuscule, indicele de cuvinte etc.).
★
în afară de Hotărîrea pentru aprobarea
noilor norme ortografice ale limbii romîne și
de normele propriu-zise aprobate de hotărîre,
îndreptarul se compune dintr-o introducere
și din două părți.
Introducerea cuprinde, ca și cea din md,
un scurt istoric al ortografiei romînești, după
care sînt enumerate principiile care stau la
baza noii ortografii, urmate de o ,,motivare
mai amănunțită” a cîtorva reguli ortografice
și ortoepice. Cu toate că printre principiile
amintite în introducere nu se află și cel etimo-
logic, unele norme ortografice și ortoepice
din îndreptar dovedesc că acest principiu se
asociază, într-o oarecare măsură, cu celelalte.
Este foarte adevărat că acest principiu nu
în care au apărut : la apariția do, se tipăriseră
ambele volume ale gramaticii Academiei, se
tipăriseră primele două volume din dl, în
timp ce md nu a putut folosi materialul din
dl. Apariția unui nou dicționar al limbii
romîne, a dm, mai bogat — în special în
neologisme — decît DL, a fost de folos noului
îndreptar.
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
65
mai are rol predominant, ca în multe sisteme
ortografice din trecut și că nu se aplică la
toate categoriile de cuvinte, dar în ortografierea
unor neologisme recente, a numelor proprii
scrierea este totuși etimologică. Astfel, OP
face deosebire între neologismele mai vechi,
cu circulație mai largă și adaptate (fotbal,
chiuvetă etc.) și neologismele recente, reco-
mandînd grafiile rummy, coiv-boy, loess, Bor-
deaux etc. (nu remi, cau-boi, Bordo) x.
în cele zece capitole ale primei părți a
volumului2 (Reguli de ortografie și de ortoepie)
sînt cuprinse regulile din MD, ro și ÎP.
Referitor la primul capitol (Alfabetul) nu
am de semnalat decît o formulare neglijentă :
,,grupurile de litere ch, gh (urmat de e, i)
redau cîte un singur sunet”.
Al doilea capitol analizează, din punct de
vedere ortografic și ortoepic, vocalele, vocalele
în’ hiat, diftongii, triftongii, consoanele și gru-
purile consonantice din limba romînă. După
triftongi, înainte de a se trece la consoane,
apare un paragraf (§ 65, p. 37) în care se arată
pronunțarea prepozițiilor pe, din, de, prin,
■dintre, printre, după, către și pînă. Dar, de,
tpe și către au mai fost discutate o dată, cînd a
fost vorba despre scrierea și pronunțarea
vocalei e. Cum toate aceste prepoziții apar și
în indicele de cuvinte, nu mai era nevoie de
un paragraf special.
Formularea din § 67 (p. 37) ,,Se scrie și
se pronunță c, nu / în cuvintele: apreciat
cifră. . . (nu apreția, țifră. . . )” este, într-un
fel, incorectă 3, pentru că aprecia etc. nu se
1 Nu numai grafia, dar și pronunțarea este
etimologică !
2 Prima parte a îndreptarului are, de fapt,
11 capitole, dar ultimul capitol conține biblio-
grafia operelor din care au fost extrase exem-
plele pentru capitolul Punctuația.
3 V. Guțu-Romalo, în lucrarea citată,
p.87, referindu-se, în general, la formularea
, ,se scrie și se pronunță... ”, o consideră greșită
pentru că ,,inversează raportul dintre orto-
grafie și ortoepie : se știe că scrierea notează
pronunțarea literară”. Cum, pe de o parte,
îndreptarul este ortografic, ortoepic etc. și, pe
de altă parte, cu toate că, în stadiul actual
al limbii literare, corelația dintre ortografie
și ortoepie este foarte strînsă, aspectul scris
influențează, într-o măsură mai mare, pe cel
scriu cu c, literă existentă numai în tran-
scrierea fonetică, ci cu c(+ i, e). Aceeași
observație este valabilă și pentru §72 (p. 38)
unde este vorba de scrierea și pronunțarea
lui g urmat dc e, i.
Locul § 68 ,,Se scrie și se pronunță obiș-
nuit, pașnic, veșnic (nu obicinuit, pacinic,
vecinie)” nu este la litera c, ci la ș, care, de
altfel, lipsește î
Față de md și DO, apare, în plus, în
acest capitol, § 80 privitor la scrierea și pro-
nunțarea lui x. Din păcate, se face numai
constatarea că x se pronunță cs (expediție,
explozie) și gz (exăct, exantemătic), fără să se
stabilească o normă care să justifice ortoepia
unora dintre cuvintele din indice care au în
componența lor x. Se putea face precizarea
că x inițial, final, precedat sau urmat de
consoană sau de grup de consoane se pro-
nunță întotdeauna cs4. Cînd x este inter-
vocalic, lucrurile se complică și nu se pot
stabili, cel puțin deocamdată, reguli precise.
Cu puține excepții5, OP recomandă ca, în
toate celelalte cazuri x din ex- să se pro-
nunțe gz. Pentru cea mai mare parte dintre
cuvintele ?cu ex- pronunțarea gz corespunde
realității |lingvistice. 'Sînt jtotuși situații în
care, ’după părerea mea, s-a exagerat. Nu
cred, de exemplu, că majoritatea vorbitorilor
— este vorba de acei vorbitori care folosesc
cuvintele respective — pronunță egzecrabil.
Un subcapitol se referă la cazurile în care
se scriu și se pronunță consoanele duble. Prin-
cipiul este următorul: consoanele duble se
scriu și se pronunță numai acolo unde redau
o realitate fonetică 6. Trebuia să se specifice
că există totuși cazuri cînd apar consoane duble
fără ca acestea să fie pronunțate ca atare :
loess, ivatt etc. 7.
vorbit, autorii au avut în vedere reglementarea
normelor de scriere în primul rvnd. Formularea
în discuție nu mi se pare greșită.
4 Cf. xilofon, metatorâx, anxietâte, excentric
etc.
6 Cf. exâd, exorbilânt, exordiu, exuberant.
6 Cf. interregn, interraional, înnopta, trans-
siberian etc.
7 Toate cuvintele care au consoane duble
sînt neologisme (nume proprii sau comune).
-5 - c. 4511
66
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
Subcapitolul despre articolul proclitic (din
capitolul al III-lea, consacrat raporturilor
dintre ortografie, ortoepie și gramatică) este
mai dezvoltat, aproape dublu, în comparație
cu md, pentru că aici a fost inclus paragraful
care, în md, constituia capitolul Declinarea.
Dar, după subtitlul Articolul proclitic cititorul
constată că § 105 și § 106 tratează, de fapt,
despre articolul enclitic sau, mai exact, pro-
bleme de declinare.
Un capitol care lipsește cu totul din MD
și care chiar în DO este prea redus este cel
consacrat accentului. După ce se face preci-
zarea că, în romînă, locul accentului nu este
fix și nu este determinat de structura fonetică
a cuvintelor, se stabilesc totuși cîteva tipuri
de accentuare \ Sînt foarte rare cuvintele
accentuate pe cea de-a patra silabă începînd
de la sfîrșitul cuvîntului (ferfeniță, gărgăriță
etc.). Se putea menționa că există cîteva cu-
vinte accentuate pe cea de-a cincea sau chiar
pe cea de-a șasea silabă de la sfîrșitul cuvîn-
tului, cum este cazul numeralelor ordinale
al ănsprezecelea, al nouăsprezecelea etc.
în cazul cuvintelor cu accentuare dublă
op recomandă formele al căror accent este
mai aproape de finala cuvîntului (bolnav,
nu bolnav), existînd însă și excepții (călu-
găriță, nu călugăriță). Sînt, în romînă, cuvinte
care, pe lîngă accentul principal, au și un
accent secundar. Ar fi trebuit ca, în acest
capitol, să se fi discutat și situațiile de acest
fel, iar la cuvintele respective din indicele de
la sfîrșitul volumului putea fi indicat și acest
al doilea accent: liimpenproletariăt etc.
Foarte mult îmbogățit, față de md, este
capitolul al V-lea (Scrierea cu litere majuscule),
cu toate că nu sînt deosebiri de principiu.
Situațiile în care se scrie cu inițială majus-
culă au fost, mult mai bine și mai pe larg
tratate, punîrdu-se în discuție și multe si-
tuații noi. Dacă, în md, scrierea numelor
1 Cuvintele terminate în consoană au ac-
centul pe ultima silabă, cele terminate în vo-
cală au silaba penultimă accentuată. Cînd
vocala finală este -a (care nu este articol)
accentul cade pe ultima silabă. Aici intră
toate infinitivele verbelor de conjugarea I
și împrumuturile turcești în -a : raiă etc.
proprii a fost tratată foarte sumar, în OP
numai numele de persoană ocupă aproape o
pagină2. Pentru prima dată sînt discutate
următoarele situații în care se scrie cu inițială
mare : titlurile oficiale și onorifice, numele or-
dinelor și ale decorațiilor, numele proprii mi-
tologice și religioase, numele proprii date ani-
malelor, numele aștrilor, numele geografice și
cele teritorial-administrative, denumirile ma-
rilor evenimente istorice și numele sărbătorilor
naționale. Tot pentru prima dată sînt discutate
și unele cazuri în care se folosește inițiala mică
denumirile epocilor istorice și geologice care
nu au semnificația unor evenimente, numele
generice (deal, fluviu etc.) cînd nu fac parte
din denumire. .
Au fost omise cîteva situații a căror rezol-
vare este necesară, dată fiind frecvența mare
pe care o au. Astfel, nu se menționează cum
se scrie cel de-al doilea cuvînt din titlurile
cererilor (Tovarășe Decan sau Tovarășe decan ?}
sau cum se scriu cuvintele strada, raionul,
regiunea din adresele de pe scrisori etc.
Capitolul Scrierea și pronunțarea numelor
proprii și comune străine este, de asemenea,,
mai dezvoltat în comparație cu cel din md.
Pe lîngă faptul că, în acest capitol, s-au con-
topit capitolele 5, 6 și 7 din md, apar lucruri
cu totul noi, cum este subcapitolul privitor
la scrierea numelor proprii latinești și grecești
vechi și la transliterarea alfabetului grec.
în ceea ce privește normele de transcriere
a cuvintelor rusești, discutate în alt subca-
pitol, la un loc cu normele de transcriere a
cuvintelor din bulgară 3, acestea sînt aproape
la fel cu cele din MD 4.
2 Au fost discutate tipurile de nume proprii
străine care conțin prepoziții, particule etc.
(van, de, von etc.). Un paragraf destul de mare
este consacrat scrierii numelor de persoană
chinezești, coreene, vietnameze și indoneziene,.
3 Indicațiile cu privire la transcrierea cu-
vintelor din limba bulgară lipsesc din md.
4 Menționez unele deosebiri : e este tran-
scris e în md, dar e și io în op (mai apropiat de
pronunțare), k este transcris numai k în MD,
în timp ce op menționează și excepții (dato-
rate uzului) în care k se redă și prin c și,
în sfîrșit, b se transcrie nu numai înainte de
e și &, cum apare în MD, ci și înainte de
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
67
Capitolele al VUI-lea și al IX-lea se referă
la despărțirea cuvintelor în silabe 1 și la abre-
vierile care pot fi folosite în scris. Cred că era
bine ca, într-o notă, la capitolul abrevierilor,
să se fi menționat că, în afara celor zece cate-
gorii de abrevieri stabilite de îndreptar, cu
o circulație mai mare sau mai mică, există și
alte categorii de abrevieri destul de cunoscute
(și nu numai de către specialiști) din diverse
domenii de activitate : pH, CP, R.B.w. etc.
Capitolul următor, Punctuația, întrunește
normele de punctuație discutate în MD și îp.
După o introducere 2 în care se face un scurt
istoric al punctuației în general și al punc-
tuației textelor romînești vechi, sînt prezen-
tate semnele și normele de punctuație ale
limbii romîne. Deosebiri de conținut față de
ÎP nu prea sînt și chiar exemplele sînt, în
general, aceleași. Se observă o organizare mai
bună a materialului, ceea ce a provocat mo-
dificarea ordinii tratării problemelor. Nu toate
normele discutate sînt susținute, întotdeauna,
de exemplu, cum este cazul notei din sub-
capitolul Virgula în care se arată că se despart
prin virgulă părțile de propoziție de același
fel legate prin și adverbial, dar nu se dă nici
un exemplu. Dacă §222, în care se mențio-
nează că se despart prin virgulă construcțiile
gerunziale așezate la începutul frazei (indi-
ferent de funcția gramaticală pe care o au)
nu apare în ÎP, în schimb lipsește din OP
indicația conform căreia nu se pune virgulă
între propoziția finală și regentă, atunci cînd
subordonata indică singurul scop pentru care
se săvîrșește acțiunea 3. De asemenea, lipsește
cazul în care temporala determină un atribut
din regentă; în această situație nu se pune
virgulă 4.
1 Un amănunt în legătură cu această pro-
blemă : la punctul d al § 177, p. 72, unde se
vorbește despre despărțirea în silabe a cuvin-
telor care conțin grupuri de cîte două consoane,
dintre care prima poate fi b, c, d, g, p, v, f
și s, iar a doua l sau r, s-a omis, din prima
enumerare, consoana t, cu toate că este dat
exemplul li-tru.
2 în ceea ce privește conținutul, introdu-
cerea este identică cu cea din ÎP.
8 Cf. ÎP, p. 54.
4 Ibid., p. 52.
O problemă de terminologie: în ÎP se
spune peste tot punct și virgula, în timp ce
în OP apare formula punctul și virgula, mai
potrivită. Linia de dialog și de despărțire
(pauza) din ÎP este numită în OP linie de
dialog și de pauză, deoarece funcția acestui
semn este de a marca dialogul și pauza 5.
Partea a doua a îndreptarului, mai bine
de jumătate de volum, cuprinde un indice
de cuvinte romînești (aproximativ 11.500)®
și unul de nume proprii greco-latine. Ar fi
trebuit ca, înainte de indicele de cuvinte, să
se fi arătat principiile care au stat la baza
întocmirii listei de cuvinte. în Cuvîntul lă-
muritor din MD se arăta că ,,în principiu ar
trebui să intre în dicționar numai cuvintele
care ridică probleme de scriere”. în continuare,
se menționa că pot fi incluse în listă și cuvinte
care pun probleme de pronunțare. Dacă, în
întocmirea listei de cuvinte, s-ar fi ținut seama,
într-adevăr, numai jde principiile de mai sus,
atunci ar fi trebuit să intre în îndreptar cea
mai mare parte a cuvintelor din limbă, pentru
că aproape orice cuvînt poate prezenta difi-
cultăți în ceea ce privește ortografia, ortoepia
formei de bază sau ale formelor flexionare.
Pe de altă parte, în introducerea cuvintelor
în listă, trebuie să se țină seama și de categoria
lexicală din care fac ele parte. Regionalismele
care nu au devenit populare (cum ar fi acioăie)
nu au ce căuta într-un îndreptar ortografic 7.
Un punct de vedere care mi se pare bun este
acela care a stat la baza Dicționarului orto-
grafic al limbii ruse 8, în care au intrat toate
5 Astfel se evită confundarea cu cratima.
6 în această cifră intră numai cuvintele-
titlu.
7 Nu este recomandabil să intre regiona-
lisme într-un îndreptar ortografic din motiv©
destul de bine întemeiate. Mai întîi, muite
dintre cuvintele regionale care sînt folosite
în diferite părți ale țării au variante în ceea
ce privește pronunțarea. Fiind vorja de
cuvinte care nu apar în limba litera ă, ar fi
foarte greu să se stabilească form?. corectă.,
în al doilea rînd, există regiona\sme cu o>
arie de răspîndire extrem de micC și prezența
acestora ar fi justificată într-un dicționar
general, nu într-un îndreptar ortografic.
8 Opc^oepac^uuecKuu cjioeapb pyccKoeo
MbiKa, MocKBa, 1956.
•68
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
cuvintele din lexicul limbii literare, la care
s-au adăugat termeni științifici și tehnici,
forme dialectale mai cunoscute, cuvinte popu-
lare și familiare x.
în indicele din op au intrat aproape toate
cuvintele din MD și do 2. Au fost lăsate la
o parte neologisme3, regionalisme4, cuvinte
învechite5 sau cuvinte de felul : amărui,
apărăie, bîjbiiălă, cocli, lăliu, miner MD,
degeră, lăiniță, văgăună do. în afară de regio-
nalisme toate celelalte cuvinte puteau intra
in lista de cuvinte.
Au fost introduse aproximativ 4.000 de
cuvinte din cele mai diverse categorii : neolo-
gisme 6, arhaisme sau cuvinte învechite 7, re-
gionalisme 8, cuvinte populare și familiare9.
Dacă, față de md și do, indicele de cuvinte
•din op este mai bogat, în schimb, în com-
sparație cu cele două dicționare apărute pînă
acum (DM și DL), el este extrem de sărac.
Au fost lăsate la o parte foarte multe cuvinte
— unele dintre ele frecvent folosite — care
pun probleme de ortografie sau de ortoepie10.
1 în acest fel, dicționarul cuprinde 110.000
•de cuvinte și este mai bogat decît unele dicțio-
nare (decît Dicționarul limbii ruse, apărut sub
.redacția lui S. I. Ojegov, de exemplu), ceea ce
ou constituie un dezavantaj, dimpotrivă.
2 Exceptînd aproximativ 170 de cuvinte.
3 Analgezic, dezinsectizăre, maniă, omnibăs
MD, eclator, diafanoscop, insinua, percusiăne,
selecționer, tender, tifon do.
4 Bageâcă, ghebă, pilotă DO.
5 Hamăt MD, inzăuăt, levent DO.
* Abiotic, breviar, daltonism, extens6r,flizio-
I6g, grimeur, hidrometru, inepție, lento, neon,
ovoscop, paranoic, radiolocâtic, scherzo, șăltăr,
tarsiân, vilbrochen, warânt etc.
7 Ișlic, jitări, jitie, jitnicer, obijdui.
8 Acioăie, hartoi, ienigă, jirebie, ojină,
perjă etc.
0 Fleăncă, haplea, odicolon.
10 Iată o listă destul dc sumară : abandon
(numai singular), absidiăl (pron. -di-al), aero-
ibiotic (pron. a-e-ro-bi-o-), biscuit (pron.-cu-it),
.cămăruțe (pron. -ru-ie), doctori (prez. ind. 1 sg.
.doctoresc), fulgeră (prez. ind. 1 sg. fălger),
gheridon (pl. gheridoăne), hidălgo (numai sg.),
tnmuiă (prez. ind. 1 sg. înmoi), jurisprudență,
kilometră (pre?L ind. 1 sg. kilometrez), lăpți
(numai pl.), mercerizăt (nu mercelizăt), mixt
.(mixte, pl. micști, mixte), neavenit (pron.
Lipsesc cuvinte care, în ultimul timp,
sînt foarte frecvente și care nu apar nici în
dm. Era necesar să se dea fo-ma corectă a lui
balonzaid pe care l-am întîlnit scris în mai
multe feluri11. Un cuvînt cum este profesor
apare profesor în MD, profesor în DO, iar în
OP lipsește. în schimb, la unele cuvinte,
au fost introduse și variantele fonetice. Mă
refer, de exemplu, la verbul agăță care apare
sub forma acăță, cu trimitere la prima formă.
Dacă agăță este corect, nu văd ce rost mai
avea să se menționeze varianta fonetică. Un
alt caz este acela al verbului ticsi, alături de
care apar formele tixi și tixit. md, dl și DM
menționează numai pe ticsi, iar în OP nu
numai că apar ambele forme, dar nici nu
se specifică măcar care dintre cele două forme
este recomandabilă.
în timp ce md menționează numai pe
adineăuri, DO consideră că tot atît de co-
rectă este și forma adineâori, iar op dă
ambele forme, fără să facă vreo deosebire
între ele, cu toate că în DL și DM adi-
neăuri este cuvîntul de bază. Un ultim
exemplu de dublete fonetice: pricopsi (cf.
md, dm) și procopsi (luat după DO).
Mai apar, în indicele de cuvinte, cuvinte-
titlu care sînt, de fapt, variante morfologice.
Unele dintre ele sînt justificate, pentru că
prezintă deosebiri destul de mari față de
forma de bază12. De ce s-au dat însă, inde-
pendent, forme de plural de felul feși, pietre,
pieței Din cauza alternanțelor fonetice care
apar la plural ? Dar, în acest caz, ar fi trebuit
să apară toate cuvintele ale căror plurale
prezintă alternanțe. De ce s-au dat sap, sar
(de la săpă, sări)l Toate aceste forme măresc
inutil lista de cuvinte.
ne-a-), osană (pl. osanăle), pantalon, pudel
(pl. pudeli), reapăreă (viit. I 3 sg. reapăreă),
silf (pl. silfi), șrapnel (pl. șrapnele), talveg
(pl. talveguri), ămblet, teleferic (pl. teleferice),
vicisitudine etc. etc.
11 Balonseide, ballonseid, ballonzaide.
12 Era necesar să figureze, cu trimitere,
forme flexionare cum ar fi iau (luă), pive
(piuă) etc.
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
6^
De foarte multe ori omonimele și cuvintele
polisemantice nu sînt tratate la un singur
cuvînt-titlu L Cum apar totuși cîteva omo-
nime discutate la un singur cuvînt-titlu 2,
inconsecvența este evidentă.
Am arătat că, din punctul de vedere al
normelor teoretice, sînt destul de puține deo-
sebiri între MD și do, pe de o parte, și OP
pe de altă parte. Cele mai multe deosebiri
apar în aplicarea acestor norme la cuvintele
din indice.
