ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE institutul.de lingvistică din bucurești LIMBA ROM1NA ANUL V IANUARIE - FEBRUARIE 19 5 6 ; D IT U R A ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ------------- COMITETUL DE REDACȚIE ----------------- D. MACREA (Redactor responsabil)* Acad. M. SADOVEANU; Acad. B. LĂZĂREANU; Acad. IORGU IORDAN; Acad. AL. ROSETTI; G. ISTRATE; J. BYCK; V. BREBAN; GH. BULGĂR; M. ILIESCU; S. STATI; F. ȘUTEU. APARE DE 6 ORI PE AN Redacția revistei LI Ai HA ROAllNA BUCUREȘTI, Raionul Stalin, Calea Victoriei 194 INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ, ACADEMIA R.P.R. Telefon 3.85.OS S U M A B Pag. D« MACREA, Despre dialectele limbii romîne............................... 5 GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR LUIZA și MIRCEA SECHE, Despre etimologie populară și contaminație 25 M. BUCĂ, Cu privire la sinonime ........................................ 36 LIMBĂ Șl LITERATURĂ G. SCRIDON, Coșbuc despre limba literară.............................«. 43 L. ȘERDEANU, Numele de persoane în Țiganiada lui I. Budai-Deleanu.. , . 52 METODICA PREDĂRII LIMBILOR I. POPESCU, Cîteva observații asupra greșelilor de ortografie săvîrșite de elevi 59 G. BELDESCU, Cu privire la predarea liniuței de unire................... 66 CRONICĂ D. MACREA și EM. VASILIU, Sesiunea științifică a Institutului de lingvistică din București al Academiei R.P.R., ținută în cinstea celui de-al doilea Congres al Partidului Muncitoresc Romîn ......................... 85 RECENZII MARCEL COHEN et un groupe de linguistes, Fran^ais elementare? Non, Paris, Editions Sociales, [1955] 113 pag. (N. Dănilă)............. 93 Acad. AL. ROSETTI, Studii lingvistice, Ed. Academiei R.P.R., 1955 82 pag. (C. Maneca) ......................................... 93 AcadJ^AL. GRAUR, Studii de lingvistică generală, Ed. Academiei R.P.R., 1955 187 pag. (I. Hașeganu) ....................................... 96 Note bibliografice.................................................... 99 NOTE ȘI CONSULTAȚII jlfil FELIX, Cu privire la transcrierea numelor de persoane și a toponimicelor cehe ......................................................... „ 102., AL. IONAȘCU, Cu privire lâ răspunsurile către cititori din nr. 5, 1955... Răspuns cititorilor............................................. . , 107 DESPRE DIALECTELE LIMBII ROMÎNE D. MACREA Pentru cunoașterea științifică a istoriei limbii romîne, o problemă de impor- tanță deosebită este cea a formării dialectelor ei. Aceasta constituie a doua problemă de bază a istoriei limbii noastre, prima fiind cea a originii și structurii ei pe care am expus-o într-un studiu recent1. Analiza condițiilor în care s-au format și dezvoltat dialectele limbii romîne> precum și studiul structurii lor, a preocupat intens pe toți lingviștii noștri din trecut, care au adunat și interpretat un bogat și valoros material de fapte. în afară de lucrările de sinteză asupra istoriei limbii romîne scrise de Ovid Densu- sianu 2, Alexandru Philippide 3, Sextil Pușcariu 4 și Alexandru Rosetti 5, care tratează problema dialectelor în ansamblul ei, fiecare dialect în parte a fost studiat amănunțit de către cercetători erudiți: dialectele aromîn și meglenoromîn de romanistul german Gustav Weigand Pericle Papahagi7 și Theodor Capidan 8, cel istroromîn de Gustav WeigandSextil Pușcariu10 și losif Popoviciu. 1 D. Macrea, Despre originea și structura limbii romîne, în « Limba romînă » nr. 4, 1954, p. 11-30. 2 O. Densusianu, Histoire de Ia langue roumaine. Tome I: Les origines (cap. VI: La langue roumaine au sud et au nord du Danube. Origine des trois dialectes, p. 288 și urm.), Paris, 1901. 3 Al. Philippide, Originea romînilor. Voi. II: Ce spun limbile romînă și albaneză, Iași, 1927. 4 Sextil Pușcariu, Limba romînă. Voi. I: Privire generală. București, 1940. 6 Al. Rosetti, Istoria limbii romîne. Voi. IV: Romînă comună. București, 1941. 6 G. Weigand, Die Arumunen. Voi. I și II, Leipzig, 1894, 1895; idem Vlacho- Meglen, Leipzig, 1892. 7 P. Papahagi, Basme aromîne și glosar, București, 1905; idem, Meglenoromînii. Partea I, II, București, 1902. 8 Th, Capidan, Aromînii, București, 1932; idem, Meglenoromînii, I, II, IIL București, 1925, 1928, 1936. 9 G. Weigand, Nouvelles recherches sur le roumain de Flstrie, în «Remania», XXI (1892); idem, Istrisches, în « Jahresbericht ...» I (1894) și II (L95\ 10 Sextil Pușcariu, în colaborare cu M. Bartoli, A. Belulovici și A, Byhan. Studii istro- romîne, I, II, III, București, 1906, 1926, 1929. 11 losif Popovici, Dialectele romîne. IX: Dialectele romîne din Istria. Halle, 1909, 1914. 5 Pentru studiul graiurilor dialectului dacoromîn dispunem de două mari opere dialectologice: « Atlasul lingvistic al teritoriului dacoromîn » x, întocmit de Gustav Weigand (Leipzig, 1909), și « Atlasul lingvistic romîn»2, întocmit de fostul Muzeu al limbii romîne din Cluj, din care au apărut între anii 1938 - -1942 trei volume și a cărui publicare o continuă în prezent Institutul de lingvistică al Filialei din Cluj a Academiei R.P.R., care a publicat recent alte două volume 3. Reluarea discuției asupra formării dialectelor limbii noastre este justificată de faptul că, deși dezbătută zeci de ani de către aproape toți lingviștii romîni, ea are încă unele aspecte controversate. Expunerea noastră urmărește să înfățișeze sumar și critic aspectele acestei probleme care sînt legate de locul și de epoca de formare a poporului și a limbii romîne. Această din urmă problemă a fost reluată de curîijd în studiu de către o comisie constituită în sesiunea din iunie 1955 a Academiei R.P.R. cu sarcina de a o cerceta în lumina progreselor de astăzi ale lingvisticii și istoriei. Comisia este formată din lingviști și din istorici a căror colaborare este indispensa- bilă, deoarece problema în discuție va putea fi lămurită numai prin confruntarea critică a datelor lingvistice și istorice. Dacă la începuturile lor moderne, lin gvistica și istoriografia noastră au fost strîns legate între ele, lingviștii fiind și istorici, iar istoricii și lingviști — Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Petru Maior, B. P. Hasdeu, loan Bogdan —, mai tîrziu, lingviștii și istoricii s-au izolat unii de alții. Istoricii n-au mai ținut seama în cercetările lor de datele lingvisticii, deși pentru perioada veche și medievală a istoriei noastre, în lipsă de date istorice sigure, materialul lingvistic constituie un important mijloc de cunoaștere a trecu- tului poporului romîn. Izvorîtă din concepția marxistă a legăturii indisolubile dintre istorie și limbă, colaborarea de astăzi dintre lingviști și istorici va aduce, desigur, rezultate din cele mai rodnice. Din analiza datelor istorice și lingvistice rezultă că poporul și limba romînă s-au format pe întreg teritoriul romanizat în primele secole ale erei noastre, în sud-estul Europei, care cuprindea, în nordul Dunării: Oltenia, Banatul, Transilvania și partea de pe lîngă Dunăre a Munteniei și a Moldovei, iar în sudul Dunării: Panonia inferioară (nordul Iugoslaviei), Dardania (partea de sud-est a Iugoslaviei pînă la Scoplie și partea de vest a Bulgariei, inclusiv regiunea Sofia), Moesia superioară și inferioară (nordul Bulgariei dintre Balcani și Dunăre și Dobrogea) (Vezi harta alăturată). în această regiune, Dunărea, devenită din 1 Gustav Weigand, Lingvistischer Atlas des dakorumănischen Sprachgebietes, Leipzig, 1909. 2 Atlasul lingvistic romîn. Partea I, voi. I, Cluj, 1938. Partea a II-a, voi. I, Sibiu, 1940. Partea I, voi. II, Sibiu, 1942. 3 Atlasul lingv.stic romîn, Serie nouă. Voi. I și II, București, 1956. 6 iâ 2C TROESMIS 44 DRTICVM LEGENDA 42 ■M 30 ---------- _ ^TQAM== troAevm TRAIA^I= •abrittvs ROMANITATEA DUNAREANA (DACO - M ESI CÂ) SECOLELE l-VI ____ OUPĂ ACAD. PROF EMIL PETROVICI qbalae$ 3 a' „ „ . Berod^ • c\vs B CA^ȘIVMx VLM'”r,r'r V*.... CAPIDAV IOPOLIS Sucidava /periat roman de răsărit și cet de apus. «Valul lui Constantin ce! Mare. • AVGVSTA* 0raș mai important. • Vtus * Localitate mai mică. □ DAPHNE - Stațiune militară ro- mană în seco/e/e n-vi la Nord de Dunăre. a Bistreț • Stațiune militară romană a! cărei nume antic e necunoscut. • Localități aparținînd a Zăva/u }lmperhjlpi roman pî- nă în secolul a! vi-lea i Sedju de episcopie. II • 20 21 ?2 23 momentul în care romanii au ajuns la ea cel mai important drum al lor în sud- estul Europei, a constituit, prin numărul mare de localități romane situate de-a-lungul ei, principala arteră de romanizare, formînd o linie de legătură permanentă și organizată între populațiile de pe ambele ei laturi. Ea n-a încetat să aibă acest rol nici după anul 271 cînd Dacia a fost părăsită oficial de legiu- nile și administrația rom nă. O dovadă importantă în această privință o cons- tituie, printre altele, faptul că pe la mijlocul secolului al IV-lea, Constantin cel Mare a construit încă două poduri peste Dunăre, unul la Celei și altul la Oltenița, în afară de cel construit de Traian la Turnu-Severin, la începutul secolu- lui al II-lea. Pînă la sfîrșitul secolului al Vl-lea, toate orașele cu garnizoane romane de pe malul drept al Dunării au avut capete de pod cu castre romane pe malul stîng al fluviului L Această pane de margine a imperiului roman a început însă din a doua jumătate a secolului al III-lea al erei noastre să fie zguduită de valurile popoarelor în migrațiune: goți, gepizi, huni, avari, slavi. Organizarea romană de aici slă- bește astfel treptat, iar populația rom nă și romanizată din aceste locuri, rămînînd izolată de cea apuseană, își pierde importanța politică în imperiul de răsărit, în care, începînd cu anul 605, este decretată, ca limbă de stat și a bisericii, limba greacă. Prin izolarea timpurie a romanității dunărene de cea apuseană, prin pierderea rolului ei politic și cultural în imperiu și prin încetarea influenței — activă timp de secole în apus — a latinei clasice asupra celei vorbite, s-au creat condițiile ca limba romînă să se formeze mai devreme decît limbile romanice apusene, în secolul al VH-lea, ea poate fi considerată ca formată, deoarece elementele slave care încep atunci să pătrundă în limba romînă nu numai că nu-i modifică structura gramaticală, dar nu participă nici la transformările ei fonetice cele mai caracteristice care o deosebesc de latina populară tîrzie și de celelalte limbi romanice a. Perioada din istoria limbii romîne dintre secolele al VH-lea și al XlII-lea, cînd contactul dintre vorbitorii ei din nordul și din sudul Dunării s-a men- ținut încă activ, a fost numită de către școala lingvistică de la Cluj «stră- romînă » 3, de către școala de la București « romînă comună »4 și«romînă primitivă comună », iar de către lingvistul sovietic V. F. Șișmarev, « romano-balcanică » 5. AL Philippide întrebuințează denumirea de « romînă primitivă » pentru perioada « cînd limba romînă exista ca dialect al limbii latine, iar nu ca limbă romanică aparte (aproximativ pînă la începutul secolului al VH-lea) » 6. El întrebuințează 1 Vezi D. Macrea, Despre originea și structura limbii romîne, în « Limba romînă », nr, 4/1954, p. 16 — 17. 2 Vezi V. F. Șișmarev, Romanskie iazîki iugo-vostocinoi Evropî i naționalnîi iazîk Moldavskoi SSR, în « \ oprosî iazîkoznaniia », 1952, nr. 1, p. 91— 92; D. Macrea, ibidem. p. 21. 8 Vezi Sextil Pușcariu, Limba romînă, București, 1940, p. 244 — 248. 4 Vezi AL Rosetti, Istoria limbii romîne. Voi. IV: Romînă comună, București 1941. 5 Vezi F. Șișmarev, Romanskie iazîki iugo-vostocinoi Evropî i naționalnîi iazîk Moldav- skoi SSR, în « Voprosî iazîkoznaniia », 1952, nr. 1, pag. 80 — 106. 8 Vezi, AL Philippide, Criginea romînilor. Voi. II: Ce spun limbile romînă și alba- neză, Iași, 1927. p. 233. 7 deci acest termen pentru perioada căreia acad. E. Petrovici îi spune «romanică- dunăreană»1. Denumirea de «romînă primitivă comună » o socotim cea mai potrivită. Termenul de « străromînă » este un calc după limba germană. Denu- mirea de « romînă comună » este echivocă, ea folosindu-se și pentru a denumi limba literară în sensul de limbă națională. Termenul de « romano-balcanică » restrînge teritoriul de formare a limbii romîne exclusiv la sud de Dunăre. O. Densusianu 2, Al. Philippide 3, Sextil Pușcariu 4 și Al. Rosetti 6 au încercat, pe baza comparării dialectelor dacoromîn, aromîn, meglenoromîn și istroromîn, să reconstituie trăsăturile caracteristice ale romînei primitive comune, dintre care amintim următoarele: 1. Transformarea lui a neaccentuat în ă (lat. casa> dacorom., arom., megle- norom. casă, istrorom., câsg. Forma istroromînă cu £ pentru ă este o inovație)- 2. Transformarea lui a accentuat urmat de poziție nazală, în elementele moștenite din latină, în î (lat. panem> dacorom. pîine, arom. pine, meglenorom. p$ini, istrorom. (cu rotacism) păre. Forma meglenoromînă cu o deschis și forma istroromînă cu ă sînt inovații). 3. Diftongarea lui e accentuat în ea și a lui o accentuat în oa cînd erau urmați în silaba următoare de un ă sau e. Se rostea: feată (din lat. feta) cum se rostește și astăzi în toate trei dialectele sud-dunărene. Forma fată din dialectul dacoromîn este o inovație. Se rostea floare (din lat. floreni) cum se rostește și astăzi în dialectele dacoromîn, aromîn și meglenoromîn. Forma istroromînă flore este o inovație. 4. e după labială, în poziție tare, se păstra neschimbat: fet (din lat. pop. fetus), mer (din. lat. pop. melum), per (din lat. pirum), cum se rostesc pînă astăzi în dialectele aromîn, meglenoromîn și istroromîn. Formele/#£, măr,păr din dialec- tul dacoromîn sînt inovații. 5. Dispăruseră din elementele latine consoanele b și v intervocalice: iarnă (din lat. hiberna), arom. și meglenorom. iarnă, istrorom iârnț\ cal (din lat. caballus), arom. și meglenorom. cal, istrorom. câ(l); oaie (din lat. ovis), arom. oaie, megle- norom. uaie, istrorom oie. 6. d urmat de iod se rostea, în elementele moștenite din latină, dz (dzic din lat. dico, dzi din lat. dies), cum se rostește pînă astăzi în dialectul aromîn, în graiul din Banat și în graiul din Moldova. Evoluția semioclusivei dz la z din restul dialectului dacoromîn și din dialectele meglenoromîn și istroromîn este o inovație. 7. I urmat de iod se rostea V (muiat), cum se rostește pînă astăzi în toate trei dialectele din sudul Dunării (lat. filrns > arom. h'il'iu, meglenorom. iViu* istrorom. fii’. Forma dacoromînă fiu este o inovație). 1 Vezi F. Petrovici, Corelația de timbru a consoanelor dure și moi în limba romînă, în. « Studii și cercetări lingvistice », I, 1950, fasc. 2, p. 214 — 215. 2 Vezi O. Densushnu, Histoire de la langue roumaine. lome I, pag. 288—348. 3 Vezi Al. Philippide, Originea romînilor. Voi. II (1928), p. 3 — 570. 4 Vezi S. Pușcariu, Limba romînă. Voi. I: Privire generală, p. 233—256; vezi și Istude de linguistique roumaine, 1937, p. 64 — 120. 5 Vezi Al. Rosetti, Istoria limbii romîne. Voi. IV, p. 27 — 69. 8 8. n urmat de iod se rostea de asemenea muiat (n'), cum se rostește pînă astăzi în graiul din Banat și în toate dialectele sud-dunărene (lat. capitaneum> bănăț. căpătîn'u, arom. căpitîn'iu, meglenorom. căpitgriiu. Forma căpâtîi din restul teritoriului dacoromîn este o inovație). 9. Dentalele t și s urmate de un iod se transformaseră în / și ținea (din lat. tenere) arom. țin, meglenorom. țăn, istrorom. (cu rotacism) țir^, ședea (din lat. ședere), arom. șed, meglenorom. șăd, istrorom. șed$. 10. Grupele consonantice cl și gl se rosteau cu l muiat (cl' și gV) cum se rostesc pînă astăzi în toate dialectele sud-dunărene (lat. pop. oricla > arom. uriacVe, meglenorom. urgcl'ă, istrorom. ur^cl'e*, lat. pop. glemus > arom., meglenorom. și istrorom. gl'em\ lat. pop. ungla> arom. ungl'e, meglenorom. ungl'ă, istrorom. ungl'e. Formele dacoromîne ureche, ghem, unghie sînt inovații). 11. / intervocalic se transformase, în cuvintele moștenite din latină, în r. Se rostea soare (din lat. pop. solem), moară (din lat. mola), cum se rostesc și astăzi în toate cele patru dialecte. 12. Dispăruse l geminat intervocalic, înainte de un a: stea (din lat. stella\ arom. și meglenorom. steauă, istrorom. stț. 13. Labio-velarele latine qu și gu se transformaseră, înainte de^un a, în labialele p și b. Se rostea apă (din lat. aqua\ patru (din lat. quattuor}, limbă (din lat. lingua), întreba (din lat. interroguare), cum se rostesc și astăzi în toate cele patru dialecte. 14. Grupele consonantice latine ct, cs și gn se transformaseră în pt, ps și mn. Se rostea lapte (din lat. pop. lactem), coapsă *(din lat. coxa), lemn (din lat. lignum) cum se rostesc și astăzi în toate cele patru dialecte. Desigur că limba romînă primitivă comună abia formată și vorbită pe un teri- toriu întins nu putea fi deplin unitară. Sextil Pușcariu 1 susține că rotacismul (rostirea miră, pîre pentru mînă, pîine), — fenomen care, astăzi, în dialectul dacoromîn, se mai păstrează numai în cîteva cătune ale Scărișoarei (Munții Apuseni), dar care cuprindea, în secolul al XVI-lea, cînd apar primele noastre monumente scrise, jumătatea de nord a Transilvaniei, Maramureșul și nordul Moldovei și care este general în dialectul istroromîn —, apăruse, ca o particulari- tate regională, în perioada romînei primitiv* comune. Tot ca un fenomen apărut ca particularitate regională în această perioadă trebuie considerată palata- lizarea labialelor (rostirea k'atră, g'ine pentru piatră, bine), fenomen general în aromînă, parțial în meglenoromînă (unde labialele nu palatalizează toate și nici în toate cuvintele) și regional în dacoromînă 2. Se ivise de asemenea diferența de tratament între c și g urmați de iod, în c și g pe de o parte, cum se rostesc în dialectul dacoromîn (cer din lat. celum, ger din lat. gelum), și în ț și dz (z) pe de altă parte, cum se rostesc în dialectele din sudul Dunării (arom. țer din lat, 1 Vezi SextiJ Pușcariu, Limba romînă, București, 194.0, p. 246; vezi și idem, fitude de linguistique roumaine, 1937, p. 86 — 92. 2 Vezi D. Macrea, Probleme de fonetică, București, 1953, p. 52 — 89. 9 celum, dzinere din lat. generem, meglenorom. țer, zinere, istrorom. ținț din lat. pop. cinque}. Apăruse ca fenomen regional ă pentru a accentuat în tulpina pluralelor feminine terminate în i*. părți, cetăți, adunări. Formele cu a păstrat {părți, cetăți, adunari) sînt încă atestate în dialectul dacoromîn în textele din secolul al XVI-lea. ★ Formarea și dezvoltarea dialectelor limbii romîne este o ilustrare vie a tezei marxiste despre legătura strînsă dintre istoria și limba poporului care a creat-o si o vorbește. După primele valuri ale popoarelor în migrațiune care au trecut prin ținuturile carpato-dunărene ducîndu-se mai departe înspre apus peste Panonia și nord- vestul Peninsulei Balcanice^ începînd cu secolul al Vl-lea se opresc în aceste părți slavii, apoi pecenegii, cumanii, bulgarii, iar în secolul al IX-lea se așază în Panonia, ungurii. Popor de păstori și agricultori, romînii n-au opus impulsiunii vigu- roase a noilor veniți o rezistență organizată. Ocupația lor de bază, păstoritul, prin mobilitatea și caracterul ei dispersat, le-a ajutat în această perioadă turbure să evite situațiile și locurile primejdioase. în nordul ca și în sudul Dunării se așază începînd cu secolul al Vl-lea o numeroasă populație slavă cu care romînii au stabilit raporturi pașnice. în această perioadă au intrat din slavă în limba romînă cuvinte ca nevastă, milă, trup, slab, gol, rană, plăti, învîrti, împleti, coasă, lopată, clopot, care se găsesc în toate cele patru dialecte, ceea ce dovedește că romînii din nordul și din sudul Dunării erau atunci încă în contact unii cu alții. Tot atunci au intrat în limba slavilor cîteva cuvinte romînești moștenite din latină referitoare mai ales la viața religioasă: altar, crăciun, colindă, rusalii1. Organizarea și consolidarea celor două state feudale slave de sud, bulgar și sîrb, și a statului feudal maghiar a avut ca urmare, pe de o parte asimilarea romînilor sedentari peste care s-a suprapus masa compactă a noilor veniți, iar pe de altă parte o dislocare de grupe mari de romîni, unele ajungînd în sudul Peninsulei Balcanice, altele în Istria, altele în Moravia, Galiția și chiar Silezia 2' în sudul Peninsulei Balcanice, romînii sînt menționați, mai întîi în secolul al X-lea, de cronicarul bizantin Kedrenos, care îi numește « vlahi nomazi », relatînd că, în anul 976, aceștia au ucis, între Prespa și Castoria, în locul numit « Stejarii frumoși », pe David, fiul comitelui bulgar Șișman și că ei își păstrau atunci, în acele părți, independența. La 1065 este semnalată răscoala vlahilor din Tesa- lia sub căpetenia lor Niculiță împotriva stăpînirii bizantine. La sfîrșitul secolului al Xl-lea, cronicarul bizantin Kekaumenos vorbește de romînii din sudul Peninsulei Balcanice ca de o primejdie pentru imperiul bizantin. « Contra lor, scrie cronicarul, a purtat război împăratul Traian și i-a strivit cu totul, iar împă- 1 Vezi V. F. Șișmarev, Romanskie iazîki iugo-vostocinoi Evropî i naționalnîi iazîk Mol- davskoi SSR, în « Voprosî iazîkoznaniia », 1952, nr. 1, p. 85. 2 Vezi N. Drăganu, Romînii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și a onomasticei. București, 1934, p. 224. 10 râtul lor Decebal a fost ucis și capul i-a fost expus într-o suliță în mijlocul Romei, Căci ei sînt așa-numiții daci și besi. înainte vreme trăiau pe lîngă Dunăre și pe lîngă Sau, pe care rîu îl numim astăzi Sava, acolo unde trăiesc acum sîrbii, prin locuri tari și grele de străbătut și, încrezîndu-se în tăria locurilor, arătau întîi tragere de inimă și supunere față de împărații mai de demult și apoi ieșeau de prin întăriturile lor și prădau țările romanilor, pînă ce și-au pierdut aceștia răbdarea și i-au sfărîmat, cum am mai spus. Și atunci vlahii au ieșit din locurile acelea și s-au împrăștiat peste tot Epirul și Macedonia, iar cei mai mulți s-au așezat în Elada»1. Kekaumenos știa deci că vlahii din sudul Peninsulei Balcanice sînt coborîți de pe lîngă Dunăre și că sînt același popor cu cei din Dacia, fiind urmașii dacilor si ai besilor. în secolul al XII-lea și la începutul secolului al XlII-lea, în timpul imperiului romîno-bulgar, după mărturia cronicarului bizantin Nicetas Akominatos Honiates și a cronicarului francez Villehardouin, numărul romînilor între Dunăre și Balcani, era încă important 2, ceea ce dovedește că despărțirea definitivă a romînilor sudici de cei din nordul Dunării nu este mai veche de secolul al XlII-lea. Asupra drumurilor urmate de diferitele grupe de romîni sud-dunăreni, după ce au fost dislocate din așezările lor primitive din nordul Peninsulei Balcanice, s-au formulat de către lingviștii romîni din trecut ca și de unii lingviști străini 3 numai ipoteze, deoarece date istorice sigure lipsesc în această privință. Numele topice romînești din nordul Iugoslaviei de astăzi: Durmitor, Vizitor, Crucița, Negrișor, Măgura ca și numele romînești de persoane din documentele sîrbești din evul mediu, Barbat, Dracul, Fecior, Micul4 sînt desigur urme ale prezenței romînilor în acele locuri și ale drumurilor lor în spre coasta dalmată, iar numirile topice Văcărel, Păsărel, Merul,Singur, Terței, (Cercel), Banișor, Cerbul, Măgura, Mușat, Lupova, Ursulița5 din Bulgaria de astăzi sînt urme ale prezenței și drumurilor celor care au ajuns în sudul Peninsulei Balcanice. / O trecere masivă de romîni din sudul în nordul Dunării n-a putut fi dovedită, pînă acum, de nimeni, nici din punct de vedere istoric și nici lingvistic. Teoria istoricului austriac Robert Roesler, după care romînii ar fi venit din sudul în nordul Dunării abia prin secolul al XlII-lea, este o construcție fragilă și tendențioasă, deoarece un fenomen atît de important ca emigrarea unei mase de sute de mii de oameni nu putea fi trecut cu vederea de cronicile timpului, printre care una dintre cele mai vechi cronici ungurești, cea a notarului anonim, 1 Vezi Al. Philippide, Originea romînilor. Voi. I (1923), p. 662 — 663. 2 Vezi Al. Philippide, ibidem p. 9. 3 Vezi Fr. Miklosich, Ueber die Wanderungen der Rumunen in den dalmatischen Alpen und den Karpaten, in Den schriften der Akademie der Wissenschaften in Wien philo- sophisch-historische Klasse, voi. XXX și Mathias Friedwagner, Ueber die Sprache und Hei- mat der Rumănen in ihrer Fruhzeit, Halle, 1934. 4 Vezi V. F. Șișmarev, Romanskie iazîki iugo-vostocinoi Evropî i naționalnîi iazîk Moldavskoi SSR, în « Voprosî iazîkoznaniia o, 1952, nr. 1, p. 85. 6 Vezi Gustav Weigand, Rumănen und Arumunen in Bulgarien, Leipzig, 1907, p. 40-50 și 102-104. 11 îi semnalează, Ia venirea ungurilor, pe romîni nu numai în Transilvania, unde, spune cronica, ungurii au putut să pătrundă numai după lupte grele purtate împotriva voivozilor Glad, Menumorut și Gelu, despre acesta din urmă precizîn- du-se că era « dux » al romînilor și al slavilor, ci și în Panonia x. Acest din urmă fapt e confirmat și de vechea cronică rusească (de la începutul secolului al XH-lea) a lui Nestor, care relatează că, la așezarea lor în Panonia, « Ungurii au început să lupte cu volohii și cu slovenii care trăiau acolo... Ungurii au alungat pe volohi» 2. După N. Drăganu, romînii au ajuns în Moravia încă în secolul al X-lea împinși de unguri din Panonia3. în secolul al Xl-lea sînt atestate grupe de romîni în Nitra și Moravia 4. în vremea în care își scria notarul anonim cronica (secolul al Xl-lea), «păstorii vlahi » (« Blachii ac pastores romanorum ») aveau așezări statornice «în Carpații apuseni și nordici, ca și în cei estici, pînă în Galiția, în valea Tisei, Crișului, Mureșului, Timișului, în Ardeal și în Țara Făgărașului, alcătuind un lanț neîntrerupt» 5. în același secol sînt atestate grupe de romîni în Galiția, în regiunea Vistulei, Bugului, Nistrului și Mării Negre, pe unde a călătorit pelerinul scandinav Rothfos care a fost ucis de ei 6. Prezența romînilor în Galiția este semnalată în secolul al XH-lea de cronicarul bizantin Nicetas Akominatos Honiates, care relatează că a fost prins acolo de romîni fugarul bizantin Andronic și predat urmăritorului său Manuel Comnenul7. Teoria lui Al. Philippide, adoptată recent și de romanistul sovietic V. F. Șișmarev, despre venirea romînilor din sudul în nordul Dunării în secolele al Vl-lea și al VH-lea, în forma a două mari valuri succesive, se întemeiază exclusiv pe argumente lingvistice. Primul val ar fi populat Banatul, vestul și nordul Transilvaniei, Maramureșul și Moldova, iar al doilea, Oltenia, Muntenia și sudul Transilvaniei. Dovada existenței acestor două valuri ar constitui-o, după Philippide, particularitățile de grai din regiunile care ar fi fost populate de cele două valuri. Argumentele lui Philippide nu sînt însă convingătoare, deoarece asemănările de grai dintre Banat, vestul și nordul Transilvaniei, Maramureș și Moldova pot fi explicate fie ca arhaisme păstrate în mod independent în regiunile respective, fie ca inovații independente ivite în epoci diferite. Astfel, spre exemplu, rostirea dz, pentru z, din Banat, Munții Apuseni și Moldova este conservarea unui stadiu din romînă primitivă comună, în aceste graiuri din arii de margine, care sînt în general mai conservative, ca și în dialectul aromîn, care se află în arie izolată, în Banat, se păstrează pînă astăzi pronunțarea muiată a lui n urmat de iod (călcîn , cunf pentru călcîi, cui) ca în romînă primitivă comună și ca în dialectele 1 Vezi N. Drăganu, Romînii în veacurile IX-XIV, pe baza toponimiei și a onomasticei, 1954, p 7 și urm. 2 Ibidem, p. 22. 3 Ibidem, p. 21. 4 Ibidem, p. 194-222. 6 Ibidem, p. 32 6 Ibidem, p. 123. 7 Ibidem, p. 224. 12 aromîn, meglenoromîn și istroromîn. în graiul din Moldova avem, în această privință, situația din graiul muntean. Graiul din Banat păstrează pînă astăzi labialele nealterate înainte de un iod {piatră, bine), la fel ca în graiul din Oltenia și Muntenia, pe cînd în Moldova labialele sînt palatalizate în stadiul final de evoluție (k’atră, g’ine). Rostirea sine, sins pentru cine, cinci din Banat, nord-estul Transilvaniei și Moldova, este o inovație regională. în graiul din Banat, această rostire nu poate fi despărțită de africatizarea dentalelor {frac'e pentru frate, frunde pentru frunte) și, în general, de muierea tuturor consoanelor urmate de vocale palatale, fenomen comun graiului din Banat cu cel din vestul, nordul Transilvaniei și Maramureș și care nu există în graiul moldovean decît pentru velara c urmată de vocalele palatale e și i. Moldova are asemănări mari de grai numai cu nord-estul Transilvaniei. Graiul acestor regiuni se deosebește însă în ce privește tratamentul labialelor urmate de iod. în Moldova, labialele sînt palatalizate în stadiul final de palatalizare, pe cînd în nord-estul Transil- vaniei ele se află într-un stadiu de evoluție mai recent {pcatră, bgine). Avem în schimb același stadiu de evoluție al labialelor ca în Moldova, în sud-estul Transilvaniei, regiune al cărei grai este, în celelalte privințe, la fel cu graiul muntean x. Deosebirile de grai dintre Muntenia și Moldova nu se explică, cum credea Philippide, prin apartenența celor două provincii la două valuri deosebite de emi- grare a romînilor din sudul în nordul Dunării, ci prin existența îndelungată a celor două state feudale romînești independente, care și-au avut centrele lor econo- mice și politice deosebite și asupra graiului cărora s-au exercitat influențe^deosebite. în Muntenia a predominat influența limbilor bulgară, sîrbă, medio și neogreacă, în Moldova a limbilor ucraineană, poloneză și rusă. împrejurări specifice politice și culturale explică particularitățile caracteristice ale graiurilor Celorlalte regiuni dacoromîne. Asupra Banatului și Transilvaniei de vest s-a exercitat influența limbilor sîrbă și maghiară, în Transilvania de nord și Maramureș a limbilor maghiară și ucraineană. N-a putut fi dovedită nici trecerea unor grupe mai mici de romîni sudici în nordul Dunării, care ar putea fi presupusă mai ales după așezarea organizată a slavilor în nordul și nord-vestul Peninsulei Balcanice. Nicolae Densușiany 2 a încercat, spre exemplu, să dovedească, prin argu- mente antropologice și lingvistice, că locuitorii comunei Săcele de lîngă Orașul Stalin ar fi de origine aromînă. Această părere a fost împărtășită și de Ovid Densu- sianu 3. M. Gaster și L. Șăineanu au atribuit rotacismul și palatalizarea labialelor din dialectul dacoromîn unei emigrări de romîni sudici în nordul Dunării, care ar fi avut loc în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Argumentele acestora au fost combătute de Theodor Capidan care a dovedit că așa-zisele «aromînisme» 1 Vezi D. Macrea, Probleme de fonetică, 1953, p. 52 — 89. 2 \ ezi Nicolae Densusianu, în « Columna lui Traian », VII/1877, p. 266. 3 Vezi Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine. Tome I (1901), p. 32(8. 13 din dialectul dacoromîn sînt, fie forme păstrate din romînă primitivă comună, fie paralelisme apărute din aceleași tendințe inovatoare în dialecte ale aceleiași limbi1. De asemenea, n-a putut fi dovedită nici originea meglenoromînă a locuitorilor din cartierul Șchei al Orașului Stalin susținută de Constantin Lacea ★ în ceea ce privește epoca în care aromînii, meglenoromînii și istroromînii s-au despărțit de dacoromîni, ea este datată diferit de aproape fiecare dintre lingviștii noștri.După Al. Philippide, această despărțire s-ar fi produs în secolele al Vl-lea și al VH-lea. După Ovid Densusianu, ea ar fi avut loc între secolele al IX-lea și al XlII-lea, iar după Theodor Capidan, în secolele al X-lea și al Xl-lea. Bazîndu-se pe deosebirile mai mari ale dialectului aromîn decît ale celorlalte dialecte sud-dunărene față de dialectul dacoromîn, toți lingviștii romîni sînt de acord că aromînii sînt cei dintîi care s-au rupt de grupul romîn primitiv» De asemenea ei sînt de acord că despărțirea meglenoromînilor este mai tîrzie decît a aromînilor, deoarece în acest dialect se găsesc unele inovații lingvis- tice comune cu cele din dialectele dacoromîn și istroromîn, care lipsesc din dia- lectul aromîn. Ovid Densusianu îi consideră o colonie dacoromînă emigrată pe teritoriu aromîn, din părțile de sud-vest ale Transilvaniei, în secolele al X-lea și al Xl-lea. Theodor Capidan, Sextil Pușcariu și Al. Rosetti îi consideră porniți tot prin secolele al X-lea — al Xl-lea, dar nu din nordul Dunării, ci dintre Dunăre și Balcani, susținînd că, înainte de a se stabili în provincia Meglen, din nordul Salonicului, pe rîul Vardar, unde se găsesc astăzi, ei s-ar fi oprit un timp în munții Rodope, de unde și-ar fi însușit rostirea bulgară a lui q pentru L în sprijr ul tezei că meglenoromînii sînt de origine sud-dunăreană, Theodor Capidan se întemeiază pe asemănările mari dintre dialectul aromîn și megleno- romîn și îndeosebi pe lipsa nazalizării și a rotacismului în aceste două dialecte și pe rostirea țe, ți și dze (ze), dzi (zi) pentru rostirea dacoromînă ce, ci și ge* gi, care datează, după el, din epoca în care aromînii și meglenoromînii aparțineau încă grupului romîn primitiv comun. Al. Philippide consideră dialectul megleno- romîn ca un subdialect aromîn. Părerile lingviștilor diferă atît în ceea ce privește epoca cît și locul de origine al istroromînilor. Pentru O. Densusianu, losif Popovici, Al. Rosetti și N. Drăganu, istro- romînii sînt dacoromîni din Munții Apuseni, sud-vestul Transilvaniei și Banat, care au plecat spre coasta dalmată prin secolele al X-lea — al Xl-lea din aceeași presupusă cauză ca meglenoromînii: pătrunderea ungurilor în Transilvania. Argumentele lor de bază în această privință sînt prezența rotacismului în dia- lectul istroromîn și în Munții Apuseni și păstrarea labialelor nepalatalizate 1 Vezi Theodor Capidan, Limbă și cultură, București, 1942, p. 312, 330. 2 Vezi Constantin Lacea, « Dacoromania IV, partea I, p. 353 — 370. 14 înainte de un iod în dialectul istroromîn și în Banat. Ovid Densusianu a arătat că rotacismul era un fenomen încheiat cînd istroromînii au plecat spre locurile lor actuale, deoarece el nu cuprinde, ca și în dialectul dacoromîn, decît elemen- tele moștenite din latină. După Sextil Pușcariu, istroromînii sînt romîni sud-dunăreni porniți înspre Istria din nordul Iugoslaviei de astăzi abia prin secolele al XlV-lea—al XV-lea din cauza invaziei turcești. Ei ar fi, după el, cel din urmă grup de romîni sud-dunăreni despărțit de dacoromîni. Asemănările mai mari dintre dialectele dacoromîn și istroromîn decît cu celelalte două dialecte sud-dunărene s-ar explica astfel prin legăturile mai îndelungate ale istroromînilor cu dacoromînii. în ceea ce privește rotacismul și păstrarea nealterată a labialelor înainte de iod, acestea nu provin, după Pușcariu, din Munții Apuseni și din Banat, ci ele au constituit particularități comune graiului romînilor din nordul Iugoslaviei cu graiurile dacoromîne de vest și de nord. Fără a putea să ne pronunțăm cu certitudine, numai pe baza dovezilor lingvistice, în problema locului de origine a meglenoromînilor și a istroromînilor, socotim o contradicție în teza lui Densusianu faptul că, pe de o parte, el susține proveniența majorității dacoromînilor din sudul Dunării, unde elementul romînesc ar fi fost, la început, după el, mult mai numeros decît în nord, iar pe de altă parte, pe meglenoromîni și pe istroromîni îi consideră totuși de origine din nordul Dunării. Acad. E. Petrovici a întocmit recent, pentru perioada dintre secolele al XVIII-lea și al XX-lea, o hartă a drumurilor pentru văratic și iernatic ale păstorilor romîni din sudul și din nordul Dunării, pe care o reproducem alăturat. Aceste drumuri, pe care acad. E. Petrovici le-a stabilit, pentru perioada amintită, pe bază de dovezi istorice, au fost, desigur, și cele urmate, în evul mediu, de romînii din sudul Dunării înspre locurile lor actuale, precum și cele ale răspîndirii mari, pînă în Galiția, Silezia și Moravia, a dacoromînilor, în aceeași epocă. înce- pînd de prin secolele al X-lea și al Xl-lea, mai ales ca o urmare a organizării statelor slave de sud, pendulările pentru văratic și iernatic ale strămoșilor aro- mînilor, mai tîrziu și ale strămoșilor meglenoromînilor, încep să graviteze înspre sudul Peninsulei Balcanice, iar ale strămoșilor istroromînilor înspre coasta dalmată, ceea ce a dus, cu timpul, la ruperea contactului lor cu dacoromînii, la împuținarea lor treptată și, firește, la diferențierile dialectale existente. Precum arată însă harta întocmită de acad. E. Petrovici, păstori aromîni ajung pentru iernatic și în zilele noastre la Dunăre. Problema dialectelor limbii romîne a fost privită în trecut numai din punctul de vedere al procesului lor istoric de formare și al structurii lor. Ea trebuie privită însă și din punctul de vedere al raporturilor actuale ale dialectelor limbii noastre și al perspectivelor lor viitoare de dezvoltare. 15 După învățătura marxistă despre limbă, dialectele teritoriale, spre deosebire de jargoane, servesc masele* populare de pe o anumită regiune și au față de limba comună a poporului unele elemente proprii în structura gramaticală și în fondul principal de cuvinte. Lingvistul sovietic R. I. Avanesov1 a arătat cum rezolvă lingvistica marxistă contradicția aparentă între faptul că limba este unică pentru societate și comună pentru membrii ei și existența dialectelor teritoriale. El a arătat că limba a fost totdeauna unică pentru societate, dar societatea, începînd din epoca orînduirii primitive pînă în zilele noastre, a suferit mari modificări calitative care au avut ca urmare unificarea sau fărîmițarea limbii. Limbile naționale și dialectele sînt categorii istorice. Dezvoltîndu-se după legile lor interne, ele au servit în cursul timpului societăți diferite atît ca întindere teritorială, cît și ca structură social-economică. Repartiția teritorială a limbilor și a dialectelor a fost totdeauna determinată de condiții istorice concrete. în unele epoci, spre exemplu în feudalism, are loc o fărîmițare a limbii în numeroase graiuri și dialecte, pe cînd în alte epoci, spre exemplu în capita- lism, dar mai ales în socialism, are loc procesul invers al concentrării dialectelor în limbi naționale unitare. Izolate teritorial unele de altele de aproape o mie de ani și lipsite de per- spectiva de a se mai uni vreodată, dialectele dacoromîn, aromîn, meglenoromîn și istroromîn mai pot fi privite astăzi ca dialecte ale aceleiași limbi sau trebuie considerate ca limbi independente? Această întrebare legitimă a fost ridicată recent de acad. Al. Graur în lucrarea sa « Studii de lingvistică generală » (1955). Acad. Al. Graur pleacă, în analiza acestei probleme, de la principiul lingvisticii marxiste, după care rapor- turile dintre limba națională și dialecte nu trebuie privite numai din punctul de vedere static al înrudirii lor structurale, ci și din punctul de vedere al condițiilor istorice concrete și al perspectivelor lor de dezvoltare. După acad. Al. Graur, pot fi considerate dialecte ale unei limbi numai acele idiome care au perspectiva de a se contopi în limba națională. El citează ca exemplu situația din China de astăzi în care « diferențele dialectale se macină în cadrul limbii naționale unice, prin urmare idiomurile chineze sînt orientate spre contopirea lor într-o singură limbă, sînt deci dialecte, nu limbi diferite»2. Dacă nu există condițiile de vărsare a dialectelor în limba națională unică, ci ele duc o viață istorică independentă, acestea devin limbi deosebite. « Olandeza, adaugă acad. Al. Graur, evoluează diferit de germană, deci ea a încetat (și încă de mult) de a fi un dialect al limbii germane; provensala evoluează de multă vreme diferit de franceză și nu poate fi vorba de o contopire a acestor două limbi diferite, deși înrudite. Slovaca se diferențiază de cehă și, în cadrul statului de democrație populară 1 R. I. Avanesov, învățătura lui I. V. Stalin despre limbă și dialect, în « Problemele lingvisticii în lumina lucrărilor lui I. V. Stalin », București, 1953, p. 300 — 303. 2 Al. Graur, Studii de lingvistică generală, București, 1955, p. 126. 16 cehoslovac, limba slovacă a obținut posibilitatea unei depline dezvoltări libere. La fel judecă astăzi lingviștii bulgari pentru a rezolva problema limbii slave macedonene: graiurile locale macedonene aparțineau limbii bulgare; deoarece însă ele nu au intrat în alcătuirea statului bulgar, au mers pe un drum deosebit și au alcătuit limba macedoneană, diferită de celelalte limbi slave»1. Aplicînd acest criteriu limbii romîne, acad. Al. Graur ajunge la concluzia că aromîna, meglenoromîna, istroromînă, dacoromîna și moldoveneasca, dezvoltate istoricește în mod independent și fără perspectiva de a se mai contopi vreodată, trebuie privite ca limbi deosebite, iar nu ca dialecte. « Trebuie să considerăm, încheie acad. Al. Graur, că latina orientală s-a scindat în cinci limbi diferite (nemaisocotind dalmata, dispărută la sfîrșitul secolului trecut): istroromînă și meglenoromîna, ambele pe cale de dispariție astăzi, aromîna care duce o existență precară, și dacoromîna, din care s-a desprins apoi limba moldovenească. Aceste două limbi din urmă sînt singurele, în condițiile de astăzi, care se dezvoltă liber și înfloresc nestînjenite »2. Stabilirea deosebirii dintre limbă și dialect nu trebuie însă făcută, după părerea noastră, ținînd seama mai mult de factorul istoric și politic decît de ce genetic și structural, care pentru lingvistica marxistă este esențial în definirea specificului unei limbi sau al unui dialect. Pentru a arăta cît de greu este să declari dialectele sud-dunărene ale limbii romîne ca limbi independente, repro- ducem aici cîte un mic fragment din fiecare din aceste dialecte pentru a vedea ce răspund ele la întrebarea pusă mai sus. Text aromîn (din «Basme aromîne» culese de Pericle Papahagi, București, 1905, p. 2—3): « Lzi-ntribă feata: — Țe plîndzi? Nu vedzi io feata h'iu ș-nu plîngu ș-tine gione aleptu ș-verși lăcrin'i! — Scumpă, cum s-nu plîngu? Nu vedzi tu țe lăiață h'iu? — Lași, nu-i țiva, că ti-nveți, cum mi-nvițai ș-io. Tăcu-ș ficiorlu ». Transpus în dialectul dacoromîn, acest text este următorul: «îl întrebă fata: — Ce plîngi ? Nu vezi, eu sînt fată și nu plîng și tu ești june ales (Făt- Frumbs) și verși lacrimi! — Scumpă, cum să nu plîng? Nu vezi în ce nenorocire sînt? — Lasă, nu-i ceva (= nu-i nimic), că te înveți, cum mă-nvățai și eu. Tăcu feciorul». Text meglenoromîn (din « Meglenoromînii » de Theodor Capidan, voi, II, 1928, p. 23): 1 AL Graur, Studii de lingvistică generală, București, 1955, p. 127. 2 Ibidem. 17 « Ună mul'ari v? un ficior și mult al’ ra milă di ieL Cqn la culca să dgrmă al cînta și la sculare ar an cgntiț la scula. Bini ma moart? nu ubidește c-ăi bun iii ăi nibun\ vini ună seră al’lg suflitu la ficior și fuzi. Și mul'ar? si duse dupu moarti ca să-l’ ia suflitu la ficior dila moarti^. Transpus în dialectul dacoromîn, textul e următorul: « O femeie (muiere) avea un fecior și mult îi era milă de el (— îi era foarte drag). Cînd îl culca să doarmă îi cînta și la sculare iar în cîntece îl scula. Bine, dar moartea nu ține seama că-i bun sau îi rău; veni într-o seară, îi luă sufletul feciorului și fugi. Și femeia (muierea) se duse după moarte ca să ia sufletul feciorului de la moarte». Text istroromîn (din « Studii istroromîne» de Sextil Pușcariu în colaborare cu M; Bartoli, A. Byhan și A. Belulovici, voi. I, 1906, p. 27): « O vot? un fețor mes-a țere sluzb? si imbatit-s-a pre un gospodin. Țela gospodin ăl-ntrțb? iuve m^re? Ie zițe ke mere ț^re sluzb?, ma țela gospodin fost-a dracu si ie-V zițe ke se m?re cu ie. Fețorui' zițe ke m?re si mes-a priste mare si verit-a la un codru. An vrii de țela codru fost-a lui cas?.» Transpus în dialectul dacoromîn, textul este următorul: « Odată un fecior a mers să caute slujbă și a întîlnit pe un gospodar. Acel gospodar îl întrebă unde merge? El zice că merge să caute slujbă, dar acel gospodar a fost dracul și el îi zice ca să meargă cu el. Feciorul îi zice că merge și a mers peste mare și au ajuns (=au venit) la un codru. în vîrful acelui codru a fost (= se afla) casa lui (a gospodarului)». Din simpla comparare a acestor trei texte cu versiunile lor dacoromîne rezultă că deosebirile dintre cele patru dialecte ale limbii noastre sînt mai cu seamă de ordin fonetic și nu de structură gramaticală și nici de fond principai de cuvinte. Deși au dus o existență izolată de aproape o mie de ani, cele patru dialecte ale limbii romîne au păstrat totuși o remarcabilă unitate în structura gramaticală și în fondul principal de cuvinte, fapt care constituie una din calitățile caracte- ristice ale limbii noastre. Păstrarea unității limbii romîne se explică prin cauze de natură istorică. Ieșită din latina populară carpato-dunăreană, ea avea un caracter unitar atunci cînd s-au despărțit cele patru actuale grupe de romîni. Aceste grupe au continuat să aibă o civilizație unitară de tip rural păstoresc, fără diferențieri sociale și culturale pronunțate. Aromînii, meglenoromînii și istroromînii n-au a\ut niciodată formații politice și centre economice și culturale care să poată transforma dialectele lor 18 în. limbi. M afară de perioada scurtă a imperiului romîno-bulgar, nici una din grupei* de romîni sud-dunăreni nu a mai luat parte activă la viața politică a popoarelor din Peninsula Balcanică. Rămînînd la stadiul de civilizație de păstori transhumanți și de mici agricultori, în care se aflau toți romînii în perioada reprimă primitivă comună, aromînii, meglenoromînii și istroromînii păstrează pînă astăzi, în dialectele lor, același caracter arhaic pe care-1 are viața și ocupația lor. De aceea, aceste dialecte au o mare importanță pentru istoria limbii noastre, deoarece, cu ajutorul lor, putem să reconstituim stadiile vechi ale limbii noastre dintre secolele al VH-lea și al XVI-lea, cînd apar primele noas- tre monumente scrise, și putem explica numeroase forme din limba romînă de astăzi. Ele sînt păstrătoarele unor fonetisme, ale unor forme gramaticale și ale unor cuvinte latine populare care au dispărut demult din dialectul dacoromîn, cel mai inovator dintre toate dialectele limbii noastre. Dialectele din sudul Dunării au păstrat, ca în romînă primitivă comună (vezi mai sus pag. 8-9), pe l' și și pe n', grupele cl' și gl' netrecute în k' și g . Au păstrat pe e după labială netransformat, înainte de poziție tare în d, au păstrat diftongul ea înainte de un e din silaba următoare. Perfectul simplu din dialectul aromîn este mai apropiat de cel latin decît în dacoromînă (arom. duș din lat. duxi, arom. dziș din lat. dixi. Formele dacoromîne dusei, zisei sînt inovații). în aromînă se păstrează pînă astăzi aratru din lat. aratrum, pe care dacoromînii l-au înlocuit cu termenul slav de plug. Aromînii au păstrat pe latinul consobrinus în forma cusurin (consobrina> cusurină) « văr, (verișoară)», pe latinul furnus, în forma furnu «cuptor », pe demando, - are în forma dimăndare « cerere », pe latinul ficus sifica, în formele h’ic, h'ică « smochin, smochină », pe latinul mensis în forma mes «lună », pe latinul animalia în forma nămol'iă « vite », pe latinul viginti în forma g’ing’iț {yinyiț} « douăzeci» s. a. Deosebiri între cele patru dialecte ale limbii romîne există, firește, și în domeniul lexicului. Vorbite în condiții istorice diferite, ele au împrumutat cuvinte din limbile popoarelor cu care vorbitorii lor au avut mai strînse relații: aromînii au împrumutat cuvinte din neogreacă, turcă și albaneză, meglenorcmînii din bulgară, și turcă, istroromînii din croată și italiană, dacorcmînii din limbile slave înconjurătoare, din maghiară, turcă, neogreacă, în secolul al XlX-lea, foarte numeroase cuvinte din franceză, iar în zilele noastre, din rusă. Aceste împrumuturi se găsesc însă mai ales în partea mobilă a vocabularului celor patru dialecte, parte care, precum a arătat lingvistica marxistă, nu hotărăște soarta unei limbi sau a unui dialect. Dialectele aromîn, meglenoromîn și istroromîn au rămas pînă astăzi la treapta unor graiuri de conversație în mediul păstoresc și rural, pe cînd dialectul daco- romîn a reușit, mai ales în ultimii 150 de an , să se ridice la treapta unei limbi literare capabile să exprime cele mai noi noțiuni și idei ale. civilizației. Celelalte dialecte nu au o literatură proprie și nici nu și-au însușit valorile literare și 2* 19 lingvistice ale dialectului dacoromîn, cu care n-au putut avea un contact activ. Caracterul lor arhaic contrastează cu împrospătarea continuă a dialectului dacoromîn, — aceasta fiind ceea ce îngreuiază, în primul rînd, înțelegerea dintre un dacoromîn și vorbitorii celorlalte dialecte ale limbii noastre. Greutatea în această privință nu este însă mai mare decît cea dintre un hamburgVez și un bavarez, un francez din Auvergne și unul din Picardie, un italian din regiunea Neapole și unul din regiunea Veneția, cînd își vorbesc dialectele lor locale, care sînt totuși dialecte și nu limbi aparte. în secolul al XH-lea, s-au așezat, în Transilvania, sasii. Perioada așezării acestora coincide aproximativ cu cea a despărțirii celor patru grupe de romîni. Deși despărțiți de 800 de ani de trunchiul german comun și deși nu mai’ există nici o perspectivă ca dialectul lor să se verse în limba germană, nu avem a face cu o limbă deosebită ci cu un dialect al limbii germane. Nici prin condițiile istorice și politice dialectele sud-dunărene ale limbii noastre nu pot fi considerate ca limbi deosebite. Vorbite de păstori care au trăit și continuă să trăiască o viață istorică periferică, fără o viață politică și culturală proprie și fără o participare activă la viața statelor în care trăiesc, aromînii, meglenoromînii și istroromînii sînt fragmente ale trecutului poporului nostru, iar dialectele lor constituie părți integrante din istoria limbii romîne, deși ele sînt vorbite de secole în afara granițelor țării noastre și nu mai au nici o per- spectivă de a se contopi vreodată în limba națională. Trăind în număr mic, în țări cu populații de alte limbi care și-au alcătuit state și culturi naționale, aromînii, meglenoromînii și istroromînii au suferit soarta grupelor minoritare din vechile orînduiri sociale feudale și burgheze. Ei și-au păstrat însă, mai ales aromînii, conștiința înrudirii cu dacoromînii și a deosebirii lor de popoarele balcanice în mijlocul cărora trăiesc și care toate îi numesc vlahi, ca pe noi. Persecutați în trecut de turci și de regimurile șovine sub care au trăit și împiedicați să dezvolte o cultură proprie, romînii sud- dunăreni s-au împuținat mereu, încît ei sînt astăzi grupe disparente în mijlocul popoarelor cu care trăiesc. în secolul al XVHI-lea, aromînii erau încă în număr de 500.000, azi ei mai numără abia 150.000. Numărul meglenoromînilor nu depășește 10.000, iar al istroromînilor 2—3000. Statul romîn, încă de pe la mijlocul secolului trecut, a înființat școli pentru ridicarea culturală a grupelor de romîni din Peninsula Balcanică, iar un număr mic de aromîni și meglenoromîni au fost colonizați, după primul război mondial, în Dobrogea. Astăzi aceste școli nu mai funcționează. Dialectele meglenoromîn și istroromîn, prin numărul mic și mereu descrescînd al vorbitorilor lor, sînt amenințate să dispară cu totul în cîteva decenii, iar dialectul aromîn nu va mai avea nici el o existență prea îndelungată. în acest fel, situația dialectelor sud-dunărene ale limbii noastre se rezolvă oarecum de la sine, dovedind importanța factorului istoric și politic în apariția, dezvoltarea și stingerea dialectelor și limbilor. ★ 20 O situație deosebită are graiul moldovenesc devenit limbă literară și de stat in Republica Socialistă Sovietică Moldovenească și prin aceasta identificîndu-se cu limba romînă literară, la a cărei formare scriitorii religioși moldoveni, Varlaam și Dosoftei, cronicarii moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin, loan Neculce și marii scriitori moldoveni din secolele al XIX lea și al XX lea, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mihail Eminescu, Mihaii Sadoveanu au adus o contribuție hotărîtoare. Genetic și structural, graiul moldovenesc aparține dialectului dacoromîn, dar privit din punctul de vedere al condițiilor istorice concrete, el este limba națională a uneia dintre republicile socialiste sovietice. Nu este un caz izolat cînd aceeași limbă poate sta la baza culturii unor state deosebite. Limba germană este limba națională a Republicii Democrate Ger- mane, a Republicii Federale Germane, a Austriei și una din limbile naționale ale Elveției. Franceza este liuba nație nală a Franței și una din limbile naționale ale Belgiei, Elveției și Canadei. Spaniola este lin ba națională a Spaniei, a Mexicului și — cu excepția Braziliei, unde acest rol îl are portugheza — a tuturor statelor Americii de sud. Ergkza este lin ba națională a Angliei, a Canadei, a Statelor Unite, a Australiei și, parțial, a Irlandei Statul sovietic a creat toate condițiile pentru ca graiul vorbit în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească să devină o limbă națională și literară cu posibilități depline de dezvoltare, potrivit politicii naționale leniniste consecvent aplicate. Recunoscînd graiul vorbit în Republica Socialistă Sovietică Moldo- venească ca o limbă națională, statul sovietic i-a acordat libertatea de dezvoltare, de care se bucură limba rusă, ucraineana, bielorusa, cazaha, uzbeca, armeana, estona, letona etc. Dacă sub țarism graiul moldovenesc a fost persecutat, astăzi apar în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească mii de cărți și numeroase publicații în limba națională a acestei republici. Pentru a aprecia starea de astăzi a limbii din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, reproducem mai jos două texte moldovenești, primul dintr-o carte pentru copii, întitulată « Cheițele de aur » și apărută în Editura pedagogică a R.S.S. Moldovenești «Școala sovietică» în 1954, iar al doilea din articolul de fond al ziarului «Moldova socialistă» din 13 noiembrie 1955. Titlul povestirii din cartea pentru copii este: « în cer nourașii s-au sfădit». « Bunica a scos ramele de iarnă, le-a răzămat de părete și a. spus: — Bagă de samă, Taniușa, mi cumva să spargi vreun ochi de la fereastră. Tania nu s-a apropiet de rame, da s-a pus să privească ceea ce a stat toată iarna între rame pe privaz. — Ce-i asta, bîinicuță? — Da ce, nu vezi? Fulgurași. — Dar pentru ce îs puși aici fulgurașii iștia ? 4 Vezi și E. Petrovici, Unele probleme de dialectologie și geografie lingvistică, în « Limba romînă », III, nr. 1, 1954, pag. 13 — 14. 21 — Ca să nu tragă vîntul. Tania a smuls de pe privaz cîțiva fulgtirași pufoși de in, și de sub ei, deodată, ca un fum, s-a rădicat un colb cenușiu » (pag. 3). Din ziarul «Moldova Socialistă» reproducem începutul articolului de fond întitulat «De îmbunătățit răspîndirea gazetelor și jurnalelor»: « Este mare rolul presei sovietice în lupta pentru zidirea obștei comuniste, în țara noastră presa este cei mai puternică armă ideinică a partidului comunist. Gazetele și jurnalele sovietice duc o activitate largă de propagandă a ideilor nemuritoare ale marxism-leninismului, de educare comunistă a maselor narod- nice. Oamenii sovietici s-au convins de mult că gazeta este nu numai un propa- gandist și un agitator colectiv, dar și un organizator colectiv». Din textele de mai sus rezultă că limba din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească își păstrează pe deplin caracterul național și popular. Dar nu numai statul sovietic acordă cultivării limbii Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești o mare atenție, ci și lingviștii sovietici. între cele două războaie mondiale N. V. Serghievski și-a cîștigat mari merite științifice prin studiile sale asupra graiurilor locale din Republica Socialistă Sovietică Moldo- venească. Cercetările începute de N. V. Serghievski sînt adîncite și lărgite de către lingviștii moldoveni și ruși de astăzi. Studiul științific al limbii din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească a făcut obiectul sesiunii științifice comune a Academiei de Științe a Uniunii Sovietice și a Institutului de lingvistică din Chisinău al Academiei Uniunii Sovietice între 3 si 7 decembrie 1951. Nume- * > roasele și bogatele referate susținute în această sesiune au scos în evidență pro- blemele de bază ale structurii și dezvoltării ei de pînă acum, precum* și perspectivele de viitor ale dezvoltării ei. Ele au fost publicate în volumul înti- tulat « Problemele lingvisticii moldovenești», apărut în 1953 U «în ciuda istoriei îndelungate și complexe, scrie în referatul său, S. B. Bernștein, în ciuda diferitelor încrucișări, limba moldovenească contemporană și-a păstrat structura gramaticală romanică și fondul principal de cuvinte romanic. Această situație se explică prin faptul că limba se dezvoltă după legile ei interne de dezvoltare, care constituie condiția menținerii originalității ei. Numai jargoa- nele nu au legi interne de dezvoltare și de aceea mor repede »2. Elementul slav în limba moldovenească, arată Bernștein, îl găsim numai în sfera penetrabilă a elementelor limbii, în primul rînd în vocabular, în înțelesul unor cuvinte și în unele procedee de formare a cuvintelor. în sfera nepenetrabilă a limbii, adică în structura gramaticală, limba moldovenească nu are, după Bernștein, elemente 1 Voprosî moldavskogo iazîkoznaniia. Dokladî naucinîh sotrubnikov Instituta iazîko- znaniia AN SSSR i Instituta istorii, iazîka i literaturi Moldavskogo filiala AN SSSR na sovestnoi sesii, poseiascennoi voprosam moldavskogo iazîkoznaniia, Akademiia Nauk SSSR. Otdelenie literaturi i iazîka. Izdatelstvo Akademii Nauk SSSR, Moskva, 1953. 2 S. B. Bernștein , Slavianskie elementî v moldavskom iazîke, în «Voprosî moldavskogo iazîkoznaniia», Izdatelstvo Akademii Nauk SSSR, Moskva, 1953, p. 156. 22 slave. Această afirmație nu este contrazisă, arată el, de forma de vocativ în -o a cărei origine slavă este neîndoielnică, fiindcă forma de vocativ nu este de fapt o formă cazuală. S. B. Bernștein contestă influența slavă și în ceea ce pri- vește dezvoltarea largă a diatezei reflexive în limba romînă. Oare și formele spaniole se mir o (se uită), se seca (se usucă), se întreabă Bernștein, au apărut tot sub influența slavă ?1 Transformarea graiului moldovenesc dintr-un instrument de comunicare de toate zilele într-o armă a literaturii, a stiintei si a altor domenii de activitate culturală nu este, arată acad. V. F. Șișmarev, în referatul său, un lucru ușor. La baza limbii literare moldovenești pot sta, după acad. V. F. Șișmarev: «tradiția vechilor scriitori moldoveni, limba vie a poporului și utilizarea rațională și critică a elementelor pozitive din structura limbii literare romîne ». Rezervele pe care lin- gviștii sovietici le-au avut în trecut față de limba romînă literară au constat în cre- dința lor că ea s-ar fi îndepărtat de limba vorbită de popor sub influența puternică exercitată asupra ei de limbile străine, mai ales de cea franceză, în secolul trecut, și că ea n-ar mai fi deplin înțeleasă de acesta. « în urma transformării Romîniei într-o țară de democrație populară și a făuririi reformelor care pregătesc instau- rarea socialismului, scrie acad. V. F. Șișmarev, în urma dezvoltării și întăririi învățăturii lui Marx, Engels, Lenin și Stalin și în urma apariției literaturii cores- punzătoare, ar trebui să revizuim și atitudinea noastră față de limba ei. Vechea atitudine era justificată de faptul că în ea domina ideologia burghezo-moșierească. Astăzi nu mai avem nici un motiv să nu folosim părțile pozitive pe care le găsim, spre exemplu, în literatura și limba ei, în sectoarele care nu sînt împes- trițate cu elemente străine, direcție în care romînii au păcătuit mult în ultimul secol, dar limba nu a înregistrat numai greșeli în această perioadă. Atitudinea față de limbă trebuie să fie critică. O asemenea folosire a limbii romîne, avînd în vedere apropierea ei de cea moldovenească s-ar părea că nu trebuie să întîmpine opoziție »2. în epoca socialistă relațiile dintre diferitele limbi, mai ales dintre cele înrudite, se stabilesc, arată V. F. Șișmarev, altfel decît în epoca națiunilor burgheze. Națiunile socialiste dezvoltă posibilitățile creatoare ale limbilor naționale, împrumutînd unele de la altele cele mai bune elemente, deoarece orice limbă pentru a satisface nevoile de exprimare a unui nou conținut are nevoie de împrumuturi. Făcînd apel la limba rusă, limba moldovenească «nu trebuie să uite, adaugă V. F. Șișmarev, că este o limbă romanică și că are deci propriile ei legi de dezvoltare internă»3. Folosirea datelor limbii și lingvisticii romîne este cerută și cu prilejul elabo- rării Atlasului dialectologie moldovenesc ale cărui lucrări au început în 1947. 1 S. B. Bernștein, Slavianskie elementî moldavs’ om iazîke în «Voprosî moldovskogo iazîkozmaniia -, Izdatelstvo Academii Nau < SSSR, Mos va, 1954, p. 158. 2 V. F. Șișmarev, Romanskie iazîki ingo-vostocinoi Evropî i naționalnîi iazîk Mol- davskoi SSR, n « Voprosî iazîkoznaniia »,1952, nr. 1, p. 106. 3 Vezi V. F. Șișmarev, ibidem. 23 R. S. Piotrovski, făcînd bilanțul muncii dialectologilor moldoveni, le reproșează acestora, printre alte lipsuri, neglijarea muncii dialectologilor romîni și combate pe cei care neagă strînsa legătură genetică a limbii din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească cu dialectul dacoromîn și cu dialectele limbii romîne din sudul Dunării. R. S. Piotrovski arată că «e nevoie de coor- donarea chestionarului moldovenesc cu materialele Atlasului lingvistic romîn și al descrierilor monografice ale graiurilor Transilvaniei și Maramureșului, legate istoricește și etnic de Moldova »1. 1 Vezi « Voprosî iazîkoznaniia nr. 2, 1953, p. 150. GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR DESPRE ETIMOLOGIE POPLLARĂ ȘI CONTAMINAȚIE DE LUIZA si MIRCEA SECHE Etimologia populară și contaminația sînt două fenomene lingvisice asupra cărora încă nu s-a ajuns la un punct de vedere comun. Nu s-a căutat pînă în prezent un criteriu care să diferențieze clar cele două fenomene amintite. Pentru a se ajunge la acest criteriu este însă nevoie de analizarea mai adîncă a notelor comune și a notelor specifice fiecăreia dintre ele. Această analiză constituie scopul principal al articolului de față. Prima întrebare care trebuie pusă este: contaminația și etimologia populară sînt sau nu fenomene lingvistice înrudite ? La această întrebare s-a răspuns, pe bună dreptate, da. Cît de departe merge' însă această înrudire ? în orice caz, afirmă majoritatea lingviștilor, nu pînă la identitate \ Puțini lingviști neagă, principial, existența independentă a celor două fenomene. Dintre aceștia, Albert Dauzat identifică etimologia populară și contaminația sub un nume unic acela de etimologie populară 2. Savantul francez socotește și acest termen defectuos, propunînd în locul lui pe acela de « atracție omonimică » 3, apoi pe acela — mai just, cel puțin pentru etimologia populară propriu zisă —de « atracție paronimică »4. Teoretic — identificarea făcută de Dauzat n-a fost acceptată de lingviști. Nici terminologia lui nu a prins. Termenul de « etimologie populară», propus acum un secol de Forstemann5, a rămas cu puține rezerve. Cea mai serioasă rezervă aparține lingvistului sovietic L. A. Bulahovski, care numește fenomenul « pseudo-etimologie » sau așa-zisa «etimologie populară»6. îndoiala lingvistului sovietic este, după cum vom vedea, perfect întemeiată. 1 Iordan I. Introducere în studiul limbilor romanice. Iași. 1932 p. 201. 2 La vie du langage Paris, 1929 p. 130. 3 La geographie linguistique. Paris 1922 p. 72 și urm. 4 Les patois. Paris 1927 p. 109. 5 Iordan I. Etymologies populaires în «Bulletin linguistique» X p. 36. 6 Bulahovski, L. A., Vvedenie v iazîkoznanie. II. Moskva Ucipedghiz. 1953. p. 168. 25 Pe de altă parte, se constată o situație paradoxală: lingviști care admit teoretic, că etimologia populară și contaminația sînt două fenomene înrudite, dar deosebite, acordă, în practică, etimologiei populare, o sferă prea largă în care înglobează și o parte din sfera contaminației, uneori întreaga sferă a acestei noțiuni. Pentru a delimita cele două fenomene este necesar să ajungem la definirea lor. Pentru noi etimologia populară este transformarea fonetică a ținui cuvînt, de obicei mai nou în limbă) sub influența altui cuvînt, de obicei mai vechi) înrudit sau nu semantic cu acesta, dar întotdeauna asemănător cu el prin formă, transformare care merge pînă la identificarea totală a formei cuvîntului influențat cu aceea a cuvân- tului care a influențat — și care se produce involuntar, foarte rar cu voință. Două note caracteristice aparțin în această definiție exclusiv etimologiei populare: a) cuvîntul influențat trebuie să fie asemănător din punct de vedere fonetic cu acela care influențează; b) cuvîntul influențat se confundă din punct de vedere fonetic cu acela care influențează. Celelalte note ale definiției etimologiei populare sînt, în linii mari, comune cu ale contaminației care are, la rîndul ei, note caracteristice exclusive. Definiții ale etimologiei populare s-au mai dat, dar cele mai multe nu sînt satisfăcătoare din diferite cauze. Unul din principalele defecte ale acestor defi- niții constă în generalitatea lor, în lipsa atestării notelor specifice concrete. Este, între altele, cazul definițiilor lui Wartburg și Marouzeau. «Etimologia populară — afirmă W. von Wartburg — este, în esență, gruparea cuvintelor pe familii, variabile după timpuri și locuri, în conștiința vorbitorului »x. Pentru Marouzeau — etimologia populară este « procedeul prin care un cuvînt se găsește legat în conștiința subiectului vorbitor de alte cuvinte care par apte să-i furnizeze o explicație»2. Alți lingviști, în loc să ajungă la definiția etimologiei populare, se rezumă la arătarea cauzelor fenomenului și a procesului provocat de aceste cauze. «Trebuința pe care o simte omul de a uni într-o singură serie cuvintele înrudite— scrie Sextil Pușcariu — ... face adesea să se creeze false legături de înrudire și produce fenomenul numit în linguistică etimologie populară »3. Pe această linie merge și J. Vendryes: «Spiritul tinde să stabilească legături între forma exte- rioară a cuvintelor, uneori împotriva sensului. . . O vagă asemănare cu un cuvînt de folosire mai frecventă sau mai bine cunoscut aduce uneori după sine o apropiere — din care se nasc deformații străine, anormale »4. 1 Zur Frage der Volksetymologie, în Homenaje ofrecido a Ramon Men^ndez Pidal. Madrid, 1925, p. 17. 2 Lexique de la terminologie îinguistique, Paris, 1933. 3 Limba romînă, I. București, 1940, p. 17; cf. și B. Cazacu, în «Cum vorbim», 1950, nr. 11 — 12, p. 13. 4 Le langage. Paris, 1921, p. 212. 26 în altă serie de definiții lipsește una dintre caracteristicile esențiale ale etimologiei populare, amintită mai sus: cuvîntul influențat se confundă din punct de vedere fonetic cu acela care influențează. Etimologia populară este, după una din aceste definiții, o « modificare a formei unui cuvînt (de obicei recent intrat în limbă) sub influența unui cuvînt mai cunoscut cu care prezintă asemănări de formă și, deseori, legături de sens »1. Singura din care nu lipsește și indicarea acestei caracteristici — este definiția dată de acad. I. Iordan:« Modi- ficări fonetice produse sub influența unui cuvînt, de obicei vechi (sau mai vechi, mai răspîndit și, deci, mai cunoscut) cu care seamănă foarte bine, ca sunete, neologismul și cu care acesta ajunge să se confunde (scrofulos, murături etc.) »2. Din această definiție nu sîntem de acord cu amănuntul că elementul lexical supus etimologiei populare este exclusiv un neologism. De altfel — afirmația aceasta este infirmată de unele exemple pe care autorul le dă în aceeași operă; astfel, în enunțarea « ceas (sau inel) de auleu », unde auleu înlocuiește pe aur, nici unul dintre elemente nu este neologism 3. Pe de altă parte — definiția justă a acad. I. Iordan este contrazisă de unele exemple care se dau în cursul lucrării și în care avem de a face — nu cu eti- mologii populare, ci cu contaminații. Amintim, de pildă, pe pisicologie (pentru psihologie) și pe scrumbieră (pentru scrumieră)\ jocuri de cuvinte care rezultă din combinarea, sezisabilă, a două elemente lexicale, iar nu din identificarea lor formală. Dimpotrivă — exemple de etimologie populară sînt considerate, în opera citată, contaminații. Sintagma « dumnezeu să-l iepure » (=ierte) este astfel interpretată de autor: « Sub raportul strict formal, s-ar părea că n-avem a face cu o contaminație: ierte a fost înlocuit prin iepure, ceea ce, pentru cine nu-i deprins cu procese lingvistice de acest fel, ar putea da impresia unei etimologii populare. . . Trebuie ținut seama de conștiința subiectului vorbitor și este sigur că acesta simte în silaba inițială a lui iepure pe ie din ierte (datorită, evident, sensului întregii formule) »5. Desigur că trebuie să se țină seama de conștiința subiectului vorbitor — dar în alt sens decît acela indicat de acad. I. Iordan. Pentru noi — subiectul vorbitor care ajunge pînă la identificarea, fie și conștientă, a formei unui cuvînt cu a altuia, asemănător, face totuși etimologie populară, numai că sub aspectul jocului de cuvinte. Faptul că el simte în forma cuvîntului folosit și ceva din forma (eventual și din sensul) altui cuvînt, nu-i schimbă calitatea de etimologie populară; în realizarea fenomenului — cele două elemente lexicale fiind foarte 1 Dicționarul limbii romîne literare contemporane, voi. II (manuscris), la articolul Etimologie. 2 Stilistica limbii romîne. București, 1944, p. 40; exemplele aparțin comediilor lui I. L. Caragiale: scrofulos pentru ser pulos, la Ghiță Pristanda, care afirmă că e « scrofulos la datorie » (I. L. Caragiale, Opere, VI, p. 114, ed. P. Zarifopol — Ș. Cioculescu), murături pentru moratoriu, la Conu Leonida: « Legea de murături. . . adicătele ca nimini să nu mai aibă drept să-și plătească datoriile » (ibidem, p. 64). 3 Stilistica limbii romîne, p. 89. 4 Ibidem, p. 89 — 90. 6 Ibidem, p. 40; cf. și A. Philippide, Principii de istoria limbii, Iași, 1894, p. 82; A„ Graur, Etimologie multiplă, în « Studii și cercetări lingvistice », 1950, I, p. 27. 27 asemănătoare ca formă — este normal ca în noul element lexical rezultat să se regăsească ceva din ambele cuvinte care l-au format (dacă nu cumva întregul lor schelet fonetic, așa cum se întîmplă în cazul etimologiei populare la omonime). De altfel — situația amintită este în totul similară cu aceea din enunțarea \< ceas de auleu», unde vorbitorul simte în silabele inițiale ale lui auleu pe au din aur* totuși, acest din urmă exemplu a fost trecut, și pe bună dreptate, sub paragraful etimologie populară. Acceptînd ideea că etimologia populară și contaminația sînt două fenomene lingvistice înrudite — noi mergem mai departe, considerîndu-le, de fapt, ca două aspecte ale aceluiași fenomen lingvistic, realizat fiecare pe trepte diferite: prin identificare de elemente lexicale — în cazul etimologiei populare —, prin combinare de elemente lexicale — în cazul contaminației. Pe de altă parte — atît etimologia populară cît și contaminația au și un aspect de procedeu conștient, intenționat, care se grupează sub capitolul mai larg și întrucîtva aparte al jocurilor de cuvinte. Cauzele care duc la etimologia populară propriu-zisă și la contaminația propriu-zisă, sînt, în linii generale, aceleași: vorbitori puțin cultivați folosesc unele cuvinte pe care nu le-au asimilat deplin, apropiindu-le forma sau înțelesul (uneori și forma și înțelesul) de ale altor cuvinte ale limbii, pentru ei mai cunoscute. Acești vorbitori ajung astfel să confunde sau să combine elemente lexicale deosebite^ « creînd » noi cuvinte — dintre care unele rămîn în limbă, se generalizează, iar altele se pierd, limitîndu-se la folosiri răzlețe, individuale sau de grup h Cînd vorbitorii aceștia au de a face cu elemente lexicale foarte noi — ajung de obicei la etimologie populară; dimpotrivă, cînd au de a face cu elemente lexicale mai puțin recente, ei ajung de obicei la contaminație. Rezultă de aici că — în general — posibilitatea cuvîntului de a-și pierde, în vorbirea oamenilor mai puțin instruiți, scheletul fonetic propriu, de a se confunda sau de a se combina cu forma altui cuvînt mai familiar acestor oameni, este în funcție de noutatea luie Cercetînd un număr apreciabil de etimologii populare 2, am ajuns la concluzia clară că există trei situații fundamentale care duc la apariția fenomenului. 