Cuvinte accentuate diferit, față de md
sau do, sînt puține3. în epocă intreprid și
protector noul îndreptar a fost consecvent
normei de la p. 57, conform căreia, dintre
două variante accentuate diferit, se alege
varianta cu accentul mai aproape de finala
cuvîntului. După OP, accentul nu are rol
morfologic în diferențierea substantivului
protectâr de adjectivul protector și cred că
are dreptate, contextul fiind singura posibi-
litate de diferențiere. Cu notes cred că s-a
exagerat mutîndu-se accentul pe ultima silabă :
majoritatea celor care folosesc cuvîntul pro-
nunță notes (probabil, sub influența lui note) 4.
Unele cuvinte nu au accentul marcat :
grimeur etc.
Numeroase deosebiri de ordin fonetic pot
fi observate comparînd indicele noului îndrep-
tar cu al celorlalte. în MD și do 6 apare forma
etimologică palavragi, dar OP consideră, pe
bună dreptate, că pălăvrăgi este forma corectă
astăzi. După cum se vede, OP se opune, de
data aceasta, chiar dl și dm, cum, de altfel,
se întîmplă și în cazurile : corvâdă, cârdășie
și pîrău în md, do, DL și DM, dar corvoădă,
cîrdășie și pîrtu în OP6. Paserelă din MD
1 Sînt aproap e 30 de cuvinte tratate în acest
fel.
2 Gf. bândă, rapârt, raportă etc.
3 Cf. epocă md, do, dm, dar epocă în OP,
intreprid în MD, dar intreprid în OP, DL,
DM, protector s. (protector, adj.) MD, DO,
dar protector s. și adj., în op, dihor în do,
dar dihor în OP, mizer în DO, dar mizer în OP.
4 Cf. și DL, DM.
6 Cf. DL Și DM.
6 Formele recomandate de OP sînt cele
mai răspîndite astăzi. După dm, cîrdășie
< cardaș ,,tovarăș” < tc. kardaș, dar vorbi-
torii l-au apropiat de rom. cîrd. în dauna
formelor etimologice pîrău, pl. pîrăie a fost
seamănă mai mult cu etimonul (<fr. passe-
relle, cf. DM), dar forma pasarelă din OP, Dl
și dm.este totuși mai frecventă.
în ceea ce privește scrierea și pronunțarea*
cuvîntului santinelă, părerile sînt împărțite :
după md, do și DM, forma corectă este
sentinelă, mai apropiată de aspectul grafic
al etimonului (<fr. sentinelle), în timp ce
OP și dl recomandă forma santinelă, iw
apropiată de pronunțarea etimonului. La fel
s-a procedat și cu lebervurșt din md, do
care apare lebărvurșt în OP 7.
Lui dairâ din DO i se opune, în OP,
dairea (< tc. daire, cf. DM), prima formă
fiind, după cum arată și dl, o variantă. între
șătre și șetre, ambele prezente în DL, op, spre
deosebire de MD și do, a ales pe șetre8.
La § 8, p, 28, op recomandă ca, după
ș, j din rădăcina cuvîntului, să se scrie și să
se pronunțe e, nu ă 9. Este inexplicabil însă
de ce jerăgăi din md apare jărăgăi în OP 10.
în stejăriș din OP, față de stejeriș din MD, DO.
e (după j) a devenit ă pentru că s-a luat în
considerație etimonul11, dar, în acest fel, a
fost din nou călcată norma.
Forma răstriște din md a fost înlocuită cu
restriște în op12, iar deseătină din md a
devenit desetină. Competință MD, DL apar©
în OP sub forma competență 13. Față de indi-
aleasă forma pîriu, pl. pîrîuri care cîștigă
din ce în ce mai mult teren, probabil, din
cauza analogiei formale și semantice cu rin,
riuri, încît s-ar putea întîmplă ca’ pîrău să
rămînă numai în vorbirea populară.
7 Cf. pronunțarea germ. Leberwurst.
8 Analogic cu alte cuvinte care au alter-
nanțe la plural.
9 în sensul acestei norme, apar, în op,
jerătic (jărâtic MD), jerui (jărui MD).
10 Dacă jărăgăi a fost pus în legătură cu
jar, atunci același tratament trebuia să aibă
și jeratic (pentru care dm dă etimologia sl.
iarat'bk'b) și jerui.
11 Stejar -iș.
12 în dm se recomandă forma restriște.,
în ciuda faptului că etimologia este răs-
+ triște, ceea ce înseamnă că ori forma corectă
este răstriște ori cuvîntul se pronunță restriște
sub influența cuvintelor de felul : reface etc.
13 Probabil sub influența lui competent
din aceeași familie; cf. și absent-absență,
frecvent-frecvență etc.
70
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
structibil din MD și DO noul îndreptar reco-
mandă forma Indestructibilx. Preferind pe
juxtalineăr în locul lui juxtaliniâr (cf. MD,
DO, DL), OP dă dovadă de inconsecvență,
pentru că recomandă să se scrie liniâr, nu
linear I Giulgi din md a fost înlocuit cu
giălgiil, formă de bază în DL și DM, iar
blacheu (cf. MD, DO, DL și DM) și misoghin
(cf. DO) au devenit placheu2 și misogin.
Litera g urmată de u din cuvintele fran-
țuzești are, în romînă, un tratament diferit.
Uneori, se pronunță și se scrie gv (lingvi-
stică < fr. linguistique), alteori ghe[i (dro-
gherie < fr. droguerie) sau gu (lingual < fr.
Itngual). Dacă, dintre formele sanghin, sangvin
și sanguin, op a preferat-o pe ultima, de ce
se recoman dă consangvin 1
O situație interesantă prezintă cuvîntul
geântă 3. MD menționează forma jantă (pl.
jânte), iar op geantă. în vorbirea de toate
zilele am auzit întotdeauna geântă ceea ce
dovedește că, necunoscîndu-i-se originea, jăntă
a fost apropiat, prin etimologie populară,
de geântă „servietă”. Alt cuvînt cu o situație
specială este penar 4, care provine din germ.
Penal. Forma penal (cf. MD) există în limbă,
dar ca variantă și s-a procedat bine în op
cînd s-a recomandat penar, pentru evitarea
omonimiei.
Uneori, cuvinte din aceeași familie sînt
tratate diferit în limbă. Fr. mousquet > mus-
chetă 6, iar fr. mousquetaire > mușchetar 6. în
MD nu apare muschetă, dar, în schimb, există
1 Mai apropiată de fr. indestructible.
2 Cf. etimonul fr. plaque.
3 Cuvîndul înseamnă ,,Partea exterioară,
circulară a unei roți (pe care se montează
anvelopa la automobile, biciclete etc.) Loc.
adv. Pe geantă = cu cauciucul dezumflat;
fig. (fam.) fără bani, lefter”, cf. DM și vine
din fr. jante.
4 ,,Cutioară specială în care elevii își țin
rechizitele de scris”, cf. dm.
6 „Armă de foc cu fitil întrebuințată înainte
de inventarea puștii”, cf. dm.
6 Soldat infanterist înarmat cu muschetă ;
nobil care face parte dintr-o unitate de călăreți
la curtea regilor Franței”, cf. dm.
mușchetar care a fost înlocuit, în op, cu
mușchetar 7.
Ortografia unora dintre cuvintele care
au s, z, mai ales intervocalici, oscilează
de la un dicționar la altul8. După OP, se
scriu cu z,. nu cu s cuvintele : mezocârp,
mezoderm, paradiziâc, prozodic 9. Un caz aparte
îl constituie isoglosă, pronunțat, în realitate,
izoglosă, care-1 păstrează pe s, în timp ce
toate celelalte cuvinte cu izo- au z : izobară,
izotermă, izotrop etc.
Semnalez, în continuare, cîteva deosebiri
— între MD, DO și OP — legate de formarea
cuvintelor. între formele în -(ț)iune și cele
în -(ț)ie, op a preferat, uneori, pe primele :
precesiăne (precesie MD, do), constricțiăne
(constricție md). De asemenea, dintre abstrac-
tele verbale în -are și cele în -ție sînt preferate,
uneori, primele (dilatâre, decapitâre față de
dilatâție, decapitâție DO), iar, alteori, ultimele
(vasodilatâție față de vasodilatăre MD). S-a
revenit, pe bună dreptate, la formele sesiză,
desesizâ etc. în schimb matizâ din DM? a devenit
matisă.
Compusele anarho-sindicalism și labio-
dental din do apar fără cratimă și cred că
s -a procedat bine, pentru că cele două cuvinte
sînt simțite ca unități bine constituite.
în comparație cu deosebirile de ordin
fonetic, cele morfologice sînt mult mai puține.
Am găsit doar două cuvinte cu alte forme
de pluraldecît cele din MD10. Pe de altă parte,
unele cuvinte care, în MD și do, apar numai
la plural, au, în op, și singular11. Lipsesc, fără
motiv, formele de singular la cîteva cuvinte,
în OP : alice (alică DO), delicatese (delicatesă
7 Aceasta este forma tradițională.
8 Inconsecvențele apar chiar în cadru]
aceluiași dicționar. OP recomandă oclusiv
(ocluzivă MD, do), dar ocluziune! Persua-
siune trebuie să fie pronunțat, după OP, per-
suaziune, or, pronunțarea cu -z- este mai rară
(cf. Și DL, DM).
9 Cf. mesozoic etc. în MD.
10 Cf. barcâz-barcâzuri (barcâze MD), răboj -
răbojuri (răboăje MD).
11 Cf. hamsie (hamsii md, do), jumâră’'
(jumâri, MD), pseudopod (pseudopode MD),
pirostrie (pirostrii md, do), stavrid (stavrizi md,
DO).
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
71
md), năbădâi (năbădăie md), alizee (alizeu
DO). Cuvintele cîrjă și vis au două forme la
plural (cirje-ctrji, vise-visuri), dar fără să se
arate care forme sînt recomandabile. Au fost
omise formele de plural la cuvintele : asiduu,
beton, colocviu, contiguu, discontinuu, ingenuu,
metacarpiăn, metri etc. La unele dintre aceste
cuvinte nu s-au dat nici formele de feminin :
continuu, siiperflăil etc. Cuvinte de genul
feminin în md și do apar la masculin și
neutru în OP 1 și invers2.
Cîteva greșeli de tipar nesemnalate în erată :
înghețată (pentru înghețate), justă (în loc de
juxtă), smeală (pentru smoală).
★
Scopul noului îndreptar este acela de a
unifica normele limbii literare din punctul de
vedere al ortografiei, al ortoepie! și al punctu-
ației și, cu toate observațiile făcute, se poate
considera că OP a realizat, în cea mai mare
parte, acest lucru. La o eventuală nouă ediție
cred că va trebui să se acorde o mai mare
atenție, în special, părții a doua a îndrepta-
rului, care, în orice caz, ar trebui să fie mult
îmbogățită, pe baza unor principii bine sta-
bilite. îmbogățirea indicelui de cuvinte romî-
nești este cu atît mai necesară, cu cît op
indică norme de care trebuie să se țină seama
în redactarea Dicționarului general al limbii
romîne.
I. Dănăilă
BOIIPOCbl RyJlbTyPbl PEUH, 2, Moscova, 1959
Anul trecut a apărut la Moscova, în Edi-
tura Academiei de științe a U.R.S.S., al
doilea volum al culegerii Problemele cultivării
limbii, publicat sub redacția lingvistului 'so-
vietic S. I. Ojegov. Mai bogat în studii și
note decît primul volum, apărut cu trei ani
înainte 3, volumul acesta demonstrează con-
secvența cu care colectivul de cercetători ai
Secției de cultivare a limbii din cadrul Insti-
tutului de limba rusă al Academiei de științe
a U.R.S.S. urmează linia teoretică preconizată
acum trei ani.
în culegere publică A. D. Grigorieva, Note
despre sinonimia lexicală; V. P. Danilenko,
Cu privire la formarea cuvintelor în domeniul
terminologiei tehnice și de producție; N. D.
Andreev și V. L. Zambrjițkii, Elemente noi în
terminologia agricolă, In. A Belicikov. Cu
privire la adjectivele formate cu prefixul ceepx
1 Cf. angiosperm (angiospermă md, do),
hematii (hematită MD, DO), obsidiân (obsidiănă
DO).
2 Cf. narcisă (narcis MD, DO), leucocită
(leucocit do) etc. Toate aceste cuvinte sînt
termeni de specialitate și se pare că OP redă
cuvintele așa cum sînt folosite de către spe-
cialiști.
3 Vezi ,,Limba romînă”, nr. 5, 1956, p. 79.
(supra-) în limba rusă; V. I. Abaev, Nume
etnice formate cu -ey, în limba rusă; E. S. Sko-
blikova, Forma subiectului pe lîngă un pre-
dicat exprimat prin numeral; V. L. Voronțova,
Normele de accentuare a verbelor în -umb în
limba rusă literară contemporană; A. V. Supe-
ranskaia, Despre o greșeală de scriere a unor
numiri geografice și idem, Cu privire la felul
de pronunțare a cuvintelor în vorbirea tinere-
tului studențesc.
Volumul se încheie cu 19 note referitoare
la problemele vocabularului rus contemporan
și la cîteva fapte de semasiologie, fonetică și
ortografie rusă.
Peste tot se simte tendința de a analiza
normele limbii ruse literare contemporane în
scopul clarificării și explicării lor și de a studia
inovațiile apărute în vorbire și în scris, inovații
pe baza cărora se descifrează tendințele pro-
prii limbii ruse contemporane.
Totodată se constată în această culegere
preocuparea de a analiza normele unei expri-
mări corecte, nu numai din punct de vedere
strict gramatical ci și stilistic. Edificator în
această privință este studiul lui R. A. Bu-
dagov, intitulat împotriva clișeelor în limbă,
de care mă voi ocupa mai pe larg, în continuare.
72
CRITICA ȘI BIBLIOGRAFIE
Autorul se ocupă de o greșeală de stil :
folosirea prea frecventă a unor cuvinte și
expresii, care devin, tocmai prin aceasta, cli-
șee. Cazurile particulare care ilustrează această
idee sînt adj. Beffymwîî, ,,de frunte”, folosit
mai ales ca epitet al substantivelor yqeHBiîi
și aKTep, subst. BBiCKaBMBaHHe ,,afirmație”
și expr. B ftejie ,,în problema”. Raliindu-se
părerii exprimate de Lev Kassil și Pavel Nilin
în „Hobbiîî MHp”, nr. 4, 1958, p. 276 — 278,
autorul vede în această greșeală de stil un
adevărat pericol care amenință exprimarea.
Prin asemenea formule stereotipe, exprimarea
vie și plastică este nimicită, iar posibilitățile
de redare a gîndurilor sînt sărăcite. în plus,
se subliniază faptul că această greșeală pro-
vine din ignorarea bogăției de sinonime a
unei limbi.
R. A. Budagov concentrează în cîteva
pagini observații foarte utile și pentru cititorii
romîni. O primă constatare privește chiar
accepțiunea dată de R. A. Budagov termenului
,,clișeu”. Lingvistul sovietic acordă termenului
de clișeu un înțeles mai larg decît cel cunoscut
pînă acum L Clișeul înglobează în sfera sa nu
numai locuțiuni și expresii, ci și cuvinte.
Această nouă interpretare atrage după sine
tentația de a încerca o comparație cu limba
romînă actuală, în care după cum cred că
voi putea arăta mai jos, termenul , .clișeu”
poate fi atribuit nu numai unităților lexicale
— cuvinte sau expresii 2 — ci și unor procedee
gramaticale.
Din această categorie face parte transfor-
marea în limba romînă actuală a unui mare
număr de verbe tranzitive în verbe reflexive.
Fenomenul apare mai ales la verbele a voi
și a cere :
Sub o cîrmuire ce se voia pe vecie împlîntată
tntr-un Orient de somnolență. G. L. 151,
1957, 1/2.
1 Vezi Remy de Gourmont, Esthetique
de la langue franșaise, Paris, 1955, p. 189;
Al. Rosetti, Le mot. Esquișse d’une theorie
generale, 1943, p. 32 — 33.
2 I. Dănăilă, Cîteva clișee lingvistice, în
,,Limba romînă”, nr. 5, 1960, p. 79.
O nouă activitate, corespunzătoare însuși-
rilor sale. .. ce se voiau acum folosite. Flacăra,
89, 1956, 15/2.
Narațiunea s-ar fi cerut credem mai con-
centrată, v. R. nr. 10, 1958, p. 154.
O tensiune dramatică ce se cerea mereu
susținută, V. R, nr. 10, 1958, p. 165.
Concerte... abundînd în crispări și contor-
sionări melodice, în izbucniri furioase, care,
se vor tragice. Contemporanul nr. 730 (7 oct.
1960), p. 5/2.
Aceste treceri la diateza reflexivă 3 sînt
de fapt personificări, marcate formal prin
transformarea obiectului acțiunii în subiec-
tul ei.
Propozițiunea : XY trebuia să-și folosească
însușirile se construiește azi mai ales sub
forma :
însușirile lui XY se cereau (sau se voiau)
folosite.
La crearea unei astfel de exprimări a con-
tribuit desigur și sensul de ,,trebuie” pe
care-1 are construcția impersonală se cere.
Prin analogie apoi diateza a trecut și asupra
altor verbe ducînd la exprimări greșite.
N. N. s-a apropiat ,,cu sufletul deschis”
de viața nouă a patriei pe care o îndrăgește,
de viața poporului al cărui glas se dorește
și reușește adeseori să fie. G. L. din 5 august
1954, p. 2/5.
Se poate observa că, în exemplul de mai
sus, folosirea pronumelui reflexiv este inutilă. O
asemenea construcție ar putea fi n urnită pleo-
nastică. El dorește să fie (glasul poporului)
exprimă ideea ,,se dorește (pe sine)” tocmai
prin faptul că subiectul primei propoziții el
se subînțelege ca subiect al propoziției urmă-
toare să fie (el). Pleonasmul însoțește în mod
aproape constant transformarea unui element
de comunicare în clișeu.
Un exemplu în care folosirea unui verb la
diateza reflexivă duce la o altă greșeală,
este verbul a se îmbia, cu sensul de ,,a se
oferi (privirii)”, cum apare în unele construcții
3 Vezi și cele menționate de acad. Iorgu
Iordan în Limba romînă actuală, ed. a Il-a.
1947, p. 350 (s. v. vrea) și 363.
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
7$
folosite azi destul de des : perspectiva se îmbie
largă, priveliștea se îmbie frumoasă etc.
în limba romînă singurul sens, consemnat
în dicționare al lui a se îmbia este cel de „a se
lăsa rugat”. în construcții ca cele amintite
mai sus verbul a se îmbia este folosit cu
sensul de „a se oferi”, datorită faptului că
a îmbia (să mănînce) este înțeles, adeseori,
mai ales de către „orășeni”, ca „a oferi
(mîncare)” în loc de „a pofti (să mănînce)”.
Cred că este în toate acestea un manierism
lingvistic, un mod de exprimare șablon, care
derivă însă tocmai din dorința celui care
scrie de a se deosebi de „vulg”. Ferindu-se
de „clișeul” vorbirii comune, el cade în gre-
șeala de a adopta clișeele publicisticii, la fel de
fade și de supărătoare.
Evident că și pentru cei ce scriu romînește
clișeele reprezintă o ispită pe care cu greu
o pot ocoli. Nu există decît un singur remediu :
controlul exigent și repetat al fiecărui cuvînt
scris, înainte de a-l trimite la tipar.
Toate aceste constatări subliniază exacti-
tatea observațiilor făcute de lingvistul R. A.
Budagov, în articolul său.
Flora Șuteu

INDICELE REVISTEI PE ANUL 1960
întocmit de I. Dănăilă
INDICE DE MATERII*
A
A > e în graiul din Frătăuții-vechi 3/77;
â > â în istroromînă 3/96; a + i > i în
albaneză 1/82.
ABSTRACTIZARE, ta ca lege a limbii
2/91.
ACCENT, locuitului în romînă 6/66; de-
plasarea t ului la pronumele demonstra-
tive, nehotărîte și la verbele de conj. a IH-a,
pers. 1 și 2 pl. în graiul din Frătăuții-vechi
3/77, 78.
ACRONIC, legi te ale structuraliștilor 2/103.
ADJECTIV, tul cantitativ 3/65.
ADVERB, definiția tului 4/33, 34; tul în
romînă, 4/33—40; clasificarea tului: se-
mantică 4/34—37, sintactică 4/35—40 ; com-
plementul tului, 4/36; tul anume, adică
1/21-24, 30, 31, ca 2/14, 16, da 4/37, 40,
decît 2/56, nu 4/37, 40, numai 2/56.
ADVERBIAL, mijloace de exprimare a de-
terminării te, 4/33.
ALBANEZĂ, asemănări între t și dalmată,
6/69, între t și romînă 1/81.
ALFABET, simplificarea tului cirilic, 3/35,
36; transcrierea tului cirilic cu litere la-
tine, 2/25, 3/37-46, 92, 93, 4/82-83.
ALGORITM, definiție 3/16; te binare 3/86;
tii mașinii de tradus 3/5, 6, 16.
ANALIZĂ, ta gramaticală, 1/27, 28, 2/105 —
110; ta prin comutare 6/23 — 26.
ARGOU, 2/105.
ARHAISM, tele la Sadoveanu 6/6, 14.
ARTICOL, lipsa tului enclitic l- 3/75 și
tul enclitic -li în graiul din Frătăuții-
vechi; tul proclitic un, o 5/37—39.
ASEMĂNARE, ti între albaneză și romînă
1/81.
ASIMILARE vocalică i—a> a — a 5/24.
ASINDETON 1/21.
ASPECT, tul verbului în istroromînă 2/111
și în meglenoromînă 3/86.
ATRIBUTIVĂ, ta circumstanțială în ro-
mînă 4/24—32; prin ce sînt introduse tele
circumstanțiale cauzale 4/24, 28, condițio-
nale 4/29, concesive 4/29, consecutive 4/24,
28, finale 4/25, 28.
A
Ă > a 3/74, 77, ă neaccentuat final > î 3/73,
ă > e 3/77 în graiul din Frătăuții-vechi.
B
BIBLIOGRAFIE, ta lucrărilor de lingvis-
tică apărute de la 1 mai 1959 pînă la 1 mai
1960 4/99 — 110; t despre calculul proba-
bilităților în lingvistică 1/10; t despre
cibernetică 1/10; t despre F. F. Fortu-
natov 6/30; t despre lingvistica matema-
* Cifra pusă înaintea barei indică numărul revistei, iar cifrele care sînt după
arată pagina.
76
INDICE DE MATERII
tică 3/13 ; ~ despre mașinile de calcul 1/10 ;
despre onomasiologie 4/22—23; ~ de
lucrări despre onomasiologia limbii romîne
4/21—22 ; despre statistica lingvistică
1/10; ^despre traducerea automată 1/10.
și noțiune 4/19 ; ~ și realitate 2/90, 91 ;
disponibilitatea ^elor 3/17 ; rolul ~ului în
cunoaștere 2/90, 91 ; radicalul ~ului în
mașina electronică de calcul 1/6;^ și sens
4/19 ; caracterul obiectiv al sensului ~ului
2/101 ; sensul ^elor în dicționarele bilingve
2/98; sensul figurat al ~ului 1/51.
C + s > fs în albaneză 1/81 ; c + t > it în
albaneză 1/81 și în dalmată 1/80; c în
istroromînă 3/97; c > s în graiul din
Frătăuții-vechi 3/75.
CĂLC, ^ul în terminologia medicală 5/87,
în terminologia marinărească 5/32; ~uri
după franceză 2/72, 5/26, germană 3/81,
greacă 2/72, latină 2/72, slavă 2/31 în ro-
mînă.
CALCUL, ~ul probabilităților în analiza
lingvistică 2/92.
CANTITATE, noțiunea de ~în limbă 2/10.
CÎMP semantic 4/11.
CLIȘEU, ~e lingvistice în romînă 5/8, 79 —
81, 6/71, în rusă 6/72.
CODIFICARE, ^a limbilor naturale 3/4, 5.
COMPLEMENT, ~ul adverbului 4/36; ~ul
calității în romînă 2/14 — 18.
CONJUNCȚIE, ~ile în graiul din Frătăuții-
vechi 3/78; că 1/30.
CONSOANĂ, ^e palatalizate 3/75, dure,
moi, rotunjite, nerotunjite în romînă 3/84.
CONSTANTĂ semantică 2/101.
CONTAMINARE în romînă 5/25, 26, 42.
CONTEXT explicit, lingvistic 3/85.
CONȚINUT, 6/21; formă și ~în limbă 2/100 ;
forma și ~ul cuvîntului 2/92; formă și
în omonimia morfologică 2/92.
CULTIVARE, —a limbii 1/35-41, 2/47 —
57, 94-96, 3/23-26, 5/38, 79-88, 6/71—
73.
CUVÎNT, definiția ~ului 4/91, 6/35; clasifi-
carea /^elor 6/37; ~e cheie 3/20, 4/63,
compuse în dicționar 4/92, de bază 4/63, de
caracterizare 3/21, 4/63, de structură 4/63,
disponibile 3/12, 20, frecvente 3/12, 20,
pline 4/58, teme 2/20, 4/63; ~ul vorbit
1 /36, 37 ; forma și conținutul ^ului 2/92;
D
DALMATĂ, asemănări între și albaneză
1/80.
DEFECTIV, verbe ~ în romînă 5/10 — 20.
DEFINIȚIE, ~a adverbului 4/33—34, a al-
goritmului 3/16, a clișeului lingvistic 5/79,
6//2, a cultivării limbii 1/35, 49, 2/52,
54, 3/23, 25, a cuvîntului 4/91, a formei
gramaticale 6/36, a lingvisticii 6/33,
sinonimului la Canella 4/73.
DERIVARE sinonimică 6/40.
DEZINENȚĂ zero 6/39.
DICOTOMIC, teoria a fonemului 1/106.
DICȚIONAR, ordinea sensurilor cuvintelor
în —e 4/91 ; ~ul enciclopedic 4/70, 72 ;
'^de frecvență al limbii engleze 3/19; ^e-
morfologice și sintactice 2/11 ; ~e unilingve
romînești : explicative generale 4/66 — 70,
creații personale în ~ul explicativ general
al lui I. Golescu 4/67, primul ~ explicativ
general tipărit complet 4/68; ~ul general
al limbii romîne : istoric 1 /11 —12, caracterul
lingvistic 1/12 — 14, istoric 1/14 — 15 și eti-
mologic 1/14 — 15, metoda de lucru 1/15 —
17, principii de introducere a cuvintelor în
~ 1/13; —istoric 4/89; ~ul ortografic al
limbii romîne 2/99 — 100, 6/64 — 71 ; de
sinonime al limbii romîne 4/73 — 75; defi-
niția sinonimelor în ~ul de sinonime al lui<
Canella 4/73 ; ~e bilingve : clasificarea ~elor
bilingve 2/97, sensul cuvîntului în ^ele
bilingve 2/98; bilingve romînești: ~e
bilingve cu indicații etimologice 1/70, 76,
77, francez-romîn 1/73—76, german-romîn
1/68 — 73, ardelenismele în ^ul german-
romîn al lui Iser 1/71, neologismele în ~ul
german-romîn al lui Polizu, barbarismele
INDICE DE MATERII
77
în —ul german-romîn al lui Barcianu 1/73,
grec-romîn 2/82 — 85, filiația sensurilor în
dicționarul grec-romîn 2/84, italian-romîn
2/75 — 86, latin-romîn 2/78 — 81, tendințe
puriste în —ul latin-romîn al lui Bălășescu
2/79, maghiar-romîn 2/81 — 82, romîn-fran-
cez 1/73—78, romîn-german 1/71 — 73,
2/35 — 46, rus-romîn 2/85, 97 — 98, defi-
niția sensului cuvîntului rusesc în —ui
rus-romîn 2/97, 98 ; — e poliglote romînești :
german-romîn-francez 2/86, francez-grec-
romîn 2/86—87, romîn-latin-grecesc 2/87,
latin-romîn-francez 2/88, romîn-latin-ger-
man-francez 2/87.
'DIFTONG, —ul ea + s, ș, j, ț,z> a în graiul
din Frătăuții-vechi 3/75 ; —ul ia 4- s, ș,
j, ț9 z> a în graiul din Frătăuții-vechi
3/75, —ul ia > £ în graiul din Frătăuții-
vechi și în Cronica anonimă 3/74, 93.
DISLOCARE, —a grupurilor de cuvinte
3/27-29.
DISPONIBILITATE, —a cuvintelor 3/17.
DISTRIBUȚIE complementară, defectivă și
contrastică 6/27, —a binominală 3/21, —a
lui Gauss 3/21.
DIVERSIFICARE, —a ca lege a limbii 2/bx,
102.
E
35 în graiurile din nordul Moldovei 2/27 ; e
accentuat + s, ș, j, /, z + labiale >a și e ne.
accentuat final > i în graiul din Frătăuții-
vechi 3/74.
EDIȚIE, rectificări la —ile lui Eminescu 1/85
-97, 3/47 -53, 5/47-59, 6/47-54.
ENGLEZĂ, formalizarea limbii —e 3/5; dic-
ționar de frecvență al limbii —e 3/19; par-
ticulele în —5/5.
ENTROPIE 3/10, 11.
EPITET, —ul la Sadoveanu 6/9-10.
ERGODICITATE 3/10.
ETIMOLOGIE populară 5/40; — i din: bul-
gară 5/14, 24, 26, 29, 30, 41, engleză 5/40,
franceză 5/16, 17, 25, 33, 6/69, 70, germană
3/80, 5/17, 21, 22, 43, 45, greacă 5/21, 29,
31,	43, italiană 5/33, latină 5/11 — 17, 24,
32, 41, 78, maghiară 5/21 — 25, 43, 6/45,
rusă 5/29, 30, 41, sîrbă 5/21, 22, 31, 43,
slavă 5/43, 90, turcă 3/95, 4/68, 5/21, 22,
29, 31, ucraineană 5/44.
EXCEPȚIE în limbă 2/10.
EXPERIMENT, — ul de predicție 3/85.
EXPRESIE 6/21; — i frazeologice 6/37 ; —a
populară „unde și-a înțărcat dracul copiii”
4/41.
EXTENSIUNE 3/7.
F
FILIAȚIE, —a sensurilor la I. Budai-Deleanu
2/45; —a sensurilor în dicționarele bilingve
2/84.
FILOLOGIE, raportul dintre — și lingvistică
2/22-29.
FONEM, 1/106, 3/9; delimitarea și identifi-
carea —elor 1/106; funcțiile constitutivă și
distinctivă ale —ului 2/104; teoria dicoto-
mică a —ului 1/106.
FONETIC, particularitățile —e ale graiului
din Frătăuții-vechi v. GRAI; variante — e
în Cronica anonimă 3/93.
FONETICĂ, structura —ii 2/12.
FORMAȚIE, —ile regresive la Coșbuc 1/53.
FORMALIZARE, —a limbii engleze 3/5.
FORMĂ, dialectica —ei și a conținutului în
limbă 2/100; —a și conținutul cuvîntului
2/92 ; — și conținut în omonimie.
FRANCEZĂ, particolele în — 5/5; prefixul
de- în — 3/31.
FRECVENȚĂ, definiția —ei în limbă 3/10,
17, 4/59; dicționar de — în engleză 3/19.
G
G > z în graiul din Frătăuții-vechi 3/75.
GASCONĂ, evitarea omonimiei în — 4/8.
GENITIV, —ul cu de, la în graiul din Fră-
tăuții-vechi 3/77.
GERMANĂ, particolele în—5/5.
GLOSAR din regiunea Craiova 2/14—20,
5/34-36, Cluj 2/20-21, Timișoara 2/20.
78
INDICE DE MATERII
GRAFIE, interpretarea ^ilor cirilice din
jurul anului 1800 3/33—46, interpreta-
rea ~ilor cirilice din Cronica anonimă
3/92, 93.
GRAI, ^ul din Frătăuții-vechi: particulari-
tăți fonetice specifice : a> e, ă> e, i > a,
-i la pl. > z, deplasarea accentului la pro-
numele demonstrative și nehotărîte și la
prezentul indicativ, pers. 1, 2 pl. de la con-
jugarea a III-a 3/77, particularități fonetice
comune cu alte ~uri: ă neacc. > i 3/73, e
acc. 4- s, ș, J, /, z + labiale (nepalatale) >
ă 3/74, e neacc. (mai ales final) > i 3/74,
ea, ia + s, ș j, ț, z> a 3/75, ia > £ 3/74, c> s
3/75, g> z 3/75, j> z 3/75. nazalizarea
consoanelor și a vocalelor urmate de n, m
3/74, palatalizarea labialelor b, c, f, v 3/75,
particularități lexicale : moldovenisme vechi
3/76, cuvinte vechi pe cale de dispariție
3/78 — 79, cuvinte care în Frătăuții-vechi au
alt sens decît în restul Moldovei 3/79, arde-
lenisme 3/79, bucovinisme 3/79, germanis-
me 3/79 — 81, particularități morfologice spe-
cifice : articolul enclitic -li 3/77, numeralul
ordinal masculin folosit și pentru feminin
3/78, superlativul absolut cu țâri, strășnic
3/77, forme verbale vechi 3/78, verbul a
lucra conjugat ca în Ardeal 3/78, preferința
pentru plurale în -uri 3/77, vocativul nu-
melor de persoană prescurtate 3/77, parti-
cularități morfologice comune cu alte ~uri:
lipsa articolului enclitic -l 3/75, conjuncțiile
coordonatoare și subordonatoare 3/78, in-
terjecțiile 3/79, genitiv-dativul cu de, la
3/77, vocativul întărit prin hăi 3/76, locu-
țiuni adverbiale, conjuncționale 3/78, nu-
meralul cardinal 3/78, lipsa pronumelui
personal de întărire 3/76, lipsa perfectului
simplu și a mai mult ca perfectului simplu
3/76, mai mult ca perfectul compus 3/76,
viitorul cu a avea+conjunctivul 3/76 ; ^in-
termediar (moldovenesc-ardelenesc) 3/71 ;
influența ^urilor ardelenesc, oltenesc, mol-
dovenesc asupra limbii romîne literare,
5/61; particularitățile ~ului moldovenesc
din Cronica anonimă : ea > e 3/93, j > g
3/93, 94 ; particularități fonetice ale ^urilor |
din nordul Moldovei: u final, e accentuat
2/72; ~ul muntean în Cronica anonimă
3/94.
GREȘEALĂ de limbă 1/36, 40, 2/48, 49,
51, 55, 56, 3/23, 25.
GRAMATICĂ, conținutul ^ii 2/12, accep-
țiunea termenului de 2/9; mașinii
electronice de calcul 1/5, 6.
GRAMATICAL, principiile analizei ~e 1/27,
28, 2/105—110 ; clase în indo-europeana
comună 6/37; variante ~e în Cronica
anonimă 3/93.
H
HIPOTAXĂ 1/24.
HIPERURBANISM, ~e în Cronica anonimă
3/94.
I
I + 5, Ș> j> z, ț> t în graiul din Frătăuții-
vechi 3/74; -i (scurt) 3/84 și -i (marcă a pl.)
3/77 în graiul din Frătăuții-vechi.
IDIOTISM, definiție 4/88.
INDO-EUROPEANĂ, clase gramaticale în
~a comună 6/37.
INFLUENȚĂ, ^a graiurilor ardelenesc, mol-
dovenesc, oltenesc asupra limbii romîne lite-
rare 5/61; franceză 3/19, germană 3/79 — 81,
greacă 2/43, 85, sîrbă 2/42, slavă 2/42,
turcă 2/43 în romînă; ~a francizantă
asupra lexicografiei romînești din sec. al
XlX-lea 2/89.
INTERDEPENDENȚĂ, și condiționarea
reciprocă a fenomenelor în limbă 2/100.
INTERJECȚIE, ^a în graiul din Frătăuții-
vechi 3/79.
INTONAȚIE, ~a propozițiilor subordonate
explicative 1/23.
INVERSIUNE, ^a în limbă 2/108.
IOTACIZAT, formele verbale ~e la scriitorii
munteni 5/66.
ISTORIE, raportul dintre filologie,lingvistică
și 2/22 —28; /^a lexicografiei romîne din
INDICE DE MATERII
79
perioada 1826-1870 1/67-78, 2/78-89,
4/66 — 75.
ISTROROMÎNĂ, 2/111 ; sunetele c, ș și j
în — 3/97; aspectul verbului în — 2/111.
ISOGLOSĂ, —a trecerii lat. ct în pt, gn
în mn și x în ps 1/80.
î
î > o 2/28 ; î > i în Cronica anonimă 3/94.
J
J > z în graiul din Frătăuții-vechi 3/75 ; j > g
în Cronica anonimă 3/93, 94; j în istro-
romînă 3/97.
JUXTAPUNERE 1/21.
L
L lat. intervocalic > r în romînă 1 /4.
LATINĂ, parataxa în—1/24; prefixele de-,
des-, dis- în—3/31; propozițiile secundare
explicative în — 1/23.
LEGE, —ile limbii și societății 2/100; —ile
generale ale limbii 2/102; caracteristicile
—ilor generale ale limbii 2/102; —i acro-
nice (pancronice) ale structuraliștilor 2/103 ;
—a dezvoltării progresive a limbii 2/102,
103; —a dezvoltării limbii prin acumulări
treptate ale noii calități și prin dispariția
treptată a vechii calități 2/102 ; —a diversi-
ficării 2/91, 102 ; —a inegalității ritmului de
dezvoltare a diverselor compartimente ale
limbii 2/102; —a trecerii de la elementele
concrete la cele abstracte 2/102; —a uni-
ficării 2/91, 102; ~ile generale ale semasio-
logiei 2/102, 103; — a deplasării accentului
în balto-slavă 6/32; —i fonetice 2/4.
LEXICAL, particularități —e ale graiului
idin Frătăuții-vechi. v. GRAI; variante —e
/în Cronica anonimă 3/93.
LEXICOGRAFIE, istoria —i romîne din
perioada 1826-1870 1/67-78, 2/78-89,
4/60-75 (v. DICȚIONAR); stilurile su-
biectiv (individual), obiectiv și —a 4/92;
influența franceză asupra —i romînești
din secolul al XlX-lea 2/89.
LIMBAJ, definiție 3/85; aspectul familiar al
—ului 2/54; —ul medical în romînă : du-
blete populare 5/86.
LIMBĂ, definiție 2/8. 4/89; evoluția în
2/5; legile —ii v. LEGE; caracterul siste-
matic al —ii 3/12; mișcarea în —2/100;
regularitatea în — 3/7 ; —i artificiale 3/4 ;
—i formalizate în matematică 3/4; —a li-
terară, definiție 3/24; —a literară vorbită
2/62.
LINGVISTICĂ, definiție 6/33; problemele
—ii în lumina leninismului 2/3—8 ; raportul
dintre — filologie și istorie 2/22 — 34; îm-
părțirea pe discipline a —ii 2/13 ; —a apli-
cată 3/3; —a comparativ-istorică 2/4; —a
matematică 2/92, 3/3 — 13; —a structurală
2/7 — 9, activitatea — din ultimul trimestru
al anului 1959 2/90 — 96 și din primul tri-
mestru al anului 1960 3/84 — 88.
LOCUȚIUNE 2/109; —i adverbiale 3/78,
conjuncționale 3/78 în graiul din Frătăuții-
vechi; —ile conjuncționale in vremea, pe
vremea, în timpul, pe timpul 4/31, —ile
prepoziționale în calitate de, în chip de
2/16, 17.
M
MACROLINGVISTICĂ, definiție 3/12.
MAȘINĂ, —a electronică de calcul 1/3 — 5,
1/106; dicționarul și gramatica —ii elec-
tronice de calcul 1/5 — 10.
MATEMATIZARE 3/5, 6.
MATERIE 2/3, 4.
MEGLENOROMÎNĂ, aspectul în—3/86. ,
METALIMBĂ 3/5.
METODĂ, —a analitică în lingvistica genera
6/20 — 22; —ele intensivă și extensivă
cercetarea textelor vechi 2/24; —a fii
logică în lingvistică 2/29; —a funcțiilor ăi
bjirș-g j^/9, 10; —a comutării 6/23 — 26;
■80
INDICE DE MATERII
~a distribuției 6/26 — 29; ~a statistică în
studiul vocabularului 3/14—22; ~a tran-
scrierii fonetice interpretative și ~a transli-
terației în transcrierea textelor cu ciriiice
3/33-35.
MODISM în limbă, definiție 4/88.
MORFOLOGIE, definiție 2/12; ~ fonetică
2/12.
N
NATURALISM lingvistic 2/54, 55.
NAZALIZARE, ~a vocalelor și a consoanelor
’ + n, m în graiul din Frătăuții-vecbi 3/74.
NECESITATE și întîmplare în limbă 2/91,
100, 104.
NEOLOGISM, ~e în Cronica anonimă 3/94;
^e recente la I. Golescu 4/67 ; ^e în dicțio-
narul lui Polizu 1/72; ~e nejustificate în
limbajul medical 5/87; <x-e la Gr. Alexan-
drescu 1/46, Beldiman 2/72,1. Budai-Deleanu
2/43, P. Maior 1/44, Negruzzi 1/45, 46,
M. Sadoveanu 6/14, Șincai 1/43; M. Sado-
veanu despre ~ele din limba populară
6/9.
NUMERAL, 3/63 — 70; valorile morfologice
de bază ale ^ului 3/66 ; ~ul în dicționarele
din sec. al XlX-lea 3/64 ; ~ul în gramaticile
din secolul al XlX-lea 3/64 ; -~ul în textele
vechi romînești 3/65; ~ul cardinal 3/78,
ordinal masculin pentru feminin 3/78 în
graiul din Frătăuții-vechi; ~ul un, o
5/37-39.
O
Î OMONIMIE, polisemie și ~2/104 ; o- parțială
2/104; formă și conținut în ^a morfologică
2/92; evitarea ~i în gasconă 4/8.
ONOMASIOLOGIE , 4/3 — 23 ; raportul dintre
~ și semasiologie 4/3—4, 17 — 19; teme
lexicale 4/6, morfologice și sintactice 4/7
în ~; utilizarea ~i în istoria limbii literare
4/15 — 16; lucrări de a limbii romîne
4/20.
ONOMATOPEE, legătura dintre sens și
formă la ~ 2/91.
OPOZIȚIE bilaterală 3/7, binară 3/7, echi-
polentă 3/9, graduală 3/9, izolată 3/7, mul-
tilaterală 3/7, privativă 3/9, proporțională
3/7.
ORTOGRAFIE, principiul etimologic în
~a limbii romîne 6/64; lui x 6/65, s, z
6/70.
ORTOGRAFIC, îndreptarul ~ al limbii ro-
mîne 2/99-100, 3/87-88, 6/64-71.
P
PALATALIZARE, ~a labialelor c, b, f, v în
graiul din Frătăuții-vechi 3/75.
PARATAXĂ, ~a în latină 1/24, în romînă
1/21, 23, 24.
PARTICULĂ, definiție în gramaticile romî
nești 5/3—9, ~ele în engleză, franceză,
germană 5 /5 ; clasificarea ~elor din romînă
5/4, 6; ~a -a, -ia, - Ie, -șa, -și în romînă
5/7, 8, 9.