1. Cuvîntul își pierde forma proprie și adoptă forma asemănătoare a altui cuvînt cu care^ semantic^ nu are nimic comun. Melcului i se spune, regional, bour el3; prin apropierea cuvîntului de boier s-a ajuns ca enunțarea « melc, melc, codobelc, scoate coarne bourești» să devină «melc, melc, codobelc, scoate coarne boierești». I. L. Caragiale, care a dovedit un uimitor simț al limbii în opera sa satirică^ s-a folosit de acest tip de etimologie populară. Giantă pentru gintă*. « unul e Galibardi: om, o dată și jumătate ! Ei! Giantă latină, domnule ! » 4. 1 Cf. L. A. Bulahovski, Vvedenie v iazîkoznanie, p. 168 — 173. 2 S-a înglobat aici și aspectul conștient al fenomenului, jocul de cuvinte. 3 Al. Philippide, Principii de istoria limbii, p. 106. 4 Opere, VI, p. 61. 28 Traduce pentru trăda: « Nae! Nae!. . . pe care l-am adorat:. . mă traduce. . . mă traduce la sigur » în eposul popular rus apare sintagma nodospumeJibHaa mpydna (=tub sus- pect) în locul sintagmei nod3'\pHan mpida ( = lunetă mare) 2. în limba franceză — numeroși vorbitori folosesc cuvîntul groupe ( = grup) pentru croup ( = anghină difterică) și echarde ( = așchie) pentru echarpe (= eșarfă)3. Courte-pointe ( = cuvertură de pat) nu este altul decît vechiul francez coute-pointe, în care coute (variantă a lui coultte) are sensul de « cuver- tură », iar pointe este participiul verbului poindre « a tigheli »; în forma actuală — el pare un compus din court ( = scurt) și din substantivul pointe (= punct), cu care, semantic, nu are însă nimic comun 4. în categoria amintită mai sus intră și etimologiile populare conștiente de tipul « iepure » (« dumnezeu să-1 iepure »), « auleu » (« ceas de auleu»), «lătrătură» ( — literatură) 5. * 2. Cuvîntul își pierde forma proprie și adoptă forma asemănătoare a altui cuvînt cu care se înrudește semantic. Este cazul lui adapta (pentru adopta}, apropia (pentru apropria) 6, locatar (pentru localnic} săltat (pentru exaltat) 8, seamă (pentru seamăn, în locuțiunea fără seamă)9, văzută (pentru vizită)10 etc. Unii lingviști numesc acest tip de etimologie populară derivație semantică n. 3. Cuvîntul își pierde atît forma cît și sensul propriu, prin identificarea lui totală cu alt cuvînt asemănător ca formă (adesea chiar omonim) și diferit ca sens. Este cazul lui Bunăparte (pentru Bonaparte), Burtălău (pentru Berthelot)12, mînca (pentru manca = a lipsi)l3, masă ( = obiect casnic, pentru masă = mul- țime de oameni)14, sufragiu (pentru sufragiu)15. Bulevardul parizian Beaumarchais este transformat, de unii vorbitori francezi, în bulevardul Bon-marche (= ieftin)16. Tot în Franța — pipele unui oarecare fabricant străin Kummer au devenit, generalizîndu-se, «pipes d'ecume de mer »17 1 Opere, VI, p. 180. 2 L. A. Bulahovski, Vvedenie v iazîkoznanie, p. 169. 3 A. Dauzat, La vie du langage, p. 132. 4 b. de Saussure, £ours de Îinguistique gânerale, 1922, p. 238. 5 I. Iordan, LtymcXQgies populaires, p. 45, 6 Ibidem, p. 38. 7 Ibidem, p. 40. 8 Ibidem, p. 42. 9 Ibidem, p. 43. 10 S. Pușcariu, Limba romînă, I, p. 404. 11 I. Iordan, fitymologies populaires, p. 35 — 36, care adoptă punctul de vedere al lui J. Gillieron. 12 B. Cazacu, Etimologia populară, în « Cum vorbim », 1950, nr. 11—12, p. 12. 13 I. L. Caragiale, Opere, VI, p. 14: « Nimeni nu trebuie a mînca de la datoriile ce ne impune. . . sfînta costituțiune ». 14 Ibidem. 15 Ibidem, p. 16: << Nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, pînă ce nu vom avea un sufragiu universale ». 16 A. Dauzat, La vie du langage, p. 132. 17 J. Vendryes, Le langage, p, 213. 29 (= de spumă de mare), iar pătlăgelele roșii, aduse din Italia, unde se numea vi pomi dei Mori, au devenit aici pomnes d^amour 1. ★ Este etimologia populară un fenomen patologic, distructiv în limbă ? Atinge ea numai cuvintele rare ale limbii ? Nu trebuie acceptată în orice caz teoria extremistă a lui F. de Saussure, care răspunde la aceste două întrebări printr-un « da » fără excepții 2. Pe de altă parte — nu trebuie admisă în întregime nici cealaltă părere extre- mistă, a lui Gillieron, care acordă fenomenului calități excepționale: etimologia populară este pentru lingvistul francez un principiu creator și atinge în limbă toate cuvintele, chiar pe cele mai uzuale 3. Adevărul stă, desigur, la mijloc. în general, cuvintele rare, noi, tehnice sînt mai apte să-și piardă propriul schelet fonetic și să fie confundate cu forma, asemănătoare, a altui cuvînt. Dar această realitate nu este — după cum am arătat mai sus — fără excepții. în majoritatea cazurilor, etimologia populară nu are șanse de generalizare în limbă, nu duce la crearea de cuvinte viabile, care să se integreze în limbă. Totuși, nu poate fi negat cu totul nici rolul creator în limbă al etimologiei populare, chiar dacă este incomparabilmai redus decît al contaminațieL ★ Ajungem astfel la un punct unde ne deosebim de majoritatea lingviștilor care au studiat problema: este vorba de fenomenul lingvistic numit contaminație. Ceea ce nu s-a subliniat pînă acum este faptul că, și în cazul contaminației, ba chiar mai mult decît în acela al etimologiei populare, vorbitorii « etimologi- zează» cuvintele pe care le asociază, că elementele lexicale care iau parte la combinare sînt înrudite semantic. Sextil Pușcariu, care afirma că la originea unei contaminații se află « procesul asociației de idei»4, scria, pe de altă parte: « Adesea nu este necesar ca sensurile să fie apropiate pentru ca cele două cuvinte cu formă asemănătoare să se asocieze astfel. . . încît să se contamineze »5. Această din urmă părere este nejustă; dacă, în cazul etimologiei populare, înrudirea semantică este de cele mai multe ori fictivă, la contaminație, dimpotrivă, ea este, aproape fără excepție, reală. Mai mult decît atît: dacă, în cazul etimologiei populare, înrudirea semantică dintre cuvintele care participă la fenomen nu este obligatorie, asemănarea de formă fiind condiția indispensabilă care duce la realizarea fenome- nului, în cazul contaminației, dimpotrivă, nu este obligatorie asemănarea de formă; în schimb, ceea ce explică aici mecanismul însuși al combinării lexicale este înrudirea de sens, fără de care nici n-ar fi posibilă asocierea a două cuvinte 1 J. Vendryes T e langage, p. 213. 2 Cours de linguistique generale, p. 238 și urm. 3 I. Iordan, Stilistica limbii romîne, p. 90 și Introducere în studiul limbilor romanica, p. 201. 4 Istudes de linguistique roumaine. București — Cluj, 1937, p. 429. 5 Ibidem, p. 431. 30 uneori îndepărtate sau foarte îndepărtate între ele ca formă. Exemple de con- taminație între cuvinte care să nu fie în nici un fel înrudite semantic se pot găsi numai cu greu. Dacă ar fi s$ luăm în considerație numai elementele lexicale unanim accep- tate că rezultate ale contaminației — această înrudire semantică tot ar fi evidentă.. Iată numai cîteva dintre ele: Alin, cu sensul «lin, încet » (< lin 4~ alina) Azvîrli ( < zvîrli + arunca) BăCciune, cuvînt regional, cu sensul « vorbe triviale » (< bale + spurcăciune} Buhur ez (< buhă + hurez «ciuhurez») Caradaică, cuvînt regional, cu sensul «căruță, de obicei hodorogita » (< daradaică «căruță» 4- căra). Ceasornic (< ceas + ornic) Ciortocrap ( < ciortan «corcitură de crap și caracudă » 4~ crap) Ciuhurez ( < ciuf « pasăre de noapte » + hurez) Cocobarză ( < cocor4~ barză) Cocostîrc ( < cocor 4" stîrc) Codiriște ( < coadă + toporiște « coadă de topor, de coasă, de bici etc.») Colet ( < fr. colis « pachet» 4“ pachet) Imbold ( < impuls + bold, cu sensul figurat «impuls, imbold ») Imbucătăți ( < îmbucăți 4~ înjumătăți) îngăimăci ( < îngăima + buimăci sau zăpăci) Rotocol (< roată 4~ ocol sau, tot atît de probabil, vechiul slav kolo «roată») Solomîzdră ( < salamandră 4- solomonar) Zdrumica ( < dumica 4- zdrobi) în toate aceste exemple — elementele formative sînt înrudite semantic, dacă nu chiar sinonime; în mai toate — forma elementelor lexicale care au luat parte la combinare este neasemănătoare. Nu trebuie desigur negat faptul că se ajunge mai ușor la contaminație atunci cînd elementele componente au forme asemănă- toare. Așa se explică forme ca brostac, rezultată din combinarea lui brotac și a lui broască x. Cît despre posibilitatea contaminării între cuvinte cu forme asemănă- toare și sensuri îndepărtate, sau între cuvinte cu sens contrar, — posibilitate admisă, între alții, de Sextil Pușcariu2 — ea este infirmată de exemplele total neconvingătoare care s-au dat. De altfel, reluînd într-o lucrare ulterioară problema contaminației, S. Pușcariu scria: « Faptul că în același grup semantic se găsesc în strînsă tovărășie două sau mai multe cuvinte cu același sens sau cu un sens apropiat, are ca urmare o confundare a lor, care poate apărea sub aspecte diferite, precum contaminarea, formele supletive și orientarea formală »3. Ajungem astfel la concluzia că nu « etimologizarea » deosebește etimologia populară de contaminație. Rămîne să ne întrebăm, de altfel, dacă termenul însuși de « etimologie populară » este just în acest caz și dacă el n-ar trebui înlocuit. 1 S. Pușcariu, fitudes de linguistique roumaine, p. 431. 2 Ibidem. 3 Limba romînă, I, p. 21. 31 Criteriul fundamental de la care trebuie să pornim pentru a deosebi cele două fenomene trebuie deci să fie unul formal: avem de a face cu identificare (deci cu confundare totală) în cazul etimologiei populare — și cu combinare în cazul contaminației. Trebuie acceptată ideea că, în cazul etimologiei populare, cuvintele care se identifică sînt întotdeauna asemănătoare între ele, în schimb înrudirea de sens este mai totdeauna inexistentă; dimpotrivă — în cazul contaminației, înrudirea de sens rămîne esențială, asemănarea de formă nefiind obligatorie. Subiectul vorbitor care ajunge la contaminație găsește înrudiri reale, de fond, face asociații logice de idei, apropie cuvinte care se completează din punct de vedere semantic, făcînd eventual parte din aceeași serie semantică, întărește prin combinare cuvîntul mai rar, nefixat solid în memorie, prixi sinonimul mai cunoscut. Etimologia populară este rezultatul unui proces oarecum mecanic de vreme ce nu conținutul, ci forma cuvintelor este hotărîtoare în producerea feno- menului. Dar dacă ajungem la concluzia că ceea ce deosebește în esență etimologia populară de contaminație este: identificarea a două cuvinte asemănătoare ca formă, în cazul etimologiei populare, combinarea a două cuvinte care au afinități semantice, în cazul contaminației — atunci va trebui să înglobăm la contaminație o serie de cuvinte pe care lingviștii le-au considerat, pînă acum, cazuri de etimologie populară. în felul acesta se restrînge sfera noțiunii de etimologie populară la ceea ce îi aparține în mod strict. Iată cîteva exemple de contaminații considerate de specialiști etimologii populare: Buratic ( mai ales în cele populare, cum e Miorița: «Ori ești bolnăvioară, Drăguță mioară ?» « Ce frumusețe de vorbă, și ce gingășie poetică în vorba bolnăvior — bolnă- vioară ! O știu mai bine decît mine mamele care au copii mici», scrie Coșbuc. Coșbuc vorbește despre limbă nu numai ca despre « cel mai puternic mijloc al dezvoltării culturale a unui popor », ci și ca despre cea mai puternică legătură a unui neam. « Nu pot fi mai multe popoare cu aceeași limbă, căci aceeași limbă înseamnă același popor, și nici același popor nu poate vorbi mai multe limbi, căci ar înceta de a fi unul singur. în Elveția, într-un singur stat, poporul vorbește, ce e dreptul, trei limbi: nemțește, franțuzește și italienește, dar e un singur popor ca stat, ca organizație, dar nu un popor ca neam » 2. Poetul înțelege prin neam națiunea. Întîlnim atît în opera publicată, cît și în manuscrisele poetului și alte pro- bleme interesante de limbă pe care le vom publica cu altă ocazie. Din cele expuse pînă aici se impune să tragem cîteva concluzii principiale: 1. — în problema limbii literare, și în general a cultivării limbii, Coșbuc merge pe linia « Daciei literare » a lui Kogălniceanu, pe drumul lui Alecu Russo, 1 Excesul de diminutive în graiul zilnic e de-a dreptul scîrbos încît — spune Coșbuc — « îți vine să apuci cîmpii ». Și dă următoarele exemple: « Am făcut o mămăliguță. Nu poftiți, d-le, brînzișoară ! Ah, uită-te ce untișor ! Copilul meu bea lăpticel cald. Ia turnați un vinișor. Mai iute cu țuiculița. Vre-o cîteva măslinioare 1 Cumpărai o gîsculiță. Avem și noi o văcuță » etc., etc. (op cit., p. 43). 2 Legea din bătrîni, în volumul « Dintr-ale neamului nostru», 1S03, p. 86. 50 al lui Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu și al tribuniștilor. Continuă deci o tradiție sănătoasă legată de punerea bazelor literaturii noastre moderne. 2. — Susținînd dezvoltarea limbii noastre literare, pe temeiul graiului poporului, poetul este dușmanul exagerărilor latiniste, al rătăcirilor lui Eliade Rădulescu și al încercărilor de a franțuzi limba romînă Coșbuc critică pe acei lingviști din secolul al XlX-lea care au stîlcit limba noastră prin teorii retro- grade, rupte de realitatea lingvistică. 3. — Poetul înțelegea limba literară ca un aspect, și anume cel mai ales, cel mai îngrijit, al limbii noastre. El includea în limba literară și limba vorbită, nu numai cea scrisă. 4. — Formarea și închegarea limbii romîne literare o leagă Coșbuc de epoca sa. «Limba noastră literară abia acum se încheagă», spune el. Limba poate fi «așezată și fixată în margini bine hotărîte » printr-o literatură care o controlează și o poleiește ». 5. — Despre graiul care ar sta la baza limbii noastre literare Coșbuc nu se exprimă cu destulă convingere și consecvență. în 1906 spunea că acei care « cred că limba literară ni-e formată și constituită iar la baza ei ar fi graiul muntenesc » sînt « neorientați ». într-o foiță de manuscris, nedatată, vorbește despre «limba literară care e graiul muntenesc perfecționat». înclinăm însă să credem că poetul nu prea era convins de acest lucru. Coșbuc este pentru întrebuințarea, cu măsură, de către scriitori, în operele lor literare, a provincialismelor așa cum în- suși a procedat. în opera literară acestea se contopesc cu restul vocabularului, îmbogățind limba. Poetul e deci pentru dreptul tuturor graiurilor de a con- tribui la formarea limbii literare.2 6. — Prin natura talentului său de poet-țăran, cioplitor încăpățînat în mar- moră, nu în plastilină, Coșbuc este împotriva abuzului de diminutive în limbă, mai ales în limba vorbită, în Muntenia și Moldova. De fapt ardelenii aspri, din mijlocul cărora s-a desprins Coșbuc, nu suferă de mania diminutivelor, nici în graiul viu, nici în literatură. (Cf. Coșbuc, Liviu Rebreanu, Ion Slavici, Pavel Dan, Ion Agîrbiceanu etc.) 7. — Coșbuc nu aduce prea multe noutăți față de înaintașii săi. Meritul său mare constă în faptul de a fi militat pentru o limbă romînească unitară, curată, tocmai în vremea scandalurilor produse de reintroducerea teatrului francez de amatori de către elementele cosmopolite ale claselor de sus. Intervenția poetului a fost bine venită; ea aducea autoritatea unui meșter al limbii noastre, opunînd limbii pestrițe și păsărești a burghezo-moșierilor, frumusețea graiului popular. 1 în Ce ne-au dat slavii și grecii (în volumul « Versuri și proză % Caransebeș, 1897, p. 103) Coșbuc .spune: «înțeleg de ce Șincai și Maior și după ei școala lui Cipariu cu Laurian și Massim în vîrful suliței de luptă, au voit să latinizeze limba: vroiau să ne dovedească și nouă și străinătății latinitatea noastră. Azi, cînd acest lucru e axiomă, încercarea de a mai latiniza limba ar fi o prostie ». 2 Acad. Barbu Lăzăreanu spune, într-un articol din « Limba romînă (Cu privire la vocabu- larul dialectal din epoca de dibuire a poeziei lui Coșbuc, în « Limba romînă », II. 1953, nr. 3, p. 35) că poetul « Coșbuc a fost unul dintre cei mai cu înțelepciune cunoscători și folositori ai graiului romînesc al mai tuturor regiunilor ». 51 4* NUMELE DE PERSOANE IN ȚIGANIADA LUI I. BUDAI-DELEANU DE L. ȘERDEANU Studiul critic care precede ultima ediție a « Țiganiadei » lui I. Budai-Deleanu se referă în treacăt și la problema numelor de persoane, afirmînd: « în privința grijii cu care a căutat cele mai potrivite nume care să oglindească dintru început specificul personajelor, Budai-Deleanu poate fi considerat pe drept cuvînt un precursor al lui Alecsandri și al lui Caragiale care au folosit în chip strălucit acest procedeu » x. Sîntem de acord că Budai-Deleanu a dat dovadă de o deosebită măiestrie în alegerea numelor proprii. Sîntem de asemenea de acord că I. L. Caragiale a folosit acest procedeu în chip strălucit. în ceea ce-1 privește însă pe Alecsandri, lucrurile par a se prezenta puțin altfel. Vom reveni asupra acestui fapt în cursul expunerii. ★ Numele de persoană este, în ultimă analiză, un simplu cuvînt. Creat cu ajutorul elementelor lexicului curent, din cuvinte ce denumesc: localități, regiuni, țări, națiuni, aspecte fizice sau psihice, profesiuni etc., numele propriu își pierde valoarea primitivă, se cristalizează; cu timpul se sudează atît de perfect cu imaginea fizică și morală a purtătorului, încît devine o expresie a însușirilor lui, o etichetă a lui. Așadar, spre deosebire de restul cuvintelor care se pot referi — și se referă adesea — la noțiuni generale sau abstracte, numele propriu indică întotdeauna o ființă unică si concretă. Fiind cel mai individual, el este si cel mai semnificativ dintre cuvinte, adică cel mai capabil de a evoca o mare cantitate de idei și senti- mente legate de imaginea persoanei respective. 1 I. Budai-Deleanu, Țiganiada, București ESPLA, 1954, p. 49. 52 în diversele etape ale evoluției sociale, numele propriu a primit semnificații speciale, în raport cu gradul de dezvoltare a concepțiilor politice, economice, morale, filozofice etc. ale societății. De pildă, tendințele cosmopolite ale claselor exploatatoare s-au manifestat adesea în alegerea numelor de persoană. Se știe că boierii noștri feudali aveau pasiunea grecizării numelor prin adăugarea de sufixe (-os, -is, -ache, -cache); iar odraslele burgheze și mic-burgheze nu puteau să se numească Ion, Grigore, Ana sau Mana, ci Jean, Grig, Anette, Mary etc., după cum impunea moda timpului. Numele constituia pentru dînșii un atribut al distincției, al nobleței și al prestigiului, de aceea trebuia neapărat evitat uzul unor nume « vulgare », de largă circulație în popor. Dacă în viața reală numele au importanța lor, cu atît mai mult constituie ele o problemă într-o operă literară. în acest sens, afirmația lui Ibrăileanu că « nici un creator adevărat nu-și poate gîndi opera dacă nu știe numele ființelor pe care le creează »x ni se pare cu totul întemeiată. Considerînd arta ca o reflectare a realității, trebuie să admitem că artistul nu poate concepe un personaj fără a-1 face posesorul unui nume pe care l-ar putea avea în realitate. Creatorul de operă literară trebuie să aleagă pentru eroul său un nume care să-i semene, să i se potrivească, să-i reflecte, într-un fel sau altul, personalitatea. Această cerință a oricărei opere realiste a fost îndeplinită cu măiestrie de I. Budai-Deleanu. Fiecare nume propriu din cuprinsul Țiganiadei este nu numai pe măsura eroului respectiv, dar adesea menit să sugereze o situație, o calitate sau cel puțin o sonoritate acustică necesară atmosferei poemului. Uneori numele se referă la defecte fizice ale eroilor: Butea, Cîrlig, Ciuntul, Cocoloș, Covrig, Sfîrcul, Șoldea, Titirez sau îngăduie o aproximativă apreciere a vîrstei lor: Neicu (cf. neicu = nume dat unui frate mai mare sau unui om mai în vîrstă); Parnavel ( = nume dat de țigani copiilor mici), Parpangel (=nume dat unui țigan tînăr); Pur dea (cf. purdel = copil de țigan). Mai adesea ele simbolizează aspecte fizice și morale. Pentru a realiza acest lucru, autorul proce- dează prin derivarea unor nume de la adjective, verbe sau substantive comune, fie din limba romînă, fie chiar din țigănește: Barbu (cf. barba), Ciormoi (cf. țig. dor = hoț, tîlhar; sau țig. cioro-rom = țigan sărac, mizerabil, om de nimic), Colbei (cf. colb = pulbere), Ghițu (cf. ghițos = mițos, lăios), Gogu, Gogoman (cf. sensul de « prost, nătăfleț »), Goleman (cf. gol = dezbrăcat), Gurillă (cf. gura), Neagu (cf. sensul de « bărbat prost și încăpățînat»), Dondul (cf. a dondăni = a mormăi, a vorbi fără rost), Șperlea (cf. șperlă = cenușă de cărbuni aprinși; sau a șparli = a fura), Țintea (cf. țintă = cuișor fără cap). Decurge de aici posibilitatea de a acorda gloatei țigănești, pe baza numelor, o serie de atribute. Murdari, mițoși și zdrențăroși, nătăfleți, cleptomani și gălă- gioși, țiganii apar ca scoși dintr-o anecdotă populară. Așa trăiau ei pe atunci în mentalitatea poporului, așa ni-i face cunoscuți și Budai-Deleanu, cu intenția 1 G. Ibrăileanu, Studii literare, Cartea Romînească, București, 1930, p. 72. 53 de a accentua nota comică impusă de genul creației, nicidecum dintr-o tendință șovină. Și caracterizarea merge mai departe. O categorie de nume, derivate de la numiri de plante, animale și păsări, alcătuiesc o mică faună și floră sălbatică: Bălăban (cf. balaban = specie de șoim), Bobul (cf. bob — plantă leguminoasă; sau țig. bobo = cereală), Brîndușa (cf. brîndușă ~ floare de pădure), Corbea (cf. corb, care redă și specificul prin culoare), Comei (cf. corn arbore de pădure fructifer), Cucavel, Cucovel, Cucu (cf. cuc), Mozoc (cf. mozoc nume dat unui cîine mare, dulău), Mugurel (cf. mugur), Peperig (cf. pipirig = plantă de mlaștină), Șoșoi (cf. țig. șoșoi iepure), Zăgan (cf. zăgan specie mare de vultur, numit și « vultur bărbos »). Starea de primitivism, aproape de sălbăticie în care erau constrînși să-și ducă existența țiganii în condițiile exploatării feudale nu putea favoriza dezvoltarea gîndirii lor. Foamea îi cbliga să cugete la mîncare; lipsa hainelor, la obiecte de îmbrăcăminte. Preocupările culinare exagerate și uneori obiectul meseriilor lor sînt sugerate prin nume ca: Ciurilă (cf. ciur), Dîrloiu (cf. dîrlu = unealtă de lemn cu care se trage jăratecul din cuptor), Găvan (cf. găvan = strachină de lemn scobit), Hîrgău (cf. hîrgău = vas mare de lut pentru fiert mămăligă, pentru gătit bucate, pentru spălat vasele etc.), Păpară (cf. papara). Tot preocupări mărunte, legate de stricta materialitate a vieții indică și numele: Păpuc, Buwbr, Năsturel ș. a. Iată deci trăsăturile specifice ale țiganilor oglindite în nume. E clar că Budai-Deleanu nu disprețu'ește și nu condamnă mulțimea de țigani, cu toate păcatele ce i le atribuie. Dimpotrivă, se simte legat de ei prin mii de fire; rîde, suferă, cîntă și plînge alături de ei. Căci nu trebuie să uităm: «prin Țigani să înțăleg ș-alții, carii tocma așa au făcut și fac, ca și Țiganii oarecînd » Scopul artistului este de a contura cît mai real și mai precis figura eroului colectiv, această masă în care indivizii nu se deosebesc sau se deosebesc prea puțin. Probabil sugerarea slabei diferențieri individuale a țiganilor a urmărit-o Budai-Deleanu prin atașarea la majoritatea numelor proprii a unor terminații (uneori sufixe) invariabile: -el: Aordel, Avei, Corcodel, Cucavel, Jundadel, Mugurel, Năsturel, Parnavel, Parpangel, Șuvel, Viorel; -an: Bălăban, Călăban, Drăgan, Găvan, Ghiolban, Gogoman, Goleman, Răzvan, Slobozan, Zăgan; -ea: Butea, Corbea, Costea, Gîrdea, Mir cea, Pur dea, Șoldea, Șperlea, Țintea ;-oi: Ciormoi, Dîrloi, Gormoi, Șoșoi; -ău: Hîrgău, Janalău. Procedeul are și avantajul de a realiza sonorități care accentuează nota umoristică, mai ales prin ciudata alternanță de sufixe diminutive (-el, -ea) și augmentative ( -ău, -an, -oi). Efecte acustice sînt obținute și prin utilizarea formațiunilor onomatopeice în cuprinsul unor nume ca: Șoșoi, Șuvel, Dondul, Cucu, Dîrloi, Dar ‘ Budai-Deleanu nu s-a mărginit la generalizare. Deși încadrați organic în masă, de-a lungul poemului, eroii lui se desprind totuși, se individualizează. 11. Budai-Deleanu, Țiganiada, București, ESPLA, 1954, p. 68. 54 De pildă Goleman, cel mai indicat să observe starea de huzur a claselor exploatatoare, în contrast izbitor cu situația mizerabilă a celor asupriți, zdren- țăroși și flămînzi, face un aspru rechizitoriu nobilimii feudale și regelui, ară- tînd că boierii « șed în pălaturi nalte, Toată ziua cu ciubuc în gură », iar ocu- pațiile unui rege se rezumă la a bea, a mînca și a-și răzăma capul în brîncă. Gurillâ (cel cu gura mare) este chemat să strige adunarea voivozilor și a fețelor bătrîne la sfat. Gogoman cere lui Vlad Țepeș pază împotriva tîlharilor; luptă vitejește cu taurii pe care îi crede turci, dar cade și își rupe gura. Gogu sfă- tuiește pe țigani să meargă pe lîngă păduri, spre a se putea ascunde la nevoie. Dondul propune să se sape gropi împrejurul taberei ca să cadă turcii în ele. Singur Boroșmîndru (cf. ung. bor os — cu vin, amețit + rom. mîndru) îi în- deamnă să țină piept turcilor. Acțiunile eroilor se pot urmări foarte bine și în raport cu numele care indică vîrsta lor: Neicu este acela care, în panica provocată de apariția moldovenilor, îmbrăcați turcește, «își ține firea » și împreună cu «alte fețe bătrîne» cere păsuire presupușilor turci. După identificarea adevăraților agresori, tot el intervine la Vlad Țepeș pentru a mijloci împăcarea. Purdel tremură pentru viața lui Cucavel, dar nu îndrăznește să-1 scape singur, ci îndeamnă copilărește pe Bumbul să atace pe Tandaler. Dragostea lui Parpangel și aventurile lui în căutarea iubitei răpite alcătuiesc un mic roman sentimental, al cărui erou nu putea fi decît un « tînăr » « mîndru la față », « nalt » și «ghizdav la făptură», cum ne este descris de însuși autorul. Doi eroi care se desprind mai categoric din masă sînt Slobozansx Romîndor. De fapt, nu se poate vorbi la ei de o individualizare. Numele șarjate și apariția lor sporadică în cursul acțiunii, aproape că îi transformă în două noțiuni abstracte care împreună exprimă ideea de bază a operei: dorul de libertate al romînilor. Teama poetului de a nu i se pune « muza sub falangă » nu permitea, desigur, extinderea rolului unor personaje care prin atitudini, afirmații și chiar prin nume ar fi atins susceptibilitatea claselor dominante. După cum se știe însă, nici Budai- Deleanu nu era republican. De aceea, Slobozan, deși în polemica cu Bar or eu (cf. țig. baro = om mare, om sus pus; și baro-rom — țigan nobil) opune, cu argu- mente puternice, monarhiei absolute republica, nu reușește să impună o concluzie definitivă. Intervenția lui Janalău, care pledează pentru împăcarea țiganilor, temperează focul discuțiilor asupra organizării viitorului stat țigănesc. Janalău nu se declară pentru o formă sau alta de stăpînire, ci cîntărește « după știința bună » avantajele și dezavantajele fiecăreia. Credem că acest amănunt ne poate îndreptăți să-i apropiem numele de verbul țigănesc geanau (janau) = a ști, a cunoaște. Relevăm încă o categorie de personaje deosebit de interesante prin etimologia numelor. Numele țigănesc al lui dumnezeu, sub forma Guladel (cf. țig. gulo = dulce + del = zeu) apare sporadic în cuprinsul poemului, dar el ne îndeamnă să socotim că și numele lui Jundadel ar fi un derivat compus din cuvintele țigănești: 55 giundo = a cunoaște + del = zeu; prin urmare, că ar avea sensul de « cel care cunoaște pe (dumne)zeu ». Concluzia se impune cu atît mai mult, cu cît aflăm că vița lui Jundadel stăpînea în India, iar împăratul ei se numea « a lunii frate și a soarelui fiu prea luminat». Mai mult. Parpangel își întîlnește strămoșul în alegorica lui călătorie în rai, unde acesta îi dă un inel fermecat și îi prezice viitorul neamului țigănesc. La o interpretare similară se pretează Corcodel, nume derivat probabil din țig.: corco = însuși, singur + del = zeu. Conducător al celei mai nenorocite gloate de țigani, a lăieților și goleților, meșter în ghicitul din bobi, Corcodel nu se sfiește să plaseze cîteva expresii populare de o îndrăzneală surprinzătoare. Nu se teme de Tandaler, aproape recunoscut ca șef al viitorului stat țigănesc, și încearcă să-1 omoare pentru o imputare ce i-a adresat. în discuția asupra organi- zării statului el face o critică necruțătoare întregii caste preoțești și călugărești- Pe scurt, Corcodel se simte « el însuși zeul lui» și înțelege să facă totul după bunul plac. Iubita lui Parpangel, Romica, poartă un nume care ar putea fi tradus prin substantivul « țigăncușa », dacă îi admitem etimologia din țig. romni = femeie țigancă, derivat cu sufixul diminutiv -ica. Deși ni se spune că Romica este « proaspătă », « blîndă », « netedă », « lucedă », prin urmare deosebită prin însușiri fizice și morale de restul masei de țigani, totuși autorul o leagă prin nume de mediul înconjurător, de realitatea în care s-a născut și a trăit. ★' Interpretările date mai sus, bazate pe asociația logică între nume și purtător și pe atestări ale dicționarelor, pot demonstra că Budai-Deleanu n-a creat aceste nume la întîmplare, ci le-a gîndit anticipat. El le-a gîndit mai mult decît V. Alecsandri care, prin același procedeu—al derivării numelor proprii de la nume comune — obține efecte comice mai slabe. O coincidență prea banală face ca eroii lui să se numească: Stîlpeanu, Lipicescu, Viteazovici, Zgîrcea, Napoilă sau Clevetiri. Un țigan însă se poate numi foarte bine Zăgan, Cucu, Bălăban sau Hîrgău, fără a implica necondiționat asociația cu etimonul respectiv, fără a produce efectul urmărit și realizat de poet în contextul epopeii, deoarece numele eroilor din Țiganiada nu sînt toate simple invenții ci reflectă, în majoritate, o realitate antroponomastică a epocii. Multe din ele sînt atestate azi ca nume de familie la romîni și foarte probabil că au cunoscut în trecut o răspîndire pe un teritoriu întins. Rămași mult timp într-un stadiu înapoiat de civilizație, trăind la periferia societății, desconsiderați de alte popoare — sub influența teoriilor rasiale ale claselor exploatatoare — țiganii, în mod firesc, au fost cei care au conservat formele vechi antroponomastice. Obiceiul primitiv de a-și da nume de plante și de animale, păstrarea unor nume vechi romînești de origine slavă (Drăgan, Drăghici, Dragomir, Dragoșin) devenite la romîni nume de familie, menținerea unor nume depreciate de alte popoare, fie datorită transparenței lor fonetice 56 (prin apropiere de cuvîntul etimon), fie pur și simplu pe motivul că erau purtate de țigani, toate acestea sînt fapte pe care Budai-Deleanu le-a cunoscut și de care a ținut seamă în creația lui. E vădită apoi superioritatea lui Budai-Deleanu față de Alecsandri în ce pri- vește puterea de tipizare. Cunoscînd în amănunte realitatea descrisă, el a știut să armonizeze și în nume, cum am văzut, ceea ce este general și ceea ce este individual în caracterul eroilor. Fiecare personaj se conturează, trăiește, acționează potrivit numelui ce-1 poartă, fără ca acest lucru să pară forțat sau nereal; în același timp fiecare se integrează colectivului — cu aceeași naturalețe — prin aspect, prin cracter și chiar prin nume. La o atît de înaltă măiestrie a artei realiste n-a ajuns Alecsandri. Numele eroilor lui, mai ales ai celor din teatru, ar putea fi apropiate eventual de numele comentatorilor Țiganiadei. Poate din pricină că aceste personaje nu acționează, ci « comentează», deci alcătuiesc un fel de public spectator, conceput în mintea poetului ca o parte secundară a poemului, ele sînt șarjate prin nume legate nemijlocit de caracteristica dominantă, mai ales intelectuală sau morală. Numele ajunge aici indiciul determinant în definirea personalității. « Coconii »: Erudițianu, Simplițianu, Idiotiseanu și Politicos; « Părin- ții »: Apologios, Agnosie, Ascriteanu, Filologos, Ortodoxos, Evlavios; « Arhonzii »: Suspusanul și Suflănvînt*, apoi: Popa Nătăroi din Tîndarîda, Căpitan Pățitul, Dubitantius, Adevărovici, Mîndrilă, Răbdăceanu, Tălălău etc. etc. . . poartă nume atît de elocvente, încît o explicare a lor ar fi inutilă. Totuși și aici autorul a utilizat unele procedee menite să-1 ajute în realizarea intenției sale de satiră și critică socială. Adăugarea la o serie de nume a sufixului grecesc -os (Apologios, Criticos, Evlavios, Filologos, Politicos}, completarea altora prin epitete de politețe (Chir, Arhonda, Cocori), precum și derivarea sau compunerea unor nume din cuvinte grecești: Onochefalos (cf. gr. 6vox£9aX6<; = cap de măgar); Musofilos (cf. gr. poucra = iubitor al muzelor); Micromegas (cf. gr. pu-:p6- epitet dat unui om mic, simplu, care «face pe grozavul»), constituie cîteva mijloace de satirizare a maniei grecizante, specifică boierilor din Prin- cipate la acea epocă. Disprețul pentru manierele de stîlcire a limbii l-a manifes- tat Budai-Deleanu chiar prin anagrama numelui său. O spune deschis în scri- soarea către Mitru Perea: «Eu mă chiem acum Leon Dianeu, sau Leonachi Dianeu — precum șt i tu bine, că la noi în țara muntenească, ba și la Moldova, toți ș-adaugă numele cu -achi sau -cachi, după grecie, fiindcă sună mai cilibiu »x. Aceiași boieri, pe care în adevăratul poem Budai-Deleanu i-a plasat în fundul iadului, apar în chip de comentatori, cu nume care arată clar că boierii nu sînt totdeauna oameni politici (Politicos) sau erudiți (Erudițianu), ci foarte adesea simpli pînă la simplism (Simplițeanu) sau de-a dreptul idioți (Idiotiseanu). Iar preoții, care se bucură în poem de aceeași soartă, nu sînt 1 I. Budai-Deleanu, Tiganiada, București, E.S.P.L.A., 1954 p. 66. 57 totdeauna filologi (Filologos), drepți (Ortodoxos) și evlavioși (Evlavios), ci și ignoranți (Agnosie) și nătărăi (Nătăroi din Tîndărîda). Observațiile noastre, deși sumare, sînt — credem — în măsură să arate realismul, forța creatoare și ingeniozitatea lui Budai-Deleanu în selecționarea și manevrarea materialului onomastic. Ele dovedesc de asemenea și o oarecare superioritate a poetului ardelean — din acest punct de vedere — față de V. Alecsandri. METODICA PREDĂRII LIMBILOR CÎTEVA OBSERVAȚII ASUPRA GREȘELILOR DE ORTOGRAFIE’ SĂVÎRȘITE DE ELEVI DE I. POPESCU După cum pronunțarea corectă a cuvintelor și a frazelor ușurează înțele- gerea între vorbitori, iar «pronunțarea greșită, stîlcirea aspectului fonetic al cuvintelor îngreuiază 'comunicarea între oameni și duce la pierderi de timp și energie »\ tot astfel și scrierea corectă înlesnește cititorului pătrunderea conținutului, pe cînd cea necorectă impune eforturi suplimentare și dăunează înțelesului. Avînd în vedere importanța pe care o are scrierea corectă a cuvintelor și a frazelor, Consiliul de Miniștri, în dorința de « a ușura maselor largi populare însușirea scrierii romînești și a grăbi ridicarea nivelului cultural al țării » 2, a aprobat la 16 septembrie 1953 noile norme ortografice ale limbii romîne, elabo- rate de Academia Republicii Populare Romîne. Noile norme ortografice « pornesc de la principiul că limba scrisă trebuie să redea cît mai fidel, mai simplu și mai clar limba vorbită » 3. De aceea, s-a căutat ca ele să redea « pronunțarea literară romînească, folo- sindu-se în acest scop cele mai bune tradiții ale scrisului nostru literar » 4. Deși aceste norme au intrat în vigoare de la 1 aprilie 1954, Hotărîrea Consi- liului de Miniștri a stabilit ca în învățămînt, cu excepția celui superior, noile norme să se aplice în anul școlar 1955 — 1956. Pentru a traduce în fapt dispozițiile acestei Plotărîri, Ministerul învăță- mîntului a dat instrucțiuni amănunțite tuturor școlilor ca, în primele săptămîni 1 Gramatica limbii romîne, [București], Editura Academiei R.P.R., voi. I, 1954, p. 53. 2 Mic dicționar ortografic. Ediția a Il-a. [București], Editura Academiei R.P.R., 1954, p. 5. 3 Prof. D. Macrea, îmbunătățirea normelor ortografice ale limbii romîne, în « Limba romînă», 1954, nr. 1, p. 5. 4 Ibidem, p. 6. 59 de școală, învățătorii și profesorii de limba romînă să explice elevilor noile norme ortografice. Aplicarea în școală a prevederilor Hotărîrii Consiliului de Miniștri și a instrucțiunilor Ministerului Învățămîntului trebuie să aibă ca rezultat, chiar în cursul acestui an școlar, îmbunătățirea simțitoare a scrierii elevilor. Această îmbunătățire este cu atît mai imperioasă, cu cît, în ultimii ani, unii absolvenți ai ciclului al II-lea al școlilor elementare făceau greșeli de ortografie. Nici despre absolvenții școlilor medii nu se poate spune că erau totdeauna siguri pe scrierea corectă a tuturor cuvintelor. Normal ar fi ca cel puțin 80 % dintre elevii care au absolvit patru clase elementare să scrie fără nici o greșeală. Din nenorocire, realitatea este alta. Nu mai departe decît în toamnă, am avut prilejul să constat că mulți dintre absolvenții celor șapte clase elementare nu știu să scrie. Astfel, 57 % din candidații la examenul de admitere la Școala profesională de energie electrică din București au săvîrșit greșeli de ortografie inadmisibile. Greșelile cele mai frecvente rezultă din scrierea fără liniuță de unire sau apostrof1 a unor cuvinte care se rostesc împreună ca: l-a sau l-au (pronume + verb), i-a sau i-au, i-am sau i-ai (pronume + verb), s-a și s-au (pronume reflexiv + verb), le-a și le-au (pronume personal + verb), l-ary i-ar, le-ar, ne-ary ți-ar (pronume personal + verb), ce-l și ce-i (pronume relativ-interogativ + pronume personal) sau ce-i (pronume interogativ + verbul a fi), a-și (prep. + pronume reflexiv), a-l (prep. + pronume personal), să-l și să-i (conjuncție + pronume personal), să-mi, să-ți, să-și (conjuncție + pronume reflexiv), nu-i și nu-s (adverb negativ + verbul a fi), într-un, într-o, printr-un, printr-o (prepoziție + articol nehotărît). Tot fără liniuță de unire sînt scrise și verbele la perfectul compus al indicativului sau la gerunziu urmate de pronumele personal sau reflexiv: a adus-o, a văzut-o, întorcîndu-se, înscriindu-se, luîndu-l etc. Frecventă este și scrierea substantivelor proprii cu literă mică și a substan- tivelor comune cu literă mare. De cele mai multe ori substantivele nu sînt articu- late. în schimb, pronumele sau adjectivele posesive noștri, voștri sînt scrise cu articolul i (noștrii, voștrii). Acordul nu se face totdeauna, iar virgula este folosită la voia întîmplării, chiar de elevii cei mai buni. Din cele cîteva exemple date mai sus se poate observa că elevii nu știu să scrie, deoarece nu cunosc gramatica. Ei scriu fără să-și dea seama de formele gramaticale; nu au precizate noțiunile de cuvînt și de silabă. Din cauza aceasta, confundă pe la (prepoziție) cu l-a (pronume + verb), pe ia (verb) cu i-a (pronume + verb), pe sa (pronume sau adjectiv posesiv) cu s-a (pronume reflexiv verb), pe sau (conjuncție) cu s-au (pron. reflexiv + verb), pe săi (pronume sau adjectiv posesiv) cu să-i (conjuncție + pronume). 1 Examenul s-a ținut înainte de introducerea în școli a noii ortografii, cînd elevii foloseau încă vechea ortografie. 60 Mulți elevi scriu pe să-l, și-l, nu-i, nu-s etc. fără liniuță de unire, deși în limba romînă nici nu există cuvintele: săi, sil, nui, nus. Necunoașterea gramaticii și a vocabularului limbii romîne poate să deter- mine pe elevi să scrie ciudățenii ca cele cîteva desprinse din lucrările parcurse: se împrieteni-se în loc de se împrietenise, învățîn-dul în loc de învățîndu-l, să-u în loc de său, sa-u în loc de sau, l-e în loc de le (pronume personal), î-și în loc de își, lu-i în loc de lui (articol hotărît înaintea substantivelor proprii — ex. lu-i Mitre a). Dovadă că aceste greșeli nu sînt întîmplătoare este faptul că în numeroase lucrări aceeași greșeală apare de 3—5 ori. S-ar putea obiecta că situația nu este cea reală, deoarece datele statistice sînt luate de la examenul de admitere la o școală profesională. Aceste date sînt cu atît mai edificatoare, cu cît este vorba de elevi care nu mai au posibilitatea să-și însușească ortografia în școală, deoarece la aceste școli limba romînă nu mai figurează ca obiect de studiu obligator pentru toți elevii. în afară de considerentul acesta, trebuie să avem în vedere faptul că nu toți absolvenții școlilor de șapte ani sînt obligați să urmeze cursurile altor școli. De aceea, se impune ca ei să-și însușească ortografia în școala elementară. Dacă în clasele I-IV elevii învață să scrie mai mult mecanic, deoarece lămuri- rile gramaticale ce li se pot da sînt prea sumare \ în clasele V-VII ei studiază gramatica în întregime, deci nu mai sînt îngăduite greșeli de ortografie de felul celor menționate mai sus. Cîtă vreme elevii nu-și pot explica rațional ceea ce scriu, nu se poate spune că și-au însușit ortografia. « Legarea scrierii de criterii gramaticale, referitoare la categoriile morfologice, la formația și valoarea cuvintelor respective, dă ortografiei un caracter rațional, însușirea ei depinzînd de folosirea conștientă a limbii însăși, de cunoașterea gramaticii, și nu de memorarea mecanică a scrierii stabilite oficial pentru fiecare cuvînt în parte.2» Adesea am impresia că gramatica se predă în multe școli în mod teoretic, abstract, fără să se trezească interesul elevilor pentru ceea ce li se explică, legînd capitolele din gramatică de limba vorbită și de cea scrisă. Numai așa se explică de ce mulți elevi au o adevărată aversiune față de gramatică. 1 De multe ori, în primele clase, se dau elevilor lămuriri care nu sînt pe de-a-ntregul valabile. Mulți învățători spun elevilor că s-au (pron. + verb) se scrie cu liniuță de unire, cînd este urmat de un verb; în caz contrar se scrie sau. După terminarea ciclului II , elevii repetă, fără să se gîndească prea mult, ceea ce știu din ciclul I. Fiind puși să scrie fraze ca aceasta: «Sau rămîi la școală, sau pleci acasă », scriu fără ezitare: « S-au rămîi la școală, s-au pleci acasă >>. Aceasta dovedește că elevul n-a învățat nimic în plus în ciclul II în legătură cu scrierea lui s-au (pron. + verb) și sau (conj.) Cred că ar fi mult mai folositor dacă, în primele clase, elevii ar fi obișnuiți să sub- stituie pe sau prin on. în scurtă vreme, ei s-ar deprinde să facă mintal această substituire atunci cînd nu sînt siguri cum se scrie corect. Același procedeu s-ar putea folosi și pentru a-i învăța să distingă pe sa (pron. sau adj. pos.) de s-a (pron. + verb), încercînd să facă substituirea prin ei sau lui. 2 Mioara Grigorescu, Principii gramaticale în ortografie, în « Limba romînă», 1954, nr. 1, p. 50. 61 Atîta vreme cît noi profesorii nu vom reuși să trezim interesul elevilor pentru studiul gramaticii, legînd predarea fiecărei lecții de aplicații practice, nu vom putea să-i deprindem nici să scrie fără greșeli, nici să se exprime corect și frumos. Din exemplele date mai sus se poate vedea că elevii scriu astfel, deoarece nu cunosc anumite capitole sau paragrafe din gramatică. în primul rînd, nu cunosc două capitole mari din morfologie: pronumele și verbul. Nu au precizate noțiunile de cuvînt și de silabă, de aceea scriu fără să se mai gîndeasză la sensul si valoarea cuvintelor: nu cunosc articolul, nu știu care substantive se scriu cu literă mare și care nu, nu au decît noțiuni vagi despre cuvintele compuse și scrierea lor. Din sintaxă nu cunosc acordul predicatului cu subiectul și nu-1 fac, mai ales cei din mediul rural. Nu cunosc sintaxa propoziției și a frazei și, deci, nu cunosc nici regulile de punctuație. Se pare că nici nu se acordă atenția cuvenită întrebuințării virgulei, predarea acesteia lăsîndu-se pentru capitolul destinat punctuației, în loc să se atragă atenția asupra întrebuințării ei la fiecare capitol sau paragraf din sin- taxă. Predarea virgulei numai într-o oră sau două la sfîrșitul lecțiilor de sin- taxă nu poate să ducă la deprinderea elevilor cu folosirea corectă a ei. De fapt nici manualele de gramatică nu acordă toată atenția regulilor orto- grafice. Indicațiile ortografice sînt puține și numai la anumite capitole. Din cauza aceasta, nici profesorul nu reflectează totdeauna la aplicațiile ortografice care se pot desprinde din anumite capitole, iar elevul este cu atît mai puțin dispus să mediteze asupra unor probleme care nu i s-au indicat în mod special. Pentru înlăturarea acestei situații anormale, se pot folosi numeroase metode. Rezultatul depinde de importanța pe care o acordăm scrierii corecte și de efor- turile pe care le depunem pentru a obține aceasta. Anul trecut, constatînd aceleași greșeli de ortografie la candidații la examenul de admitere la Școala medie tehnică de energie electrică din București, mi-am propus, chiar de la începutul anului școlar, să pornesc o adevărată bătălie împotriva greșelilor de ortografie. în acest scop, din primele săptămîni, am dat la fiecare clasă cîte o dictare, alegînd un text cu un număr mare de probleme de ortografie. Am cerut elevilor ca dictarea să fie scrisă pe pagina a doua, iar pe prima să treacă numai numele și clasa. Corectînd lucrările, am notat pe prima pagină toate greșelile de ortografie. Am discutat cu elevii greșelile făcute, apoi am luat lucrările pentru a putea urmări progresele pe care le făceau în cursul anului. Păstrînd evidența greșelilor făcute de fiecare elev, am trecut la predarea gramaticii. Ținînd seama de cauzele care determinau pe elevi să nu scrie corect, am insistat în chip deosebit asupra acelor capitole din gramatică de care elevii aveau mai multă nevoie pentru a-și corecta greșelile. N-am trecut niciodată la un alt capitol pînă nu m-am convins că elevii au înțeles toate problemele pe care le ridica paragraful sau capitolul predat. Am insistat in chip deosebit asupra acelor părți din gramatică prin care elevii 62 își puteau explica de ce anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte nu se pot scrie decît într-un anumit fel. La fonetică, în afară de regulile privitoare la despărțirea cuvintelor în silabe, am insistat asupra noțiunilor de silabă și de cuvînt, făcînd pe elevi să înțeleagă că, dacă fiecare cuvînt este alcătuit dintr-un număr oarecare de silabe, se întîmplă adesea ca și unele silabe să fie formate din două cuvinte. Am stăruit apoi asupra hiatului, eliziunii și accentului. La morfologie am insistat asupra scrierii cuvintelor proprii și asupra formei genitivului și dativului singular al substantivelor feminine cînd sînt articulate. Pentru a împiedica pe elevi să confunde articolul adjectival cel, cei cu ce-l, ce-i (pronume relativ-interogativ + pron. pers.) sau cu ce-i (pronume interogativ + verbul a fi) și articolul posesiv al, ai cu a-l, a-i (prep. + pronume personal', am făcut numeroase exerciții de scriere la tablă și am analizat părțile de vorbire respective. întrucît pronumele face cele mai multe greutăți elevilor, am insistat în chip deosebit asupra acestui capitol, în special asupra formelor scurte ale pronumelui personal și reflexiv și asupra pozițiilor pe care le pot avea aceste forme față de anumite cuvinte pe lîngă care stau, făcînd silabă împreună. Aci am reamintit ceea ce am discutat la silabă, eliziune și accent, atrăgînd atenția mai ales asupra lui i final care este nesilabic. Problemele ridicate la pronume le-am legat apoi de predarea verbului. La acest capitol, am insistat în special asupra timpurilor compuse, asupra diatezei reflexive și asupra formelor inverse. Cu prilejul predării și recapitulării diatezei reflexive, am făcut multe exerciții de scriere și am analizat toate cazurile în care s-a folosit liniuță de unire. Am făcut exerciții în special cu elevii care nu știau să scrie corect, deoarece din discutarea greșelilor lor se putea învăța chiar mai mult decît din analiza cuvintelor scrise corect. N-am pierdut prilejul niciodată să fac cel puțin 2—3 exerciții și să-i pun pe elevi să lămurească de ce au scris așa și nu altfel, încadrînd totul în regulile de gramatică învățate. De asemenea, cu prilejul analizelor morfologice, am cerut să se precizeze de ce s-au folosit anumite semne grafice. Pe măsură ce am predat sau repetat gramatica, am făcut dese dictări. Greșe- lile constatate le-am notat pe prima pagină a lucrării de control dată la începutul anului școlar. în felul acesta, am avut tot timpul evidența greșelilor pe care le făceau elevii și a progresului pe care îl înregistrau. După 5 — 6 lucrări de control, am început să fac exerciții la tablă și mai ales dictări numai cu cei care nu știau să scrie, fără a neglija restul clasei. Procedînd astfel, am reușit ca, în cele mai multe clase, să nu rămînă nici un elev care să nu scrie corect la sfîrsitul anului școlar. Deși metoda aceasta s-ar părea nu tocmai ușoară și comodă, deoarece cere timp atît pentru corectarea lucrărilor, cît și pentru păstrarea evidenței greșelilor, totuși rezultatele obținute sînt mai mult decît satisfăcătoare. 63 în ceea ce privește întrebuințarea virgulei, pentru a nu lăsa pe elevi să scrie așa cum se pricepeau, le-am recomandat să lase 4 pagini la începutul caietului de limba romînă — 2 pentru întrebuințarea virgulei în propoziție și 2 pentru întrebuințarea ei în frază. Pe măsură ce am explicat sintaxa, le-am cerut să-și treacă pe aceste pagini regulile care se desprindeau din fiecare capitol predat. în felul acesta, cînd am ajuns la punctuație, n-am avut decît să repet și să sistematizez ceea ce elevii învățaseră în orele precedente. Avînd aceste reguli scrise la începutul caietului, elevii le consultau de cîte ori aveau nevoie. Cu timpul, au ajuns să se deprindă să folosească virgula acolo unde trebuie și să evite întrebuințarea ei fără nici un rost. Se pot folosi și alte metode. Nici una nu va da rezultatele dorite, dacă predarea ortografiei nu va fi strîns legată de cunoașterea gramaticii. Aplicarea noilor norme ortografice în școlile elementare, profesionale și medii a fost un prilej unic de mobilizare a tuturor cadrelor didactice în vederea îmbunătățirii scrierii. Întrucît această acțiune a fost susținută de Ministerul Învățămîntului și de secțiile de învățămînt, ar trebui continuată în tot cursul anului școlar și chiar în anii următori pînă vom reuși să deprindem pe toți elevii să scrie corect. Na mai poate fi tolerată situația din anii trecuți cînd unii elevi ajungeau la examenul de admitere în învățămîntul superior fără să știe să scrie. Această acțiune trebuie susținută cu aceeași perseverență ca și campania dusă în anii trecuți pentru lichidarea neștiinței de carte. Nimeni nu poate să facă dovada că și-a însușit minimum de cultură atîta timp cît nu știe să scrie corect. Limba, literatura și cultura noastră nu se pot dezvolta, dacă tineretul, care este chemat să contribuie la dezvoltarea lor, nu va fi deprins, la vremea potrivită, să scrie corect. Noile norme ortografice aprobate de Consiliul de Miniștri vor înlesni realizarea acestui deziderat. « îmbunătățirea ortografiei limbii romîne este o acțiune de mare însemnătate care creează condiții prielnice pentru dezvol- tarea limbii, a literaturii și a culturii noastre în genere » x. Pentru a îndeplini cu succes această sarcină, se cere nu numai un efort susținut din partea profesorilor de limba romînă, ci concursul tuturor cadrelor didactice. în caz contrar, elevii se vor strădui să scrie corect la limba romînă, dar vor continua să scrie oricum la celelalte obiecte, deoarece sînt mulți profe- sori care consideră ca o pierdere de timp corectarea greșelilor de ortografie. Mobilizarea tuturor cadrelor didactice și perseverența învățătorilor și a profesorilor de limba romînă va contribui la îmbunătățirea scrierii elevilor școlilor elementare și medii. Mai dificilă este situația elevilor școlilor profesionale, deoarece, începînd cu anul școlar 1955 — 1956, la aceste școli nu se mai predă limba romînă ca obiect 1 Prof D. Macrea, îmbunătățirea normelor ortografice ale limbii romîne, în « Limba romînă », 1954, nr. 1, p. 7. 64 obligator de studiu. Cercurile literare programate de Ministerul Învățămîntului nu vor cuprinde decît o treime din numărul elevilor. Participarea la aceste cercuri fiind lăsată la aprecierea elevului, nimeni nu poate asigura cuprinderea în ele a celor care vin cu lipsuri mari din învățămîntul elementar. în felul acesta, două treimi, din elevii acestor școli vor rămîne fără ajutorul profesorului de limba romînă. Din cauza aceasta, cei mai mulți vor continua să scrie, ca și pînă acum, cu vechea ortografie sau cu nici una — mai bine zis cu una specială a lor. Mulți dintre ei vor ajunge să scrie chiar mai rău decît pînă acum, deoarece, din consta- tările făcute la examenele de admitere în aceste școli, s-a văzut că mai mult de 50% din candidați nu știu să scrie. Întrucît nu li se va preda noua ortografie, ei nu vor putea să facă nici un progres, ci vor scrie cum vor putea. N-ar fi rău dacă Ministerul Învățămîntului ar reflecta mai serios asupra hotărîrii prin care se scoate limba romînă din planul de învățămînt al școlilor profesionale, lipsind pe acești elevi de completarea cunoștințelor de limbă și literatură romînă. Din rîndurile lor se vor recruta în viitor maiștrii, șefii de secții, directorii de întreprinderi, activiștii sindicali și de partid și chiar unii dintre conducătorii vieții noastre politice. Ar fi o mare greșeală să se susțină că aceștia vor ști sufi- cient din ceea ce au învătat în școala elementară, că si-au însusit suficiente cunoștințe de cultură generală pentru a nu se găsi într-o permanentă inferiori- tate față de acei care vor absolvi o școală medie sau un institut superior. Este datoria Ministerului Învățămîntului să analizeze cu toată seriozitatea situația acestor elevi, care au nevoie nu numai de o bună pregătire practică, ci si de o serioasă orientare culturală. * Din cele expuse mai sus, se desprinde ca o datorie imperioasă a tuturor cadrelor didactice, dar mai ales a profesorilor de limbă romînă și a învățătorilor, a organelor de îndrumare și control și chiar a Ministerului Învățămîntului de a studia și de a aplica toate metodele posibile pentru a face ca Hotărîrea Consiliului de Miniștri privitoare la noile norme ortografice să devină o realitate și în rîndu- rile tineretului care trebuie obișnuit să se exprime și să scrie corect. 6 — c, 93 CU PRIVIRE LA PREDAREA LINIUȚEI DE UNIRE DE G. BELDESCU Articolul de față urmărește să sistematizeze și să explice regulile de folosire a liniuței de unire, dînd și cîteva îndrumări metodice cu privire la această pro- blemă1. Spațiul nu îngăduie o repartizare a materialului după structura pro- gramei școlare a fiecărei clase, nici o discuție amănunțită asupra diferitelor metode de predare a liniuței de unire în ore speciale de ortografie sau în cadrul expunerilor teoretice și al exercițiilor necesare însușirii unei scrieri corecte. De aceea, gruparea regulilor și explicațiile referitoare la întrebuințarea și predarea liniuței de unire au, din acest punct de vedere, caracter general. După împre- jurări, se vor putea alege norme, explicații sau recomandări metodice care inte- resează fie orele destinate exclusiv însușirii noii ortografii, fie unele exerciții aplicative la sfîrșit de capitol teoretic. Explicațiile și recomandările care urmează nu stabilesc norme, ci urmăresc să stîrnească interesul pentru rezolvarea practică a problemelor legate de pre- darea noilor norme ortografice, arătînd cît de variate pot fi mijloacele pentru a deprinde pe elevi cu scrierea corectă. Faptul că ne-am oprit asupra liniuței de unire și nu asupra altui amănunt din noile norme ortografice se justifică tot didactic: mai întîi, liniuță de unire provoacă încă unele nedumeriri datorită faptului că, deși, în majoritatea cazurilor, ea a înlocuit apostroful, acesta continuă să fie întrebuințat în anumite situații; 1 Bazele teoretice ale problemei folosirii liniuței de unire sînt cuprinse în: Mic dic- ționar ortografic. Ed. Acad. R.P.R., [București] 1954 ( § 141, 155, 176, 177, 178 și 179); Gramatica limbii romîne a Institutului de lingvistică al Academiei R.P.R [București] 1954 (voi. I: § 15, 139, 163, 167, 170, 172, 174, 204, 255 - Nota -,277, 278, 282, 331, 341, 342 — Observație —, 358, 364 și 375; voi. al II-lea: § 482); Acad, lorgu Iordan, Limba romînă contemporană, Ministerul Învățămîntului [București], 1954 (mai ales p. 235 — 240); articole în revista «Limba romînă ' (III, 1, p. 5 urm., ibid., p. 45 urm., III. 4, pp» 98—99; III, 6, p. 22 urm., ibid., p. 40 urm.). 66 apoi, liniuță de unire obligă la un greu efort de adaptare pe cel care trebuie să înlăture o deprindere formată; în sfîrșit, frecvența întrebuințării liniuței și procentul ridicat de greșeli care se fac în folosirea ei vorbesc îndeajuns despre atenția care trebuie să i se acorde în cursul anului școlar. § 1. Prima etapă în predarea liniuței de unire este sistematizarea și dez- voltarea regulilor de întrebuințare a semnului ortografic care rie interesează, în această privință « Micul dicționar ortografic » este explicit și categoric. Totuși, mînuirea lui de către elevii mici este mai grea, iar adaptarea unor reguli generale la spețe restrînse se impune în orele de clasă. Profesorul va trebui să aibă, alături de normele grupate, sistematizate și dezvoltate, material didactic din timp alcătuit. Ca măsură metodică generală și necesară, în unele grupe de clase, va trebui să pornim de la prezentarea în bloc a principalelor reguli de între- buințare a liniuței de unire și să revenim apoi la analiza fiecărui caz în parte și a situațiilor specifice lui. Reguli generale pentru întrebuințarea liniuței de unire § 2. A, Liniuță de unire marchează rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu: i-am scris, să-mi răspundă, aflat-am scrisu-i-am ; s-a văzut, v-am cerut, într-o zi, n-o-nțeleg. B. Liniuță de unire se folosește la scrierea unor cuvinte compuse : soră-mea Popești-Leordeni, bună-credință, de-a dreptul. C. Liniuță de unire se întrebuințează între numere în locul prepoziției « pînă la »: Vor veni 20-30 de oameni. D. Liniuță de unire marchează despărțirea cuvintelor în silabe: a-re, ar-tă, a-flă, punc-taj, in-e-gal \ § 3. A. Liniuță de unire la cuvintele rostite împreună. I. Liniuță de unire leagă,de regulă, următoarele enclitice și proclitice: 1. Formele neaccentuate ale pronumelor personale și reflexive: a) enclitice: Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l. . . (Scrisoarea întîi); O luptă-te-nvălită în pletele-ți bogate. (împărat și proletar); O, arată-mi-te iară-n haina lungă de mătasă (Scrisoarea a IV-a). b) proclitice: Și se tot duce . . . S-a tot dus (Luceafărul); Și inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic (Călin); O zi mi-era de-ajuns (Pe lîngă plopii fără soț . . .). 1 Pentru problema despărțirii cuvintelor în silabe vezi « Limba romînă nr 4, 1955, p. 51 și urm. 67 2. Formele neaccentuate ale indicativului prezent pers. 3 de la verbul « a fi»: a) enclitice: Totu-i vis și armonie (Somnoroase păsărele); Toate-s vechi și nouă toate (Glossa). b) proclitice: Fața — căci înțelesul i-același la toți dat (împărat și proletar); S-așa de obosit! (Gramatica Acad. R.P.R., I, 260). 3. Auxiliarele la formele inversate ale unor moduri și timpuri compuse: numai enclitice: Șapte ani de cînd plecat-ai (Călin); Adormi-vom, troeni-va Teiul floarea-i peste noi (Povestea codrului); Jelui-m-aș și n-am cui. . . După cum s-a observat în exemplele de mai sus, liniuța de unire marchează rostirea împreună a anumitor proclitice și enclitice, cu un alt cuvînt. în cele mai multe cazuri, rostirea împreună a produs contopirea într-o sin- gură silabă a sunetelor de la sfîrșitul primului cuvînt cu începutul cuvîntului următor. II. Liniuța de unire marchează rezolvarea negeneralizată a hiatului dintre două cuvinte oarecare, ros ite împreună. 1. Rezolvarea hiatului care apare între ultimul sunet al primului cuvînt și începutul cuvîntului următor se face prin contragere: Punctu-acela în mișcare, mult mai slab ca boaba spumii (Scrisoarea I); El este-al omenirii izvor de mîntuire (R găciunea unui dac); Muști de-o zi pe-o lume mică (Scrisoarea I) 2. Hiatul e rezolvat prin elidare: Căci caii lor aleargă alăturea-\i\nspumați (Strigoii); în coliba împistrită ea să nasc[ă}-un pui de prinț (Călin); Stelele-[î]n ceruri, stelele-\î}n valuri (Lasă-ți lumea . . .); Ș\i]-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint (Călin); N\u\-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid (Scrisoarea III). § 4. B. Liniuța de unire la cuvinte compuse. Se scriu cu liniuță de unire: a) Prepoziția compusă « de-a » în unele locuțiuni sau nume de jocuri: de-a binelea, de-a lungul, de-a baba oarba. b) Locuțiunile adverbiale formate din « astă » + substantiv sau « dis-de * substantiv: astă-seară, dis-de-dimineață. c) Locuțiunile adverbiale formate din două substantive, substantiv cu adverb, două verbe, două adverbe și două interjecții: calea-valea, cîine-cîinește, vrînd-nevrînd, gata-gata; și interjecțiile compuse: lipa-lipa. d) Substantivele compuse din verb + substantiv sau substantiv -j- verb: tîrîie-brîu, gură-cască. 68 e) Substantivele compuse, în care părțile componente își păstrează indi- vidualitatea morfologică: bună-credință (a bunei-credințe), floarea soarelui etc. f) Adjectivele compuse: roșu-portocaliu, sus-numit. g) Numele de locuri compuse din două substantive proprii în cazul nomi- nativ: Popești-Leordeni. h) Termenii tehnici compuși din cuvinte care există independent în limba noastră: vagon-cisternâ, mașină-unealtă. Probleme metodice generale în predarea liniuței de unire § 5. Folosirea corectă a liniuței de unire este condiționată de cunoașterea structurii gramaticale a limbii. Aceasta înseamnă, întîi, că predarea liniuței de unire în ore speciale de ortografie trebuie să pornească de la cunoștințele de gramatică ale elevilor, pe care profesorul va avea grijă să le reîmprospăteze prin procedee de recapitulare și sinteză; apoi, că folosirea liniuței de unire trebuie amintită și explicată în decursul anului școlar la predarea fiecărui capitol de fone- tică, vocabular și morfologie, care are vreo legătură cu întrebuințarea ei în scris. § 6. în predarea liniuței de unire trebuie să urmăm calea obligatorie, de la înțelegerea teoretică la deprinderi practice. Se cere deci ca elevii să-și însușească în primul rînd explicația gramaticală a cazurilor de întrebuințare a liniuței de unire și abia apoi să devină obiectul exercițiilor aplicative de formare și dezvoltare a noilor deprinderi ortografice. Sîntem obligați să parcurgem ambele etape în succesiunea indicată. § 7. Procedeele pentru realizarea înțelegerii teoretice a întrebuințării liniuței de unire variază după ciclul de învățămînt, după vîrsta și accesibilitatea elevilor, după planurile și programele școlare ale claselor. în general, înțelegerea teoretică pornește de pe o treaptă inferioară, pregramaticală, în clasele întîi și a doua elementară, înaintînd spre explicații științifice în clasele următoare. în clasa a șasea, baza teoretică gramaticală este formată. Începînd de la această clasă se poate realiza trecerea de la prezentarea în bloc a regulilor generale de între- buințare a liniuței de unire, la dezvoltarea analitică a fiecărui caz mare în parte (§ 2—4). § 8. Deprinderile de întrebuințare corectă a liniuței de unire trebuie începute din primele clase, prin procedee adecvate nivelului și posibilităților elevilor. Treapta inferioară o constituie procedeele mecanice, de la care se trece apoi spre formarea conștientă de deprinderi. La început se folosesc exercițiile vizual-motrice. Din clasa a șasea elementară se impune trecerea la exerciții cu temă restrînsă pentru fiecare caz particular de întrebuințare a liniuței de unire. Baza formării și dezvoltării deprinderilor ortografice este repetarea perseverentă a formelor de exerciții conștiente. Asemenea exerciții vor trebui să -continue de-a lungul întregului an școlar, mult după predarea teoretică a întrebuințării liniuței de unire. 69 § 9. Un instrument important în formarea noilor deprinderi ortografice referitoare la liniuță de unire este sistemul de corectare a greșelilor din caietele elevilor. De aceea, profesorul trebuie să-și creeze un anumit sistem de corectare, pe care să-1 practice cu consecvență și des. Sistemul impune un cod convențional de semne, a căror cheie, clară, să o dețină atît profesorul cît și elevul. în cazul liniuței de unire s-ar putea corecta astfel unele greșeli tipice, la clasele mai mici : pentru al duce > a-[l] duce [pe el]; 1 * zicea căi bine > că~\. bine [este]: bun s-au rău > sau [= conjuncție: ori]; CC-1 galben > cel [= articol adjectival]; fw-bli-nz-a > sub [= prefix] 4- linia; § 10. Pentru a obține o înțelegere cît mai clară a situațiilor de folosire a liniuței de unire și pentru formarea noilor deprinderi ortografice sînt foarte importante: materialul didactic, pregătirea științifică și didactică a lecțiilor, modul și măsura în care controlăm, înregistrăm și urmărim dezvoltarea deprinderilor ortografice la elevii noștri. Materialul didactic în predarea liniuței de unire § 11. Tablourile propuse în §2—4 ar putea constitui punctul de plecare în confecționarea materialului didactic pentru orele de ortografie cu tema liniuță de unire. Aceste tablouri, transformate în planșe sinoptice, scrise citeț, cu caractere deosebite pentru reguli și exemple, prezentate — dacă se poate — estetic, rămîn cîtva timp expuse în clasă, după predare, urmînd să îmbogățească apoi cabinetul pedagogic al școlii. în predare, folosirea tablourilor sinoptice variază. Mai ales, explicînd, profesorul reconstituie, pe măsură ce înaintează în prezentarea cazurilor de între- buințare a liniuței de unire, schema sau tabloul pregătit acasă. Planșa, înfățișînd sinoptic situațiile analizate, reprezintă momentul de sinteză care fixează în minte unitatea etapelor străbătute în lecție. Tabloul se copiază sub supravegherea pro- fesorului. Acasă elevii îl transcriu, înlocuind exemplele folosite în clasă cu altele, căutate în manual sau în lectura în afară de clasă. § 12. în clasele elementare sau chiar și în clasele mai mari se pot alcătui liste de fapte tipice, legate de greșelile cele mai frecvente ale clasei. Expuse, asemenea liste pot consolida, prin simpla percepere vizuală repetată, scrierea corectă a unor cazuri dificile. Valoarea instructivă a acestor liste crește atunci cînd elevii înșiși le alcătuiesc, propun exemplele, cer înnoirea listelor ș.a.m.d. Este bine ca listele să fie întocmite pe baza unor teme ortografice, să prezinte adică prin cuprinsul lor un caz specific de întrebuințare a liniuței de unire, la care elevii fac multe greșeli, de exemplu: «Proclitice legate cu liniuță »,« Formele 70 inversate ale unor moduri și timpuri compuse» «Omonimele monosilabice» etc. Propunem un model pentru o astfel de listă, a cărei temă o formează « Omoni- mele monosilabice Fără eliziune i-a dat i-au văzut să-i spun i-ar cere spre a-l convinge pentru a-ți aduna pentru a-i oferi l-a crezut ce-l oprește etc [Sînt posibile încă: ce-at ce-it că-i. să ia ei iau părinții săi cere iar și iar pe al tău voi ați adunat tu ai oferit la timp cel mai bun etc. de-s, mi-i, ți-it vi-i, ne-am etc.]. Cu eliziune v-a rugat te va ruga s-a dus bunica sa s-au întîlnit greu sau ușor m-ai chemat mai devreme c-am să scriu cam tîrziu etc. etc. (Sînt posibile încă: s-art n-ait c-art c-a, n-at n-or etcj. § 13. Mai complicate, dar tot atît de necesare, sînt listele cu exemple în propoziții sau fraze. Și aici listele trebuie să aibă o temă restrînsă. Exemplele pot fi alcătuite de profesor sau luate din opere literare. Asemenea liste se folosesc, în primul rînd, cînd urmărim însușirea teoretică a regulilor ortografice referi- toare la semnul care ne interesează. Experiența arată că nici o regulă ortografică nu se reține sau nu devine operantă în deprinderile elevilor, dacă nu este însoțită de însușirea unui fapt tipic de limbă care o ilustrează. Apoi, cu cît exemplul este mai simplu și mai grăitor, cu atît sprijină mai puternic însușirea regulei predate. Listele de exemple se pot folosi mai tîrziu și ca material pentru exercițiile apli- cative (v. mai jos § 37.) Propunem un început de listă cu exemple pe baza aceleiași teme « Omoni- mele monosilabice ». i-au iau Ieri i-au ajutat cei mari; astăzi iau cei mari exemplu de la ei. a-ți ați Tu ai avut răbdare pentru a-ți gîndi lucrarea; voi însă ați scris grăbit. l-a la Adunarea detașamentului l-a convins că trebuie să depună același efort la toate obiectele. 71 mi-i mii Mi-i gîndul plin de suferințele a mii și mii de oameni. i-ar iar Lui i-ar trebui sprijinul colectivului, iar voi, din comoditate, îl izolați. c-am cam E drept c-am greșit, dar și voi ați cam exagerat. v-a . va V-a ajutat și vă va mai ajuta. s-au sau S-au strîns toate detașamentele sau mai așteptăm? m-ai mai M-ai criticat și nu voi mai greși, etc. etc. § 14. Problema cea mai dificilă pentru profesori va fi găsirea textelor de aplicare a regulilor ortografice predate. Un text de dimensiuni potrivite unui exercițiu, extras dintr-o operă literară, rareori cuprinde suficiente fapte legate de regula pe care o aplicăm. Va fi deci greu să găsim un material gata alcătuit pentru fiecare din temele exercițiilor noastre. în ajutorul profesorului ar putea veni Ministerul Învățămîntului, dacă într-o viitoare ediție a « Culegerilor de exerciții gramaticale » ar încorpora și texte în vederea dezvoltării deprinderilor ortografice. Textele din actualele culegeri urmăresc aproape numai consolidarea cunoștințelor teoretice. Poate că în condi- țiile introducerii noii ortografii în școli ar fi necesară o « Culegere de exerciții de ortografie ». în orice caz, texte cu destinație exclusiv ortografică, repartizate pe capitole de gramatică, pe semne și reguli ortografice, sînt foarte necesare în practica didactică. în vederea unui exercițiu cu temă restrînsă, dacă nu se pot găsi texte cores- punzătoare, rămîne ca profesorul însuși să alcătuiască textul de care are nevoie. Propunem aici un text pentru clasele mijlocii, cu tema « Omonimele mono- silabice »: Constanța, în 27 octombrie 1955 Dragă Ionel, Tata e mîhnit. Aseară Puiu i-a promis să ia cartea în serios. Tata l-a ascultat pe gînduri, apoi s-a apropiat de mine și m-a rugat să-i ajut lui Puiu la pregătirea lecțiilor, că ai săi sîntem amîndoi. — l-ar prinde bine sprijinul tău, iar tu te-ai înălța în ochii lui. Ați crescut împreună. E așa de greu a-ți cheltui o oră din zi pentru fratele tău ? Și v-a dat pe voi de exemplu! Eu, cel mare, am roșit. « Ce-l doare pe el ? » s-o fi gîndit tata. De bună seamă că și mama va fi gîndit la fel. . . Mi-e rușine, Ionel. M-ai sfătuit și tu, însă nu te-am ascultat. Dar iată, astăzi m-am hotărît să-l ajut pe Puiu pe pătrarul al doilea, oricît timp mi-ar trebui pentru aceasta. Și-mi voi ține cuvîntul I Știu că a-l îndruma । e un frate mai mic este o datorie. Mai scrie-mi. Te îmbrățișează, Andrei. 