PERFECT, lipsa ~ului simplu și a mai mult
ca ^ului simplu în graiul din Frătăuții-
vechi 3/76; mai mult ca ^ul compus în
graiul din Frătăuții-vechi 3/76.
PLURAL, ~ul în -uri în graiul din Frătăuții-
vechi 3/77.
POLISEMIE și omonimie 2/104.
PREFIX, ~e asemantice 2/105; ~ul de- în
franceză 3/31, ^ele de-, des-, dis- în latină
3/30, 31 ; ~ele con- 1/53, 60, de- 3/30,
des- 3/30, 31, 5/61, des- 3/30, in- 1/53,
inter- 1/62, pre- 1/53, re- 1/53 în romînă.
PREPOZIȚIE, ~ile ca 2/16,17, de 2/16, 17,
3/32 în romînă.
PRONUME, lipsa ~lui personal de întărire
în graiul din Frătăuții-vechi 3/76 ; ^le un, o
5/37-39.
PRONUNȚARE, /-a lui 2/44, x 6/65.
PROPOZIȚIE, ~ii apozitive în romînă 1/22,
23; ii dublu subordonate 2/108; ~ii
secundare explicative în latină și în romînă
1/23.
PUNCTUAȚIE, ~a în îndreptarul ortografic,
ortoepic și de punctuație 6/67 ; ^a în ediția
cronicii lui Grigore Ureche 4/83.
INDICE DE MATERII
81
R
RANG 3/17, 4/59.
REGIONALISM, ~ele în dicționarul lui
I. Budai-Deleanu 2/43 și în cel al lui Iser
1/71, ~ele la M. Sadoveanu 6/7.
REGULA în limbă 2/10.
RELAȚIE, ~ii sincronice și diacronice între
sunetele limbii latine și cele ale limbii ro-
mîne 2/5; ^a de identitate 2/4.
REPARTIȚIE, ^a în lingvistica matematică
3/17.
ROMANIZARE, zone de ~ în peninsula Bal-
canică 1/81 — 82.
ROMÎNĂ, latinitatea limbii ~e 2/41; limita
de sud-vest a teritoriului pe care s-a format
limba ~ 1/79 — 83;	raporturile ~ei cu
dalmata 1/79 — 80; elementul dac în ~
2/42; elemente de latină populară în
~ și dalmată 3/69 ; baza dialectală a limbii
~ e 2/41, 5/60 —78 ; începuturile limbii ~e
literare 2/64; etapele dezvoltării limbii ^e
literare 1/43; rolul graiurilor populare în
formarea limbii ^e literare 2/47 — 48 ; rolui
motivelor folclorice în unificarea limbii ^e
literare 2/64 ; rolul scriitorilor în dezvoltarea
limbii ~e literare 2/50, 51.
S
S lat. 4- J > ș în romînă 2/4, 5 ; s lat. > sh >
ș în albaneză 1/82;
SCRIERE, cu majuscule în romînă 6/66;
~a literelor s, z 6/70, x 6/65 în romînă.
SEMANTICĂ logică 3/4.
SEMASIOLOGIE semantică 2/90 raportu-
rile onomasiolgiei cu ^a 4/3—4.
SEMIAUXILIAR, ~ele de mod 2/109, 110.
SEMN lingvistic 6/21.
SEMNIFICANT 6/25, 26.
SENS, ^ul figurat al cuvintelor 1/36, 37;
caracterul obiectiv al ~ului cuvîntului
2/101; principiile ordinii ^urilor în dic-
ționar 4/91, în dicționarele bilingve 2/84,
98; filiația ^urilor la I. Budai-Deleanu
2/45.
SINGULAR refăcut după plural 5/42.
SINONIM, definiția ^ului la Canella, 4/73,
~ele la I. Budai-Deleanu 2/45.
SINTAXĂ, 2/12; ~ fonetică 2/12 ; ~a ad-
verbului 4/36 — 40.
STATISTICĂ, —a în lingvistică 3/11-13;
~a și stilurile limbii 4/58 — 65.
STIL, definiție 2/58, 59; apariția ^urilor
limbii 2/59; șurile limbii și statistica păr-
ților de cuvînt 4/60 — 63; variantele ~ului
fundamental 2/63; șurile individual și
obiectiv și lexicografia 4/92 ; șurile limbii:
administrativ 2/63, beletristic 2/63, 3/24,
deosebirile dintre limba literară și ^ul
beletristic 2/62, 63, publicistic 2/61, gaze-
tăresc 2/61, 62, științific 2/63, 3/24; șurile
moderne ale limbii romîne literare 2/58—70 :
administrativ 2/61, 64—66, folosirea peri-
frazelor în ^ul administrativ 2/66, ele-
mente regionale în ~ul administrativ 2/70,
modernizarea ^ului administrativ 2/66,
^ul beletristic 2/60, 61, 64, 65, 70, influența
dialectului moldovenesc asupra ~ului bele-
tristic 2/70, arhaismele în ^ul beletristic
2/68, expresiile populare în ^ul beletristic
2/68, regionalismele în~ul beletristic 2 /68,70,
~ul beletristic popular 2/64, ^ul căr-
ților bisericești 2/59, 60, ^ul criticii lite-
rare 2/95, ^ul istorico-cronicăresc 2/60,
~ul limbii vorbite 2/62, ~ul juridic 2/63,
^ul oficial cancelaristic 2/61, ~ul sportiv
2/58, ^ul științific 2/61, 65, modernizarea
^ului științific 2/66—68, regionalismele în
~ul științific 2/70; ^ul lui M. Sadoveanu
6/4, 5.
STILISTIC, procedee ~e la Gr. Ureche
4/78.
STILISTICĂ lingvistică 2/93, 94.
STRUCTURALISM, legi acronice (pancro-
nice) ale ~ului 2/103.
SUBIECTIVĂ independentă în romînă 2/107.
SUBORDONARE și coordonare 2/107.
SUBORDONATĂ explicativă în latini 1/23 —
24 și romînă 1/21—33; ^e paratactice
1/24, 25.
SUFIX, ~ul, -agiu 1/63, -ălui 2/79, -bil 1/53,
60, -erie 1/61, -esc 2/28, 31, -et 5/24,
-e/ 5/42, -ez 1/80, -ic 1/62, 65, -ică 5/42,
-icesc 1/63, -ină 5/44, -isi 2/79, -ism 1/53, 58,
-ist 1/58, 60, 62, 64, 65, -iște 5/24, -itate
6 - c. 4511
82
INDICE DE AUTORI
,1/53, 61, -iță 3/80, -w 1/57, -iza 1/53, -lic
2/70, -nic 2/79, -oni 6/43, -os 1/60, -șag 2/79,
-șug 2/79, -ui 3/80 în romînă.
SUPERLATIV absolut construit cu țâri,
strașnic în graiul din Frătăuții-vechi 3/78.
Ș
Ș în istroromînă 3/97.
T
TEORIE, ^a codurilor 3/45; ^a dicoto-
niică a fonemului 1/106; ~a informației
3/4;
TERMINOLOGIE juridică veche 5/93 — 95;
^marinărească 5/27 — 33, fondul de bază
al ^i marinărești 5/29, elemente grecești
5/31, romanice apusene 5/32, slave 5/30,
31, turcești 5/31 în ^a marinărească;
elemente grecești și latinești în ^a
medicală 5/87 — 88; ~a teatrală 2/71 —
77; ^a științifică și tehnică la I. Budai-
Deleanu 2/43.
TEXT, ~e istroromîne 2/110-112, 3/95-
, 100.
TOPICĂ, r^a complementului calității 2/17,
18,
TRADUCERE, ~ile automate 1/3-10, 2/92;
1	barbarisme, provincialisme în ^a din
1 F. Villon 1/37, 38; ~ile din Maupassant
ale lui M. Sadoveanu 6/12 — 19.
TRANSCRIERE, ~a lui a acc. inițial, medial
și final în istroromînă 3/97, a lui -i în
istroromînă; :~a alfabetului cirilic 2/25,
44,	45, 3/37—46, 92, 93, 4/82, 83; ~a alfa-
betului cirilic la I. Budai-Deleanu 2/44,
45; ~a cronicii lui Gr. Ureche 4/82, 83.
T
Ț în romînă 6/29.
U
U final în romînă 2/27, 3/43, 44, 84.
UMANIST, influența ^ă la Gr. Ureche
4/77-78, 6/62.
UNIFICARE, ~a ca lege a limbii 2/91, 102.
UNITATE, ^a contrariilor 2/4.
V
V 4- i > z în graiul din Frătăuții-vechi
3/75.
VERB, ~e vechi în graiul din Frătăuții-vechi
3/78; ^e defective vechi 5/11 — 15 și noi
5/15 — 20 în romînă.
VERSIFICAȚIE, ~a la Eminescu 4/43 — 53.
VIITOR, ~ul în graiul din Frătăuții-vechi
3/76.
VOCABULAR, caracterul sistematic al ~ului
2/101; sistematizarea ^ului pe baze na-
ționale 4/15; concentrația ^ului 4/59;
bogăția ~ului 4/59 j de bază 3/19 ; de
bază al unui sector al limbii 3/20; disper-
sarea ^.ului 3/21; studiul aritmo-semantic
al ~ului 3/20.
VOCATIV, ^ul întărit cu interjecția hăi
3/76 și ^ul prescurtat la numele de per-
soană în graiul din Frătăuții-vechi 3/77.
INDICE DE AUTOEI*
A
Aaron F. 1/49, 74, 75
Aaron P. P. 4/66
Abaev V. I. 6/71
Aebiseher P. 4/9
Agîrbieeanu Ion 3/24—2^
Ahmanova O. S. 4/88, 90
Albineț I. 4/71
* Cifrele scrise cu caractere seminegre cursive indică autori de articole publicate
în revistă în anul 1960. Celelalte trimit la autori citați.
INDICE DE AUTORI
83
Alecsandri V. 1/47
Alexi Teohari 1/70, 73
Andreev N. D. 6/71
Andreicin L. 5/4
Anisimov S. F. 1/10
Antipa Gr. 5/28, 29
Antonescu C. S., 5/28, 31
Antonescu G. M. 2/85
Apostel L. 3/9, 13
Asachi G. 1/45, 1/49, 2/74, 75, 77, 4/70, 71
Asachi Leon 2/73
Asan Finuța 1/54, 2/91, 100, 103, 104, 3/33, 39
Avanesov R. I. 5/60
Avram A. 3/84 — 86
Avram Mioara 1/22, 23
B
Baealbașa Nicolae 5/29
Bahner W. 4/20
Baldinger K. 4/7, 15, 22
Bally Ch. 4/92, 5/4
Barac 2/76
Barbu E. 2/95
Barcianu Sab. Pop. 1/72, 73
Baric Henrik 1/79 — 81
Bariț George 1/69, 72, 2/82, 85
Bariț Octaviu 2/82
Baronzi G. 6/40, 41
Bartoli M. 3/96, 97,
Battisti Carlo 5/28, 31
Băcescu M. 5/27, 28, 32
Bălășescu Nifon 1/75, 76, 2/78-81, 3/64, 4/67
Bălcescu N. 1/48, 3/90
Bănescu N. 2/83, 4/67
Bărbulescu Ilie 3/33,
Beauzde 4/74
Beke G. Vander 3/15, 19
Belardi W. 5/30
Bcldescu G. 2/96
Beldiman Alexandru 2/72, 74	*
Beldiman Dumitraehi 2/74
Belevitch Vitold 1/105-107, 3/9, 13
Belic Aleksandar I. 4/96—98
Bclicieov A. 6/71
Bernștein S. I. 6/36
Betz 4/11
Beyer G. 4/6, 22
Bianu I. 2/76, 3/34, 39, 42, 44, 4/55, 5/97
Binder St. 4/6, 21
Biriukov V. B. 3/13
Bizantios Skarlatos 2/84
Bîrlea I. 5/45
Bobb loan 4/66, 72
Bogdan I. 4/77
Bogdan-Duieă G. 3/48, 54, 55, 59
Bogrea V. 2/30, 4/21
Boiste P. C. V, 1/75
Bolliac 1/45
Boloean Gh. 2/62, 97 — 98, 3/16, 85
Bongers H. 3/15
Boole George 3/3
Booth A. Donald 3/13
Bopp Franz 6/34
Bote Lidia 3/88
Botez I. St. 4/55
Bottea C. 2/81
Brăescu Ion 6/12—19
Breban V. 5/89—92
Brîneuș Gr. 4/61
Briickner A. 6/30	t
Bruneau Ch. 4/88
Brunot F. 4/88, 5/3
Bucur Marin 2/95
Budagov R. A. 1/21, 6/71, 73
Budai-Deleanu I. 2/26, 35-46, 70, 75, 3/37,
40, 42, 44, 45
Bulahovskii L. A. 4/19, 22
Bulgăr Gh. \/42—56, 2/55, 56, 59, 95, 3/33,
39, 4/54—57, 6/5—11
Bunea Emil 2/92
Burnei Alexandra 6/43—44
Buslaev 6/38
Bușniță Th. 5/30
Buzeseu Octavian 2/96
Byck J. 2/25, 26, 29-34, 95, 3/63, 4/55, 6/43
Byhan 3/98
C
Caleca loan 2/112—114
Cămara Mattoso Joaquim 5/3
Canarache Ana 5/10—20
Candrea I, A. 1/15, 2/25, 32, 3/65, 4/55, 5/97,
6/45
84
INDICE DE AUTORI
Canella C. 4/73, 74
Cantaeuzino loan 2/72
Cantemir D. 1/43, 3/94
Cantemir Traian 2/110 — 112, 3/95—100
Cantemir V. 2/86
Cantineau J. 3/9
Carabulea E. 4/24—27, 30, 31
Caraeostea D. 6/49, 51, 54
Caragață G. 4/21
Caragiu-Marioțeanu Matilda 3/95—100
Cartojan N. 3/89
Casares Julîo 4/88—93
Cazacu B. 1/43, 59, 2/64, 4/21, 5/13, 6/8, 10
Cazacu T. 4/18
Călin C. 3/88
Călinescu G. 3/47, 48, 54, 55, 4/47, 6/7
Călinescu R. T. 5/25
Căpățineanu Stanciu 2/73
Căplescu C. 3/33, 39
Cărăușu S. 5/29
Câmpina Barbu T. 6/63
Cehov A. P. 2/56
Cemodanov N. S. 6/30
Chatton R. 4/8, 22
Chiosa Clara 2/96
Chomski Noam 1/107, 3/5
Cihac A, de 1/68, 2/89
Ciobanu Elena 2/21
Ciobanu Fulvia 2/99, 5/3—9
Ciobotărașu Ștefan 1/10—41
Cioculescu Șerban 2/74, 95
Ciolakova Kristalina 5/4
Cîmpeanu I.' 3/64
Cîmpeanu P. 4/71
Cîmpeanu E. 2/90, 92
Clemens Andreas 1/68
Codrescu Teodor 1/75, 85, 88
Comșa N. 3/90
Conachi C. 1/45, 2/73, 74
Condrca Sergiu 1/10, 3/13, 15, 17
Constantinescu lancu 1/10, 3/13, 15, 17
Coresi 2/112-114
Costa Tr. 2/99
Costăchescu Mihai 3/72
Costin Miron 1 /43
Costin N. 3/94, 4/77
Costinescu T. 1/68, 77, 78, 3/64, 4/68-71
Cota V. 5/22
Coteanu I. 1/11—20, 27 — 33, 2/58—ZO, 90,
92, 101, 102, 107, 111, 3/27, 62, 4/18, 19
Courtenay B. de 6/30
Creția Petru 2/99
Crețu T. 1/85—97, 4/56, 5/47 — 59, 6/47 — 54
Cronț Gh. 5/94
Cueiureanu Șt. 3/54—61
D
Dai 1/19
Dame Fr. 3/64
Dan D. 2/86
Danilenko V. P. 6/71
Darmesteter 4/92
Dauzat A. 4/89
Daveluy 2/79
Dănăilă I. 5/79 — 84, 6/64 — 71, 72
Deanovic Mirko 5/28, 30
Degtereva T. A. 6/30, 39
Delaporte Joseph 2/73
Densusianu O. 1/48, 54, 55, 79, 80, 2/32,
71, 75, 6/44
Desnițkaia A. V. 6/30, 32, 33
Diaconescu Ion 2/14—18
Diaconescu Paula 2/14, 91, 100, 104, 3/86
Diaconovici-Loga Constantin 3/37—42
Diderot D. 4/74
Diez Friedrich 4/4
Dimitrescu Florica 3/27
Dobrcscu Al. 5/22
Dobrușin R. L. 3/5
Dodd Stuart C. 3/5
Domonkoș E. 3/86
Dornseiff F. 4/11, 15, 16, 18, 21, 22
Dorodnîțin A. A. 1/10
Dragomirescu G. N. 4/32, 33—40
Dragomirescu Mihail 3/54 — 56, 58, 61
Drașoveanu D. 2/96, 105 — 110, 4/31
Drăganu N. 3/35, 6/43, 44
Drenski P. 5/32
Drimba VI. 3/85, 5/21-26, 90
Droc M. 2/88
Drumaru Dumitru 2/94
Dukelski N. I. 3/84, 85
Dumitrașcu P. 2/96, 105, 4/31
_______________indice de autori
85
Dumitru loan 3/88
Dumke H. 4/21
E
Efimov A. I. 4/88
Eggenschwiller E. 4/9, 22
Eliade Pompiliu 1/48
Ernout-Thomas 1/24
Estoup 3/11
Eustațiu G. 2/88
Eustatieviei Brașoveanul Dimitrie 3/38, 39
F
Fant C. G. M. 1/106
Fedorov I. M. 2/11
Finteșteanu Ion 1/36—40
Fischer I. 3/88, 4/56
Florea-Rariște G. 2/95
Floreseu Constantin G. 1/74, 4/68
Fortunatov F. F. 6/30—39
Frollo G. L. 2/85
Frumkina P. M. 3/5
Fugaru F. 2/26
G
Gabrea Maria 2/54—57, 3/29, 4/24—32
Găldi L. 4/43 — 53, 87—88
Galkina-Fedoruk E. M. 6/30
Galperin I. R. 2/58, 62
Gaster M. 4/54, 55
Georgescu Al. 1/54
Gemând K. 4/9, 22
Gertraud Otto 4/9
Geza Barezi 5/23
Gherasim V. 3/75, 77, 79, 80
Ghițu G. 3/85
Giese W. 4/9, 22
Gillieron J. 4/5, 6, 8, 9, 22
Girard 4/74
Giurescu C. 3/89, 90, 4/76, 79, 82, 83, 84, 95,
6/55-58, 59-61
Giurescu Const. C. 4/76—89, 6/55, 58, 59, 61,
62, 63
Glavina 3/97, 98
Gbdel 3/5
Goelzer 4/36, 37
Golescu lordache 2/82 — 84, 4/67 — 70
Golopenția S. 3/87, 4/58 — 65
Gorskova K. V. 2/24
Gougenheim G. 3/17, 19
Gourmont Remy de 6/72
Grandgent C. J. 5/4
Graur Al. 1/23, 42, 53, 2/90, 92-94,100-102^
104, 105, 111, 3/30, 27—32, 4/20, 94 — 95,
5/26, 46
Grcceanu Radu 3/90, 91, 94
Grecescu Constantin 3/89—95
Grecu Vasile 2/112
Grigoraș N. 4/82
Grigoriev V. I. 2/92
Grigorieva A. D. 6/71
Guiraud P. 3/11, 13, 15, 17, 18, 20, 21, 4/58-
-60, 62-64
Guțu-Romalo Valeria l/i05—108, 3/84—88,
6/64, 65
H
Halle M. 1/106
Hamming 3/7
Haneș P. V. 1/44, 47, 48
Hasdeu B. P. 1/12, 14, 15, 49, 50, 52, 53, 55,
2/24, 34, 3/34, 4/41, 42, 54, 55, 6/45
Hasselroth B. 4/22
Heliade Rădulescu I. 1/44—46, 48, 49, 3/36r.
37, 41, 45, 64, 4/44, 72, 73
Hcnmon C. 3/15, 19
Henry A. 5/5
Herdan 3/13
Herzog 3/75, 77, 79, 80
Hiecke M. 4/21
HilI George 1/49, 74, 75, 3/64
Hincin A. I. 3/9, 10, 13, 4/58
Hjelmslev L. 3/7, 6/35
Hodoș Nerva 3/39, 44, 4/55
Hornby A. S. 3/15
I
lacușev A. 1/10
lareu D. 1/71, 2/81
86
INDICE DE AUTORI
Ibrăileanu G. 3/51, 54, 55, 58, 60, 61, 5/55, 58, 59, 6/8, 49, 51 Htinehi Gheorghe 3/71 — 83, 5/22 Iliescu Maria 4/15 loanid G. 2/84, 4/67 loanid Gh. 4/76 lonașcu Al. 2/91, 100, 104, 5/6 lonașcu E. 2/110—112 3/95 Iordan Iorgu 1/11—20, 25. 43, 54. 2/22 — 28, 54, 55, 57, 58, 59; 3/25, 37. 63 64, 65, 74, 94, 4/5, 8, 20, 21. 22: 23, 26, 32 5/6, 14, 19, 23, 31, 38, 45, 46, 06-101 6/5 72 îorga N. 3/89, 90, 4/85 lorgovici Paul 4/72 Isac D. 3/88 Iser Andrei 1/69, 71 Istrate G. 3/39, 86., 6/6 Ivanov V. V. 3/5	Koșula AI. 2/85 Kraizmer L. P. 1/10 Kriukova I. P. 2/11 Kronasser H. 4/4, 17 Kulaghina O. S. 1/10, 3/5 Kulbakin S. 6/32 Kuznețov 3/9 L Lacea C. 5/21 Lambrino A. 3/88 Lambrior A. 3/64 Larin B. A. 6/38 Laurian August Treboniu 1/12, 3/63 1eapunov A. A. 1/10, 3/5 Lenin V. I. 2/67 Lerch Eugen 4/7, 89 Lhomond Charles-Franțois 2/81
J	Litziea C. 5/94 Lhaditu I. H. 2/80, 85
Jaberg K. 4/5-7, 17, 18 22 Jakobson R. 1/106, 108, 3/6 7	Locke WiHiam H. 3/13
Jirmunski V. M. 6/30 Jiveoviei M. 4/O6—O8 Jucu-Atanasiu Lucia 2/93 Jud J. 4/7, 9, 22 Jule G. U. 3/15	M Macrea D. 1/44, 2/59, 93, 94, 5/96-101 Maior Gr. 4/66 Maior Petru 1/43, 44, 2/67, 85, 3/38, 45 Maiorescu I. 2/81, 3/97, 98
K	Maiorescu T. 3/54^,5/54. 6/47 Mahnberg B. 1/106
Kacdkg I. W. 3/14, 15 Kahane 4/8 Kassil Lev 6/72 Katz Eli 1/10 Keldîș M. V. lz10 Keller II. E. 4/15, 16, 22 Kirileanu Gh. T. 4/41 Kitov A. I. 1/10 Klare J. 4/7, 23 Klepikova G. P. 3/86 Kogălnieeanu M. 2/22, 23, 4/76 Kojevnikov Iu. 4/87 Kolman E. 1/10 Koloși 2/85 Kostov N. 5/4	Manciulea Șl ci an 3/90 Maiiczak Witold 2/0—13 Mandelbrot B. 1/105, 2/9, 11, 13, 15, 17, 18 Maneea Constant 2/95 Maniu Montan N. 3/41 Marciis S. 2/92, 3/3—13, 87 Marin Geta 6/44—45 Markov A. A. 3/10 Marmeliuc D. 5/43—46 Marouzeau J. 4/88, 5/3 Martinet A. 1/106 Massim D. C. 1/12, 3/64 Matore G. 3/11, 13 Maver Giovanni 5/31 MeUlet Antoine 4/94, 95, 6/32
INDICE DE AUTORI
87
Meringer 4/5
Merlo C. 4/5, 7, 23
Meyer-Liibke 4/92
Micii ea R. 3/19
Miclău P. 2/91, 92, 100, 105
Mieu Samuil 3/38, 4/66
Micthlich 4/6, 23
Mihăescu N. 2/94, 95, 3/87
Mihoc G. 3/10, 15
Miklosieh Fr. 5/21
Miletic L. 2/114
Miller George 3/5
Mircev K. 5/4
Mitran M. 2/56, 95, 99, 100—110
Mock E. 4/7, 23
Moisil Gr. C. 1/3-10, 2/92, 3/5, 13, 86
Moldovanu Ion Mieu 2/80
Molnar I. 1/68, 2/73
Moloșanaia T. N. 1/10
Momuleanu 1/44
Mongin J. 4/22
Moraru N. 4/47, 48, 51
Morf A. 3/13
Motaș C. 2/95, 5/27
Murărașu D. 2/33
Munteanu Gabriel 1/69
Mușlea Ion 2/34
N
Naumann H. 4/89
Neagoie Ștefan 3/64
Neculce I. 3/74, 79, 94
Negoiescu I. 4/55
Negruzzi C. 1/45-47, 2/74, 77
Negulici I. D. 1/72, 2/71
Neiescu P. 3/84
Nicolau Edmond 1/110, 3/11, 13, 15, 17, 87
Nicolescu Miron 2/92
Nikolov E. 5/4
Niculescu Al. 1/54, 2/93, 4/21
Nikolskij T. V. 5/32
Nilin Pavel 6/72
Niță Silvia 2/15
Noreen A. 6/32
Nyrop Kr. 5/7
O
Odobescu A. 2/30, 4/54, 6/5
Ogden C. K. 3/15, 19
Ojegov S. I. 2/98, 6/68, 71
Oksaar E. 4/17, 23
Onicescu O. 3/10
Or tiz R. 3/55
Otobîcu C. 2/56, 91, 95,100, 102,103, 4/88-93
P '
Palmer II. E. 3/15
Panaitescu P. P. 2/23, 4/76-86, 6/55 — 63
Panov D. I. 1/10, 3/16
Papadopol Gr. 2/87
Papiu-Ilarian Al. 2/36
Pascu G. 4/21
Pașca Șt. 4/9, 21
Pauli J. 4/21
Păcurarii! D. 3/87
Peretz I. 5/94, 95
Perpessicius-Panaitescu P. 1/85, 88, 89, 92—95,
2/33, 83,3/47-49, 51-55, 58, 60, 4/56,
67, 76-86, 5/47-56, 6/49-51
Peșkovski A. M. 6/35, 36, 38
Peter 4/7, 9, 23
Peterson M. N. 6/30, 36, 38, 39,
Petreseu Cezar 2/47 — 51
Petri S. 1/70, 72
Petrovici E. 1/79 — 83, 2/90, 3/73 — 78, 84,
5/60 — 78
Philippide A. 1/12, 15, 2/24, 26, 34,
Philippide Al. 1/50, 2/95, 3/25-26, 5/79
Pieot Emile 4/76
Pidal Menendez R. 4/90, 5/4
Pisone D. 2/85, 87
Platon C. 3/64
Pleșoianu Gr. 2/73
Poe Edgar 3/10
Pogor Vasile 2/76
Poienaru P. 1/74, 75, 85
Poisson 3/15
Polizu G. A. 1/71, 72, 2/82, 85, 3/64
Pontbriant Raoul de 1/76, 85, 3/64
Pop S. 4/6, 9, 21, 22
Popa-Tomescu Teodora 2/91, 100, 102
Popescu I. 2/96, 3/87
88
INDICE DE AUTORI
Popescu Radu 3/89—91,94
Popescu V. 2/71, 4/69
Popeseu-Marin Magdalena 5/3—9
Popoviei I. N. 4/76
Popovici I. 3/96—98
Porjezinski V. K. 6/30, 32, 37
Pospelov N. S. 1/24
Potebnea 6/38
Preda Demetriu 2/80
Protopopescu E. 2/71, 4/69
Pumlianskii L. 4/43
Pușcariu Sextil 1/12, 14, 17, 3/95 — 99, 4/22,
55, 5/6
Pușchilă D. 5/90
0
Quadri B. 4/3, 6, 9, 12, 15, 17, 21, 22, 23
Quicherat 2/79
R
Racocea Th. 2/73
Rădulescu Maria 2/112, 114, 115
Răduleț Remus 2/51—54
Revzin I. I. 3/5, 9
Richards 3/19
Ricken U. 4/3 — 23
Rieman D. 4/28, 36, 37
Rieman O. 5/4
Rivenc P. 3/19
Rizescu 1/21—26, 32 2/91, 100, 105, 3/89-95,
5/93 — 95
Robert Paul 3/68
Roeeric Alexandra 3/14—22, 4/58
Rohlfs G. 4/8, 23, 5/4, 29, 31
Romani Felice 2/77
Romano Dionisie 2/68
Roques Alario 1/74
Rosetti A. 2/30, 3/37, 63, 84, 85, 4/48, 53,
5/5, 6/72
Roubeaud Mario 4/74
Rozanov Iv. N. 4/43, 44
Rubinstein S. L. 2/103
Rudeanu V. 3/87, 4/88—93
Rusu Gr. 3/86
Rusu V. 3/86
Rusu Visarion 2/88
S
Sacikov I. V. 3/13
Sadoveanu M. 6/3 — 19
Sadoveanu Profira 6/4
Sala Marius 3/86, 4/6, 22, 5/27-33
Saporta 1/108
Saussure F. de 2/5, 3/6, 7, 4/95, 6/25, 31,
32, 36
Sauvageot A. 3/19
Săndulescu C. 5/85 — 88
Sbiera I. G. 3/89
Sbicra I. 4/54, 55
Sbiera R. 4/24, 36
Scalistira G.A. 2/86
Scavinschi Daniil 2/76
Schlaepfer Rita 4/7, 23
Schleielier 6/31
Schbneweiss II. G. 4/8, 23
Schuchardt Hugo 4/4, 5, 17 — 19, 23
Scorpan Gr. 3/56
Scurtu I. 1/94, 3/48, 53-55, 5/51, 52
Seehe Luiza 1/57 — 65, 2/91, 3/63 — 70
Seche Mircea 1/67 — 78, 2/58, 59, 78—89,
91, 4/66 — 75, 5/40 — 43
Seul eseu G. 4/71
Severin Dr. 2/68
Shannon C. E. 3/11, 15, 85
Simoneseu Dan 2/31, 32, 3/39, 44, 89, 4/82
Skoblikova E. S. 6/71
Slama-Cazacu T. 3/85
Slastenenko E. P. 5/28
Slave E. 2/91, 100, 105
Slătineanu lordache 2/72, 75, 76
Smirnițki A. I. 5/5
Snagovanu Josafat 2/88
Sobolev S. I. 1/10
Sobolevski A. I. 2/24
Sofronie din Vrața 2/113, 114
Solomon Dumitru 2/95, 3/88
Spăth H. L. 4/6, 8, 23
Spcranția Th. 2/32
Spitzer Leo 5/5
StahI I. 1/71
Stamati Teodor 1/68-70, 2/71, 85, 4/71
Stan I. 3/86
Stâng Chr. S. 2/24, 6/32
Stati Sorin 2/92, 100-105
INDICE DE AUTORI
89
Stănescu Petre 2/19 — 21
Steffen U. 4/6, 23
Stehli W. 4/7, 9, 23
Steiger Arnold 5/30
Stîngaeiu Elena 2/3S — 46, 5/34—30
Stoikov St. 5/4
Stoide C. A. 2/23
Stolceviei Dușan V. 5/28
Stolz-Schmalz 1/23
Strilbițki Mihail 2/86
Sturdza-Bulandra Lucia 3/23—24
Sturm 4/6
Superanskaia A. V. 6/71
Szober Stanislaw 5/4
Ș
Sahmatov A. A. 2/24, 6/30, 38
Șaraga 3/48, 50, 51, 58 — 61
Șaumian 3/9, 13
Șăineanu L. 1/52, 3/64, 4/85, 5/97
Șcepkin V. N. 6/30
Șeerba L. V. 2/97, 98, 4/88
Șendels E. I. 5/5
Șerban Elena 2/112—115, 4/20
Șiadbei I. 6/70
Șincai Gh. 1/43, 4/66
Ștefăncscu-Goangă Z. 5/40 — 43, 44
Șura Bura M. P. 1/10
Șuteu Flora 2/90-96, 5/79, 6pl-73
Șuteu Valeriu 1/10, 3/16, 19, 20, 84
T
Tagliavini C. 4/49
Tappolet F. 4/5, 7, 11, 23
Tcaha T. 3/85
Tempea Radu 3/36 — 68, 40
Thorndike E. L. 3/15
Tiktin H. 1/15, 50, 3/64, 70, 5/5, 97
Toader din Vrața 2/114
Tohăneanu G. I. 2/93, 94
Toma Pavel 3/87, 4/58 — 65
Toporov V. N. 2/92, 3/13
Torouțiu I. E. 6/47, 48, 50
Trier Y. 4/11, 12, 23
Trubetzkoi 1/106, 3/6,7
Tutoveanu Alexandrina 2/96
T
Țonev 2/113
U
Ulmann St. 4/12
Ursu Despina 2/71—77
Ursu N. A. 2/68, 3/33 — 46
Ușakov D. N. 2/98, 6/37
V
Vaillant v. mai jos
Valian 1/72-74, 2/71, 85
Vascenco Victor 6/30 — 39
Vasiliu Alecu 4/41, 5/22
Vasiliu Em. 3/3-8, 92, 99, 3/84, 85, 6/20-29
Vasiliu Laura 1/54, 2/99—100 6/64
Văcărescu lenăchiță 3/35, 36, 5/66
Vărzaru G. 2/96
Vendryes Joseph 1/55, 4/94, 95,5/4, 6/35
Vianu T. 1/35-36, 2/56, 3/21, 4/49, 52, 59,
6/4, 13, 19
Vinja Vojmir 5/31, 32
Vinogradov V. V. 1/55, 4/11, 5/4, 6, 6/35, 38
Vîrtosu Emil 2/65
Voronțova V. L. 6/71
Vossler 4/11
Vraeiu A. 2/92
W
Wagner M. L. 4/8, 23
Wagner R. L. 3/20, 21
Wainstein Lia 4/7, 23
Wald L. 2/91, 93, 100, 102, 103, 6/30
Wartburg W. von 4/9, 15, 93
Wcigand G. 3/96, 97, 4/22,
West M. 3/19
Wittoch Zd. 5/27, 30
Wundheiler L. și A. 3/5
Wyler S. 4/6, 23
X
Xenopol A. D. 3/51, 58, 60
^0
INDICE'DE CUVltttfe
Y
Yule 3/13
Z
Zambrjițkii V. L. 6/71
Zanne I. 2/34
Zauner Adolf 4/4, 5, 6, 7, 8, 23
Zdrenghea M. 2/96, 105, 3/70, 4/31 5j37—39
! Zinoviev A. A. 3/13
: Zipf G. K. 1/105, 3/11, 15, 17, 18, 4/59
Zoiotarev V. M. 3/5
Zubrzyeky S. 3/13
Zveghințev V. A. 6/30. 33
INDICE DE CUVINTE
ALBANEZĂ	Skopje 1/82 traka-truka 5/26	ENGLEZĂ
bajalldis 5/21	harilsija 5/32	crownblock 5/40
brez 1/81		even 5/5
capră 2/111		not 5/5
drejie 1/81 kofshe 1/80, 81	CALABREZĂ	only 5/5	\
koftor 1/81 krushk 1/81	palamitaru 5/29	FRANCEZĂ
lemne' 1/80 • lufte 1/80, 81		acte 2/72
pijll 1/81	CEANGĂU	amateurisme 1/58
Shkup 1/82 Shtip 1/82	pazilkadik 5/90	angoisse 1/58 aubepine 6/4Î boxer 1/59
traftar 1/81 traiton 1/81		ga 5/5 ■
trakatruke 5/26	CROATĂ	catastrophique. 1 /59 cauillot 5/33
		certe(s)
BULGARĂ	Maisan 1/80 1	cine-club 1/59
	trajta 1/80	clerc 4/12-14, 17, 18
baildisvam 5/21		condescendre 5/17
ecsiK'bde 5/5		couleur 5/26
gornjak 5/31	DALMATĂ	croyable 1/60
grobiste 5/24		debuter 1/60
dalian 5/22	alaite 1/80	degouter 3/31
de 5/4	brenca 1/80	deguster 3/31
zargan 5/29	consegro 1/81	demence 1/60
jiu 5/4	froit 1/80	desservir 3/30, 31
niajak 5/29, 30	guapto 1/80	Dieu 2/41
Mepn 6/40	komnut 1/80	distribution 2/77
milakop 5/29	kopsa 1 /80	•	docte 4/13
mite 5/14	liksija 1/80	encore(s) 5/7
MyiuKamo 5/41	Poljud 1/81 '	etambot 5/33
palamut 5/29	Irakta 1/80 i	etrave 5/33
INDICE DE CUVINTE
91
evincer 5/16	Bahnhof 3/80	Kopfbrett 3/80
florilege 1/61	Bajonet 3/80	korrigieren 5/17
goîiter 3/31	Betehl 3/80	Landwehr 3/80
hiatus 1 /62	Beigeordneter 3/80	Lauf 3/80
indestructible 6/70	bestellen 3/80	Leberumrst 6/78
infliger 5/16	Bezirk 3/80	Leutnant 3/80
jante 6/70	Blech 3/80	Luft 3/80
jusque(s) 5/7	Brief 3/80	Manoever 3/80
labre 5/32	Brotsack 3/80	melden 3/80
magnoliacees 6/41	Dach 3/80	Menage 3/80
mon 5/5	Decke 3/80	Menagegeld 3/80
mousquet 6/70	doch 5/5	Muskat 5/41
mousquetaire 6/70	Doppelreinen 3/80	Muskatblutte 5/43
muscat 5/41	Draht 3/80	Muskatkraut 5/41
negateur 1/63	einriicken 3/80	nun 5/5
oeuvre morte (vive) 5/33	eins-zivei 3/80	nur 5/5
ou 4/25	Exerzieren 3/81	Oberleutnant 3/80
par foi 5/5	Fahne 3/80	Oberst 3/80
passerelle 6/69	Farbe 3/80	passen 3/80
pedant 4/19	fassen 3/80	Penal 6/70
permissionnaire 1/63	Fassung 3/80	Phantast 1/61
personnage 2/77	fehlen 3/80	Pfennig 3/80
personne 2/72	feldtvebel 3/80	Platz 3/80
prodiguer 5/16	fertig! 3/80	Postenfuhrer 3/80
rizerie 1/64,	fest 3/80	putzen 3/80
rugir 5/25	Foerster 3/80	Rast 5/45
savant 4/13, 14, 19	Friihstuck 3/80	Rastvergatterung 5/45
sctne 2/77	Futter 3/80	Reihe 1/70
sempre(s) 5/1	gab 2/11	Riickzug 3/80
sentinelle 6/69	geben 2/11	Sack und Pack 3/80
serv ir 3/31	Gefecht 3/80	Schauffel 3/80-
teinture 1 /64	Gefreite 3/80	sistieren 5/78
tragedie 2/73	Gericht 3/80	so 5/5
travers 5/33	Gewehr heraus! 3/80	sofort 5/5
voir 5)5	Giftglas 5/21	sogar 5/5
	Giftglăser 5/22	Spazieren 3/80
	Glanz 3/80	Steueramt 3/80
gasconă	Gollasch 3/80	stimmen 3/80
	Gott 2/41	Strohsack 3/80
bigeg 4/8,9	Grundbuch 3/80	Sturm 3/80
gat 4/8	habt Acht! 3/80	Suppe 3/81
	Heute 4/49	Szene 2/77
	Hitze 3/80	tauglich 3/80
GERMANĂ .	Hof 3/80	Tornister 3/80
	Kanone 3/80	Verfluchter 3/80 '
aber 5/5	Kanoniere 3/80	Verschiapstuck 3/80
abrichten 3/80	Keppi 3/80	Verivalter 3/80
Assentierung 3/80	Klăren 1/70	Vorschrift 3/80
92
INDICE DE CUVINTE
Vorspann 3/81	ISTROROMÎNĂ	coarne 3/^7
vorwărz 3/80		coli 2/112
Wachtmeister 3/81	(a)cel 3/98	comochi 3/98
Waffenubung 3/81	(a)cnw(ce) 3/99	cornăr 2/112
Warte 3/81	(a)dapa 3/98	cuntru 2/112
weiter 3/81	aduce 3/98	dăsche 2/112
Ziel 3/80	(a)fare 3/98	decico 2/112
Zimmer 3/80	(a)fla 3/98	diver 2/112
Zimmet 5/44	ajuta 3/98	drac 3/96
zu 5/5	altăr 3/98	dujen 2/112
Zug 3/80	amindoi 3/98	fațo(l) 2/112
Zugsfiihrer 3/80	apară 3/98	fecal 2/112
zuriick 3/80	(a)poi 3/98	ferminante 3/99
	arene 2/111	feriviia 2/112
GREACĂ	atenta 2/111	finitic 2/112
âpLVTjaTia 1/76	ațâț 2/111	filei 2/112
’AaTiPoț 1/82	augurâ 2/111	fiți 3/98
bailizo 5/21	automobil 3/99	foghere 3/98
yoZvQq 4/68	ăns 3/99	furminante 3/99
gripos 5/31	ămnișa 3/97	ghiu 2/112
ebailiza 5/21	bâbinc 2/111	ghobast 3/98
eTCoaSeuaa 5/94	bâier 3/97	ghras 3/98
E7rai8e^a 5/94	ban 2/111	gluh 2/112
zargana 5/29	bărbier 2/111	gnoi 2/112
®eo£ 2/41	brâide 2/112	goci 2/112
xcoptcoSia 2/72 -	bulet 2/111	god 2/112
(xa'ciqp 6/34	bămbar 2/111	godi 2/112
p.TjT7]p 6/34	băil'e 2/111	gospe 2/112
milakopi 5/29	cdder 2/111	grenate 2/112
otvoC, yoîvoc; 4/68	câier 3/97	hladi 2/112
KaiSeucD 5/94	capelițe 2/111	homo 3/98
7rai8euoi<; 5/94	camijol 2/112	hotel 2/112
TTatĂS'Ew 5/21	cana(l) 3/99	hrahni 2/112
palamidă 5/29	cane 3/99	ihne 3/98
7r(.7vspi 5/43	capăci 3/99	ihn$i 3/98
npa^K? 2/72	capaț 3/99	ihni 3/97
sardela 5/31	capiin 2/111	io 3/99
stavridi 5/31	carabiner 2/111	jos 3/97
axiqvT) 2/72,73	cas 2/112	jută 3/97
TpaycoSia 2/73	castighei 3/98	la 3/99
trakatrăka 5/26	cațat 3/97	la 3/99
heli 5/31	ceaie 3/99	lat-a 3/97
	cesaru 3/97	lua 3/99
INDIANĂ (veche)	chiacul'ei 2/111	Ivâ 3/99
kuțhăra 5/32	ciaie 3/99	me 3/99
mâță 6/34	cicl 3/98	megh. 3/98
murdhân 6/32	cl'uche 2/112	mei’ 3/99
vați 6/32	coa 3/97	mele 3/99
INDICE DE CUVINTE
93
meri 3/98	focaccia 2/82	duodeseptuaginta 3/78
mi 3/99	mandolinata 1/62	Echo 4/51
miie 3/99	medaglia 1/72	ebinco 5/16
mila 3/99	moscato 5/41	exadus 2/80
ml'are 3/99	pedante 4/19	exigo 5/16
mnăre 3/99	persona 2/72	filius 2/5
mnava 3/97	personaggio 2/72	flagro 3/31
m^âv^ 3/98	rappa 2/82	frenum 1/81
nap 3/97	scena 2/72	frudus 1 /80
nastufaerem 3/98	vino 4/68	gallus 4/8,9
navighei 3/98		gustare 3/31
noghina 3/98		id quod 1/23
notomobil 3/99		infligo 5/16
plănje 3/97 poți 3/98	LATINA	insula 5/32 investio 5/11
rușire 3/98		judicium 2/45
scache 3/99	adum 2/72	judico 2/45
slughe 3/98	adus 2/75	lades 1/80
spuravei 3/99	ad 5/5	lavo 5/12
spure 3/99	affigo 5/16	lixiva 1/80
.șapte 3/97	amnies geno 1/76	lubenter 2/42
șal' 3/99	bellare 3/31	luda 1/81
șav 3/99	★brenum 1/81	lupus 2/6
știvut 3/97	casa 2/7	maligno 6/43
traje 3/97	cattus 4/8,9	★malinare 6/43,44
Țito 3/99	clericus 4/14	malus 6/43
ualo 3/100	codorium 1/81	Margus 1/82
Marile 3/96	commoedia 2/73	mater 6/34
ușe 3/97	comnater 1 /80	Maximus 1/80
ve 3/99	compater 1/80	moneo 5/5
veri 3/99, 100	competo 5/17	muscatus 5/41
via 3/99	concurro 5/16	Naissus 1 /82 .