72 § 15. Datorită faptului că în acest an școlar elevii vor trebui să se deprindă cu noua ortografie, credem că n-ar fi rău ca fiecare elev să aibă un caiet în care să treacă, treptat, reguli ortografice, scheme, tablouri sinoptice, exemplificate individual. Nu trebuie să considerăm că noua ortografie poate fi însușită în cele cîteva ore repartizate în mod special în programele școlare din acest an. Profesorul va fi nevoit să revină mereu, de-a lungul întregului an, atît asupra însușirii teore- tice a regulilor, cît și asupra formării noilor deprinderi. Trimiterile în urmă, inerente situației excepționale, vor găsi în caiețelul cu reguli, scheme etc. un sprijin sigur, prompt și eficace. înțelegerea teoretică a cazurilor de întrebuințare a liniuței de unire § 16. A. în clasele I — IV elementare înțelegerea teoretică a întrebuințării liniuței de unire are, în general, aspect pregramatical. Lucrul acesta duce la următoarele consecințe: a) nu se predau în aceste clase toate cazurile de între- buințare a liniuței de unire; b) înțelegerea teoretică are caracter general și se reali- zează mai mult logic. Totuși, însușirea unor reguli elementare de întrebuințare a liniuței de unire trebuie să fie realizată și la elevii din clasele I — a IV-a. § 17. înțelegerea teoretică are forme pur pregramaticale în clasele I — a II-a. Ea se poate realiza practic prin cîteva procedee simple. a) Pentru întrebuințarea liniuției de unire la cuvintele rostite împreună se va recurge la analizarea logică și fonetică a grupului de cuvinte legate prin lini- uță. în modul acesta elevii vor constata mai întîi individualitatea cuvintelor legate, apoi faptul că unele cuvinte astfel legate sînt întregi, că altora Ie lipsește un sunet. Elevii vor înțelege că liniuță de unire este semnul care ne arată că două cuvinte se rostesc împreună. Analiza trebuie să se bazeze pe exemple ușoare luate numai din textele manualelor destinate acestor clase. Această analiză nu constituie un exercițiu independent, ci un moment dintr-un exercițiu mai întins, copiere sau dictare,. Momentul analitic precede exercițiul pentru a preveni greșelile sau îl încheie cînd se verifică rezultatele în colectiv. b) Pentru despărțirea cuvintelor în silabe analiza fonetică este folosită din primele zile de școală. Dacă reguli ortografice nu se pot da, învățătorul dezvoltă prin auz perceperea clară a sunetelor și a silabelor în cuvintele analizate. în aceste clase nu se pot da indicații teoretice asupra scrierii unor cuvinte compuse care cer liniuță de unire. § 18. în clasele următoare, a IlI-a și a IV-a, înțelegerea teoretică a întrebuin- țării liniuței de unire începe să capete aspect gramatical. a) Analizei logice i se substituie aici, pentru înțelegerea întrebuințării lini- uței de unire la cuvintele rostite împreună, analiza ortografică pe baze gramaticale la nivelul clasei. Astfel, grupul că-s va fi înțeles nu numai ca două cuvinte ros- tite împreună și legate în scris prin liniuță, ci și ca grup în care există un anumit 73 cuvînt care se leagă întotdeauna cu liniuță. Apare deci posibilitatea unui început de generalizare. în aceste clase analiza ortografică poate fi folosită și în afara unor exerciții strict aplicative, la orele de gramatică, unde ar trebui să dubleze permanent ana- lizele gramaticale de consolidare sau verificare. b) Liniuța de unire la cuvintele compuse și la despărțirea cuvintelor în silabe nu ridică aici probleme noi. § 19. B. Exceptînd clasa a V-a, unde însușirea gramaticii adevărate abia începe, în clasele următoare înțelegerea teoretică a întrebuințării liniuței de unire are punctul de plecare în cunoștințele gramaticale pe care elevii le-au căpătat în clasele anterioare. Nici unul din cazurile de întrebuințare a liniuței nu dis- pensează de cunoașterea situației gramaticale care cere semnul ortografic. în aceste clase ordinea indicată în § 1 se impune. După prezentarea în bloc a cazu- rilor generale (v.§ 2), urmează să reluăm fiecare situație în parte, analitic, să o adîncim și să o consolidăm [v. § 3, 4[. Pentru aceasta, va fi nevoie: a) să recapitulăm cunoștințele gramaticale legate de întrebuințarea liniuței de unire (formele neaccentuate ale pronumelor personale și reflexive, ale verbului « a fi» la indicativ prezent, timpuri și moduri compuse care au forme inversate, cuvinte compuse, diftong, hiat etc.); b) să dăm noțiunea de « cuvinte rostite împreună » și să determinăm situațiile deosebite în care apar cuvintele rostite împreună; c) să determinăm situațiile speciale în care liniuța de unire se întrebuințează la cuvinte compuse; d) să justificăm modul cum urmează să despărțim cuvintele în silabe. în paragrafele următoare ne vom opri numai asupra primului caz de întrebuințare a liniuței de unire, și anume asupra liniuței de unire la cuvintele rostite împreună (§ 3). Celelalte cazuri, mai puțin dificile, sînt legate de un anumit capitol de fonetică, vocabular sau morfologie și nu ridică probleme necunoscute. Explicarea întrebuințării liniuței de unire la cuvintele rostite împreună § 20. Se rostesc împreună și trebuie legate prin liniuță: a) encliticele și procliticele care fac corp cu un cuvînt de sprijin; b) encliticele între ele (și împreună cu un cuvînt de sprijin) și procliticele între ele (cu sau fără sprijinul unui cuvînt accentuat); c) două cuvinte care rezolvă hiatul dintre, respectiv, ultima și prima lor vocală prin contragere sau elidare. în paragrafele următoare se vor discuta pe rînd: — cazurile a și b împreună neputînd fi separate, în fapt, la explicarea liniuței de unire; — cazul c; — cîteva amănunte privitoare la formele inversate ale verbelor. § 21. Liniuța de unire la enclitice și proclitice. Encliticele sînt cuvinte neac- centuate care într-un anumit grup sintactic se află după cuvîntul accentuat deter- minat de ele: dâ-miy da-mi-l, da-wm, frumoasă-i. 74 Procliticele sînt cuvintele neaccentuate dintr-un anumit grup sintactic, care se află înaintea cuvîntului accentuat determinat de ele: vă dau,v-am dat, de dat, să dau, s 1-i dau, o dată, dintr-o dată, al meu, pe-al meu. § 22. Următoarele enclitice creează norme de întrebuințare a liniuței de unire: a) formele neaccentuate ale pronumelui personal și reflexiv: văzîndu-mă, văzîndu-și, dă-mi, ia-ți; b) formele neaccentuate i și s ale verbului« a fi»: întinsă-i, curate~s; c) auxiliarele la formele inversate ale unor moduri și timpuri compuse: dat-am, da-voi, dare-aș. întrebuințarea liniuței de unire la encliticele enumerate este necondiționată: encliticele în cauză se leagă întotdeauna de cuvîntul cu care formează un grup sintactic, indiferent dacă-și păstrează sau nu valoarea silabică: adunîndu-se, aduna-vom, adunat-am, fruntea-mi, mare-i. Două sau trei enclitice se leagă între ele și toate de cuvîntul determinat, fie că, împreună formează silabă, fie că își păstrează fiecare valoarea silabică: spune-le-o, pare-mi-se, spusu-mi-s-a. § 23. Următoarele proclitice creează norme de întrebuințare a liniuței de unire: a) formele neaccentuate ale pronumelui personal și reflexiv: i-am dat, s-a dat\ să-i dau, nu-l dau; b) formele neaccentuate i și 5 ale verbului «a fi»: i-așa de obosit, s-așa de obosit. întrebuințarea liniuței de unire la procliticele enumerate este condiționată: de regulă, procliticele acestea se leagă cu liniuță de unire numai cînd fac silabă cu alt proclitic, obișnuit un monosilabic: ți-am spus, v-aș spune, să-i spun (față de: îți voi spune, să vă spun, cînd procliticul își păstrează valoarea silabică și nu se mai leagă). Dacă se leagă între ele, unul din proclitice își păstrează, evident, valoarea silabică: ți-ldau, ni-s buni (față de: ți le dau, ne sînt buni, cînd ambele proclitice au valoare silabică și nu se mai leagă). Numai acuzativul feminin o nu-și pierde niciodată valoarea silabică, dar și acesta nu se leagă cu liniuță, ca pro- clitic, decît atunci cînd formează silabă: s-o dau, n-o dau (față de: să o dau, cînd nu se formează silabă și cînd, deci, o nu se mai leagă). Cuvintele cu care procliticele în discuție fac silabă (sau formează silabă în cazul lui o) sînt de obicei: a) auxiliarele perfectului-compus și ale optativului: m-am dus, le-aș duce, v-ați fi dus; b) un pronume personal sau reflexiv: mi-l dă, și-l repară, ți-s buni; c) forma neaccentuată e de la «a fi»: mi-e drag; d) conjuncția să ca instrument gramatical al conjunctivului: să-mi adun; e) un interogativ relativ: ce-l doare, ce-o doare. § 24. în concluzie: 1. Formele neaccentuate ale pronumelui personal și reflexiv se leagă cu liniuță ca enclitice necondiționat, adică întotdeauna: du-ne, cere-i, fruntea-mi; ca proclitice se leagă numai cînd fac sau cînd formează silabă cu procliticul de sprijin: ne-a scris, i-ar scrie, s-o scrie. 2. Formele neaccentuate i și s ale verbului «a fi» se leagă cu liniuță întotdeauna, atît ca enclitice cît și ca proclitice, fiind asilabice în amîndouă situațiile: bună-i, bune-sț i-atît, s-atît. 3. Auxiliarele se leagă cu liniuță numai ca enclitice, în anumite forme inversate și necondiționate, păstrîndu-și valoarea silabică: jelui-m-aș, jeluire-aș. 75 § 25. Observații. 1. în vorbirea familiară și în versuri, procliticele de mai sus pot face silabă cu prima silabă a cuvîntului accentuat, pe care îl determină: ți-aduci aminte? I-atinge mînile pe piept (Luceafărul); S-ajung curînd în cale9 s-alătură călări (Strigoii). Cînd apare eliziunea, își păstrează valoarea silabica (și formează silabă): I-nchide geana dulce (Luceafărul); Ce fruntea-mi de copil o-nseninară (Trecut-au anii); Am venit să mi te-nchini (Scrisoarea III). 2. în vorbirea familiară și în versuri, procliticele pot face silabă și cu alte monosilabice decît cu cele înșirate mai sus. Acestea sînt: a) o conjuncție: Nu știu dac i-i adevărat; Atunci el pricepe visul c i-i trimis de la profet (Scrisoarea III); Și-s rupte din sudoarea prostitului popor (împărat și proletar); Promiți c-o vei da; b) negația nu: Nu-i ordinea firească ce ei a fi susțin (împărat și proletar); A-nțelege n-o mai pot (O, rămîi). 3. în vorbirea familiară și în versuri mai apar în situația procliticelor men- ționate la § 23, urmînd aceleași reguli în privința legării prin liniuță de unire, unele prepoziții sau conjuncții: cu, în, pe, de (și conjuncție), că, și, precum și negația nu. Paralelismul de fapt este real: a) Fac silabă cu un cuvînt monosilabic neaccentuat: Lucește c-un amor nespus (Luceafărul); Dar nopțile-s de-un farmec sfînt (Ibidem); C-ai fost om cum sînt și dînșii (Scrisoarea I); E-un «nu știu cum» ș-un «nu știu ce» (De-or trece anii); Ca pe-o marmoră de Păros (Scrisoarea IV); ca și cînd n-ar fi viața-mi^ ca și cînd n-aș fi fost (Melancolie). b) Fac silabă cu prima silabă a unui cuvînt accentuat determinat de ele: cu-aripile-ostenite (Strigoii); Și de-aceea cînd mă caut în păretele de-oglinzi (Călin); Atinge-ncet arama . . . /De-auzi din ea un vaier (Melancolie); Luceas- c-un cer senin / Pe-adîncile ape (De-oi adormi. . .); c-ajung-pe mine însumi a nu mă mai cunoaște (Rugăciunea unui dac); Ș-acele milioane, ce în grămezi luxoase (împărat și proletar); N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid (Scrisoarea III). c) își păstrează valoarea silabică (și formează silabă) atunci cînd apare eliziunea în cuvîntul accentuat: Și te uram cu-nverșunare (Te duci) . d) Se pot lega grupate, împreună cu un alt proclitic, de cuvîntul accentuat: Răsai c-o-ntreagă lume (Luceafărul) [ca și s-a-ntors, f-a-nghițit]. 4. Prepozițiile dintru, întru, printru se leagă prin liniuță cînd sînt urmate de un cuvînt care începe cu o vocală: Aș orbi privind într-înșii (Scrisoarea IV) [evident, dacă se produce eliziunea]. 5. Poziția unui asilabic între două cuvinte provoacă uneori ezitări în privința cuvîntului cu care asilabicul face silabă. Dezlegarea ne-o poate da cîteodată contextul; a) contextul ne indică dacă asilabicul este enclitic, sau proclitic: Cu mîne zilele-ți [= tale] adaogi (față de: Zilele ți(e) adaogi, unde ți este proclitic); Cînd lumea mi^-e deschisă (Scrisoarea III) (față de: Cînd lumea-mi [= mea] e deschisă, unde -mi este enclitic); b) cînd e vorba de un proclitic clar, contextul ne spune care este cuvîntul cu care procliticul face silabă: Dreptul pe care-l am acordat (am un drept) și Dreptul pe care l-am acordat (acord un drept). 76 Dacă sensul nu variază cînd procliticul clar face silabă cu cuvîntul dinaintea lui sau de după el, cînd deci amîndouă situațiile ar părea posibile, dezlegarea ne-o dă structura construcției: a) Cînd amîndouă cuvintele sînt neaccentuate, iar procliticul poate face silabă atît cu unul cît și cu celălalt, procliticul se leagă de monosilabicul de după el: nu i-am scris [însă nu-i am (accentuat)], ți l-ar da [însă ți-l ar (accentuat)]. Dacă procliticul nu poate face silabă cu monosilabicul de după el, se leagă de cuvîntul neaccentuat, precedent: nu-i voi scrie, ți-l va da; b) cînd al doilea cuvînt este accentuat, iar primul este neaccentuat, procli- ticul face silabă cu acesta: nu-mi aduce [ca și nu-mi cere], să-ți amintească [la fel cu să-ți pese], pe care-i aștepți [ca și pe care-i vezi], dacă-i auzi [ca și dacă-i lauzi]. Dacă procliticul nu poate face silabă cu cuvîntul neaccentuat precedent, din cauza naturii lui fonetice, atunci ori nu se leagă în nici un fel, ori face sau formează silabă cu cuvîntul accentuat: nu mă așteaptă > nu m-așteaptă, dacă vă aude > dacă v-aude, să te înțeleg > să te-nțeleg. c) între un cuvînt accentuat și un al doilea neaccentuat, procliticul face de regulă silabă cu cuvîntul neaccentuat: mare ți-e răbdarea, bine mi-ar sta. Cînd este simțit fonetic în cuvîntul neaccentuat de după el, procliticul face silabă cu cuvîntul precedent: mare-i e răbdarea. Dacă însă cuvîntul prece- dent este chiar cuvîntul determinat, asilabicul este un enclitic: Mărirea-i în taină legată de acești (împărat și proletar); Dar zîmbirea-i e vicleană (Pajul Cupidon); d) între două cuvinte accentuate, e preferabil să întrebuințăm forma silabică a procliticului, nelegată: copila îi ascultă, privirea îl arată, bine îmi amintesc. în vorbirea familiară și în versuri, procliticul devine totuși, de obicei, asilabic. în situația aceasta, cuvîntul lui de sprijin este primul cuvînt intonat, dacă con- textul nu cere altfel, privirea-l arată [ca și Iarna viscolu-l ascult (Freamăt de codru)], tare-i ajuți [ca și tare-i place], bine-ți amintești [ca și bine-ți pare], unde-mi umbli [ca și unde-mi scrii]', însă copila i-ascultă [față de copila-i (= lui) ascultă]. Formele i și s ale verbului « a fi », cînd fac silabă cu primul din cele două cuvinte accentuate, sînt enclitice, întrucît împreună alcătuiesc un grup sintactic determinat: Omenirea-i o ț gară /Care se preface-n scrum (Chirița în provincie), Lumea-i cum este (Epigonii), Cine-i amicul?. Liniuța de unire în cazurile de rezolvare a hiatului dintre două cuvinte § 27. Rezolvarea hiatului este obligatorie în cazul unora dintre procliticele și encliticele despre care s-a vorbit în §§ 22 și 23: a) prin contragere: mi-am, ți-ai, mi-i, fruntea-i, spunîndu-i; b) prin elidare: v[ă]-am, s[e]-(2. Elidarea este obișnuită și la propozițiile dintru, întru, printru urmate de un cuvînt care începe cu o vocală: dintr-o, într-un, printr-însul. 77 în limba familiară și în versuri, rezolvarea hiatului este întinsă în cazurile procliticelor semnalate la § 25 (1, 2, 3). în paragraful acesta și în următoarele două paragrafe considerăm accidentală din punct de vedere grafic sau și fonetic numai rezolvarea hiatului dintre: a) două cuvinte purtătoare de accent; b) un cuvînt accentuat și altul neaccentuat — acesta din urmă în afara situațiilor de la § 25; c) două cuvinte neaccentuate care nu intră în cazurile de la § 25. Rezol- varea accidentală este determinată, fonetic, de cauze prozodice, iar grafic, în frază, de intenția de a transcrie vorbirea orală, caracterizată prin economia de energie expiratorică a vorbitorului. § 28. Hiatul poate fi rezolvat prin contragere. Cînd există numai vocale, contragerea creează diftong; cînd există un diftong, contragerea creează triftong. Și într-un caz și în altul, rezultatul este contopirea într-o singură silabă a celor două silabe ale căror vocale au fost contrase. Diftongul sau triftongul creat, deci con- topirea celor două silabe, se marchează prin liniuță de unire: Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară (Sara pe deal); Raze-a lor șiruri despică (Ibid.) Și șopti: «Bine-ai venit! » (Miron și frumoasa fără corp) Ea gîndește-acum la mine! (Ibid.) Cîte-o- dată . . . prea arare (Singurătate), Vede-un tînăr chiar alături (Povestea teiului). Și totu-atîrnă de-un cuvînt (Ce e amorul), Vîntu-o foaie veștejită fMi-a adus mișcînd fereastra (Foaie veștedă). Uneori contragerea nu duce decît la un diftong grafic: Unde-izvorul cel în vrajă /Sună dulce în urechi (Făt-Frumos din tei), Ea trezită-atunci tresare (Ibid.) § 29. Hiatul poate fi rezolvat apoi prin elidare. De regulă, elidarea se produce atunci cînd hiatul nu poate fi rezolvat prin contragere. Situațiile cele mai frec- vente le oferă cuvintele cu prefixul în-: Trecea cu barba albă — pe fruntea-ntunecată. . . (împărat și pro- letar) ; De-atunci farmecu-ncetează (Miron și frumoasa fără corp) (este elidat și articolul grafic] Mircea însziși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare (Scrisoarea III). în toate aceste exemple prefixul își pierde valoarea silabică la fel ca și prepoziția în, proclitică dar legată de cuvîntul precedent, împreună cu care se rostește.1 9 1 Poziția enclitică a lui -n este numai formală, întrucît cuvîntul lui de sprijin nu este cuvîntul purtător de accent în grupul sintactic din care face parte -n [Ca să spînzur lira-n cui (Singurătate); îmi ridic privirea-n pod (Ibid.)], iar caracterul proclitic sau enclitic al unui cuvînt aton se definește nu după poziția acestuia față de cuvîntul de sprijin, ci după poziția lui față de cuvîntul determinat de el și intonat, deci după poziția cuvîntului aton față de cuvîntul împreună cu care formează un grup sintactic evident. în exemplele de mai sus, -n este proclitic fată de cuvintele intonate pod și cui, împreună cu care formează două grupuri sintactice, dar se rostește împreună cu cuvîntul precedent, de care se leagă cu liniuță de unire. 78 Elidarea este posibilă și în alte situații: înșeuat-așteapt\a\-afară (Povestea teiului); Moartea vindec\Ș]-orice rană (Foaie veștedă); Numai vestea blînd\p\~a morții (Ibid.); Luceasc\a\-un cer senin (De-oi adormi). Elidarea'este mai frecventă la unele proclitice bisilabice și la unele adverbe: Ca dup\a\-a ei cîntare (Luceafărul); Dac\a\-al ei glas e armonie (De-or trece ani. . .); Făr[ă]-a zice un cuvînt (Pe aceeași ulicioară . . .); Ah! E-atît de albă noaptea, parc\a\-ar fi căzut zăpadă (Scrisoarea IV); Și tot pe lîng\a\-acestea cerșesc înc[a] un adaos (Rugăciunea unui dac). în toate situațiile de mai sus liniuță de unire marchează contopirea a două silabe într-una singură prin elidare. Observații. 1. După cum se va fi observat, în afara lui î- din prefixul în, vocala cea mai frecvent elidată este ă. 2. Rezolvarea hiatului dintre două proclitice în afara celor de la §§ 23 și 25, prin elidare, deși posibilă, este totuși rară: Șuieram l[a]-a ei chemare (O rămîi). 3. Cînd apare elidarea accidentală a unui sunet și nu se creează clar conto- pirea în silabă, ci numai reducerea ultimei silabe a cuvîntului care suportă eliziunea, pierderea vocalei se marchează cu apostrof: Flori albastre tremur’ ude în văzduhul tămîiet (Călin); Deodat’ aud foșnirea unei rochii (Sonete, Afară-i toamnă); Și de la creștet pîri în poale /Plutești ca visul de ușor (Atît de fragedă); O vin’ odorul meu nespus (Luceafărul). § 30. Liniuță de unire la formele inversate ale verbelor. Verbele au forme inversate la perfectul compus, viitorul I și optativul prezent. A inversa înseamnă aici a transforma auxiliarul într-un enclitic silabic legat totdeauna prin liniuță de unire de cuvîntul precedent: adunat-am, aduna-voi, adunare-aș. Cînd există pronume intercalat între auxiliarul enclitic și verb, pronumele neaccentuat poate face sau nu silabă cu auxiliarul, participiul păstrează vechiul -u, iar infinitivul de la optativul prezent este scurt: adunatu-ne-am, aduna-ne-vom, aduna-s-ar. Pentru înțelegerea individualității fiecărui cuvînt dintr-o formă inversată, spre a nu ajunge la scrieri de felul « aduna-tu-va-ți», este necesar să deprindem pe elevi să refacă mintal ordinea directă a cuvintelor: v-ați adunat > adunatu- v-ați. 79 în concluzie, cazurile tipice și regulile privitoare la întrebuințarea liniuței de unire în formele inversate ale verbelor sînt următoarele: Cazuri adunat-am adunare-aș Perf. compus adunatu-i-am Optativul aduna-ne-am adunatu-v-ați prezent1 aduna-s-ar fir-ai aduna-voi Viitorul I aduna-ne-vom aduna-vă-vom Reguli 1. Auxiliarul devine un enclitic silabic legat întotdeauna prin liniuță de unire de cuvîntul precedent. 2. Formele neaccentuate ale pronumelui personal și reflexiv se intercalează între verb si auxiliarul enclitic. 3. Participiul păstrează vechiul -u cînd există pronume intercalat.2 4. Optativul prezent leagă auxiliarul enclitic de forma lungă a infinitivului cînd nu există pronume intercalat și de forma scurtă cînd există pronume intercalat. Formarea și dezvoltarea deprinderilor de întrebuințare corectă a liniuței de unire A. La clasele I — a IV-a § 31. Sarcinile învățătorului în formarea deprinderilor de întrebuințare corectă a liniuței de unire sînt deosebit de grele, și aceasta, mai întîi, pentru că formarea deprinderilor pornește aici de la o bază în general pregramaticală, după cum s-a văzut; apoi, pentru că procedeele sînt ele însele limitate de accesibilitatea elevilor; în sfîrșit, pentru că o deprindere greșită, căpătată în aceste clase, foarte anevoie mai poate fi îndreptată pe trepte superioare de învățămînt. § 32. Pentru deprinderile de întrebuințare corectă a liniuței de unire la cuvintele rostite împreună se practică exerciții variate, în primul rînd pe baza văzului, a auzului, și a acțiunilor vizual-motrice. Analizele logice și fonetice, orale sau pe text, pot duce nu numai la înțelegerea teoretică, ci și la formarea de deprinderi. în primele clase trebuie evitate omo- nimele monosilabice de tipul ia (vb.), i-a etc., accentul trebuie pus pe grupări în care cuvintele legate prin liniuță nu dau o formă paralelă cu un cuvînt indepen- dent în limbă: l-am, v-ați, nu-s [față de l-e, c-a, i-ar etc.]. 1 M. Eminescu inversează și optativul prezent, arhaizant: * Și fost-ar fi mai bine /Ca nici o dată-n viață să nu te văd pe tine » (Strigoii). 2 Acuzativul feminin o tace excepție * Aiungat-O-ai pe dînsa..,* (Calm). 80 Listele cu exemple sau numai cu fapte simple pot contribui, cînd sînt expuse* la formarea de deprinderi. în același sens văzul contribuie și atunci cînd lucrările elevilor sînt corectate la timp și după un sistem organizat. Practica didactică recurge mult mai des la calea exercițiilor vizual-motrice, prin copieri. Ar fi necesar însă ca forma de copiere generalizată astăzi, copierea mecanică, să alterneze cu copieri creatoare, pe baza temei ortografice care ne interesează, și să nu fie neglijate celelalte forme de exerciții, mai simple sau mai complicate. Se pot folosi la aceste clase toate formele de dictări indicate de metodici. Remarcăm însă faptul că dictările, așa cum se practică în general astăzi, nu au o temă ortografică determinată, ci urmăresc deodată totul: semne de punctuație, forme gramaticale legate de ortografie etc. O dictare cu temă generală — sau mai curînd făiă nici o temă — se poate face atunci cînd consolidăm totul sau verificăm totul. Altfel sîntem ținuți să precizăm restrîns tema ortografică a exercițiului. Chiar la aceste clase putem face dictări cu tema «liniuța de unire la cuvinte rostite împreună», și dictări cu tema «liniuța de unire la cuvinte compuse ». Nu trebuie neglijată, ca procedeu pentru deprinderile de scriere corectă, analiza gramaticală, cînd aceasta e însoțită de explicarea ortografică a formelor și semnelor din text. § 33. Din aceste clase trebuie începută însușirea unor deprinderi elementare de scriere a cuvintelor compuse la care se întrebuințează liniuța de unire. Cazurile vor fi puține, luate din lectura elevilor, din ținutul geografic în care locuiesc, din preocupările vîrstei lor. Astfel, copiii își vor însuși scrierea numelor unor personaje de basm (Statu-palmă-barbă-cot), ale comunelor sau orașelor lor, ale comunelor sau orașelor vecine (în regiunea Ploiești copiii vor scrie Sărata- Monteoru, dar Valea Teancului, Glodeanu-Cîrlig, dar Glodeanu Sărat etc.), scrierea unor cuvinte întrebuințate des (astă-seară), scrierea numelor unor jocuri (de-a baba oarba, de-a v-ați ascunselea). B. La clasele a V-a —a X-a § 34. în aceste clase formele pentru dezvoltarea deprinderilor de între- buințare corectă a liniuței de unire se complică atît ca temă, cît și ca întindere. Profesorului îi este necesară dintru început o deosebire graduală a cazurilor tipice de greșeli privind liniuța de unire, spre a găsi apoi formele de exerciții, dozarea și frecvența lor, corespunzătoare fiecărei situații. Aceasta însemnează că profesorul va trebui să restrîngă temele exercițiilor pînă la situația de fapt care creează dificultăți, apoi să varieze volumul și frecvența exercițiilor după gradul de dificultate al situației de fapt. Nici la aceste clase nu trebuie să dispre- țuim căile auxiliare, văzul și deprinderile vizual-motrice. Aceasta ne va cere să transcriem în noua ortografie inscripții, lozinci etc., să acordăm atenția cuvenită materialului didactic exponabil, să corectăm organizat lucrările elevilor ș.a.m.d. 81 8 - c. 93 § 35. Liniuță de unire provoacă în scrisul elevilor, în general, greșelile cele mai frecvente. Procentul cel mai ridicat, atît din cauza dificultăților de fapt cît și din cauza întrebuințării dese, îl dau cuvintele rostite împreună. Situațiile de speță la întrebuințarea liniuței de unire între cuvinte rostite împreună, deosebite după gradul de dificultate pentru scrisul copiilor, par a fi următoarele : a) Mai ușor de sezisat ar fi cazul cuvintelor care rezolvă întîmplător hiatul [§§ 28 și 29]: Floare-albastră ! Floare-albastră ! . . .; ziua-ntreagă. b) Un procent mai mic de greșeli dă și encliticul care își păstrează valoarea silabică: văzîndu-se, vedea-vom, dă-ne [§ 22]; c) Dificultățile se măresc atunci cînd encliticul nu formează singur silabă: văzîndu-și, căutîndu-l, lumea-i, asupra-i, datu-v-a [§ 22], d) Procliticul, asilabic de regulă (în afară de o), urcă în scara procentului de greșeli. Cazul mai comod este acela în care procliticul, provocînd eliziune în cuvîntul intonat, își păstrează valoarea silabică și creează silabă: te-ndeamnă9 o-nțeleg, i-ntinde [§ 25 (1)]. Urmează cazul în care procliticul, asilabic, face silabă cu prima silabă a cuvîntului intonat: mi-aduc aminte, i-aceeași, se-avîntă, s-alungă, v-așteaptă [§ 25 (1)]. în al treilea rînd vine cazul în care procliticul și cu monosilabicul de sprijin nu dau o formă paralelă, omonimă cu un cuvînt independent: i-am dat, s-o dau, o-au scris, să-ți scriu, n-o scriu [§ 23 și § 25 (2)]. Tot aici trebuie puse procliticele care urmează, în vorbirea familiară și în versuri, regulile de întrebuințare a liniuței de unire la procliticele specifice: de-n- dată, de-atunci, de-ai mei, ca-n vis [§25(3)]. e) Cînd encliticul asilabic creează o formă omonimă cu o formă flexionară a cuvîntului de sprijin, dificultățile devin foarte mari: închide-ți cartea ! [ți = ta} și închideți [voi] cărțile; pune-ți caietele în pupitru ! [ți = tale] și puneți [voi] caie- tele. .. [§ 22]. ’ ’ f) O situație mai grea și foarte frecventă este aceea în care procliticul for- mează cu monosilabicul de sprijin o silabă care există în limbă independent? ca unitate lexicală, ca instrument gramatical sau ca formă flexionară a unei părți a vorbirii: m-ai convins (dar mai așteaptă, căci nu e ușor să te scuturi de o prejude- cată ) ; s-au urcat în tramvai (sau așteaptă altul) ; i-a cerut bani (să-și ia o carte) etc. [§ 23 și § 25 (2)]. g) Se mai poate adăuga, privind mai ales procliticele și encliticele, ceea ce s-a discutat în § 25 (5). § 36. Pentru formarea deprinderilor de scriere corectă la aceste clase, tipurile fundamentale de exerciții sînt în general aceleași ca la § 32; aici e vorba de adap- tarea lor la condițiile de fapt ale treptelor superioare. Astfel, folosind copierea, vom propune un text bogat în fapte dificile, vom cere analiza gramaticală a acestora și explicația ortografică a întrebuințării liniuței de unire la situațiile analizate. 82 Analizele ortografice pot constitui acum o formă de exercițiu independent. Rostul lor va fi să pună pe elev în situația de a rezolva prompt un caz propus (în analiza orală) sau să formeze conștient deprinderile ortografice în cauză. Dictările își vor restrînge tema, dar își vor mări volumul și dificultățile. Varietatea tipurilor de dictări practicate menține pe de o parte interesul elevilor, iar pe de alta asigură realizarea scopului propus. Tema ortografică poate fi dublată de o temă gramaticală care pune în valoare regula ortografică pe care o aplicăm. Vom încerca mai departe o aplicație practică asupra felului cum se pot folosi diferitele forme de exerciții într-un caz specific: omonimele monosilabice. § 37. în vederea acestor exerciții va trebui mai întîi să colectăm cazurile frecvente în scris și care dau procentul cel mai ridicat de greșeli, să alcătuim cu ele propoziții sau fraze izolate, apoi să găsim ori să alcătuim un text cu fapte suficiente. Este bine să grupăm acest material în două categorii, după cum apare și în § 12, 13 și 14 unde s-au dat indicații și exemple privind felul cum trebuie pregătit acest material. Exercițiul introductiv ar putea fi analiza ortografică a unor cazuri din listele cu fapte tipice. Este bine să se facă întîi analiza pe text a unor cazuri [de ce s-a scris așa], apoi analiza orală a altora [cum vom scrie. . . de ce?]. Rezultatul analizei ortografice se înscrie pe tablă, în două coloane, însemnîndu-se doar categoria morfologică a cuvintelor. înscrierea rezultatelor analizei, pe tablă, ar arăta în felul următor: Nu lipsesc sunete a-i = prepoziție + pronume ai = verb, auxiliar a-l = prepoziție + pronume al — articol posesiv i-a = pronume + auxiliar ia = verb, interjecție să-i = conjuncție 4- pronume săi — pronume (adjectiv) posesiv etc. etc. Lipsesc sunete a[ă]-a = pronume 4- auxiliar va = auxiliar viitor c[ă]-a = conjuncție + auxiliar ca = conjuncție, prepoziție m[ă]-ai = pronume + auxiliar mai = adverb s[e]-au = pronume 4- auxiliar sau = conjuncție [= ori] n[u]-a = adverb 4- auxiliar na = verb, interjecție etc. etc. După aceasta se poate folosi al doilea material, grupul de propoziții sau de fraze izolate, într-o dictare selectivă cu temă gramaticală. Elevilor li șe anunță scopul exercițiului: vor desprinde din textul citit rar cazurile de omonime mono- silabice, transcriindu-le împreună cu cuvîntul purtător de accent în grupul sintac- tic din care fac parte, de exemplu i-a rămas, să ia, v-a plouat, va ploua etc. Se citesc prima dată frazele sau propozițiile cursiv, cu pauză între ele. Se repetă citirea lor pe unități logice, pentru transcriere. Se recitește cursiv totul pentru verificare individuală și completare. Elevii sînt apoi puși să grupeze omonimele monosilabice, după cum liniuță de unire marchează legătura dintre cuvinte întregi 83 sau dintre cuvinte cu vocala elidată. Urmează, tot ca temă individuală, precizarea categoriei morfologice a acestor cuvinte. Se verifică rezultatele în colectiv. A treia etapă, uneori foarte legată de a doua, ar putea-o constitui așa-numitele 'dictări creatoare. Se cere elevilor ca, plecînd de la un număr de omonime mono- silabice, propuse ad-hoc [dictate] ori luate chiar din cazurile transcrise în cursul exercițiului anterior, să alcătuiască independent propoziții sau fraze. Cînd punctul de plecare îl formează cazurile înregistrate prin dictarea selectivă, cuvîntul purtător de accent în grupul sintactic trebuie să fie altul, de exemplu, i-a rămas >i-a plăcut, v-a plouat> v-a bătut soarele etc. Exercițiul este verificat prin analiză ortografică pe textul cîtorva elevi. în sfîrșit, se poate trece acum la dictarea integrală a unui text care cuprinde suficiente omonime monosilabice. Momentul poate fi prilej de consolidare sau verificare a deprinderilor dobîndite prin exercițiile anterioare. Se fixează scopul dictării, se citește textul cursiv, se reia lectura pe unități logice (obiectul propriu- zis), se recitește textul și se lasă două-trei minute, pentru revedere. Lucrările se verifică acasă, iar rezultatele se analizează într-un început de oră viitoare. Listele cu omonime monosilabice colectate și folosite în exerciții, propozițiile și frazele care conțin omonime monosilabice, analiza categoriei morfologice a cuvintelor din aceste omonime, toate pot fi trecute în caiețelul de reguli, scheme etc. [§ 15] sau pot fi expuse un timp, sub formă de planșe, în clase. Important este ca fiecare exercițiu scris, în care au apărut greșeli, să fie copiat acasă în forma ultimă, corectată în clasă. Concluzii însușirea scrierii corecte a limbii e o datorie, iar gradul de conformare la sistemul ortografic al unei limbi arată într-un fel măsura însăși a formației inte- lectuale a individului. Judecind astfel, poate că nu va părea exagerată întinderea lucrării de față. Nu toate explicațiile privind înțelegerea teoretică a întrebuințării liniuței de unire pot fi transmise elevilor; dar nevoia de a adînci și de a clarifica unele reguli ortografice prea laconice în raport cu situațiile de fapt din limbă, o va fi simțit fiecare profesor. Așadar, convingerea că acel care urmează să lămurească pe alții trebuie să se lămurească mai întîi pe el, ar justifica insistența din §§ 20-30. Pe de altă parte, indicațiile metodice nu se pot rezuma la cîteva recomandări mai mult sau mai puțin generale. Activitatea didactică are un aspect creator. Dar chiar așa fiind, cîteva puncte de sprijin sînt oriunde necesare, iar o discuție asupra unor probleme de ortografie, în perioada introducerii noilor norme orto- grafice în școli, se impunea. SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ A INSTITUTULUI DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREȘTI AL ACADEMIEI R.P.R. ȚINUTĂ ÎN CINSTEA CELUI DE AL Il-IEA CONGRES AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÎN în întîmpinarea marelui eveniment politic din viața țării noastre, pe care l-a constituit cel de al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc Romîn, Institutul de lingvistică din Bucu- rești al Academiei R.P.R. a organizat în zilele de 19 — 20 decembrie 1955 o sesiune specială de comunicări științifice. în cadrul sesiunii au fost prezentate numeroase comunicări și referate din toate sectoarele muncii lingvistice, care au fost urmate de ample discuții. Cu acest prilej, profesorul D. Macrea, directorul institutului, a prezentat raportul de activitate al institutului pe ultimii ani. Partidul Muncitoresc Romîn, a arătat prof. D. Macrea, a crrat, pentru întîia oară în țara noastră, condiții excepționale dezvoltării activității lingvistice. Marele lui sprijin ideologic, întregit cu un larg sprijin material, explică realizările obținute în lingvistica noastră din ultimii ani. Institutul s-a străduit în acești ani să elaboreze, pe baza învățăturii marxiste, și prin adîncirea experienței lingviștilor sovietici, lucrările ce i-au fost încredințate prin hotărîrile Prezidiului Academiei R.P.R. din iunie și iulie 1952 în diferitele domenii ale muncii lin- gvistice. Prima lucrare întocmită a fost simplificarea normelor ortografice ale limbii romîne care au primit caracter de lege prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri din 5 octombrie 1953. Pe baza normelor stabilite, s-a elaborat « Micul dicționar ortografic » care a apărut în primă ediție în decembrie 1953. Au rămas în discuție problemele privitoare la scrierea cuvintelor compuse, scrierea cu majuscule și transcrierea cuvintelor din limbile străine, care nu au alfabet latin, în afară de cele din limba rusă, pentru care principiile au fost stabilite în « Micul dicționar ortografic ». A doua lucrare de mare importanță elaborată de institut este « Gramatica limbii romîne » apărută în 1954 și care a primit Premiul de Stat. Principiul călăuzitor în întocmirea Gramaticii a fost cel descriptiv și normativ îmbinat cu cel istoric. în lucrare s-a dat o de voltare mare sintaxei, căreia, în afară de Gramatica lui Tiktin, nu i s-a dat importanța cuvenită în nici o gramatică din trecut a limbii noastre. La elaborarea acestei lucrări, institutul a avut colaborarea catedrelor de limbă romînă, de filologie clasică și de lingvistică generală de la Facultatea de 85 filologie din București, precum și a unui număr de profesori din învățămîntul mediu din București. în curînd va apărea lucrarea« Limba romînă », tratat pentru marile mase, care este o ediție prescurtată a gramaticii în două volume și care se află sub tipar. Prin alcă- tuirea acestei din urmă lucrări, institutul a căutat să răspundă nevoilor marilor mase și cerin- țelor practice ale învățămîntului mediu, unde gramatica a ajuns abia în anii de democrație populară să se bucure de prețuirea pe care o justifică rolul ei în însușirea și cultivarea limbii naționale. Problemele gramaticii limbii noastre care nu au putut fi deplin elucidate în gra- matica mare și în tratatul pentru marile mase au fost reluate de colectivul de gramatică al institutului și adîncite în studii speciale în volumele de « Studii de gramatică », dintre care primul volum va apărea în zilele acestea, iar volumul al II-lea se află în pregătire. Totodată colectivul de gramatică a terminat o altă lucrare importantă, «Tratatul de punctuație care va apărea în curînd. A treia serie de lucrări elaborate de institut o formează lucrările lexicografice dintre care menționăm în primul rînd « Dicționarul limbii romîne literare contemporane » în 4 volume. Volumul I a apărut în luna mai a anului trecut, al II-lea va apărea în cursul lunii martie 1956, al III-lea a fost dat la tipar, iar volumul al IV-lea va fi dat la tipar în cursul lunii octombrie 1956. Această lucrare a fost făcută în strînsă colaborare cu Institutul de lingvistică din Cluj, cu catedrele de limbă romînă și de lingvistică generală de la facultățile de filologie din București și Cluj, iar pentru definitivarea ei, institutul a primit un larg concurs din partea celorlalte institute ale Academiei și, în ultimul timp, din partea colectivului de redactare al « Lexiconului tehnic romîn ». Mulțimea problemelor pe care Dicționarul le-a pus în fața oameni- lor de știință și a cititorilor, precum și importanța pe care opinia publică a acordat-o acestei lucrări s-a reflectat în numeroasele discuții care s-au purtat pe marginea ei, în coloanele revistelor « Contemporanul» « Gazeta literară » și« Limba romînă » atît în timpul elaborării ei cît și după apariția primului volum. Paralel cu Dicționarul în patru volume, institutul a elaborat o ediție prescurtată a aces- tuia într-un singur volum, care va cuprinde numai definițiile cuvintelor, fără citate. Elaborarea lui a fost solicitată pe de o parte de considerente de ordin practic — acest dicționar adresîndu-se marilor mase într-o formă cît mai accesibilă cu putință și într-un format corespunzător — iar pe de altă parte de necesitatea indicării etimologiei cuvintelor și a ilustrațiilor care lipsesc din Dicționarul mare. Tot în cadrul Secției lexicografice, s-au elaborat o serie de dicționare bilingve, dintre care dicționarul rus-romîn a fost predat la tipar, iar dicționarele romîn-rus, german-romîn, polonez-romîn, francez-romîn și englez-romîn vor fi terminate și date la tipar în cursul anului 1956. Importanța editării dicționarelor bilingve constă în faptul că prin ele se înlesnește cunoaș- terea reciprocă a culturilor naționale ale diferitelor popoare și însușirea temeinică a limbilor străine. Alcătuirea acestor lucrări, care a întîrziat prea mult, răspunde țelurilor consecvent urmărite de politica statului nostru democrat-popular de a întări legăturile culturale și de cola- borare pașnică cu celelalte popoare, politică ce se va intensifica și mai mult în urma primirii țării noastre în Organizația Națiunilor Unite. Planul de perspectivă al institutului prevede redactarea dicționarelor istoric, etimologic și de sinonime, iar cel al institutului din Cluj a unui dicționar de regionalisme. Pe baza acestora se va putea întocmi, fără impasurile din trecut, dicționarul general al limbii romîne. Planul de perspectivă prevede de asemenea elaborarea dicționarelor: latin-romîn, italian-romîn, spaniol-romîn, turc-romîn, neogrec-romîn, elen-romîn, ucrainean-romîn, sîrb-romîn, tătar-romîn și inversele acestora. De asemenea sînt prevăzute redactarea unui dicționar tehnic-agricol, în colaborare cu Institutul de cercetări agronomice, și colaborarea Institutului la elaborarea « Enciclopediei Romîne în cadrul activității lexicografice a institutului, menționăm de asemenea concursul pe care membrii lui l-au dat Comisiei pentru terminologia tehnică și energetică care funcționează 86 pe lîngă Secția a III-a a Academiei, Comisiei pentru standardele de Stat, precum și numeroasele consultații și răspunsuri pe care le dă Comisia specială a institutului, în materie de terminologie, diferitelor întreprinderi și instituții. în cadrul Secției de dialectologie și fonetică s-au terminat cercetările pe teren pentru studiul graiului din Valea Jiului și s-au început cercetările pe teren asupra graiului din Valea Bistriței. Scopul acestor anchete dialectale este alcătuirea de studii și monografii în vederea elaborării unui nou atlas lingvistic romîn. în anii următori cercetările pe teren vor continua ca și pînă acum în colaborare cu Institutul de lingvistică din Cluj și cu Colectivul din Iași, mărindu-se rețeaua localităților anchetate. în domeniul foneticii experimentale au fost inițiate o serie de cercetări privitoare la problema diftongilor limbii romîne, a consoanelor de timbru palatal și a vocalei î. Studiile publicate în acest domeniu de acad. Emil Petrovici și acad. Al. Rosetti, în revista « Studii și cercetări lingvistice » precum și controversele purtate pe marginea lor au însemnat 6 importantă contribuție la cunoașterea structurii fonematice a limbii romîne. O lucrare prețioasă elaborată de Colectivul de fonetică este « Micul tratat de ortoepie» a cărui necesitate era adînc simțită pentru unificarea normelor de pronunțare a limbii noastre literare. Tratatul a fost supus unei discuții cu specialiștii din domeniul teatrului și literaturii și a fost dat la tipar în octombrie 1955. Un domeniu de cercetare lingvistică, de care nu s-au ocupat decît sporadic lingviștii romîni din trecut, este cel al stilisticii lingvistice. Lingviștii sovietici au început cercetări intense asupra limbii operelor literare, căutînd să ajungă la definirea științifică a principalelor noțiuni ale stilisticii lingvistice: limbă literară, stilurile limbii, stilul individual al scriitorului etc. Revistele « Limba romînă » și « Studii și cercetări lingvistice » au publicat în vremea din urmă o serie de studii ale lingviștilor romîni în acest domeniu. Pe lîngă studiile publicate în aceste reviste sau în « Gazeta literară » de acad. I. Iordan, T. Vianu, Al. Rosetti și profesorul D. Macrea, va apărea în curînd, elaborată de un grup de cercetători ai Institutului de lingvistică din București, o culegere intitulată « Limba literară din secolul al XlX-lea », care cuprinde analiza limbii și stilului cîtorva dintre scriitorii noștri din secolul al XlX-lea. Volumul al II-lea al acestei culegeri este în pregătire. Un alt sector al muncii lingvistice este acela al valorificării critice a moștenirii lingvistice, asupra căreia au fost publicate cîteva studii în revistele « Limba romînă » și « Studii și cercetări lingvistice ». Dintre celelalte lucrări colective pe care le alcătuiesc cercetătorii și colaboratorii insti- tutului menționăm: Antologia Hasdeu, întocmită de cercetătorii tineri din institut, care se află în faza de revizie a textelor, adunarea toponimicelor de origine slavă de pe teritoriul țării noastre, începută de Secția de slavistică, și începerea adunării de material pentru studiul structurii gramaticale a latinei dunărene. în cursul ultimilor ani, institutul a primit vizita unor specialiști străini: Stoiko Stoi- kov, decanul Facultății de filologie din Sofia, în 1953, prof. Bahner de la Universitatea din Leipzig în 1954, prof. Alexander Xhuvani de la Universitatea din Tirana, prof. Pavel Benes de la Universitatea din Brno, profesoara Hușcova de la Universitatea din Praga, și profesorii Petre Neicev și Arnăutova din Sofia. în cursul anului 1955, cercetătorii Zdănek Wittoch și Vladimir Hofejăi de la Institutul de lingvistică al Academiei de Științe din Praga, au lucrat timp de șase luni, împreună cu trei specialiști din institutul nostru, terminînd revizia finală a dicționarului romîn-ceh elaborat la Praga. în cadrul schimburilor culturale cu străinătatea, membri ai institutului nostru au făcut o serie de vizite în țările vecine și prietene. Astfel, prof. D. Macrea, directorul institutului, a făcut vizite în Uniunea Sovietică, Bulgaria și Ungaria, acad. I. Iordan în Ungaria, acad. Emil Petrovici în Republica Democrată Germană, Ungaria și Iugoslavia, acad. Al. Graur în Bulgaria 87 și în Republica Populară Chineză, Gheorghe Bolocan în Iugoslavia, ajungîndu-se astfel la o mai bună cunoaștere a activității lingvistice din aceste țări. Pentru asigurarea îndrumării științifice necesare și a controlului muncii cercetătorilor din institut, aceștia au fost grupați în următoarele cercuri de specialitate: gramatică, fonetică și dialectologie, istoria limbii romîne, istoria limbii literare, filologie clasică, romanistică, slavistică, germanistică, texte vechi, lingvistică generală lexicologie și lexicografic. Trebuie să li se acorde un interes deosebit cercetătorilor din domeniul limbii literare, deoarece în acest sector nu s-a putut stabili pînă acum o unitate de concepție și de metodă folosită în cercetări. De asemenea trebuie să se acorde o atenție susținută problemelor de lingvistică generală, adîncirea acestora ajutînd la justa orientare a cercetătorilor din toate domeniile lingvisticii. în concluzie, prof. D. Macrea, a arătat că sarcinile încredințate Institutului de către Partid și de Prezidiul Academiei în 1952 au putut fi aduse la îndeplinire datorită sprijinului deosebit și spiritului nou introdus de Partid în activitatea științifică din țara noastră. Acest spirit consistă în munca în colective organizate și în colaborarea strînsă dintre lingviștii cu experiență și cadrele tinere, a căror îndrumare trebuie să constitue o preocupare permanentă pentru lingviștii mai în vîrstă. După raportul de activitate al prof. D. Macrea a urmat referatul prof. J. Byck: « Rolul partidului în orientarea studiilor de lingvistică în țara noastră ’>. Referatul pune în lumină importanța deosebită pe care a avut-o ajutorul ideologic pe care Partidul l-a dat lingviștilor din țara noastră. Toate realizările importante ale Institutului (« Gramatica limbii romîne », « Dic- ționarul limbii romîne literare contemporane », « Micul dicționar ortografic ») se datoresc justei orientări a muncii cercetătorilor, asigurate de Partid. Cu sprijinul dat de Partid lingviștii din țara noastră au putut să pășească la îndeplinirea sarcinii principale pe care au avut-o, aplicarea marxismului în studiile lor. Pe baza învățăturii marxist-leniniste, lingviștii noștri au abordat în studiile lor problemele de bază ale limbii romîne, îndeplinindu-și și în felul acesta sarci- nile trasate de Partid. Discuțiile purtate în jurul celor două referate au adus numeroase completări. Au luat cuvîntul acad. T. Vianu, acad. Al. Graur, acad. I. Iordan, prof. J. Byck, Maria Iliescu, Mihai Isbășescu, Sorin Stati, V. Șuteu, Gh. Bulgăr și prof. D. Macrea. Acad. T. Vianu, după ce face o privire asupra întregii activități a Institutului de lingvis- tică, de la înființarea lui și pînă astăzi, discută o problemă ridicată în referatul prezentat de direcția institutului, insistînd asupra ideii că cercetările de stilistică literară trebuie să intre în preocupările lingviștilor, că stilistica este o parte a gramaticii. în concluzie, acad. Vianu consideră că studiilor asupra stilului operelor artistice trebuie Să li se acorde importanța cuve- nită în cadrul preocupărilor institutului. în continuare, ia cuvîntul acad. Al. Graur. D-sa consideră că nu este necesar ca Insti- tutul să-și concentreze eforturile in vederea unei eventuale noi ediții a « Dicționarului limbii romîne literare contemporane». O nouă ediție nu este necesară; este preferabil ca, în viitor, să se elaboreze un nou dicționar. în sprijinul ideii sale, acad. Al. Graur arată că în Uniunea Sovietică nu s-a reeditat Dicționarul lui Ușakov, deși dicționarul datează de 15 ani. Academia de Științe a Uniunii Sovietice pregătește în schimb un nou dicționar. Acad. Al. Graur subliniază, în continuare, importanța luptei de opinii pentru justa orien- tare a activității institutului, importanța dezbaterii problemelor mari și generale ale cercetării științifice. Referindu-se la intervenția acad. T. Vianu, vorbitorul arată în primul rînd că este necesar să se sublinieze importanța criticilor aduse activității Institutului de lingvistică înainte de anul 1952, critici care au dus la o îmbunătățire simțitoare a muncii. în al doilea rînd, acad. Al. Graur remarcă lipsa unei orientări în problemele limbii literare: lucrările referitoare la limba lirerară nu aduc un punct de vedere nou în studierea faptelor. în mare măsură, lucră- rile existente sau în pregătire, nu fac decît să studieze felul în care limba .romînă se reflectă în limba unui scriitor. Pe lîngă aceasta, cei care studiază limba literară își limitează cercetarea 88 la studiul stilului scriitorilor, deși conceptul de limbă literară are o sferă mai largă. în felul acesta, se poate crea impresia greșită că cei care se ocupă de studiul limbii literare identifică limba literară cu stilul scriitorului. Prof. J. Byck, referindu-se la problema limbii literare, arată că studiul limbii literare nu trebuie să însemne felul în care o anumită stare de limbă se reflectă în opera unui scriitor, ci, felul în care « măiestria artistică » a scriitorului se realizează cu mijloace lingvistice. Așadar, studiul măiestriei artistice a scriitorului aparține atît criticii și istoriei literare, cît și lingvisticii, în măsura în care scriitorul folosește anumite procedee lingvistice. Acad. lorgu Iordan a analizat în mod critic activitatea sa dusă atît în cadrul Institutului cît și în cadrul Facultății de filologie, subliniind importanța ajutorului pe care Partidul i l-a dat prin criticile aduse. în ce privește discuția în jurul problemelor limbii literare, acad. lorgu Iordan propune ca în viitor să se consacre o ședință specială discutării acestor probleme. Prof. D. Macrea propune ca în viitor toate lucrările elaborate în cadrul Institutului să fie supuse discuției Consiliului științific al Institutului, înainte de a fi trimise la tipar. După încheierea discuțiilor pe marginea celor două referate, au fost prezentate unsprezece comunicări. Este demnă de remarcat varietatea temelor tratate: comunicările prezentate de acad. Al. Rosetti « Sistemul fonologie al limbii romîne », și de Vladimir Drimba « Propuneri pentru alcătuirea alfabetului tătar » au discutat probleme de fonologie și fonetică. Acad. Al. Rosetti consideră că, în limba romînă, vocalele ăt e, i, î, sînt foneme independente și că limba romînă operează cu diftongii ea și oa, care nu pot fi considerați ca realizări ale vocalei a, prece- date de o consoană muiată sau rotunjită. VI. Drimba, bazîndu-se pe studiul sistemului fono- logie al graiurilor tătare vorbite în R.P.R., propune crearea unui alfabet. Comunicarea prezen- tată reflectă preocuparea cercetătorilor noștri pentru problemele predării limbii în școli. Gh. Bulgăr, a prezentat o comunicare tratînd o problemă de lexicologie: « Observații pe marginea unui glosar de V. Alecsandri». Multe comunicări au fost consacrate problemelor de limbă literară: Sara Buium «Pro- blemele de stilistică în lingvistica sovietică »; N. Dănilă « Ibrăileanu și problema limbii literare romîne»; Luiza și Mircea Seche «Individualizarea eroilor cu ajutorul neologismelor în opera satirică a lui I. L. Caragiale»; Elena Boilă «Valoarea stilistică a diminutivelor în poezia populară ». Două comunicări au avut ca obiect chestiuni de gramatică. Em. Vasiliu « O categorie gramaticală a limbilor romanice — conjugarea obiectivă » și L. Vasiliu « Cîteva observații asupra întrebuințării pronumelor care și cine în Cartea cu învățătură (1581) a lui Coresi •>. I. Rosenberg, în comunicarea « Problema formelor neaccentuate pronominale și verbale în opera lui Tiktin », face o reconsiderare a lucrărilor lui Tiktin consacrate acestei chestiuni. Problema unificării și fixării terminologiei tehnice a fost tratată de Constant Maneca într-o comunicare intitulată « Cu privire la activitatea de unificare a terminologiei științifice și tehnice ». La discuții, au participat: Giafer Aii, Mioara Avram, Al. lonașcu, acad. Al. Graur, prof. J. Byck, Em. Vasiliu, prof. D. Macrea, Gh. Bulgăr, Finuța Asan, prof. Ilie Stanciu, Al. Niculescu, acad. Al. Rosetti, Gh. Bolocan, N. Dănilă, I. Rosenberg, acad. Tudor Vianu. în afară de observațiile care priveau exclusiv problemele ridicate de comunicările prezen- tate, discuțiile au fost purtate și în jurul unor probleme de importanță mai generală. Acad. Al. Graur și tov. lonașcu, în legătură cu comunicarea tov. Em. Vasiliu, au pus problema orien- tării ideologice a comunicării. în legătură cu comunicarea acad. Al. Rosetti, prof. J. Byc <. și Ilie Stanciu au arătat necesitatea unor discuții ample asupra problemelor fonologiei romîne, discuții în care specialiștii să cadă de acord asupra chestiunilor esențiale. Referindu-se la comunicarea tov. N. Dănilă, acad. Al. Rosetti și prof. J. Byck au adus în discuție unele probleme referitoare la editarea de texte și la metodele de cercetare a limbii literare. Mulți dintre participanții la discuții (acad. T. Vianu, prof. D. Macrea ș.a.) au arătat necesitatea organizării unor dezbateri asupra problemelor limbii literare. 89 în legătură cu comunicarea tov. I. Rosenberg, acad. Al. Rosetti prof. J. Byck, Al. Nicu- lescu și Gh. Bolocan au discutat unele chestiuni privitoare la relațiile lingvistice slavo-romîne. Discuțiile purtate au adus contribuții la elucidarea multor probleme ridicate de comu- nicările prezentate. Este demn de remarcat faptul că la discuții au participat mulți tineri cercetători care au pus în mod just probleme științifice și au dat dovadă de o bună orientare ideologică. Este de remarcat de asemenea spiritul combativ în care aceste discuții au fost purtate. în încheierea ședinței, profesorul D. Macrea a exprimat, în numele întregului colectiv al institutului, recunoștința lingviștilor față de Partidul Muncitoresc Romîn, pentru ajutorul ideologic și material pe care l-a dat cercetărilor lingvistice, propunînd ca întreg colectivul institutului să-și ia angajamentul de a-și duce la îndeplinire sarcinile care-i vor reveni în cadrul viitoarei sale activități. D. MACREA și EM. VASILIU MARCEL COHEN et UN GROUPE DE LINGUISTES Franțais elementaire ? Non Paris, Editions Sociales, [1955], 113 pag. Activitatea bogată pe care o desfășoară 1 ingvistul francez Marcel Cohen în domeniul problemelor limbii franceze are un pronunțat caracter combativ. în volumele și articolele sale, el afirmă cu tărie, între altele, un punct de vedere just și rațional, acel al simplificării ortografiei și chiar a gramaticii, mai cu seamă în ceea ce privește sintaxa verbului (acordul participiului), arătînd că balastul etimologic exagerat al ortografiei franceze și al unor forme gramaticale, dispărute din uz, constituie astăzi un obstacol care împiedică accesul către cultură al maselor popularex. Luptînd pentru afirmarea acestor principii, care tind la ușurarea învățării limbii franceze, Marcel Cohen se opune în același timp și tendințelor puriștilor care resping forme și construcții populare pe care uzul le-a con- sacrat. Simplificare și îmbogățire, iată cele două aspecte care nu se exclud, ci, dimpotrivă, merg mînă în mînă pe linia de dezvoltare normală a limbii. Progresul în limbă se reali- zează astfel pe de o parte prin renunțarea la ceea ee este învechit și perimat, iar pe de altă parte prin acceptarea elementelor noi legate de dezvoltarea societății și a gîndirii. 1 Vezi M. Cohen, Grammaîre et stjle. Paris, Editions Sociales, 1954* p* 7—18. în spiritul acestei orientări, Marcel Cohen, în colaborare cu alți lingviști francezi, se ocupă în cartea care face obiectul acestei recenzii de o problemă pe care o consideră, pe bună dreptate, deosebit de gravă. Este vorba de crearea unui surogat de limbă, așa-numita «franceză elementară» cu un vocabular de 1374 de cuvinte și o gramatică incompletă, cu totul rudimentară. Autorii acestui « monstru » lingvistic au totuși cute- zanța să afirme că «limba franceză elementară » este «franceza cea mai autentică. . . vie, corectă, conformă cu geniul limbii noastre». Inițiativa acestui proiect a avut-o încă din 1951 Ministerul Educației Naționale din Fran- ța, care a alocat un fond inițial de 6.250.000 de franci pentru începerea lucrărilor în ve- derea realizării proiectului. O comisie alcătuită din lingviști și pedagogi a lucrat la elaborarea metodei pentru predarea noii «limbi franceze elementare », folosind pentru aceasta procedeul anchetelor și al înregistrărilor pe bandă de magnetofon, cu scopul de a stabili frecvența întrebuințării cuvintelor din lexicul uzual de conversație curentă. în urma acestor anchete și cercetări s-a stabilit un vocabular sărac, depășind cu puțin o mie de cuvinte, dar care poate fi susceptibil de îmbogățire, și o «gramatică esențială». Totul a apărut într-o 91 broșură de 67 de pagini sub titlul: « Le Fran- pais elementaire », Paris, 1954. Prezentarea opusculului a fost făcută de Andre Mărie, pe atunci Ministrul Educației Naționale, care și-a etalat candid ignoranța, susținînd că întregul vocabular al lui Racine nu depășește 1.200 de cuvinte, cînd în realitate numai în Phedre — arată Marcel Cohen — sînt folosite 1.600 de cuvinte, lexicul complet al operei lui Racine ajungînd la 4.000 de cuvinte (aceasta în secolul al XVII-lea și într-o operă poetică în versuri, supusă unor canoane foarte rigide, chiar și în ceea ce privește limba scriitorilor). Supunînd unei minuțioase analize critice conținutul broșurii în chestiune, Marcel Cohen constată de la început că membrii comisiei de elaborare a « limbii franceze elementare » (printre care se numără profesorii G. Gougen- heim și A. Sauvageot), care au acceptat sarcina creării unei noi limbi, «n-au fost liberi », ci au fost obligați să se supună injonc- țiunilor guvernanților francezi al căror scop apare destul de clar: confecționarea unei limbi primitive care să servească drept instrument de intensificare a exploatării, mai ales în colonii, dar și în metropolă. Iată pentru ce a fost creată această «france- ză elementară » fabricată după modelul cunos- cutului basic-english și cu aceleași tendințe de a săpa o prăpastie între masele populare și cultura națională. Trecînd la cercetarea vocabularului, M. Cohen se declară de acord cu metoda fo- losită de anchetatori, care au înregistrat, cu ajutorul magnetofonului, cuvinte și construcții din limba vorbită. Constată însă că scopul pentru care generozitatea guvernului a fost largă este cu totul străin de interesele naționale și de cele ale științei, iar studiul științific al graiurilor populare, pe bază de chestionare și înregistrări, n-a beneficiat niciodată de vreo alocație bugetară cît de modestă. . , Cu toate mijloacele de lucru de care s-au bucurat, datorită unor credite substanțiale, « creatorii » noii limbi n-au reușit să alcătuiască un vocabular uzual care, printr-o clasare sistematică, să fie ușor utilizabil. în lipsa unui scurt capitol asupra formării cuvintelor ar fi fost necesară — observă M. Cohen — o grupare a derivatelor în jurul cuvîntului de bază. Indicarea, pe această cale, măcar a legăturilor formale esențiale între adjective și substantive, între verbe și substantive etc. — legături atît de necesare pentru cel care învață elementele unei limbi — nu i-a preo- cupat pe autorii broșurii. Parcurgînd lista de cuvinte a «limbii franceze elementare» se poate observa ușor, pe lîngă această lipsă a unei clasări bazate pe un criteriu precis» și absența unor derivate — aproximativ 100 — a căror omisiune este cu totul nejustificată. Fără să depășească întru nimic cadrul elemen- tar fixat de autorii broșurii, M. Cohen prezintă în articolul său o listă minimală cuprinzînd cuvinte de largă circulație ca: accepte?, achat^ ailleurs, armer, industrie, joie, lecture, levre> melange etc. care au fost omise. Cel mai slab cunoscător al limbii franceze își poate da seama cu ușurință, citind aceste cuvinte, de sărăcia nepermisă a vocabularului chiar cînd este vorba de o « franceză elementară ». Analizînd în continuare «gramatica esen- țială » a «francezei elementare », M. Cohen arată că, deși autorii au înregistrat construcții populare din limba vorbită — făcîndu-și un titlu de glorie din aceasta — ei condamnă construcția se rappeler de. . . , ceea ce dove- dește o tendință p iristă. Littre și chiar Academia Franceză autorizează folosirea con- strucției se rappeler de. . . cînd complementul este un infinitiv: «Jeme rappelle de l'avoir vu.î Je m'en rappelle — continuă Cohen — are dreptul la existență, nu numai prin analogie cu je m'en souviens (neologism barbar pentru il me souvient de. . . ), ci și cu je m'en rejouis* je m'en repens, je m'en moque1. Totuși, toleranța lui des pentru de înaintea unui substantiv precedat de adjectiv, accep- tată de «gramatica esențială», — de astă dată împotriva puriștilor, — este considerată ca o dovadă de neconsecvență în raport cu atitudinea privitoare la construcția semnalată mai sus. Alte observații ale lui M. Cohen se referă la înlăturarea arbitrară a unor categorii gramaticale ca: pronumele posesiv le mien, le tien etc., relativele lequel și doni ori la regulile neclare și incomplete privind acordul participiului. în continuare sînt analizate critic i Vezi M. Cohen, op. cit., p. 211, 92 capitolele de sintaxă privitoare la ordinea cuvintelor în subordonatele interogative indi- recte sau la propozițiile condiționale și con- cesive. Și în aceste cazuri se remarcă tendința excesivă de simplificare a gramaticii franceze de care dau dovadă autorii noii metode, precum și neînțelegerea rolului deosebit pe care îl are structura gramaticală ca unul din elementele fundamentale ale limbii. In încheiere, Marcel Cohen subliniază că însăși concepția care a stat la baza elaborării a francezei elementare» constituie o erezie lingvistică, deoarece nu se poate crea o limbă simplificată viabilă prin mutilarea unei limbi vii care, în dezvoltarea ei de-a lungul unui mileniu, s-a cizelat și s-a îmbogățit ba formă a culturii naționale a poporului francez. Volumul recenzat cuprinde pe lîngă studiul lui M. Cohen, un articol semnat de Guy Serbat, « Une grammaire essentielle ? » și un altul, « Le veritable caractere de Poperation Franțais elementaire», datorat unui grup de lingviști. Lămuriri asupra noțiunii de « basic english » încheie prima parte a volumului. în apendice sînt date informații complete asupra etapelor elaborării «limbii franceze elementare », pre- cum și extrase din presă, alături de lista nominală a membrilor comisiei instituite de Ministerul Educației Naționale pentru ela- borarea proiectului, pe baza recomandării formulate de subcomitetul de educație al Comisiei franceze pentru UNESCO. N. Dănilă Acad. AL. ROSETTI Studii lingvistice Editura Academiei R.P.R., 1955, 82 pag. Volumul apărut anul trecut cu titlul « Studii lingvistice» cuprinde opt studii ale academicianului Al. Rosetti, în care ni se prezintă rezultatele cercetărilor sale din 1950 încoace și reconsiderarea, în lumina concepției marxist-leniniste despre limbă, a unor lucrări mai vechi. Cea mai mare parte din' aceste studii au constituit textul unor comunicări ținute în cadrul Secțiunii de știință limbii, literatură și arte a Academiei R.P.R. Din cele opt lucrări reunite în acest volum, șase cuprind studii de fonetică și două — studii de limbă literară. Seria lucrărilor de fonetică începe cu « Despre natura semnului lingvistic », în care autorul caută să rezolve problema determi- nării semnului lingvistic, a cuvîntului de natura obiectului pe care îl denumește. Combătînd concepția lui Ferdinand de Saussure, care susținea că raportul dintre noțiune și sunete este arbitrar sau nemotivat, acad. Al. Rosetti arată că « raportul mutual între noțiune și sunete este determinat de condițiile în care a fost creat semnul lingvistic» (pag. 5)1. în concluzie spune că: «1. Semnul lingvistic este format din reunirea unei noțiuni cu un anumit număr de sunete. 2. Nu există o legătură directă între sunetele semnului lingvistic și obiectul real; legătura se face prin mijlocirea noțiunii; semnul lingvistic nu este copia obiectului real, ci o interpretare a lui. 3. Legătura dintre noțiune și sunete este necesară și naturală. 4. Raportul mutual dintre noțiune și sunete este de natură socială. 5. în momentul cînd s-a produs vorbirea articulată, în con- dițiile muncii omului din faza de început a orînduirii comunei primitive, legătura dintre noțiune și sunete era necesară. Aceasta înseamnă că la origine semnul nu este arbi- trar. 6, Pentru generațiile următoare, semnul lingvistic este arbitrar sau nemotivat, pentru că limba le-a fost dată gata făcută de societate; pe de altă parte, el nu este arbitrar *) Toate citatele la care se dă numai pagina sînt din lucrarea prezentată. 93 și e deci motivat pentru că legătura dintre noțiune și sunete este naturală. 7. Tendința de a adecva sunetele la noțiune se manifestă în limbă în cuvinte expresive. Scriitorii și poeții în special, sînt acei care utilizează expresivitatea sunetelor vorbite » (pag. 9). Acest studiu deosebit de important reia o problemă cercetată și mai demult de acad. Al. Rosetti, în lucrarea « Le mot »L De data aceasta ni se înfățișează o nouă concepție asupra cuvîntului. Pe baza concepției marxiste, autorul ajunge la concluzii interesante asupra legăturii dintre noțiune și forma sonoră a cuvîntului, contrare concepțiilor idealiste care rup limba de condițiile materiale ale vieții și de relațiile dintre oameni. Lucrarea are un bogat conținut de idei, rezultat al unei fine analize și al unei subtile interpretări a sem- nului lingvistic, prezentat foarte concentrat. Multe dintre ideile acestei lucrări ar trebui să fie mai larg discutate și bogat exemplificate într-un studiu de mai mare amploare, autorul limitîndu-se aici doar la enunțarea ideilor, insuficient dezvoltate. O argumentare mai amplă ar fi făcut desigur să se înțeleagă mai bine această chestiune foarte complicată. Al doilea studiu al volumului tratează « Despre schimbările și legile fonetice ». Por- nind de la dublul caracter al sunetelor vorbite (emisiuni sonore ale organelor vorbirii și parte componentă a liînbii), autorul face distincție între modificările care ating fone- mele și modificările care ating realizările fonemelor, adică sunetele. în concluzie se arată că schimbările fonetice nu se produc la întîmplare, fiecare limbă avînd legile ei proprii interne de dezvoltare. «Limba nu reține decît modificările care pot intra în sistemul său » (pag. 16). Prin distincția fundamentală pe care o face între modificările fonemului și modi- ficările sunetelor, acad. Al. Rosetti ajunge la o concepție științifică asupra schimbărilor sunetelor unei limbi, îmbogățind vechea teorie a « legilor fonetice » cu elemente noi, în legătură cu ultimele teorii ale fonologiei și cu principiile referitoare la caracterul social al limbii. * Al. Rosetti, Le mot. București, 1943, ed. 1. Seria studiilor fonetice prezentate în acest volum continuă cu un referat « Despre fonetică și fonologie în lumina materialismului dialectic ». Respingînd concepția că fonemul este o intenție de sunet și arătînd că fiecare dintre vorbitori (fiind în același timp emitent și auditor) «posedă. . . foneme realizate în sunete și aude sunete realizate în foneme» (pag. 72), fonemul — sau « sunetul fonem » cum mai este numit în lucrare — fiind «învelișul material al noțiunii» (pag. 73), autorul ajunge la definiția fonemului, pe care îl socotește « o abstracție, un tip sonor ivit în conștiința socială și realizat prin sunet, realitatea lui sonoră » (ibid.) cu care alcătuiește o unitate inseparabilă, fapt care face să per^ cepem sunetul în diferitele sale variante, ca unic. în încheierea lucrării, acad. Al. Rosetti arată că deși vechea distincție dintre fonetică și fonologie nu se mai menține, totuși nu trebuie făcută confuzia între «sunet» și « fonem », așa cum s-a făcut în « Gramatica limbii romîne» a Academiei R.P.R. [în această chestiune vezi și articolul acad. E. Petrovici «Unele probleme de fonetică în lumina învățăturii staliniste despre limbă », apărut în revista «Limba romînă», nr. 3, 1953, p. 17 și urm.] Din seria studiilor de fonetică generală, acesta mi se pare cel mai important, fiind o valoroasă încercare de a aplica principiile marxismului în fonologie. Nerupînd fonemul de sunet, primul este prezentat totuși ca ceva deosebit, rezultatul muncii de abstrac- tizare a gîndirii, care și-a creat tipuri sonore cu funcțiuni semantice și gramaticale. Desigur că definiția dată fonemului de acad. Al. Rosetti comportă — cum. e și firesc atunci cînd avem a face cu o noțiune de bază —• noi discuții, totuși ea constituie cel puțin un punct de plecare just, precizînd notele fundamentale ale noțiunii. în ceea ce privește terminologia, cred că ar trebui să se renunțe la termenul « sunet fonem », care mi se pare nepotrivit cu distincția făcută — pe bună dreptate — între sunet și fonem. în « Cîteva probleme de fonetică a limbii romîne» autorul se ocupă de diftongul ea 94 și de u final. Chestiunea diftongului ea, atît de viu disputată în ultima vreme, rămîne încă deschisă atît timp cît cercetările expe- rimentale asupra diftongilor romînești sînt în curs și atîta vreme cît în aceste cercetări nu s-au folosit încă toate mijloacele pe care electroacustica modernă ni le poate pune la dispoziție L Seria lucrărilor de fonetică romînească se încheie cu « Schimbări condiționate în vocalismul limbii romîne » și «Diftongarea condiționată a vocalelor E și O în limba romînă ». în primul studiu, autorul examinează aplicarea în limba romînă a tendinței de anticipare vocalică. Tendința aceasta devine lege internă de dezvoltare a limbii romîne în cazurile lui e și o în poziția a (ă) sau e, care se diftonghează în ea, oa. Diftongarea lui e și o este pusă în legătură cu introducerea în sistemul fonologie al limbii romîne a diftongului ea din vechea bulgară. în celălalt studiu se revine asupra acestei chestiuni, în același sens. Explicația dată aici diftongării este plauzibilă, totuși fenomenul se poate explica foarte bine și numai prin criterii interne. [Vezi în această chestiune I. Iordan, Diftongarea lui e și o accentuați în pozițiile ă, e, Iași, 1920.] Și apoi cum se împacă ideea că e accentuat se trans- formă în ea ca rezultat al unei tendințe a limbii romîne cu afirmația că acest diftong vine din vechea bulgară ? De asemenea afirmația că diftongarea lui e și o s-a făcut și sub influența lui a nu mai era necesară deoarece nu știm în ce alte cuvinte în afară de deaca s-ar mai fi putut găsi la acea epocă a netrecut la ă, difton- garea lui și 6 fiind în orice caz posterioară închiderii lui a. Legarea diftongării lui e și 6 de slavul k pune sub semnul întrebării chiar existența diftongului ea, deoarece știm că în slavă 1 era o vocală deschisă care modifica timbrul consoanei precedente palatalizînd-o. * în această chestiune vezi și « Cercetări experi- mentale asupra diftongilor romînești», i ea»; Acad. Al. Rosetti, « Concluzii fonologice la expunerea asupra dif- tongului ea» și acad. E. Petrovici« Contribuții la stu- diul fonemelor limbii rcmîne» publicate în «Studii și cercetări lingvistice » nr. i—2, 1955, P. 7. Ultimele două studii publicate în volum tratează chestiuni în legătură cu limba lui Grigore Ureche-Simion Dascălul și limba poeziilor lui Mihail Eminescu. în primul din aceste studii ni se prezintă un bogat material lingvistic din cronica lui Grigore Ureche-Simion Dascălul, pe baza căruia autorul conclude că «limba cronicii lui Gr. Ureche-Simion Dascălul ne înfăți- șează un moment important al evoluției sti- lului artistic al limbii noastre literare, cînd se părăsește imitarea limbii bisericești. Gr. Ureche-Simion Dascălul scriau limba pe care o vorbeau, și aceasta constituie calitatea cea mai de preț a scrisului lor » (pag. 32). Interpretarea bogatului material prezentat aici nu a fost însă nici pe departe epuizată, variatele fapte de limbă întîlnite urmînd desigur să fie reluate cu altă ocazie avînd în vedere atenția deosebită pe care acad. AL Rosetti o dă studiilor de limbă literară în ultima vreme. « Limba poeziilor lui Mihail Eminescu » este un studiu mai mare, în care autorul analizează variatele aspecte ale limbii creației poetice eminesciene în evoluția ei. Trecînd în revistă situația poeziei la noi în epoca adolescenței poetului și concepția marelui nostru poet despre limba literară, autorul arată că « stilul artistic al lui Eminescu este rezultatul unei munci îndelungate de selectare^a materialului din limba comună și din izvoarele pe care le-am indicat» (pag. 37). Urmărind influența poeziei populare, fap- tele de limbă vorbită, arhaismele, neologis- mele, licențele poetice și formațiile proprii întîlnite în poezia lui Eminescu, acad. Al. Rosetti arată că «Armonia eminesciană rezultă din arta prin care poetul și-a ales, din materialul limbii comune, mijloacele sonore și semantice adecvate. Formulele născocite de poet sînt atît de fericite și de conforme cu spiritul limbii, încît au fost imitate de contemporani și de urmași, pînă în zilele noastre . . . Armonia eminesciană provine, în primul rînd, dintr-o adecvare, produsă la un înalt nivel artistic, între fond (conținutul de idei) și formă» (pag. 54). Lucrarea de față cuprinde un bogat material din nesecatul izvor al limbii marelui maestru. 