vid 3/99	consdcer 1/81	★naiva 6/60
zaplaciu 3/98	corrigo 5/17	★padule 1/81
	coxa 1/81	paludem 1/81
	★cubula 1/17	pane 1/17
	culter 6/32	passo 5/12
ITALIANA	cum 5/5	penso 5/13,14
	debellare 3/31	per 5/6
alTertezza 1/57	decuro 5/15	persona 2/72
ardenza 1/58	deffigo 5/16	piper 5/43
boccaporte 5/33	deflagro 3/31	praefigo 5/16
borghese 2/82	deservire 3/31	quod 1/23,5/6
commedia 2/73	desservire 3/30	quando 4/25
demenza 1/60	Deus 2/41	★quobi 4/25
Dio 2/41	dies 2/5	★quonde 4/25
eco 4/51	diredus 1/81	rugire 5/24
florilegio 1/61	distributiv 2/77	scena 2/77
94	INDICE DE CUVINTE	
scrinium 2/42	kutya 5/25	acesta 5/8
Scupi 1/82	lazur 5/22	acestași 5/8
septem 2/4	lazurlkek 5/22	acestor 5/8
sic 2/7	ma 4/49	acestui(a) 5/8
signicare 6/43	melegâgy 1/77	acești(a) 5/8
signum 1/80	pad 3/97	acia 5/8
sistere 5/78	pogăcsa 2/82	acieși 5/7
solem 2/4	secreni 2/42	aciiași 5/8
statio 4/85 suscipio 5/15	zsilip 5/24	aci(le)(a) 5/7 acilea-șa 5/7
tracta 1/80	POLONEZĂ	acmu 4/55
tractare 1/80 tractarium 1/81		acolo 4/34, 39, 40 acolo-ia 5/7
transcendo 5/17 ubi 4/25 unde 4/25 undeoctoginta 3/78	-czy 5/4	acoloși 5/7, 8 acovel 5/34 act 3/72, 75-77 activ 1/74
vadă 5/14	ROMÎNĂ A	actor 2/77 acțiune 2/58 acum(a) 4/54, 40, 5/7
LITUANIANĂ	abanos 2/85 abaza 5/30	acuș(a) 5/7 (a) acuza 1/57 acuzativ 1/74
kiilti 6/32	abâzia 5/30	adâ 5/31
myzgaruoti 6/42	abdomen 1/74	adapta 1/57
uauKa 6/32	abducu 1/73	adaptiv 1/57
nauKă 6/32	abia 4/36	adăpost 5/30
waltis 6/32	abjudecu 1/73 abjura 1/73 ablativ 1/74 ablegatu 1/73	adecă 1/29, 30 adesea 4/34 adet 4/84 adiadochokinezie 5/88
MAGHIARĂ	abnegu 1/73 abona 1/74 abonat 1/73, 74	adică 1/21-24,30,31,4/34 adivarăt 3/74 adoptiv 1/58
beszed 4/57	abortu 1/73	adverb 1/74
bocanks 6/45	abradu 1/73	adverbial 1/74
boko 6/45	abreviatură 1/73	aer 2/85, 4/70, 71
ciklăz 5/21	a abrihtui 3/80	aerian 4/67
fentes 2/30	abrumpu 1/73	aeriform 4/67
fbzni 5/92	absentez 1/73	aerisire 1/74
gyomber 5/43	absorbire 1/74	' aerofob 4/67
kek 5/22	academic 1/74 ,	aerosferă 4/67
kekgâlic 5/21	acațiu 1/76	aerostat 1/74, 4/67, 72
kekle 5/21	aceastași 5/8.	afară 4/34
komedya 2/73	aceeași 5/8	(a) afige 5/16
kszi 5/23	același 5/8	afin 1/57
kszive 5/22	acelor 5/54	afișă 1/47
ksziverl 5/23	acest 5/8	afla 2/85
INDICE ' DE CUVINTE
95
agale 4/34	alivins 3/76	arăt 3/78
agată 1/74	altari 1/86	arbeică 2/20
agemoglani 4/84, 85	altfel 4/40	ardent 1 /58
agilor 3/91	altminterea 5/7	ardentă 1/58
agiont 3/80	altminteri 4/40,; 5/7	areți 3/77
agiungă 3/93	altmintre{le)(a) 5/7	arfă 5/49
agiuns 1/45, 3/93	altora 3/77	argat 2/85
agîp 2/19	altui(a) 5/8	argeă 5/34
agonisi 2/85,	altăia 3/77	arhivă 1/43
agronomie 1/74	alungire 2/51	(n-) ări 3/74
ai ăsta 3/76	am 5/6	armân 5/31
ăibâ 3/73	amabilitate 1/77	arme 3/91
aice(a) 5/7	amator 1/58	armar 1/76
aici	40	amatorism 1/57	arsesti 3/75, 79
aici-ia 5/7	amăndao 3/93	arteziană 1/58
aici-șa 5/7	amtndoaă 3/93	aselenizare 2/94
aievea 4/34	amindoi 3/93	asemenea 4/34
aințvăi 3/80	amînduror 5/8	asfalt 4/71
aista 3/76, 77	amnestia 1/76	asii 2/85
aiure(a) 5/7	amnigenu 1/76	asîntâri 3/80
aiurile(a) 5/7	amvon 2/85	astfel(i) 1/86, 87, 3J7&
(a) ajumi 5/34	analfabit 4/68	astic 1/76
aj urnit 5/34	analiseală 4/67	âstâd 3/75
ajuns 1/45	analisi 4/67	astor 5/48
alalți 3/91	analisit 4/67	astronaut 1/58, 60
alamă 4/68	analisire 4/67	astronautică 1/58, 60
alături 4/34:	analisitor 4/67	(a) astupa 3/31
alb 2/85	analisitură 4/67	aș 5/6
albaștri 1/88, 90, 3/51	anatemă 2/85	așa 3/74, 78, 4/34, 40
albină 3/75	anghinară 2/85	așa cum 4/39, 40
aleagerea 3/94	angoasă 1/58	așadar 3/78
alege 2/85	annotezu 2/79	asâla 3/76
alegerea 3/94	antiteatru 1/58	așadât 3/75
alene 4/34, 5/51	antițigară 1/58	așază 1/89-91
alepină 1/76	anume 1/21—24, 30, 31,	așa 3/74
alerteță 1/57	4/34, 36	așâ 3/74
aletidă 1/76	apă 2/4,6	asiliia 3/77
aleuromant 1/76	apofiză 5/87	asilora 3/77
aleuromantia 1/76	apou 5/31	a^ilâia 3/77
alexifarmac 1/76	apov 5/31	atenționat 1/76
alfitomantia 1/76	aproba 3/30	atît 4/34, 39 .
algazella 1/76	aproape 4/34, 40	atmosferă 1/58.
al jind 3/75	ara 2/85	atmosferizare 1/58
alianță 2/43	arabagialic 1/76	attentiv 7/76
alică 6/70	arătare 2/74	attrițiune 1/76
alienare 5/82, 83	arătat 3/78	atunci 4/34, 39
alina 2/85	(s-}arăte 5/48	au 5/7
alint 1/53	arăți 3/77	augura 1/76
96
INDICE DE CUVINTE
aureolă 4/67	barabulă 4/69	bîlvănit 5/34
auroră 4/67	barbăt 3/74	blastăm 1/96
auspiciu 4/67	barbun 5/32	blastemă 1/86
austral 4/67	barcagiu 1/63	blasteme 1/96
autenticitate 4/67	bas-talhăr 3/78	blăndeațile 3/92
autocefal 4/67	bătâ 3/73	blăstem 1/87, 91
autocrat 4/67	bălă s. f. 5/34	blăstema 5/57
autograf 4/67	băcănci 6/46	blăsteme 1/87
automat 4/67	băcîncă 6/45, 46	blăstemuri 1/96
autonom 4/67	băctnci 6/45, 46	bleah 3/80, 81
autoriza 4/67	băjenii 4/84	(a) blezgoi 2/20
avangardă 2/43	băldăi 5/21	bobidrâg 2/19
ave 1/96	băldăit 5/21	boc 2/20
avtograf 4/67	bălaur 2/42	boarză 6/44
avtomat 4/67	(a) bălicări 2/19	bocanc 4/46
avtonom 4/67	bărbătește 4/34	bocancă 6/45, 46
ad 3/75	băsădi 4/57	bocancile 6/44
azi 4/34	băsădui 4/57	bocanciu 6/45, 46
azimă 2/85	bătea 2/25	bocaport 5/33
azimut 1/74	bș 3/74	bocănci 6/45
azot 1/74	becher 4/69	bocîncă 6/45, 46
	becher 2/20	boconci 6/45, 46
	becheș 2/20	boearii 3/93
A	bechice 5/88	bogat 2/80
	betel 3/80	boiarii 3/91
ăla-ia 5/8	beglerbei 4/84	boierii 3/91
ăsta-ia 5/8	beleag 4/84	boină 5/31
	Belfegor 2/29	bojoci 5/72
	benignă 2/58	bold 4/69
	berbecel 2/19	bolnaîit 3/75
B	bestie 4j49	bondușcâ 3/79
	beșlii 4/85	borcut 4/69
ba 3/78, 4/34	(a) beștelui 3/80	borhân 5/34
babăscâ 3/75	beteag 4/69	borhăt 5/34
babăsc 3/74	bibliotecă 1/59	borosuc 3/79
badi 3/77	bic 2/19	bortă 4/69
bagajă 2/43	bicău 2/20	borti 4/69
bahnet 3/80	bichirit 2/49	borăn 5/29, 31
bai 1/51	b'ină 2/20	borz 6/44
baionetă 2/83	bine 4/34	bostan 4/69
balai 1/91	bine că 4/40	boștină 4/69
Balcanuri 1/47	bini 3/75	botedăt 3/74, 75
(a) baldisi 5/21	bintă 5/33	(a) boxa 1/59
baldisit 5/21	biopsie 1/13	boxă 1/59
banhof 3/80	birt 2/12	brață 1/93, 5/56
bartcă 2/4	birtaș 2/12	brif 3/80
bangă 2/88	bițiclu 2/20	briftă 5/34
baraboi 4/69	bițirc 3/80	brîncă 4/57
INDICE DE CUVINTE
97
Brtncoveanul 3/93	calâp 3/76	cătător 2/21
brtnză 1/80	cam 4/34, 36	cătră 1/85, 88, 90, 3/94t
bria 1/81	cămănă 5/31	5/49
bruni nță 5/34	cambulă 5/32	către 3/51, 94
brăcă 5/34	camilpetrescian 2/93	ce 5/6
bruțâc 3/80	cangănă 3/80	ceâucă 5/34
buchirit 2/49	canon^f 3/80	cenac 5/34
buchisit 2/49	Cantacozinilor 3/91	centru 1/45
buclucruri 2/43	Cantacuzinilor 3/90	cercevea 2/33
bucurtndu-se 3/94	Cantacuzino 2/28	cerceveu 2/33
buhaiul 2/43	cap 2/10, 45	cerdac 5/29
(a) but 5/34	capac 5/31	cere 6/72
buldozerist 1/58, 64	capet 2/42	cerga 2/82
bămbă 2/20	capigii 4/84	ceriu 1/86, 91, 96, 5/48
buna vreme 1/90	carabatac 5/31	certuri 1/87, 5/50
bănâ sama 3/73	caraiel 5/31	certare 5/94
buntâțtii 3/79	carat vb. 3/74	cerului 3/53
buor 4/84	cară 3/95	cerurile 3/53
bura 6/42	cări 3/78	cervereu 2/33
burgesu 2/82	carii 1/87	cetatieanu 2/82
burtăverde 1/59	caripiți 4/84, 85	cetesc 2/43
burtăverzime 1/59	carățâ 3/74	chesariul 4/78
burticân 2/19	casă 2/7	cheț 2/21
busuiocesc 6/41	cassez 1/73	chiar 4/34, 36, 39
bușăsc 3fl4	caștalan 4/78, 6/62	k'ămâ 3/73
(a) buști 5/34	Catacozino 2/28	k'ătra 3/75
buzat 5/32	Catacozonești 2 /28	chiclaz 5/21
	Catacozono 2/28	chiclazăr 5/22
	catastif 4/84	chielar 4/84
C	catastrofal 1/59	’ele 3/74
	catastrofic 1/59	chiema 2/43
ca adv. 2/14, 16, 17, 4/34	Catri 3/77	k’eptanatoari 3/75
ca prep. 2/16, 17, 3/53	cațăl 3/74	chimiza 1/59
ca la 4/34	cauză 1/44	chimizare 1/59
ca sâ 3/78	cauzilieri 4/84	chipurile 5/6
cabinet 2/43	cavelă 5/33	chisălilă 5/34
cace 5/31	cavilă 5/33	chisivă 5/22
cadrof 2/20	că 1/30, 3/53	k’ișcâ 3/76
cadru 1/51	căci 3/78	k^iști 3/76
caic 3/93	căde 1/90	(a) chiti 3/76, 6/42
cal 2/10	călătoriul 1/86	chiznovăt 5/34
calabalicuri 2/43	călcâiu 3/92	ci 3/78
calabalic 2/79	căoăci 2/20	ciace 5/31
calare 1/89, 91, 93	căocie 2/21	ciclofazotronul 1/13
calcan 5/32	cărare 3/49	cili (ce) 3/93
caleăp 3/76	cărtulari 4/74	cine 5/6
caii 3/93	căruea 3/93	cineclub 1/59
Caii 3/77	(a) cătăni 2/21	cinoș 2/21
7 — C. 4511
98
INDICE DE CUVINTE
cinste 1/46	cofă 3/73	coprinde 3/94
cintură 2/34	cofeele 5/48	coprindere 1/46
ciob 1/59	colăcu 3/75	(a) corege 5/17
cioban 2/12	colb 1/60	corhă 6/41
ciobănaș 2/12	colbos 1/59	coricov 5/34
ciobotecă 1/59	coleghiu 1/45	(a) corige 5/17
cioc 2/20	colegiu 1/45	corn 2/104
cireadă 1/59	colios 5/32	corona 4/84
cirus 5/32	columbă 1/59	cort 2/73, 76
citov 5/34	columbofilii 1/59	cortină 2/75
ciubotari 2/85	comanac 1/90	cortizonul 1/13
ciubotă 5/72	comandir 4/70	cosmodrom 1/13
ciulama 2/79	combativ 1/51	cosmonaut 1/60
ciășcă 5/34	comedie 2/72, 73, 77	cosmonautică 1/60
ciutură 2/34	comisie 1/45	(a) costrușî 3/79
cive 2/82	comissabundu 2/79	coșarcă 1/51
cî 3/73, 78	comodie 2/72, 73, 76	cotarcă 5/25
cîlcîietate 1/70	comornic 4/84	crabu 4/82
cin 3/78	compatriot 1/46	crăștol 2/20
cînd 3/92, 4/25, 31, 39, 40,	(a) compete 5/17	creancier 1/47
5/6	comunitate 1/43	creapă 1/87
cine 6/13	(a) conceda 5/19	creăm 3/87
cinili 3/74	(a) concede 5/19	creditele 2/58
cînt 2/12.	concetățean 1/46	creiem 3/87
cintăm 2/12	(a) concurge 5/16	creînd 3/87
cîrmă 5/29	(a) condescinde 5/17	crepi 3/77
cirtog 5/34	conducta 2/79	cresta 1/52
cît 3/92, 4/34, 39, 40	coneț 3/93, 95	creștinismul 1/13
clama 1/59	confunda 1/60	crevat 1/90
cler 1/44	confundabil 1/60	criucearul 3/93
cliămpă 3/77	conglomerat 1/51	cu 5/50
clic 3/93	conjura 1/51	cu dăica 3/79
(a) clicui 2/43	conlocuitor 1/60	cu hăbăucă 3/79
cliucerul 3/93	conoaie 2/33	cu toate că 3/78
clop 1/51	conoile 2/33	cualilate 1/45
clucer 3/93, 4/84	consătean 1/60	cuantum 2/96
cnejie 4/84	(a) consimți 2/81	cuceresc 2/42
Co 3/77	conte 3/94	cucumeâ 2/19
coapsă 1/80	contenire 1/46	cucunilor 2/24
coărjâ 3/77	contractează 3/58	cucuruz 5/72
coarne 2/104	contralău 2/21	cuhne 4/84
cobret 3/80	contramanda 1/77	cui 5/6
cocă 2/82, 5/33	controversă 1/43	culoare 5/26
cochie 5/34	contumacie 1/77	culă 1/17
cocii 5/30	convențiune 1/77	cum 3/78, 4/39, 40, 5/6
cocon 4/84	convîrstnic 1/60	cumedie 2/75
cocoșiirc 1/51, 5/72	copil 4/84	cuminți 3/79
cocoșel 5/32	copila 5/50	cumnat 1/80
INDICE DE CUVINTE
99
cumva 4/34	(a) decerna 5/19	(a) desăvîrși 3/32
cuojâ 3/77	(a) decerne 5/19	desăvîrșit 3/32
curagiul 1/87	deci 3/78	deschis 2/58
curătără 5/34	(a) deciocăla 3/31	descleștate 1/90
cur^ 3/74	decâ 3/80	(a) descrie 3/34
curechi 1/51	decît 2/56, 4/34	(a) deservi 2/56, 3/29 — 32
curiozitate 1/44	decret 1/43	deservire 3/31
curteneț 5/35	(a) decar a 5/15	(a) desface 3/30
curtizană 5/51	(a) decurge 3/31	desfăcut 1/46
cuscra 1/81	decurs 3/31	(a) desfide 5/18, 19
cutărui (a) 5/8	(a) deda 3/31	(a) deshăma 3/30
cuvînt 1/74	(a) dedubla 3/31	desigur 5/3
	(a) dedulci 3/31	despre partea 3/94
	(a) defige 5/16	desprețul 1/46
D	deflagrație 3/31	destoinic 4/70
	deforma 3/31	(a) destupa 3/31
da 1/74, 3/78, 4/34, 35, 37,	(a) de frauda 3/31	deșchise 3/94
40, 5/6	(a) degera 3/31	deși 3/78
dabilă 4/84	(a) degusta 3/31	(a) detraca 5/18
daca 3/94, 5/63	(a) dejuga 3/31	(a) detuna 3/31
dacă 5/65	(a) delăsa 3/31	devasta 3/31
dâcâ 3/73, 78	delicatesă 6/70	(a) deveni 3/31
dah 3/80	(a) delimita 3/31	(a) devora 3/31
daiac 5/22	(prin) delungarea 3/91	dezalienare 5/83
daide 4/84	(a) demarca 3/31	dezaproba 3/30
darăb 3/79	demarcat 3/31	dezbrăcă 2/20
dardă 2/83	demarcație 3/31	(a) dezburdâ 2/21
dăruit 3/74 dascal 1/89	dementă 1/60	(a) dezgheța 3/30 (a) dezgusta 3/31
dănăc 5/35	demers 3/31	(a) dezlega 3/30
dărab 5/72	demobiliza 3/30	dezvănuți 2/30
dârăbani 4/86	demonstra 3/31	dezvăscu 2/30
de 2/16, 17, 5/61	demonta 3/31	dezvăscut 2/30
de ajuns 3/32	(a) denega 3/31	dezvăscuți 2/30
de ce 4/34, 40	(a) denigra 3/31	(a) dezvește 5/11
de o ființă 2/31	(a) denota 3/31	(a) dezvești 5/11
de o fire 2/31	(a) denumi 3/31	di 3/78
de tot 4/36	deoarece 3/78	di acești 3/93
de~mpregiur 1/87	depărtare 3/51	di istuv 3/79
deaca 3/94	departi 3/93	di iznov 3/79
deacii 3/92	depărtare 3/52	di olâc 3/78
deamăsai 3/79	(a) depăși 3/31	dialog 1/60
debusolare 5/84	depictu 2/79	didactic 1/60
debusolat 5/84	deplasa 3/31	didacticism 1/60
debuta 1/60	(a) deplînge 3/31	didacticist 1/60
(a) decădea 3/31	dereg 2/42	dihor 6/69
decent 1/58	(a) derula 3/30	dilemuri 1/47
decentă 1/58	(a) desăra 3/31	dimerliii 3/76
100
INDICE DE CUVINTE
dimineață 2/33	(a) dudoi 5/35	exantematic 6/65
din cauză că 3/78	dugitâ 3/75	(a) excede 5/19
dinainti 3/14	duh 2/43, 80	excreta 5/88
diplonul 1/47	dulcei 5/51	(a) exige 5/16, 19
direct 1/61	duldi 5/35	exivă 5/22
directitate 1/60	dulugeâc 5/35	expediție 1/44
disârâ 3/73	dumic 2/33	
(a) discerne 5/18	duminica 4/36	
discotecă 1/59	dumnitaa 2/24	F
disculț 1/90	dănă 2/20	
disfac 1/91	după 3/94	fabrica 2/87
dispre 3/94	duși 3/74	fabricant 2/87
distinde 1/88		fabricație 2/87
distribuție 2/77		fabrică 2/87