95 interpretări foarte fine ale creației eminesciene, care ar putea fi totuși și mai mult adîncite, discutate și exemplificate. Aceste studii ne fac cunoscute multiplele preocupări lingvistice ale acad. Al. Rosetti care, prin acest volum, a mărit și mai mult lista bogată a publicațiilor sale. Constant Maneca Acad. AL. GRAUR Studii de lingvistică generală Editura Academiei R.P.R., 1955, 187 pag. Volumul apărut de curînd sub acest titlu cuprinde o culegere de articole și comunicări ținute la Secția a Vl-a a Academiei R.P.R. Acest material prezintă o importanță deosebită chiar dacă în parte el a mai fost publicat sub formă de articole de revistă, fiindcă el este revăzut și pus în concordanță cu vederile actuale ale autorului și mai ales fiindcă reprezintă o încercare serioasă de a aplica la studiul limbii noastre metoda dialectică marxistă. Partea întîi a volumului conține o serie de articole grupate sub titlul« Aplicări ale metodei dialectice», de fapt însă acest titlu s-ar potrivi și celorlalte părți ale lucrării. Primul articol tratează despre «Caracterul sistematic al limbii». Autorul arată că limba nu numai în ansamblul ei are un caracter de sistem, ca un complex de elemente ce se influențează reciproc și care sînt coordonate sau subor- donate între ele în vederea unui scop comun, ci chiar și în părțile ei constitutive: fonetica, vocabularul și gramatica. Al doilea articol, intitulat « Individual și general, întîmplare și necesitate», discută părerile lingviștilor apuseni Gillieron, F. de Saussure și L. Gauchat despre limbă și vocabular, arătînd cu ajutorul aplicării marxiste a noțiunilor de individual și general, întîmplare și necesitate în domeniul limbii, greșelile acestor lingviști. De pildă, Gilli ron afirmă că fiecare cuvînt își are istoria lui, de aceea nu pot exista legi fonetice valabile pentru întregi categorii de cuvinte. F. de Saussure desparte limba fapt social — de vorbire fapt individual —, iar L. Gauchat susține și el că individul nu are nici un amestec în transformările fonetice ale limbii. Acad. Al. Graur arată că Gilli'ron nu are dreptate, fiindcă chiar dacă fiecare cuvînt își are o istorie a lui, cuvintele nu trăiesc izolat în limbă. între un cuvînt și celelalte cuvinte, sau între el și categoria căreia îi aparține, se creează anumite legături. De asemenea se înșeală F. De Saussure cînd socotește că individul este stăpîn pe vorbirea lui fiindcă chiar dacă exprimarea este un act individual, el, individul, nu poate înlocui de pildă după bunul său plac un cuvînt cu altul, fiind limitat în inițiativele lui de socie- tate, deoarece diversele vorbiri individuale dau limba colectivității și deci limba nu poate fi despărțită în mod artificial în limbă, fapt social, și vorbire, fapt individual, fără a concepe o strînsă legătură, o unitate dialectică, între ele. în privința necesității, unii o tăgăduiesc afirmînd că în lume totul se face întîmplător. Alții, dimpotrivă, socotesc că în lume nu există nimic întîmplător. Acad. Al. Graur aplică în ce privește necesitatea și întîmplarea în limbă, punctul de vedere marxist. Necesarul, arată Al. Graur, decurge din raporturile interne esențiale ale lucrurilor și fenomenelor, din înlănțuirea cauzelor și efectelor și joacă rol important în limba. Întîmplătorul sau accidentalul nu apare nici el fără cauză, dar e determinat de legături neesențiale, periferice, care nu se pot distinge ușor de la prima vedere. El nu este tipic. Necesarul și accidentalul coexistă în mod obiectiv în limbă fără a se exclude. Autorul se folosește de numeroase exemple pentru a arăta cum trebuie considerate necesarul și accidentalul în limbă și demonstrează că aceste categorii se pot transforma una în alta, accidentalul fiind, după Engels, forma de manifestare a necesarului. 96 Alte articole din prima parte a lucrării, care prezintă un interes deosebit, sînt: < Noul și vechiul în vocabular ». « Cantitate și calitate *, « Contradicții % « Formă și conținut». în primul articol se dezvoltă teza că schim- barea conținutului nu atrage după sine, cu necesitate, schimbarea formei și deci adeseori forma rămîne în urma conținutului, ea neco- respunzînd niciodată pe deplin acestui con- ținut. în ce privește comportarea noului față de vechi, autorul spune că adeseori sensul nou al unui cuvînt coexistă vreme îndelun- gată cu sensul vechi, folosind aceeași formă. Uneori se produce o diferențiere, alteori sensul nou e ajutat de schimbările din socie- tate să-1 învingă pe cel vechi, care dispare: de pildă tramvaiul cu cai, lampa cu petrol etc. în al doilea articol se arată ce importanță au cantitatea și calitatea în limbă. Știm că N. I. Marr socotea că și în limbă, ca și în alte fenomene sociale, unor acumulări lente cantitative trebuie să le corespundă schimbări bruște calitative și că deci și în limbă s-ar produce schimbări revoluționare. I. V. Stalin a arătat însă că în limbă, ca și în alte fenomene, schimbările de calitate se fac treptat, pe calea acumulării elementelor calității noi și a dispariției treptate a celei vechi. Folosindu-se de această teză marxistă, acad. Al. Graur explică modificările produse, în limba noastră [ comparativ cu limba franceză], stabilind că saltul calitativ care a dat limbii romîne caracter deosebit de cel al limbii franceze s-a produs mai curînd în limba romînă și înainte de începerea influenței masive a limbii slave. Aceasta fiindcă ruptura dintre populația țării noastre și puterea de stat de la Roma a fost mai rapidă și fiindcă o serie de schimbări fonetice ca rotacizarea lui l și n intervocalic, reducerea lui b și v intervocalic etc. nu afectează cuvintele de origine slavă. Un interes deosebit prezintă și articolul « Contradicții », în care autorul arată felurile de contradicții pe care le întîlnim în limbă: contradicții generale, existente în orice limbă (de pildă contradicția dintre frază, ca noțiune gramaticală, și judecată, ca noțiune logică, subiect gramatical și subiect logic, caracter social și folosire individuală etc., contradicții specifice fiecărei limbi și contradicția dintre formă și conținut (formă națională, conținut internațional etc.). De asemenea este arătat modul cum se soluționează aceste contra- dicții. Articolul următor, « Formă și conținut», lămurește cum trebuie înțelese aceste noțiuni în limbă. în vocabular, de pildă, sensul cuvîntului constituie conținutul, iar grupul de sunete care îmbracă sensul este forma. Există firește unitate între formă și conținut, conținutul este însă acela care se schimbă mai întîi și provoacă fie modificarea imediată, fie treptată a formei. Această problemă a legăturii dintre formă și conținut este discutată și în articolul intitulat La originea graiului sunetele au fost condiționate de conținut. Partea a doua a volumului se ocupă de « Legile interne de dezvoltare a limbii» scoțînd în evidență diversitatea și caracterul lor obiectiv. Partea a treia grupează articole în legătură cu raportul dintre limbă și societate și anume: despre «Limbă, dialect și grai», « Desființarea dialectelor », «Substratul», « Note asupra legăturii dintre istoria limbii și istoria societății», « Note asupra progresului în limbă » etc. Un interes deosebit prezintă în special primele două articole, în care se lămurește problema dialectelor limbii noastre și raportul dintre limba romînă și limba moldovenească. Acad. Al. Graur, în deplin acord cu acad. Șiș- marev, ajunge la concluzia că « latina orientală s-a scindat în cinci limbi diferite. . . istroro- mîna și meglenoromîna, ambele pe cale de dispariție astăzi, aromîna, care duce o exis- tență precară, și dacoromîna, din care s-a desprins apoi limba moldovenească. Aceste două limbi din urmă sînt singurele, în con- dițiile de astăzi, care se dezvoltă liber și înfloresc nestînjenite ». « Rezolvînd astfel problema limbilor roma- nice din sudul Dunării, scrie acad. Al. Graur, vom recunoaște lesne că dacoromîna prezintă în sînul ei multe dialecte. Acestea au fost în trecut mai deosebite între ele decît sînt astăzi. . . , iar astăzi sînt pe cale de a-și pierde substanța proprie, contopindu-se în 7 — C. 93 97 chip fericit în limba unică și comună pentru tot poporul, limba romînă națională ». Credem că ajungînd la o asemenea concluzie, fără îndoială de un interes științific foarte actual, autorul ar fi trebuit să aducă și unele precizări cu privire la dialectele actuale ale limbii noastre, care sînt, după cum se afirmă, pe cale de contopire în limba comună națională. Partea ultimă a lucrării este intitulată « Metode, concepții, atitudini » și cuprinde articole legate de metoda de studiere a limbilor dispărute, de reconstruire a cuvinte- lor în formele lor vechi, pentru a se încheia cu două articole privind formalismul și cosmo- politismul în limbă și felurile lor de manifes- tare în limba noastră. Acad. Al. Graur arată în aceste articole că dacă în ultimul timp formalismul, adică studierea vocabularului și a gramaticii fără legătură cu societatea și cu categoriile grama- ticale sau fiziologia sunetelor, se manifestă mai rar, cosmopolitismul, care s-a afirmat cu putere pînă acum cîțiva ani în domeniul lingvistic, se întîlnește totuși mai des și în special îl găsim în limbajul sportiv. Noi am adăoga că și în comerț mai găsim tendințe cosmopolite în felul în care sînt formulate anumite titluri, firme și reclame, sau în felul cum sînt scrise anumite cuvinte străine intrate deja în patrimoniul limbii noastre. Lucrarea acad. Graur este o lucrare foarte folositoare atît pentru specialiști, cît și pentru cadrele didactice și în general pentru oamenii de cultură, care se interesează de problemele limbii. Ea merită o cercetare mai amănunțită decît această prezentare destul de sumară. I. Hașeganu NOTE BIBLIOGRAFICE GORAN PAMMARSTROM : Importance des inrâgistrement et de la transcription plio- netique indirecte pour Ia dialectologie, « Studia neophilologica » Upsala, voi. XXVII, nr. I, 1955, p. 43-53 Autorul numește transcriere fonetică indi- rectă transcrierea făcută pe baza înregistră- rilor de pe banda de magnetofon și o opune transcrierii fonetice directe, adică aceea făcută în prezența subiectului anchetat, ascultîndu-1 cum vorbește. Se ocupă apoi pe larg de neajunsurile transcrierii fonetice directe (așa- zisa metodă impresionistă), arătînd superiori- tatea transcrierii indirecte față de aceasta. Hammarstrom arată că dintr-o singură audi- ție este imposibil să determini valoarea fone- tică a unui sunet și de aceea anchetatorii, care folosesc metoda impresionistă notează foarte adesea ceea ce știu despre un sunet, nu ceea ce aud. Autorul demonstrează aceasta, folo- sindu-se de un exemplu concret. Pentru a înlătura impresiile sugerate de idei precon- cepute este nevoie să se repete operația de zece sau mai multe ori pînă să se stabilească adevărata nuanță a unui sunet. Or, după metoda transcrierii fonetice directe se scriu cuvinte și chiar fraze întregi după o simpla apreciere globală. Repetarea răspunsului de către vorbitor nu poate înlătura acest neajuns, deoarece niciodată un cuvînt sau o frază nu se pronunță de două ori la fel. Aparatele au dovedit acest lucru. Transcrierea directă mai prezintă în plus dezavantajul că rezultatele ei nu pot fi niciodată controlate. în continuare, sînt arătate avantajele pe care metoda transcrierii indirecte le oferă cercetătorului. în primul rînd, transcrierea de pe banda de magnetofon dă cercetătorului posibilitatea să asculte de cîte ori are nevoie, și în aceleași condiții, rostirea unui cuvînt, pentru a sezisa toate nuanțele sunetelor lui. Transcrierea indirectă este un mijloc excelent de antrenare a auzului, contribuind în felul acesta la formarea unor buni cercetători în domeniul foneticii și al dialectologiei. Pe de altă parte, folosind aparatele de înregistrat, numărul punctelor anchetate poate fi considerabil sporit (lucru care în cazul metodei de transcriere directă nu ar fi posibil decît cu cheltuieli foarte mări). După aceea înregistrările pot fi studiate pe îndelete în institutele de cercetări. Autenticitatea transcrierii făcute după aceas- tă metodă poate fi oricînd controlată. Aici intervine unul dintre avantajele colosale pe care le oferă înregistrările, și anume faptul că ele vor servi peste secole, cînd limba se va schimba mult, ca un document de mare valoare pentru studierea evoluției vorbirii. 99 Autorul încheie articolul arătînd că pentru o mai mare precizie, analiza fonetică a înre- gistrărilor de pe banda de magnetofon poate fi făcută prin intermediul aparatelor electro- acustice. C, O. JULES HERCZEG: Syntaxe de Pinfinîtif dans « Histoire des Roumains », par N. Bălcesco, « ftudes slaves et roumaines », voi. II, fasc. 1. Budapest, 1949, p. 103 — 111 Autorul începe studiul rezumînd părerile emise de Kr. Sandfeld, Meyer-Liibke și A. Rosetti1 în problema infinitivului în limbile balcanice. Studiind faptele atestate în textele din secolul al XVI-lea și ținînd seama de rolul sintactic al infinitivului, Meyer-Liibke dis- tinge trei categorii: a) infinitivul subiect, b) infinitivul obiect și c) infinitivul cerut de un adjectiv. Sandfeld adaugă la acestea un caz nou și anume acela cînd subiectul infinitivului diferă de subiectul propoziției principale (o rugă să-i ajute a lua un copac în spinare). Herczeg mai găsește încă două categorii: infinitivul cu rol de circumstanțial și infini- tivul absolut. în privința dispariției infinitivului, autorul .articolului de față împărtășește fără rezerve părerile lingviștilor Sandfeld și Rosetti. Analizînd pe rînd felul cum se prezintă fiecare dintre cele 5 categorii în « Istoria romînilor», Herczeg arată că Bălcescu « este un reprezentant caracteristic al acestui pro- cedeu și i-a încercat toate posibilitățile de folosire». Studiul de față este interesant și pentru faptul că atrage în discuție fapte simi- lare din limbile franceză și italiană. *) Kr. Sandfeld, Problemes et r^sultats, Linguis- tique balkanique, Paris, 193°. Kr. Sandfeld, Der Schwund des Infinitivs im Rumănischen und in den Balkansprachen, Jahres- bericht, tom. IX. Kr. Sandfeld, Syntaxe Roumaine, Paris, 1936, Meyer-Liibke Abhandlungen Tobler, 1895. A. Rosetti, Istoria limbii romîne, voi. II, Bucu- rești, IQ43» P- iot. I. Infinitivul ca subiect și ca atribut pre- dicativ. Infinitivul cu rol de subiect poate fi întîlnit numai după expresii impersonale: verbe impersonale de necesitate (rebuie, rămine numai, este ierta.), verbe imper- sonale indicînd un eveniment neprevăzut (ye cade, se întîmpiă, se obișnuiește etc.), construcții impersonale compuse dintr-un substantiv și o copulă (? nevoie, este lucru nevrednic etc.), adjective precedate de copulă (e prudent, era foarte lesne etc). Autorul arată că Bălcescu manifestă tendința de a face pe trebuie personal: și Pașii de pe marginea Dunării trebuiră a-și împreuna puterile (aici subiectul infinitivului precede verbul a trebui), comp, cu « căci nu trebuie a uita că cu toată sînțenia . dreptului său ...» Tot după expresii impersonale, infinitivul poate avea și rol de atribut predicativ. în aceste cazuri însă, substantivul din expresia impersonală devine subiect: Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această trans- formație continuă. Cu acest rol, infinitivul este folosit și cu prepoziție și fără. II. Inf initivid ca obiect. Este categoria cea mai bogat reprezentată în opera lui Bălcescu. După sensul verbului din principală (de- clarandi, sentiendi, voluntatis; cel care indică începutul sau sfîrșitul acțiunii și cel care indică schimbarea locului) această categorie poate fi împărțită în cinci tipuri. Infinitivul cu funcție de obiect se ata- șează strîns verbului din principală, în afară de cazul cînd acesta este urmat de adver- bele : puțin, însă, numai, cu totul, mereu, atunci, acum, din nou, astfel etc. sau de complemente adverbiale: Mihai începu cu multă activitate a se găti de oaste. Spre deosebire de infinitivul circumstanțial, infini- tivul cu funcție de obiect nu poate sta la începutul frazei Herczeg arată că Bălcescu, urmînd tradiția neolatină, folosește infinitivul fără prepoziție atunci cînd acesta urmează unui verb care exprimă schimbarea locului. în limba ro- mînă contemporană, în acest caz se for losește infinitivul precedat de prepoziția de, fapt care se datorește influenței limbii franceze. 100 în concluzie autorul arată că Bălcescu evită folosirea prepoziției de înaintea infiniti- vului subiect și obiect, rămînînd, prin aceasta, fidel limbii romîne vechi. III. Infinitivul cu funcțiunea de comple- ment circumstanțial. Limba romînă veche admitea cu greu construcții cu infinitivul avînd funcțiunea de complement circumstan- țial. Construcțiile de acest fel — arată Herczeg — marchează oarecare independență a infi- nitivului. Dintre cele 280 de exemple de acest fel, pe care autorul articolului le-a extras din «Istoria romînilor » a Iui Bălcescu, 220 sînt propoziții finale introduse prin spre, și numai 3 introduse prin pentru, care astăzi a deve- nit atît de răspîndit. De asemenea, sînt frec- vente propozițiile temporale în care infiniti- vul este precedat de pînă și înainte de. IV. Infinitivul absolut. Herczeg distinge două tipuri ale acestei categorii: a) tipul în care subiectul infinitivului este diferit de al propoziției principale și b) tipul în care su- biectul infinitivului, care diferă de al pro- poziției principale, este în oarecare măsură în relație cu acesta, avînd funcțiunea de complement al verbului din principală. în cel de al doilea tip, infinitivul are un aspect mai puțin independent, deoarece subiectul infinitivului revine în propoziția principală ca obiect direct sau indirect. Dacă obiectul este un pronume personal, și acesta este cazul cel mai frecvent, el se plasează departe de infinitiv, înaintea verbului din propoziția principală. Dacă ob:ectul este un substantiv stă imediat înaintea infiniti- vului: El rugă pe agerți a se sili ca împăratul să nu; numească altă persoană în locul lui Basta. V. Infinitivul cerut de un substantiv sau de un adjectiv. O mare noutate a prozei lui Băl- cescu — arată Herczeg — constă în întrebuin- țarea frecventă a infinitivului după substan- tive. Autorul se referă și la limbile franceză, italiană și spaniolă, pentru care această con- strucție este specifică, arătînd că folosirea infinitivului după substantiv este strîns legată de generalizarea construcțiilor nominale. Interesant este faptul că Bălcescu nu s-a lăsat influențat de construcția franțuzească de acest fel, unde infinitivul este precedat de prepoziția de și folosește infinitivul singur, ceea ce arată preferința lui Bălcescu pentru formele arhaice ale limbii noastre. Ex.: « Se dedese voie atunci soldaților și neguțătorilor a trece care cum va putea», cu toate că astăzi este foarte natural a spune: «...craiul Albert le dete libertatea de a se strămuta în în orice loc ». în continuare autorul se ocupă de raportul dintre subiectul infinitivului și cel al propo- ziției principale în cadrul acestei construcții, arătînd că există trei situații: a) subiectul infinitivului este identic cu al propoziției principale (« Mihai găsi în inimă-și curagiul rar și f carte lăudat de a jertfi mărimea și neatârnarea sa. . . pentru un mare interes. . .») b) subiectul infinitivului este obiect în prin- cipală (« . . . fatalitatea împrejurărilor puse pe Mihai în nevoie de a-l primi . . .») c) subiectul infinitivului este complement indirect în principală («El avea curagiul și energia să insufle sultanului hotărîrea de a merge însuși la războiu . . .»). La sfîrșitul articolului sînt arătate cîteva cazuri cînd infinitivul este cerut de un adjectiv. Lucrarea este un model de studiere amă- nunțită a unei probleme de gramatică pe baza unei opere literare. C. O. NOTE ȘI CONSULTAȚII CU PRIVIRE LA TRANSCRIEREA NUMELOR DE PERSOANE ȘI A TOPONIMICELOR CEHE Făcînd comparație între numărul traducerilor din limba cehă în limba romînă apărute înainte și 23 August constatăm o însemnată sporire cantitativă. Pe de altă parte se înregistrează apariția în număr tot mai mare a traducerilor din limba romînă în Republica Cehoslovacă. Astfel, pînă în prezent, cititorilor romîni li s-au pus la îndemînă mai multe opere de valoare ale literaturii cehe, romane istorice, creații cu tematică actuală, povestiri și poezii. în articolul de față am vrea să atragem atenția asupra unei probleme legate de aceste tra- duceri care — judecind după lucrările apărute pînă acum — pare a fi neglijată de traducători. E vorba de transcrierea numelor de persoane și a toponimicelor cehe, la redarea cărora nu se respectă în cele mai multe cazuri nici grafia originală (lucru explicabil prin dificultăți de ordin tehnic), nici pronunțarea reală (lucru mai puțin de înțeles). Iată cîteva exemple (cu orto- grafierea cehă dată în paranteze): Bozena Niemțova (Bozena Nemcovâ; julius Fucik, Reportaj cu ștreangul de gît, p. 54, ediția E.S.P.L.A.), Vaclav Toma (V.clav Turna; Mărie Majerovâ, Sirena, p. 168, Editura de stat 1950), V a s s e k (Vasek; idem, p. 169), S m e r a 1 (Smeral; Antonin Zîpotocky, Anul Furtunos 1905, p. 149, E.S.P.L.A., 1953), Ziz ko v (Zizkov; idem, p. 5), Karlov Tyn (Karluv Tyn; idem, p. 63), Budecsky (Bude6sky; idem, p. 121), Hrdlicka (Hrdlicka, idem. p. 348), Do maz li ce (Domazlice; Alois Jirăsek, Capete de cîini, p. 17, E.S.P.L.A., 1953), Straz (Strâz; idem, p. 38). în unele cazuri, ortografierea originalului este păstrată intactă, însă provoacă confuzii în rostire: de unde să știe cititorul romîn că J a n (Capete de cîini, p. 67), Oujezd (idem, p. 267) sau Chodov (idem, p. 16) trebuie pronunțate «Ian», « Ouiezd» și « Hodov »? (E aceeași situație ca și cînd un ceh ar fi pus să citească numele Cluj sau Giurgiu, pe carele va pronunța așa cum e deprins, « Țlui », « Ghiurghiu ».) Părerea noastră este că rezolvarea acestei probleme trebuie să se bazeze pe următoarele principii: 1. să se păstreze grafia originală pe cît se poate neschimbată, 2. să se redea, în măsura posibilului, realitatea sonoră din limba cehă. Deși contrarii la prima vedere, aceste două principii se pot totuși îmbina în practică. Aplicarea lor presupune transcrierea consecventă cu litere romînești a tuturor fonemelor cehe care își au echivalente în sistemul fonetic al limbii romîne literare (c = ț, 6 = c + e sau i, g = gh, j = i din «iarnă », s = ș, z = j) păstrînd numai literele « k » și « « y » (a căror valoare fonetică nu este necunoscută romînilor) pentru a nu modifica inutil grafia originală, și redarea cu fonemele romînești cele mai apropiate a acelor foneme cehe care nu există în limba romînă: 102 vocalele lungi, « accentuate », ă, e, {,6,11,îi,y să fie notate ca a, e it o, uf uf y; ch (constrictivă velară de felul rus. «x » din oxotiikiî sau al spân. «j » din « hijo ») ca h; f (vibrantă alveoden- tală proprie limbii cehe) ca r (transcrierea ei prin « rș » sau « rj » — așa cum este imitată de străini — ar modifica supărător caracterul grafic al cuvintelor, fără să redea exact pronun- țarea ei reală); d't n, t' (oclusive alveodentale, d, n, t « muiați ») ca d, n, t. Un caz aparte îl prezintă litera « e » care marchează: a) atunci cînd urmează după d> n, t, înmuierea acestor consoane + e; b) cînd e precedată de d, f, p, v redă pe / + e; c) iar cînd urmează după m notează n + e. Ar fi deci just să transcriem această literă în trei feluri: ca «e» (ex. Tesm — Teșin), ca ««ie» (ex. Sobeslav — Sobieslav) și ca «ne» (ex. Melnik- Mnelnik). Omiterea mecanică a semicercului în cele două cazuri din urmă ar fi în contradicție cu principiile menționate. Prin urmare am scrie: B o j e n a Nemțova (Bozena Nemcovâ), I u 1 i u s Fu c i k Julius Fu6ik), Vațlav Turna (Vâclav Turna), Mărie M a i e r o v a (Mărie Majerovă), V a ș e k (Vasek), Ș m e r a 1 (Smeral), Antonin Zapotoțky (Antonin ZApotocky), J i j k o v (Zizkov), K a r 1 u v Tyn (Karluv Tyn), Budecisky (Budecsky), H r d- licika (Hrdlicka), Alois lirasek (Alois Jirasek), Domajlițe (Domazlice), Straj (Străz). De asemenea: Li d ițe (Lidice), P 1 z e n (Plzen\) Libereț (Liberec\ labloneț (Jablonec), Ceske Budeiovițe (Ceske Budejovice), Ohre (Ohre\ Karel Ceapek (Karel Capek\ ș.a.m.d. Credem că aplicarea principiilor propuse mai sus ar duce la fixarea unui sistem simplu și unitar de transcriere a numelor de persoană și a toponimicelor cehe, fapt care ar înlătura haosul de astăzi și care, odată cu-exprimarea mai adecvată a realității, ar ajuta la îmbunătățirea traducerilor romîne din limba cehă. JIRI FELIX CU PRIVIRE LA RĂSPUNSURILE CĂTRE CITITORI DIN NR. 5, 1955 în răspunsurile care s-au dat la rubrica « Consultații » din revista « Limba romînă $ nr. 5/1955 tovarășului prof. Popa Ion — Sibiu, s-au strecurat numeroase greșeli. Considerăm că este în interesul revistei și al cititorilor ei ca aceste greșeli să fie semnalate și combătute. Prima greșeală este cuprinsă în definiția care se dă lingvisticii: Lingvistica se ocupă cu studierea științifică a limbii. Ea studiază structura gramaticală și fondul principal de cuvinte al unei limbi în dezvoltarea lor. După cum se poate vedea, cele două părți ale acestei definiții se contrazic. în prima se afirmă că lingvistica studiază limba (cu ceea ce sîntem de acord, dacă, bineînțeles tovarășul care dă răspunsul are în vedere limba în general — deci toate limbile — și nu numai o anumită limbă cum ar rezulta din a doua parte a definiției). A doua parte a definiției este greșită. Aici se afirmă că lingvistica studiază nu limba luată în ansamblul ei — și latura fonetică și vocabularul și gramatica și stilurile limbii —, ci numai structura gramaticală și fondul principal lexical. Probabil că se confundă limba cu esența (bazele) ei. Aceasta din urmă, deși are o importanță deosebită p'entru limbă, nu se identifică, totuși, cu limba luată în întregimea ei. A doua greșeală constă în felul cum este văzută împărțirea lingvisticii în disciplinele subordonate: Lingvistica se împarte în următoarele discipline subordonate: lingvistica generală* fonetica, lexicologia, gramatica, dialectologia și stilistica. Aici sînt trecute pe același plan disci- pline care fac parte din diferite sisteme de clasificare a problemelor de lingvistică pe discipline. Ca și cum am zice, de pildă, că populația unui oarecare oraș este formată din bărbați, femei . . . și necăsătoriți ! Lingvistica generală trebuie deosebită nu de fonetică, lexicologie, gramatică și stilistică, ci de lingvistica specială (de ex. lingvistica romînă, rusă, chineză etc.) sau de studierea unui grup de limbi înrudite (lingvistica romanică, slavă, fino-ugriană etc.). Lingvistica generală studiază (în afară de problemele referitoare la raporturile dintre limbă și gîndire, dintre limbă și viața socială etc., care sînt prin excelență generale) și unele probleme interne ale limbilor — probleme de fonetică, lexicologie, gramatică, stilistică. O altă împărțire a problemelor de lingvistică pe discipline este următoarea: pe de o parte avem lingvistica istorică (care studiază evoluția istorică a limbii \ iar pe de altă parte avem lingvistica descriptivă (care studiază sistemul limbii2 într-o anumită perioadă a istoriei acesteia), în sfîrșit, dacă avem în vedere diferitele laturi ale limbii care sînt studiate, lingvistica, este formată din fonetică, lexicologie, gramatică și stilistică. în acest șir nu trebuie inclusă dialec- 1 Evoluția limbii în general, a unei anumite limbi sau a unei familii de limbi. 2 Sistemul unei limbi anumite sau al limbii în general. 104 tologia (disciplină care studiază fonetica, vocabularul și gramatica ramificațiilor teritoriale ale limbii); ea se opune nu foneticii sau gramaticii, ci studierii limbii luate în ansamblu xsau studi- erii limbii literare. Această deosebire este și mai evidentă în cazul lingvisticii istorice: în cadrul istoriei oricărei limbi deosebim dialectologia istorică de gramatica istorică '2 și de istoria limbii literare3. După cum se poate vedea, împărțirea problemelor de lingvistică pe discipline este destul de complexă. Lăsăm aici la o parte raporturile care există între diferitele discipline lingvistice pe care le deosebim după un criteriu sau altul (între lingvistica generală și știința unei anumite limbi sau a unui anumit grup de limbi înrudite, între lingvistica istorică și lin- gvistica descriptivă, între lexicologie și gramatică, între acestea două și fonetică etc.). La definiția stilisticii se arată că obiectul acestei științe îl constituie rolul expresiv, artistic al categoriilor de vorbire deși, după cum se consideră în prezent, stilistica (ca disciplină a lin- gvisticii) cercetează în primul rînd deosebirile funcționale ale faptelor lingvistice. Dacă autorul răspunsului nu este de acord cu acest mod de a înțelege stilistica lingvistică trebuia, cel puțin, să arate că majoritatea savanților lingviști a adoptat acest punct de vedere4.în afară de aceasta trebuie remarcat că autorul vorbește de categoriile de vorbire și nu de categoriile lingvistice. Formularea este greșită, deoarece vorbirea (actul individual de folosire a limbii) trebuie deosebită de limbă (fenomen social, care are o existență obiectivă, independentă de un vorbitor sau altul). Din faptul că un element al limbii a fost întrebuințat la un moment dat în vorbirea, cuiva cu un anumit rol expresiv, artistic, nu reiese că elementul respeotiv are coloratura respectivă în general (în limbă). Mai departe se spune că stilistica studiază de asemenea felul propriu unui anumit scriitor (sau al unui curent literar) de a folosi posibilitățile expresive ale limbii literare. Aici se confundă știința stilurilor limbii (stilistica lingvistică) cu știința stilurilor de creație literară (stilistica literară). Aceasta din urmă nu face parte din disciplinele lingvisticii. Mai există în acest răspuns o serie de greșeli de formulare care pot da naștere la confuzii. Astfel, din felul, cum sînt expuse principalele metode ale lingvisticii ( ... ca metodă de cerce- tare științifică lingvistica folosește: metoda dialectică marxistă, valabilă pentru toate științele, metoda compar ativ-istorică, geografia lingvistică și fonetica experimentală) s-ar putea trage con- cluzia că acestea sînt singurele metode pe care le folosesc în munca lor lingviștii. însă se știe că lingvistica mai folosește și alte metode: analiza fonologică a sunetelor limbii, analiza fono- morfologică (așa-numita «comparație internă») etc. Tot în legătură cu metodele trebuie să mai facem două observații. Metoda comparativă istorică sau (mai bine-zis) lingvistica com- parativă istorică nu studiază înrudirea limbilor care aparțin aceleiași familii, pe baza studierii evoluției lor, ci dimpotrivă, folosind comparația, ea studiază evoluția lor și se bazează, desigur, pe faptul că sînt înrudite. în legătură cu scopul studierii comparativ-istorice a limbilor în- rudite trebuie atătat că reconstituirea formelor (și — desigur în linii mari — a limbilor) neatestate nu este un scop în sine. Importanța reconstrucției pentru știința limbii constă în faptul că ea prelungește în trecut istoria limbilor pe care noi nu le cunoaștem decît din 1 în acest caz limba e considerată ca ceva unitar și se au în vedere în primul rînd acele trăsături care unesc toate ramificațiile ei și o deosebesc de alte limbi. 2 Termenul gramatică istorică care a fost consacrat în lingvistică nu corespunde în întregime conținutului acestei științe. Gramatica istorică studiază nu numai dezvoltarea istorică a structurii gramaticale, ci dezvoltarea istorică a întregului sistem al limbii (deci și dezvoltarea istorică a învelișului sonor — fonetica istorică și dezvoltarea istorică a vocabularului — lexico- logia istorică). 3 Credem că nu este de prisos să aminim că aceasta nu se confundă cu limba literaturii (artistice) deși, după cum se poate Aedea din istoria tuturor limbilor, între limba literară și limba operelor literare (artistice) există întotdeauna o legătură destul de strînsă și o anumită, interdependență.. 4 Vezi discuția care a avut loc de curînd în revista < Voprosî iazîkoznaniia » și bilanțul! acestei discuții în nr. 1 /1955. 105> epocile mai apropiate. Urmărind evoluția istorică a limbii pe o perioadă mai lungă putem înțelege mai bine legile interne ale dezvoltării acesteia. Nesatisfăcătoare este și definiția care se dă foneticii. Se arată aici ca obiect numai materia- lul sonor al cuvintelor; ar trebui însă spus materialul (învelișul) sonor al limbii (există anumite elemente ale învelișului fonetic care caracterizează nu cuvintele, ci sintagmele și frazele). Nici raportul di tre lingvistică și filologie nu este formulat destul de bine. Se spune (pe lîngă unele afirmații juste) că sfera filologiei este mai largă decît sfera lingvisticii. Dar se poate afirma și contrariul: într-o anumită privință obiectul de s.udiu al lingvisticii depășește fenomenele care intră în preocupările filologiei (lingvistica studiază și forma orală a limbii). Deci, sferele acestor două științe se întretaie (nu mai vorbim de faptul că cuvîntul filologie n-are numai înțelesul în care îl folosește autorul consultației). O serie de formulări imprecise cuprinde și răspunsul referitor la aspectul verbului în limba rusă. Semnificația verbelor perfective este expusă în felul următor: verbele care exprimă o acțiune terminată sau rezultatul unei acțiuni cu toate nuanțele ei se numesc perfective: }1 nanucan nucbMO — eu am scris scrisoarea — arată rezultatul unei acțiuni terminate. în limba rusă literară contemporană nu există forme gramaticale care să exprime rezultatul unei acțiuni E drept că sînt lingviști care susțin că unele dintre verbele perfective pot să indice și rezultatul acțiunii pe lîngă semnificația gramaticală a perfectivității, însă această nuanță rezultativă reiese .mai mult din context decît din însăși forma verbului (ceea ce nu se poate spune despre sensul gramatical al perfectivității). Cititorilor revistei ar trebui să li se explice clar că aspectul gramatical al verbelor din limbile slave nu se confundă cu nuanțele « aspec- te ale » de felul iterativității, incoativității, intensivității etc. Unui verb ca « a adormi) din romînește în limba rusă îi corespunde nu un aspect al unui anumit verb, ci o pereche aspectuală: ■iacbmamb-aacHymb (care păstrează la amîndouă aspectele sensul lexical de «a trece de la starea de trezie la somn »). Se spune în acest răspuns că trecutului imperfectiv rus îi corespunde în romînă imperfectul, iar trecutului perfectiv îi corespund formele de perfect (simplu și compus) și de mai mult ca perfect. Acest lucru este just numai în parte: deși în majoritatea cazurilor un verb imperfectiv rus la trecut se traduce în romînește printr-un imperfect, sînt totuși și cazuri în care imperfectivul respectiv trebuie tradus prin perfect. Neașteptati este concluzia care urmează acestei discuții: Diferența constă în aceea că, în limba romînă, primează procedeele analitice, față de limba rusă, în care primează procedeele sintetice 2. Are vreo legătură cu problema aspectului gramatical al verbului rus ? Considerăm că redacția revistei ar trebui să acorde mai multă atenție întrebărilor puse de cititori și răspunsurilor pe care aceștia le primesc. AL. IONAȘCU 1 Asemenea forme au existat în limba rusă veche (perfectul, mai mult ca perfectul, viito- rul anterior) și, du ->â cum au arătat dialectologii ruși, forme asemănătoare ca semnificație au reapărut în unele graiuri ale limbii ruse contemporane. Formele respective din rusa veche exprimau nu o acțiune, ci o stare care constituie rezultatul unei acțiuni anterioare. Această stare poate fi raportată la prezent (perfectul), la trecut (mai mult ca perfectul) și la viitor (viitorul anterior). 2 E regretabil faptul că toate cele trei exemple date în discuția referitoare la aspect nanucamb — nucamb; yeudemb — eudemb, a adormi — a dormi) au apărut cu greșeli de tipar de natură a face imposibilă înțelegerea lor. RĂSPUNS CITITORILOR M. TOMOIAGĂ - Sighet 1. întrebare: în Gramatica Academiei R.P.R., la capitolul « Verb », se dau exemple de întrebuințare a gerunziului cu valoare de complement circumstanțial condițional (voi. I p. 321); totuși, în volumul consacrat sintaxei, această specie de complement nu este studiată. Cum se explică acest lucru ? 1. Răspuns: Observația dv. este justă. Inconsecvența se datorește faptului că autorii lucrării citate n-au ajuns încă la o concepție unitară în legătură cu complementul circum- stanțial condițional. Unii cercetători consideră că există în limba romînă un astfel de complement. în lucrarea «Despre corespondența dintre pro- pozițiile subordonate și părțile de propo- ziție » de Mioara Avram 1, printre altele se spune: « Specific complementului condițional nu este construcția propriu-zisă (prepoziția sau locuțiunea folosită), ci caracterul ipo- tetic al acestui complement, care reiese în primul rînd din intonația și din pauzele care-1 separă. . . din modul și timpul verbului determinat, precum ,și din context » (p. 186). Și mai departe: « Modul și timpul pre- dicatului au aici importanță hotărîtoare; dacă predicatul e la condițional prezent sau per- fect, caracterul ipotetic, deci de complement circumstanțial condițional, al acestor construc- ții nu mai poate fi pus în discuție » (p. 156), â Studii de gramatică, voi i (sub tipar) Alți cercetători, dimpotrivă, sînt înclinați să creadă că această categorie gramaticală nu există în limba romînă, deoarece cuvintele sau grupurile de cuvinte prin care este expri- mată reprezintă, de fapt, alte complemente. E. C. 2. întrebare: Se poate spune că atît, atîta, trecute în Gramatica Academiei R.P.R. (I, 222) printre pronumele nehotărîte, au în primul rînd valoare de adverb și numai într-o mică măsură, în cazuri extrem de rare, pot fi folosite ca pronume nehotărîte ? 2. Răspuns: Cu toate că fiecare parte de vorbire constituie o categorie morfologică de sine stătătoare, există treceri de la o parte de vorbire la alta, ceea ce dovedește că între categoriile morfologice nu sînt stabilite granițe fixe. De pildă, substantivul devine adjectiv și comportă grade de comparație, așa cum o do- vedesc exemple ca: poet, filozof, care pot de- veni mai poet, mai filozof; tot așa și adverbul devine adjectiv, așa cum pronumele și nume- ralul, schimbîndu-și rolul gramatical, pot că- păta valoare de adjectiv sau de substantiv. într-o situație asemănătoare este atît, atîta, care poate fi adverb, pronume nehotărît și adjectiv nehotărît. a) valoare de adverb — vezi exemplul din Gramatica limbii romîne, I 327: Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. Eminescu, O. I. 117 107 Ca adverb, atît, atîta face parte din cate- goria adverbelor primare, exprimînd în gene- ral cantitatea, din care cauză este trecut în categoria adverbelor de cantitate. El are sensul « în asemenea măsură », « așa de mult » etc. Exemple: Nu mai dondăni atîta din gură 1 Creangă, P. 59. Despre mine, cu atît mai bine, mă Chirică. Și ce mi-i cere tu pentru trei ani? Creangă, P. 151. b) valoare de pronume nehotărît — o mă- sură, o cantitate, o dimensiune etc., așa cum reiese din următoarele exemple: « Cum dai măslinele?. . . — Atît. Dela- vrancea, H. T. 10. Atît mai apucă să zică zmeoaica: « M-ai mîncat friptă!» Ispirescu, P. 219. Fetele împăratului au mulțămit spinului și pentru atîta. Creangă, P. 232. Ca pr odnumenehotărît, « atîta » are uneor1 în propoziție și rol de subiect, după cum reiese din exemplul următor: Numai cîți. . . au trecut asupra Cameniții... atîția au hălăduit. Neculce, Let. II 224/18; c) ca adjectiv nehotărît — exprimă în ge- neral următoarele valori: «așa de mult», « numai acesta », « acesta singur » etc. Exemple: « Era buimac de cap și hămesit de foame de atîta umblat. Creangă, P. 145. Dumneata atîta copilă ai. Sadoveanu, M 112. Ca adjectiv nehotărît, atîta, atît face parte din categoria adjectivelor determinative. A. G. JANETA POPESCU-București. întrebare: Am constatat că construcțiile formate dintr-un infinitiv lung determinat de un ge- nitiv sînt uneori neclare. Vă rog să-mi dați cîteva lămuriri în legătură cu aceste con- strucții. Răspuns; Construcțiile formate dintr-un infinitiv lung determinat de un atribut geni- tival, ca de exemplu: înmînarea premiilor, plecarea trenului, sînt uneori confuze, dato- rită faptului că raportul dintre acțiunea exprimată de un infinitiv lung și atributul 108 genitival care-1 determină poate fi de dou& feluri: a) Genitivul exprimă subiectul acțiunii denumite de infinitiv; în acest caz, genitivul se numește subiectiv', b) Genitivul exprimă complementul infi- nitivului (obiectul acțiunii); în acest caz: genitivul se numește obiectiv. în exemplul: Plecarea trenului are loc la ora 7.30 di- mineața, trenului este un genitiv subiectiv (trenul pleacă), pe cîtă vreme în exemplul: Am participat la ședința de înm^nare & premiilor, atributul genitival a premiilor este un genitiv obiectiv (cineva a înmînat pre- miile). Faptul că genitivul care determină infini- tivul lung poate avea două funcțiuni dă naștere uneori la confuzii. Tocmai de aceea infinitivul lung urmat de un genitiv trebuie folosit cu atenție, iar atunci cînd construcția este neclară, trebuie înlocuită cu o propoziție echivalentă sau cu o altă construcție: O artă umanistă poate prospera numai cu ajutorul și încurajarea poporului pe care ea îl zugrăvește. Contemporanul, nr. 48 (478), 1955, p. 6. în exemplul de mai sus trebuie să înțele- gem că arta este datoare să încurajeze poporul sau că poporul încurajează arta? Cred că, de fapt, sensul este acesta din urmă. Confuzia s-ar fi putut evita prin folosirea altei con- strucții, care să redea clar această idee: O artă umanistă poate prospera numai dacă este ajutată și încurajată de poporul pe care ea îl zugrăvește. Iată un alt exemplu de același fel: Funcția de reprimare a statului nostru își păstrează întreaga sa importanță. (Regimul democrat-popular din țara noastră, pag. 26). Trebuie să înțelegem că statul reprimă sau că statul este reprimat de altcineva? Desigur că e vorba de primul sens (statului e un genitiv subiectiv); întrucît însă atributul statului ar putea fi înțeles și ca un genitiv obiectiv exprimarea este confuză. Ar fi trebuit să se spună: Funcția de reprimare pe care o are statul nostru își păstrează întreaga sa importanță. F. C. LUCRĂRI DE LINGVISTICĂ APĂRUTE ACAD. IORGU IORDAN, Limba « eroilor » lui I. L. Caragiale, [București], Societatea de științe istorice și filologice, [56 pag.] SOCIETATEA DE ȘTIINȚE ISTORICE ȘI FILOLOGICE, Limbă și lite- ratură, București, 1955,(319 pag.], cu următoarele studii de lingvistică: N. I. BARBU. O observație stilistică a lui Suetoniu GH. BULGĂR, Despre contribuția lui C. Negruzzi la dezvoltarea limbii literare I. COTEANU, Despre pluralul substantivelor neutre în romînește ACAD. AL. GRAUR, Observații asupra întrebuințării timpurilor în ro- mînește D. MACREA, Dicționarul limbii romîne literare contemporane T. MĂRUȚĂ, Ideea de superlativ în limba romînă ACAD. E. PETROVICI, Rimele romînești din punct de vedere fonologie NOTA în legătură cu articolele publicate de tov. I. Pătruț în numerele 4 și 6/1955 ale revistei noastre, ținem să facem următoarele rectificări: 1. în nr. 4, 1955, pag. 79, rîndul 6 de sus, în loc de cn KpT>BK x) — v. sl. otu hruvi « de sînge », trebuie citit: CMfb'i'b — v. sl. sumntt « moarte »; iar în nota 1 de la aceeași pagină, în loc de pag. 253, trebuie citit: pag. 717. 2. în nr. 6, 1955, pag. 68, pasajul care începe cu cuvintele: « De fapt substantivul vie. . . » pînă la sfîrșitul alineatului 2, trebuie citit: « De fapt sub- stantivul vie, rostit viie, are unprovenit din n, cate ținea de temă: comp, forma bănățeană vine, (lat. vinea > virea 2> vilie < vii'), deci ca bai 2 (comp, forma bănăț. beri?) (< sl. banja = bana) sau (cu i familia), pe care le încadrăm în grupa substantivelor cu tema în — i — semivocalic ». Greșelile se datoresc colectivului de corectură al redacției noastre. ABONAMENTELE SE FAC LA OFICIILE POȘTALE, PRIN FACTORII POȘTALI ȘI DIFUZORII VOLUNTARI DIN ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA Nr. 4 BUCUREȘTI C. 93 Prețul Lei 2.— ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREȘTI ANUL V MARTIE - APRILIE 19 5 6 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREȘTI ANUL V MARTIE - APRILIE 19 5 6 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE COMITETUL DE REDACȚIE- Prof. D. MACREA (redactor responsabil) ; Acad. M. SADOVEANU; Acad. IORGU IORDAN ; Acad. AL. ROSETTI; EUSEBIU CAMILAR; Prof. G. ISTRATE, V. BREBAN, GH. BULGĂR, MARIA ILIESCU, SORIN STATI, VALERIU ȘUTEU, FLORA ȘUTEU (secretară) APARE DE 6 ORI PE AN Redacția Revistei. LIMBA ROMÎNĂ BUCUREȘTI, Raionul Stalin, Calea Victoriei 194 Institutul de lingvistica, ACADEMIA R.P.R., Telefon 3.85.05 SUMAR Pag. ' Acad. IORGU IORDAN, Cu privire Ia al VUI-lea Congres de studii romanice 5 Acad. T. VIANU, Stilistica literară și lingvistica .................... 8 GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR Acad.E. PETROVICI, Fonemele limbii romîne............................. 26 R. TODORAN, Cu privire la repartiția graiurilor daco-romîne 3$ VALORIFICAREA MOȘTENIRII LINGVISTICE D. MACREA, Gustav Weigand............................................ 51 METODICA PREDĂRII LIMBILOR G. BLfîDY, Probleme specifice ale predării limbii romîne la maghiari * . . 64 CRONICĂ V. BREB AN și N. DĂNILĂ, Ședința Subsecției de știința limbii și literatură a Academiei R.P.R. pentru-' discutarea « Dicționarului limbii romîne literare contemporane » . ............................................ 70 GH. BULGĂR, Adunarea generală și prima sesiune științifică a Societății de științe istorice și filologice.................................. 75 I. POPESCU, Sesiunea științifică a Institutului de științe pedagogice .... 81 RECENZII ’ Dicționarul limbii literare romîne contemporane, voi. I (București), Ed. Academiei R.P.R. 1955, 628 p. (N. G. Corlăteanu) (traducere din «Voprosî iazîko- znaniia », 1, 1956, p. 147 — 152) ............................ 88 Studii și cercetări de bibliologie, I, București, 1955, 420 p. (Gh. Bulgăr) ... 94 Problemele stilistice în discuția lingviștilor sovietici (C. Oiobîcu) ... . 98 Note bibliografice ................................................ 106 NOTE ȘI CONSULTAȚII ST. CUC1UREANU, Manuscrisul gramaticii romînești a lui Pier Emilio Boși 107 I. MOISE, Dicționare și cărți ruso-romîne din secolul al XVIILIea .... 109 Răspuns cititorilor ................................................. 110 CU PRIVIRE LA AL VIII-LEA CONGRES DE STUDII ROMANICE DE Acad. IORGU IORDAN Congresul care a avut loc la Florența, între 3 și 8 aprilie 1956, este al VUI-lea Congres în domeniul lingvisticii romanice, organizat — ca toate,cele de pînă acum — de Societatea de lingvistică romanică din Paris. Primul Congres s-a ținut în 1928 la Dijon, iar celelalte din doi în doi ani, cu excepția ulțimelor două care s-au ținut la intervale de cîte trei ani. Viitorul congres se va ține de ase- menea peste trei ani (în 1959) în Portugalia. Congresul de la Florența a avut un comitet de onoare alcătuit din repre- zentanți ai lingvisticii romanice din mai multe țări: regretatul romanist de la Bonn E. R. Curtius, R. Menendez Pidal (Madrid), J. Orr (Edinburgh), Mario Roques (Paris), Leo Spitzer (Baltimore), Max Leopold Wagner (Washington), W. von Wartburg (Basel). Pe lîngă acest comitet de onoare a existat și un comitet de organizare, alcă- tuit în întregime din italieni. Președintele Congresului a fost prof. Angelo Mon- teverdi de la Universitatea din Roma și membru al Academiei dei Lincei, iar secretar, prof. G. Nencioni de la Universitatea din Florența. Dintre ceilalți membri ai comitetului de organizare amintesc pe Carlo Battisti, profesor onorar al Universității din Florența, prof. Giacomo Devoto, de la aceeași universitate, și prof. Alfredo Schiaffini de la Universitatea din Roma. La Congres au participat reprezentanți ai lingvisticii romanice din 22 de țări (19 din Europa și 3 din alte continente: Statele Unite, Noua Zeelandă și Jamaica). Numărul participanților, așa cum au fost anunțați în listele speciale, s-a ridicat la cca 230, cifră depășită cu mult, judecind după numărul de ordine (295) al cărții mele de membru al Congresului. Majoritatea participanților au 5 fost italieni (61), după care au urmat germanii (33, dintre care 21 aparțineau R.F. Germane, iar 12 R.D. Germane: comitetul de organizare i-a pus pe toți în aceeași lista, poate ca o anticipare a unificării Germaniei !), francezii (32), belgi- enii (17), elvețienii (15) etc. R.P. Bulgaria, Jamaica și Noua Zeelandă au avut cîte un singur reprezentant. Numeroase au fost și comunicările (73 anunțate înainte de începerea Con- gresului). Ele au avut loc în ședințele de după amiază. Dimineața (4 zile de-a rîndul) s-au citit și discutat patru rapoarte, tratînd teme generale și întocmite de către romaniștii care, datorită preocupărilor lor mai vechi, au fost socotiți de Comitetul de organizare ca cei mai indicați să-și spună cuvîntul în problema de bază a Congresului, și anume: formarea limbilor literare. Aceste patru rapoarte au tratat următoarele aspecte ale problemei: l.«Con- ceptul de limbă literară» (raportor* Benvenuto Terracini, profesor la Universitatea din Torino); 2. «Limbă literară și dialect» (prof. Alwin Kuhn, de la Universi- tatea din Innsbruck); 3. « Despre stil în general », cu două teme: « Doctrina gra- maticală și tradiția retorică» (prof. G. Nencioni, Florența) și «Știința stilistică», cu subtitlul«Probleme de vocabular» (prof. Charles Bruneau, Paris); 4. « Factorul individual îrr inovațiile lingvistice» (prof. Leo Spitzer, Baltimore). Cele mai multe și mai importante discuții au avut loc în legătură cu aceste rapoarte generale. Celelalte comunicări, care s-au ținut în ședințele de după amiază, au avut un conținut extrem de variat. Ele au fost grupate în două serii. Prima serie con- țineau informații privitoare la lucrări în curs de executare, un fel de autorefe- rate asupra stadiului în care se află lucrarea și a rezultatelor obținute de către autorul individual sau, cînd era cazul, de către colectivul însărcinat cu rezol- varea problemei respective. în a doua grupă au intrat comunicările mai mult ori mai puțin legate de problema generală pusă în discuție. Majoritatea comuni- cărilor au avut o legătură destul de slabă cu problema formării limbilor literare. Faptul este, cel puțin în parte, consecința logică a concepției despre «limba lite- rară » a celor mai mulți dintre autorii comunicărilor: pentru ei, orice aspect scris al unui idiom, indiferent de conținutul sau de momentul apariției monumentului lingvistic și indiferent dacă avem a face cu o limbă relativ comună sau cu un singur grai ori dialect al limbii respective, trebuie considerat « literar ». Astfel, ca să dau un singur exemplu, s-au prezentat două comunicări despre « Jurămin- tele de la Strasbourg » (anul 842), al căror conținut, sărac sub toate raporturile, nu putea îmbrăca o haină literară, oricît de larg am concepe sfera noțiunii aici în discuție. Un număr de comunicări au avut ca obiect probleme de limbă romînă: acad. Al. Rosetti, «Eminescu și limba romînă literară în secolul al XlX-lea»; acad. lorjgU Iordan, « Formarea limbii literare romînești »; Alf Lombard, profe- sor la Universitatea din Lund, «O limbă literară mai puțin fixată: romînă»; Werner Bahner, docent la Universitatea din Leipzig, « Dezvoltarea limbii literare romînești actuale »; CarloTagliavini, de la Universitatea din Padova, «O nouă limbă 6 literară romanică: limba moldovenească» și altele. Comunicarea tovarășului Al. Niculescu, al treilea membru al delegației noastre, despre studiile privitoare la limba romînă literară n-a putut fi prezentată în una din ședințele Congresu- lui, fiindcă a fost anunțată prea tîrziu. Ea va fi însă publicată, la fel cu toate celelalte, în « Actele Congresului». Afară de participarea la lucrările Congresului cu comunicări și cu obser- vații la comunicările altora, delegația noastră a desfășurat și altă activitate în Italia. Legația din Roma a R.P.R. a organizat un program cultural în cîteva centre din Italia, anume la Milano, Roma și Napoli. La Milano ne-am întîlnit cu un număr destul de mare de membri ai Asocia- ției Italia-Romînia, cărora le-am făcut o expunere cu privire la mișcarea culturală din țara noastră. După expunere și după răspunsurile date la întrebă- rile puse, au avut loc discuții în cerc restrîns asupra muncii duse la noi în toate domeniile de activitate. Interesul manifestat de prietenii italieni mi s-a părut deosebit de mare. La Roma am vizitat sediul Asociației Italia-Romînia și am asistat la o ședință a Academiei dei Lincei, secția de științe morale, politice și filologice, la care am fost salutați de președintele secției, fostul președinte al statului italian, Einaudi. în ziua de 16 aprilie, Legația romînă a dat o recepție la care au participat un număr de savanți, scriitori și ziariști. Și-cu acest prilej am putut constata viul interes al italienilor pentru cunoașterea activității științi- fice, literare și artistice din Republica Populară Romînă. La Napoli am avut o întrevedere cu membrii Asociației Italia-Romînia, în cadrul căreia i-am informat asupra unor aspecte ale vieții noastre publice. Cele mai multe dintre întrebările puse de participanți s-au referit la organizarea învățămîntului mediu și universitar. Aceasta, datorită faptului că problema reorganizării școlii medii este foarte actuală în Italia. înainte de a încheia această scurtă și necompletă dare de seamă asupra Congresului, țin să arăt că, în comparație cu atîtea alte țări, printre ele unele de limbă neromanică, studiile de lingvistică romanică în sens strict lasă mult de dorit la noi. Faptul se explică, în primul rînd, prin atenția mare pe care specia- liștii noștri au acordat-o și continuă să o acorde, cum este, de altfel firesc, limbii lor materne. (în această privință, ei nu se deosebesc prea mult de colegii italieni, francezi etc.) Intervine însă și imposibilitate, inexistentă în celelalte țări roma- nice, de a pregăti cadre de romaniști propriu-ziși (specializați, adică, în diverse alte ramuri ale romanisticii) la universitate. Cu un an de studiu consacrat lingvis- ticii romanice (două ore de curs și o oră de seminar pe săptămînă) nu putem con- tribui, în nici un fel, la progresul acestei discipline. Se impune, deci, extinderea ei de-a lungul mai multor ani, la toate universitățile, pe baza unui plan care ar urma să fie întocmit de lingviștii noștri și aprobat de forurile superioare. Propu- nerea mea sper să și-o însușească alți tovarăși, pe care îi invit, sub această formă, să-și spună cuvîntul. 7 STILISTICA LITERARĂ ȘI LINGVISTICA DE acad. TUDOR VIANU Studiile despre stilul operelor literare au dobîndit o anumită dezvoltare în mișcarea științifică mai nouă a tării noastre. Tot mai numeroși sînt cercetătorii care se simt atrași de investigarea, cu metode științifice, a mijloacelor de limbă prin care scriitorii de opere frumoase, adică artiștii cuvîntului, exprimă concep- țiile lor despre lume, sentimentele și viziunile lor. Motivele acestei orientări a studiilor de limbă care, prin contribuțiile amintite aici, completează pe acele consacrate cercetărilor de lingvistică generală, de lexicografic, de gramatică, de istoria limbii, trebuie căutate în acea aspirație către măiestria artistică, la rîn- dul ei caracteristică pentru îndrumările mai noi ale culturii noastre. O dată cu revoluția culturală, produsă de trecerea către orînduirea populară și construirea socialismului, arta a dobîndit un nou conținut. Au apărut în operele artei și, prin urmare, și în acele ale literaturii, noi idei, noi tendințe, o nouă atitudine față de lume și societate, prin care toate acele opere să poată lucra ca factori ideologici de seamă în dezvoltarea noii orînduiri. A fost însă un timp în care atenția pentru crearea noului conținut al artei nu s-a însoțit, în suficientă măsură, cu preocuparea de a-1 ridica pe planul expresiei lui artistice. Au rezultat de aici două neajunsuri. Mai întîi, noul conținut s-a menținut uneori în formele lui generale, șablonizate. în locul unui artist literar care gîndește și simte în mod personal și adînc noul conținut, a putut fi semnalat publicistul capabil să exprime idei și tendințe generale, dar nu să le dea și întruparea lor artistică. Acolo însă unde, în locul unei creații individuale de artă, întîmpinăm numai expresia generalizată a anumitor idei și tendințe, lucrarea literară este lipsită de acea căldură comunicativă, care alcă- tuiește rațiunea puterii și influenței ei asupra spiritului public. S-a cerut atunci mai multă măiestrie în operele literaturii mai noi. Le revine artiștilor literari 8 rolul de a înălța operele lor pe un plan mai înalt al măiestriei. Știința nu poate face altceva decît să secundeze lucrarea artiștilor, studiind procedeele măies- triei în operele scriitorilor romîni și străini, mai vechi și mai noi, nu pentru a le recomanda scriitorilor actuali, căci aceste procedee fiind individuale, ele nu se pot transforma în maxime cu aplicare universală, dar pentru a crea acea atmosferă de cultură prielnică urmăririi problemelor de expresie artistică, din care și artiștii cuvîntului pot trage un folos. Atunci cînd știința stilistică va arăta, prin numeroase cercetări particulare, în ce chip marii scriitori au folosit instrumentul obștesc al limbii naționale pentru a da plăsmuiri artistice pline de originalitate, de forță și căldură, este probabil că mulți dintre scriitorii zilelor noastre vor înțelege mai bine felul problemelor pe care trebuie să le rezolve operele lor. Pe această convingere se întemeiază noul curent de cercetări lingvis- tice, consacrat stilului individual al scriitorilor, pe care, obser'vîndu-1 în miș- carea noastră științifică, cred că trebuie să-1 și încurajăm. Noile cercetări de stilistică literară, mai prețioase desigur prin direcția pe care o indică decît prin rezultatele lor de pînă acum, au trezit însă anumite obiecții, unele formulate, altele neformulate dar existente cel puțin în mod virtual. Este datoria științei să le aducă pe toate în lumina deplină a conștiinței, să le examineze pe rînd și să netezească astfel drumul cercetărilor, interesante și atrăgătoare pentru atîția, dar supuse obstacolelor pe care toate noile îndemnuri le pot ridica în calea lor. Paginile de față își propun să aducă o contribuție în această privință, oferind o încercare de întemeiere metodică studiilor de sti- listică literară. Există lingviști care sînt de părere că studiile de stilistică literară sînt utile, dar că aceste studii nu pun probleme de lingvistică, ci de istorie și critică literară. Lingviștii ar avea alte probleme de urmărit și ar fi deci păgubitor ca forțele științifice care trebuie să se consacre întrebărilor atît de grele și complicate puse de limba vorbită și scrisă să fie derivate către chestiuni de care se pot ocupa și alți cercetători. Obiecția n-a fost formulată în acești termeni, dar ea a apărut în chip destul de transparent în dbuă referate citite la Academie și în care, printre criticile aduse publicațiilor lingvistice ale acestei instituții, se făcea observația că unele din studiile de stilistică literară, apărute în acele publicații, nu se găseau acolo la locul lor. Această părere, exprimată deocamdată în teză generală, a luat diferite forme și poate fi sprijinită în felurite moduri, pe care le amintim aici pe rînd. Sînt unii cercetători care afirmă că unele mijloace ale stilului literar sînt de natură lingvistică, dar că altele depășesc cadrul limbii și că deci cel puțin acestora din, urmă ar trebui să li se consacre alți specialiști decît lingviștii. Alți cercetători sînt de părere că studiul operelor literare este interesant, pentru lingvist, numai în măsura în care aceste opere au pus în circulație forme noi ale limbii literare, adică ale limbii normate a unei epoci. Operele literare ar pune deci la dispoziția istoricului limbii, mai cu seamă istoricului limbii literare, un anumit material. 9 Specialistul limbii n-are să considere creațiile literaturii artistice decît din acest ultim punct de vedere. în fine, alți învățați fac să atîrne justificarea lingvistică a studiilor de stilistică literară de faptul că stilul literaturii frumoase ar fi unul din stilurile funcționale ale limbii, alături de stilul administrativ, al justiției, al științei etc. Dacă stilul creațiilor literare artistice depășește acest cadru, adică dacă el nu se poate rezolva într-un sistem mai mult sau mai puțin general de mijloace lingvistice, dacă el apare ca fiind cu totul individual, atunci el n-ar mai pune probleme propriu-zis lingvistice. Știința limbii nu s-ar putea ocupa decît de fenomene generale, nu și de fenomene particulare. Vom examina pe rînd toate aceste poziții, prin care lingvistica se închide studierii stilului individual al lite- raturii frumoase, folosindu-ne și de unele din rezultatele teoretice apărute în cursul dezbaterilor asupra problemei stilului, purtate în revista sovietică Voprosi lazîkoznaniia, de unde au fost traduse în publicația Institutului de studii romîno- sovietice, Probleme de lingvistică (1954, 1-5; 1955, 1). Mai înainte de a discuta problema raporturilor dintre lingvistică și stilistică literară, trebuie să observ că prevențiunile uneia față de cealaltă nu sînt de loc noi. într-o epocă destul de lungă a științei lingvistice și anume într-aceea în care curentul pozitivist a dominat-o, stilistica, în general, și stilistica literară, cu deosebire, au cunoscut o fază de stagnare, ale cărei motive se pot explica cu des- tulă ușurință. Pozitivismul lingvistic a adus în problemele, științei limbii punctele de vedere și metodele filozofiei pozitiviste, așa cum acest curent s-a organizat și a dobîndit monumentul lui cel mai de seamă în Cursul de filozofie pozitivă (1830— 1842) al lui Auguste Comte. Potrivit concepțiilor acestui filozof, inteligența ome- nească nu este aptă să cunoască decît ceea ce este dat în mod nemijlocit în expe- riența externă, așa încît încercările de a pătrunde pînă la realitatea mai adîncă pe care o manifestă faptele observabile trebuie respinse ca întreprinderi infruc- tuoase ale metafizicii. Filozofia și știința nu-și pot propune deci un alt scop decît de a stabili cu cea mai mare rigoare faptele experienței externe și de a le lega după raporturile de succesiune și simultaneitate în care ele apar. A încerca să pătrunzi înapoia acestor fapte, a căuta să unifici datele experienței stabilind legătura dintre ele la un nivel mai adînc al realității, alcătuiește o năzuință pe care agnosticismul pozitivist o condamnă. S-a spus deci, cu drept cuvînt, că pentru pozitivist lumea este o suprafață plană, nu o structură adîncă. în momentul cînd s-a organizat ca sistem, este incontestabil că pozitivismul a reprezentat o reacție salutară față de speculațiile conjecturale și atît de hazardate ale metafizicii clasice și ale idealis- mului post-kantian. De asemenea, în diferitele științe particulare care, către mijlocul secolului trecut, și-au însușit punctul de vedere pozitivist, efectele acestuia au fost în multe privințe binevenite. Pentru a ne opri numai la aceste efecte în domeniul lingvisticii, este drept a spune că, grație disciplinei pozitiviste, s-au perfecționat metodele de stabilire a faptelor de limbă și că din încercarea de a fixa raporturile dintre acestea, multe din ramurile speciale ale lingvisticii istorice și statice au ieșit îmbogățite și cu mult mai exacte decît în lungul lor trecut conjec- 10 tural. Trebuie să adăugăm însă că atmosfera pozitivistă n-a fost de loc prielnică studiilor de stilistică, deoarece faptele cu care aceste științe se ocupă sînt, prin excelență, fapte cu o structură adîncă, fapte care nu pot fi numai stabilite prin observația externă, dar care trebuie în același timp înțelese și simțite în semni- ficația lor mai profundă. Se poate stabili, fără nici o intervenție a sentimentului apreciator, evoluția sunetelor de la latina vulgară la romînă sau la provensală, dar nu putem înțelege sensul celei mai ușoare deplasări în ordinea obișnuită a cuvintelor, ca de pildă în apa din fîniînă într-o clipă a secat, decît înviind în noi sentimentul care l-a făcut pe Creangă să procedeze la această inversiune și efectul de intensificare obținut pe această cale. Faptele de stil sînt deci fapte com- plexe, dispuse pe mai multe planuri și pozitivismul lingvistic nu era de loc favo- rabil dezvoltării studiilor consacrate lor. Pozitivismul lingvistic observă faptele, dar se oprește să le aprecieze și să le simtă. Intervenția operației de apreciere este, pentru pozitivist, un factor turburător al purității observației obiective și, din această pricină, o astfel de intervenție trebuie ocolită de învățat. în practica pozitivismului lingvistic s-a format astfel tipul unui savant harnic și exact, minu- țios în observațiile sale, neostenit în strîngerea și clasificarea faptelor, adică o figură de cercetător, ale cărui metode și virtuți intelectuale nu pot fi îndeajuns recomandate acelora care se consacră lingvisticii și filologiei. Un astfel de cer- cetător privește însă cu o anumită neîncredere către lucrările stilisticii și, mai cu seamă, către acele ale stilisticii literare. Unul dintre acești cercetători, un repre- zentant de frunte al pozitivismului lingvistic, romanistul W. Meyer-Lubke, a făcut o dată o declarație importantă în această privință. în prefața volumului III al operei lui monumentale, Grammatik d^r romanischen Sprachen, 1890—1899, după ce enumeră diferitele capitole mai mari ale cercetării întreprinse, Meyer- Lubke își amintește că mai există încă unul: stilistica. « Cît despre stilistică, scrie el, o las în seama altora. .. Stilistica este studiul limbii ca artă și, pentru a-1 întreprinde, trebuie să posezi simțul artistic, într-un grad pe care nu mi-este dat să-1 ating. Aș fi deci cu atît mai fericit dacă această lucrare ar fi făcută de cineva care ar avea aptitudinile cerute de acest gen de studii». Apare destul de limpede în această recuzare dorința de a izola domeniul faptelor de intervenția sentimentului apreciator, fără de care studiile de stilistică nu sînt de fapt posibile. închiderea lingviștilor pozitiviști față de problemele stilisticii și, se înțelege, mai cu seamă față de acele ale stilisticii literare, este evidentă și pare autorizată de reprezentanții cei mai renumiți ai curentului. Și, cu toate acestea, în realitatea cercetării nu este cu putință nici unui lingvist să facă abstracție de faptele stilistice ale limbii. Nu este oare lexicograful obligat, atunci cînd clasifică sensurile cuvintelor, să noteze pe cele figurate, poetice, familiare, vulgare, pe acele peiorative, ironice, hipocoristice, eufemistice, solemne etc., adică de fapt tot atîtea nuanțe stilistice ? Dar gramaticul, cînd descrie funcțiunile timpurilor si modurilor verbale sau cînd stabilește valoarea anumitor sufixe în derivarea unor substantive nu se ocupă de fapte de stil ? Rolul deținut de stilistică în cons- 11 tatările sintaxei este de asemenea foarte întins. Felurile propozițiilor după înțeles (optative, imperative, exclamative etc.), construcțiile folosite în vorbirea directă sau indirectă, elipsa, repetiția, ordinea cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în frază sînt numai cîteva din faptele stilistice de care se ocupă sintaxa. Unii cer- cetători au făcut din stilistica limbii comune o parte a sintaxei, așa-zisa syntaxis irregularis, în timp ce alții au anexat întreaga sintaxă domeniului stilisticii. Ba chiar unii învățați au afirmat tendința de a resorbi întreaga gramatică în stilistică și de a explica întreaga istorie a limbii prin fapte de natură stilistică. Nu este locul de a discuta aici teoriile care au opus, la începutul secolului nostru, curentul estetic al lui K. Vossler pozitivismului lingvistic și neogramaticilor. Este destul să consta- tăm că, indiferent de curentul căruia îi aparține, nici un lingvist actual nu poate fi un simplu instrument exact de înregistrare, clasificare și punere în relație a faptelor de limbă. Intervenția sentimentului apreciator este indispensabilă în lu- crările lingvisticii. S-ar putea spune totuși că, dacă nici un lingvist nu poate neglija faptele stilistice ale limbii comune, studiul lor în operele literare ar aparține istoriei și criticii literare, iar nu lingvisticii propriu-zise. Părerea aceasta a fost formulată, dar ea conține în sine ceva scolastic. Este ca și cum acei care o emit și-ar închipui diferitele discipline științifice ca pe niște unități închise, fără comunicare între ele, separate prin bariere de netrecut. Intre diferitele științe există mai de grabă nenumărate legături dialectice, ca și între aspectele realității pe care aceste științe le studiază. Limitîndu-ne la raporturile dintre lingvistică și istorie și critică lite- rară, este cu putință oare despărțirea lor radicală ? Istoria și critica literară nu sînt discipline cu obiect unic și cu metode care le aparțin în chip propriu. Aceste discipline denumesc un ansamblu foarte variat de preocupări. în istoria literară intră, mai întîi, problema filologică, adică aceea a criticii textelor, a stabilirii formei lor aptentice. Istoria literară, prin studiul biografiei autorilor, se leagă apoi cu istoria generală. Preocupări istorice manifestă criticul literar și atunci cînd stabi- lește reflectările epocii într-o operă. Cînd apoi se studiază concepția despre lume a scriitorilor, poziția lor în luptele ideologice ale unei perioade de timp, preocupările istoricului și criticului literar sînt foarte apropiate de ale filozofiei. Istoricul literar mai poate studia circulația temelor în interiorul uneia sau mai multor literaturi sau influențele primite de un scriitor, în acord cu tendințele pe care el le reprezintă, adică alianțele ideologice contractate cu unii dintre contemporanii sau înaintașii lui, din aceeași literatură sau dintr-o literatură străină. în fine, cînd studiază chipul în care apar, în limba scriitorului, concepțiile, sentimentele și viziunile acestuia, prin urmare atunci cînd întreprinde studiul stilistic al operelor, istoricul și criticul literar fac lingvistică. Studiul unor fapte de limbă, chiar atunci cînd acestea sînt considerate sub raportul valorii lor expresive, nu poate fi înțeles altfel decît ca un studiu lingvistic. Nici Meyer-Liibke, atunci cînd anunța că din cercetarea sa va omite stilistica, nu tăgăduia caracterul lin- gvistic al acesteia din urmă. Este adevărat că Meyer-Liibke se gîndea la stilistica 12 > limbii comune, nu la stilistica literară. Dar se poate admite oare o diferență de natură între una și alta ? Faptele de stil nu-și schimbă firea lor după cum apar în vorbirea tuturor sau a unui mare număr din membrii unei comunități lingvistice sau în aceea a scriitorilor. într-un caz, ca și în celălalt, sînt fapte de stil acele fapte de limbă care adaugă comunicării unei știri expresia reacțiunii individuale, colo- rate afectiv, a autorului comunicării fată de știrea comunicată. Vom încerca să arătăm, mai jos, ce loc ocupă limba operelor beletristice în sistemul general al unei limbi. Deocamdată ne interesează numai a reține concluzia că faptele de stil sînt fapte de limbă, chiar atunci cînd ele apar într-o operă beletristică și că cercetarea acestora este o cercetare lingvistică. Așadar, atunci cînd cineva face observația că studiul stilului unei opere literare aparține istoriei și criticii literare, putem să ne declarăm de acord cu această observație, dacă adăugăm îndată că acel studiu aparține părții lingvistice a acelor discipline. Problema raportului dintre stilistica literară și lingvistică s-a pus și în cerce- tarea sovietică. Au existat și în cadrul acesteia cercetători care au fost de părere că studiul limbii și stilului în operele beletristice aparține mai degrabă criticii și istoriei literare decît lingvisticii. Astfel, profesorul L. I. Timofeev, autorul cuno- scutei opere Teoria literaturii, 1945, socotește că toate particularitățile lingvis- tice ale unei opere literare «sînt motivate artistic de caracterele înfățișate în operă ». « Caracterul » este însă o formă exterioară limbii, o « categorie social-psihologică » și, ca atare, întrucît cercetătorul trebuie să pornească de la această categorie pentru a înțelege limba operei, devine limpede că cel puțin punctul de plecare în studierea stilului operei nu este lingvistic. V. V. Vinogradov a avut prilejul să se ocupe de această părere, pentru a o infirma.-Căci ceea ce Timofeev a numit « caracterul » nu se realizează pentru cititorul unei opere și pentru cercetătorul ei decît tocmai prin mijloacele de limbă utilizate de scriitor. Comparînd metoda lingvistului cu aceea a criticului literar, Vinogradov face următoarea distincție: «Lingvistul pornește de la analiza limbii literare a operei, în timp ce criticul literar de la înțelegerea social-psihologică a caracterului». Cea dintîi dintre aceste metode i se pare însă mai potrivită lui Vinogradov, căci, scrie el (P, L 1954, 5, p. 29), «repartizarea luminii și a umbrei cu ajutorul mijloacelor expresive ale limbii, trecerile de la un stil de expunere la altul, întrepătrun- derile și îmbinările nuanțelor de limbă, caracterul aprecierilor exprimate cu ajutorul alegerii și succedării cuvintelor și frazelor, mișcarea sintactică a narațiunii, toate acestea cfeează o imagine armonioasă despre fondul de idei, despre gusturile și unitatea lăuntrică a personalității creatoare a artistului, aceea care determină stilul operei literare și își găsește întruchiparea în ea ». Putem adăuga, în completarea observațiilor lui Vinogradov, că dacă unii critici literari pornesc de la « caractere » pentru a ajunge la limbă, împrejurarea se datorește faptului că, în prealabil, deși nu în mod sistematic, criticul literar a pornit tot de la limbă. Căci, cum se poate organiza în noi reprezentarea « caracterelor » dintr-o operă, apoi a tuturor imaginilor cuprinse în ea, ba chiar a concepției ei despre 13 lume și viață, decît lăsînd să lucreze asupra noastră toate mijloacele lingvistice- ale operei ? Nu există nici o altă cale pentru a pătrunde în ceea ce s-a numit: « conținutul» unei opere decît limba ei. Studiul lingvistic al operei literare este deci temelia înțelegerii ei științifice. Acei care cred că se pot dispensa de această temelie o folosesc totuși, deși într-un mod mai puțin conștient. Mai categoric decît Timofeev în negarea caracterului lingvistic al stilisticii beletristice este cercetătoarea I. S. Ilinskaia. Aceasta scrie în articolul « Despre mijloacele stilistice, lingvistice și nelingvistice» (P.l. 1954, 5, p. 57): «Consider că însuși felul de a aborda problema raportului dintre stilul unei opere și, în general, al oricărei expuneri, față de sfera lingvistică și nelingvistică, merită o atenție deo- sebită. Numeroasele încercări de analiză stilistică, din ultimul timp, nu fac o deosebire netă între aceste două sfere: orice fenomen, care caracterizează stilul unei opere, ar aparține fenomenelor lingvistice. Din această cauză, N.A. Budagov cere pe bună dreptate «... să se delimiteze stilurile propriu-zis lingvistice, deter- minate de însăși natura limbii, de fenomenele lingvistice care nu sînt determinate în mod nemijlocit de ea, depinzînd, mai degrabă, de specificul altor fenomene sociale ». într-adevăr, putem considera oare stilul unui gen oarecare sau al unei opere literare numai ca un fenomen lingvistic ? Este el determinat oare în între- gime numai de factori lingvistici ? Cred că la această întrebare nu se poate da decît un răspuns negativ ». Mijloacele stilistice nelingvistice sînt, după Ilinskaia, mai întîi acele care derivă din tema operei, apoi așa-zisele figuri de stil, printre care Ilinskaia amintește comparația, personificarea, epitetul și metafora. Vinogradov a ținut să ia atitudine, într-o altă legătură de idei, față de distincția Ilinskaiei,. pe care o citează, vorbind despre « opoziția neclară și nefundată din punct de vedere lingvistic (adică pe planul teoriei generale a limbii) între elementul « lin- gvistic » și cel « nelingvistic ». Am dori să ne oprim mai mult asupra așa-ziselor elemente nelingvistice ale operelor literaturii frumoase. Mai întîi există oare elemente ale stilului unei opere literare care să atîrne numai de tema ei ? Ilinskaia crede că există astfel de elemente și, pentru a dovedi această afirmație, citează cazul fabulei. « Subiectul « zoologic », scrie Ilinskaia, duce în mod firesc la întrebuințarea unor cuvinte corespunzătoare în fabulă: numele animalului. Această trăsătură de stil nu poate fi considerată însă propriu- zis lingvistică. Autorul nu face o alegere a mijloacelor de limbă: el este nevoit să întrebuințeze, în concordantă cu tema, tocmai această denumire a animalului și nu alta. Așadar, în cazul de față, stilul este creat, nu prin limbă, ci prin însăși tema caracteristică genului respectiv ». în legătură cu această idee se poate observa că singura întrebuințare a unui nume de animal, într-o fabulă, nu alcătuiește un fapt de stil. Valoare stilistică dobîndesc numele de animale, în fabule, numai prin complinirile care li se aduc, prin metaforele care le înlocuiesc sau prin folo- sirea unui nume propriu în locul numelui general al speței întregi. Așa procedează, de pildă, La Fontaine atunci cînd vorbește de maîtve corbeau^ compere le renard^ capitaine renard, damoiselle belettey sau atunci cînd numește pe vultur: Voiseau 14 de Jupiter, pe leu: le roi des animaux, pe iepure: Jean Lapin, pe cotoi: Râmi- nagrobis și Rodilardus sau V Alexandre des chats și VAttila des rats. Tocmai pentru că simplul nume al animalului este lipsit de valoare stilistică, fabulistul se decide la una din aceste compliniri sau substituții de cuvinte. Aceste compliniri și substituții nu derivă însă numai din tema tratată, ci sînt fapte de invenție verbală, alese printre altele posibile, și care exprimă felul viziunii și al sentimentelor poe- tului, adică sînt fapte de stil. Ca o dovadă mai mult că tema singură nu poate determina unele valori de stil, stă faptul că în traduceri, făcute cu mare măiestrie artistică, deși tema originalului se păstrează, valorile stilistice pot fi deosebite de acele ale originalului. în versiunea romînească a fabulei lui La Fontaine, Le corbeau et le renard (Corbul și vulpea), T. Arghezi traduce pe maître corbeau și maître renard prin cumătrul corb și cumătră vulpe. Era aceasta singura traducere posibilă? Un alt traducător ar fi putut găsi jupînul corb și jupîneasa vulpe. Cînd vulpea i se adresează corbului, La Fontaine o face să vorbească astfel: He bonjour, Monsieur du Corbeau. Que vous etes joii! que vous me semblez beau! T. Arghezi traduce astfel aceste versuri: Măria ta, îi zise, să trăiești! Că tare mîndru și frumos mai ești. Prin lexic și construcții, traducerea lui Arghezi introduce astfel accente stilistice specifice, pe care originalul nu le conține, deși tema a rămas aceeași, între temă, adică partea cea mai generală a subiectului, și realizarea ei verbală, se interpune viziunea personală a scriitorului. Faptele de stil o exprimă pe aceasta din urmă, iar nu tema, care rămîne o schemă generală și oarecum abstractă. Dar figurile de stil ? Comparația, personificarea, epitetul, metafora sînt oare elemente nelingvistice ale stilului? Despre personificare, Ilinskaia scrie, după ce citează cîteva versuri din Pușkin: «Caracterul sugestiv al acestor versuri nu depinde de materialul limbii, de nuanța stilistică sau de schimbarea sensului vre- unui cuvînt, ci de comparația respectivă în ansamblul ei ». Trebuie să constatăm totuși că dacă același cuvînt intră în mai multe comparații, el poate dobîndi de fiecare dată cîte o altă nuanță de înțeles. Dacă alăturăm versurile lui Eminescu: Și cînd răsai nainte-mi ca marmura de clară și (S-o admiri) Cape-o marmură de Păros său o pînză de Corregio, constatăm că marmura înseamnă două lucruri destul de deosebite: o dată ceva clar, strălucitor, altă dată ceva artistic, perfect. De fiecare dată avem deci de-a face cu cîte o altă nuanță semantică, ceea ce alcă- tuiește, fără îndoială, o realitate lingvistică. Nu putem înțelege deci o comparație poetică, dacă nu precizăm înțelesul cuvintelor în seria lor semantică. Ca și cititorul literaturii, criticul ei trebuie să aibă, în fața textelor, mai înainte de toate o atitudine lingvistică. Și ceea ce observăm cu privire la comparație se poate repetă și în legătură cu celelalte figuri de stil. Personificarea și metafora atîrnă de genul sub- stantivelor. Pacea de pildă este în limba germană un substantiv masculin, ceea ce face posibil versul lui Schiller (în Die Braut von Messina): Schon ist der Friede, ein lieblicher Knabe. Genul păcii în romînește determină însă alegoria lui P. Cerna în imnul Către Pace'. O zee! Nu-i printre noi un suflet, să nu poarte Dorința pămîntescului tău rai. Cerna scrie: Pămîntul, vechiul tată, ceea ce n-ar 15 fi fost posibil în germană sau franceză, unde pămîntul este de genul feminin (die Erde, la terre). Epitetul, la rîndul lui, se leagă de cuvîntul pe care-1 determină printr-una sau alta din nuanțele lui semantice. Adine este, la Eminescu, o dimen- siune spațială în genunea cea adîncă și o calitate morală în zîmbtrea lui deșteaptă, adîncă și tăcută. Există apoi metafore și epitete care acorda cuvintelor nuanțe de înțeles inexistente în limba comună si care trebuie înțelese ca adevărate creații lingvistice, ca de pildă atunci cînd T. Arghezi, descriind o ceață deasă străbătută de lumina felinarelor electrice, vorbește despre electricitatea covăsită. Dicționa- rele ne asigură că termenul covăsit nu apare decît în expresia lapte covăsit = lapte închegat și acrit. Același cuvînt folosit pentru a desemna, prin metaforă, un anu- mit efect de lumină alcătuiește, fără îndoială, o creație lingvistică. Toate figurile de stil se întemeiază deci pe realitatea limbii naționale, ale cărei posibilități le utilizează, le dezvoltă sau le îmbogățește. Nu este deci posibil de a vorbi despre o stilistică lingvistică și de una nelingvistică. Toate efectele de stil rezultă dintr-o anumită întrebuințare a limbii, a lexicului cu toate varietățile lui seman- tice, apoi a formelor și construcțiilor ei, încît noțiunea unei stilistici, nelingvistice este o alăturare de cuvinte tot atît de nejustificată ca, de pildă, fier de lemn sau cerc pătrat. De aceea ni se pare că V. V. Vinogradov are perfectă dreptate atunci cînd consideră distincția amintită drept « o opoziție neclară și nefundată din punct de vedere lingvistic». De altfel, nu numai V. V. Vinogradov, dar și alți cercetători sovietici au exa- minat, cu concluzii asemănătoare, opoziția semnalată mai sus. Astfel, A. V. Fiodo- rov, în articolul « în apărarea cîtorva noțiuni de stilistică » {P.l. 1954, 5, p. 33 urm.), scrie: «Deși stilistica literară este definită de obicei ca o parte a științei literaturii, ca un capitol al poeticii, ea nu poate să nu fie lingvistică. Succesele principale ale filologilor sovietici, realizate în studiile lor asupra limbii și sti- lului diferiților scriitori, au o bază lingvistică. Lipsa unei baze lingvistice ar ame- nința stilistica literară cu un pericol foarte real, acela de a se transforma într-o totalitate de afirmații neîntemeiate despre « procedee » sau «imagini» în afara expresiei lor lingvistice, sau —ceea ce nu este mai bine — într-o descriere a imagini- lor « cu cuvinte proprii » sau, în cazul cel mai bun, pe baza citatelor, ori, în sfîrșit, într-o serie de caracterizări și aprecieri impresioniste. Pe de altă parte, așa-numita stilistică lingvistică folosește pe scară largă materialul literaturii beletristice, exami- nîndu-1, într-adevăr, pe plan lingvistic general. Așadar, nu există, pare-se, nici un temei pentru a opune stilistica literară stilisticii lingvistice ». Este adevărat că deși respinge noțiunea unei stilistici nelingvistice, Fiodorov socotește, pe bună drep- tate, că în cadrul general al stilisticii există totuși o diferențiere, după cum această știință studiază, pe de o parte, faptele de stil ale limbii întregului popor și așa-zisele « stiluri ale limbii », pe de altă parte, stilul creațiilor literare individuale. « Deși n-avem nici un temei, scrie Fiodorov în concluziile studiului său, să opunem stilis- tica lingvistică stilisticii literare și deși aceste discipline tratează, parțial, un mate- rial comun, o delimitare este totuși posibilă și necesară. Deoarece literatura 16 beletristică operează cu materialul limbii întregului popor, care, e adevărat, are aici funcțiuni specifice, stilistica literară, în măsura în care baza ei este lingvistică, formează oarecum un domeniu deosebit în cadrul stilisticii lingvistice, în interiorul ei, mărginindu-se însă cu domeniul științei literaturii. Mai corect ar fi să vorbim despre o stilistică a limbii întregului popor, pe de o parte, și despre o stilistică a limbii literare sau despre o stilistică a limbii literaturii beletristice pe de altă parte. Prin această nomenclatură, caracterul raportului lor reciproc devine mai clar». Mai există și o altă poziție în determinarea raportului dintre lingvistică și stilistică literară. Lingvistica, se spune, trebuie să studieze operele literaturii frumoase, dar numai în măsura în care aceste opere oglindesc un anumit moment din dezvoltarea limbii literare sau în măsura în care au contribuit s-o îmbogă- țească. Cercetarea mijloacelor lingvistice individuale ale scriitorilor, adică a mijloacelor lor lingvistice și a măiestriei lor, trebuie să rămînă în afară de domeniul de preocupări al specialistului limbii. Este incontestabil că studiul ope- relor literaturii frumoase, sub raportul felului în care au luat parte la dezvoltarea limbii literare, este o cercetare necesară și care prezintă cel mai mare interes. Cînd se va scrie istoria limbii literare romîne în secolul al XlX-lea va trebui să se arate ce datorește ea scriitorilor artiști, nu ^umai în folosința pe care i-au dat-o artiștii literari ulterior, dar și toți oamenii culți ai epocii. Felul de a vorbi și de a scrie al unui romîn cult de pe la 1860 era desigur îndatorat scriitorilor artiști din epoca imediat anterioară, poeților și prozatorilor, istoricilor și oratorilor acelui răstimp. N-avem de atunci înregistrări ale limbii literare, obținute prin procedee tehnice, dar textele ziariștilor, ale actelor oficiale, ale oamenilor de știință, vădesc cum par- ticularitățile lexicale, frazeologice și morfologice, felurile construcțiilor, dar și unele amănunte propriu-zis stilistice reproduc pe acele apărute în scrierile beletris- tice sau în acele manifestări oratorice care, prin preocuparea de artă care le inspira și prin răspîndirea lor scrisă, pot fi considerate că aparțin tot literaturii beletristice. Reproduc aici un fragment dintr-o scrisoare pe care C. A. Rosetti o adresa citi- torilor ziarului Romînul din 20 martie 1860: Domnilor, Dacă puținul ce am putut face spre a-mi îndeplini o parte din datoria cea mai sacră a Omului ar fi meritat o resultată, aș fi fost îndestul r ăsplătit cu adresa d-v., și care încă a fost făcută chiar în ziua în care am anunțat că ziarul acesta încetează d-a mai apărea în toate zilele, precum si cu aceea ce mi-au trămis patrioții cetățeni ai orașului Ploești, îndată ce au aflat că Romînul va eși numai de trei ori pe săptămână. Nu tăgăduesc, nici n-ascund că inima mea a bătut de fericire and am primit aceste adrese; însă vă rog să nu bănuiți un minut măcar c-am simțit această fericire neînțelegînd scopul d-v., ș-atribuindu-mi mie personale onoarea acestei manifestări. Nu, domnilor, puținul ce am făcut nu numa^ că nu merită răsplată, pentru că riam făcut, precum am zis, de cît a mă sili a-mi plăti o parte din tributul ce suntem datori toți a da pe fiecare zi mamei noastre celei mari, dar ceea ce mi s-a dat pin'acum de către cetățenii și de către alegătorii din București este o răsplată din cele mai mari. Această* manifestare dar a făcut 17 2 — c. 370 să palpite de fericire inima mea pentru că înțeleg că nu se adresează mie ci prind- pielor stindardului ce servesc; și cînd o națiune începe a se manifesta în favoarea și pentru susținerea principielor, este dovada cea mai viuă, și pot zice singura și cea mai mare, c acea națiune a început a avea conștiința de drepturile și datoriele sale, și prin urmare c-a intrat în adevărata și singura cale a mîntuirii sale. Autorul folo- sește deci elemente ale lexicului lui Eliade si Bolintineanu, ca sacru si stindard^ forme eliadiste, ca adverbul personale, sau pluralele principie și datorie, construcții simetrice de felul celor care apar între 1830 și 1860 în proza lui Bolintineanu, Boliac, Negruzzi, Russo1, precum: nu tăgăduiesc, nicin-ascund; puținul ce-am făcut nu mimai că nu merită răsplată . . . dar ceea ce mi s-a dat acum . . . este o răsplată din cele măi mari ; aș fi fost îndestul răsplătit cu adresa dv. .. precum și cu aceea cemi-azi trămis patrioții cetățeni, expresii ale afectului intens: a făcut să palpite de fericire inima mea, superlativele: datoria cea mai sacră, o răsplată diti cele mai mari, dovada cea mai vie și cea mai mare, adresare retorică: Nu, domnilor etc. Prin lexic, forme, construcții, elemente de stil, scrisoarea lui C. A. Rosetti apare ca un text de limbă literară îndatorat în mare măsură prozei și oratoriei din jurul anului 1848, formate prin contribuția unui Eliade Rădulescu, Bolintineanu, Băl- cescu, Boliac etc. Indic aici o simplă cale a cercetării, care prin stabilirea unor locuri paralele ar trebui să arate ce a trecut, în diferitele etape ale dezvoltării limbii literare în secolul al XlX-lea, din limba scriitorilor beletriști în aceea a tuturor celor care, în aceeași vreme, se exprimau în limba literară. Dar dacă nu se poate sublinia îndeajuns importanța studierii operelor literaturii frumoase din punctul de vede're al contribuției acestora la dezvoltarea limbii literare, rezultă de aici că o astfel de cercetare n-are nimic comun cu stu- diile de stilistică literară? Oare istoricul limbii va nota în operele scriitorilor numai elemente de lexic, forme ale flexiunii și ale construcției, pentru a urmări apoi difuzarea lor în limba literară a epocii, interzicîndu-și însă notarea și urmărirea faptelor de stil cuprinse în acele opere ? Socotesc că, într-o operă literară, mai importante decît genul substantivelor sau formarea pluralului, sînt expresiile atitu- dinii scriitorului față de comunicarea lui, de pildă atitudinile lui afective. Acestea din urmă împrumută particularitatea lor cea mai izbitoare textelor literare și ele sînt acele care, răspîndindu-se, colorează limba literară a unei epoci întregi. Intelectualii din epoca următoare revoluției de la 1848 se exprimau, cum arată și scrisoarea lui C. A. Rosetti, printr-o dilatare a expresiei afectului intens, care provenea din literatura vremii, literatură luptătoare, orientată spre mobili- zarea energiilor sufletești, necesare realizării aspirațiilor naționale și sociale ale poporului. Deși n-avem încă o cercetare asupra stilisticii operelor literare din jurul anului 1848, putem spune totuși, pe baza unei străbateri a textelor, că hiperbola, realizată prin termeni drastici sau prin superlative, face parte dintre 1 Asupra construcțiilor simetrice în fraza acestei epoci, pe care le atribuie influenței franceze, v. P. V. Haneș, Dezvoltarea limbii literare romîne în prima jumătate a secolului al XlX-lea, ed. II, 1927, pag. 198, urm. 18 mijloacele stilistice mai mult folosite de pașoptiști. Acest mijloc împrumută scrisorii lui C. A. Rosetti, împreună cu particularitățile ei morfologice și sintac- tice, caracterul ei de epocă. Studiile de stilistică literară sînt menite deci a da istoricilor limbii unele din elementele cele mai prețioase pentru aprecierea rolului jucat de literatura beletristică în dezvoltarea limbii literare. Cred că și din acest punct de vedere este de dorit ca stilistica literară să nu fie despărțită de celelalte ramuri ale lingvisticii. Ajungem astfel la cea din urmă dintre obiecțiile care se pot ridica împo- triva înglobării stilisticii literare în domeniul stilisticii așa zise «lingvistice »? adică al stilisticii limbii întregului popor și al « stilurilor limbii ». Numai aceasta din urmă ar studia fapte generale și spontane, cum sînt în realitate toate faptele de limbă, în timp ce cea dintîi s-ar ocupa cu fapte individuale și voite, calități prin care aceste fapte ar ieși din domeniul faptelor lingvistice propriu-zise. Poziția aceasta a fost, cu întemeieri variate, aceea a lui Ch. Bally, Trăite de stylistique fran^aise, 2 voL, 1909, ediția a Il-a 1919-1921 si, în literatura noastră științifică, a acad. I. Iordan, într-o lucrare mai veche a sa, care este de altfel cea mai completă pe care o posedăm în domeniul specialității noastre, Stilistica limbii romîne,1944. Definindrt-și obiectul cercetării, acad. I. Iordan scrie la începutul tratatului său: « Stilistica, așa cum o concep criticii și esteții literari,, se ocupă, în general, numai de mijloacele de expresie care diferă de la un scriitor la altul de ceea ce este sau pare a fi individual, adică nou, la fiecare . . . Stilistica lingvistică diferă fundamental de cea estetică. Fiind o ramură a lingvisticii, obiectul ei de cercetare îl constituie limba, nu stilul, așadar mijloacele de expresie ale întregii colectivități vorbitoare, nu ale unui singur individ sau ale unei singure opere. Afară de asta, ea studiază tot materialul lingvistic existent la un moment dat, nu numai particularitățile care urmăresc efecte artistice ». Pe baza acestor conside- rații, acad. I, Iordan crede că poate să-și însușească definiția lui Ch. Bally, pe care o rezumă: « Stilistica se ocupă cu studiul mijloacelor de expresie ale vor- birii unei comunități lingvistice din punctul de vedere al conținutului lor afectiv ». Astăzi, în lumina noilor cercetări, aceste delimitări trebuie revizuite. Mai întîi, după cum am văzut, separarea radicală dintre stilistica limbii generale și stilistica literară a devenit greu de făcut. Această greutate se accentuează dacă luăm în considerație împrejurarea că, în realitate, stilul operelor literaturii fru- moase utilizează fapte stilistice ale limbii întregului popor, inclusiv așa-zisele « stiluri ale limbii », asupra cărora vom reveni în curînd. Este oare posibil a-1 studia pe Creangă și pe Caragiale, pe Rabelais și pe Cervantes, pe Balzac și pe Gogol, fără a ține seama de tot ce a împrumutat creația lor din limba poporului în întregimea ei, din toate variantele ei fonetice cu valoare expresivă, din toate nuanțele semantice ale fondului ei principal și mobil de cuvinte, din toate nuan- țele de stil legate de formele și construcțiile ei, din locuțiunile și proverbele ei ? De altfel, una din metodele pe care le utilizează stilistica zisă lingvistică este tocmai urmărirea anumitor expresii și forme în întrebuințarea pe care le-au 19 dat-o scriitorii realiști, reputați pentru fidelitatea cu care transcriu limba vorbită. Căci se poate întîmpla ca tocmai urmărirea ‘felului de a se exprima al unui anumit subiect vorbitor, ales la întîmplare, să scoată în evidență feluri cu totul individuale ale exprimării sau unele ecouri din limba scrisă și artistică, în timp ce expresiile și formele atestate de scriitorii realiști, ca în dialogurile personajelor lor, au un caracter de neîndoielnică autenticitate. Nu este sigur că graiul oricărui moldovean manifestă particularitățile limbii vorbite în Moldova, dar aceste particularități sînt absolut sigure în atestarea lui Creangă. Stilul limbii întregului popor se reflectă deci mai bine în anumite opere ale scriito- rilor: un alt motiv pentru care este cu totul nejustificată disocierea stilisticii zise lingvistice de stilistica literară. Este adevărat totuși că deși limba scriitorilor utilizează elemente ale limbii întregului popor, ea poate da acestor elemente o coloratură stilistică deosebită, după natura sistemului lingvistic al operei literare întregi sau a unei părți a ei. în această privință, este interesant exemplul dat de romanistul R. G. Piotrovski în articolul «Despre unele categorii stilistice» (P.I., 1954, 1, p. 80). Piotrovski observă că formele pers. I și II a perf. simplu pl. (nous marchâmes, vous marchâtes, nous fîmes, vozis fites) au astăzi pentru francezi un colorit stilistic arhaic-livresc. Cînd însă Voltaire întrebuințează aceste forme în povestirea Candide și anume acolo unde punegonde îi spune iubitului ei, de care fusese multă vreme despărțită: IIfaut. . . que vous m appreniez tout ce qui vous est arrive depuis le baiser innocent que vous me donnâtes etjes coups de pieds que vous rețutes, formele perf. simplu dobîndesc o coloratură ironic-sarcastică. Aceeași formă are o coloratură sentimental-patetică în vorbirea lui Pierre Noziere către o femeie iubită în tinerețe, în scrierea auto- biografică a lui Anatole France, Le livre de mon ami: Que vous futes belle, lui dis-je un jour, madame, et combien admiree. Valorile stilistice ale limbii generale se modifică, se colorează cu un reflex deosebit, prin vecinătățile lor cu nuanțele sti- listice ale altor cuvinte și expresii și, în general, prin introducerea lor în sistemul lingvistic individual și relativ autonom al operei. îmbogățind astfel valorile sti- listice ale limbii generale, scriitorul pune la dispoziția tuturor membrilor unei comunități lingvistice, mijloace noi de expresie stilistică. Expresia ironiei sarcas- tice și a sentimentalității patetice au cîștigat noi mijloace, prin folosința pe care Voltaire și Anatole France au dat-o perf. simplu arhaic. Are deci dreptate Piotrov- ski atunci cînd; comentînd exemplele de mai sus, conchide prin relevarea legăturii dintre stilul individual și limba întregului popor, și, prin urmare, între cele două discipline lingvistice care le studiază: « Stilul individual, scrie Piotrovski, este una din formele de existență a limbii întregului popor, iar procedeele sti- lului individual se bazează pe normele limbii întregului popor. Totodată însă, între folosirea individual-artistică a limbii și normele limbii întregului popor, mai există un aspect al acțiunii lor reciproce. Scriitorul, exprimînd realitatea cu ajutorul unor imagini, alege acele mijloace ale limbii care reproduc în modul cel mai precis, mai complet și mai expresiv, imaginea respectivă. Scriitorul obține 20 această precizie, plinătate și expresivitate, scoțînd la suprafață nuanțele cele mai fine stilistico-semantice ale unor cuvinte și forme gramaticale, nuanțe uneori imperceptibile în limba de toate zilele. Mai mult, reliefînd complet aceste nuanțe, scriitorul le precizează și le șlefuiește în creația sa individual literară, le fixează în norma literară națională și, prin aceasta, contribuie la perfecționarea continuă a limbii întregului popor ». Trebuie să adăugăm că și elementele de stil ale limbii generale apar totdeauna într-un anumit sistem, vădesc anumite legături între ele. Un subiect vorbitor nu folosește de obicei oricare elemente ale limbii, din tezaurul ei de cuvinte, forme și construcții, ci pe acelea care se compun între ele într-o anumită unitate, prin care se manifestă o anumită atitudine a celui ce vorbește față de obiectul comunicării sale. Tot astfel si acei ce scriu se mențin în unitatea unei anumite ) 9 structuri lingvistice cu coloratură stilistică. Pornind de la astfel de obser- vații, s-a construit noțiunea « stilurilor limbii» sau a « stilurilor funcționale >>, cu un rol însemnat în lingvistica sovietică. Printre diferitele probleme ale dezbaterii purtate în Voprosî lazîkoznaniia, aceea a întemeierii noțiunii de « stil al limbii » a fost una din cele mai discutate. Ea a fost chiar prilejul începerii acestei dezbateri atît de fructuoase. Lingvistul I. S. Sorokin într-un referat (P.k 1954, 2, p. 51 urm.) tăgăduise existența stilurilor limbii, pentru motivul că orice comunicare are un stil individual și pentru acela că între feluritele manifestări ale limbii scrise, există neîncetate împrumuturi stilistice. Astfel, analizînd o pagină spicuită în scrierile marelui fiziolog Secenov, Sorokin relevase în acest text știin- țific diferite elemente ale stilului literar, precum expresiile emoționale, expunerea narativă, adresarea retorică etc. I s-a obiectat lui Sorokin că, dacă se poate observa într-un text amestecul anumitor stiluri, este evident că aceste stiluri există. După cum subiectele vorbitoare sau persoanele care scriu aleg anumite cuvinte și expresii, o anumită frazeologie, forme determinate ale construcției sau contextului, în raport cu domeniul* de activitate în sfera căruia se face comunicarea, cu situația socială sau cu felurile relațiilor dintre cei ce se găsesc în raport de comunicare, aceasta dobîndește un caracter stilistic determinat. Uneori existența acestui stil al limbii devine evidentă în particularitățile aparent cele mai neînsemnate ale comu- nicării. în această privință este foarte interesantă observația făcută de Piotrovki șart. cit., P.I., 1951, 1, p. 70) cu ocazia alcătuirii atlasului său dialectologie. Anchetînd pe țăranii moldoveni, Piotrovski a observat că forma dialectală a arti- colului posesiv a pentru toate genurile și numerele este înlocuită cu forma lite- rară al, atunci cînd acest articol posesiv însoțește un cuvînt « savant». Țăranii moldoveni spun deci un cal a neu, dar un creion al meu. Folosirea unui cuvînt mai nou și de proveniență cultă obligă deci pe vorbitori să se deplaseze în sfera altui stil al limbii, din stilul familiar în cel cult, cu repercusiuni asupra sunetelor și formelor folosite. Constatarea lui Piotrovski are un caracter experimental. Aproape toți participanții la discuția amintită au confirmat existența stilurilor limbii, adică stilul administrativ sau comercial, jurnalistic, judecătoresc sau știin- 21 țific, familiar sau al politeței înalte etc. în general s-a acceptat, cu unele recti- ficări, definiția lui V.V. Vinogradov: «Stilul limbii este un sistem de mijloace de expresie, închis din punct de vedere semantic, limitat din punct de vedere expresiv și organizat în mod adecvat, care corespunde unuia sau altuia dintre genurile literaturii sau ale scrisului, uneia sau alteia dintre sferele de activitate socială (de exemplu stilul actelor oficiale și comerciale, acel întrebuințat în insti- tuțiile publice, acel telegrafic etc.), uneia sau alteia dintre situațiile sociale (de exemplu stilul solemn, al politeței pronunțate etc.), unuia sau altuia dintre carac- terele relațiilor de limbă între diferiți membri sau diferite pături ale societății». Mai tîrziu, în bilanțul întregii discuții (P.l. 1955, 1), Vihogradov a adus unele retușărr definiției sale mai vechi. A recunoscut că stilurile limbii se găsesc în interacțiune, că ele se pot înlocui reciproc atunci cînd scopul comunicării cere acest lucru, că într-o comunicare aparținînd unuia dintre stilurile limbii pot apărea elemente stilistice individuale și că raportul dintre stilul standardizat și cel indi- vidual variază după natura comunicării: elementul standardizat este precum- pănitor în actele oficiale, în instructajul tehnic sau administrativ, în informația sau chiar în articolul de ziar; elementul individual precumpănește însă în operele literaturii frumoase, deși acestea, pentru scopurile caracterizărilor lor, pot între- buința toate stilurile limbii. Ceea ce ne interesează, în special, în legătură cu discuția despre stilurile limbii este constatarea că un element intențional există în toate formele comunicării, nu numai în acele care în operele literaturii iau un caracter artistic. După cum am văzut mai sus, una dintre rațiunile invocate de Bally și Iordan pentru necesitatea despărțirii dintre stilistica zisă lingvistică și stilistica literară, era faptul că pe cînd cea dintîi se ocupă numai de fapte de limbă cu un caracter spontan, cea de a doua se ocupă de fapte de limbă, care urmăresc ceva, își propun un scop, vădesc adică un caracter intențional. Iată însă că, în lumina analizei stilurilor limbii, se dovedește că orice subiect vorbitor sau orice scriitor manifestă, pînă în amă- nuntele comunicării lor, o anumită intenție stilistică, intenția de a exprima sfera de activitate sau situația socială etc. Cînd ascultăm pe cineva, primim nu numai o știre, dar si cunoașterea atitudinii vorbitorului fată de știrea comunicată, aflăm adică ceva despre apartenența lui socială sau despre profesia sa, despre gradul lui relativ de cultură etc., adică o impresie stilistică. în legătură cu aceasta s-a pus problema dacă se poate vorbi de vreo neutralitate stilistică a unei construcții lingvistice. Trec, de obicei, drept neutre, cuvintele și formele limbii literare, ale limbii normate. Totuși limba literară însăși își dă la iveală nuanța ei stilistică, atunci cînd se detașează pe fondul unui alt stil al limbii. în sensul acestei observații, sînt foarte edificatoare exemplele aduse de Piotrovski:« în piesa lui M; Gorki, « Azilul de noapte », pe fondul popular al limbii majorității perso- najelor, cea mai colorată din punct de vedere stilistic este limba literar « neutră » a baronului și a actorului. Un procedeu artistic analog, găsim în romanul lui H. Barbusse « Focul». Limba tuturor soldaților din pluton este dialectală sau 22 familiară; pe acest fond vorbirea literară a subofițerului Bertrand are o nuanță sti- listică clară, servind ca mijloc de caracterizare stilistică a eroului, care își dă seama în modul cel mai conștient și mai just de esența imperialistă a luptei soldatului». Dar dacă intenția stilistică este atît de generală în toate formele comunicării, nu trebuie oare renunțat la despărțirea radicală dintre faptele de stil ale limbii gene- rale și acele ale operelor literare și, prin urmare, între stilistica zisă lingvistică și stilistica literară ? După toate cele arătate mai sus, stilistica literară apare ca o ramură a stilisticii generale și a lingvisticii. Caracteristica stilului operelor frumoase, printre celelalte fapte de stil ale limbii, stă în faptul că, utilizîrid toate posibilitățile stilistice ale unei limbi naționale și toate stilurile limbii, cărora le adaugă valori stilistice noi, le gru- pează pe toate deopotrivă într-un mod propriu, capabil să exprime concepțiile, sentimentele și viziunea, întreaga personalitate a artistului creator. în operele frumoase ale unei literaturi, posibilitățile stilistice ale unei limbi sînt duse pînă la gradul cel mai înalt al realizării lor. Dar pentru acest motiv nu trebuie să le des- părțim de restul mijloacelor stilistice ale limbii, nici să renunțăm a le studia cu mijloace lingvistice. S-a mai pus problema dacă stilul beletristic este sau nu unul din stilurile limbii. S-ar putea susține că, în caz afirmativ, studiile despre stilul operelor ar aparține stilisticii zise lingvistice, deoarece ele ar stabili atunci fapte oarecum generale. Problema existenței sau neexistenței unui stil beletristic a apărut și în dezbaterea sovietică. Pentru cercetătorii V. G. Admoni și T. I. Silman, în articolul « Ale- gerea mijloacelor lingvistice și problemele stilului » (P.I., 1954, 4, p. 55 urm.), singura caracteristică a stilului literaturii beletristice este faptul că el concentrează întreaga varietate a stilurilor unei limbi naționale. Spre deosebire de acești cer- cetători, V. D. Levin (« Despre unele probleme ale stilisticii», P.I., 1954, 5, p. 45 urm.) neagă existența unui stil funcțional al literaturii beletristice, deoarece acestea nu fac altceva decît să folosească posibilitățile stilistice ale limbii comune. Chiar procedeele inversiunii, ale elipsei sau ale repetiției, care trec uneori drept mijloace stilistice specific poetice, sînt prezente în vorbirea comună, unde artiș- tii literari le-au putut găsi, înainte de a le folosi în operele lor. Cu toate acestea, dacă urmărim procedeele stilului artistic după ordinea în care ele se succed în istoria limbii și a literaturii, nu putem să nu observăm că totdeauna după un mare poet sau prozator, unele din elementele limbii și stilului lor intră în folosința mai mult sau mai puțin generală. Există serii stilistice - istorice. Alecsandri, Emi- nescu, Caragiale, Coșbuc, Sadoveanu, Arghezi au răspîndit, în epoca lor, un mod de a folosi limba în sens artistic, o preferință pentru anumite elemente ale lexicului și pentru anumite construcții, pentru anumite epitete și metafore, care și-au găsit imitatori. în acest sens limba operelor beletristice alcătuiește, în jurul sau în suc- cesiunea marilor scriitori, unul dintre stilurile limbii. Dar este tocmai rolul marilor creatori de a descompune aceste stiluri beletristice ale limbii, adică de a elimina convenția stilistică autorizată de un model anterior plin de prestigiu și de a sili 23 elementele limbii să intre într-o sinteză stilistică nouă și originală. Stilistica literară trebuie să se ocupe de ambele aceste fenomene, adică și de stilurile beletristice ca stiluri ale limbii, și de noile sinteze stilistice create de artiștii originali, fără a putea spune că numai în primul caz stilistica literară ar avea un caracter lingvistic. Interesul oarecum practic de a stabili caracterul lingvistic al cercetărilor de stilistică literară pornește de la constatarea că istoria și critica literară acordă un spațiu restrîns, și nu totdeauna bine ocupat, acestor cercetări. în locul unor obser- vații exacte asupra chipului în care artiștii literari utilizează instrumentul obștesc al limbii, pentru a exprima concepția și viziunea lor despre lume, adeseori cri- ticii și istoricii literari se mulțumesc cu simple considerații, impresioniste, în care se strecoară subiectivismul și arbitrariul, sau cu afirmații atît de generale, încît ele se pot aplica oricărui scriitor și oricărei opere. Citesc într-o culegere de studii critice aceste considerații asupra lui Creangă: « Realismul operei lui Creangă se manifestă și în ceea ce privește zugrăvirea veridică, plină de plasticitate a per- sonajelor ». Un alt critic se ocupă de Nunta Zamfirei a lui Coșbuc: « Toate etapele ceremoniei sînt consemnate cu exactitate și cu o vie putere de reliefare a amănun- tului semnificativ. Una dintre cele mai frumoase strofe ale poeziei e aceea care zugrăvește cu o artă desăvîrșită imaginea horei pornite în fața bisericii în vremea cununiei... însuflețirea ospățului e transmisă cu tot patosul care-1 caracterizează pe un țăran sfătos în momentele de voie bună » etc. Ce înseamnă oare zugrăvire veridică, plină de plasticitate, vie putere de reliefare, artă desăvîrșită etc. ? Desigur, toate aceste constatări nu spun mare lucru în raport cu trăsăturile de stil, pe care doresc să le caracterizeze, deoarece ele ar putea fi aplicate, cu aceeași îndreptățire, altor scriitori și altor opere. Vie putere de reliefare și, artă desăvîrșită, zugrăvire veridică se pot găsi nu numai la Coșbuc și Creangă, dar la nenumărați alți scriitori. Felul propriu al oricărui scriitor în exprimarea imaginilor fanteziei, ale sentimen- tului și concepției lui nu poate fi pus în lumină decît stabilind, cu mijloace lingvistice, din ce domeniu al lexicului își culege poetul cuvintele, care dintre acestea revin cu o insistență semnificativă, ce părți de cuvînt sînt mai deseori întrebuințate, ce expresii și locuțiuni i se prezintă, care este felul construcțiilor folosite mai des, dacă expunerea lui se apropie de tipul limbii vorbite sau scrise, din ce domeniu își extrage de preferință termenii metaforelor și comparațiilor sale, care sînt stilurile limbii pe care le utilizează, în ce chip conținutul este exprimat prin sonoritatea cuvintelor și prin cadența frazelor, prin ordonarea contextului, dacă scriitorul preferă unul sau altul dintre modurile expunerii: descrierea, nara- țiunea sau dialogul, dacă folosește stilul direct sati indirect sau dacă, în expunerea sa, introduce expresiile personajelor zugrăvite, prin efectul stilului indirect liber, și alte multe particularități de limbă prin care caracterizarea impresionistă, vagă sau prea generală, poate deveni științifică, precisă și adecvată. Pentru a ajunge la astfel de caracterizări, criticul și istoricul literar trebuie să-și însușească disci- plina lingvistică și să-i aplice metodele. Dar această exigență nu se va realiza dacă ei vor afla că stilistica literară nu are nimic de-a face cu lingvistica. Nici scriitorii 24 care n-au răspuns pînă acum sarcinii pe care revoluția culturală le-a încredințat-o nu vor face progresele dorite, dacă nu li se va atrage atenția că arta lor trebuie să rezolve, desigur nu în mod exclusiv, dar într-o măsură destul de însemnată, pro- bleme de expresie și limbă. Astăzi inițiativa studiilor de stilistică literară aparține lingviștilor și criticilor literari care au înțeles importanța științei limbii pentru cercetările lor. Dificul- tățile metodice pe care toți aceștia le mai întîmpină provin însă din faptul că unii lingviști, ca oameni de știință, se călăuzesc de maxima, provenită din antichitate, de la Aristoteles, potrivit căreia nu există decît o știință a generalului. Evident orice știință, prin urmare și lingvistica, trebuie să construiască noțiuni, să le definească precis și să le clasifice, să stabilească tipuri și legi. Dar maxima eficiență a omului de știință apare acolo unde, folosind deasa plasă a generalităților sale, se dovedește a fi în stare să prindă, adică să înțeleagă și să explice fenomenele concrete și individuale. Și după cum medicul cel mai bun este acela care, înarmat cu toate noțiunile și legile anatomiei și histologiei, ale chimiei biologice, ale fiziologiei și ale patologiei ș.a.m.d., devine în stare să înțeleagă starea unui bolnav anumit, într-o condiție asemănătoare se găsește și lingvistul. întinsele cuno- ștințe despre limbă ale acestuia își găsesc una din aplicările lor cele mai fericite în înțelegerea multiplelor fapte de limbă din care se constituie o operă literară. Cercetarea stilului beletristic constituie una din formele cele mai mature ale științei lingvistice. Criticii și istoricii literari răspund unei sarcini importante a cercetării lor, însușindu-și această știință. GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR FONEMELE LIMBII ROMÎNE DE Acad. E. PETROVICI Sistemul fonematic schițat în prezentul articol a stat la baza primei redactări a capitolului despre fonemele limbii romîne al Gramaticii limbii romîne a Acade- miei R.P.R. (voi. I, p. 55 — 101). Majoritatea membrilor colectivului de redactare a Gramaticii a fost de părere că această prezentare a sistemului fonemelor romî- nești conține prea multe lucruri noi, discutabile, de aceea ea trebuie refăcută în sensul foneticii romînești tradiționale. în cursul discuțiilor din sînul colectivului de gramatică al Institutului de lingvistică din București s-a afirmat că sistemul fonematic propus de mine este valabil numai pentru o seamă de graiuri regionale, dar nu pentru limba romînă literară, care posedă un sistem fonematic bogat în diftongi și triftongi \ prezen- tînd consoane palatalizate (moi, muiate) numai la sfîrșit de cuvînt 2. Este adevărat că sistemul fonemelor romînești mi-a fost sugerat în pri- mul rînd de graiurile noastre regionale pe care le-am cunoscut în cursul anche- telor dialectale întreprinse pentru Atlasul lingvistic romîn. Cele două expuneri asupra corelațiilor de timbru pe care le-am publicat în « Studii și cercetări lingvistice » se bazează în mare parte pe materialul Atlasului3. Ca o urmare a acestor discuții, mi-am pus întrebarea, dacă nu cumva felul meu, de a concepe sistemul fonematic al limbii romîne literare nu e decît o încercare de 1 Vezi Gramatica limbii romîne, București, Editura Academiei R.P.R., 1954, p. 60 urm. $ Ibid., p. 70 urm. 3 E. Petrovici, Corelația de timbru a consoanelor dure și moi în limba romînă, SCL, I, p. 172 urm.;id. Corelația de timbru a consoanelor rotunjite și nerotunjite în limba romînă, SCL, III, p. 127 urm. 26 a forța realitățile fonetice ale limbii romîne literare ca să intre în schema structurii fonematice a graiurilor regionale. M-am întrebat de asemenea dacă, stabilind un sistem fonematic identic (sau aproape identic) pentru graiurile.regionale și limba noastră literară, între care se constată deosebiri apreciabile de pronunțare, nu tratez cumva problemele de fonetică în mod structuralist. Mi s-au părut struc- turaliste și schemele care arată simetria sistemului fonematic al unei limbi.1 De atunci am continuat însă adîncirea studiului din punct de vedere func- țional al fonemelor romînești, atît ale limbii literare cît și ale graiurilor regionale, descoperind noi fapte 2, care m-au întărit în convingerea că toate graiurile noastre regionale, inclusiv graiul muntenesc și limba literară, au un sistem fonematic bazat pe principii identice. Discuțiile avute cu colectivul de fonetică al Insti- tutului de lingvistică din București 3 și cu acad. Al. Rosetti 4 m-au convins că obiecțiile care se aduc sistemului fonematic stabilit de mine nu-i zdruncină valabilitatea 5. Mi-am întărit convingerea că schemele care arată simetria sis- temelor fonematice nu sînt structuraliste 6. Pentru continuarea studiilor mele asupra fonematicii limbii romîne discuțiile purtate în anii 1952 și 1953 în Uniunea Sovietică 7 asupra problemei fonemului mi-au fost de un mare ajutor, convin- gîndu-mă că sistemul fonematic al limbii fomîne pe care l-am stabilit pe baza studiului funcțional consecvent al sunetelor graiurilor regionale romînești este valabil și pentru limba romînă literară. Cred că e bine ca acest sistem fonematic să fie cunoscut și discutat în cercuri cît mai largi. ★ înainte de a trece la prezentarea sistemului fonematic al limbii romîne, să explicăm în cîteva cuvinte ce se înțelege prin termenii de fonem și de variante poziționale ale fonemelor. Se numește fonem sunetul limbii considerat ca cea mai mică unitate fonică avînd funcțiunea de a deosebi învelișul sonor al cuvintelor si J J 1 Vezi E.Petrovici, Unele probleme de fonetică în lumina învățăturii staliniste despre limbă, «Limba romînă», II (1953), fasc. 3, p. 17 urm. (vezi îndeosebi p. 24 și 25). Același lucru l-am susținut și într-o conferință ținută la Institutul de studii Romîno-Sovietic. 2 Vezi E. Petrovici, Rimele romînești din punct de vedere fonologie, « Limbă și literatură », 1955, p. 273 urm. 3 Vezi Cercetări experimentale asupra diftongilor romînești, SCL,VI, p. 7 urm.; Noi cer- cetări experimentale asupra diftongului romînesc ea, SCL, VI, p. 183 urm. 4 Vezi Al. Rosetti, Concluzii fonologice la expunerea asupra diftongului ea, SCL, VI, p. 25 urm.; id., « Fonetica » în « Gramatica limbii romîne », voi. I, București, Editura Academiei R.P.R., 1954, SCL, VI, p. 1.61 urm.; id., Despre consoanele palatalizate și consoanele muiate, SCL, VI, p. 199 urm. 5 Vezi E. Petrovici, Contribuții la Studiul fonemelor limbii romîne, SCL, VI, p. 29 urm.; id., « Fonetica » în « Gramatica limbii romîne », voi. I, SCL, VI, p. 163 urm.; id., Rimele romînești din punct de vedere fonologie, « Limbă și literatură », 1955, p. 273 urm. 6 Vezi Al. Graur, Studii de lingvistică generală, Ed. Academiei R.P.R., 1955, p. 19, nota 1. 7 Vezi periodicul Secțiunii pentru literatură și limbă a Academiei de Științe a U.R.S.S., Izvestiia Akademii Nauk S.S.S.R. Otdelenie literaturi i iazîka, XI, XII. 27 morfemelor. S-a simțit nevoia creării termenului de fonem, deoarece termenul de sunet se aplică în general în fonetică pentru a denumi nuanțele fonemelor lip- site de vreo însemnătate funcțională. Prin termenul de fonem se relevă rolul funcțional și social al sunetului în sistemul limbii. Deosebindu-se între ele, fonemele disting și învelișul sonor al cuvintelor și al formelor gramaticale. în cursul vorbirii fonemele se succed unul după altul într-o înlănțuire strînsă. Prin persistența unor poziții ale organelor vorbirii caracteristice fone- mului precedent și prin anticiparea unor mișcări ale acestor organe necesare arti- culării fonemului următor, adică prin așa-numita coarticulație, toate fonemele unui cuvînt se leagă strîns între ele, se întrepătrund, modificîndu-se fiecare sub acțiunea fonemelor vecine, prezentînd nuanțe determinate de poziție. Astfel vocalele urmate de un n sînt de obicei nazalizate în a doua jumătate a duratei lor. Uneori nazalizarea este completă (de ex. vocala u sau î în cuvinte ca uns, însă etc.). Consoana n urmată de k (c), g își modifică articulația lingvală, care din dentală (în urma atingerii vîrfului limbii de alveolele incisivilor superiori) devine velară (prin atingerea rădăcinii limbii de vălul palatului, ca pentru k, g următori, în cuvinte ca bancă, lîngă etc.). Nuanțele acestea determinate de poziție, de mediul fonetic în care se găsește fonemul, se numesc variante poziționale ale fonemelor. Foneticienii dau adeseori numele de sunete și variantelor poziționale. Se vorbește de pildă despre sunetul n velar (în luncă, lungă etc.), deosebit de n dental (în bun, punte, unde etc.). în limba romînă, însă, cele două varietăți de n n-au funcțiuni deosebite, căci nu există două cuvinte romînești care să se deosebească numai prin aceea că unul are un n dental, iar al doilea un n velar, deoarece acesta din urmă e condiționat de k sau g următori. în această poziție un romîn nu poate rosti decît un n velar, care apare numai în această poziție. Nazala dentală și cea velară nu ajung așadar niciodată să stea în poziții identice, ca să poată deosebi cuvintele. Cazul nazalelor n și m este însă diferit. Acestea pot sta în poziții identice și deci pot deosebi cuvintele (de ex. rană - ramă, brună - brumă, nor - mor, han — ham etc.). Sunetele n și m sînt prin urmare unități fonice care deosebesc cuvintele; ele sînt foneme independente. Iar sunetele n dental și n velar, prin aceea că se deosebesc unul de altul, nu pot deosebi cuvintele; ele sînt variantele poziționale ale unui singur fonem. Adeseori e foarte greu.de stabilit dacă o varietate de sunet este un fonem inde- pendent sau numai o variantă a vreunui fonem, înrudit din punct de vedere arti- culatoriu și acustic cu această varietate de sunet. Pentru a decide dacă deosebirea dintre două sunete apropiate articulatoriu și acustic este fonematică, adică necon- diționată de poziție, sau nefonem atică, adică condiționată de poziție, analiza unităților fonice care compun cuvintele trebuie făcută ținîndu-se seamă de în- tregul sistem fonematic al limbii respective. Făcută mecanic, izolată de întregul sistem fonematic al limbii, ea duce la concluzii eronate. 23 Astfel se spune obișnuit că un cuvînt ca lunea este compus din cinci foneme l, w, n și diftongul ea. Se susține că deosebirea dintre cuvintele luna și lunea e con- stituită de deosebirea dintre a și diftongul ea. într-adevăr în a doua silabă a cuvîntului lunea se rostește un a precedat de un așa-numit e semivocalic. Dar luna și lunea prezintă și altă deosebire. Anume, n din lunea are o articulație supli- mentară a dosului limbii la palat, adică în cursul duratei lui n limba este în pozi- ția lui e sau i. Un astfel de n se notează fonetic ln . Luna se deosebește de lunea pe de o parte prin deosebirea dintre n și , pe de alta prin deosebirea dintre a și ea. Care dintre aceste deosebiri este fonematică ? Toți fonologii sînt de acord că în sistemul fonematic al limbii romîne n » adică n palatalizat (muiat), este un fonem diferit de n și se întîlnește la sfîrșit de cuvînt. Prin opoziția n — 4* (notat de obicei fi) se deosebesc singularele an, ban, bun, sprinten etc. de pluralele an, han, bufi, sprintefi etc.(scrise ortografic ani, bani, buni, sprinteni). Prin aceeași opoziție se deosebește persoana I a verbelor adun, închin, sun etc. de persoana a Il-a adun, închifi, sufi etc. (ortografic aduni, închini, suni etc.)1. însuși substantivul lunea are forma nearticulată lufi. Deosebirea n — fi este așadar fonematică; n și fi sînt două foneme autonome. în schimb deosebirea a ~ ea nu este fonematică. în cuvîntul lunea, diftongul ea se datorește faptului următor: Prin adăugarea la forma nearticulată lufi, care e un substantiv feminin, a articolului hotărît fem. sg. ~a se obține forma lufia, în care fi (n palatalizat) e urmat de un a. Deoarece pentru fi dosul limbii este în poziția aproximativă a lui i sau e, trecerea din pozi- ția i (sau e) în poziția a nu se poate face instantaneu; deplasarea aceasta a limbii se face în cîteva sutimi de secundă. în acest scurt interval de timp între fi și a următor apare un sunet de trecere avînd timbrul lui e. Este așa-numitul e semi- vocalic. Așadar ea a luat naștere prin modificarea lui a sub acțiunea consoanei precedente palatalizate. Din cele spuse rezultă că în luna și lunea deosebirea n — fi este necondiționată, fonematică (deoarece se întîlnește și la sfîrșit de cuvînt, unde nu poate fi condiționată de o vocală următoare), iar deosebirea a—-ea este condi- ționată (deoarece « diftongul » ea este condiționat de existența unei consoane pala- talizate precedente), deci este nefonematică. « Diftongul » ea. este o variantă pozi- țională a fonemului « a », determinată de existența unei consoane palatalizate precedente. Acest « diftong» nu apare niciodată în altă poziție decît după consoană palatalizată, căci în pronumele ea, aceea, în substantive articulate ca aleea, epo- peea etc. și în formele verbale ca atenuează, creează etc. se rostește consoana iod (numită și i consoană sau sefnivocala i) urmată de a\ia. Ținînd seamă de întregul sistem fonematic al limbii romîne trebuie așadar să considerăm consoanele dinaintea « diftongului» ea ca foneme consonantice palatalizate iar « diftongul » ea ca o variantă pozițională a fonemului vocalic « a ». Vezi Gramatica limbii romîne, Ed. Academiei R.P.R., I, p. 71 - 72: 29 SISTEMUL VOCALIC ROMÎNESC Aplicînd metoda analizei deosebirilor fonematice și nefonematice dintre sunete ținînd seamă de întreg sistemul fonematic romînesc, ajungem la concluzia că nu numai « diftongul » ea după consoană este o variantă pozițională a fonemului vocalic « a », ci și diftongul oa după consoană, precum și triftongul eoa (ioa) după consoană. Fonemul « a» prezintă așadar după consoană variantele poziționale a, ea (ia)y oa și eoa (ioa) (în cuvinte ca tacă, gară, teacă, gheară, maghiar, toacă, doar, leoarcă, aripioară, în transcriere fonematică, adică notînd numai fonemele fără a ține seamă de variantele poziționale: takă, gară, t'akă,gară, magar \ fakă, d°ar 2, l,Qarkă, arip,oară). în cuvintele tacă, gară, înaintea fonemului «a» avem consoane nepalatalizate, neutre (t, g) ; în teacă, gheară, maghiar avem consoane palatalizate, moi sau muiate (t' ,g); în toacă, doar consoane labializate. mai pre- cis labio-velarizate, rotunjite (Z°, d°), iar în leoarcă, aripioară, înaintea fonemului «a» avem consoane labio-palatalizate, muiate-rotunjite (T°, p'°). Asupra acestor patru serii de foneme consonantice vom reveni în capitolul următor. Prin același procedeu se poate stabili că și « diftongul » eo (io) după consoană, în cuvinte ca badeo, Corbeo, șchiop (în transcriere fonematică badf o, Korb'o, șk' op este o variantă pozițională a fonemului vocalic « o », iar « diftongul» iu după consoană, în cuvinte ca Galațiul, cîștiul, Botoșaniul (în transcriere fonematică Galaț’ul, kîșt'ul, Botoșanul), este o variantă pozițională a fonemului vocalic « u »; Aplicînd aceeași metodă constatăm că vocalele ă-e și î-i constituie cîte un singur fonem vocalic, .fonemele vocalice « ă /e » și «î /i ». Limba romînă are așadar cinci foneme vocalice, « a », « o », « u », « ă /e »,. «î /i», care, așezate după gradul de deschidere și după participarea sau neparti- ciparea buzelor la rostirea lor, se grupează sub forma unui triunghi. î /i u ă/e o a La același rezultat ajungem și prin alte metode. Astfel, de pildă, dacă examinăm rimele romînești, constatăm că a rimează cu ea (rază—luminează. Ia Eminescu), a cu oa (ape-aproape, la Eminescu), a cu eoa (crape-pleoape, la; Arghezi3), ea cu oa (întreabă-podoabă, la Eminescu), o cu io (popii-șchiopii, la Arghezi), u cu iu (văgăuni - plecăciuni, la Topîrceanu), ă cu e ( cerul-adevărul,. la Eminescu) și î cu i (romîne-senine, la Eminescu). Luînd în considerare că rima 1 Semnul" (în terminologia tipografică: primă) așezat deasupra consoanelor sau după ele s-a dezvoltat dintr-un i mic care indica articulația suplimentară palatală a dosului limbii în timpul duratei consoanei respective. Cf. Grarpatica limbii romîne, Ed. Academiei R.P.R.., I, p. 70. 2 Printr-un cerculeț (în terminologia tipografică: grad) aplicat unei litere se arată, labi - alizarea, adică rotunjirea, țuguierea buzelor în timpul rostirii unui sunet. 3 Cuvîntul pleoape are două silabe în versul lui Arghezi. 30 (de altfel și asonanța) cere identitatea ultimei vocale accentuate (în termeni fono- logiei: identitatea ultimului fonem vocalic accentuat) de la sfîrșitul a cel puțin două versuri, trebuie să tragem concluzia că, pentru simțul lingvistic al poeților noștri, de ex. al lui Eminescu, a-ea-oa-eoa constituie un fonem vocalic, de aseme- nea o-eo (io), u-iu, ă-e și î-i. în felul acesta am ajuns tot la cinci foneme vocalice1. SISTEMUL CONSONANTIC ROMÎNESC CORELAȚIILE DE TIMBRU ALE CONSOANELOR Particularitatea cea mai caracteristică a sistemului consonantic romînesc — și a întregului nostru sistem fonematic — este existența în limba romînă, pe lîngă corelația « consoane surde — consoane sonore », a două corelatii de timbru a consoanelor, corelația « consoane nepalatalizate consoane palatalizate » și core- lația « consoane nelabializate — consoane labializate ». Timbrul palatal al consoa- nelor (numite consoane palatalizate, moi sau muiate) se produce prin adăugarea, la articulația specifică a consoanei, a unei articulații suplimentare palatale (ridicarea dosului limbii spre palat, aproximativ în poziția lui i sau e), iar timbrul labial al consoanelor (numite labializate, rotunjite) se datorește articulației suplimen- tare labiale (rotunjirea, țuguierea buzelor, ca pentru un u). Există și consoane care prezintă atît o articulație suplimentară palatală, cît și una labială. Acestea sînt consoanele labio-palatalizate (muiate-rotunjite). Consoane palatalizate Consoanele prevăzute cu articulații suplimentare constituie serii care se opun seriei consoanelor lipsite de articulații suplimentare, precum se opun și între ele. Astfel, de pildă, consoanele cu articulație suplimentară palatală, consoa- nele palatalizate (p', b', m, f', v', t', d', fi, s, z, f, ș',j', 1', r, k', g, h'), se opun consoanelor lipsite de această articulație suplimentară, consoanelor nepalatalizate (p, b, m, f, w, t, etc.). Consoanele palatalizate sînt foneme autonome, inde- pendente de cele nepalatalizate. Opoziția dintre o consoană palatalizată și una nepalatalizată deosebește un cuvînt de altul sau o formă gramaticală de alta, de exemplu skap ~ skap' (ortografic scap ~ scapi), korb ~ korb' (ortografic corb ~ corbi), ba —b'a (ortografic ba — bea), skol~ skol' (ortografic scol~ scoli), lak — l'ak (ortografic lac ~ leac), Petro—'Petro (ortografic Petro - Petreo) 2, ung — ung (ortografic ung — unghi), monahmonah' (ortografic monah — monahi) etc. Cele două serii, cea nepalatalizată și cea palatalizată, formează o core- 1 Referitor la ajutorul pe care ni~l dau rimele romînești în studiul sistemului nostru fone- matic, vezi E. Petrovici, Rimele romînești din punct de vedere fonologie, «Limbă și literatură », 1955, p. 273 urm. 2 Vocativele numelor de persoană Petra ~ Petrea (fonematic Petr'a). 31 lație. Raportul dintre/) și p' este egal cu raportul dintre b și b', / și f, ț și f ș.a*m.d. Corelația poate fi exprimată printr-o formulă mai scurtă, de exemplu/): pf = b'bf = m\m = f\f etc. Și corelația «consoane surde — consoane sonore» poate fi prezentată sub aspectul unei formule asemănătoare, de exemplu p: b = d = s\z = ș:j etc., adică p este în același raport cu b ca f cu r, ca t cu d etc. Gramatica Academiei R.P.R. admite existența în limba romînă a consoane- lor prevăzute cu o articulație suplimentară palatală b dar le atribuie o valoare dis- tinctivă numai la sfîrșit de cuvînt. în realitate, după cum am văzut mai sus, consoane palatalizate avem și în interiorul cuvintelor, înaintea fonemelor vocalice «a» (luna, b'a; ortografic lunea, bea), «o» (Korb'o, Petro', ortografic Corbeo, Petreo), «u» (pușt'ul, Galaț'ul', ortografic puștiul, Galațiul), «a/et—veg'em; ortografic veghem) 2 și «î /i » (vegind, sărind', ortografic veghind)\ Pe lîngă aceste 18 consoane palatalizate care se opun corespondentelor lor nepalatalizate, limba romînă posedă trei consoane cu timbru palatal, care n-au corespondente nepalatalizate, anume c, g, i. Cea mai sigură dovadă că aceste trei consoane n-au corespondente nepalatalizate o constituie faptul că după ele nu pot urma variantele ă, î, ci numai variantele e, i ale fonemelor vocalice «ă/e», «î /i». Astfel, adjective ca stîngac (stîngaci), viuoi (vioi) nu pot deosebi singularul de plural nici la masculin și nici la feminin (stîngace sg. și pl., viuaie (ortografic vioaie sg. și pl.). Consoane labializate Multe graiuri regionale romînești posedă, la sfîrșit de cuvînt, consoane labializate (rotunjite) în unele forme gramaticale (nominativ-acuzativ sing. mase, și neutru nearticulat al substantivelor și adjectivelor; pers. I sing. și pl. a verbelor la prezent, imperfect, perfectul simplu și mai mult ca perfectul etc.). Labiali- zarea finală se constată și la consoane palatalizate în formele gramaticale amin- tite. Consoanele labio-palatalizate în aceste graiuri servesc la deosebirea formelor gramaticale: singularul de plural la substantive și adjective (ok'° sing. — ok' pl., dibac° sing. — dibac pl., pui° sing.—pui pl., învățător0 sing.—învățător pl., tai° pers. I— tai pers, a II-a, kîntai° pers. I sing. perf. simplu— kîntai pers, a II-a sing. a imperfectului etc.). Consoanele finale labializate (mai precis labio-velarizate) au timbrul lui u, care se aude ca un apendice labio-velar al consoanelor. E așa-numitul « u 1 Vezi Gramatica limbii romîne, Ed. Academiei R.P.R., I, p. 70 urm., unde consoanele cu o articulație suplimentară palatală sînt numite «muiate», termen întrebuințat aproape exclusiv de fonologi pentru a desemna consoanele cu timbru palatal. 2 După consoană nepalatalizată, în această formă gramaticală (ind. prez. pers. I. pl. conjugarea I) apare varianta ă a acestui fonem vocalic băgăm, alungăm etc. 3 După consoană nepalatalizată în această formă gramaticală (gerunziu, conjugarea I și a IV-a) apare varianta î a acestui fonem vocalic: băgînd, urînd, hotărind, regional păzind etc. scurt final », care corespunde lui « i scurt final», apendicele palatal al consoanelor palatalizate. Consoanele labio-palatalizate (muiate-rotunjite)au timbrul lui u, avînd un apendice labio-palatal, un « ii (iu) scurt final ». Apendicele labio-velar și cel labio-palatal îl regăsim și la consoane din interiorul cuvîntului, la acelea care în ortografia obișnuită sînt urmate de variantele oa și eoa (ioa) a fonemului vocalic «a». în cuvinte c^doar, vino-ncoa, aproape avem consoanele labio-velari- zate d°, k° și r°. între consoana labio-velarizată și a următor se aude un scurt u, apendicele labio-velar al consoanei: duar, înkua, apruape. în cuvinte ca aripioară, pleoapă, chioară, consoanele dinaintea «triftongului» eoa (ioa) sînt labio-palata- lizate (p'°, l'°, k'°), cu un apendice labio-palatal, care se aude ca un ii (sau un o) scurt: aripuară, pl apă, k'lLară. Apendicele acestea labiale (labio-velar și labio- palatal) sînt așa de scurte, încît nu împiedică variantele Qa, '°a (ortografic oa, eoa, ioa) să rimeze cu varianta fundamentală a. în rimele lui Eminescu mare- doare, bogată-toată, întreabă-podoabă, iară-nevestioară etc. vocala rimei este fone- mul vocalic « a » precedat fie de consoane neutre (adică nepalatalizate și nela- bializate), fie de consoane palatalizate, fie de consoane labio-velarizate, fie în sfîrșit de consoane labio-palatalizate. în transcriere fonematică rimele de mai sus se scriu: mare — dQare bogată — tQată întrabă — podoabă iară — nev est ° ară Fonemul consonantic iod Ceea ce se numește în fonetica tradițională romînească « semi-vocala i» sau «i semivocalic», din punct de vedere funcțional, fonologie, este o consoană. De aceea termenul de « i consoană » este mai potrivit decît acela de «i semivocalic ». Totuși sunetul acesta nu este un i. Gradul de apropiere a dosului limbii de palat este mai mare pentru i consoană decît pentru vocala i. / consoană este o con- strictivă palatală sonoră, avînd un ușor zgomot fricativ palatal, mai ales la înce- putul cuvîntului. De aceea e bine ca această consoană să fie numită cu un termen care să-i sublinieze natura consonantică. Fonologii o numesc consoana iod și o transcriu de obicei cu litera y x. Caracterul de consoană al lui iod rezultă din faptul că în poziție intervocalică, ca orice consoană în această poziție, el formează silabă cu vocala ce-i urmează. Forma articulată a lui roi se silabisește ro-iul, întocmai ca forma articulată a lui rol, rod, rob, rom etc.: ro-lul, ro-dul, ro-bul, ro-mul etc. Prin urmare grupurile ia, ai, io, oi, iu, ui, ie, ei, ii, ăi, îi sînt grupuri formate dintr-o consoană (iod) + vocală șau vocală + consoană (ca de ex. la, al, lo, ol, lu, ul, le, el etc.). 1 în Gramatica Academiei R.P.R. se întrebuințează termenul, mai puțin corect, de iot. 33 3 — c. 370 m — in — m°— in ° în silabele ma- m' a— nfa— mGa ale cuvintelor amară, m'a (mea), mQară (moară), iinim’0ară (inimioară)’, f—f’. filozof — filozof' (filozofi)’, f ~f ~ ~ f Q silabele fa —f'a—f°a—f°a ale cuvintelor afară, kaf'a (cafea), f°arte (foarte), gărăf'Q ară (gărăfioară) ; v — v : bolnav — bolnav (bolnavi), priva— priv a (privea)’, va — v a—v°a—v °a\ mucava, ava (avea), kov°are (covoare), dumbră- vi are (dumbrăvioare) bolnav'0are ( . olnăvioare) ; t — t : artist — artist' (artiști), karta — kart'a (carta — cartea) ; t — t — t°: takă — t'akă — t°akă(tacă — teacă — toacă) : ta i a t°a— t °a: luptară, put'a (putea), kuptGare (cuptoare), nevest'°ară (nevestioară) ; d — d’: Rado — bad' o (badeo) ; d — d' — d°: dar — d'ar (de-ar fi) — d°ar (doar) ; n — n: an —ah (ani), adun — adun (aduni), Ano — Mihno (Mihneo) ; na — na — n°a — iiQa: na — na (nea), nQastră (noastră) — fîntîhQ ară (fîntînioară) ; s — s — s°: sară — s ară (seară), sare — s°are (soare) ; * — kutez — kutez' (cutez — cutezi), kuteza — neteza (netezea), zale-—z°ale (zoaie) ; / •— 1 ~ f: soț — soț' (soți), sugița — înghiț'a (sughița — înghițea), țară — țQală (țoală) ; £ — f ~ f •’ g^gaș ~ gingaș (gingaș — gingași), înfățișa — păsa (pășea), șadă — ș°adă (șoadă) ; / — f vrej — vrej' (vreji), aranja — îngrif a (îngrijea), jale — pirj°ale (pirj oale) ; l — l' — l° — l'°: skol — skol' (scol — scoli), lak — l'ak (leac), lokui — l'orpăi (leorpăi), uluk—uluț (uliuț), klapă—plQapă (pleoapă), largă—l'Qarkă (leoarcă); r — — r° — r'Q: zbor — zbor (zbori), rade — r°ade (roade), tiner'^ară (tinerioară) ; k — k' — k° — kc: ridik — ridik' (ridic — ridichi), har — k'ar (car — chiar), kadă — k°adă (cadă — coadă), kară— NikQară —k'°ară (cară — Nicoară — chioară), fricQaso — ok,Qaso (fricoasa — ochioasa) ; g — g' — g° — g°: ung — ung (unghi), gata — gata (gheata) y garafă — garoafă (garoafă), g°ană — g'°agă (goană — ghioagă) ; h — h' — h°; monah — monah' (monahi), înhață — h°ață (hoață) ; e — c : car a — c ara (ceara — cioara) ; g — g°: gam (geam), hang°aikă (hangeoaică) ; i — if: să iasă — tăifasă (tăioasă). ★ Deoarece limba literară conține foarte mulți termeni internaționali de origine latină, greacă sau franceză, așa-numitele neologisme, termeni care încep cu voca- 36 lele e sau i neprecedate de iod (de ex. emanație, epocă, eră, evoluție, examen, exploa- tare, explozie, institut, ipoteză, iradia, izotop etc.), variantele e, i ale fonemelor vocalice « ă/e », « î/i » devin tot mai independente. Totuși, chiar și foarte u uiți intelectuali, îndeosebi moldoveni, pronunță și în aceste cuvinte un iod înaintea lui e, resp. i: iemanație, iepocă, iexamen, iexplozie, iinstitut, iipoteză etc. E,i tind să devină foneme autonome. La aceasta contribuie și faptul că, în limba literară, între consoanele palatalizate și vocalele e sau i următoare nu se rostește, ca în majoritatea graiurilor regionale, un scurt element vocalic palatal mai închis decît e sau i următori, indiciu al caracterului palatalizat al consoanei precedente. Pe cînd în graiurile regionale cuvintele des sau lin, bunăoară, se pro- nunță d':es, d'es, d'es, d'ăs, d!fiăs, l'in, lf'in etc., cu o foarte perceptibilă palatalizare în unele graiuri chiar cu o puternică muiere a consoanei urma! e de e, i, în limba literară, ca în graiul muntean (Muntenia, Oltenia, sudul Ardealului și Dobrogeâ), palatalizarea consoanelor înaintea lui e sau i nu este sezisată de ureche \ în limba literară bată—bate se deosebesc, pentru ureche, prin opoziția ă—e, pe cînd în foarte multe graiuri regionale deosebirea dintre aceste două forme o constituie opoziția t—t', deoarece bate este pronunțat bate, bate, bată, bat'ă, bat"ă etc. 2. Sistemul vocalic aî limbii romîne literare tinde tot mai mult să ia aspectul următor i î u e ă o a Faptul că limba literară e pe cale de a separa variantele fonemelor vocalice « ă/e » și î/i » în cîte două foneme vocalice autonome explică de ce poeții actuali, spre deosebire de Eminescu și de poeții din generația lui, se feresc de a face să rimeze pe ă cu e și pe î cu i, în ce privește consonantismul limbii literare, el este cel arătat mai sus. Sistemul fonematic al limbii romîne cu cele două corelații de timbru ale con- soanelor, care au dat naștere celor patru serii de foneme consonantice se deose- bește atît de sistemul fonematic al celorlalte limbi romanice, cît și de acela al limbilor vecine, slave. Prin originalitatea sa, el conferă limbii romîne un loc aparte nu numai în grupul limbilor romanice, ci și în sînul familiei limbilor indo- europene. într-adevăr, nu cunosc altă limbă* indo-europeană care să posede cele două corelații de timbru ale consoanelor. Doar unele limbi slave (bulgara de est, ucraineana, rusa, bielorusa, polona) și o limbă celtică, irlandeza, prezintă corelat a palatală a consoanelor. Existența celor patru serii de foneme consonantice, fiecare serie prezentînd alt timbru vocalic, îi dă limbii romîne o sonoritate bogată în nuanțe vocalice, compensînd astfel relativa monotonie a vocalismului ei. 1 Totuși, și în Muntenia, Oltenia, Dobrogeâ și sudul Ardealului se aud pronunțări ca cele semnalate mai sus. Vezi SCL, I, p. 179, harta nr. 1 (cuvîntul des). 