divan 2/45	E	fabulă 1/44
dizgrație 1/43		fabulist 2/87
dinsul 3/92	echipaj 2/43	(a) face 3/30, 76
dirpină 5/35	echipier 1/61	(a) face febră 2/58
doaă 3/91	efectiv 4/69	(a) face temperatură 2/58
doagă 2/42	efectua 4/69	facere 2/72, 73
doar 4/34, 36	efemina 4/69	facim 3/93
doar-doar 4/39	efluvia 4/69	fafliuctâr 3/80
doărî 3/74	eforia 4/69	fafliășnic 3/80
doăuâ 3/73	efracțiune 4/69	faianță 1/61
dobitoc 2/42	efusiune 4/69	faianțerie 1/60
dobindă 2/42	egolatru 1/61	faidă 3/79
docăni 5/35	egzecrabil 6/65	faliment 2/87
documentaristă 1/61	electrocardiogramă 5/88	familial 1/61
dogmă 1/44	(a) elida 5/19	familiar 1/61
doilea 3/75	(a) elide 5/19	fanariot 1/64
domniea 3/93	energie 1/45	fănâ 3/80
domnu 3/93	endocrinopatic 5/88	fanfarona 1/75
dooa 3/94	enigmatic 4/69	faninâ 3/77
dopâlrain 3/80	entomologie 4/69	fantast 1/61
dori for 2/83	entomologie 4/69	faptă 2/72, 74, 65, 76
doua 3/91	entuziasm 1/44	fărbă 2/21, 3/80
două 3/73	enumera 4/69	(a) farbui 3/80
dovlete 2/19	eper 2/21	farmacăt 3/74
drac 2/42	epistaxis 5/88	farmacologie 5/87
dramă 2/76,77	epocă 6/69	(a) fasui 3/80
drept 2/16, 17	eroldu 1/70	fasiili 3/79
(aero) drom 1/63	eschivă 5/22	fasăr]c 3/80
droșcar 5/23	(i)este 2/25	fas 3/76
droșcărie 5/24	ești 3/93	fa^em 3/76,78
drot 3/80	eșancrură 5/87	fâsi 3/75
dubită 3/75	etambou 5/33	față 2/72, 75, 5/35
duc 3/74	etravă 5/33	făioară 5/23
ducere 1/46	exact 6/65	fămei 3/95
INDICE DE CUVINTE
101
fără pereche 4/36	frîu 1/81	gifent 3/80
fărmăcăior 1/89	fruct 1/52	ginere 5/72
fârmecat 1/89, 90	frăndâ 3/75	ginerilor 3/91
fățărie 4/57	fruștiăc 3/80	ginerică 5/72
fățiș 4/34	fucie 5/35	gini 3/75, 77
febricitează 2/58	fudulia 2/43	gios 2/85
feldmareșal 2/28	făgâ 3/73	Qirint 3/80
feleștioc 3/76	furniza 2/99	giudecată 3/94
felfebâr 3/80	furoare 5/23	giupăneasă 3/94
(a) felini 3/80	furtișaguri 3/94	giurum 5/31
fenacodul 1/13	furtună 1/45	giuvaergiu 3/79
Unic 3/80	fustaș 2/83	9iver harâus l 3/80
ferește 1/89	fătură 3/80	gîcesc 1/88
fertic 3/80		gîcit 1/90
fest 3/80		(a) gîdili 3/77
feșter 3/80	G	gîldau 2/19
feșteriță 3/80		girgir 5/31
(a) fești 2/21		glianț 3/80
feștili 2/20	galbăn 1/90	glodu 2/82
Uti 3/75	galbănă 1/95	gloriolă 1/62
fiastri 1/90	galiși 1/96	goănță 3/79
fier 1/14	găsit 3/74	gordonăș 2/21
figura 1/61	gastrită 5/87	gorneac 5/31
figură 1/61	gaz 1/62	graie 3/74
fiind 2/31	gazist 1/61	gratie 3/94
filolog (ie) 2/24	găgios 2/19	greșesc 2/43
findiș 2/30, 31	găndie 3/92	grieri 1/95
(a) fiola 1/62	gătească 2/25	grijască 3/75
fir 3/80	geamblac 5/40	grimeur 6/69
fircăli 2/21	geantă 6/70	grip 5/31
firește 4/34, 5/6	gelep 5/24	grițăv 3/79
firmă 4/70	general 4/74	grițăraș 2/21
fisiunea 1/13	genuche 5/63	groaznic 4/55
fișcal 2/20	genuchi 5/63	gropiște 5/24
fișticarăia 3/77	genuiche 5/63	groznic 4/55
fiu 2/5	geografie 1/45	grui 5/33
flecâu 3/77	ger 3/31	grumbăc 3/80
florilegiu 1/61	ghimber 5/43	guliș 3/80
florisâli 3/75	ghinărarule 3/94	gustare 4/68
fluierar 5/29, 30	Go 3/77	(a) guștuli 2/21
foarte 4/34, 36, 39	ghiocar 5/23	gutunăr 3/75
foarteliții 3/94	ghiocear 5/23	
folvăltâr 3/80	ghioci 5/23	
forșift 3/80	ghioldiș 5/35	II
forverț 3/80	ghiorș 2/21	
fosă 5/87	ghioșcar 5/23, 24	habăc 3/76
frăitâr 3/80	ghioșcărie 5/23	(a) hacui 3/76
frînci 4/84	gizdăn 3/77	haităș 3/77
102
INDICE DE CUVINTE
halodnic 5/31	iem 5/31	iță 2/20
hamsie 5/32	iepurași 5/32	iubesc 2/42
hangiu 2/79	ieri 4/34	iuțăscâ 3/75
haptâc 3/80	iesă 3/73, 5/50	ixive 5/22
(a )harați 3/76	iese 3/73	izbăvire 2/80
harbătâ 3/79	iești 3/74, 75	izbînda 2/42
harman 5/31	(a) ieși la mare (la mal, la	(a) izdâ 5/35
hăsmâ 3/79	țărm) 5/30	izdăt 5/35
hatîr 2/79	ieșnițâ 3/79	izînă 5/35
hăzaș 3/72	ilaie 5/24	izini 5/35
helios 5/31	ilarii 5/32	izvoară 3/51
hefi 5/31	ilău 5/24	izvoare 5/49
hiat 1/62	ileu 5/24	
hiatus 1/62	imala 2/82	
hibă 3/79	impenetrabil 1/52	î
hidos 1/52	impresionismul 1/13	
himiii 3/79,81	imu 2/82	ii 3/76
hinsari 4/85	imunitate 1/43	îmbălsămate 1/87
hiț 3/80	in ! 3/79	
hof 3)80	ina ! 3/79	(a se) îmbia 6/72, 73
hohe 3/79	incizie 2/58	(a) îmbinde 5/15
holtei 1/51	include 2/56	tmborzată 6/44
•holuâtâ 3/79	(a) inflige 5/16, 19	îmbrățoșați 5/55
holubul 2/43	inga ! 3/79	îmbuteliere 1/62
(a) hondrăni 5/35	ingesta 5/88	impregiuru-și 5/54
horde 4/84	inimele 1/96	împreună fiind 2/31
horn 1/51	inspiratrice 1/62	împuterit 1/76
hornăv 3/75	instalație 1/43	în calitate de 2/16, 17
horțaiești 3/79	insulă 5/32	în care 4/30
hrănești 3/79	intenta o acțiune 2/58	în chip de 2/16,17
hrăni 1/46	intențiune 1/77	înălța 2/25
hrincă 3/76	interraional 1/62	îrtcaldît 3/74, 75
huc 3/79	interregional 1/62	încărcat 5/59
	interurban 1/62	încă 4/34, 36
	interzonală 1/62	ît)câ 3/73
I	intreprid 6/69	începere 1/46
	invidie 4/70	închieturi 5/51
ia ! 3/81	invitat 1/46	închipuiaște 4/55
iacamos 5/31	ipochimen 2/72	închis 2/58
iagodă 5/35	Ispas 3/78	(a) înciocăla 3/31
ialău 5/24	ispașâsc 3/74	încît 3/78
iar(â) 2,4, 6, 3/78	ispravă 1/16	încotro 3/78
iăstalantâ 3/76	ista 3/76	încroșnăt 5/35
iaste 2/25, 3/92	ista-ia 5/8	încunjurată 5/50
icleân 5/35	istalant 3/76	îndelungarea 3/91
iconolatru 1/61	(a) istrazi 3/79	(a) îndovigă 5/35
idiomă 3/94	istrăvâ 3/79	îndovigăt 5/35
idolatru 1/61	itineraru 1/77	(a) îndulci 3/31
INDICE DE CUVINTE
103
(a) în fiola 1/62	japcă 5/30	lăgău 2/20
înfloritor 1/52	japșă 5/30	lănteț 5/35
(a) îngenă 2/19	jar 3/78	lăssare 4/70
(a) îngheța 3/30	jar atee 3/51	(a) lăua 5/12
îngîlult 2/19	jaratic 3/75	lăut 5/12
îngîndi 3/92	jarlă 5/26	leală 4/68
înglesnâ 5/35	jaurei 5/25	leagăn 4/84
înglotă 5/35	jdreli 5/35	leage 2/25
îngrijaște 5/63	jelepar 5/24	leat 4/70
îngrijire 4/69	jeli 3/75	lega 3/30
îngrozitori 1/86	zer (vier) 3/75	lege 2/27
(a) înhăma 3/30	jeratec 3/51	legămur 3/77
(a) înjuga 3/31	jijiu 5/35	leii 3/75
înlăuntru 3/74	jilip 5/24	lele 3/74
înmărmuri 5/58	jimi 6/43	lemn 1/80
înnainti 3/93	jimigai 6/42, ’43	lene 3/74
înnăuntru 3/94	iin(vin) 3/75	lenguer 3/80
însaș 1/90	ziti 3/75	leșâscâ 3/75
însăși 5/48, 56	zitîrcâ 3/81	li 3/77, 93
însă 3/78	jintițâ 3/74	liampâ 3/77
însînzienată 6/44	jir 3/74	libertate 1/45
întăiu 3/92	jîtăr 3/75	liganâm 3/74
întîmplă 4/55	3/76	lili 3/77
(înjtocmai 4/34	ioc 3/75	liman 5/31
intorsem 3/78	zoi 3/75	limănică 5/31
(să) între 3/94	jude 2/45, 46	(a) limita 3/31
întunerec 1/86	judec 2/45	ligâfâ 3/80
înțaleg 3/74	judecată 2/45	liăft 3/80
înțărca 4/41	judecătorie 2/45	liule 3/77
înțărcătoare 4/41	județ 2/45	liășcâ 3/79
(a) înualge 5/14	jumugai 6/42, 43	livej 5/35
(a) învasge 5/14	zarea 3/75	lîngă 3/92
învălcinat 5/15	jupîne 3/94	loc 1/46
învălișul 1/95	jurămînt 3/92	local 1/46
învăscut 2/30, 511		localitate 1/46
(a) inveaște 2/30		lodos 5/31
(a) înveșca 5/11	L	loial 5/12
(a) învește 5/11		luările 3/94
(a) învești 5/11, 18	(a) la 5/10, 12	lucră 3/78
înveștit 5/11	la modul 1/39	lucrat 3/78
îs 3/76	labân 5/30	lăcri 3/78
	lacrimele 1/90	lues 5/87
	lăitân 3/80	lui 3/77
J	lance 2/83	lumăscâ 3/75
	lapți 1/80	luminele 5/50
jac 2/43	laț 5/12	luna 5/56
jale 5/63	lătinâ 3/79	lungire 2/51
jalit 3/74	lăcrimoasele 5/51	luorăle 3/94
104
INDICE DE CUVINTE
lup 2/6	(se) mânie 3/93	mija 6/43
lupăv 2/19	măr-gutăie 2/21	mijasc 3/74
luptă 1/80	măresc 2/42	mijdri 6/42
lustratu 2/79	mărg 3/74	mijgură 6/42
lușcă 1/72	mărin 6/48, 44	miji 6/42 —43
luțârnă 3/74	mărind 6/43, 44	mijigai 6/42—43
luuăt 3/76	mârini 6/43, 44	miziieș 3/77
	măsăriță 2/42	mijoni 6/43
	măscări 4/84	milacop 5/29
	măscărie 4/84	miligâci 2/19
Al	mășcoiu 2/30	minacop 5/29
	mătăăz 2/19	minâjîgeld 3/80
ma 3/77	măzăriche 2/21	minâjtii 3/80
macâr câ 3/78	meandric 1/62	minimum 1/63
Magog 4/84	meandru 1/62	mintenătă 2/21
mai 1/51, 4/34, 36, 39	mearsără 3/92	minune 6/53
maiac 5/29	(a) meci 2/19	miocard 5/87
maidan 3/93	mecit 2/19	mirare 5/54
maiestate 4/70	medalia 1/77	mire 5/72
majăc 5/30	medean 3/93	miriște 4/73
major 5/80, 81	(a) medita 1/77	(a) mișcodi 2/20
mal 5/30	meditat 1/77	mitocoseâlă 2/19
malignă 2/58	median 3/93	(a) mitocosi .2/19
mămăligă 3/73, 74	meiopragie 5/88	mitocosit 5/35
mamă 3/77	mejdri 5/35, 6/42	mizgai 6/42
mane 5/17	melegaru 1/76	mizgui 6/42
(a) manca 5/17	meii 3/75	mîine 4/40
manchez 5/17	memorie 1/44	mîini 3/93, 94
mandolinată 1/62	merinănă 6/40	mîjâscâ 3/75
mandgurâ 5/80	merâ 8/77	mina 3/92
manoli 6/41	mâri 3/77	mine 6/13
(a) marca 3/31	meriâ 6/40	(a) mtnea 5/10
marț 8/74	merzem 3/78	(a se) mîneca 5/15
mariăna 5/30	merzeț 3/78	minele 1/91
marmanziu 4/85	merzj	mini 3/93
marne 6/41	merne 6/41	minime 3/77
martin 5/32	merticu 8/75	mînînțăl 3/74
masă 1/12	mesălă 2/19	mînuchi 5/63
mascur 2/42	metraj 1/64	mirșav 5/35
materia 4/74	mezdri 6/42	mîrțoagă 2/10
matiTtcâ 3/79	mic 2/33, 3/75	miță 1/51, 5/72
matășcă 3/79	micele 5/48	mîțîțăl 3/74
mazăl 3/95	miere 2/21	(a) mîțuî 5/35
mă 5/6	mierlă 6/41	moașă 3/73
măgulire 4/73	mierlesc 6/41	(a) mobiliza 3/30
măi 3/77	mierli 6/41	modă 2/43
măistriilor 2/32	migăli 6/42	modelier 1/62
mănăstirilor 2/32	mighiti 6/42	modelist 1/62
INDICE DE CUVINTE
105
modelor 1/62	mușurlui 5/42	neri 3/75
molărai 2/20	mut 5/45, 46	(a) neremzi 5/35
(a) molări 2/20	mutaferachi 4/85	herticu 3/75
moldovinești 3/78	mutină 5/44	nestășnic 5/35
molidva 2/43	mutuzUi 5/44	neșifonabil 1/64
monta 3/31		heu 3/75
moortea 2/24		ni 1/86, 2/21
morâr 3/75		nicidecum 4/34
morartu 2/21	N	nimăruia 1/94
(a) morcili 2/20		nimic 3/91
moriâna 5/30		nimica 3/91
morminți 2/20	na 3/79	nimului 3/94, 95
mormoitură 2/83	naft 3/78	hireăsa 3/75
(a) moronsi 3/76	namestnic 4/84	nirili 3/75
moșea l 3/78	nanâșu 3/75	nisipișul 3/53
moș 3/79	napircă 3/74	nisipuri 3/52
moșteâ 3/79	nară 5/29	nis 3/78
motăz 5/44	narcotizâ 1/72	nișal 3/74
moiir 2/19	narcotizare 1/72	noâ ! 3/79
mozaicar 1/63	narcoză 1/72	noăpte 3/74
mozaicară 1/63	nas 2/4, .	no aștri 3/75
mozavirii 4/57	naturalism 1/72	nodoroasă 1/90
mozi 2/20	naturaliză 1/72	(a) nohodi 3/79
muere 3/94	naturalizare 1/72	nooii 2/24
mujdelu 2/30	nație 1/45	norod 2/42, 80
mulțămesc 1/96, 6/13	năbădâie 6/70	nostri 3/75
mulțămire 1/88	năboi 5/35	nostru 3/75
mulțumire 4/74	năbo'lt 5/35	notceagos 4/84
munuchi 5/63	năfrămă 2/21	nova 2/19
muășă 3/73	năluc 4/73	nu 4/34, 35, 37, 40, 5/6
murători 5/35	nălucire 4/73	nu care cumva 4/34
muri 3/93	năpîrstoc 5/35	nu numa 3/78
murit 3/93, 94	năsărtmb 5/35	numai 2/56, 4/34, 36
musafir 2/79	năsipuri 3/52	nutri 1/46
muscar 5/30	năvrapi 4/85	
muschetă 6/70	năzdrăvanul 1/90	
mușchetar 6/70	nea 5/72	0
mușca 5/41	neaamuri 3/93	
mușcapliu 5/44	neam 2/80	o pron. 5/37—39
mușcat 5/41	neavizat 1/72	o tirucâ 3)79
mușcată 5/40, 41	nebună 5/29	o țirucuțâ 3/79
mușcatin 4/78, 85, 6/62	negă 1/72	oară 5/58
mușcăpli 5/43, 44	negativ 1/63	oarde 4/84
mușcățică 5/42	negator 1/63	oare 4/34, 5/7
mușlui 5/42	negreșit 4/34	obicei 2/80
muștă 5/42	hei 3/75	obidat 2/87
mușteț 5/42	heldui 3/80	obidos 2/87
mușuli 5/42	nepăsare 5/13	obârlăitân 3/80
106
INDICE DE CUVINTE
obârști 3/80	orlon 5/35	pă urmă 3/94
oblăduință 2/87	ornatu 2/79	păceriz 5/35
oblitor 2/87	ortac 1/50, 51	pădure 1/81
obloc 2/87	ostrâinos 5/32	pădurile 3/93
obraz 2/72, 73	ostreinos 5/32	pălămidar 5/29
obrazar 1/91	ostrov 5/30	pălămidă 5/29, 32
obsă 2/87	otac 4/85	pălărier 1/62
obște 2/80	ozonifica 1/63	pănă 1/88, 3/92
ocărești 3/77		păpime 4/67
ocazie 1/45		păr' 1/88, 89
ocărâști 3/77	P	părăsi 1/74
ocinășca 3/78		părt 1/92, 96
ocinășe 3/78	pa 5/13.	păreche 1/96
ocinic 2/87	păcălit 3/77	păs 5/13
ocșag 2/87	pacăt 3/74	(a) păsa 5/12 — 14
ocupație 1/45	pahare 5/50	păsat 5/14
ogal 3/76	painginu 2/82	păsări 1/96, 5/50
oglendisirea 2/43	paianjenit 1/91	păstrăngă 5/35
oglicie 2/19	paianjeniți 1/91	păsut 5/14
oglindă 5/29	painjiniș 1/95	pășaște 5/63
ogor 4/73	painjinișul 1/91, 5/49	pășește 5/63
ogrâdâ 3/76	painjinu 2/82	păși 5/13
ogurliu 3/95	palamidă 5/29	pățog 2/20
oicheți 5/35	palamut 5/29	păzală 5/90, 91
olăcariu 4/86	panseu 1/63	păzdării 5/35
olofani 4/85	păpușoi 3/76	{a se) păzi 5/89-92
omăt 5/72	paradosire 4/57	păzitor 5/91
omortea 4/82	parazol 3/79	păzitură 5/91
omu 3/75	parc 1/63	peasna 2/43
onoare 1/47	parcagiu 1/63	pecăr 2/20
onor 1/46, 47	parcă 4/34, 36	pecărie 2/20
op 2/43	parcelă 1/59	pedeapsă 5/94
operă moartă 5/33	parați 3/74	pedepsă 5/94
operă vie 5/33	parîndează 5/49	pelămidă 5/29
oportun 1/77	parolă 3/94	pepene 2/21
oportunitate 1/77	pas 5/12, 13	per 3/81
Opreeii 2/24	pasă 2/5	perâ 3/77
opt 1/80	pasămite 5/13,14	perdea 2/72, 74 — 76
optim 1/107	pascăt 3/74	perdeauă 2/75
6pd㧠3/78	pași 5/13	peri 3/77
of 3/78	(a) pasul 3/80	perinda 5/49
oratoriu 2/88	paș 5/13	perlej 2/72
(a) orbălți 5/15	pasă 2/5	permisionar 1/63
ofcarăia 3/77	paterni 6/54	pernă 3/73
organ 3/94	patimelor 1/87	persoană 2/76, 77
orgoliu 3/95, 4/74	patronat 1/43	personage 2111
orguliu 3/95	pavecernița 2/43	personagiu 2/77
orliște 5/35	pă la 3/94	personagiUri 2/77
INDICE DE CUVINTE
107
personaj 2/72	pompă 3/91	prin urmare 3/78
personă 2/72	ponic 2/21	prinză 3/94