2 Hărțile Atlasului lingvistic romîn conțin nenumărate exemple de asemenea pronunțări. 37 CU PRIVIRE LA REPARTIȚIA GRAIURILOR DACOROMÎNE* DE R. TODORAN Hărțile lingvistice ne ajută să cunoaștem mai bine dialectele unei limbi, a căror studiere este de un real folos pentru istoria limbii. Astăzi este recunoscut faptul că istoria unei limbi nu se poate face în mod satisfăcător decît dacă, alături de scrierile vechi, se iau în considerare și particularitățile lingvistice ale dialectelor,. deoarece acestea păstrează fenomene arhaice care ne permit a înnoda fazele vechi din evoluția limbii cu cele actuale. Cartografierea materialului lingvistic ne mai ajută și la altceva. Avînd înfă- țișate pe hărți cuvintele care denumesc în diverse regiuni o noțiune, rostirea diferită sau formele morfologice ale aceluiași cuvînt, eventual și construcțiile în care apare cuvîntul respectiv, ne putem da seama de ariile diferitelor fenomene de ordin lexical, fonetic, morfologic și, eventual, sintactic. Gruparea acestor arii ne arată cum se repartizează pe un teritoriu diferitele dialecte, subdialecte și graiuri, care sînt rezultatul procesului de diferențiere ce apare în, limbă în anumite epoci, datorită unor condiții specifice de dezvoltare a societății. Se știe că un dialect, subdialect sau grai se caracterizează prin anumite par- ticularități fonetice, morfologice, sintactice și lexicale. Dintre acestea cele mai numeroase sînt cele lexicale. Dar cele mai numeroase nu sînt în același timp și cele mai importante. Dintre toate, cele mai importante sînt cele de ordin fonetic. Parti- cularitățile fonetice caracteristice pentru un dialect pot să fie, după natura și importanța lor, de două feluri: particularități care apar în dialectul respectiv cu * Comunicare prezentată la sesiunea științifică a universităților « V. Babeș » și « Bolyai» din Cluj, în 14 mai 1955. 38 caracter de «lege » fonetică, în anumite condiții, în mai multe cuvinte (ca de ex. n (în cwh,, călări etc.) în subdialectul bănățean, rostirea semioclusivelor c și g ca s și z în subdialectul moldovean etc.) și, în al doilea rînd, particularități care apar într-un dialect numai în cîte un cuvînt, datorită de cele mai multe ori accidentelor generale (ca de ex. pîncetez,-^ neaccentuat >#, c>s, /> £>) Celelalte particularități fonetice, din a doua categorie, apar rar, legate fiind de întrebuințarea cuvîntului respectiv. Ele reprezintă fenomene unice, întocmai ca și elementele lexicale, fapt care le apropie, ca importanță, de acestea2. ' ' Alături de particularitățile fonetice, importante sînt și cele de ordin morfologic. Și aici mai cu greutate sînt cele care se aplică la o serie întreagă de cuvinte, în spe- cial caracteristicile unor anumite categorii morfologice (ca de ex. formarea conjunc- tivului cu și (și să mărite « să se mărite ») în subdialectul crișean). Particulari- tățile sintactice sînt și ele importante, mai ales cele de ordin general (ca de exemplu acordul articolului posesiv în subdialectul muntean). în acest caz ele le întregesc pe cele fonetice și morfologice, ajutînd la o mai completă caracterizare a dialec- tului respectiv. Particularitățile sintactice nu pot fi urmărite pe hărți decît în mică măsură, deoarece atlasele lingvistice publicate pînă acum, inclusiv Atlasul lingvistic romîn, sînt în primul rînd lexicale și fonetice, într-o bună măsură și morfologice, aproape de loc sintactice. Particularitățile lexicale sînt de mai mică importanță, — dar totuși impor- tante —, deoarece cuvintele caracteristice pentru un dialect apar relativ rar. Adesea citim pagini întregi de texte dialectale fără să întîlnim vreun cuvînt din cele care 1 Cf. E. Petrovici, Repartiția graiurilor dacoromîne pe baza Atlasului lingvistic romîn, în a Limba romînă », III (1954), nr. 5, p. 13. 2 Ca și elementele lexicale, aceste fenomene fonetice din a doua categorie pot fi luate în considerare în delimitarea și caracterizarea unităților dialectale, ele nu au însă importanța trăsă- turilor fonetice din prima categorie. De aceea socotim că afirmațiile acad. E. Petrovici, din studiul citat, că «izoglosa » pas — paș nu poate fi considerată ca avînd vreo importanță la fixarea grani- țelor dialectale și că fenomenele fonetice izolate sînt « fără însemnătate pentru stabilirea ariilor dialectale » trebuiesc îndreptate în sensul arătat aici. Repartiția graiurilor unei limbi, caracterizarea dialectelor limbii respective s-a făcut de către unii cercetători numai pe baza unei singure particularități fonetice (evident din prima categorie). O asemenea operație este, în majoritatea cazurilor, arbitrară. Am putea oare face o repartiție a graiurilor dacoromîne pe baza palatalizării labialelor ? Ar fi justă o caracterizare a subdialectelor romînești numai pe baza pronunțării deosebite a atricatei g ? 39 au fost relevate drept caracteristice pentru un dialect. Unele cuvinte devin carac- teristice prin sensul lor (de exemplu moș « unchi», în subdialectul moldovean). ★ Am spus mai înainte că un dialect, subdialect sau grai, se caracterizează prin anumite particularități fonetice, morfologice, sintactice și lexicale. Aceste parti- cularități înfățișate pe hartă delimitează teritoriul pe care se vorbește dialectul, subdialectul sau graiul respectiv. în demarcarea acestui teritoriu trebuie să ținem seama de un fapt bine cunoscut în geografia lingvistică și documentat de atîtea ori, și anume că dialectele nu au granițe precise, deoarece liniile care fixează întinderea acestor fenomene nu se suprapun h Cînd este caracteristică pentru un dialect, un subdialect sau un grai, o parti- cularitate lingvistică ? în primul rînd e caracteristică atunci cînd nu se găsește decît în dialectul respectiv. Cele mai multe particularități fac parte din această categorie. De exemplu trecerea lui ă, f în o (cîmp^ cqmp, mîna> mqnă) este caracteris- tică pentru dialectul meglenoromîn, ca și rostirea semioclusivelor c, g ca s, z, pentru subdialectul moldovean, deoarece particularitățile amintite nu se găsesc decît în aceste unități lingvistice. Dar o particularitate lingvistică poate fi caracteristică pentru un dialect, subdialect și grai și atunci cînd apare sporadic sau chiar pe o arie mai întinsă și în alt dialect, cu condiția însă ca acest dialect să nu fie învecinat. Rotacismul este un fenomen caracteristic pentru dialectul istroromîn, ca și trecerea lui ă>â (cap'o cap, bărbât > bărbat), deși aceste fenomene se găsesc regional și în dacoromînă. Tot așa (< n + i în cuvinte ca cun(u), călcîn(u) etc.) este carac- teristic pentru fiecare din dialectele transdanubiene, cu toate că acest fenomen se găsește regional (în Banat) și în dacoromînă. Dacă ne plasăm pe alt plan, ace- lași lucru îl putem spune raportîndu-ne la dacoromînă: semioclusiva c (în face, cruce) este caracteristică pentru subdialectul muntean, cu toate că ea se găsește și în partea de vest a teritoriului lingvistic dacoromîn, aproximativ pe aria subdia- lectului crișean. Tot așa fonetismul^ (tsăr, cinci > tsînts', de asemenea este de remarcat pronunțarea dz = j, dzoi = joi, care se găsește ase- mănător, dar palatală, și în Bucovina și Moldova» 2. Acad. E. Petrovici, cu mai bine de zece ani în urmă, a constatat, pe baza ros- tirii semioclusivei g în gingie, că teritoriul lingvistic dacoromîn se împarte în patru sau cinci arii cărora le corespund patru sau cinci «vetre » lingvistice 3. în afară de cele patru arii cunoscute, apare așadar, cu îndoială, ca și la Weigand, cea 1 Particularități ale subdialectului crișean pot fi considerate și unele dintre influențele maghiare în limba romînă, relevate de I. Pătruț, în «Studii și cercetări lingvistice », IV (1953) p. 211—217, ca de exemplu rostirea diftongului oa ca O (cosă) și elementele lexicale citate a p. 215. Dintre acestea menționăm și reproducem pe hartă: cuștul ( u.) esc (cuștălescj, șogor, temeteu, ale căror arii le-am putut stabili pe baza hărților Atlasului romîrMingvisticJP publicate. Q Linguistischer Atlas..., Introducere, col. 11, cf. și Despre dialectele^ romînești, în «Convorbiri literare», XLII (1908), p. 447. . 3 Siebenbiirgen als Kernland der nordlich der Donau gesprochen rumănischen' Mundar- ten. Extras, București, 1943, p. 1—2. 47 de a cincea, care corespunde aproximativ Maramureșului. Aceeași constatare o face și în studiul recent, pomenit mai înainte cu privire la repartiția graiurilor dacoromîne, raportîndu-se de data aceasta și la semioclusiva c și adăugind și alte particularități fonetice care individualizează Maramureșul în cadrul graiurilor dacoromîne, relevate încă de Weigand, ca palatalizarea lui / în s (sin «fin» sir « fir ») și a lui v în z (zin « vin », ziu « viu ») x. în concluziile studiului citat, remarcabil din atîtea puncte de vedere, d-sa afirmă că « putem împărți dialectul dacoromîn în patru (sau cinci) subdialecte: cel muntean, cel moldovean, cel bănățean și cel crișean (și poate și cel mara- mureșean) » 2. în această situație apare legitimă întrebarea pe care ne-o punem: există sau nu un subdialect maramureșean? Răspunsul la această întrebare vom încerca să-1 dăm după ce vom examina faptele. Cercetînd hărțile lingvistice am constatat următoarele particularități, care formează o arie dialectală maramureșeană: semioclusiva g (în sînge), semioclusiva c (în limbrici), palatalizarea lui/ în fiere (siere), palatalizarea lui v mvier (zier) scurtarea cuvintelor prin înlăturarea silabelor de după accent (stă treze « se trezește»), accentuarea suspin, accentuarea să se mărite, geget « deget», pt'ipăie « pipăie », încuu « încui », stopit « scuipat », mninos « miros », cruci « crucea șalelor », cușăiesc « gust », (merg) cătilin (aș) « încet », străfin (streșin) « strănut », clei « creieri», coc « cocoașă », unchi « tată vitreg », cocon « copil », (calul) froiește « sforăie », cîrșcă « scrîșnește din dinți » , (inima) joacă, « bate », cort « colibă » (= adăpost la cîmp), blo(a)dăr (bro(a)dăr) «rulă», o stăciun(ez) «iau mucul de la luminare ». La aceste particularități e necesar să mai adăugăm rostirea lui e după c și g ca ă, iar a lui i ca î (căr « cer », dulcă, cine « cinci ») și păstrarea africatei g, și aici cu un caracter mai dur, în goi «joi », goc «joc », remarcate de Weigand. Trebuie să facem observația că fonetismul goi se mai găsește, după atlasul lui Weigand (vezi harta 59), în mici arii din Moldova și în două puncte izolate din Munții Apuseni, dar cu o pronunțare mai palatală. (Vezi hărțile nr. 6, 7) 3. Din materialul înfățișat aici vedem că Maramureșul prezintă particularități proprii atît fonetice cît și lexicale. Dacă ținem seama de faptul că particularitățile fonetice de ordin general sînt cele mai importante, — fapt discutat și recunos- cut —, trebuie să admitem că acest teritoriu prezintă o arie dialectală distinctă, independentă. Particularitățile fonetice, cum am văzut, sînt sprijinite de nume- 1 Repartiția". . p. 16, nota 1. 2 Ibid., p. 17. 3 Maramureșul prezintă și alte particularități lingvistice care-1 izolează în cadrul daco- romînei: (noi) săm « sîntem », gice « zice », (el) avă « aibă », să auvă (să aubă) « să aibă », prez, ind. al verbului tuna «a trînti»: tui, tui, tuie, tunăm, tunați, tuie etc. (T. Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925, p. LXIX). Necunoscînd ariile acestor fenomene nu le putem considera ca particularități caracteristice, fără riscul de a greși. 48 ATLASUL LINGVISTIC ROMÎN harta nr.6 ’ 266 SUBDIALECTUL MARAMUREȘEAN , 268 ------CUȘAIEȘC „gust ” -x-x- (merg) cAt!lin(aș) „încet” ——— strahn (ștreșin) „strănut” ♦h-wh clei „creieri” COC „COCOSSa” ™ 1 COCON v copil” ------ unchi „ lată vitregrf —----sunetul g-:sÎNc-Ă sunetul c : ’ limbric palat. lui / : siere „fiere " pa/al. lui v : zier „ vier " -----SΠ.TREZE Fi c sunetul g : ou 6 ..... fonetismul gegel accentuarea suspin ATLASUL LiNoVioM.C ROMÎN SUBDIALECTUL MARAMUREȘEAN »«xxxx* accentuarea sa sr mărite •******=' dlo(a)oar [8RO(a)oÂr]„rută” -------cÎrsca „scrîsnește din dinți" -------------- .(Calul) rroiește ,,foraiev --------- (inima) joaca w bate " ----------cort „ colibă n stopit „ scuipat ” ----Încuu „încui’- roase particularități lexicale, care ne pun într-o mai clară lumină contururile acestei unități lingvistice din cadrul dacoromînei. Maramureșul se găsește între subdialectul crișean și cel moldovean. Este oare graiul ce se vorbește în Maramureș un grai de tranziție ? Fără îndoială că nu. Dacă urmărim cele mai importante particularități lingvistice — adică cele fonetice — caracteristice pentru subdialectul crișean (fonetismele: sînje, cruce, sclab, uărb^ călk'ii, lume) și cele caracteristice pentru subdialectul moldovean (fonetismele: casâ,fetili, sinii, crusi) constatăm că nici una din ele nu se găsește în Maramureș. (Ar fi totuși una, dacă o considerăm ca o particularitate a subdialectului crișean: palatalizarea dentalelor (frat'e).) Dintre celelalte particularități relevate pînă acum ale acestor două subdialecte cuprind Maramureșul: omăt și țintirim. din subdia- lectul moldovean și ciont «os», chefe « perie», șogor «cumnat », goz «gunoiul din ochi»y pipăiește (care interesează pentru sufixul verbal) și pîncete din subdialectul crișean. Observăm că patru din aceste particularități sînt elemente maghiare, după toate probabilitățile de dată recentă în limba noastră. Din cele douăzeci și. patru de particularități date drept caracteristice pentru subdialectul moldovean, numai două includ și-Maramureșul, iâr din patruzeci și una de particularități relevate ca specifice pentru subdialectul crișean numai șase (eventual șapte) cuprind și acest ținut și acestea nu sînt dintre cele mai importante. Din constatările făcute mai sus credem că putem trage concluzia că Mara- mureșul prezintă o arie dialectală independentă și, ca atare, putem vorbi cu certi- tudine de un subdialect maramureșean, cel de al cincilea subdialect dacoromîn. Subdialectul maramureșean este astăzi cel mai mic ca întindere teritorială. Odinioară a fost mai extins, fiind vorbit și de păstorii romîni din Carpații nordici, deznaționalizați cu vremea de popoarele slave, pe care-i presupunem din aceeași « vatră » cu maramureșenii. Fără îndoială că prin relevarea fenomenelor lingvistice de mai sus nu s-au epuizat toate particularitățile subdialectelor romînești, importante și mai puțin importante. Ele se vor întregi, și trebuie să se întregească, pe măsură ce se va publica prețiosul material adunat pentru Atlasul lingvistic romîn. VALORIFICAREA MOȘTENIRII LINGVISTICE GUSTAV WEIGAND DE D. MACREA în istoria lingvisticii noastre, alături de lingviștii romîni, trebuie cuprinși numeroși lingviști străini care prin lucrările și activitatea lor au aduftmportante contribuții la lămurirea istoriei și structurii limbii romîne, au format cadre de lingviști romîni și au făcut cunoscute peste hotare problemele limbii noastre. Dintre aceștia amintim în primul rînd pe lingviștii germani: Friedrich Diez, « părintele filologiei romanice», cel dintîi care a acordat limbii romîne locul cuvenit între celelalte limbi romanice, pe Hugo Schuchardt, Wilhelm Meyer- Liibke, Theodor Gartner, Gustav Weigand, Arthur Byhan, Adolf Zauner, Eugen Herzog, Matthias Friedwagner, Leo Spitzer, pe lingviștii francezi: Gaston Paris, Frederic Dame, Mario Roques, pe lingviștii italieni: Grazziado Isaiia Ascoli, Matteo Bartoli, Carlo Tagliavini, pe lingviștii ruși și sovietici: A. I. lați- mirski, M. V. Serghievski, V. F. Șișmarev, R. A. Budagov, D. E. Mihalci, C. A. Marțișevskaia 1, pe lingvistul sloven Franz Miklosich, pe lingviștii scandinavi: Kristian Sandfeld, Hedvig Olsen, Alf Lombard, pe lingvistul elvețian Karl Jaberg, pe lingvistul olandez Marius Valkoff. Meritele acestor savanți pentru studiul științific al limbii romîne trebuie cunoscute, iar lucrările lor valorificate critic în lumina progreselor de astăzi ale lingvisticii noastre. în rîndurile de față ne vom ocupa de activitatea științifică a romanistului ger- man Gustav Weigand (1860—1930J consacrată în cea mai mare parte limbii romîne, formării de lingviști romîni și de specialiști străini în problemele limbii noastre. 1 Vezi D. Macrea, Lingvistica rusă și sovietică despre limba romînă, în « Limba romînă», anul III, 1954, nr. 6, p. 5 — 15. 51 Activitatea lui Gustav Weigand este strîns legată de începuturile lingvisticii noastre științifice ale cărei baze le pusese Timotei Cipariu, B. P. Hasdeu, A. de Cihac, Al. Lambrior, M. Gaster, H. Tiktin pentru istoria limbii, lexi- cografic, fonetică și gramatică. Un domeniu important de cercetări, dialectologia, rămăsese aproape neatins de aceștia. începutul cercetărilor științifice asupra dialectelor și graiurilor limbii noastre este legat de numele lui Gustav Weigand. Profesor timp de patru decenii la Universitatea din Leipzig, Gustav Wei- gand a fost un adept al curentului neogramatic care domina cercetările lingvistice cînd și-a început el activitatea. Din acest curent, Weigand și-a însușit partea cea mai pozitivă și mai fecundă: interesul pentru studiul limbilor vii, al dialectelor și graiurilor. Gustav Weigand este cel dintîi lingvist care a cercetat la fața locului dia- lectele și graiurile limbii noastre, călătorind între 1887 — 1910 în toate ținuturile locuite de romîni, în nordul ca și în sudul Dunării, și alcătuind monografii știin- țifice asupra fiecăruia dintre acestea. El își expune astfel îndemnul care l-a călăuzit în cercetarea dialectelor și a graiurilor de pretutindeni ale limbii noastre: «Pentru o limbă care are o literatură atît de tînără, ale cărei prime monumente literare datează abia de. 300 de ani și care posedă dintre acestea numai monumente bise- ricești scrise sub influenta slavonă, cunoașterea amănunțită a dialectelor este indis- pensabilă, căci altfel cercetările asupra istoriei limbii ar însemna să stagneze »1. Weigand arată că numai după strîngerea și valorificarea întregului material dialectal va fi posibilă întocmirea gramaticii istorice a limbii romîne care, în acea vreme, nu se putea scrie încă « cu toate frumoasele începuturi făcute de Miklosich, Hasdeu și Tiktin » 2. El considera că cercetările de pînă atunci asupra structurii limbii romîne nu au ajuns la rezultate sigure. « Elementele moștenite din latină formează — scrie Weigand — numai o parte din structura limbii romîne, iar rolul acestei părți nu este suficient cunoscut. După studiul acestui element va urma studiul elementului slav, ca al doilea element de seamă, cu care se vor ocupa slaviștii, fără ca prin aceasta să se fi spus ultimul cuvînt, căci acesta va fi rezervat lingvistului comparatist și indoeuropenistului. Noi nu facem gramatică pentru gramatică, ci urmărim un scop mai înalt. Prin cunoașterea istoriei limbii vom cunoaște și istoria poporului. Cu toate lucrările numeroase scrise în această materie nu știm mai mult ca înainte, căci se formulează mereu alte și alte teorii fanteziste, dar deoarece nici etnografii, nici istoricii nu aduc elemente noi care să se poată valorifica, se revine mereu cînd 4a Roesler, cînd la Jung $ 3. 1 Vezi Gustav Weigand, « Jahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache zu Leipzig », I, 1894 p. V. 2 Ibidem. 3 Ibidem, p. VI. 52 Ca rezultat al călătoriilor sale la romînii din sudul Dunării, Gustav Weigand a scris o serie de monografii amănunțite despre dialectele romînești vorbite în acele părți. în 1838, el publică « Die Sprache der Olympo-Walachen » (Limba ro- mînilor din Olimp), dedicată lui B. P. Hasdeu, care a sprijinit de la început cer- cetările lingvistice ale lui Weigand, în 1892, « Die Wlacho-Meglen » (Megle- noromînii), în același an, «Nouvelles recherches sur Ies roumains d’Istrie» (Cercetări noi asupra romînilor din Istria), în 1893 — 1894, «Istrisches» (Studii istroromîne), iar în 1894—1895, «Die Arumunen» (Aromînii), în două volume. Apărute într-o epocă în care popoarele din Peninsula Balcanică, care se găseau încă sub apăsarea turcească, duceau o aprigă luptă de eliberare, monogra- fiile lui Weigand asupra dialectelor din sudul Dunării ale limbii noastre, pe lîngă interesul lor lingvistic și etnografic, au trezit și un mare interes național și social. Arătînd condițiile grele în care trăiau aromînii, Gustav Weigand a dat luptei lor și, în general, luptei de eliberare de sub jugul turcesc a tuturor popoarelor balcanice, un mare sprijin moral, prin popularizarea cauzei acestora în cercurile largi ale opiniei publice europene din acea vreme. « Lupta atît cu mijloace spiri- tuale cît și cu arme propriu-zise pentru preponderență politică, culturală și con- fesională, pentru viață și proprietate, se duce în acele regiuni, scrie Weigand, mai îndîrjit și mai fără menajamente decît în orice țâră din Europa, și numai prin lipsa comunicațiilor, a ziarelor și prin severa supraveghere a autorităților turcești se explică faptul că doar din cînd în cînd se ridică cortina înapoia căreia Europa poate privi, cîte o clipă, cu groază, acel cîmp de luptă. Acum cînd mă găsesc din nou într-o țară civilizată, mă gîndesc, îngrozit, la acea regiune nenorocită și îmi lipsesc cuvintele să exprim, tristețea ce mi-o inspiră acele stări detestabile care, spre rușinea Europei, mai dăinuie în Albania și în Macedonia inferioară, unde arbitrarul și fanatismul triumfă asupra dreptului natural, unde subjugarea și brutalitatea înăbușe orice libertate, unde închisoarea, surghiunul celor nevinovati si moartea cea mai crudă sînt la ordinea zilei, unde viata nimănui nu este sigură » L Aceeași indignare i-au provocat-o lui Weigand stările create, după primul război mondial, de naționalismul burghez din Macedonia. «Naționalismul rău înțe- les, imperialismul, scrie el în 1924, este boala timpului nostru și vor cădea încă multe jertfe omenești și va mai trece încă o bună bucată de vreme pînă cînd va fi auzit glasul rațiunii » 2. Gustav W’eigand este primul lingvist care impune în lumea științifică folo- sirea numelui de « aromîn », înlocuind numirea limitativă de « macedoromîn »> deoarece aromînii locuiesc și în alte părți ale Peninsulei Balcanice decît în Macedonia, precum și poreclele de « cuțovlah » și « țințar ». 1 Vezi Gustav Weigand, Die Arumunen, voJ. I, Leipzig, 1895, pag. 9 — 10. 2 Vezi Gustav Weigand, Ethnographie von Makedonien, Leipzig, 1924, p. 102. Întîiul dintre cele două volume din Die Arumunen este consacrat în între- gime descrierii ținuturilor locuite de aromîni, oamenilor, firii și felului lor de viață, luptei și strădaniilor lor naționale. Volumul al doilea, care interesează cu deosebire pe lingviști, cuprinde un bogat material de literatură populară cules din toate regiunile aromînești: basme și cîntece din Macedonia, Epir și Tesalia și texte de limbă de la fîrșeroții din Albania. Față de cele două culegeri mai vechi de texte aromînești, a lui Vangheliu Petrescu, Mostre de dialect macedo-romîn (1880—1881), și a doctorului Obedenaru, Texte macedoromîne, basme și poezii populare de la Crușova, publicate de loan Bianu (1891), care sînt lucrările unor amatori, cea a lui Weigand este culegerea unui lingvist preocupat nu atît de aspectul folcloristic, ci de grija de a reda cît mai fidel, cu o riguroasă transcriere fonetică, graiul viu al aromînilor. Gustav Weigand a avut intenția ca, pe baza acestor două volume publicate, să mai alcătuiască încă două ce urmau să cuprindă analiza lingvistică și dicționarul etimologic al dialectului. Aceste din urmă volume nu au fost ela- borate, dar în Anexele volumului al II-lea Weigand face numeroase observații prețioase cu caracter lingvistic. Anexa I cuprinde un glosar amănunțit în care se indică regiunea de întrebuințare a fiecărui cuvînt și sensurile lui. în Anexa a II-a, Weigand stabilește deosebirile regionale de grai ale dialectului aromîn, care nu este un dialect unitar, deoarece populația aromînească nu ocupă nici ea un teritoriu unitar. El constată existența a trei mari regiuni subdialectale aromîne, după influențele care predomină în acest dialect: cea slavă în Macedonia, cea gre- cească în Epir și Tesalia și cea albaneză în Albania. Pe lîngă aceste deosebiri de grai pe teritorii mai întinse, Weigand caută să stabilească și particularități lingvistice locale după comune. Singurul grai aromînesc pe care Wei- gand l-a analizat mai amănunțit din punct de vedere lingvistic este cel din ținutul Olimpului, în lucrarea Die Sprache der Olpmpo-Walachen (1888), care trebuie socotită ca parte integrantă a monografiei Die Arumunen. Pînă la apariția, în 1932, a monografiei lui Theodor Capidan, Aromînii, aceste două lucrări ale lui Weigand au fost considerate în lumea științifică, cu unele rezerve de amănunt, ca singurele lucrări temeinice lingvistice și etnogra- fice asupra aromînilor. Weigand a mai scris asupra aromînilor o serie de studii mai mici: Rumănen und Arumunen in Bulgarien 1, în care stabilește deosebirile de grai dintre aromînii veniți în Bulgaria din Moloviște, Gopeș și Munții Gramos; Rumănen und Aru- munen in Bosnien 2, în care, analizînd urmele aromînești din graiul aromînilor sîr- bizați din Bosnia, face interesante observații asupra felului în care își pierde o populație limba; Die Arumunen in Nordalbanienz,in care analizează graiul aro- 1 Gustav Weigand, « Jahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache zu Leipzig» voi. XIII, 1907, p. 1-104. 2 Ibidem, voi. XIV, 1908, p. 171-197. 3 Ibidem, voi. XVI, 1910, p. 193-212. 54 mînilor din Durazzo, Tirana, Cavaia și Elbasan; Die arumunische Ortsnamen in Pindusgebiet\ în care susține pe baza toponimiei că cele mai compacte și mai \ echi așezări ale aromînilor în sudul Peninsulei Balcanice au fost în Munții Pindului. 9 9 Weigand are de asemenea meritul de a fi descoperit la familia aromînească Dimonie din Tirana un text religios aromîn din secolul al XVIII-lea pe care l-a publicat sub numele de Codex Dimonie 2 și ale cărui particularități de limbă le-au studiat mai tîrziu doi dintre elevii săi, Paul Dacselt3 și Theodor Capidan4. în ceea ce privește pe meglenoromîni, Gustav Weigand este cel dintîi lingvist care, în monografia sa, Die Wlacho-Meglen (1892), le-a descris în mod științific dialec- tul, dovedind că acesta e un dialect aparte de celelalte dialecte ale limbii romîne. Cu excepția lui Alexandru Philippide, care l-a considerat un subdialect aromîn, a lui Ovid Densusianu, după care meglenoromînii ar fi dacoromîni din sud-ves- tul Transilvaniei, iar graiul lor puternic influențat de dialectul aromîn,și, acum în urmă, a acad. Al. Graur, după care meglenoromînii, aromînii și istroromînii ar vorbi « limbi» romanice aparte de limba romînă, toți lingviștii romîni împărtășesc astăzi teza lui Weigand. Asupra dialectului istroromîn, Gustav Weigand a scris trei mici studii: Nouvelles recherches sur Ies roumains d' Istrie 5, Istrisches D și II7 și articolul Istrienii din Enciclopedia romînă (1894). Relevînd asemănările acestui dialect cu graiul din Banat, Weigand susține că, între ele, a trebuit sa existe în trecut o legă- tură mai strînsă, dar nu-i socotește pe istroromîni ca provenind din Banat, cum au susținut Ovid Densusianu și losif Popovici, ci de origine sud-dunăreană. După Weigand, ei au ajuns în Istria abia în secolul al XVI-lea împinși de invazia turcească. Deoarece dialectul istroromîn conține cele mai multe elemente străine care au pătruns și în structura lui gramaticală, el este de părere că acesta ar fi pe cale de a deveni o limbă aparte dacă n-ar fi în curs de dispariție. « Cît timp dialectele de aceeași origine arată deosebiri numai în partea fonetică și lexicală, scrie Weigand, nu se poate vorbi de ele ca de niște limbi aparte, dar cum au început să pătrundă și în flexiune, dialectul în chestiune ia caracterul unei limbi, în orice caz criteriul acesta este cu mult mai potrivit decît acela al diferențierii fonetice sau lexicale8 ». Activitatea lui Gustav Weigand în domeniul lingvisticii romîne a primit un relief deosebit și o coordonare sistematică mai ales prin înființarea, în 1*893, a « Institutului de limba romînă » de pe lîngă Universitatea din Leipzig și prin 1 Gustav Weigand, Jahresbericht des Instituts fiii* rumănische Sprache zu Leipzig, voi. XXI-XXV, 1919, p. 60-64, 174-180. 2 Ibidem, voi. IV, p. 136-227; voi. V, p. 192-297; voi. VI, p. 84-173. 3 Ibidem, voi. I —II, 1894, p. 1—57. 4 Ibidem, voi. XII, 1906, p. 179 — 232. 5 Gustav Weigand, în « Romania », XXI, 1892. 6 Idem, în « Jahresbericht des Instituts fiir rumănische Sprache zu Leipzig », voi. I, 1894, p. 122-155. 7 Ibidem, voi. II, 1895, p. 215-224. 8 Idem, Dialectele romînești, în « Convorbiri literare-», anul XLI, 1908, p. 442. 55 publicarea « Anuarului »x acestui Institut, ambele înființate cu sprijinul material al statului romîn și cu sprijinul moral al lui B. P. Hasdeu. Institutul de la Leipzig condus de Weigand a fost pînă la izbucnirea primului război mondial cel mai important centru științific din străinătate pentru studiul limbii romîne. în 1905 s-a mai înființat cîte un Institut similar la Viena si Berlin, iar în 1912 la Frankfurt pe Main, dar nici unul dintre acestea n-a avut activi- tatea și n-a obținut rezultatele celui de la Leipzig. «Anuarul» Institutului din Leipzig apărut între 1894-1921 este mărturia muncii intense și rodnice depuse de Weigand și de elevii săi în Institut și în cadrul catedrei de limba romînă de la Universitatea din Leipzig. Studenții pregă- tiți de Weigand au fost în fiecare an între 10—25, dintre care majoritatea au fost germani, apoi romîni, bulgari și de alte naționalități. « Scopul Institutului, scrie Weigand în primul număr al Anuarului, este să orienteze pe studenți, fără deosebire de naționalitate, în studiul limbii romîne și să le dea posibilitatea să ajungă la rezultate științifice proprii în acest domeniu »2. Weigand n-a considerat această preocupare numai ca o îndeletnicire profesională, ci a legat de ea căldura și forța mobilizatoare a unui mare animator. Activitatea Institutului condus de Weigand a fost foarte variată. Temele tratate în cele 29 de volume ale Anuarului se referă la toate ramurile lingvisticii romîne: dialectologie, gramatică istorică, gramatică descriptivă, fonetică, lexicologie, toponi- mie, studii de texte vechi, de folclor, de literatură modernă și altele. Fiecare volum are între 200—350 de pagini, cuprinzînd studii ale lui Weigand și ale elevilor săi. 1 Anuarul lui Weigand a constituit, înainte de primul război mondial, princi- pala publicație de lingvistică romînă din străinătate. Dar Gustav Weigand a întreținut interesul pentru problemele limbii noastre în cercurile științifice străine și prin colaborarea sa permanentă, alături de M. Gaster, la Kritischer jahres- bericht fur die Fortschritte der romanischen Philologie» al lui Karl Volmbller, unde era referent pentru problemele de lingvistică romînă. Weigand a reușit să înființeze în cadrul Institutului de la Leipzig o biblio- tecă romînească, care cuprindea cărți vechi rare, cărți de lingvistică și de litera- tură. în cîțiva ani, această bibliotecă a devenit cea mai mare bibliotecă romînească din Germania. Din nenorocire, în cursul celui de-al doilea război mondial, ea a fost distrusă de bombardamentele aeriene. Reușind să însuflețească pe elevii săi pentru studiul limbii romîne și să le dea o pregătire științifică temeinică, Weigand a ridicat un mare număr de elevi romîni, dintre care majoritatea au ajuns cunoscuți lingviști, profesori și oameni' de cultură: Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, losif Popovici, Constantin Lacea, Pericle Papahagi, Sterie Stinghie, I(ăan Scurtu, Cristea Geagea, Horia Petra-Petrescu, loan Stoian, loan Borcea, Alexandru Bogdan și alții. Dintre 1 Gustav Weigand, « Jahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache zu Leipzig». voi. I, 1894, XXIX, 1921. 2 Ibidem, voi. I, 1894 p. IV.. 56 elevii lui de alte naționalități, amintim pe lingvistul danez Kristian Sand- feld, pe lingviștii bulgari Stoian Romanski, A. Dorici și G. Michov, pe lingviștii germani A. Byhan, A. Storch, Fritz Streller, H. Moser, Kurt Lowe, H. Dumke, H. Biirske, I. Backmeister, H. Domaschke, Max Auerbach, toți specialiști de seamă în problemele studiului limbii romîne. între 1898-1909, preocuparea cea mai stăruitoare a lui Weigand a fost cercetarea graiurilor dialectului dacoromîn. El este întîiul lingvist care a călătorit în întreg cuprinsul teritoriului acestui dialect și care a stat de vorbă cu țăranii din toate regiunile romînești, înregistrînd varietățile graiului vorbit de ei. Rezultatul acestei munci obositoare și plină de răbdare a fost întocmirea de monografii pentru fiecâre grai regional dacoromîn pe care le-a publicat treptat în Anuar, întreaga imagine a varietăților regionale de grai a prezentat-o apoi în impunătoarea lucrare Linguistischer Atlas des dakorumănischen Sprachgebietes (Atlasul ling- vistic al teritoriului dacoromîn), tipărită la Leipzig în 1909. Atlasul lui Gustav Weigand este prima operă de mare importanță pentru dialectologia noastră. Scopul urmărit de el a fost înregistrarea limbii populare vorbite, neinfluențată de pronunțarea literară. De aceea Weigand a făcut anche- tele lui exclusiv la țară și pe la tîrguri unde veneau țăranii din comunele înveci- nate. Față de metoda de anchetă prin corespondență folosită înainte în Germania de dialectologul Georg Wenker, pentru Atlasul lingvistic german, iar la noi de Bogdan Petriceicu Hasdeu pentru Etymologicum Magnum Romaniae, Gustav Weigand a făcut anchete directe pe teren folosindu-se de un chestionar special în care erau cuprinse 114 cuvinte a căror pronunțare a urmărit-o în întreg teri- toriul dacoromîn. în anchetele făcute în vederea elaborării « Atlasului », Weigand s-a interesat însă, în concordanță cu școala lingvistică din care făcea parte, exclusiv de deose- birile fonetice în rostirea cuvintelor, fără preocupări lexicologice, morfologice și de sintaxă, fapt care a făcut ca valoarea Atlasului său să fie mult diminuată față de Atlasul similar elaborat pentru limba franceză de Jules Gillieron, apărut în 1910, în același timp cu cel al lui Weigand, dar care cuprinde răspunsurile la aproape două mii de întrebări referitoare la toate aspectele limbii: fonetică, lexic și gramatică. Ceea ce a învechit repede lucrarea lui Weigand sînt progresele mari pe care le-a făcut geografia lingvistică pe baza Atlasului lui Gillieron. Toate atlasele lingvistice apărute după cel al lui Gillieron, al Cataloniei de A. Griera, al Italiei și Elveției meridionale de K. Jaberg și J. Jud, Atlasul lingvistic romîn elaborat de Muzeul limbii romîne, a cărui publicare o continuă în prezent Insti- tutul de lingvistică al Filialei din Cluj a Academiei R. P. R., Atlasul graiurilor rusești de la răsărit de Moscova și Atlasul graiurilor rusești de la nord-vest de Moscova s-au alcătuit pe bazele largi puse de Gillieron, urmărind să cuprindă limba vorbită sub toate aspectele ei. Atlasul lingvistic al lui Weigand, prin minuțiozitatea redării particularităților fonetice ale graiurilor noastre regionale, este totuși o operă utilă și astăzi și de 57 mare importanță în istoria lingvisticii noastre, el fiind cel dintîi atlas lingvistic al limbii romîne și unul dintre cele dintîi atlase lingvistice din lume. Pentru cine nu caută în această lucrare altceva decît a voit autorul ca ea să cuprindă — varietatea în spațiu a sunetelor limbii romîne —, Atlasul lui Weigand rămîne o operă de bază pentru începuturile dialectologiei științifice în țara noastră. După studiile dialectale ale lui Weigand și după Atlasul său lingvistic, dia- lectul dacoromîn are trei graiuri principale: bănățean, muntean și moldovean. Weigand este cel dintîi lingvist care a arătat că Transilvania nu are un grai propriu. în nord-e.stuT Transilvaniei se vorbește graiul moldovean, iar în partea de sud-est, graiul muntean. Banatul și sud-vestul Transilvaniei au par- ticularități comune cu graiul din vestul și nord-vestul Olteniei. în restul Olteniei se vorbește graiul muntean. Bihorul ține, după Weigand, de Banat, avînd însă unele particularități proprii. Maramureșul are și el unele particularități specifice. « Dacă ar fi ca cineva să ție seamă, scrie Weigand, de toate diferen- țierile și să le considere ca niște caracteristice dialectale, atunci, desigur, ar mai putea deosebi încă multe despărțăminte dialectale. Și în cazul acesta s-ar putea vorbi și de niște dialecte ca acelea din Pădureni, Mărgineni, Olteni (în Țara Făgărașului), Oșeni, Lăpușneni, Crișeni etc. »1. Confirmînd constatările lui Weigand în ceea ce privește cele trei mari unități regionale care cuprind fiecare cîte o parte din Transilvania, E. Petrovici a arătat, pe baza Atlasului ela- borat de Muzeul limbii romîne, că există și o a patra unitate regională de grai, în Crișana, care nu are însă contururile precise ale celorlalte trei unități 2. în acest număr al revistei (vezi p. 35 — 47), R. Todoran relevă cîteva particula- rități specifice Maramureșului. începutul făcut de Gustav Weigand prin studiile sale dialectale și prin Atlasul său lingvistic, atunci cînd dialectologia și mai ales geografia lingvistică nu devenise încă discipline științifice constituite, a însemnat un impuls și o școală pentru cercetătorii romîni de mai tîrziu care au reușit să întocmească lucrări dialectologice la înălțimea cerințelor științifice. Volumele apărute pînă acum din Atlasul lingvistic romîn3 sînt o dovadă concludentă a progresului făcut de la Weigand încoace de dialectologia noastră. Un alt merit al lui Weigand pentru cunoașterea în străinătate a limbii romîne îl constituie publicarea, în 1903, pentru cititorii de limbă germană, a Gramaticii limbii romîne (Rumănische Grammatik), lucrare care a avut și o a doua ediție în 1918 și care s-a bucurat, cu mici rezerve, de aprecierea favorabilă a lui Ovid 1 Vezi G. Weigand, Despre dialectele romînești în « Convorbiri literare », anul XLII, (1908), partea I, p. 447 2 Vezi E. Petrovici., Graiul de pe Crișuri și Someș, în « Transilvania », anul 72, (1941), p. 551-558 3 Atlasul lingvistic romîn, voi. I, partea I, Cluj, 1938, voi. II, Cluj-Sibiu, 1942; Atlasul lingvistic romîn, partea a Il-a, voi. I, Cluj-Sibiu, 1940; Atlasul lingvistic romîn, serie nouă, București, Editura Academiei R.P.R., 1956. 58 Densusianu E împreună cu profesorul ardelean Ghiță Pop, Weigand e și autorul unui excelent manual de învățare a limbii romîne prin corespondență, apărut în marea colecție Toussaint-Langenscheidt: Brieflicher Sprach-und Sprech- Unter- richt fiir das Selbststudium der rumănischen Sprache. ★ Problema formării și structurii limbii romîne l-a preocupat intens pe Gustav Weigand. în prefața lucrării Rumânen und Arumunen in Bulgarien (1907), Weigand arată că explicarea științifică a formării și evoluției limbii romîne nu poate fi făcută fără lămurirea legăturilor ei cu limbile balcanice. El cerea istoricilor și lingviștilor romîni să se elibereze de prejudecățile naționaliste și latinomane și să înceapă în mod curajos studiul raporturilor noastre istorice și lingvistice cu popoa- rele balcanice, îndeosebi cu albanezii și bulgarii. Pentru lămurirea acestor rapor- turi, Weigand a ținut, la Universitatea din Leipzig, ani în șir, cursuri de grama- tică comparată a limbilor romînă, bulgară și albaneză, a publicat în Anuar o serie de studii în acest domeniu și s-a străduit vreme îndelungată să înființeze la Leipzig un Institut pentru studiul limbilor balcanice. Acesta n-a putut lua însă ființă decît în 1917, dar nu cum îl dorise Weigand, ci cu scopuri politice și economice, sub numele de « Institut pentru sud-estul Europei ». Începînd din 1906, a funcționat însă, la Leipzig, sub conducerea lui Weigand, alături de Institutul romînesc,și un Institut pentru studiul limbii bulgare. Pentru cunoașterea limbilor balcanice, Weigand a elaborat, în 1907, o gramatică a limbii bulgare și, în colaborare cu elevul său A. Dorici, un dicționar bulgar-ger- man, iar în 1912, o gramatică a limbii albaneze și un dicționar albanez-german și german-albanez. în ultimii ani ai vieții, concentrîndu-și preocupările asupra corespondențelor dintre limbile balcanice, Weigand susține, în Ethnographie von Makedonien (1924) și într-o serie de studii publicate în noul său anuar Balkan-Archiv, că limba romînă se «înrudește » cu albaneza și bulgara prin substratul tracic comun acestor trei limbi, romînii fiind, după el, traci romanizați, bulgarii traci slavizați, iar alba- nezii urmași direcți ai tracilor. în ce privește locul de formare al limbii și poporului romîn, Weigand împăr- tășește în ultima perioadă a activității sale teoria lui Roesler cu precizările aduse acesteia de Tomaschek și Jirecek, acceptate și de Al. Philippide, că poporul romîn s-ar fi format exclusiv în sudul Dunării și anume în triunghiul Sofia-Niș-Scoplie, în apropierea albanezilor din limba cărora ar fi pătruns în această epocă unele cuvinte albaneze în romînă. Albanezii ar fi emigrat, după Weigand, înspre locurile lor actuale prin secolul al Xl-lea, iar romînii ar fi ajuns în nordul Dunării abia în secolul al XHI-lea, așezîndu-se peste o populație slavă pe care au asimilat-o și de la care au rămas numeroasele numiri topice slave de aici. Inconsistența acestei 1 Vezi revista « Romania », 1904, p. 118 — 119. 59 teorii am arătat-o în două studii recente publicate în această revistă1. Romînii rămași pe loc în triunghiul Sofia-Niș-Scoplie ar fi fost slavizați, lăsînd la rîndul lor și ei urme în toponimia regiunii respective și în fizionomia limbii bulgare. Substratul tracic comun pentru romînă, albaneză și bulgară și formarea limbii romîne în sudul Dunării ar explica, după Weigand, toate particularitățile pe care limba noastră le are comune cu celelalte limbi balcanice: frecvența mare în romînă, albaneză și bulgară a vocalei ă, postpunerea articolului, identitatea genitivului cu dativul, formarea, în toate limbile balcanice, a viitorului cu verbul ajutător a voi, înlocuirea, de asemenea în toate limbile balcanice, a infinitivului cu con- junctivul, unele procedee frazeologice și cuvintele comune tuturor limbilor balcanice. Teoria «înrudirii » structurale a limbilor balcanice a fost contulată mai sis- tematic decît de Weigand de către elevul acestuia, Kristian Sandfeld, în cunoscuta sa lucrare « Linguistique balkanique » (ediția I, 192+ în limba daneză, ediția a Il-a 1929, în limba franceză), după care, limbile balcanice, între care și romînă, deși de origini diferite, ar forma o « unitate » comparabilă cu cea a limbilor romanice, germanice, slave etc. Această teorie formulată mai întîi de învățații austriaci Kopitar 2 și Miklosich*3 n-a fost acceptată de nici un lingvist romîn. Ea își are de fapt originea în tendința politică și economică din trecut a Austriei și Germaniei de a acredita ideea unui « spațiu balcanic » unitar pe care aceste puteri urmăreau să-1 domine politic, economic și cultural. în vederea mai ales a acestui scop. Academia de științe din Viena a publicat pînă de curînd o mare colecție inti- tulată Schriften der Balkankomission. în aceeași tendință se încadrează și teoria formulată, cu mare lux de erudiție, de învățatul austriac Roesler, despre for- marea poporului romîn exclusiv în sudul Dunării, pe care a acceptat-o, în ultima perioadă a activității sale, și Gustav Weigand, întemeindu-se îndeosebi pe cores- pondențele romînei cu albaneza, care s-ar putea explica, după el, numai prin substratul tracic comun și prin vecinătatea cu albanezii. Dar substratul tracic nu trebuie căutat în mod necesar numai în sudul Dunării. Tracii au locuit pe ambele maluri ale Dunării, dacii fiind o seminție tracică. Ca elemente de sub- strat, corespondențele dintre cele două limbi se pot deci explica și fără convie- țuirea romînilor cu albanezii. Susținătorii « lingvisticii balcanice » sînt ei înșiși împărțiți în păreri în ceea ce privește factorii care au provocat presupusa « unitate » a limbilor balcanice. Gustav Weigand considera ca unul din factorii principali substratul tracic, Jirecek și Hahn, cel iliric, Schuchardt și Jokl,amîndouă aceste substraturi. Kristian Sand- 1 Vezi D Macrea, Despre originea și structura limbii romîne în «Limba Romînă», anul III (1954), nr. 4, pag. 11—31 și idem, Despre dialectele limbii romîne în «Limba romînă», anul V (1956) nr. 1, pag. 5 — 25 2 Vezi« Wiener Jahrbticher der Litteratur », voi. 46. 1929. 3 Franz Miklosich, Die slavischen Elemente im rumunischen, Viena, 1862. 60 feld explică « unitatea » limbilor balcanice prin influențele comune exercitate asupra lor și îndeosebi prin influența limbii medio și neogrecești. Pe de altă parte, un fenomen ca postpunerea articolului nu aparține exclusiv limbilor balcanice, deoarece el există și în limbile scandinave, în armeană, în bască și chiar în somalică x. Formarea viitorului cu a voi există în limbile scandinave și în engleză, iar dintre limbile balcanice, albaneza o are numai în dialectul tosc. Identitatea genitivului cu dativul nu este nici ea o particularitate exclusiv balca- nică, ci corespunde unei tendințe de simplificare ce se constată în evoluția a nume- roase alte limbi2. Cuvintele și expresiile comune limbilor balcanice pot fi expli- cate ca împrumuturi obișnuite între limbi învecinate. Limbile din Europa apuseană au de asemenea numeroase cuvinte comune, expresii calchiate și forme gramati- cale identice, dar nu se vorbește din acest punct de vedere de o «lingvistică apu- seană » 3. Dar dacă bazele teoriei «lingvisticii balcanice » nu se pot susține, efortul făcut în această direcție nu a fost zadarnic. Weigand și mai alesKristian Sandfeld au adunat un material bogat de fapte privitor la structura gramaticală și la lexi- cul limbilor balcanice pe baza căruia se pot face studii temeinice asupra influen- țelor reciproce dintre ele. De un mare interes științific sînt cercetările începute de Gustav Weigand în domeniul toponimiei romînești și balcanice. El a urmărit ca pe baza toponimiei să ajungă la concluzii istorice pentru epocile din care lipsesc documentele scrise, toponimia fiind, pe drept cuvînt, socotită ca o arhivă nescrisă a istoriei. Dintre studiile sale în domeniul toponimiei și antroponimici amintim Originea numelor de fluvii subcarpatice 4, Toponimia din ținutul Ampoiului și Arieșului 5, Numele județelor din Rominia ve$ie 6, Numele de botez bulgare, originea lor, prescurtări și formații noi7. ★ Activitatea lui Gustav Weigand pentru studiul științific al limbii romîne, pentru ridicarea de cadre de lingviști romîni și pentru cunoașterea problemelor 1 Vezi Carlo Tagliavinr, Sulla questione della postposizioni dell’ articolo, în « Dacoro- mania » III, p. 15 și urm. 2 Vezi Al. Graur, Coup d’oeil sur Ia linguistique balkanique în « Bulletin linguistique »> III, p. 31-45. 3 Vezi Sextil Pușcariu, în « Dacoromania » IV (1924 — 1926), p. 1333—1362, 1396 -1409. 4 G. Weigand, Ursprung der siidkarpatischen Flussnamen in Rumănien, în «Jahresbe- richt des Instituts fur rumănischen Sprache zn Leipzig», XXVI —XXIX, 1921, p. 70 — 102. 5 Idem,în «Balkan-Archiv», I, 1925, p. 1—42. 6 Idem, Die Namen der rum. Județe im Altreich, în «Balkan-Archiv», IV, 1928, p. 168 — 177. 7 Idem, Die bulgarischen Rufnamen, ihre Herkunft, Kiirzungen und Neubildungen în < Jahresbericht des Instituts fur rumănischen Sprache zu Leipzig», XXVI -XXIX, 1921, p. 104-192. 61 limbii romîne în străinătate a fost deosebit de rodnică. Școala lingvistică de la Cluj dintre cele două războaie mondiale îi datorează lui Weigand, direct sau indirect, pregătirea științifică șî natura preocupărilor ei. Fostul Muzeu al limbii romîne care a format centrul acestei școli a continuat prin Sextil Pușcariu, Theodor Capidan,, acad. E. Petrovici, preocupările dialectologice ale lui Weigand, îmbogățindu-le prin cercetări noi și mai ample, al căror rezultat este Atlasul lingvistic romîn. De ase- menea au fost întocmite noi monografii asupra dialectelor sud-dunărene ale limbii noastre: Studii istroromîne (3 volume) de Sextil Pușcariu, Meglenoromânii (3 volume) și Aromînii de Theodor Capidan, lucrări care pot fi considerate clasice în materie. Studiile de toponimie și antroponimic al căror impuls l-a dat de ase- menea Weigand au fost continuate la Cluj de Sextil Pușcariu, V. Bogrea, N. Drăgann, Gustav Kisch, G. Giuglea, Ștefan Pașca, acad. E. Petrovici, iar dintre ceilalți lingviști romîni de acad. lorgu Iordan. Un domeniu de cerce- tări intense al școlii de la Cluj care și-a avut izvorul în tradiția lingvistică ro- mînească și nu în exemplul lui Weigand a fost lexicologia, domeniu de active și pasionate preocupări ale cărturarilor noștri încă de la începutul seco- lului al XlX-lea. Pentru lucrările sale de lingvistică romînă și pentru acțiunea de cunoaștere a problemelor limbii noastre în străinătate, Gustav Weigand s-a bucurat de pre- țuirea și sprijinul larg al statului romîn. în 1892, el a fost ales membru cores- pondent al Academiei Romîne, mai tîrziu membru de onoare al « Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului romîn din Transilvania» și membru al «Societății macedo-romîne ».din București. Opera științifică a lui Weigand n-a fost însă prețuită de toți lingviștii romîni. Dintre aceștia, cel mai aspru critic al ei a fost Al. Philippide, care, într-o lucrare polemică de aproape 200 de pagini, intitulată Un specialist romîn la Lipsea, apărută maiîntîi în Viața Romînească și apoi în volum (1910), a analizat cu o rigurozitate excesivă tot ce a scris Weigand și școala sa de la Leipzig în domeniul lingvisticii romîne. Tonul de persiflare domină întreagă această lucrare. Vorbind de Anuar, Al. Philippide scrie: «nimeni nu contestă că aceste notițe au profitat științei, dar au profitat fiindcă nu erau altele mai bune » (p. 67), sau: «nimeni nu contestă că domnul Weigand s-a ostenit cu adunarea materialului limbistic (sic !) dialectal,, dar osteneala călătorului este una și știința este alta » (p. 68). Criticile aspre ale lui Philippide la adresa lui Weigand se sprijină însă îndeosebi pe chestiuni de amă- nunt unde acesta a făcut în adevăr unele greșeli, semnalate și de alții. Astfel, ca orice străin care n-a trăit neîntrerupt în mediul romînesc, Weigand a confundat uneori uzul dialectal, cu care era mai familiarizat prin cercetările sale, cu cel literar; De asemenea, el a notat uneori greșit cuvinte și forme, mai ales din dialectele sud- dunărene, și a dat unele etimologii greșite. Unui savant romîn ca Philippide nu i-a fost greu să descopere asemenea greșeli, firești în opera unui străin, dar el a pus o pasiune deosebită în scoaterea lor în evidență. Aprecierile asupra lui Wei- gand au atins uneori un nivel atît de scăzut îneît un alt lingvist ieșean, G. Pascu> 62 elev al lui Philippide, afirmă că Weigand ar fi făcut călătoriile sale în Peninsula Balcanică în calitate de « agent secret german » \ Tonul polemic ' pasional al lui Al. Philippide și G. Pascu la adresa lui Weigand se explică, pe lîhgă greșelile de amănunt reale pe care acesta le-a făcut, mai ales prin împrejurarea că lui Weigand statul romîn i-a acordat un sprijin material de care lingviștii și alți cercetători romîni din acea vreme nu s-au putut bucura. Către sfîrșitul vieții, Weigand a ajuns la mari divergențe de păreri și la pole- mici violente chiar cu foștii săi elevi romîni în problema locului de formare a limbii romîne și a integrării ei între limbile balcanice 2. Cu toate aceste deosebiri de păreri, foștii săi elevi i-au recunoscut totdeauna lui Weigand merite deosebite ca îndrumător al activității lor științifice. Prin varietatea preocupărilor și rodnicia rezultatelor, activitatea lingvistică a lui Gustav Weigand merită un loc de cinste în istoria lingvisticii noastre. Lin- gvistul italian Carlo Tagliavini a arătat în mod just, la moartea lui Weigand, în 1930, că: « bogata lui activitate științifică prin care a deschis drumuri noi elevilor săi — astăzi savanți renumiți — îi asigură pentru totdeauna recunoștința cerce- tătorilor » 3. 1Vezi G. Pascu, La philologie roumaine dans Ies pays germaniques et la France, 1924. 2 Vezi « Dacoromania», voi. IV, partea a Il-a, (1924 — 1926), p. 1332 — 1356, 1396 — 1412. 3 Vezi « Ungarische Jahrbiicher », voi. X, 1930, p. 434. 63 METODICA PREDĂRII LIMBILOR PROBLEME SPECIFICE ALE PREDĂRII LIMBII ROMÎNE LA MAGHIARI DE GEZA BLEDY Astăzi patria noastră este un stat al oamenilor muncii, care asigură mino- rităților naționale folosirea liberă a limbii materne. în lumina învățăturii marxiste despre limbă este clar că, pe lîngă cunoașterea cît mai profundă a limbii materne, minoritățile naționale au datoria patriotică de a-și însuși limba statului, limba poporului romîn alături de care luptă pentru construirea socialismului. Limba romînă este un mijloc de comunicare între cetățenii de toate naționalitățile din republica noastră. « Cunoașterea limbii romîne ... de către minoritățile naționale contribuie în mare măsură la consolidarea unității politico-morale a poporulu muncitor din țara noastră, la buna desfășurare a vieții de stat, la dezvoltarea politică, economică și culturală a maselor muncitoare » L Operele de bază ale studiului limbii romîne publicate în ultimul timp de către Academia R.P.R. înseamnă un ajutor real pentru școli. în cadrul Institu- tului de lingvistică din Cluj s-a întocmit un dicționar romîn-maghiar care în curînd va fi dat la tipar. în urma măsurilor luate, studiul limbii romîne s-a îmbunătățit în ultimul timp și în școlile maghiare din țara noastră. Elevii și studenții noștri știu azi mai bine romînește decît în trecutul apropiat, acum cinci-șase ani. Pronunțarea lor este mai îngrijită, vocabularul mai bogat, cunoștințele lor gramaticale — mai vaste și mai sigure. Elevii și studenții maghiari — cu toate că au făcut progrese conside- rabile — nu si-au însusit în mod temeinic limba romînă, nu cunosc destul de bine vocabularul și structura gramaticală a limbii romîne, ceea ce dă naștere la o mulțime de greșeli de exprimare. 1 L. Bănyai, Despre predarea limbii romîne în școlile minorităților naționale, « Gazeta Învățămîntului », nr. 167, din 14 iunie 1952. 64 înainte de a aborda problema greșelilor de morfologie, să ne oprim la o pro- blemă de pronunțare. Este vorba de accentuarea corectă, mai precis: locul silabei accentuate. Elevul maghiar, cînd începe să învețe o altă limbă, accentuează cuvintele pe prima silabă ca în limba sa maternă. Cu toate că în cursul studiului limbii romîne și limbii ruse elevul maghiar se obișnuiește și cu accentuarea altor silabe, totuși se mai aud la studenții noștri cuvinte accentuate greșit, pe prima silabă, ca: armata, âvem, colhoz, grăbea, vedem etc. Se știe că cele mai multe cuvinte romî- nești terminate în consoană sînt oxitone. Generalizînd această observație, ma- ghiarii comit greșeli de accentuare ca: articol, astfel, dascăl, prieten, spirit, sprijin, umed, vifor, solubil, științific, academic și altele. în schimb, cuvintele romînești terminate în vocală, fiind în bună parte paroxitone, se observă un fel de uniformizare și în această privință: consideră, lacrimă, politică, critică, piedică, prietenă, cumpănă, origine, sau compunere, descriere, obținere, propu- nere, aptitudine etc. Mai rar se întîlnesc greșeli ca: numere, oamenii^ O categorie aparte o formează cuvintele internaționale ca academie, antologie etc. care în multe cazuri sînt pronunțate sub forma greșită academie, antologie, aristocrăție, categorie, democrăție. Aceste cuvinte există și în limba maghiară: akademia, antologia, arisztokrâcia, demokrâcia, kategoria. Este ușor de constatat că si în aceste cazuri avem de-a face cu influenta limbii materne. în cuvintele amin- > > tite greșeala provine din faptul că accentul apare pe silaba care este lungă în limba maghiară. Frecvența unor astfel de greșeli arată că în cursul studiului limbii romîne nu s-a dat, probabil, atenția cuvenită acestei probleme. Cu toate că în limba romînă nu există reguli generale de accentuare, există totuși reguli particulare în legătură cu locul silabei accentuate în cuvinte. Anumite reguli sînt cunoscute, fiindcă au fost formulate în unele gramatici. Ele n-au pătruns însă în măsură suficientă în manualele de limba romînă utilizate în școlile cu limba de predare maghiară. Iată unele dintre acestea: Substantivele, adjectivele etc., nu-și schimbă accentul în cursul declinării; adjectivele terminate în -ic și -bil sînt paroxitone; la fel și substantivele termi- nate în -tudine. Astfel de reguli, însoțite de exerciții, vor contribui desigur la însușirea vorbirii și citirii corecte în limba romînă. în ceea ce privește morfologia, cele mai numeroase greșeli1 se fac în legătură cu genul substantivelor, deoarece limba maghiară nu cunoaște această categorie gramaticală. Cunoașterea genului substantivelor prezintă deci o greutate foarte serioasă pentru elevii maghiari. Cunoașterea superficială, nesigură a genului sub- stantivelor atrage după sine o sumedenie de greșeli de acord. Iată cîteva exemple 1 Observațiile noastre se bazează pe un material adunat de către membrii catedrei de limba romînă de la studenții Universității Bolyai. Am avut în vedere mai ales constatările făcute cu ocazia examenelor de admitere. Observațiile făcute oglindesc astfel și deficiențele predării limbii romîne la diferite școli secundare cu limba de predare maghiară, precum și deficiențele în studiul limbii romîne la universitatea noastră. 65 5 - c. 370 de acest fel: tata mea; sosirea unei tate ; locuiesc cu părințile mele ; anile ilegali- tății; uzina nu are piciori; sîngea; în locul unei nume ; un hotărîre etc. în manualul de clasa a V-a pentru școlile cu limba de predare maghiară, relativ la genul substantivelor, găsim următoarele: « Genul substantivelor se recunoaște după faptul că substantivele masculine primesc înaintea lor tin la singular și doi la plural, iar substantivele feminine primesc o la singular și două la plural. Substantivele neutre primesc un la singular și două la plural1. Astfel de indicații nu dau o îndrumare suficientă pentru un elev cu limba maternă maghiară. Elevului maghiar trebuie să-i venim în ajutor prin indicarea genului substantivelor după terminație: « Substantivele masculine și neutre se termină la nominativ singular, forma nearticulată, în consoane nemuiate sau muiate, ~u, u semivocalic, i semivocalic și - e » 2. « Substantivele feminine au la nomi- nativ singular, forma nearticulată, terminațiile -ă, -e, -ea, -a ... Călăuzin- du-se după aceste indicații, elevul maghiar rămîne totuși oarecum dezorientat, deoarece nu va afla care dintre substantive sînt masculine sau neutre, iar în ceea ce privește substantivele terminatean -e, el va avea dificultăți și mai mari. De aceea, este folositoare gruparea substantivelor în categorii la fiecare gen aparte, precum procedează Gramatica Academiei R.P.R. 4. Dar nici o astfel de grupare nu este de ajuns pentru ca elevul maghiar să știe, de exemplu, că «unele nume de plante și flori sînt de genul masculin », și « cele mai multe nume de flori sînt de genul feminin » sau « unele substantiveȚabstracte sînt de genul neutru » 5. într-un manual de gramatică destinat elevilor și studenților maghiari va trebui să dăm îndrumări mai precise în această privință. Vom îmbina indicațiile de mai sus și vom preciza, bunăoară, că numele de plante și flori terminate în consoană sînt masculine sau că substantivele abstracte terminate în consoană sînt neutre. Substantivele care eventual nu se încadrează în aceste reguli vor figura separat ca excepții. Această problemă complexă necesită o muncă serioasă din partea elevilor maghiari. în afară de o bună orientare în materie, lor li se cer multe și felurite exerciții: analize de texte, completări și transformări de texte, traduceri etc. într-un cuvînt, la acest capitol este necesară o muncă mult mai susținută decît la celelalte probleme de gramatică. De aceea, se impune ca, încă din primii ani în care se predă limba romînă, elevii maghiari să învețe la fiecare cuvînt și genul. în legătură cu flexiunea substantivelor, apar greșeli ca: lupta clasa munci- toare ; în timpul regimul burghezo-moșieresc; spre sfârșitul viața sale ; nedreptățile 1 Limba romînă, clasa a V-a. Manual pentru școlile cu limba de predare maghiară.' Edi- tura de Stat didactică și pedagogică, 1954, p. 116. 2 în afară de cîteva substantive masculine care se termină în ă, ca femininele, ex_ bădiță, tată, papă etc. 3 Gramatica limbii romîne, voi. I, 1954, p. 127. 4 Op. cit. p. 128 — 129. 5 Ibidem. 66 societatea burghezo-moșierească; caracterul de clasă al instituțiile. Aceste cazuri oglindesc o îmbinare de cuvinte din limba maghiară unde numele posesorului stă, în aparență, la nominativ: munkdsosztăly — clasa muncitoare} a munkâ- sosztâly har ca — lupta clasei muncitoare. Traducerea textuală a expresiei din limba maghiară ar fi: clasa muncitoare lupta sa. Tot în urma unui calc din limba maghiară apare întrebuințarea formei arti- culate a substantivului după adjectivele demonstrative: acest progresul (în magh- ez a haladâs) ; această sarcina; această transformarea; acestei stării; acești poeții ; acele verbele; aceeași situația. Cu toate că în fiecare manual de gramatică se dau îndrumări precise cu privire la declinarea substantivului însoțit de un adjectiv demonstrativ, credem că elevilor maghiari nu li se atrage îndeajuns atenția asupra deosebirii care există în acest caz între cele două limbi. într-o gramatică romînă pentru uzul școlilor maghiare trebuie să se adopte diferite procedee de preîntîmpinare și eliminare a greșelilor de felul acesta. Articularea substantivelor nedeterminate după prepoziții este și ea un calc din maghiară. De aici provin greșeli destul de frecvente ca: muncitorii au urît pe exploatatorii^ munkâsok meggyuloltek a kizsâkmânyolokat) ^patronii au bătut pe muncitorii, sau expresii ca: sub pămîntul; pentru poporul; izolat de societatea ; vedem din nuvela; pentru banii; de către capitaliștii; după accidentul} de la uzina etc. Gramaticile dau lămuriri destul de precise în legătură cu această problemă. Totuși, si în acest caz, trebuie să subliniem deosebirea dintre limba romînă si limba maghiară a cărei cunoaștere ar duce la eliminarea acestor greșeli. Bine înțeles că sînt necesare și multe exerciții pentru atingerea acestui scop. în limba maghiară nu există forme speciale pentru articolul posesiv. Acestui articol îi corespunde articolul hotărît. însușirea superficială a întrebuințării articolului posesiv de către studenții maghiari se manifestă sub două aspecte: pe de o parte lipsa articolului, pe de altă parte folosirea lui în mod inutil. în exemplele următoare se poate observa lipsa articolului posesiv (genitival) în unele cazuri unde obiectul posedat este exprimat printr-un substantiv determinat: elev școlii medie; viața de mizerie țăranilor; viața grea muncitorilor din trecut; darea de seamă tinerilor. Regula cu privire la întrebuințarea articolului posesiv în aceste cazuri nu lipsește din manuale și gramatici, dar greșelile comise ne arată, și în cazul acesta, că uneori ne mulțumim cu repetarea regulilor gramaticale fără să ajungem la aplicarea lor practică. Acest fapt constituie o deficiență în munca profesorului. Elevii și studenții maghiari întîmpină greutăți și comit greșeli numeroase și în legătură cu folosirea verbelor. Una dintre cele mai frecvente greșeli din această categorie este întrebuințarea indicativului prezent în locul conjunctivului la persoana a treia: studentul trebuie să învață; am scris părinților să-mi trimite bani ; a avut ocazie să cunoaște viața muncitorilor. Greșelile de felul acesta provin din necunoașterea exactă a întrebuințării modurilor și dintr-o generalizare a 67 5* formelor pers. I și a Il-a, unde numai conjuncția să deosebește cele două moduri. Eliminarea lor nu se obține decît prin îmbinarea cu practica a regulilor bine însu- șite. Este necesar să se cunoască bine conjugarea și întrebuințarea indicativului și a conjunctivului. Și în folosirea diatezelor există numeroase, confuzii: ei /se/ plimbă; muncitorii /s- / au răsculat; clasa muncitoare /s-/a dezvoltat; munci- torii /s-/au adunat; fratele meu se umblă la școala elementară; s-a urmat o perioadă grea ; boierii s-au dispărut. Și această problemă merită să fie studiată mai temeinic, indicîndu-se procedeele metodice pentru înlăturarea greutăților. în legătură cu folosirea verbelor la pasiv, găsim bine cunoscutele greșeli de acord despre care am vorbit: țărănimea a fost exploatat; țara noastră a fost eliberat; am fost exmatriculat (scrie o studentă). Asemenea greșeli de acord apar și în folosirea pronumelor și adjectivelor de diferite feluri, precum și în întrebuin- țarea numeralelor. Greșelile de acord nu se vor putea înlătura decît prin lămurirea genului substantivelor în. limba romînă. în folosirea pronumelui personal, elevii și studenții maghiari întîmpină greutăți datorită repetării acestor părți de vorbire, procedeu caracteristic limbii romîne. Ei se orientează, de altfel, destul de greu și în ceea ce privește formele accentuate și neaccentuate ale acestui pronume, în special, întrebuințarea formelor neaccentuate de acuzativ prezintă o dificul- tate pentru maghiari. Ea provoacă greșeli de felul: am multe greutăți, dar /le/ voi învinge; tatăl său fi- /a dat la Liceul militar din Craiova; Vezi textul? — țîl / văd. Lipsa pronumelui în astfel de cazuri poate fi explicată tot printr-un calc. Limba maghiară nu folosește pronumele, ci un alt procedeu gramatical, anume o formă specială de conjugare — așa numita conjugare obiectivă (târgyas ragozâs) — în care pronumelui personal neaccentuat la acuzativ, din limba romînă, îi cores- punde o desinență specială a verbului: Știi romînește? — Știu ; Ttidsz românul? — Tudok; Știi lecția? — O știu; Tudod a lecket? — Tudom. Și în cazul acesta trebuie deci să subliniem deosebirea esențială dintre struc- turile gramaticale ale celor două limbi, deosebire asupra căreia nu se insistă de loc în gramaticile destinate școlilor maghiare. în folosirea numeralelor, în afară de unele greșeli de acord, apare uneori întrebuințarea singularului după numeralele cardinale și nehotărîte: trei clasă} mult om. Aici avem de asemenea un calc. După numeralul cardinal și după nume- ralele nehotărîte, limba maghiară folosește singularul. Gramaticile limbii romîne nu vorbesc, bine înțeles, despre întrebuin- țarea pluralului după anumite numerale, dar într-un manual destinat școlilor maghiare acest lucru trebuie amintit, insistîndu-se asupra deosebirii dintre cele două limbi. Pe baza celor relevate pînă aici, care sînt departe de a fi epuizat problema, putem trage unele concluzii. Greșelile tipice în folosirea limbii romîne de către elevii și studenții maghiari sînt în parte calcuri, în parte generalizări greșite. Pro- fesorii și învățătorii trebuie să ducă o luptă susținută pentru eliminarea acestor 68 greșeli și pentru prevenirea lor. Manualele și gramaticile destinate școlilor maghiare trebuie să aibă în vedere toate greutățile care rezultă din deosebirea dintre structurile gramaticale ale celor două limbi. Atenția elevilor și a studenților trebuie îndreptată asupra problemelor esențiale de gramatică. Metoda comparativă, aplicată în mod just, va contribui la îmbunătățirea situației. Nota redacției. Deși articolul nu epuizează problemele esențiale legate de predarea limbii romîne în școlile cu limba de predare maghiară, el ridică unele probleme utile cadrelor didactice din aceste școli. Considerăm că s-ar putea dezvolta, în alte articole, probleme ca: predarea prepozițiilor, a conjuncțiilor, problemele de topică și sintaxă, utili- tatea colaborării între profesorii de limba romînă de la școlile romînești și cei care predau limba romînă în școlile cu limba de predare maghiară sau în școlile celorlalte minorități naționale. CRONICA ȘEDINȚA SUBSECȚIEI DE ȘTIINȚA LIMBII ȘI LITERATURĂ Â ACADEMIEI R.P.R. PENTRU DISCUTAREA «DICȚIONARULUI LIMBII ROMÎNE LITERARE CONTEMPORANE» (VOL. I A—C) în ziua de 28 martie 1956 a avut loc la Academia R.P.R. o ședință lărgită a subsecției de știința limbii și literatură consacrată discutării primului volum al « Dicționarului limbii romîne literare contemporane». Au participat la dezbateri acad. Traian Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., membrii subsecției, cercetători ai institutelor de lingvistică din București și Cluj și ai altor institute ale Academici, scriitori, publiciști, oameni de știință, profesori din învățămîntul mediu și universitar etc. Ședința a fost prezidată de acad. lorgu Iordan, preșe- dintele subsecției. Raportul subsecției, prezentat de acad. T. Vianu, subliniază de ia început că « Dicționarul limbii romîne literare contemporane » « realizează o veche și sta- tornică aspirație a Academiei », aceea de a pune la îndemîna maselor largi de citi- tori o operă lexicografică completă. Datorită încrederii și sprijinului acordat Academiei R.P.R. și institutelor ei de către Partidul Muncitoresc Romîn și Guver- nul țării, acest dicționar a fost redactat în întregime în decurs de numai patru ani. Relevînd calitățile lucrării, între care faptul că dicționarul reflectă dezvoltarea vocabularului limbii romîne pînă în etapa actuală, înregistrînd sensurile și nuanțele semantice mai noi ale cuvintelor, raportul semnalează și unele lipsuri existente în voi. I al dicționarului, în scopul îmbunătățirii volumelor următoare și a unei noi ediții a întregii lucrări. Discutînd problema bibliografiei, raportul arată unele omisiuni, cum ar fi operele lui I. Eliade Rădulescu, Nicolae lorga, Tudor Arghezi și consideră, în schimb, nepotrivită și chiar dăunătoare introducerea în bibliografie a unor ediții mult criticate, apărute în timpul din urmă, precum < și a unor manuale pentru învățămîntul mediu, ca Algebra, Anatomia, Botanica, Geologia etc. în continuare, raportul consideră că sfera lexicală pe care trebuia să o cuprindă dicționarul, potrivit titlului său, a fost cu mult depășită în timp, atestă- 70 rile coborînd pînă la începutul secolului al XlX-lea. Dicționarul cuprinde, deci, limba romînă modernă și nu numai pe cea contemporană. Se arată de asemenea că s-au înregistrat un număr însemnat de regionalisme și arhaisme, însă aceasta nu s-a făcut după un criteriu consecvent. Dicționarul ar fi trebuit să oglindească întreaga varietate de stiluri ale limbii și, în acest caz, pentru a pune de acord titlul cu conținutul, avînd în vedere și întinderea sferei lexicale în timp, el ar fi trebuit să fie intitulat Dicționarul limbii romîne moderne. în ceea ce privește formularea definițiilor, observațiile din raport se bazează mai ales pe constatările cuprinse în articolele din presă care au relevat unele gre- șeli, neclarități și contradicții. Se subliniază însă, în același timp, tendința exagerată a specialiștilor din diferitele domenii ale științei de a încărca defini- țiile cu precizări de amănunte care le fac inaccesibile cititorilor lipsiți de cunoș- tințe speciale. Se citează apoi unii termeni în definirea cărora s-au strecurat erori sau formulări neclare ori incomplete, cum sînt aortă, coleopter, artă, conci și altele. în legătură cu citat de din operele clasicilor marxism-leninismului pe care redactorii dicționarului le-au folosit, evident, în traducere, raportul arată că nu s-a procedat bine, întrucît, cu toată valoarea deosebită a acestor opere, citatele din ele, ca și din oricare alte traduceri, nu sînt potrivite pentru a ilustra sensuri- le cuvintelor din limba noastră pentru care ne stau la îndemînă, arată raportul, « o bogată literatură originală în toate genurile, chiar și o bogată literatură politică și ideologică ». De asemenea raportul nu este de acord cu folosirea, într-o măsură întinsă, a exemplelor din presa cotidiană sau săptămînală. Trecînd la analiza criteriului de înregistrare a sensurilor cuvintelor adoptat de dicționar, raportul socotește că singurul criteriu valabil cu privire la clasi- ficarea sensurilor este cel istoric. Nesocotirea principiului clasificării istorice a sensurilor, spune raportul, duce la înlocuirea « criteriului sigur și obiectiv al datării atestărilor cu impresia subiectivă și adeseori arbitrară despre frecvența superioară a unui anumit sens în folosirea actuală a limbii ». Ultima obiecție privește lipsa etimologiilor. în încheiere raportul remarcă îmbunătățirea sub multe aspecte a materialu- lui din volumul al II-lea al dicționarului, recent apărut. Se propune ca după publi- carea în întregime a « Dicționarului limbii romîne literare contemporane » să se treacă la elaborarea Dicționarului general al limbii romîne, « acela care să înfăți- șeze, în dezvoltarea ei istorică, întreaga limbă romînească în timp și spațiu, adică începînd cu primele ei atestări pînă în prezent și în întreaga ei varietate regională ». La discuții, prof. M. Carp relevă omisiunea unor cuvinte din dicționar și face cîteva observații de ordin gramatical, stăruind asupra necesității corectitu- dinii gramaticale. Prof. Șt. Pașca, membru corespondent al Academiei R.P.R., salută propu- nerea din raportul subsecției în legătură cu reluarea lucrărilor de elaborare a dicționarului general al limbii romîne și face cîteva observații cu privire la cola- 71 borarea lingviștilor cu specialiștii din diverse domenii ale științei pentru redac- tarea definițiilor. Acad. Al. Rosetti, în intervenția sa, subliniază necesitatea reluării lucrărilor la dicționarul general al limbii romîne, arătînd că experiența cîștigată la elabo- rarea « Dicționarului limbii romîne literare contemporane » va fi utilă pentru munca de elaborare a dicționarului general. Prof. J. Byck răspunde la obiecțiile ridicate de raport cu privire la tipul dicționarului și la clasificarea sensurilor. în legătură cu tautologiile strecurate în dicționar, adică cu acele definiții care cuprind tocmai termenii de definit sau derivați ai acestora, arată, cu exemple, că astfel de greșeli se găsesc și în cele mai renumite dicționare, fără ca acest fapt să diminueze valoarea lor. După ce semnalează cîteva erori ale dicționarului, cum e în cazul expresiei motive binecuvîntate legată, greșit, de termenul bisericesc a binecuvînta, sau confuzia dintre căpitenie și căpitănie, prof. J. Byck se oprește asupra aspectelor pozitive ale lucrării. în încheiere, d-sa este de acord cu propunerea privind elaborarea dic- ționarului general, aceasta însă numai după o cercetare aprofundată a vocabula- rului limbii romîne din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi și pe întreg terito- riul țării. Acad. M. Beniuc spune că este important să se arate, atunci cînd se dis- cută o lucrare, atît lipsurile cît și părțile pozitive. Omisiunile din bibliografie, arată d-sa, se leagă de problema valorificării moștenirii noastre culturale care încă n-a fost pe deplin rezolvată. Un rol însemnat în rezolvarea acestei probleme îi revine Academiei R.P.R. și Uniunii Scriitorilor. în problema citatelor din traduceri^ susține că autorii dicționarului s-au orientat bine atunci cînd au folosit texte din clasicii marxism-leninismului pentru a ilustra definițiile unor termeni cu conținut politico-ideologic. L. Onu este de părere că cea mai] importantă problemă care ar fi trebuit să preocupe pe cei care au luat parte la discuții este problema definirii limbii literare, deoarece asupra acestei noțiuni n-a existat, în procesul de elaborare a dicționarului, o concepție sigură și consecvent ' respectată. Relevă apoi nece- sitatea întocmirii dicționarului tezaur, precum și a unui dicționar de sinonime. Luînd cuvîntul, acad. lorgu Iordan arată că raportul conține principalele observații asupra primului volum al Dicționarului limbii romîne literare contem- porane. Întrucît din discuții s-ar putea înțelege că acest dicționar este al limbii literare artistice și nu al limbii literare în întregimea ei, d-sa precizează ce trebuie înțeles prin noțiunea de « limbă literară ». în continuare, acad. I. Iordan relevă ca o lipsă organizatorică faptul că dicționarul nu are un comitet de redacție cu sarcina de a coordona și îndruma întreaga activitate de elaborare a lucrării. O dezbatere în cadru mai larg, spune d-sa, înainte de a fi dat dicționarul la tipar, ar fi contribuit cu siguranță la. înlăturarea unui număr de greșeli dintre cele care au fost relevate în ședință sau în articolele din presă. 