pescarii 3/93, 94	popăsc 3/74	pripas 4/73
peșchiejul 2143	popk'esc 3/74	priveleghii 3/94
petnarii 3/93, 94	popoară 3/53	privileghiu 1/45, 3/94
piâtra 3/75	popoare 1/91	privilegiu 1/45
pictară 2/21	popușoi 3/76, 5/72	privilighii 3/94
picere 3/94	parodic 2/21	privighetoare 2/42
pierină 3/73	porumb 2/42, 5/72	prizări 2/105
pifăn 2/19	pospul 5/35	Probâjîli 3/78
pifă 2/19	post 2/43	(a) proceda 5/19
pilaștri 5/49	poșofir 3/80	(a) procede 5/19
pildime 4/67	potcoavă 4/73	prochimen 3/94
pin 1/86, 87	potronic 4/56	procuratori 4/78
pintre 1/86 — 90, 92, 95,	povară 4/85	(a) prodiga 5/16
5/47, 48, 50, 56	povață 3/94	profesionism 1/58
pintru câ 3/78	povesti 3/75	promoroacă 5/72
pipelcea 5/35	povidlă 5/72	propriu 2/43
piper 5/43	povistești 3/74	prostiri 3/76
pirguș 2/19	povîrniș 4/73	protector 6/69
pîcilit 3/77	pozănariul 3/94	protege 5/19
pline 1/17	(a) pozvoli 3/78	proțăp 5/36
pînă 3/92	practicam 1/63	psalomii 2/43
pine 1/17 6/13	pradă 2/43	psălmine 4/67
ptrjol 4/73	prășit 3/74	(a) pucluii 3/79
pirlej 2/72	(a) prașui 3/77	pue 3/94
(a) plăcea 5/10	prăfos 1/60	pumnaș 1/72
plenceur 5/35	pre 3/77, 81	punt 1/45
pliat 3/80	prea 4/34, 39	pănbucă 3/78
plug 3/75	(a) preceda 5/20	(a) pur ceda 5/19
plumb^ 3/75	(a) precede 5/20	(a) purcede 5/19
pneumonie 5/87	predoslovie 4/85	pureâz 5/31
poate 4/34, 36	(a) prefige 5/16	pururea 2/31
poate că 4/40	preîmblă 3/53	pușcărie 3/94
pocăință 2/43	(a) prelude 5/19	putt 1/90, 96, 3/74
pociump 5/35	preponderent 1/52	putea 5/10
podoabă 2/80	presumeție 4/74	putearnic 3/92
podurile 3/94	pretutindene 2/31	puțintică 3/74
poftit 1/46	preuțăsc 3/74	(a) puțui 3/80, 81
poftori 4/57	prevala 2/105	puțunticâ 3/74
pogace 2/82	pribeag 4/79	
pogân 3/76	pricepe 2/82	
(a se) politea 3/94	pricepere 1/72	R
politie 3/94, 95	prietini 1/91, 5/57	
poliție 3/95	prizituări 3/75	racelniță 5/29
polnoc 5/31	prikis 3/76	rachetă 1/63
pomiță 2/21	primaș 2/21	rachetodrom 1/63
pomițer 2/21	primejduire 4/73	râină 5/36
108
INDICE DE CUVINTE
ramini 3/74	reprezentație 1/43	sau 3/78
rapanu 2/82	resare 1/46	să 3/94
rarăqk' 2/74	resfirați 5/55	săc 3/74
ratidam 3/74	resfrînge 1/88	sămăna 1/45
ravent 4/78, 6/62	(a) retribui 5/15	sămn 3/74
rază 5/50	rM 3/17	sănge 3/92
race 5/55	revedere 1/46	(a) sănica 5/15
răci 5'/48	(a) revinge 5/16	(a) săra 3/31
răcitor 2/21	rezemat 1/88	sări 5/57
rădica 1/45	ricțug 3/80	său 3/74
rădicat 3/94	ridica 1/45	(a) săvîrși 3/32
răle 5/48	ridicat 3/94	săvîrșit 3/32, 91
rămină 3/92	ridică 3/91	scală 4/78, 6/62
rămîne 3/74, 92	ridici 3/91	scăli 4/78
rămtnea 3/92	rinichi 5/63	scăpa-vor 3/93
răpede 1/91, 5/50	rinoragie 5/88	scenă 2/72, 75 — 77
răpezi 5/50, 56	risipiți 3/53	scheăp 5/36
răpezite 1/96	rizerie 1/64	schena 2/76
răpi 1/96	risuri 5/36	(a) schilăi 5/36
rărunchi 5/63	rîză 3/92	schina 2/76
răsipi 2/85	roată 4/86	schini 2/72, 76
răspuns 1/46	rofit 5/36	sk'ițâ 3/75
răsturnat 1/46	romanesc 2/95	sclifosi 3j7&
răsuflare 1/46	rosturgat 5/45	(a) sclipui 3/76
răsună 5/54	rotâr 3/75	scoală 3/93
răsi 3/75	rubar 4/73	scriitoricesc 1/63
rătăn 2/19	(a) rucui 3/80	scrișnitură 2/83
rătedam 3/74	ruget 5/24	scrumbie 5/32
rătunde 1/88, 96	(a) rugi 5/24, 25	sculă 3/93
răță 3/77	rugire 5/24	scurtmetraj 1/64
răzimat 1/90	(a sâ) ruj di 3/79	sdroaie 1/71
răzlețe 3/27	ruminele 2/20	sdruhăi 1/71
răzlâg 3/76	rutină 4/69	sdrumicâ 1/71
răznt 5/36		se 5/6
re 3/74		seanță 1/47
recunoștință 1/46	S	seară 2/74
(a) redige 5/19		secul 1/87, 5/49
(a) redija 5/19	sabiea 3/93	seimean 2/83
redoare 5/87	sale 2/5	selectiv 1/57
reducere 1/46	samănă 1/90	semăna 1/45
regiza 2/99	sant'ină 5/33	semnificativ 2/56
reîncepere 1/46	sarâc 3/74	serozitate 5/87
relua 3/30	sară 6/13	(a) servi 3/31, 32
reluat 1/46	sardea 5/31	sesiza 2/99 6/70
repezi 1/92	sardeluță 5/31	severitate 1/44
râpidi 3/75	sare 1/46	sezisa 2/99,
reporter 1/63	sără 3/73	sfat 2/74
reportericesc 1/63	satisfacțiune 4/74	sfatul 3/93
INDICE DE CUVINTE
109
sfărîmi 5/48	spahii 4/85	(a) stur'i 2/19
sfătuit 3/91	spați 5/48	sțenă 2/77
Sfeti 3/78	spăsi 1/93, 97	subsuoară 5/63
sflrșâscâ 3/75	spăriat 1/87	subțioară 5/63
sfîrșit 3/91, 93	spărioase 1/91	succede 5/20
sgău 1/71	spectaculozitate 1/64	sudalmă 1/51
sgul'i 1/71	spectaculu 4/70	sumeț 1/91
sgurav 1/71	speleologie 2/95	(a) surligâ 2/91
sgurăvi 1/71	speologie 2/95	(a) suscepe 5/15
sicriiu 2/42	speriată 1/90	suslă 2/21
sier in iu 2/42	spinalb 6/41	svătuit 3/91
sicriuri 3/53	sprahui 3/79	
silihtari 4/85	sprineenele 1/90	
silvoiță 2/21	spui 3/93	ș
simbriaș 1/64	spumă de mare 5/30	
simbriat 1/64	stăm 3/50	șade 5/63
simbriot 1/64	stare 2/75	șaflic 3/79
(a) simnica 5/15	stau 3/50	șăgalnic 5/50
simplicitate 1/77	stavrid 5/31	șagds 3/74
(a) sineca 5/15, 6/43	stavride 5/31	(a) sahai 3/76
singe 3/94	stavrizi 5/31	săhnâ 3/79
singlăsui 4/67	stăptnesc 3/92, 93	șăicâ 3/79
(a) sinica 5/15	stârvul 3/94	tăia 3/76
sint 3/93, 94	stătu 2/25	șalandră 5/33
sinucigaș 1/64	steluță 5/32	sale 2/5, 5/63
sinul 3/94	stenep 5/36	Sălâlant 3/76
sinvorbi 4/67	steție 4/78, 85. 6/61	Mui 3/79
(a) sista 5/78	sting 1/87	șalvir 3/78
si 3/73	stingă 5/55	(a) sanatu'i 3/76
sliltc 5/31	stinge 1 /90	șantier 1/64
sîmbră 2/42	stins 5/50	șantierist 1/64
simt 3/92	stîrpez't 5/36	șapte 2/4, 5/63
(a) sîneca 5/15	stîrv 3/94	șarafăn 3/79
stnge 3/92	straiu 2/82	șarlă 5/25, 26
singur 3/75	strașnic 3/77	șase 5/63
sînt 3/76, 93	Strateniia 3/78	șăd 1/90
sîntim 3/93	strâns 3/92	șăpti 3/75
sită 3/74	strein 5/63	Șărban 3/94
slavă 2/80	strelcă 5/30	șăreâghie 2/20
slovinire 4/57	strelic'i 5/36	șcătălă 2/20
smulge 2/105	stric 2/42	ședb 1/90, 2/85, 3/49
soare 2/4	striga 2/43	ședea 3/49
soarte 1/86	striin 5/63	șelătă 2/21
soartea 1/88	strimte 5/53	§ei!antâ 3/76
socoteală 3/93	strigă 3/73, 74	selilanti 3/76
solemnitate 1/43	strokim 3/75	șenă 2/77
sorturi 3/95	stropim 3/75	șepte 1/90
soțietate 1/45	strujac 3/80	șțptidăt 3/77
110
INDICE DE CUVINTE
Sef 3/75	talâp 2/20	tonic 5/81, 82
șerb 2/43, 4/85, 6/61	tâlharii 1/95	toroăpă 5/36
șeretlicul 2/43	laraboânțâ 3/76	tot 3/75
sesâ 3/75	țâri 3/74, 77	tot așa 3/78
șezind 3/94	tasem 3/78	lot așa de 4/36
șfert 3/81	taseț 3/78	tot deuna 1/86
și 2/7, 3/78	taSăni 3/74	totul 3/54-61
șide 3/93	tată 3/77	totuși 3/54-61, 78
șidea 3/94	tatăcâ 3/74	tracatrucă 5/26
șifonabil 1/64	tăulic 3/80	tractorist 1/58, 68
siialanț 3/76	taur 2/42	tragedie 2/73, 77
șindil 5/36	tavărăra 3/93	traghedie 2/73
sindurea 3/78	tăcem 2/12	tramvai 1/65
sini 3/78	tățăloâge 5/36	tramvaist 1/64, 65
șip 5/30	tăiet 1/91	tranistrâ 3/80
sisti 3/75	tărăși 5/36	(a) transcende 5/17
șirături 1/90	tăt 3/75	(a) transija 5/19
șiugubină 4/86	tătâ 3/75	(a) transinge 5/19
și 3/74, 78	tăti 3/75	travers 5/33
șîdem 3/78	tătine-său 3/92	trăgăce 5/36
șîpușpări 3/74	tăț 3/75	trăire 2/95
șocogen 5/88	teleghida 1/64	treacăt 3/76
șofran 5/43	teleghidaj 1/64	treăsc 5/36
șoimânit 5/36	teleghidat 1/64	trecătoare 1 /65
sortolit 3/79	temîndu-se 2/92	tragodie 2/73, 76
șpațir 3/80	temniță 3/94	trajedie 2/73
ștairănt 3/80	tesuni 3/74	triilea 3/75
ști 3/74	ticsit 2/99	trist 3/62
știe 3/93	timp 1/46	troacă 5/36
știea 3/93	tină 1/51, 2/82	troiță de o ființă 2/31
știi 2/20	tinctură 1/64	tubercul 5/87
(a) știmui 3/80	tinereța 1/91, 92	tumoare 2/58
ștraf 2/19	tingiri 3/94	tumoră 1/13, 2/58
șturm 3/80	tintu 2/79	tuoti 3/75
subotâ 3/75, 76	tiolcăș 5/36	turbo-reactorul 1/13
șucheâ 5/36	tiolu 2/82	turta 2/82
șăfli 3/80, 81	titălă 2/20	turuiâg 5/36
șugubină 4/86	ti ut iăc 5/36	tușesc 3/74
supițâ 3/80	tîmplă 4/55	tutun 1/65
T	tirg 3/94 tîrș 5/36	tutungiu 2/79 iutunic 1/65
tablanel 2/19 (a) tableta 1/64	tirdiu 3/75 Toă 3/77	tuturor 5/8
tac 2/12 tachiumul 2/43	toci 2/20 tofolog 5/36	T
tacim 2/79	(a) tolocani 3/76	țăcumpdc 3/80
tăi-tâi 2/21	tomite 2/20	țarân 3/74
tainul 2/43	ton 5/32	țață 5/31
INDICE DE CUVINTE
111
țălăios 5/36	Unile 3/91	vestmintele 3/53
țărm 5/30	universal 4/74	vicleean 3/93
țărăi 4/55	unsprezece 1/65	vide 3/76, 93
țării 3/92, 4/55	unui(a) 5/8	vie 3/94
țesă 3/73	unul 2/31	(a) viețui 1/50
țese 3/73	iioile 3/74	viitori 1/86
ț&sâ 3/73	urăști 3/77	vin 4/68
țest 2/42	lirdin 2/20	vin (vb.) 3/94
țimăt 5/44	ureștț 3/77	vindic 5/58
țin 5/72	urzâcâ 3/75	vite 3/75
ține 3/49		viti 3/75
ținea 3/49		viz 2/20
țircălam 4/57	V	vîrîia 1/82
țîbric 3/79		virstnic 1/60
țîdiilă 3/74	(a) va 5/14	vîrtos 4/55
țîl 3/80	vacmâistru 3/81	Virvâ 3/77
țimbră 3/80	vacs 2/99	vod 4/55
țin 3/74, 5/72	văcuță 3/74	vodă 4/55
țipă 3/74	vadană 1/96	voi 5/6, 20, 6/72
țirucâ 3/79	vaflibu^c 3/81	voit 3/91
țîrucuțâ 3/79	văitâr 3/81	volnic 5/36
țîruichiță 2/20	val 5/30	vom 3/95
țolel 5/36	valență 2/95	vopsea 5/26
țug 3/80	vanitate 4/74	vornic 2/46, 3/76, 78
țulindru 5/36	vărtă 3/81	vre 1/90, 95, 96
țuric 3/80	văruit 3/74	(«) vrea 5/20
țuxfir 3/80	Vast 3/77	vreai 5/51
	vașpont 3/81	vreme 1/46
	vatamân 3/76, 78	vremi 3/75
U	vați 5/14	vrîtos 4/55
	vază 5/54	vrut 3/91
uăii 3/74	vadut 3/75	
ulcică 3/73	vă 5/14	
ulei 1/65	vălog 5ț3Q	Z
umanism 1/65	văpsea 5/26	
umblă 1/95, 5/50, 56	văr 2/42	za 3/95
umplindu-și 5/48	veac 2/80	zac(on) 4/57
umplu 1/90	vechie 1/90	zadar 3/53
umplut-au 1 /96	vede 1/88	zagilnă 3/74
un 5/37 — 39	Velfegor 2/29	zagrai 3/79
un’ 3/77	verginii 1/97	zagrebă 5/31
unche 3/77	veringa 2/82	(a) zahai 3/76
ut) cheș 3/79	vers 1/96	taharea 3/95
unde 4j25, 30, 34, 39, 40,	verdăscâ 3/75	zahrebă 5/31
5/6	veste 1/74	zăibăr 2/20
unele 3/91	veștedă 5/48	zambalic 3/79
lini 3/77, 78	veștede 1/87	damă 3/73 — 75
uniformitate 1/44	vesminte 1/87	zapada 1/90, 91
112
INDICE DE CUVINTE
zâpăd 5/30	zazuba 5/30
zarâniii 3/79	soonapK 1/65
zargan 5/29	Koeda-Hu6ydb 5/4
zaton 5/30	KOMâdun 2/72, 73
(a) zatoni 3/79	Kouemb 5/30
zavessa 2/75	Kmo 5/4
zâzub 5/30	Kmo-Hu6ydb 5/4
zăbavă 3/92	Kmo-mo 5/4
zăbic 5/36	laban 5/30
zăleti 5/36	M 5/4
zăpadă 5/72	Aurnb 5/4
zăr 3/74	majak 5/30
zărgană 5/29	Mamu 6/34
dău 3/74, 75	morjana 5/30
zăurdi 5/36	moskat 5/41
zbici 5/36	mușkatnti 5/41
deși 3/75	wymb 5/44
zeu 4/69	He 5/4
zganțoi 2/20	Huâydb 5/4
zgariiet 3/77	pelamida 5/29
zgorbura 6/45	pyKâ 6/32
zi 2/5, 74	py^y 6/32
zicători 3/91	strelka 5/30
zice 3/93	cyena 2/77
zicîndu-i 3/92	— mo 5/4
zise 3/93	mojibKo 5/4
dî 3/75	mpaeedun 2/73
dîc 3/74	xuMusoeamb 1/59
zid 3/74	sip 5/30
dtsem 3/78 ftseț 3/78	SÎRBĂ
zoao 2/42 zofort 3/81 zonal 1/62 zooparc 1/65 zăpâ 3/81 (a) zurai 3/76	bajaldisati 5/21 daljan 5/22 gornjak 5/31 mezdriți 6/42 meriti 6/40 muskaplet 5/43,44
zvon 1/65	Nis 1/82
zvonist 1/65	siglar 1/80
RUSĂ	SLAVĂ
abaza 5/30 eedyiyuu 6/72	TOpd 2/29
ebicKasbieanue 6/72	POpK 2/29
volot' 6/32	dvornicu 2/46
bajak 5/29	IA\|rf 2/29
da 5/4	l€AHH0C^LUTdHdra Tp0-
(e) dejie 6/72	HU,d 2/31	M
	
f€AHHOC/KLUTKHrh 2/31
jiiotiumu 2/42
mater 6/34
păziți 5/90
fl^ncid 5/94, 95
Cdnorh 6/45
safran 5/43
SPANIOLA
nao 5/4
marisma 4/91
TURCA
ada 5/31
bayilmak 5/21
bezbat 3/95
boyuna 5/31
burun 5/29, 31
țața 5/31
curum 5/31
daire 6/69
dayak’ 5/22
gheaur 3/95
gîrgîr 5/31
yakamoz 5/31
yem 5/31
yilik 5/31
kapak 5/31
karabatak 5/31
karayel 5/31
kardaș 6/69
liman 5/31
limanlik 5/31
lodos 5/31
medetu 3/96
minakop 5/29
nalcăran 3/95
palamut 5/29
por gas 5/31
poyraz 5/31
sîilîk 5/31
ugurlii 3/95
zargana 5/29
UCRAINEANA
motuz 5/44
motăziti 5/44
motuznik 5/44
' A
" $
LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R.
PROBLEME DE LINGVISTICÂ GENERALA
Voi. II
Sub redacția acad. Al. Graur
173 p., 6,60 lei
SUMAR
I. COTEANU și EM. VASILIU, Conținut și formă in limbă
AL. GRAUR, Aspecte ale luptei între nou și vechi în limba
I. COTEANU, în legătură cu sistemul vocabularului
I. RIZESCU, Note asupra sistemului limbii
ELENA SLAVE, Expresiv și afectiv
PAUL M1CLĂU, Scriitorii și evoluția limbii
FINUȚA ASAN, Observații cu privire la omonime
SORIN STATI, Omonimia în sistemul morfologic
LUCIA WALD, Structuralismul
Pentru a vă asigura o colecție completă și primirea la
timp a revistei, reînnoiți abonamentul dv. pentru anul 1981,
ABONAMENTELE SE FAC LA OFICIILE POȘTALE, AGEN-
ȚIILE POȘTALE, FACTORII POȘTALI ȘI DIFUZORII Ă OLUNTARI
DIN ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII.
Din	LIMBA ROMÎNĂ
au apărut:
anul	I, 1952, nr. 1
anul	II, 1953, 6 numere
anul	III, 1954, 6 numere
anul	IV, 1955, 6 numere
anul	V, 1956, 6 numere
anul	VI, 1957, 6 numere
anul	VII, 1958, 6 numere
anul	VIII, 1959, 6 numere
anul	IX, 1960, 5 numere
Numerele care vă lipsesc din colecție se pot comanda, direct
sau prin poștă, prin
LIBRĂRIA ACADEMIEI R.P.R.
București, Calea Viei oriei nr. 27
Numerele curente se găsesc de vlnzare la orice librărie din țară.
Abonamentele se fac la oficiile poștale, prin factorii poștali și
difuzorii voluntari din întreprinderi și instituții.
Pentru străinătate, cererile de numere izolate sau dc abona-
mente se fac prin întreprinderea de stat pentru comerț exterior
„Cartimex” I.S.C.E., str. Arislide Briand nr. 14, sau Căsuța poș-
tală 134 — 135, București.
L P. 2. c. 4511
Lei 3.—