72 Referindu-se la discuțiile purtate în legătură cu proporțiile date terminolo- giei tehnice, regionalismelor și arhaismelor în voi. I, acad. I. Iordan își exprimă convingerea că lucrarea este intitulată ?greșit Dicționarul limbii romîne literare contemporane și că titlul cel mai potrivit ar fi Dicționarul limbii romîne contempo- rane, fără determinantul«literare ». Această schimbare de titlu n-ar fi modificat conținutul, ci ar fi lărgit numai posibilitatea de înregistrare a termenilor tehnici, a regionalismelor și a arhaismelor. în încheiere, acad. I. Iordan vorbește despre necesitatea reluării muncii la dicționarul general al limbii romîne. Prof. D. Macrea, directorul Institutului de lingvistică din București, în răspunsul său remarcă, de la început, că raportul prezentat « cuprinde obser- vații juste și îndrumări constructive ». Primul volum al dicționarului, ca orice lucrare de mari proporții, are, în mod firesc, cele mai multe lipsuri și, desigur, volumele următoare vor însemna un progres față de primul volum. La observația din raport că titlul dicționarului nu corespunde exact conți- nutului lucrării, d-sa arată că în « Cuvîntul înainte » al dicționarului s-a precizat că prin limbă contemporană se înțelege «limba folosită de scriitorii noștri, înce- pînd cu prima jumătate a secolului trecut, cînd începe, de fapt, literatura noastră modernă ». în ceea ce privește ordinea sensurilor cuvintelor, procedeul redării în primul rînd a sensului celui mai frecvent este întîlnit si în cele mai noi dicționare sovietice ca și ale altor limbi și nu poate fi considerat ca antiistoric și, deci, antiștiințific. Indicarea etimologiei cuvintelor se poate rezolva, în mod științific, numai într-un dicționar etimologic și istoric. Pentru a satisface însă și această cerință, în dicționarul într-un volum va fi dată și etimologia cuvintelor. Prof. D. Macrea recunoaște că acest dicționar are lipsuri în lista de cuvinte. E cunoscut însă faptul că nici un dicționar nu este scutit de asemenea lipsuri. Arată apoi, cu cîteva date statistice, că citatele din presă, din manuale și tra- duceri sînt puține, după cum e restrîns și numărul izvoarelor de acest fel. Elaborarea dicționarului general al limbii romîne, deziderat cu care se încheie raportul subsecției, « nu poate întîmpina, desigur, — spune prof. D. Macrea — obiecții principiale ». E de părere însă că, înainte de a se reîncepe lucrările pentru asemenea operă, este necesar să se alcătuiască dicționarul istoric și etimologic, dicționarul de regionalisme și cel de sinonime. Numai pe baza acestora se va* putea alcătui, în bune condiții și în timp util, dicționarul general al limbii romîne. în încheierea dezbaterilor ia cuvîntul acad. Tr. Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., care relevă aspectele pozitive ale discuției purtate în jurul «Dicționarului limbii romîne literare contemporane», obiectivitatea intervențiilor, principialitatea și seriozitatea cu care a fost analizat conținutul primului volum. în anul 1952, spune acad. Tr. Săvulescu, în urma discuțiilor care au avut loc în ședința organizată de fosta Secție a Vl-a, s-a hotărît să se elaboreze un 73 dicționar al limbii contemporane, fără să se înțeleagă prin aceasta că trebuie să se renunțe la dicționarul mare, început cu aproape o sută de ani în urmă, operă care stă la baza Dicționarului limbii romîne literare contemporane. Față de această mare operă, dicționarul limbii contemporane are întîietate în ce privește utili- tatea lui practică. Astăzi sînt sute de mii de elevi de liceu care n-au un dicțio- nar al limbii romîne. Nivelul oamenilor muncii s-a ridicat foarte mult în timpul din urmă. O serie de termeni folosiți azi în fabrici, în întreprinderi, în gos- podăriile agricole de stat și în cele colective trebuie explicați undeva, astfel că masele largi au nevoie astăzi de un dicționar care să fie un dicționar explica- tiv al limbii contemporane. Discuțiile care au avut loc arata că drumul pe care am pornit nu este greșit și că a fost îndreptățită hotărîrea din 1952 ca sa se întoc- mească, în primul rînd, «Dicționarul limbii romîne literare contemporane,» dicționar care trebuie să fie neapărat terminat. Acesta ar trebui să fie primul punct din hotărîrea care se ia în această ședință, după cum nu trebuie să lipsească, ca ultim punct, că secția și institutele noastre de știința limbii sînt datoare să pornească neîntîrziat la elaborarea marelui dicționar al limbii romîne. Rezultatul acestei discuții, precum și hotărîrea care se ia, spune în, conti- nuare acad. Tr. Săvulescu, vor fi comunicate Guvernului, întrucît problema dic- ționarului, ca și aceea a manualului de istorie și problema formării poporului și limbii romîne sînt probleme de interes național. ★ La sfîrșitul ședinței s-a votat o hotărîre în care s-au propus măsuri pentru volumele următoare și pentru edițiile viitoare ale dicționarului: revizuirea biblio- grafiei și îmbogățirea ei cu lucrări noi din domeniul științelor, revizuirea citatelor și a definițiilor și pregătirea unei noi ediții. în această nouă ediție, sensurile cuvin- telor să fie date în ordinea istorică, să se dea etimologia cuvintelor, iar titlul să fie: « Dicționarul limbii romîne contemporane ». Se propune constituirea unui comitet de redacție care să aibă răspunderea viitoarei ediții. Hotărîrea prevede, de asemenea, reluarea în anul viitor a elaborării marelui dicționar al limbii romîne. V. Brelan și N. Dănilă ADUNAREA GENERALĂ ȘI PRIMA SESIUNE A SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE ISTORICE ȘI FILOLOGICE La sfîrșitul lunii ianuarie 1956, au avut loc în București adunarea generală a Societății de științe istorice și filologice și prima ei sesiune științifică la care s-au prezentat numeroase comunicări cu subiecte variate privind problemele limbii și ale literaturii. Atît adunarea generală cît și comunicările prezentate au constituit un prilej binevenit pentru a face bilanțul muncii desfășurate de membrii consiliului de conducere si de cele 27 de filiale existente în diversele orașe ale tării. > 9 1 Adunarea generală a fost deschisă de către acad. P. Constantinescu-Iași, președintele Societății, care a subliniat rolul important al Societății în dezvol- tarea activității didactice si științifice a membrilor filialelor. O atentie deosebită trebuie acordată sporirii volumului de cercetări științifice individuale și stimulării muncii, didactice în domeniul istoriei și al filologiei. Academia R.P.R. va trebui în viitor să sprijine în mod mai susținut activitatea Societății pentru ca numărul cercetătorilor din filiale și volumul lucrărilor științifice individuale să sporească tot mai mult. în ultimul an (1955), Societatea a dovedit că în sînul ei se des- fășoară o bogată și variată muncă științifică. Au fost publicate o serie de broșuri științifice și culegeri de studii istorice și filologice. Apariția acestor lucrări a stîrnit un interes deosebit printre membrii filialelor, așa încît numărul lucrărilor științifice a crescut simțitor în ultimele luni. Se simte însă nevoia unei reviste proprii a Societății în care să se oglindească atît rezultatele muncii •de investigație a membrilor Societății, cît și colaborarea cercetătorilor din diver- sele instituții culturale ale țării. Pentru a mări numărul activiștilor Societății, s-ar putea înființa în unele orașe, unde condițiile o p'ermit, subfiliale pentru ca toți cei ce doresc să participe la munca culturală a Societății să aibă posibilitate să-și manifeste priceperea și pregătirea lor de specialitate. Raportul de activitate al Biroului Societății a fost prezentat de conf. univ. D. Maciu, secretar prim. în raport s-au analizat succesele și lipsurile din munca 75 Societății, de la ultima adunare generală (decembrie 1953), pînă la sfîrșitul lunii: ianuarie 1956. In acest interval de timp se remarcă o creștere a interesului cadrelor didactice și cercetătorilor din domeniul istoriei și al filologiei pentru munca dusă'de Societatea de științe istorice și filologice. Prin colaborarea mai strînsă dintre specialiștii care lucrează în facultăți și institute superioare pe de o parte și membrii filialelor din tară s-a obtinut o creștere sensibilă a nivelului științific al ? ) > > > lucrărilor primite la sediul Societății. S-au putut alcătui culegeri de articole și studii de istorie, de limbă și de literatură. Primele volume tipărite de Societate au atras pe mulți cercetători mai vechi și pe cei care își publică pentru prima dată lucrările lor științifice, încît există azi un material bogat și variat care așteaptă să fie publicat în noi culegeri de studii istorice, de limbă și de literatură. Societatea a fost ajutată cu fonduri materiale de către Ministerul învăță- mîntului, încît a fost posibilă înzestrarea filialelor cu cărți, reviste, broșuri de spe- cialitate. S-au acordat, în strînsă legătură mai ales cu Institutul de lingvistică al Academiei R.P.R., consultații și îndrumări în munca științifică a membrilor filia- lelor din tară. în cadrul unor filiale au tinut comunicări oameni de stiintă cunoscuți ca: acad. Tudor Vianu (Iași), acad. Al. Graur (Orașul Stalin), acad. A. Oțetea, (la Sibiu) etc. în numeroase colective de profesori de limba romînă s-au discutat lucrările recent’ publicate de Institutul de lingvistică din București: Micul dicționar ortografic, Gramatica limbii romîne, Dicționarul limbii romîne literare contemporane. Prețioase observații critice și sugestii pentru îmbunătățirea lucrărilor în edițiile viitoare au fost primite din partea unor filiale fruntașe: Cra- iova, Orașul Stalin, Sibiu, București etc. Din inițiativa membrilor unor filiale a început cercetarea documentelor locale, pentru a fi scoase la iveală rezultatele cercetărilor științifice ale oamenilor de cultură din trecut. Se știe că în multe orașe cercetătorii vechi au adus contri- buții interesante la îmbogățirea patrimoniului culturii naționale, munca acestor * oameni de cultură fiind adesea ignorată în trecut. în diverse orașe ale țării există documente vechi în legătură cu activitatea literară a multor scriitori ai noștri. Unii cercetători ai Societății lucrează cu rîvnă pentru a scoate la lumină noi date în legătură cu trecutul nostru cultural. Cu toate că există în multe filiale condiții favorabile de lucru, unele comitete locale n-au întreprins nimic pentru a da viață îndrumărilor pe care conducerea Societății le dă ca să stimuleze activitatea științifică în cadrul Societății. Ca nesa- tisfăcătoare a fost calificată activitatea filialelor din Constanța, Giurgiu, Suceava, Brăila, Piatra-Neamț, Alba-Iulia, Bacău, Ploești. Lipsa de interes a unor comi- tete locale pentru problemele limbii și ale literaturii dăunează atît pregătirii profesionale a cadrelor didactice, cît și inițiativei creatoare individuale a celor dornici să cerceteze diverse probleme de specialitate. în discuțiile la care au participat majoritatea delegaților filialelor din țară, s-au arătat o seamă de realizări, inițiative și metode de lucru în cadrul cercetă- rilor științifice, cît și greutățile pe care le întîmpină în munca lor. Cei mai mulți 76 delegați, inclusiv cei din București, au arătat că secțiile de învățămînt nu acordă suficientă atenție activității depuse în sînul Societății. Prof. V. Ilieșiu (Baia Mare) a dat exemple concrete de atitudine indiferentă a secțiilor de învățămînt. S-a subliniat că mulți activiști ai Societății sînt încărcați cu diverse munci, în timp ce cercetările științifice ale acestor membri nu se bucură de nici o apreciere din partea conducerii acelor secții. Ei au cerut Ministerului Învățămîntului să intervină pentru a se crea cercetătorilor condiții mai bune de lucru. Importante precizări și sugestii pentru îmbunătățirea muncii Societății au adus în cadrul discuțiilor acad. Panaitescu-Perpessicius, A. Oțetea, P. Constantinescu-Iași. Toți au fost de acord că e necesar ca Societatea să aibă o revistă proprie, care să poată publica, fără întîrziere, studiile primite din partea filialelor, să facă un schimb de experiență între aceste filiale și să rezolve prompt problemele de ordin organizatoric de interes general. S-a accentuat îndeosebi importanța valorificării documentelor locale, muncă prin care membrii filialelor pot aduce contribuții originale la îmbogățirea multor capitole ale istoriei și filologiei romînești. Prof. Titus Roșu (Oradea) a arătat că, cercetînd arhivele a circa 200 de sate bihorene, a putut aduna un bogat material documentar privind viața economică, socială și culturală din trecutul regiunii Bihor. Prof. Luca Preda (Craiova) a subliniat munca membrilor filialei Craiova, care adună material documentar în vederea sărbătoririi semicentenarului revoluției din 1907. în multe cazuri cercetătorii ar avea nevoie de un timp de lucru în bibliotecile mari din București și Societatea ar trebui să găsească moda- litatea de a asigura definitivarea lucrărilor prin punerea la punct a chestiunilor de amănunt în aceste biblioteci. Prof. Țintă (Timișoara) a criticat conducerea Societății pentru că membrii filialei nu găsesc totdeauna sprijinul necesar în munca lor științifică, deoarece adesea se răspunde tîrziu și superficial celor ce trimit materiale la București și consultațiile pe care le solicită nu sînt totdeauna la un nivel satisfăcător. Tov. D. Berindei (București), Georgescu (Tîrgoviște), Simachi (Ploești), Ciopraga (Iași), au cerut o mai sttînsă legătură între Societate și institutele științifice ale Academiei R.P.R., pentru ca lucrările începute în cadrul filialelor să poată fi duse la bun sfîrșit cît mai repede și în condiții satisfăcătoare. Din partea Ministerului Învățămîntului tov. N. Șipoș a promis un mai larg sprijin muncii Societății. încurajarea activiștilor pe toate căile și justa apreciere a strădaniilor lor de către conducerea secțiilor de învățămînt vor trebui să stimuleze inițiativele pozitive ale cadrelor didactice și vor contribui la creșterea nivelului profesional al cadrelor de specialitate. Rezultatele obținute pînă acum dovedesc că se poate atinge un nivel mai ridicat, atît în domeniul cercetărilor științifice, cît și în pregătirea profesională a membrilor Societății. O bună dovadă a faptului că filialele pot să contribuie cu interesante studii de specialitate la îmbogățirea teza- urului nostru științific e faptul că s-a putut organiza prima sesiune științi- fică a Societății de științe istorice și filologice la care participă numeroși profesori și cercetători din domeniul istoriei și al filologiei. Propunerile și sugestiile făcute 77 pe marginea raportului, completate cu discuțiile ce au avut loc în cadrul secțiilor de istorie și de filologie, cu prilejul comunicărilor ținute, vor îngădui să se întoc- mească un bogat plan de activitate a Societății pe 1956, plan în care e inclusă și tipărirea mai multor studii de istorie, de limbă și de literatură. ★ La secția de filologie s-au prezentat 11 comunicări în care au fost analizate diverse probleme de limbă și de literatură. Ne oprim pe scurt la comunicările care au tratat despre probleme lingvistice. în comunicarea: Sintaxa logică, sintaxa afectivă, sintaxa estetică, prof... Gh. Nedioglu s-a ocupat de construcțiile sintactice cerute de diversitatea conți- nutului de idei pe care un autor vrea să le comunice. între construcțiile logice și cele afective există evidente deosebiri mai ales în structura frazei, în topică, în acumularea elementelor sugestive. Scriitorii folosesc posibilitățile expresive ale limbii pentru a organiza estetic fraza. în legătură cu munca de organizare a mate- rialului limbii, autorul comunicării a scos în evidență, folosind bogate citate din diverși autori, aspectul logic, afectiv și estetic al construcțiilor gramaticale. Acad. Emil Petrovici a prezentat comunicarea: Despre raportul dintre fonologie și morfologie. O expunere a principiilor care stau la baza sistemului fonematic al limbii romîne e publicată în numărul de față. Tezele dezvoltate în studiul acad. Emil Petrovici au suscitat un interes viu prin noutatea lor. La dis- cuții acad. Al. Graur a adus completări și exemple pentru o mai bună înțelegere a fonemului și a teoriei expuse de acad. E. Petrovici. Nu s-au făcut observații privitoare la echivalența morfologică a unor vocale și diftongi romînești. Unii participanți la discuții și-au exprimat numai o seamă de nedumeriri care privesc sistemul fonematic al limbii romîne prezentat de acad. E. Petrovici. Obiecțiile aduse acestui sistem fonematic se reduc în ultima analiză la una singură, formulată de acad. lorgu Iordan: fonetica*istorică a limbii romîne a constatat o puternică influență în trecut a vocalelor palatale asupra consoanelor precedente, pe cind, după părerea academicianului Emil Petrovici, sistemul fonematic romînesc este caracterizat prin influența consoanelor asupra vocalelor următoare. în răspunsul său acad. E. Petrovici a explicat această contradicție aparentă arătînd că e vorba de două faze de dezvoltare a limbii romîne. într-o fază mai veche, sub acțiunea vocalelor următoare, consoanele au primit diferite articulații suplimentare. Astfel, de pildă cele urmate de vocale palatale s-au palatalizat. Vocalele care au exercitat această acțiune asupra consoanelor precedente, fie au dispărut (cele finale), fie s-au modificat (de ex. e și o au devenit a), dar con- soanele au păstrat articulația suplimentară dobîndită de la vocale, înaintea dispa- riției sau modificării acestora. în felul acesta au luat naștere corelațiile de tim- bru ale consoanelor în limba romînă. Prof. T. Măruță (Craiova) a prezentat, pe baza analizei unor texte literare limitate, Teoria «circulațiunii cuvintelor » a lui Hasdeu în himina actualității. Folo- sind teza actuală a fondului principal de cuvinte, autorul comunicării a arătat 78 că ideile lui Hasdeu sînt valabile pentru a demonstra caracterul romanic al limbii romîne, însă studiul savantului romîn trebuie azi completat cu o justă apreciere a elementului slav atît de bogat cum a arătat, la timpul său, Cihac. Prof. Gh. Beldescu (Buzău) a citit un capitol din lucrarea Contribuții la studiul numelui predicativ, în care a analizat în mod amănunțit și cu bogate obser- vații originale numeroasele particularități ale funcției numelui predicativ în limba romînă. Cît de aprofundată este această lucrare și cît de interesantă poate fi con- tribuția unor cercetători care lucrează la catedră ne-o demonstrează faptul că valorile și formele pe care le ia numele predicativ în construcțiile sintactice sînt prezentate într-un cadru cu totul neobișnuit: peste 150 de pagini de analiză minuțioasă, folosind citate din scriitorii noștri vechi și contemporani. Această lucrare va apare în publicațiile Societății. Deși titlul comunicării n-a fost găsit just, prof. Despina Teodorescu (Cra- iova) a contribuit prin lucrarea sa: Metode și procedee noi în opera lui Eminescu Ia o mai bună cunoaștere a artei marelui poet, despre care știm că a adus atîtea inovații originale în folosirea lexicului și a sintaxei limbii noastre. Capitolul citit la sesiune: « Sintaxa frazei» pune în lumină — e drept țmeori într-un stil cam retoric — construcții îndrăznețe și forme neașteptate ale mlădierii limbii în opera poetică a lui Eminescu. Al. Andriescu (Iași) în Specificul artei argheziene înproza satirică a arătat unele note particulare, inovatoare, în lexicul scriitorului nostru, cum sînt: valorificarea poetică a termenilor considerați banali, neliterari, asocierile ne- așteptate dintre neologisme și termenii familiari, lărgirea sferei semantice a cuvintelor obișnuite și îmbogățirea cu noi nuanțe expresive a sensurilor lor fundamentale. Cercetarea s-a extins și la unele probleme de organizare a frazei, de topică și de invenții stilistice în proza lui Arghezi. Capitolul studierii istoriei noastre literare a fost bine reprezentat la sesiunea Societății de științe istorice și filologice. Tov. Ion Bradu (Oradea) a prezentat in lucrarea sa: Un prieten al lui Eminescu, junimistul bihorean Miron Pompiliu, informații interesante în legătură cu activitatea culturală a unui publicist biho- rean din veacul trecut. Elena Turușanu (Botoșani) a vorbit documentat despre: Reviste botoșenene', Lucian Drimba (Oradea) a arătat în comunicarea sa, losif Vulcan și teatrul transilvan, rolul pe care directorul cunoscutei reviste culturale « Familia » l-a avut în opera de popularizare a clasicilor romîni în Transilvania și în munca de întemeiere a unui teatru în această provincie. V. Adăscăliței (Iași) a prezentat o comunicare despre Teatrul haiducesc, iar Emilia Milicescu (București) a vorbit despre B. Delavrancea și folclorul. După prezentarea comunicărilor au luat cuvîntul numeroși delegați ai filia- lelor și participanți din București la sesiunea științifică de care ne ocupăm. Acad. Panaitescu-Perpessicius a lăudat munca cercetătorilor din cadrul filialelor și a apreciat în mod pozitiv rezultatele muncii lor. S-a dovedit că toate contribuțiile științifice prezentate în cadrul sesiunii sînt utile pentru îmbogățirea unor capitole 79 ale gramaticii și ale istoriei noastre literare. E drept că unele lucrări se pare că suferă de un oarecare patriotism local, în sensul că se acordă o impor- tanță exagerată unor fapte de amănunt. în cercetările științifice e nevoie de un sever control științific, de o ierarhizare a faptelor după valoarea lor bine deter- minată și de cumpăt stilistic pentru a nu cădea în retorism. în ceea ce privește problemele construcțiilor afective și logice, în legătură cu analiza valorilor și a funcțiilor numelui predicativ, e necesară studierea contex- tului pe de o parte și a influenței pe care o exercită creația marilor scriitori asupra contemporanilor noștri. în acest sens, au făcut observații critice tov. R. Cosmo- vici, Gh. Bulgăr, Gh. Dragomirescu. Nici lexicul sau creațiile stilistice ale scrii- torilor nu se pot studia fără a lua în considerație contextul și influențele artistice ale marilor creatori clasici. Cercetările privind domeniul teatrului, al presei, vor contribui la îmbogățirea istoriei culturii noastre, dacă vor fi integrate în mod just în curentele culturale ale epocii respective, pentru a se putea stabili în mod adecvat valoarea datelor de amănunt. Precizări și sugestii pentru îmbunătățirea acestor lucrări au adus în cadrul discuțiilor tov. Bistrițeanu, E. Mânu, N. Crucianu, Ungureanu,. Nichita (București), Milică (Ploești) etc. Privită în ansamblu, adunarea generală și prima sesiune științifică a Socie- tății au constituit un moment important în dezvoltarea activității științifice a filialelor ei. Ar fi fost necesar ca la lucrările adunării generale să participe și reprezentanți ai celorlalte societăți științifice din țară, cu care s-ar putea face un schimb’de experiență util muncii pe care aceste societăți o dezvoltă în domeniul culturii noastre. La sesiune s-a simțit lipsa unor lucrări legate de problemele concrete ale învățămîntului, în special de predarea limbii și a literaturii romîne în școli. S-a putut observa de asemenea preferința cercetătorilor pentru subiecte luate din trecutul nostru cultural și o prea mică legătură cu aspectele de astăzi ale muncii de cultivare a limbii și de cunoaștere a literaturii noi. în cadrul acestei adunări generale și al primei sesiuni științifice s-a putut stabili un contact personal între cercetătorii din țară și specialiștii din domeniul științei limbii și a literaturii: academicieni, profesori universitari, cercetători din institutele științifice ale Academiei R.P.R., fapt care va influența în bine viața filialelor Societății, cum au remarcat prof. J. Deșliu (Galați), Paulescu (Buzău), Bradu (Giurgiu) etc. Atît lucrările prezentate la sesiune cît și discuțiile pe marginea acestor lucrări, au însemnat o puternică încurajare a participanților la lucrările filialelor. Prima sesiune a însemnat un pas înainte pentru asigurarea creșterii numărului de cercetători în domeniul istoriei și al filologiei în cadrul filialelor din țară, pentru îmbunătățirea nivelului studiilor întreprinse de cercetători în viitor cît și pentru pregătirea profesională a membrilor Societății. Gh. Bulgăr SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ A INSTITUTULUI DE ȘTIINȚE PEDAGOGICE între 19 și 22 ianuarie a.c., s-a ținut la București prima sesiune științifică a Institutului de științe pedagogice. La această sesiune au participat nu numai cer- cetătorii și colaboratorii institutului, ci și numeroase cadre didactice din învă- țămîntul superior, mediu și elementar din toată țara. Sesiunea a fost deschisă în sala de conferințe a Bibliotecii centrale universitare chiar de acad. Ilie Murgulescu, ministrul Învățămîntului, care a subliniat rolul pe care îl au cadrele didactice în ridicarea nivelului învățămîntului. Acestea au misiunea de a forma cadrele tehnice capabile să ducă la îndeplinire sarcinile trasate de Con- gresul al II-lea al P.M.R. Institutul de științe pedagogice Irebuie să îndrumeze și să stimuleze munca științifică și profesională în școli. Sesiunea institutului mar- chează un pas înainte spre adîncirea cercetărilor în domeniul pedagogiei, prin aplicarea creatoare a pedagogiei sovietice. Pentru a obține rezultatele dorite în acest domeniu, nu trebuie crutat nici un efort. în continuare, prof. univ. Stanciu Stoian, directorul Institutului' de științe pedagogice, a făcut un bilanț al activității și realizărilor institutului, oprindu-se mai ales asupra muncii desfășurate în anul 1955, an bogat în inițiative și realizări concrete. Scoțînd în evidență părțile pozitive, vorbitorul n-a neglijat nici lip- surile. între altele, a subliniat că nu s-a făcut decît foarte puțin în domeniul recon- siderării vechilor pedagogi romîni și nu s-a acordat suficientă atenție bazelor teoretice generale ale pedagogiei. Apoi a expus obiectivele planului de muncă al institutului, menționînd și elaborarea unei enciclopedii pedagogice și a unui dic- ționar pedagogic. Lucrările sesiunii au continuat în ședințe plenare. Din cele 69 de comunicări prezentate la această sesiune, 10 au fost ținute în ședințele plenare din zilele de 19 și 20 ianuarie, în sala Bibliotecii centrale universitare. Menționăm titlurile 81 ti — c. 370 cîtorva 1: prof. univ. Stanciu Stoian, Cunoașterea și însușirea experienței și gîndirii pedagogice sovietice în R.P.R.; conf. univ. A. Dancsuly (Cluj), Educarea colecti- vului de elevi în procesul muncii instructive ; conf. univ. Tr. Moraru (București), Sistematizarea cunoștințelor în procesul repetării materiei; conf. univ. C. Bender și cercet. științific A. Coman (Inst. de șt. pedag.), Unele probleme ale tipologiei lecției etc. Comunicările au fost urmate de discuții care au contribuit la adîncirea problemelor tratate. în zilele de 21 și 22 ianuarie, lucrările s-au desfășurat pe secții și subsecții în localul institutului. în secții și subsecții au fost prezentate 59 de comunicări care au prilejuit discuții interesante. Prețioase au fost contribuțiile cadrelor didactice din învățămînt care au adus date concrete din mediul școlar. Menționăm titlurile , unora dintre comunicările susținute. în secția de pedagogie, s-au prezentat 16 comunicări, din care amintim: conf. univ. Al. Debreczi (Cluj), Lupta pentru lichidarea formalismului în organizarea lecțiilor; prof. N. Apostolescu (Timi- șoara), Despre cerințele metodice de bază ale lecției (contribuție la înlăturarea for- malismului din procesul de învățămînt); prof. D. Blumen și cercetător științific M. Ghivirigă (Inst. de șt. pedag.), Unele probleme ridicate de experimentarea învățămîntului politehnic; asist. M. Ștefan (București), Dezvoltarea intereselor profesionale la elevii claselor a Vil-a și a X-a etc. în secția de istoria pedagogiei, au fost prezentate 8 comunicări: conf. univ. O. Schechter (București), Logica dialectică—bază metodologică a sistemului pedagogic al lui A. S. Makarenko; prof. C. Dinu și cercet. șt. L. Gartenberg (Inst. de șt. pedag.), învățămîntul în ‘ presa de partid între anii 1921 — 1944; asist. B. Bratu (București), Din moștenirea pedagogică a lui I. Creangă etc. în cadrul secției de psihologie-defectologie au fost susținute 9 comunicări: cercet. șt. M. Bejat (București), Dezvoltarea, reprezentărilor și imaginației spațiale la elevi prin studiul geometriei; asist. I. Radu și D. Salade (Cluj), Din experiența studierii elevilor în practica peda- gogică etc. Secția metode de predare și-a ținut lucrările pe subsecții: științe sociale, mate- matică-științele naturii și învățămîntul elementar și educația preșcolară. în sub- sectia matematică-științele naturii s-au susținut 10 comunicări: conf. univ. O. ’ > , > Hollinger (București), Unele observații în legătură cu ridicarea calității predării matematicii în șcbala medie; conf. univ. Eug. Rusu (București), Despre metodica introducerii definițiilor și a expunerii matematice; prof. Segal (Bacău), Metode folosite pentru formarea noțiunilor de fizică etc., iar în subsecția învățămîntul elementar s-au prezentat 9 comunicări: conf. univ. I Berea (București), For- marea cîmpului de. citire al elevilor în perioada abecedarului; înv. Elena Popescu (Bîrlad), Formarea deprinderilor de scriere corectă și frumoasă la elevii claselor I-IV etc. 1 Textul complet al comunicărilor mai interesante va fi publicat de Institutul de științe pedagogice. 82 Ne oprim mai mult asupra lucrărilor subsecției de științe sociale în care s-au susținut comunicările: prof. univ. Eug. Rozsa (Cluj), Eroul literar pozitiv ca element al metodei exemplului în educația comunistă; prof. Eug. Todoran (Cluj), îmbogățirea și precizarea vocabularului elevilor la lecțiile de limba romînă; prof. Șt. Munteanu (Alba-Iulia), Observații metodice în legătură cu analiza limbii și a stilului operelor literare în școala medie ; prof. I. Comănescu (Oradea), Unele pro- bleme privind îmbogățirea vocabularului elevilor în procesul de învățămînt; prof. Alex. Trifu, Șt. Nemoianu Pană, N. Mircea (București), Unele probleme ale edu- cației artistice la elevi; prof. I. Cremer (Inst. de șt. pedag.), Slavici și problemele predării limbii romîne în școală; prof. CI. Georgeta Chiosa, Eliza lonescu-Mi- ciora (Inst. de șt. pedag.), Rolul exercițiilor în însușirea faptelor de limbă și în formarea deprinderilor de exprimare corectă orală și scrisă; prof. Gh. Pop (Baia Mare), Observații în legătură cu predarea limbii romîne în școlile cu limba de pre- dare maghiară; prof. I. Antohi, A. Bădescu, Gh. I. Maxim. Al. Tzurea (Inst. Politehnid-București), îndrumări metodice pentru predarea limbilor străine în învățământul superior tehnic. Au stîrnit interes mai cu seamă comunicările despre eroul pozitiv și despre îmbogățirea vocabularului elevilor. Intrucît comunicarea prof. L Comănescu a fost axată pe rezultatele unor constatări făcute pe teren, vom stărui puțin asupra ei. După ce a arătat că limba are o funcție socială și că o condiție esen- țială a realizării schimbului de idei între oameni este cunoașterea sensului cuvinte- lor, autorul a precizat că, în perioada școlară, îmbogățirea vocabularului elevilor se face în mare măsură cu sprijinul și sub îndrumarea cadrelor didactice. Deși s-au depus eforturi în această direcție și s-au realizat unele progrese, vocabularul folosit de elevi prezintă încă numeroase lipsuri. Pentru a ilustra aceste lipsuri, I. Comănescu s-a folosit de sondajul făcut de Secția de învățămînt a regiunii Oradea, la sfîrșitul anului școlar 1954 — 1955, printre elevii clasei a X-a de la 3 școli medii de 10 ani și 2 școli pedagogice. S-au folosit 38 de neologisme luate din diferite domenii de activitate:1 pretext, cotidian, fidel, bilunar, a convoca, a revoca, a subaprecia, antiteză, deznodămînt, pesintist, parvenit, cosmopolit, partinic,frescă, metamorfoză, antidot, antirabic etc. Cei mai mulți elevi n-au reușit să explice exact nici chiar neologismele mai simple, des întrebuințate în vorbirea curentă sau întîlnite la orele de curs, iar cele mai puțin întîlnite au ridicat adevărate probleme. Astfel, cuvîntul frescă a fost explicat bine abia de 10 % din elevii chestionați. Ceilalți au dat răspunsuri de felul acesta: « picfură oarecare », « articol împotriva racilelor societății, o denunțare », «tablou care înfățișează societatea completă printr-o mulțime de personagii, întrebuințat în pictură și în literatură », « batjocură », «batjocură satirică și defăimătoare», « frecuș din societatea burgheză»? « frecuș », « învrăjbire », « ceea ce nu se șterge niciodată », « imprimat de neșters ». 1 Pentru amănuntele date aci, am folosit textul dactilografiat al comunicării, pus la înde- mînă de Institutul de științe pedagogice. G* 83 La alte cuvinte, răspunsurile greșite au fost mai puțin numeroase, dar destul de curioase — ex. apologie = « vorbire fără rost », « explicare », « descriere », «simpatie pentru crime»; arbitrar = «just», «locul unde stă arbitrul»; arogant = « delicat », « politicos », « modest »; bilunar = « la două luni »; cotidian = «redacția unui ziar burghez»; fidel = «clar», «ceva fin», «gingaș,», «sincer»; pesimist = « care iubește trecutul », « care cade în superstiții », « nu iubește femeia»; titan = « om care omoară pe altcineva». Aceste exemple, ca și altele date în comunicare, 1 au dus pe autor la concluzia că adesea vocabularul elevilor este sărac și însușit în mod greșit. De aci, se desprinde pentru cadrele didactice datoria de a lua măsuri urgente și eficace pentru îmbogățirea vocabularului elevilor și pentru precizarea sensurilor tuturor cuvintelor. 2 Pentru a remedia această lipsă, a propus introducerea caietelor de cuvinte. Cadrele didactice singure nu sînt în măsură să rezolve problema pe de-a-ntregul. La aceasta au datoria să contribuie și alți factori. Ministerul Învățămîntului trebuie să revină asupra duratei școlarizării — de la 10 la 11 sau 12 ani — si să reintroducă limba fran- ceză ca obiect de studiu la școlile pedagogice și limba latină la școlile medii de 10 ani. Limba latină ar ajuta pe elevi să nu mai confunde pe antebelic cu anti- belic și să nu mai explice pe bilunar prin «la două luni». A cerut apoi grăbirea apariției « Dicționarului limbii romîne literare contemporane » într-un volum, care ar fi foarte util elevilor și cadrelor didactice. în continuare, a atras atenția asupra datoriei profesorilor de a da toate sensurile cuvintelor, nu numai pe cele strîns legate de specialitatea pe care o predau. Profesorii de limba romînă au nu numai datoria de a introduce caietele de cuvinte, ci și pe aceea de a le controla, fiindcă altfel se pot strecura greșeli și se pot face confuzii dăunătoare, afirmație pe care a ilustrat-o cu exemple elocvente. Pe marginea comunicărilor prezentate, s-au angajat discuții bogate și fructu- oase. Astfel, prof. Bădică (Constanța) a propus să nu se mai scindeze opera scrii- torilor, cînd se predă elevilor, în scrieri dinainte sau după 23 August 1944, fiindcă dăunează privirii de ansamblu. în ceea ce privește transpunerea în viața elevilor a eroului pozitiv, aceasta depinde de felul cum. profesorul a reușit să trezească interes pentru acest erou. La aceasta contribuie și mediul în care trăiesc elevii, orientarea lor ideologică și nivelul lor cultural. Apoi s-a ocupat de datoria cadrelor didactice de a îmbogăți vocabularul elevilor. Referatul prof. Todoran a fost mai mult teoretic, n-a dat indicații metodice. S-a ocupat apoi de funcția stilistică a adjectivelor, susținînd că nu numai adjectivele calificative au funcție stilistică, așa cum a arătat prof. Todoran, ci și cele determinative. A 1 Am reprodus numai o mică parte din exemplele date de prof. I. Comănescu. 2 Această sarcină este cu atît mai imperioasă cu cît sondajul s-a făcut la clasa a X-a, deci la tineri care acum sînt în anul I la institutele de învățămînt superior. De altfel această lipsă a sezisat-o și tov. E. Stere, în comunicarea cu subiectul « Contribuții la problema seminarului », ținută în secția de pedagogie. Referentul a arătat că studenții spun « metode de investiție » în loc de «metode de investigație >> etc. 84 arătat apoi inutilitatea împărțirii substantivelor în concrete și abstracte. Ele sînt în mare parte inaccesibile elevilor. Adesea nici profesorul nu poate să con- vingă pe elevi că un substantiv este concret sau abstract. Substantivele înseși sînt niște abstracțiuni. A apreciat ca interesantă comunicarea prof. I. Comănescu, dar a menționat că numai îmbogățirea vocabularului nu este suficientă, ci este necesară și activizarea vocabularului învățat de elevi. în continuare, prof. Florian Popescu (Fierbinți) s-a ocupat de problema eroului pozitiv; apoi a arătat că se dau elevilor prea multe cuvinte noi, din care cauză nu reușesc să le rețină toate sensurile. A propus să se țină seama de vîrsta elevilor și de mediul în care trăiesc. Adesea profesorii nu explică toate sensurile cuvintelor, din care cauză se ajunge la situații ca cele sezisate de prof/l. Comă- nescu. Ocupîndu-se de referatul prof. Todoran, a remarcat că acesta a tratat vocabularul mai mult din punct de vedere expresiv. Analiza stilului diferitor scriitori în școlile medii întîmpină mari greutăți, deoarece elevii nu cunosc problemele de stil necesare. Prof. Viorica Dumitrescu, de la Institutul de științe pedagogice, referindu-se la comunicarea prof. I. Cremer, a adus contribuții foarte interesante la cunoașterea unor gramatici germano-romîne și maghiaro-romîne din secolul al XlX-lea. Prof. Bledy (Cluj) s-a ocupat de metoda comparativă care poate să dea rezultate bune cînd se predă limba romînă în școlile du limba de predare maghiară. A stăruit ca în viitor să se introducă în manualele de gramatică destinate școlilor cu limba de predare maghiară o seamă de reguli de care elevii maghiari ar avea absolută nevoie și de care romînii se dispensează ușor, deoarece vorbesc limba și n-au nevoie de precizări suplimentare. Se impune redactarea unor gramatici speciale pentru aceste școli. A arătat apoi, pe baza unei statistici, că dicționarul lui A. Candrea are numeroase lipsuri pe care le înlătură Dicționarul limbii romîne literare contemporane editat de Institutul de lingvistică. A vorbit apoi Gh. Bulgăr, de la Institutul de lingvistică din București, care a apreciat ca foarte utile și bogate în sugestii lucrările privitoare la problemele limbii și ale literaturii. Se poate constata un interes din ce în ce mai mare: în rîndurile cadrelor didactice pentru studierea aprofundată a limbii, pentru îmbună- tățirea metodelor de predare în școli. Domeniul lingvisticii atrage tot mai mulți cercetători din mediul școlar. în comunicările prof. Todoran și Munteănu problemele sînt abordate prea general. Se insistă prea mult asupra aspectului teoretic al vocabularului și al analizei limbii și stilului, deși ar trebui să preo- cupe în primul rînd aspectul practic, metodic. în cercetarea vocabularului, nu putem considera ca sinonime cuvintele apropiate ca sens, ci cuvintele cu sbns identic. Sinonime perfecte sînt puține în limba romînă. Analiza limbii și stilului trebuie să deosebească originalitatea unui scriitor față de alt scriitor și să sedată în evidență particularitățile lexicale, gramaticale și stilistice prin care autorul s-a impus ca un inovator în mînuirea limbii. Limba și stilul nu se pot studia izolat de mediul si creația artistică a vremii în care a trăit acel autor. Prin anâlo- 9 9 85 gii just stabilite, el trebuie integrat în curentul epocii sale. Formule generale ca « limbă bogată », « stil atrăgător », « varietate lexicală » etc. nu spun nimic. Astfel de generalități se potrivesc și lui I. Creangă și lui C. Negruzzi și lui M. Sadoveanu. Un material documentar excepțional a adus comunicarea prof. I. Comănescu. Constatarea făcută pe teren că elevii întîmpină mari dificultăți în asimilarea temeinică și corectă a vocabularului și ilustrarea lipsurilor grave impune măsuri urgente și eficace. Fără îndoială că studierea limbii latine poate ajuta înțelegerea mai justă și însușirea mai corectă a neologismelor din limba noastră. A . recomandat apoi profesorilor de limba romînă să păstreze legă- tura cu filialele Societății de științe istorice și filologice din localitățile respective. Prof. Hasganu Aristide (Iași) face deosebirea între eroul istoric și cel literar, în ceea ce privește vocabularul, i se pare că problema aceasta s-a rupt de restul activității didactice. Nu este bine să se vorbească de îmbogățirea vocabularului, fără să se pună pe același plan și activizarea vocabularului și explicarea tuturor sensurilor. Caietele de cuvinte nu pot fi considerate o metodă de îmbogățire a vocabularului, dacă, în forma în care se aplică, nu dau rezultate. Trebuie să se insiste asupra sensurilor figurate ale cuvintelor și asupra expresiilor. Necunoașterea multor cuvinte^ și a tuturor sensurilor acestora împiedică pe elevi să guste fru- musețea marilor creații literare. Personal a constatat că elevii au rămas indife- renți la lectura expresivă a unor poezii din G. Topîrceanu sau din M. Eminescu datorită faptului că nu puteau să pătrundă poeziile din cauza sărăciei vocabularului pe care îl posedau. Prof. V. Scripnic (București) a arătat că profesorii de limbi străine nu cunosc bine limba romînă și nici nu se străduiesc să o cunoască. De asemenea; nu citesc revista Limba romînă. Prof. Chiosa (Institutul de științe pedagogice), luînd cuvîntul în legătură cu problemele discutate, a subliniat că literatura contribuie în cea mai mare măsură la educarea morală a elevilor. Profesorii au datoria să nu caute în lucră- rile scrise numai cantitatea de cunoștințe însușite de elevi, ci să urmărească și felul cum și-au însușit trăsăturile eroului pozitiv. Pentru îmbogățirea vocabula- rului elevilor nu este suficient caietul de cuvinte. Aceasta se face în permanență în timpul orelor de curs. Și la orele de gramatică se poate face precizarea sensu- rilor cuvintelor. Concluziile lucrărilor subsecției de științe sociale au fost trase de prof. Chiosa, care a arătat că referatele și discuțiile au mers pe linia adîncirii predării și însușirii limbii și literaturii și s-au bazat pe cercetări științifice pe teren. Vocabularul elevilor trebuie îmbogățit, precizat și activizat. Analiza stilistică să se facă pe baze lingvistice. De aceea este necesară colaborarea cadrelor didactice cu Institutul de lingvistică și a Institutului cu profesorii de limba romînă. Deși tema- tica sesiunii a fost prea încărcată, s-au desprins învățăminte utile și pentru Institutul de științe pedagogice și pentru cadrele didactice. A mulțumit tuturor celor care 86 au făcut comunicări sau au participat la discuții și în special Institutului de lingvis- tică din București pentru contribuția dată. La încheierea sesiunii a vorbit prof. Stanciu Stoian care a arătat că sesiunea a dat rezultate pozitive, discuțiile au fost vii și documentate, mai ales în secții și subsecții. La această sesiune s-au întîlnit două generații de cercetători — cei vîrstnici și cei tineri. Legătura stabilită, speră să fie de bun augur. Cercetătorii au dovedit maturitate și mînuirea unor metode de lucru științifice. în lucrările sesiunii s-au oglindit documentele Congresului al H-lea al P.M.R. Sesiunea a avut și lipsuri: în unele lucrări s-a văzut mai mult erudiția de bibliotecă decît contactul pe teren cu problemele școlii, nu s-a acordat suficientă atenție educației preșcolare, în unele lucrări s-a simțit tendința de vul- garizare — ex. învățătura lui Pavlov, al cărei fond n-a fost suficient adîncit de unii cercetători —, uneori s-a remarcat tendința de a acoperi conținutul cu lozinci. Ocupîndu-se de conținutul sesiunii, vorbitorul a subliniat latura ideologică a muncii, folosirea experienței și pedagogiei sovietice, legătura cu psihologia, nivelul înalt al lucrărilor, concursul dat de institutele Academiei etc. I, Popescu RECENZII Dicționarul limbii romîne literare contemporane voi. I (București), ed. Acad. R.P.R., 1955, XXVI, 628 p. Recenzie de N. G. Corlăteanu, revista « Probleme de lingvistică », Academia U.R.S.S., Moscova, 1956, Nr. 1, p. 147-152. A apărut primul volum (A-C) din Dic- ționarul limbii romîne literare contemporane. Volumul al II-lea (D-L) este sub tipar. Ultimele două volume, al III-Jea (M-P) și al IV-lea (R-Z), se găsesc în stadiul contro- lului definitiv și al redactării. Dicționarul recenzat este rodul unei îndelungate munci anterioare de elaborare a Dicționarului academic al limbii romîne literare și reprezintă în același timp una din etapele cele mai importante ale procesului de realizare a revoluției culturale în R.P.R. Lungă și grea a fost calea străbătută, spre, a se ajunge la întocmirea acestui dicționar al limbii romîne. încercări s-au făcut încă în prima jumătate a secolului al XlX-lea, înainte de înființarea Academiei Romîne. întemeietorii așa-zisei « Școale latiniste », ca: Samuil Micu Klein, Petru Maior și urmașii acestora: V. Coloși, I. Teodorovici, A. Teodori și alții, au muncit mai mult de 30 de ani la alcătuirea Dicționarului romîno- latino-ungaro-german. Dicționarul acesta este întocmit după modelul dicționarelor poli- glote din vremurile acelea. El apare la Buda în 1825 1. în ciuda faptului că pentru această muncă s-a adunat|un material lexical imens, 1 Lesicon romanescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori în cursul a trideci și ..*ai mul- toru ani s-au lucratu, Buda, 1825. Dicționarul n-a fost de folos practic nici chiar pentru contemporani, deoarece la baza lui stătea o concepție greșită, concepția «latiniștilor». De-a lungul primei jumătăți a secolului al XlX-lea s-au mai publicat cîteva dicționare. Acestea însă nu erau decît o imitație a diferitelor dicționare străine. întemeiată în secolul trecut, pe la 1860, Academia Romînă trebuia să rezolve și problemele de bază ale lingvisticii romîne. Chiar în primul paragraf al Statutului, aprobat la 1 aprilie 1866, se prevedea că Academia trebuie să stabilească regulile ortografiei, să elaboreze o gramatică, să compună un dicționar al limbii romîne 2. Este însă de notat că nici una din aceste sarcini n-a fost îndeplinită de fosta Academie Romînă. De-a lungul a 60 de ani s-a oglindit, în ortografia romînă, influența nefastă a concepțiilor etimo- logizante ale academicienilor romîni. Abia în zilele noastre, după instaurarea regimului de democrație populară în Romînia, s-a înfăptuit reforma regulilor ortografice, avînd la bază principiul fonetic. Noua ortografie a intrat în vigoare la 1 aprilie 1954. S-a întocmit un dicționar ortografic (și, în parte, ortoepic) de 9.000 de cuvinte, care să dea cît mai 2 Analile Societarei Academice Romane, t. I, Bucu- rești, 1869, p. 3. 88 repede și cît mai temeinic o deprindere ortografică 1. Gramatica lui Timotei Cipariu, publicată de fosta Academie între anii 1869 — 1877 2, reprezintă al doilea eșec al Academiei în sarcinile pe care trebuia să le îndeplinească. De atunci ea a renunțat de fapt să se mai ocupe de această problemă. Abia în 1954, Academia R.P.R. a editat Gramatica limbii romîne 3. Cît despre întocmirea dicționarului, această muncă a fost lăsată de fosta Academie în sarcina lui A. T. Laurian și I. C. Massimu. Aceștia au tipărit, între 1871—1876, Dic- ționarul limbii romîne 4, care reprezintă pun ctul culminant al exercițiilor « latiniste » antiștiinți- fice și antipopulare. Această lucrare nu este nici un dicționar al limbii romîne și nici unul al limbii latine, deși cuprinde cuvinte împrumutate din dicționarele latine. S-au introdus multe cuvinte latinizante (sil- vaticire, ustulatura și altele). Afară de aceas- ta, autorii au introdus un număr mare de cuvinte artificiale create, dovedind astfel lipsa de răspundere în materie de creație a cuvintelor (de exemplu tardiilimbu «tă- cut », tepefacere « a încălzi »). Afară de aceasta, din dicționar au fost scoase toate cuvintele care nu erau de origine latină, pentru că, după părerea «latiniștilor», ele nu puteau și nu trebuiau să figureze într-un dicționar romîn 5. Laurian și Massimu trec cuvinte de felul acesta într-o anexă specială 6. Tocmai acest fel arbitrar de a privi limba a și hotărît, cum era și natural, soarta primului dicționar academic. El n-a fost altceva decît un copil născut-mort, al Academiei de odini- 1 Mic dicționar ortografic, (București), ed. Acad. R.P.R., 1953. 2 T. Cipariu, Gramatica limbii romîne, București: partea I 1869; partea a Il-a 1877. 3 Gramatica limbii romîne, ed. Acad. R.P.R., 1954: voi. I—Vocabularul, fonetica și morfologia; voi. al II-lea: Sintaxa. 4 A. T. Laurianu și I. C. Massimu, Dictionariulu limb’ei romane, București: t. I (A-H)—1871; t. 11 (l-Z), Collaboratori I. Hodosiu și G. Baritiu— 1876. 5 A. T. Laurianu și I. C. Massimu, op. cit., t. I, p. VI. 6 Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a ro- mana străine prin originea sau fonn’a loru, cumu și celle de origine indouiosa, București, 1876. oară, renegat de poporul romîn, de cei mai buni scriitori și de alți oameni ai culturii. Concomitent cu aceasta, dar în afara incintei Academiei, și-a elaborat dicționarul său etimologic A. de Cihac, cunoscutul lingvist din secolul al XlX-lea, care a studiat 5765 de cuvinte romînești7. Cihac arată, pe bună dreptate, că, deși lexicul romîn este «latin în fond », totuși un imens număr de cuvinte sînt de origine nelatină. Circa 80 % din cuvintele romînești sînt reprezen- tate prin unități lexicale de origine slavă, ungară, turcească, neogrecească ,și albaneză, însă așa cum ne-a prezentat lucrurile cu multă putere de convingere unul dintre străluciții lingviști romîni din secolul al XlX-lea, Bogdan Petriceicu Hasdeu, elev al Universității din Harkov, statistica întoc- mită de A. Cihac nu vorbește despre faptul că limba romînă ar fi o limbă neromanică. Cu teoria sa « despre circulația cuvintelor » Hasdeu dovedește caracterul latin al lexi- cului romîn și al limbii romîne, privită în totalitatea ei8. Apariția Dicționarului lui A. Cihac deter- mină Academia Romînă a reînnoi lucrările sale lexicografice; dar de data aceasta pe baze noi. Academia a încredințat, în 1884, redactarea dicționarului lui Bogdan Hasdeu. Acest învățat, deși a depus o muncă de mai bine de treisprezece ani pentru întocmirea dicționarului, n-a reușit să tipărească decît 3 volume, sub titlul de Etymologicum Magnum Romaniae (literele A-B pînă la cuvîntul bărbat). Lucrarea aceasta â fost concepută de autor ca un thesaurus, adică ea trebuia să cuprindă atît lexicul contemporan, cît și materialul lexical al perioadelor trecute de dezvoltare a limbii. Dicționarul trebuia să constituie o adevărată enciclopedie a poporului romîn și, ca atare, să-i oglindească toată viața, așa cum s-a reflectat ea în feno- menele de limbă. Fiecare cuvînt este tratat în legăturile sale cu istoria, folclorul și 7 A. de Cihac, Dictionnaire d’dtymologie daco- române, P'rancfort s M.: (t. I) — fîlements latins, com- pares avec Ies autres langues romanes, 1870; (t. II) — ^Idments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, 1879. 8 Vezi B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrîni, voi. III, partea I, București, 1881, p. 91—105. 89 etnografia romînilor. Autorul își propunea să cerceteze etimologia cuvîntului, variantele sale dialectale ș.a.m.d. Proporțiile foarte mari în care a fost conceput dicționarul s-au vădit a fi peste puterile unui singur învățat, chiar atunci cînd acesta era de talia lui Bogdan Hasdeu. în 1897, Academia încredințează profe- sorului universitar din Iași, Alexandru Philip- pide, munca de redactare a dicționarului. Acesta adoptă în fond același plan al Dic- ționarului ca și Hasdeu. Cu toate acestea, Philippide nu poate să-și ducă sarcina la bun sfîrșit, deși el adunase un material lexical enorm de-a lungul a nouă ani de muncă. Philippide nu-și poate tipări materialul său lexicografic, în schimb, acest material a fost folosit de toți autorii ulteriori ai Dic- ționarului Academiei Romîne. Nici S. Pușcariu, profesor la Universi- tatea din Cluj, nu și-a dus munca la bun sfîrșit. S. Pușcariu a tipărit de-a lungul a 38 de ani numai o parte din el (lite- rele A-C, F-L, pînă la cuvîntul lojnița). Profesorul din Cluj, la rîndul său, a avut în vedere alcătuirea unui dicționar care să cuprindă toate cuvintele limbii romîne, atît cele literare cît și cele dialectale, cu indicarea istoricului și etimologiei fiecărui cuvînt. Astfel, tradiția lexicografică a alcătuirii unui dicționar academic. are, în Romînia, o istorie destul de lungă și de bogată. Chiar dacă nu tot ceea ce s-a făcut odinioară, pentru alcătuirea dicționarului, este bun, totuși nu-i mai puțin adevărat că Academia R.P.R. dispune de un imens material de fapte care poate și trebuie să fie folosit. într-adevăr, întocmirea unei gramatici și a unui dicționar este o muncă grea, dar ea constituie, tot- odată, o chestiune de onoare a colectivului de lingviști din orice țară. Și lingviștii romîni, în condițiile regimului de democrație populară, se achită cu succes de sarcinile ce le-au fost puse în față. Redactarea dicțio- narului academic a fost încredințată, în 1948, academicianului I. Iordan. Munca, cu adevă- rat intensă, de redactare a dicționarului, a început însă în 1952, cînd, după o largă discuție a lucrărilor lexicografice, Prezidiul Academiei R.P.R. a hotărît să scoată o serie de dicționare: cel al limbii literare contem- porane, cel istorico-etimologic, dicționarul dialectal și cel de sinonime. Sub raport practic, cel mai important dintre ele este dicționarul recenzat de noi. Dicționarul a reușit să apară, într-un timp relativ scurt, așa cum ni se arată în « Pre- față », (p. VII), datorită sprijinului mare și ajutorului ce i se dă de către Partidul Munci- toresc Romîn și de Guvernul Republicii Populare Romîne, precum și datorită faptului că redactorii și-au însușit principiile de bază cele mai înaintate ale lingvisticii sovietice. Afară de aceasta, trebuie să mai ținem seama de faptul că dicționarele romîne dinainte de 23 August 1944 au fost, aproape exclusiv, opere ale unui singur învățat, în timp ce « dicționarul nu poate fi produsul unei munci individuale, ci trebuie să fie realizat prin eforturi colective ». 1 în colectivul de colaboratori la prezentul dicționar figurează 82 de nume de învățați, printre care lingviști de seamă ca acad. I. Iordan, acad. E. Petrovici, acad. Al. Rosetti, acad. Al. Graur, prof. univ. D. Macrea și alții, precum și o serie de lingviști, lexi- cografi tineri, care s-au format, în genere, la o bună școală lingvistică și mai ales la o școală lexicografică. Prezidiul Academiei R.P.R. și institutele sale de lingvistică au depus o muncă intensă de pregătire. La sfîrșitul lui iulie 1952 a avut loc o largă dezbatere asupra stadiului și perspectivelor dicționarului, la care au fost antrenați specialiști din întreaga țară (Bucu- rești, Cluj, Iași și alte orașe), apoi s-a adus la cunoștința opiniei publice o machetă a dicționarului, care a apărut în revista « Studii și cercetări lingvistice» din anii 1953 — 1954. După apariția primului volum, revista « Contemporanul » și alte periodice au des- chis discuții asupra dicționarului, care vor contribui la îmbunătățirea volumelor ulte- rioare și, mai ales, la pregătirea unei noi ediții. Un număr mare de specialiști, cu o înaltă calificare, au luat parte la această discuție. 1 L. V. Șcerba, Introducere la cartea Dicționa- rului rus-francez, compus de L. V. Șcerba și M- I. Matusevici, de sub redacția generală a lui L. V. Șcerba, Moscova, 1939, p. 7. 90 Aceasta ne dovedește că opinia publică din R.P.R. consideră ca o datorie de onoare să-și spună cuvîntul în legătură cu această importantă lucrare a lingviștilor romîni. Prezentul dicționar conține lexicul limbii romîne literare contemporane. Autorii dicțio- narului consideră ca limbă literară romînă limba scrisă, întrebuințată nu numai în operele artistice, dar și limba cercetărilor științifice, tratatelor politice, limba gazetelor și a revistelor. în ce privește noțiunea de « limbă contemporană », savanții romîni pleacă de la punctul de vedere că literatura romînă contemporană își are începuturile în prima jumătate a secolului al XlX-lea, prin lucrările scriitorilor grupați în jurul revistei Dacia literară, în fruntea căreia se aflau Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Nicolae Bălcescu, Ion Ghica și alții. Limba acestor scriitori stă la baza limbii romîne literare contemporane. Dicționarul conține lexicul operelor artistice, .al cercetărilor științifice, al edițiilor periodice, începînd cu prima jumătate a secolului al XlX-lea și pînă în momentul actual inclusiv. Au mai fost folosite și publicațiile de folclor. Printre izvoarele’ utilizate de dicționar, tra- ducerile din clasicii marxism-leninismului ocupă un loc de frunte. Acestea sînt citate pentru precizarea și adîncirea diferiților termeni atît social-politici, cît și științifici. Epoca actuală din viața poporului romîn, popor care își construiește cu ajutorul de- zinteresat și frățesc al tuturor popoarelor Uniunii Sovietice și al țărilor de democrație populară o societate socialistă, este marcată prin cuceriri nemaipomenite în domeniul culturii, științei, tehnicii, artei ș.a.m.d. Dicționarul limbii romîne literare contemporane tinde să oglindească progresele făcute în viața socială a poporului romîn. De aceea dic- ționarul cuprinde mai mult de 8 %, din tota- litatea cuvintelor, unități lexicale legate de științele social-politice. Acest procent este alcătuit fie din cuvinte cu desăvîrșire noi, fie din cuvinte care au suferit alunecări de înțeles, legate de transformările survenite după 23 August 1944. în această categorie intră cuvinte ca: activ, activist, agitație, anarho-sindicalism, antifascism, antagonism, apolitism, aspirant, autocritică, autolini știre, avangardism, bază (economică), brigadier, burghezie, candidat (în științe), capital, ca- pitalism, cauzalitate, centrism, colectiv, comu- nist, cultură ș.a. E îmbucurător faptul că s-au introdus în dicționar formele feminine ale substantivelor, indicînd diferite ocupații, profesii îndeplinite de femei, ca de exemplu: autoare, aviatoare, brigadieră, combineră, com- pozitoare ș.a.m.d., ca o consecință a rolului mereu crescînd pe care îl joacă femeia ro- mîncă în viața socială a țării sale. Dicționarul mai cuprinde multe cuvinte care nu figurează în dicționarele anterioare, dicționare elabo- rate pe vremea Romîniei burghezo-moșie- rești ca alfabetizare, anexionism, antimonarhic, antiimperialist, comunard, colonialism ș.a. Ca urmare a rolului din ce în ce mai mare pe care îl joacă știința și tehnica, popularizarea cunoștințelor de știință și tehnică în masele largi ale celor ce muncesc, au fost introduși termenii din științele naturii, matematice, din științe tehnice care constituie mai mult de 17 % din cuvintele acestui dicționar. Astfel de termeni sînt: abacă, abataj, abatiza, abraziune, abraziv, amerizare, antetrupiță, atomist, autocisternă, baba, bachelită, baciloză, bactericid ș.a. Prezentul dicționar cuprinde nu numai un mare număr de cuvinte noi, ci și o de- finire nouă a multor cuvinte care existau și mai înainte în limba romînă, legate de trans- formările social-politice, de realizările din Republica Populară Romînă. Se definesc într-un fel cu totul nou cuvinte ca agitator, agitație, calitate, cantitate, chiabur ș. a. Spre deosebire de dicționarele anterioare, dicționarul recenzat nu cuprinde lexicul dia- lectal, cuvintele care au o restrînsă răspîn- dire regională ca, de exemplu, abes (folosit în Banat), ablas (Oltenia), a acera (Banat), acov (Oltenia, Banat), băcuiață (Transilvania), bădan (Banat, Oltenia), boltaș (Transilvania), a borfăi (Moldova) ș.a. Totuși, aceste cuvinte dialectale sînt introduse în dicționar, dacă s-au cristalizat într-o frazeologie literară, fiind des folosite de scriitori — clasici și contemporani. De exem- plu, colb (se întîlnește în operele lui Sado- veanu, Gîrleanu, Eminescu, Creangă și alții), 91 cușmă (Galan, Sadoveanu, Camilar, Negruzzi și alții), ciubotă (Topîrceanu, Creangă), a acera (Stancu) și altele. Afară de aceasta, dicționarul admite ca variantă și forma moldovenească alături de forma literară generală care poartă un colorit muntean. Așa sînt, de exemplu, mold. bolohan alături de forma literară bolovan, bacal alături de băcan și altele. Cuvintele vădit învechite nu figurează în dicționar (abăioară, abiruire, acciza, acestaș, baccevan ș.a.) cu excepția cazurilor cînd acestea sînt folosite frecvent de scriitori (ca, de exemplu, comis întîlnit în operele lui Delavrancea, Odobescu, Alecsandri și alții). Din terminologia științifică și tehnică, dicționarul cuprinde numai acei termeni care intră în frazeologia literară și se întîlnesc în cărți de largă răspîndire, în manuale ș.a. m.d. Terminologia de strictă specialitate (cum sînt cuvintele abligeană, ' camă, carnolit, carotieră, compresiv ș. a.) nu apare în dic- ționar. Lexicografii romîni au pornit de la nevoile actuale izvorîte din practica imediată a vieții și au urmărit să mulțumească nu pe savanții de strictă specialitate, ci masele largi de muncitori, care vor găsi, în lucrarea recenzată de noi, date precise în ceea ce ^privește între- buințarea corectă a bogățiilor lexicale ale limbii romîne. Prezentul dicționar nu este numai explicativ, ci și normativ. El prezintă o listă de cuvinte pe care Academia R.P.R. le recomandă și care răspund normelor limbii romîne literare contemporane. Carac- terul normativ al dicționarului se mai mani- festă și în alegerea cuvintelor, în formularea notelor gramaticale și stilistice, în felul de a se pune accentul pe toate cuvintele polisilabice din titluri, în indicațiile de pronunțare a cuvintelor izolate ș.a.m.d. Sînt considerate ca Literare, de exemplu, formele acantă (și nu acant), acetilenă (și nu acetilen), bagatelă (și nu bagatel) ș.a.m.d. Faza cea mai grea din munca de elabo- rare a unui dicționar explicativ este definiția sensului unui cuvînt. Fiecare unitate lexicală trebuie să aibă o definiție precisă, concisă, clară și atotcuprinzătoare, prezentînd însu- șirile cele mai importante ale noțiunii res- pective. Pentru definirea sensului fiecărui cuvînt sînt folosite în acest dicționar diferite lucrări de specialitate, precum și un material ilustrativ împrumutat, în majoritatea cazurilor, din operele celor mai autorizați scriitori. Chiar termenii de specialitate sînt atestați prin citate din clasicii literaturii. De exemplu: algebră (Negruzzi), aneroid (Caragiale), aritmetică (Sadoveanu, Creangă ș.a.). O atare metodă servește nu numai pentru definirea cuvîn- tului, ci mai ales pentru indicarea răspîndirii generalizate a unei anumite unități lexicale L Dicționarul folosește un imens material ilus- trativ adunat de-a lungul a 58 de ani. Biblio- grafia dicționarului cuprinde zece pagini și aproape 450 'de titluri de izvoare variate. Autorii dicționarului au calculat că primul volum cuprinde 20.092 de exemple din diferite lucrări ale scriitorilor. Au fost extrase din literatura artistică 18.777 de citate; 14.753 din clasici și alți scriitori ai trecutului, 1361 de citate din folclor și 2.663 de citate din operele scriitorilor contemporani. Cele mai multe citate sînt extrase din operele acad. M. Sadoveanu, scriitor clasic al literaturii romîne contemporane. Urmează apoi scriito- rii clasici ai veacului trecut: I. Creangă, C. Negruzzi, M. Eminescu, Al. Odobescu, I. L. Caragiale și alții 2. Dicționarul pe care îl recenzăm nu este un dicționar enciclopedic, ci un dicționar expli- cativ. în el figurează grupe de cuvinte stabile (ca, de exemplu, trai, neneaco, cu banii babachii', bun ca pîinea caldă', din cale-a- fară ș.a.), construcții uzuale (carte de căpătîi, a arunca peste bord ș.a.), expresii consacrate, de circulație internațională (căi- cîiul lui Achile, sare atică, frumusețe atică etc.), grupe de cuvinte folosite ca termeni științi- fici sau tehnici (arc electric, arc voltaic, bac de celulă electrolitică, bac de răcire ș.a.). Definițiile sensurilor sînt date în conformitate cu noile cuceriri ale tehnicii și științei. Pentru aceasta s-a recurs la specialiști din diferite ramuri ale științei. Au mai fost consultați 1 Acest procedeau este folosit și de Dicționarul Academiei ruse. 2 I. Stanciu, Din problemele elaborării Dicționarului limbii romîne literare contemporane, în « Contem- poranul », 1955, nr. 25 92 $i specialiști din cele 25 de institute ale Academiei, precum și specialiști de la alte '9 instituții din afara Academiei R.P.R. Firește că elaborarea unui dicționar nu poate fi făcută fără prezența unui lexicograf, pentru că specialistul dintr-o ramură oarecare a științei poate să dea cîte o dată o definiție care nu va fi pe înțelesul tuturor cititorilor x. Experiența întocmirii dicționarelor explicative din Uniunea Sovietică ne arată că definițiile termenilor științifici și tehnici dintr-un dic- ționar explicativ «nu trebuie să contrazică •știința și realitatea, dar, în același timp, ele pot să nu coincidă cu definițiile științifice, pentru că ele pot să nu redea toate accepțiile -științifice ale însușirilor noțiunii date 2. ♦ Autorii dicționarului au căutat să redea toate sensurile și nuanțele cuvintelor, precum •și pe acelea ale expresiilor întrebuințate în ■limba literară. Acest dicționar nu este un dicționar terminologic și nu poate sub nici •un motiv să înlocuiască dicționarele termi- nologice de specialitate. Este natural deci ca anumite cuvinte de întrebuințare universală să fie tratate numai ca atare și să nu fie pre- văzute cu o definiție terminologică de specia- litate. De exemplu, cuvîntul ardere este întrebuințat nu numai în sensul general răspîndit, ci mai este folosit și cu un sens ter- minologic de specialitate în biologie, patolo- gie ș.a.m.d. Aceste din urmă sensuri nu figu- rează în dicționar și, după părerea noastră, :acest lucru este pe deplin întemeiat. Foarte scrupulos este tratat în dicționar sistemul de omonime. De exemplu: cuvîntul .bun figurează ca: bun 1 — adverb, cu sensul rusesc « xopoiuo , JiajțHO »; bun 2 substantiv de genul masculin, în rusește « fle^yniKa »; bun6 ■substantiv de gen neutru, în rusește « gobpo, OJiaro»; și bun^ adjectiv, în rusește «xopo- .hhiîî ». Urmează apoi o foarte bogată ilus- trare prin expresii a sensurilor respective, în genere, putem să afirmăm că articolul bun face parte din articolele dicționarului bine elaborate din punct de vedere lexicografic. 1 Ilie Stanciu, unul dintre conducătorii muncii de redactare a Dicționarului, ne vorbește în articolul său de .aceste lucruri. Vezi I. Stanciu, art. cit. 2 Dicționarul explicativ al limbii ruse, sub redacția cui D. N. L’șakov, voi. I, p. XXIV, cap. 7. în concluzie, să ne fie permis să facem și cîteva observații critice și să exprimăm cîteva doleanțe. Unul din reproșurile care trebuie făcute acestui dicționar este lipsa de consecvență în felul de a prezenta abstrac- tele verbale ale infinitivului lung. Astfel, în dicționar figurează substantive ca: aban- donare , abonare, abolire, abordare ș.a., dar nu figurează abnegare, deși acest substantiv se întîlnește în poeziile lui V. Alecsandri și în operele altor scriitori. Este necesar să se introducă în dicționar denumirile de profesii de tipul băieșit sau băieșag, pe lîngă substantivul băiaș, care figurează în dicționar ș.a. Ar fi de dorit să* se introducă în dicționar diferitele forme ale verbelor ajutătoare (aș, ai, ar ș.a.m.d.), formele articolelor posesive (a, ai, ale) ca articole de sine stătătoare (chiar dacă acest lucru s-ar face numai sub forma unei trimi- teri la forma inițială). Deși acest dicționar nu este etimologic, totuși cititorul este îndreptățit să ceară de la un dicționar academic anumite date despre istoricul cuvîntului, aceasta cu atît mai mult, cu cît nu există un dicționar etimologic com- plet al limbii romîne pînă acum. în subsolul cuvîntului unde există diferite date asupra pronunțării, a accentului ș.a.m.d. ar putea să figureze anumite amănunte asupra etimo- logiei cuvîntului, așa cum se procedează, de exemplu, în Dicționarul rus al Academiei. Astfel de date sînt necesare nu numai lingvi- știlor romîni, dar și tuturor specialiștilor de romanistică. S-ar putea, după părerea .noastră, să se scoată termenii de strictă specialitate, cum sînt, de exemplu: acromegalie, acroter, acro- matopsie, actinometrie, anemostat ș.a. Intro- ducerea unor asemenea termeni într-un dic- ționar al limbii literare contravine principiilor sale de redactare. Dimpotrivă, lipsesc din dicționar anumiți termeni de o largă răspîn- dire și anumite grupe de cuvinte: abiturient, accidentar, achindiei, aducător, apă grea, băbană, băbăcuță, bună dimineața (Bot.), capistră, ciclotron, comsomolist, comsomol ș.a. Introducerea unor asemenea termeni este cu atît mai necesară, cu cît majoritatea lor este întrebuințată de scriitori. Figurează 93 la litera ă pronumele demonstrative exclusiv populare și dialectale ăl, ăla, ălălalt, ăst ș.a., care, chiar dacă se întrebuințează în literatură, prezintă un specific, anume pe acela de a caracteriza un anumit personaj. Această categorie de cuvinte nu este numai- decît obligatorie într-un dicționar al limbii literare, cu atît mai mult cu cît dicționarul dat nu consideră necesară prezența unităților lexicale întrebuințate într-o operă literară pen- tru dezvăluirea unui anumit tip. Pentru o perfectă tratare lexicografică se cuvine să menționăm că ar fi nimerit ca dife- ritele forme morfologice ale unui cuvînt, legate de un' anumit specific de întrebuințare terminologică, să fie clar puse în evidență din punct de vedere tehnic. Astfel, arc-arce se întrebuințează cu precădere ca termen de geometrie și arhitectură, în timp ce arc- arcuri este întrebuințat ca termen de mecanică. Un alt exemplu îl alcătuiește cot-coate, însemnînd « JiOKOTb, JIOKTH »; cot-coți, măsură de lungime veche, avînd ca echivalent în rusește «jiokotb»; cot-coturi «nOBOpoT, H3rn6»; (tehn.) « KOJieiiO ». Dicționarul recenzat ne prezintă astfel de forme de plural, la înce- putul articolului lexicografic, cu o cifră arabă,, în paranteză. Această prezentare ni se pare incomodă pentru că nu se vede clar care este forma corespunzătoare cutărui sau cutărui; sens, cu atît mai mult cu cît în exemplele de tipul cristale-cristaluri aceste cifre dispar.. Din greșelile tipografice remarcate de noi nu vom menționa decît una singură care mi se pare supărătoare. în dicționar se spune că. acru este egal cu 1047 m.p., în timp ce în realitate el are 4047 m.p. Apariția Dicționarului limbii romîne lite- rare contemporane și a Gramaticii limbii romîne ne ara’tă în chip concret cum lingvistica romînească, în condițiile orînduirii democrat- populare a încetat să se ocupe de rezolvarea unor probleme mici neprincipiale și se ocupă de cercetarea problemelor de normalizare a limbii literare contemporane. Subliniem tot- odată că ediția prezentului dicționar nu scoate de pe ordinea de zi editarea unui dicționar academic mare care să îmbrățișeze în plină- tatea ei bogăția lexicala a limbii romîne lite- rare, folosind în același timp cele mai mari realizări ale tradiției academice din lexicogra- fia romînească. Studii și cercetări de bibliologie I, București, 1955, 420 p. Primul număr al revistei Bibliotecii Aca- demiei R.P.R. a apărut în excelente condiții grafice și cu un bogat și variat conținut. Scopul noii publicații e lămurit în « Cuvîntul introductiv » al acad. Barbu Lăzăreanu, care precizează că e vorba de « prima revistă pe care un institut de bibliologie din țara noastră o consacră publicării unor contribuții privind un capitol important din istoria culturii romî- nești și unor probleme de vie actualitate pentru organizarea muncii științifice și a documentării în general. în acest scop, revista va căuta să oglindească în paginile sale și problemele științei cărții și cele ale orga- nizării bibliotecilor în general ». Revista cuprinde studii privind mișcarea culturală din trecut, probleme actuale ale cercetărilor de specialitate în domeniul bi- bliologiei și bogate informații bibliografice, în studiul: Sprijinul acordat de Rusia tipa- rului romînesc în secolul al XVII-lea, Gabriel Strempel analizează împrejurările în care s-a dezvoltat tiparul în Țările Romînești cu sprijinul Rusiei. Se știe cît de important a fost ajutorul rusesc la întemeierea primelor tipografii romîne. Nici o istorie a literaturii noastre n-a putut trece cu vederea influența; decisivă pe care relațiile de prietenie și de colaborare culturală, în special cu Kievul,, au avut-o în secolul al XVII-lea asupra dez- voltării culturii, a literaturii noastre religi- oase. Petru Movilă, mitropolitul Kievului, și. loachim, patriarhul Moscovei, au sprijinit, în chip generos tipografia din Iași și din Cîmpulung, unde au apărut numeroase cărți destinate poporului nostru. Autorul studiului subliniază și influența tehnică ar- tistică a experienței rusești asupra primelor opere tipărite la noi. Această influență se vede mai bine în Molitvelnicul de la Cîm- 94 pulung (1635) și în Cazania lui Varlaam (1643). Nu ne lămurește însă autorul de ce această artă grafică a încetat să se manifeste în opera lui Dosoftei, ale cărui cărți « sînt lipsite de gravuri, exceptînd foile de titlu, ca și cîteva frontispicii sărăcăcioase din cuprinsul Pari- miarului, care are și cîteva inițiale frumos ornate, neîntîlnite în tipăriturile anterioare din Moldova »(p. 39). în studiu ne este semna- lată și o operă necunoscută a lui Varlaam: Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu, carte descrisă de prof. Dan Simonescu în articolul său din această revistă (p. 247). în legătură cu « dezvoltarea bibliotecilor publice romînești în epoca Regulamentului Organic », Paul Oprescu observă just în stu- diul său că «aceste instituții, în care s-au păstrat atîtea lucrări prețioase ale științei și literaturii naționale sau universale, au devenit, spre mijlocul veacului trecut, cel mai de seamă ajutor al învățămîntului în opera de difuzare a culturii și științei în societata romînească. De aceea studiul formării și dezvoltării lor vine să completeze tabloul vieții culturale a epocii, ajutîndu-ne totodată să înțelegem preocupările intelectuale ale oamenilor vremii » (p. 43). Se știe că mînă în mînă cu dezvoltarea presei, a învățămîntului și a literaturii nați- onale, bibliotecile au luat un avînt tot mai mare mai ales după 1 iulie 1831, cînd a intrat în vigoare Regulamentul Organic. Alături de grija conducătorilor de școli și de instituții culturale de a îmbogăți și dezvolta bibliote- cile acelor instituții, inițiativa particulară a jucat un rol important în popularizarea căr- ților la noi. Acest sector al activității cultu- rale din trecut a continuat să se dezvolte și mai mult după 1840, cînd literatura națio- nală a făcut progrese simțitoare. Autorul studiului se referă în cercetarea sa la mai multe decenii, pentru că e vorba de perioada «de la introducerea Regulamentului Orga- nic și pînă la 1864, cînd N. Crețulescu dă regulamentul pentru bibliotecile publice, cea dintîi lege a bibliotecilor în țara noastră. E vorba, așadar, de primele decenii în care s-au dezvoltat bibliotecile publice la noi. » Legate de capitolul istoriei bibliotecilor romînești sînt și studiile : O bibliotecă socia- listă în Romînia la sfârșitul veacului trecut, de Nicolaie Liu, și Catalogul din 1836 al bibli- otecii Mitropoliei din București, de Marta Anineanu. Un interes deosebit stîrnește studiul prof. Al. Elian Eminescu și vechiul scris romînesc, în care pornind de la datele sumare oferite de Gaster în legătură cu documentele manu- scrise care au aparținut lui Eminescu, autorul urmărește soarta documentelor pomenite de-a lungul anilor. Rezultatele investigației sale sînt neașteptate. Luînd ca punct de ple- care manuscrisul Varlaam și loasaf folosit și de Gaster, azi în colecția Bibliotecii Aca- demiei R.P.R. (ms. nr. 2769), oferit în 1904 Academiei de Titu Maiorescu împreună cu alte 24 manuscrise, ca făcînd parte din « biblioteca părintelui dumisale, loan Maio- rescu », prof. Al. Elian confruntă lista dona- ției lui Maiorescu cu datele furnizate de Gaster și stabilește că « șapte din cele zece manuscrise Eminescu, utilizate de Gaster, figurează în lista cu donația Maiorescu, din 1904 » (p. 150). Prin analize minuțioase, autorul studiului ajunge la concluzia că și din restul de 18 manuscrise « cele mai multe » într-un fel sau altul, au aparținut sau au tre- cut prin mîinile poetului căci sublinieri ale acestuia pot fi întîlnite în cuprinsul manu- scriselor amintite. Am văzut într-adevăr notate (cu creion roșu și albastru) idei, expresii și cuvinte neobiș- nuite, care au reținut atenția poetului. Emi- nescu a fost un pasionat cercetător al manu- scriselor vechi, pe care le considera, alături de bogăția folclorului, a limbii vorbite și a literaturii artistice, un însemnat izvor de inspirație; despre aceste manuscrise vechi a vorbit de multe ori cu însuflețire, năzuind mereu « a turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă ». Un alt scriitor, Gh. Asachi, se bucură în paginile revistei de atenția cercetătorilor. Această interesantă și multilaterală persona- litate a trecutului nostru cultural e prezentată în una din laturile activității lui de Remus Niculescu, în studiul său Gh. Asachi și înce- puturile litografiei în Moldova, și în alta de Augustin Z.N. Pop într-o notă despre Un memoriu despre fabrica de hîrtie a lui Gh. Asachi. 95 Aspecte noi ale activității bibliologice actuale se oglindesc în: Catalogul sistematic al periodicelor. în bibliotecile mari științifice de Constantin Comorovschi; Premisele unui vocabular tehnic de bibliologie de N. Georgescu- Tistu; Reforma ortografiei și cataloagele de bibliotecă de Cosma Holban; Cîteva adaptări în catalogul sistematic al Bibliotecii Academiei R.P.R. la noile ediții ale Clasificării zecimale de Juiieta Moldovanu etc. într-un pasaj din studiul despre vocabu- larul tehnic de bibliologie, prof. N. Geor- gescu-Tistu cere ca în domeniul tehnic să se folosească fondul vechi al termenilor romînești, cînd aceștia se dovedesc potri- viți și înțeleși în limba actuală și să nu se abuzeze de o terminologie străină, care se deprinde anevoios și se cere mereu explicată. « Din cele trei părți ale bibliologiei: tehnica și istoria cărții, biblioteconomia și biblio- grafia, mai ales în prima, care cuprinde meș- teșugul, apoi industria tiparului și legatul cărților, au rămas urme străine, pentru care există de multe ori termeni corespunzători romînești și care circulă încă, de exemplu pentru ancolaj sau ancolare avem « încleire ». în nomenclatura tiparului, că și în a multor industrii au rămas amintiri de la vechii patroni sau de la meșterii străini aduși la noi ca să instaleze mașinile introduse pentru întîia oară. Întrucît limba se îmbogățește continuu, rămîn din împrumuturi unii termeni, dar numai aceia care se dovedesc necesari și au fost adoptați de muncitori și tehnicieni, de ex.: linotip, rotativă. Din terminologia vechi- lor meșteșugari romîni, între care xilografi, litografi și tipografi, trebuie culeși și reținuți toți termenii limbii noastre pentru a fi repuși în circulație. La fel denumirile legate de scris și de instrumentele lui care se statorniciseră în cancelariile domnești ale țărilor noastre. » Propunerile autorului acestui studiu ar putea fi extinse și la alte domenii ale științei și teh- nicii noastre, pentru a valorifica ceea ce poate fi util din fondul vechi al limbii noastre, în scopul creării unei terminologii științifice accesibile maselor largi. în partea a doua a revistei' se aduc valo- roase contribuții la îmbogățirea cunoștințelor noastre în domeniul bibliografiei generale. Un material inedit se află în « Notele » sem- nate de Al. Grecu, Dan Simonescu, Virgil Cîndea etc. Capitolul tipăriturilor din tre- cut, cunoscute azi datorită muncii cercetăto- rilor mai vechi, se îmbogățește prin articolele: Contribuții la începuturile tipografiei slave în Țara Românească și Contribuții la bibliogra- fia romînească veche. Se știe că « după datele documentare procurate pînă azi de cele patru volume din Bibliografia romînească veche, producția editorială realizată între 1508 — 1830 pe tărîmul Romîniei și de romîni în alte țări este de 2022 titluri de cărți scrise și tipărite în diferite limbi, marea majoritate fiind în limba romînă. Dar acest număr este departe de a reda realitatea. Bibliografii și cercetătorii romîni descoperă noi cărți, necunoscute celor patru volume din Biblio- grafia romînească veche, astfel că numărul tipăriturilor romîne pînă la 1830 depășește cifra de mai sus. » (p. 246). în numărul de față al revistei, prof. Dan Simonescu adaugă o serie de 19 titluri de lucrări, nesemnalate pînă acum, publicate în Țările Romînești în secolele XVII-XIX-lea. Era bine dacă descrierea succintă a acestor prețioase docu- mente istorice ar fi fost însoțită de reprodu- ceri grafice ca în Bibliografia romînească veche, atît de prețuită de specialiști. Preci- zări și completări la aceeași operă aduc și M. Tomescu și V. Cîndea. Și alte domenii ale științei și artei sînt reprezentate în revista de bibliologie. Arti- colele: « O lucrare medicală ardeleană puțin cunoscută din secolul al XVIII-lea de Valeriu Bologa; Manuscrisele de matematică, fizică și astronomie din Biblioteca Academiei R.P.R., filiala Cluj, de Victor Marian; Manuscrisul tezei de doctorat a lui Spiru Haret de Mircea Malița; Un portret necunoscut al lui Nicolae Bălcescu de Elena Ciornea; Un vechi tezaur de monede moldovenești, rămas necunoscut, de Octavian Iliescu, dovedesc activitatea multi- laterală a cercetătorilor Bibliotecii Academiei R.P.R., activitate bogat oglindită în acest prim număr al revistei. Numeroase pagini sînt destinate și recenzii- lor care ne prezintă lucrări de specialitate, apărute în ultimii ani la noi și în diverse țări. La « note bibliografice » sînt înregistrate. 96 în cîteva cuvinte, cărți, studii și articole care se ocupă de problemele bibliologice. «Cronica » revistei ne informează despre mani- festări și inițiative legate de aceeași sferă de preocupări. Aflăm că nu de mult s-a înființat un serviciu de informare științifică pentru documentarea cercetătorilor din cadrul diver- selor institute ale Academiei R.P.R., sau din alte instituții de cultură; de asemenea, ni se dau informații despre cele mai importante achiziții (cărți, documente, manuscrise etc.) înregistrate în anul 1954, despre organizarea colecției de corespondență de la serviciul Manuscrise și documente etc. în această parte a revistei puteau fi men- ționate însă și alte activități în domeniul bibliologiei, de la noi în special. Iată numai cîteva fapte demne de reținut: docu- mentele adunate de colectivul științific al 5 Institutului de istorie literară și folclor, care a și publicat, în cele cîteva numere ale revistei pe care o editează, un interesant material documentar relativ la scriitorii noștri din trecut (cu numeroase reproduceri și foto- grafii); probleme și aspecte ale muncii din bibliotecile regionale sau orășenești trebuiau de asemenea să se oglindească în această revistă. Informațiile despre noile achiziții ale Bibliotecii Academiei R.P.R. ni se par insu- ficiente, pentru că nu sînt pomenite decît parțial documentele achiziționate în cursul anului 1954. Revista a apărut la sfîrșitul anului 1955; măcar primul semestru al anului trecut putea fi inclus în perioada despre care ne informează nota succintă inserată în revistă. Credem că în viitor va trebui lărgită darea de seamă despre munca în domeniul bibliografiei în diversele centre regionale, fără a se neglija oglindirea cît mai cuprinzătoare a activității și publicațiilor străine din același domeniu. ★ Redactarea studiilor și a diverselor con-, tribuții în revistă e în general la un nivel îngrijit. Am notat totuși unele formulări, care la o cercetare atentă a oii_______, puteau i corectate înainte de a apărea. Iată cîteva formulări neizbutite: «Tipăriturile epocii lui Matei Basarab. . . sînt făcute în limba slavă » (mai bine: Tipăriturile din epoca... apar în limba slavă) p. 21;« deosebirile de formă . . . între textul traducerii din 1891 și actualul text romînesc » (mai precis: deosebirile dintre,. .) p. 178; «au ținut seama și au folosit realizările...» (cele două predicate nu pot avea aceeași construcție a comple- mentului, căci nu amîndouă verbele sînt tranzitive; deci corect: «au ținut seama de realizările ... și le-au folosit în mod adecvat ») p. 32; «prețios îndreptar asupra literaturii sovietice » (în loc de: « prețios îndreptar în domeniul. . . ») p. 379 etc. Uneori, stilul este cam bombastic: « urnirea marelui vehicul al progresului » p. 346; alteori, exprimarea e pleonastică: « era tot mai agresivă și mai amenințătoare » p. 345; Nu fac o bună impresie nici seria de gerunzii cu care încep numeroase propo- ziții (deficiență stilistică des întîlnită în articolele publicate în revistele noastre, mai ales în domeniul criticii literare). Citim în această revistă numai la p. 354 astfel de construcții: «încercînd cu succes (!) să aleagă»; « distingînd două tipuri de biblio- grafie »; « contrapunînd bibliografului speci- alizat »; « dovedind o concepție conserva- toare ». Asemenea repetiții de formule-șablon dovedesc sărăcie expresivă în limba cro- nicarului, deși acesta nu e lipsit de inventivii tate în formarea cuvintelor: «profunzimea și informația, chiar exhaustivă dar unidi- recțională a savantului »; « bibliografia este cunoașterea tuturor textelor imprimate sau multigrafiate » (p. 354). în transcrierea unor citate ne-am fi așteptat la mai multă exigență, ca să nu se strecoare nici o îndoială în ceea ce privește conformitatea lor cu originalul. Ne întrebăm care din cele două forme ale aceluiași citat, folosit la p. 49 (nota 3) și p. 120, e exactă. Prima oară îl întîlnim astfel: «Acum vă este deschisă și biblioteca Colegiului, unde, într-un număr de vreo zece mii volumuri puteți găsi îndestule cărți. . . », pentru ca mai la vale să citim: « acum vă este deschisă și Biblioteca Colegiului, unde într-un număr de vreo zece mii volumuri...» (p. 120). E evidentă deosebirea în ortografierea acestor două citate; care e textul autentic însă? ★ 97 7 — C. 370 Primul număr al revistei Studii și cercetări de bibliologie, care a întrunit într-un volum atît de masiv și de elegant studii de înaltă ținută științifică și contribuții în care se îmbină bogăția de date cu ineditul informații- lor din diverse domenii, reprezintă un succes necontestat al muncii Bibliotecii Academiei R.P.R. Se cuvine să facem și o mențiune specială în legătură cu reproducerile din cărți, documente și din arta grafică a trecutu- lui, care atrag în mod deosebit pe cititor. Regretăm însă că unele studii din acest volum nu conțin reproduceri la nivelul celorlalte studii, încît unele pagini par mai sărace și mai puțin atrăgătoare față de restul materialului cuprins în revistă. în studiul Eminescu și vechiul scris romînesc se puteau da facsimile după documente vechi, care au aparținut odinioară poetului și pe care poetul le-a cercetat cu binecunoscuta lui pasiune de filolog. Se putea, de asemenea, reproduce în facsimil cererea poetului, adre- sată Ministerului Instrucțiunii, prin care solicita procurarea de cărți vechi pe seama Bibliotecii Universității din Iași. Așteptăm ca revista Studii și cercetări de bibliologie, care a început atît de frumos cu acest prim număr, să apară în mod regulat, cu un conținut mereu mai bun și la același nivel tehnic atrăgător. Gh. Bidgăr Problemele stilistice în discuția lingviștilor sovietici în anul 1954, revista Voprosî iazîkoz- naniia a organizat o amplă discuție în jurul problemelor de stilistică. Discuția a fost stîrnită de comunicarea lui I. S. Sorokin, ținută în ședința Consiliului științific al Institutului de lingvistică din Moscova și publicată apoi în nr. 2/1954 al revistei Voprosî iazîkoznamia, sub titlul « Cu privire la problema noțiunilor fundamentale ale stilisticii ». Dintre toate materialele privitoare la această discuție, primite la redacție timp de un an, 'revista Voprosî iazîkoznaniia a publicat, ținînd seama de noutatea punctelor de vedere susținute sau a problemelor aduse în discuție, nouă articole, iar în nr. 1 /1955 acad. V. V. Vinogradov publică « Bilanțul discuției în jurul problemelor de stilistică ». în rîndurile care urmează voi face o pre- zentare a problemelor discutate și a punctelor de vedere susținute de către fiecare dintre participanții la discuție. Încercînd o analiză istorică a evoluției stilurilor limbii literare, I. S. Sorokin ajunge la concluzia că existența obiectivă a stiluri- lor limbii, concepute ca sisteme bine definite ale mijloacelor de exprimare și avînd un caracter închis din punct de vedere semantic și expresiv, în condițiile unei limbi naționale dezvoltate, este imposibilă. în ce privește limba literară rusă, I. S. Sorokin este de părere că se poate vorbi despre existența unor>stiluri ca sisteme bine definite și limitate ale mijloacelor de exprimare, numai pînă la epoca lui Pușkin, epocă în care — dato- rită unor noi condiții — autoritatea stilurilor izolate, închise și sistematic organizate, a fost definitiv distrusă, iar diversele stiluri existente anterior s-au contopit și s-au dizolvat unele în altele în așa fel, încît de acum încolo nu se mai poate vorbi despre stiluri specifice anumitor genuri literare. I. S. Sorokin își fundamentează teza negării existenței obiective a stilurilor pe faptul că în limbile naționale dezvoltate nu există mijloace lingvistice specifice, fixate riguros pentru cutare sau cutare stil și a căror folosire în alte stiluri să fie imposibilă sau să apară ca ceva străin. Lipsa de omogeni- tate a stilului beletristic sau a celui publi- cistic este recunoscută, după cum vom vedea, și de alți lingviști. Folosindu-se de cîteva exemple din cartea lui Secenov, Reflexele creierului, I. S. Sorokin arată că nu se poate vorbi nici despre un stil științi- fic propriu-zis. Elementele considerate de unii ca aparținînd limbajului familiar, stilului beletristic sau publicistic etc., pot fi întîl- nite la tot pasul în așa-zisul stil științific. 58 Sprijinindu-se pe această constatare, I. S. Sorokin susține că «... ar fi mai just să se vorbească nu despre stilul publicistic, literar artistic, științific etc., ci despre diferite principii de alegere, selecționare și îmbi- nare a cuvintelor în operele beletristice, publicistice, științifice etc. ale unei epoci date ». in limbă — spune Sorokin — nu există decît anumite posibilități stilistice: cuvinte, expresii, forme, construcții etc., care pot fi folosite foarte diferit, în diverse împrejurări, varietăți ale exprimării sau contexte. Elemen- tele lingvistice se grupează în două categorii: unele nu posedă un colorit stilistic propriu, ci îl capătă potrivit cu condițiile în care sînt folosite. Asemenea elemente sînt considerate neutre din punct de vedere stilistic. Din această categorie fac parte cuvintele din fon- dul principal și termenii tehnici luați în înțe- lesul lor propriu. Alte elemente, pe lîngă înțelesul lexical sau gramatical, posedă și o anumită tonalitate stilistică proprie, în care se exprimă atitudinea vorbitorului față de realitate. Limitarea stilistică a elementelor lingvistice este strîns legată de problema sino- nimelor și polisemantismului. De aceea, carac- teristicile stilistice ale cuvîntului trebuie stu- diate în strînsă legătură cu diversele lui sen- suri și cu posibilitățile de a se combina cu alte cuvinte. Același cuvînt, în cazul poli- semantismului, se poate prezenta diferit sub raport stilistic, în funcție de sensul său și de context (apă tare — apă de ploaie). Avînd în vedere aceste lucruri, I.S. Sorokin susține că obiectul stilisticii trebuie să-1 constituie fiecare context în parte, pentru că orice enunțare răzleață are un caracter specific și nerepetabil. O altă problemă discutată de Sorokin în articolul său este împărțirea stilisticii în lite- rară și lingvistică, făcută de către Bulahovski și definită mai precis de Gvozdev în Studii cu privire la stilistica limbii ruse. După părerea lui Sorokin, această diviziune este lipsită de temei. Stilistica lingvistică, care după Gvozdev «... exprimă și apreciază mijloa- cele limbii naționale din punctul de vedere al sensului și expresivității lor», se confundă cu semasiologia. Sorokin găsește că e mai justă împărțirea stilisticii în analitică și funcțională; Stilistica analitică are sarcina să studieze acele tona- lități lingvistice generale ale diferitelor ele- mente ale limbii, care introduc în context, spre deosebire de cele neutre, o anumită atmosferă stilistică și a căror întrebuințare este posibilă numai în anumite condiții stilistice. Stilistica funcțională studiază prin- cipiile concrete de selecție, alegere și îmbinare a cuvintelor în contextul vorbirii, în legătură cu conținutul și scopul comunicării. Dintre ideile lui Sorokin, cea mai discu- tată a fost negarea existenței obiective a sti- lurilor în limbile contemporane dezvoltate. R. S. Piotrovski \ pornind tot de la un punct de vedere istoric, arată că este greșită poziția lingviștilor (E. Gh. Rizel 2, A. I. Efimov 3, A. N. Gvozdev 4 etc.) care văd în stilurile limbii variante ale limbii între- gului popor legate de anumite genuri ale literaturii. Acest criteriu, folosit de stilistica antică a lui Aristoteles, de Boileau în UArt Poetique și astăzi de lingvistica europeană occidentală, își păstrează valabilitatea numai pînă la o anumită fază a dezvoltării limbilor și literaturilor. Fixarea stilurilor limbii pentru fiecare gen literar în parte este caracteristică numai pentru anumite curente literare. Astfel, estetica clasicismului limita cu strictețe folo- sirea unor anumite stiluri în unele genuri ale literaturii: limba curentă în comedie, limba livrescă în proză și stilul sublim în poezie; pe cîtă vreme normele estetice ale romantismului și ale realismului critic permit — și chiar cer — folosirea variată și combinarea libera, .în aceeași operă, a unor stiluri diferite. O expunere într-un singur stil apare acum ca o parodie sau constituie o expresie de sărăcie a stilului unui scriitor. De aceea, Piotrovski crede că Sorokin are dreptate cînd susține 1 R, S. Piotrovski, Despre unele categorii stilistice, « Voprosî iazîkoznaniia», nr. 1/1954. ' 2 E. Gh. Rizel, Problema stilului în lumina lucrărilor lui I. V. Stalin, «Inostrannîie iazîki v șkole », nr. 2/1952. 3 A. I. Efimov, Cîteva probleme ale dezvoltării limbii ruse literare din secolul al XlX-lea pînă la în- ceputul secolului al XX-lea, «Voprosî iazîkoznaniia », nr. 4/1953. 4 A. N. Gvozdev, Studii cu privire la stilistica limbii ruse, Editura pentru științe pedagogice, R.S.F.S.R. 1952. 99 7* permanenta contopire, în limba literaturii artistice contemporane, a elementelor dife- rite din punct de vedere stilistic și lipsa unor «sisteme semantico-stilistice închise, cores- punzătoare diverselor genuri literare ». într-adevăr, nu se poate vorbi despre un stil artistic unitar, deoarece în limba artistică se folosesc mijloace lingvistice împrumutate celor mai variate stiluri. Dar Piotrovski nu este de acord cu Sorokin cînd extinde această constatare asupra întregii limbi naționale în ansamblul ei și ajunge la concluzia că, în esență, noțiunea de stil coincide cu cea de context. Piotrovski este de părere că stilurile limbii există obiectiv, nu numai în mintea cerce- tătorilor, cum susține Sorokin. Existența obiectivă a stilurilor este condiționată de unele particularități specifice limbii și anume de faptul că există diferite sfere, condiții și sarcini ale comunicării, care dau naștere la forme variate de funcționare a limbii, forme care, deși se influențează și se împletesc în permanență, își păstrează totuși specificul lor propriu. Principiul fundamental de dis- tingere și delimitare a stilurilor trebuie să fie deci cel funcțional. Nici R. A. Budagov 1 nu este de acord cu Sorokin cînd neagă existența stilurilor pe motiv că nimeni n-a izbutit pînă acum să le delimiteze precis. Existența stilurilor, spune R. A. Budagov, este un fapt care decurge din natura și istoria limbii, din particularitățile funcțiilor ei în societate. Stilurile variate sînt indiscutabil înrudite și se împletesc între ele, (caracteristicile unui stil revin parțial în alte stiluri), pentru că apar ca ramificații ale limbii întregului popor, dar totodată ele se și deosebesc, deoarece limba, fiind organic legată de activitatea oamenilor, depinde de această activitate, apărînd în forme variate. R. A. Budagov arată că este nejustă poziția lingviștilor care exclud categoria de stil beletristic pe motivul că în el se întîlnesc toate stilurile limbii, sau a stilului științific pe motivul că folosește uneori elemente carac- teristice stilului beletristic. într-o operă științifică, arată R. A. Budagov, pot fi întîl- 1 R. Ă. Budagov, Contribuții la problema stilurilor limbii, «Voprosî iazîkoznaniia», nr. 3/1954. nite la tot pasul « digresiuni artistice », com- parații, metafore etc., dar funcția vorbirii figurate va fi aici alta decît în literatura beletris- tică. Deosebirea nu este cantitativă, ci cali- tativă. Noțiunile de precizie, concizie, expre- sivitate, vorbire figurată și alte categorii stilistice nu rătăcesc la întîmplare dintr-un stil în altul, ci capătă un sens specific în fiecare stil. în opera beletristică, caracterul figurat al stilului este esențial. O carte scrisă fără imagini artistice nu mai e o carte de litera- tură, iar o carte de fizică scrisă în imagini este de neconceput. Caracteristicile unui stil se pot repeta în altul, dar nu cu aceeași func- țiune. Este foarte adevărat, spune R. A. Budagov, că în zilele noastre stilurile limbii se influențează reciproc într-o măsură mult mai mare ca înainte, dar asta nu însemnează că își pierd independența, se autodesființează. I . R. Galperin 2 aduce în discuție un punct de vedere nou. Pornind de la o defi- niție dată stilului limbii de către Vinogradov, și anume «... sistemul rațional organizat al mijloacelor de exprimare »3, Galperin arată că trăsătura caracteristică a stilului este folo- sirea conștientă (sublinierea noastră) a anumitor procedee. De aceea, nu toate formele de între- buințare a limbii (de exemplu, în radiodifu- ziune, în telegrafie, în comunicarea orală etc.) formează stiluri. Trebuie distinse particula- ritățile vorbirii care sînt determinate de anu- mite condiții în care se face comunicarea, de cele alese conștient pentru un anumit scop. Numai formele de comunicare prin limbă care reprezintă un sistem rațional organizat al mijloacelor de exprimare pot fi numite stiluri. Galperin propune ca formele limbii, deter- minate de anumite condiții concrete în care se face comunicarea, cum ar fi bunăoară forma vorbită și cea scrisă a limbii, să fie numite convențional tipuri, pentru că parti- cularitățile acestor două forme ale limbii sînt determinate de condițiile în care se face comunicarea, nu de o alegere conștientă. 2 I. R. Galperin, Stilurile limbii și mijloacele ei. stilistice, «Voprosî iazîkoznaniia», nr. 4/1954. 8 V. V. Vinogradov, Cu privire la sarcinile studierii istoriei limbii literare ruse, mai cu seamă între secolele XVII-XIX, « Izvestia ...» 1946, nr. 3, p. 225. 100 în felul acesta, Galperin ajunge la conclu- zia că nu există un stil telegrafic, unul al radiodifuziunii, unul al comunicării orale etc., pentru că în afară de caracterul eliptic, inerent condițiilor în care se face comuni- carea, acestea nu au un sistem de mijloace lingvistice caracteristice. Galperin nu este de acord nici cu Piotrov- ski, nici cu Efimov, cînd aceștia susțin că dife- ritele mijloace lexicale, particularitățile struc- turale ale propozițiilor, sensuri figurate ale cuvintelor etc. poartă amprenta anumitor stiluri. A privi în felul acesta lucrurile în- seamnă să ajungem la concluzia, (greșită după părerea lui Galperin), la care a ajuns E. Gh. Rizel \ că nu există limbi în afara stilurilor. Combătînd teza lui Sorokin, care neagă existența obiectivă a stilurilor în limbile naționale dezvoltate, G.V. Stepanov 2 aduce noi argumente pentru a demonstra existența stilului științific și a celui artistic. Întrucît știința și arta sînt forme diferite ale cunoașterii, ele au și procedee diferite de prezentare a rea- lității. în știință, particularul apare sub forma generalului; iar în artă, generalul apare sub forma individualului, a concretului. De aceea, rezultatul cunoașterii științifice se comunică sub forma abstractă a noțiunii, iar rezultatul perceperii artistice a fenomenelor realității apare sub forma concretă, senzorială a ima- ginii. Aceste două forme de comunicare se deosebesc în primul rînd prin caracterul afec- tiv al comunicării artistice. Dar asta nu înseam- nă că forma de comunicare științifică este lipsită de afectivitate, așa cum nici exprimarea prin imagini nu înseamnă renunțarea la noți- uni și la legătura logică dintre ele. în mod conștient, pentru a nu îngreuia comunicarea, oamenii de știință au abandonat elementele emotive din stilul comunicării științifice, ele- mente care la antici erau foarte frecvente. Dar și stilul științific împrumută cuvinte și expresii celui artistic, pentru că între gîndirea logică și cea artistică nu există hotare abso- 1 E. Gh. Rizel, Problema stilului în lumina lucră- rilor lui I. V. Stalin cu privire la lingvistică, « Inostran- nîe iazîki v șkole », nr. 2/1952. 2 G. V. Stepanov, Despre stilul artistic și stilul științific al limbii, «Voprosî iazîkoznaniia », 4/1954. Iute. Din această cauză, arată Stepanov, sti- lurile limbii nu apar ca niște sisteme izolate și închise, ci, dimpotrivă, ele se află într-o continuă interacțiune. Dar această permanentă împletire, a elementelor stilului artistic cu ale celui științific, nu distruge specificul fie- căruia dintre ele. Și lingviștii V.G. Admoni și T.I. Silman 3 cred ca și Stepanov că « stilurile limbii nu trebuie să reprezinte neapărat sisteme închise și izolate ale mijloacelor de comunicare. Folo- sirea limbii în societate nu îngăduie crearea unor asemenea sisteme. Ei arată, ca și alți lingviști, că principala caracteristică a oricărui stil este alegerea mijloa- celor de exprimare; și aceasta este determinată de existența diferitelor forme de comunicare. Dar alegerea mijloacelor de exprimare nu duce niciodată la transformarea acestor forme de comunicare în sisteme de limbă închisă. Este foarte adevărat, arată Admoni și Silman, că pentru unele forme de comunicare se cre- ează categorii specifice (lexicale, sintactice etc.), dar majoritatea elementelor limbii nu sînt fixate într-un stil sau altul, ele putînd fi folosite după nevoie. în special în cazul lexicului se poate vorbi despre o anumită fixare a cuvintelor în diverse forme ale comu- nicării. Dar important în ce privește alegerea mijloacelor de exprimare este nu acest fapt, ci atitudinea celui care comunică (vorbește sau scrie) față de conținutul comunicării, în unele stiluri (de exemplu, cel științific) atitudinea vorbitorului față de conținutul comunicării nu are aceeași urmare asupra alegerii și sistematizării mijloacelor de expri- mare, ca în stilul beletristic. Factorii aceștia care duc la alegerea mij- loacelor de exprimare, arată Admoni și Sil- man, fiind impuși de natura limbii și de func- țiile ei sociale, duc în orice condiții la crearea unor sisteme de mijloace lingvistice (ne- rigide, ce-i drept), adică la stiluri, iar faptul că stilurile nu au limite precise și se află într-o permanentă întrepătrundere nu însemnează că ele nu există, cum sus- ține Sorokin. a V. G. Admoni și T. I. Silman, Alegerea mijloa- celor stilistice și problemele stilului, « Voprosî iazîkoz- naniia », nr. 4/1954. 101 A.V. Fiodorov x, î,n articolul său, se ocupă pe larg de deosebirea dintre stilul funcțional lingvistic și stilul individual al autorului. El arată că nu se poate vorbi despre un stil unic al literaturii contemporane ca despre un sistem închis și strict delimitat. In opera literară se îmbină în mod divers variatele sti- luri funcțional lingvistice ale limbii întregului popor. De asemenea este o exagerare să se vorbească despre varietăți ca: stil oficial, stil al informațiilor din ziare sau chiar stil știin- țific, pentru că aici individualitatea celui care scrie se manifestă foarte slab, uneori chiar de loc. Fiodorov arată că, în cazul literaturii bele- tristice, stilurile individuale se deosebesc de stilurile funcțional lingvistice prin: — largă condiționare ideologică; — mare bogăție a mijloacelor lingvistice care exprimă atitudinea autorului sau a ero- ilor lui față de conținutul celor exprimate; — utilizarea și îmbinarea diferitelor sti- luri funcțional lingvistice pe baza unui prin- cipiu ideologic și artistic care le unifică și — marea varietate a lexicului. Individualitatea scriitorului se manifestă și în folosirea cu precădere a anumitor cate- gorii gramaticale, dar Cel mai mult în lexic și în frazeologie. în ce privește delimitarea stilurilor, Fiodo- rov subliniază rolul hotărîtor al conținutului. El arată că elementele lingvistice nu pot rătăci la întîmplare în diverse stiluri, fără să producă o discordanță netă. Fiodorov este de acord cu Sorokin în com- baterea divizării stilisticii în stilistică lingvis- tică și stilistică literară, dar în același timp arată că nici împărțirea (pe care o face Soro- kin) în stilistică analitică și funcțională nu este justificată, deoarece are ca premisă teo- retică ruperea funcțiunii de elementul lin- gvistic concret. El afirmă necesitatea unei stilistici unice ca disciplină lingvistică, în cadrul căreia să fie analizată, din punct de vedere stilistic, limba întregului popor. Foarte multe dintre contradicțiile tezelor și argumentelor aduse de către Sorokin, pentru susținerea tezelor sale, au fost relevate 1 A. V. Fiodorov, în apărarea cîtorva noțiuni de stilistică, «Voprosî iazîkoznaniia», nr. 5/1954. 102 și criticate de către V.D. Levin, într-un inte- resant articol 2, în care se arată că demon- strarea tezei inexistenței stilurilor limbii în epoca contemporană cere date și argu- mente numeroase și convingătoare. Limitarea stilurilor la context, deci studierea exclusivă a faptelor izolate, fără o generalizare a lor, așa cum propune Sorokin, nu poate duce la o disciplină științifică. O altă contradicție a argumentării lui Soro- kin este aceea că nu poate fi admisă existenței unui colorit stilistic al cuvintelor, expresiilor și construcțiilor gramaticale fără să admitem existența unor stiluri. Determinarea colori- tului stilistic al elementelor limbii înseamnă raportarea lor la un anumit stil. Coloritul stilistic al elementelor limbii, recunoscut de toți lingviștii, îngustează în mod inevitabil, într-o anumită direcție, sfera și posibilitățile lor de întrebuințare. De aceea nu trebuie să ne ferim de a vorbi de caracterul oarecum limitat al elementelor stilistice ale limbii. Caracterul. închis, limitat, al unui stil nu în- seamnă decît că îi sînt proprii unele mijloace lingvistice, iar altele nu și nicidecum folosirea exclusivă a anumitor mijloace de exprimare. Levin nu este de acord nici cu ideea că o caracterizare stilistică completă și concretă a cuvîntului nu se poate face decît în context, cum susține Sorokin. El arată că aceasta ar duce la negarea caracterului obiectiv al coloritului stilistic. Exagerarea rolului con- textului în determinarea coloritului stilistic al elementelor limbii este identică, arată Levin, cu încercarea de a nega sensul cu- vîntului pe motiv că el se realizează deplin numai în context. Levin distinge două nuanțe ale coloritului stilistic al mijloacelor de exprimare: un colorit stilistic care pune în lumină conținutul ex- presiv afectiv al limbii, (și acesta aparține sti- lurilor expresive ale limbii), și un colorit sti- listic care arată domeniul de folosire socială a mijloacelor lingvistice, (acesta aparținînd stilurilor funcțional lingvistice). în această privință, nu este de acord cu Sorokin cînd acesta include termenii tehnici în sfera elementelor neutre din punct de vedere sti- 2 V. D. Levin, Despre unele probleme ale stilisticii, «Voprosî iazîkoznaniia», nr. 5/1954. listic, pentru că aceștia, chiar dacă nu au un caracter expresiv, au totuși un colorit stilistic funcțional. O altă problemă discutată de Levin este aceea a limbii literaturii beletristice. El arată că deși limba literaturii beletristice nu se încadrează într-un stil unitar, pentru că ea nu se folosește într-un anumit domeniu al vieții sociale, ea are totuși un specific deter- minat de funcția sa estetică. Numai în lite- ratura beletristică limba este atrasă în sfera artei. Aici ea nu rămîne numai o formă de exprimare a gîndirii, ci devine materialul principal de zugrăvire plastică prin cuvînt. O problemă importantă a adus în discuție și Ilinskaia 1. Ea a arătat că stilul unui gen literar oarecare sau al unei opere beletristice nu poate fi considerat numai ca un fenomen lingvistic, pentru că nu este determinat în întregime numai de factori lingvistici. Foarte multe elemente stilistice, cum ar fi de pildă comparația, personificarea, epitetul etc., nu aparțin în întregime sferei lingvistice. Expresivitatea unui vers bazat pe o compara- ție nu depinde de materialul limbii, de schim- barea sensului vreunui cuvînt, ci de compa- rație în ansamblul ei. Comparația nu poate fi citată printre mijloacele stilistice lingvistice decît dacă scriitorul arată o anumită prefe- rință, pentru unele conjuncții, în ce privește construirea ei. Nici epitetele care indică o anumită trăsătură a unui obiect sau a unei ființe (ex. om frumos) nu cuprind elemente specific lingvistice. Abundența epitetelor și alegerea lor, determinată de factorii ideologici și estetici, nu caracterizează stilul unui scrii- tor din punct de vedere lingvistic. Numai epi- tetele care au la bază o metaforă (ex. natură, nepăsătoare^ flacără triumfătoare etc.) pot fi considerate ca elemente lingvistice, pentru că ele se bazează pe un sens nou, figurativ, atribuit cuvîntului respectiv. Referindu-se la negarea stilurilor limbii de către Sorokin, Ilinskaia arată că dacă admitem existența unor stiluri ale fiecărei expuneri în parte, determinate de conținutul ..și destinația acestor expuneri, cu atît mai mult 1 I. S. Ilinskaia, Despre mijloacele stilistice, lingvistice și nelingvistice, « Voprosî iazîkoznaniia », nr. 5/1954. trebuie să recunoaștem existența stilurilor limbii, ca sisteme de mijloace lingvistice mai mult sau mai puțin stabile, condiționate de conținutul și de scopul acestora. Exemplele folosite de Sorokin, dintr-o lucrare a lui Secenov, pentru a demonstra inexistența unui stil științific unitar, nu au fost bine alese, arată Ilinskaia, deoarece lucrarea lui Secenov, prin scopul pe care-1 urmărește, nu aparține literaturii științifice propriu-zise, ci este o lucrare de popularizare a unor probleme științifice. De aceea, aici pătrund expresii caracteristice limbajului familiar. în pasajele în care Secenov exprimă esența știin- țifică a teoriei sale, stilul limbii se schimbă. Deci exemplele folosite de Sorokin contrazic propria sa teză. în articolul său 2 de încheiere a discuției în jurul problemelor de stilistică, subliniind importanța determinării obiectului, a con- ținutului și a sarcinilor stilisticii, precum și a locului pe care ea îl ocupă printre cele- lalte discipline lingvistice, acad. V. V. Vino- gradov nu face numai o confruntare și o apreciere a ipotezelor și părerilor apărute în cadrul discuției, ci aduce și o mulțime de argumente noi, pentru lămurirea unor probleme discutate și nediscutate. Acad. V. V. Vinogradov arată care este obiectul stilisticii și ce legătură există între aceasta și celelalte ramuri ale lingvisticii: gramatica, semasiologia, lexicologia etc. Stilistica limbii naționale, a limbii întregului popor, cuprinde, după cum arată V. V. Vinogradov, toate aspectele limbii: structura ei fonetică, gramatica, vocabularul și frazeo- logia. Ea cercetează însă fenomenele lingvir stice numai din punct de vedere al diferențierii funcționale, al interacțiunii unor mijloace asemănătoare sau sinonimice, din punctul de vedere al coloritului expresiv, precum și din punctul de vedere al legăturii lor cu diferite forme ale comunicării prin limbă sau cu diferitele tipuri și variante ale vorbirii. în privința variantelor stilistice proprii limbii, nu s-au ivit nici un fel de divergențe între participanții la discuție. Chiar și Sorokin 2 V. V. Vinogradov, Bilanțul discuției în jurul problemelor de stilistică, « Voprosî iazîkoznaniia», nr. 1/1955. 103 le admite, numai că el cere să fie discutate separat într-un domeniu special al stilisticii ahalitice. Vinogradov arată că, împărțind stilistica în funcțională și analitică, Sorokin nu aduce nimic nou, ci reînvie numai, sub o terminologie diferită, o veche tradiție care împărțea stilistica în obiectivă și subiectivă. în ce privește delimitarea stilistică a elementelor limbii, Vinogradov arată că mai coexistă și astăzi și se influențează reciproc diferite sisteme stilistice stabile, mai mult sau mai puțin ermetice, care cuprind totalitatea formelor, a cuvintelor și construcți- ilor cu același colorit stilistic. Criteriul funda- mental de delimitare a stilurilor rămîne cel funcțional. Faptul că aproape toți lingviștii admit existența a două categorii de nuanțe stilistice (expresivă și funcțională) nu trebuie să ne conducă la concluzia generalizatoare că există un sistem stilistic expresiv. Modi- ficarea stilurilor pe baza calităților expresive ale elementelor lingvistice, arată V. V. Vino- gradov, este lipsită de unitate, de logică, pentru că, trecînd de la faptele stilistice lexicale la cele sintactice, această clasificare își pierde contururile. Pe de altă parte, aceleași nuanțe expresive pot fi folosite în enunțări cu desăvîrșire diferite prin caracterul lor funcțional stilistic. în această privință, Vinogradov nu este de acord cu Levin, care consideră că existența stilurilor expresive, ca sisteme unitare în însăși structura limbii, este un fapt evident și incontestabil. în ce privește coloritul funcțional stilistic, determinat de întrebuințarea cu precădere a unor mijloace lingvistice în anumite forme ale vorbirii, Vinogradov arată că legătura lor cu anumite stiluri este stabilă și unanim acceptată. O problemă de mare importanță pentru dezvoltarea stilisticii, pe care o aduce în discuție Vinogradov, este aceea a lămuririi no- țiunilor de « stil al limbii »j?i « stil al vorbirii », problemă care are ca bază teoretică distincția ce se face între limbă și vorbire. După ce critică interpretarea idealistă a raportului dintre limbă și vorbire (langue et parole), dată de Saussure, acad. V. V. Vinogradov arată că participanții la discuție au folosit expresiile de «Jstil al limbii» și «stil al vorbirii» fără discernămînt și în mod con- fuz. Făcînd însă abstracție de confundarea și de identificarea noțiunilor de «limbă» și «vorbire», aproape toți participanții la discuție au o concepție identică despre natura stilului în limbile naționale evoluate. Adică, stilul este considerat ca un ansamblu bine închegat, acceptat de societate și con- diționat sub raport funcțional, format din procedeele de întrebuințare, selecționare și îmbinare a mijloacelor de comunicare prin limbă într-o anumită sferă a existenței sociale. Diferitele stiluri sînt într-o continuă inter- acțiune și se.pot întrepătrunde. în folosirea individuală, granițele stilurilor se pot deplasa și mai mult, iar un stil poate fi întrebuințat în locul altuia pentru a atinge un anumit scop. De asemenea, V. V. Vinogradov Con- sideră justă observația că specificul indivi- dual se manifestă diferit în unele stiluri ale vorbirii. în actele oficiale și administrative, ca și în informația de ziar etc., elementul stilistic individual cedează în fața șablonului, a normei tipice. în afară de confundarea « stilului limbii » cu * stilul vorbirii», Vinogradov arată că la unii lingviști se observă o identificare naivă a « stilului vorbirii » cu « forma limbii », cu « varianta limbii ». Diferențierea dintre vorbi- rea curentă și limba scrisă, de care se leagă de cele mai multe ori denumirea de «stil al vorbirii », nu este justă, deoarece această diferențiere nu se bazează pe selecționarea intenționată a elementelor lingvistice, ci pe deosebirea care există între condițiile comuni- cării. Ahnanova a arătat în mod just că nu este rațional să identificăm noțiunile de « stil al vorbirii» și «formă a vorbirii ». Cutare sau cutare « stil al vorbirii » nu se dovedește specific numai pentru o anumită formă a vorbirii. (Romanul, nuvela, fără să mai vorbim de piesă, ne dau adeseori în formă scrisă ceea ce unii numesc « stil al vorbirii curente », iar forma orală a vorbirii omului de știință sau a diplomatului poartă amprenta așa-numitului stil livresc.) Diferitele stiluri ale vorbirii, existente astăzi în limba rusă, au luat naștere — după părerea acad. V. V. Vinogradov — o dată cu formarea normelor exprimării literare,, care a dus la lichidarea vechiului sistem al 104 celor trei stiluri (oficial, literar-artistic și bisericesc-cărturăresc), ce se deosebeau între ele nu numai prin lexic și frazeologie, ci și prin particularități gramaticale și chiar fonetice. Acum, stilul aceleiași opere poate cuprinde, în același timp, cele mai variate forme ale vorbirii, care, în trecut, fuseseră despărțite și răzlețite pe trei stiluri. Vinogradov arată că Admoni și Silman au observat în mod just că întreaga gamă de nuanțe ale stilului publicistic depinde de sfera de viață în care se aplică. Dar, cu toată această bogăție a variantelor stilului publi- cistic, nu se poate tăgădui existența, în cadrul 1 or, a unor tendințe generale de folosire a variatelor mijloace de exprimare. Structura stilistică a limbilor literare variază de la epocă la epocă, iar în sistemul limbii nu toate stilurile au aceeași valoare. Ele se deosebesc prin calitățile lor expresive, prin rolul pe care îl joacă în istoria culturii poporu- lui respectiv. Cu toate că dezvoltarea stili- stică a limbilor este legată de istoria fiecărei limbi în parte, există totuși, în diferitele limbi, un element comun în ce privește diferențierea stilistică. Această teză rămîne însă nerezolvată. în ultima parte a articolului său, Vino- gradov revine la problema limbii literaturii beletristice, care a fost discutată pe larg de toți participanții la discuție și în care s-au emis puncte de vedere foarte variate. Unii au pus « stilul literaturii beletristice » pe aceeași treaptă cu alte variante stilistice ale exprimării literare (stilul științific, publicistic, oficial etc.). Alții îl consideră un fenomen de ordin diferit, mai complex etc. Vinogradov a arătat că limba literaturii beletristice se dezvoltă în «contextul » istoric al limbii literare a întregului popor și este în același timp expresia ei concentrată. De aceea, noțiunea de stil, aplicată limbii literaturii beletristice, capătă alt conținut decît, de pildă, stilul oficial sau chiar cel științific și publicistic. Limba literaturii beletristice nu este direct legată de celelalte stiluri. Ea le folosește, dar în combinații specifice și într-o formă schimbată din punct de vedere funcțio- nal. Din această cauză, arată Vinogradov, «limba literaturii beletristice ocupă printre celelalte stiluri ale limbii literare un loc cu totul aparte. în literatura beletristică limba națională, a întregului popor, cu tot speci- ficul ei gramatical, cu toată bogăția vocabularu- lui ei, cu întreaga diversitate de nuanțe expresive proprii, este folosită ca mijloc și ca formă a creației artistice ». în domeniul stilisticii limbii literaturii beletristice apar însă și categorii proprii, specifice, de com- poziție și de stil, precum și unele criterii de delimitare a stilurilor literar-artistice pe genuri; criterii care se schimbă în decursul istoriei. Cu toate acestea, o conturare stili- stică netă a diferitelor genuri literare și fixarea unor forme stilistice strict delimi- tate pentru fiecare gen în parte nu este ceva caracteristic pentru toate perioadele dez- voltării literaturii unui popor. Esențialul însă, în studierea limbii literaturii beletristice, după cum arată V. V. Vinogradov, îl consti- tuie noțiunea de stil individual. « în stilul scriitorului, potrivit concepțiilor sale arti- stice, sînt unite, legate intern și justificate din punct de vedere estetic mijloacele limbii întregului popor, pe care le folosește artistul». Dar problema stilului individual al scriitorului formează nu numai obiectul de studiu al lingvisticii, ci și al științei literare. în concluzie, Vinogradov a arătat că discuția cu privire la problemele stilisticii a dat mai puține argumentări și rezultate sigure, decît ipoteze și probleme. Aceasta înseamnă că discuția a dezvăluit aspecte noi ale noțiunilor obișnuite, și oarecum fixate, și îndeamnă la căutarea unor noi căi de soluți- onare a problemelor fundamentale ale stilisticii. NOTE BIBLIOGRAFICE A. V. DESNIȚKAIA, Problemele studierii familiei de litnbi wdo-europene (Boripocbl H3y4eiiriH pa;țCTBa MHflOCBpOIieftCKHX H3M- kob) Ed. Academiei de științe a U.R.S.S., Moscova-Leningrad. 1955 (332 p.) După un cuvînt introductiv, în care se arată importanța studierii înrudirii limbilor și a folosirii metodei comparative-istorice în lingvistică, autoarea face o scurtă expunere asupra limbilor indo-europene. Sînt conside- rate ca făcînd parte din această familie liciana și lidiana, precum și limba notată de scrisul cretan liniar (un dialect al limbii eline, după cum afirmă lingvistul bulgar VI. Gheorghiev). Lingvista sovietică face istoricul stu- dierii comparative a limbilor indo-europene: prima perioadă (Fr. Bopp, Vostokov, Grimm, Rask, Dietz, Miklosich, Schîeicher — pînă în ultimul sfert al secolului al XlX-lea), a doua perioadă, cuprinzînd al șaptelea și al optulea deceniu al secolului al XlX-lea (Brugmann, Curtius, Fortunatov, Baudoin de Courtenay) și a treia perioadă (sfîrșitul seco- lului al XlX-lea — începutul secolului al XX-lea). Pentru fiecare perioadă sînt expuse concepțiile și rezultatele la care s-a ajuns, iar valoarea lor este apreciată din punctul de vedere al lingvisticii marxiste. Se arată că lipsurile lucrărilor de indo-europenistică din aceste perioade nu se datoresc metodei comparative-istorice în sine, ci felului cum , a fost ea folosită. Capitolul al III-lea al cărții e consacrat analizei studiilor de indo-europenistică ale lingviștilor contemporani din Apus. Sînt discutate în special două probleme: elementele primitive ale structurii morfologice indo-eu- ropene și raporturile dintre diferitele grupe de limbi indo-europene. Ultimul capitol al lucrării lui A. V. Des- nițkaia cuprinde sarcinile actuale ale lingviș- tilor marxiști în studiile de indo-europenis- tică: o nouă cercetare și valorificare a rezul- tatelor obținute pînă astăzi de lingvistica com- parativă-istorică și continuarea studiilor, pe baza teoriei marxiste, în vederea înțelegerii mai temeinice a legilor de dezvoltare ale fie- cărei limbi în parte. 5. St. NOTE ȘI CONSULTAȚII MANUSCRISUL GRAMATICII ROMÎNEȘTI A LUI PIER EMILIO BOȘI Scriitorul acestor rînduri se află în posesia manuscrisului gramaticii romînești a lui Pier Emilio Boși. Fiind vorba de un nume puțin cunoscut, voi înfățișa pe scurt autorul și acti- vitatea sa. Născut în 1864 la Facnța, după o tinerețe agitată, Boși a intrat în armată, unde a rămas pînă la sfîrșitul vieții. A murit la Salerno în vîrstă de 70 de ani. S-a făcut cunoscut de literații italieni, printre care Carducci și Pascoli, cu două vo- lume de poezii cu caracter patriotic ostășesc, piese de teatru etc., și a tradus mult din lite- raturile romanice. în corespondența sa, păstrată parte în biblioteca din Salerno, parte de către familie, am găsit numeroase scrisori interesante din punct de vedere literar de la Carducci, Pas- •coli, Portal, Fogazzare, De Amicis, Mistral, Loti, Deroulede, Jokai, iar, printre romîni, de la Tzinc, Urechia, Miile ș.a. Importante sînt traducerile lui din romînește publicate în revista florentină Nuova Rassegna di Letterature Moderne, între 1905 — 1908, însoțite de informații asupra culturii noastre. Au fost prezentate aici traduceri din Eminescu, Alecsandri, Bolintineanu și alții, precum și din literatura populară. Pe măsură ce Boși aprofunda studiul limbii și al literaturii noastre, se întărea în convingerea că ele meritau să fie cunoscute mai larg în Italia. Așa se explică proiectul său de a scoate, pe baza traducerilor apărute în Nuova Rassegna . . ., o antologie a literaturii romîne. Deși lucrarea era aproape gata, n-a putut vedea tiparul, din cauza primului răz- boi mondial. Și acest manuscris se găsește în posesia noastră. Intenția lui Boși de a oferi italienilor o gramatică a limbii romîne n-a fost nici ea realizată, rămînînd doar manuscrisul. Plecînd de la constatarea că gramatica romînească a lui Romeo Lovera, singura existentă în Italia pe atunci, prezenta numeroase lipsuri, Boși avu ideea alcătuirii unei lucrări complementare, care împreună cu micul manual al lui Lovera, să constituie o gramatică mai amănunțită și mai științifică a limbii romîne. El o intitulă de aceea Aggiunte alia Grammatica Rumena, adică Adăugiri la Gramatica Romînă. Manuscrisul cuprinde 50 de pagini, 25 /40, hîrtie de desen. Pe copertă poartă indicația: « N-a fost posibil să se tipărească, în acești ani excepționali acest saggio (care de altfel va fi amplificat) întrucît ar fi trebuit să se toarne anume nu numai 43 de litere chirilice, dar și literele romînești, d, ș, ț, ă, e, i, 6, u etc. » 107 O mare dificultate pentru Lovera și Boși o constituiau oscilațiile de grafie. Printre altele Boși dădea ca exemplu cuvîntul «vînător » scris în șase feluri. Arătînd că grama- tica sa urmărește să mijlocească utilizarea de cărți romînești tipărite cu asemenea grafie dar și cu alfabet chirilic, el se străduiește să orienteze cît mai bine pe cititori în acest «labirint» ortografic. Menite să completeze gramatica lui Lovera, Aggiunte-ie lui Boși conțin, în general, numai materiale de acest fel. Astfel, la capitolul despre apostrof se arată cu exemple că eliziunea și sincoparea se întîlnesc frecvent în vorbirea populară. Constatînd că declinarea romînească prezintă dificultăți pentru italieni, i se par foarte necesare tabelele sinoptice ale formelor de articol și ale declinărilor, pe care le dă amănunțit și cu specificări asupra întrebuin- țărilor regionale. Introduce, completîndu-1 și aici pe Lovera, tabele cu declinarea articolului adjectival și genitival. Insistînd mai puțin asupra numeralului, autorul se oprește cu atenție la adjectivele și pronumele demonstrative și la cele personale. Și «aici se dau paradigmele necesare, se insistă asupra formelor populare ăl, ăst, cest, ist, aist, asupra formelor pronumelui identității, a cărui declinare a prezentat pentru autor unele dificultăți (dovadă nom. pl. fem. pers. II: •voi însăvă). Preocupat de lipsa unor forme proprii de genitiv la pronumele personal, pers. I și II, Boși le suplinește cu forme asemănătoare celor italienești: de mine, de tine (it. di me, di te). La verb, autorul se oprește numai la mai mult ca perfectul verbelor regulate, dă în întregime conjugarea verbelor neregulate a la și a da. Una din caracteristicile « Completărilor» lui Boși este preocuparea permanentă de a fi sistematic și practic. El își dă seama din proprie experiență că limba romînă, deși neolatină, ca și italiana, are totuși o structură gramaticală și mai ales un lexic dificil pentru un italian. De aceea folosește la morfologie tabelele sinoptice, iar în privința vocabula- rului, introduce liste lexicale, menite să scurteze timpul de învățare a limbii romîne de către un italian. Ele nu sînt complete, dar autorul își propune (v. nota de la p. 33) să le extindă. Prima cuprinde un număr de 500 de cuvinte romînești omografe (sau aproape) cu vocabule italiene care au sens deosebit, precum: rom. rana = it. ferita și nu rana = broască, fiori = it. brividi și un fiori = flori, alt = it. altro și nu alt = înalt, sabie = it. scia- bola și nu sabbia = nisip. A doua listă conține un număr de 46 de cuvinte diferite « aparent străine, după felul în care sînt scrise însă perfect romînești ». Ea a fost alcătuită cu scopul de a nu deruta pe italienii poligloți. Astfel se arată de pildă că semăna (a) nu este semana din spaniolă., ci seminare din limba italiană; pețit (it. domanda di matrimonio) nu trebuie să ducă la fr. petit și așa mai departe. în partea finală a manuscrisului se reproduc, în chip caligrafic, alfabetul chirilic, însoțit de. explicațiile necesare, numerația cu slove, precum și cîteva texte în chirilică, transcrise în alfabet latin și traduse în italiană, cu adnotări. Dintr-o notă finală aflăm că animatorul lui Boși în activitatea sa de filoromîn a fost Vasile A. Urechia, care i-a pus la dispoziție o bibliotecă romînească. Aceasta se găsea încă, în 1938, în biblioteca orașului Salerno. Considerînd faptul că limba, romînă devine în Italia obiectul unor preocupări filologice speciale, abia în timpuri mai noi, că. în vremea în care Boși a lucrat la « Aggiunte» chiar gramaticile romînești lucrate de spe- cialiștii noștri aveau serioase lipsuri, ne dăm seama că lucrarea sa, cu toate scăderile pe care le prezintă, trebuie apreciată ca fiind rodul unei munci serioase. Pier Emilio Boși n-a avut bucuria să-și vadă opera tipărită. De aceea rîndurile de față, pînă la publicarea studiului integral asupra vieții și operei sale, au și rostul unui omagiu postum. Șt. Cuciureanu DICȚIONARE ȘI CĂRȚI RUSO-ROMÎNE DIN SECOLUL AL XVIII-LEA în șecolul al XVIII-lea relațiile culturale, economice și politice dintre Țările Romîne și Rusia se intensifică în mod deosebit. Această intensificare se datorește, printre altele, faptului că Rusia duce în acest timp o serie de războaie cu Turcia pentru eliberarea Mării Negre și a strîmtorilor. în aceste condiții s-a făcut simțită necesitatea studierii limbii ruse. în 1789 apare la Iași gramatica ruso-romînă a lui Toader Școleru intitulată Lecțione, adecă cuvîntare scoase de la întîe parte a gramaticii. în prefață Toader Școleru, adresîndu-se atît « rossienilor », cît și moldovenilor, subliniază importanța învățării mai ales a substantivului și a verbului: « Și mai vîrtos pentru nume și vorbă: în nume a învăța bine căderile și a ști cîte plecări de nume sînt, și a cunoaște sfîrșitul numelui în cădere, și cîte căderi are, și de ce niam și număr este; în vorbe a lua sama timpurilor și a feților, și a ține minte și a vide ce feliu de vorba este, cu față au fără față, făcătoare au pătimitoare ». Pentru ruși Toader Școleru dă și regulile de pronunțare a sunetelor limbii romîne mai greu de pronunțat (g, ă etc.). La sfîrșitul gramaticii, Toader Școleru dă și un mic vocabular ruso-romîn. în același an (1789), Mihail Strelbițki tipărește în tipografia sa proprie din Iași cele două dicționare ruso-romîne ale sale: De-ale casii voarbe rusăști și moldovenești. Cu priincioasă comple- menturi și în scurt adunare numelor după capetile ce s-au așezat cu două limbi. întru folosul celor ce vor vre a învăța limba rusască și moldovenească. în anii următori Mihail Strelbițki publică o serie de cărți scrise în două limbi (rusă și ro- mînă), de ex. învățătură creștinească, Iași 1790, Trepetnic de semnele omenești. Iași 1791, Datoria și stăpînirea blagocinilor și a protopopilor. Iași 1791. Scopul cu care s-au tipărit în rusește și ro- mînește aceste cărți este evident ușurarea studiului celor două limbi. Adunare a numelor 1 este un mic dicționar ruso-romîn de 40 de pagini, care conține apro- ximativ 1500 de cuvinte, din cele mai uzuale în diferite domenii de viață și activitate. Cuvintele sînt clasificate după fenomenele și obiectele pe care le desemnează, de ex.: « Pentru om și păr- țile 1 di, de a mîncării, de băuturi, pentru jivine cu patru picioare, pentru păsări, pentru oșteni, pentru școală, pentru meșterii etc. etc. Principalul neajuns al acestui dicționar constă în aceea că amestecă cuvinte rusești cu cuvinte •slavone; uneori dă numai forme slavone, alteori dă paralel formele rusești și slavone. Întîlnim pe alocuri traduceri greșite sau traduceri ad litteram ale unor grupuri de cuvinte •rusești (cJiOBOCOneTaHUH) de ex.: crier njțeT (ninge) — omăt, merge. Astfel de cazuri sînt însă destul de rare. De-ale casii voarbe este un fel de dicționar de conversație. în secolul al XVIII-lea astfel de dicționare apar în număr mare în Rusia. De-ale casii voarbe are ca model «/țoMaiUHUe paarOBOpbl — Gesprăche von Haussachen » — dicționar de conversație ruso-german, care a fost editat la Riga în 1789 de către lohann Friedrich Hartknoch. E uimitor faptul că Mihail Strelbițki publică dicționarul său în același an (20 octombrie 1789). Graba cu care a fost scris ;acest dicționar se explică prin necesitatea arzătoare a momentului: în acest timp rușii sînt în război cu turcii, armatele rusești, care sînt în acest timp în Moldova, au nevoie de asemenea dic- ționare pentru a se înțelege ci populația romînă. Faptul că a fost scris în pripă explică și unele lipsuri pe care le are acest dicționar. z De-ale casii voarbe are 104 pagini și cuprinde un număr de 96 de conversații clasificate șpe diferite teme, de ex.: Complemente către vizitul, A întreba pe cineva de unde vine, Pentru primblare, Oaspeții se rășchiră, Bărbatul vrea să be cafe etc. etc. Se indică accentul «cuvintelor. 1 Atît «Adunare a numelor», cît și «De-ale casii voarbe» se găsesc în Biblioteca Saltîkov Șcedrin •din Leningrad, în secția « PeflKaa KHHra » - cartea rară. 109 Dicționarul conține și traduceri greșite, de ex.: IIoJKaJiyiî, ne BB^eBaîiTecb Ha^ HaMii. (nu vă bateți joc de noi!) — Poftescu să nu te dezbraci asupra noastră! (evident, autorul con- fundă MBfleBaTbCH « a-și bate joc », cu paafteBaTBCfl « a se dezbrăca »), . . . KOTOpoe aaBHCHT ot Bamero yHTHBCTBa (care depinde de politețea Dumneavoastră) « care se spînzură de.la cinstea Dumitale », ... htoGm OHa KOpsnHKy BBHJia (ca să ia coșul) «ca să ia coșciugul » etc. Textul romînesc abundă în cuvinte și forme gramaticale dialectale moldovenești, ceea ce justifică titlul dicționarului — De-ale casii voarbe rusăști și moldovenești. Textul rusesc, de ase- menea, cuprinde forme dialectale (ycyMHeBaioCH, no,n;i> ClO^a, OHM, npnCTpHnano, OTry^OBa, y Mene). Dicționarele lui M. Strelbițki dovedesc existența unei tradiții de a împrumuta cuvinte din limba rusă, tradiție care pornește de la cronicarii moldoveni. Cînd autorul nu găsește în limba romînă corespondentele cuvintelor rusești, el împrumută cuvintele din limba rusă: sovetnic (CQBeTHiiK = funcționar țarist), poslușanie (nocJiyniaHHe = ascultare, supunere), paricma- heriu (napKHMaxep = frizer), loscut (jiocKyT = petec) etc. etc. Deși nu sînt lipsite de lacune și greșeli, dicționarele lui M. Strelbițki își au importanța lor. Ele au ajutat la învățarea limbii ruse, au ușurat comunicarea directă dintre romîni și ruși, sînt o mărturie a relațiilor culturale și politice romîno-ruse din trecut. Ion Moise RĂSPUNS CITITORILOR Tov. MANOLESCU APOLZAN — Sibiu în cazul nostru, subordonatele concesive 1. întrebare’. în ce raport se găsesc, una față de cealaltă, propozițiile: «De-o fi una, de-o fi alta . . . și . . . de e pace, de-i război » din fraza: De-o fi una, de-o fi alta ... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. (Eminescu, O. I p. 146) și care e raportul lor față de regentă ? 1. Răspuns: «De-o fi una, de-o fi alta» și « de e pace, de-i război » sînt subordonate concesive. Față de regentă (« Bucuroși le-om duce toate ») ele se găsesc în raport de depen- dență în sensul că arată diferite împrejurări care ar fi de așteptat să împiedice acțiunea din regentă, dar care nu vor reuși s-o împiedice (chiar dacă o fi una, chiar dacă o fi alta, bucuroși le-om duce toate, chiar dacă e pace chiar dacă e război). Raportul de dependență a acțiunilor din subordonate față de acțiunea din regentă este exprimat aici cu ajutorul conjuncției de. în « Gramatica Academiei R.P.R. », voi. al II-lea, p. 152, se arată că « orice tip de propo- ziție subordonată poate fi legată prin coordo- n are cu o subordonată de același fel ». (de-o fi una, de-o fi alta și de e pace, de-i război) se găsesc, una față de cealaltă, în raport de coordonare și sînt legate între ele prin juxtapunere. 2. întrebare: în versul: « Cad arabi ca și pilcuri risipite pe cîmpie» (Eminescu, Scrisoarea a IlI-a) apare în unele ediții forma asabii. Cum e corect: arabii sau asabii? 2. Răspuns: în volumul «Poezii » (Bi- blioteca pentru toți, 1955) și în «Antologia poeziei romînești de la începuturi pînă azi » editorii au optat pentru cuvîntul arabii, iar în «Poezii», ESPLA, 1953 și în «Manual de limba romînă» pentru clasa a Vil-a, editat în 1955, apare asabii (glosat: asabi: (lat. medievală) armată turcească neregulată). în « Opere » I, ediție critică îngrijită de Perpessicius (^undația pentru literatură și artă, București, 1939), care este cea mai bună ediție a poeziilor lui Eminescu deoarece se bazează pe confruntarea, cu manuscrisele poetului, a tuturor edițiilor apărute, figurează cuvîntul «arabii» (vezi p. 148). De aceea considerăm că e corectă forma arabii. LUCRĂRI DE LINGVISTICĂ APĂRUTE Studii de gramatică; voi. I, Editura Academiei R. P. R. NOTĂ In legătură cu articolul publicat de tov. Jiri Felix în nr. 1/1956 al revistei noastre, ținem să facem următoarea rectificare: 1. La pagina 103 rîndul 7 de sus, în loc de... «cînd e precedată de d, f, p, trebuie citit: «cînd e precedată de b, f, p, v». INTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ Nr. 4 BUCUREȘTI C. 370 Lei 2 ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREȘTI ANUL V MAI - IUNIE 1956 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREȘTI LIMBA ROMÎNĂ ANUL V MAI - IUNIE 19 5 6 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE COMITETUL DE REDACȚIE Prof. D. MACREA (redactor responsabil); Acad. M. SADOVEANU; Acad. IORGU IORDAN; Acad. AL. ROSETTI; EUSEB1U CAMILAR; Prof. G. ISTRATE ; V. BREBAN ; GH. BULGĂR ; MARIA 1LIESCU ; SORIN STATI ; VALERIU ȘUTEU ; FLORA ȘUTEU (secretară). APARE DE 6 ORI PE AN Redacția revistei LIMBA ROM ÎN Ă BUCUREȘTI, Raionul Stalin, Calea Victoriei 194 INSTITUTUL de LINGVISTICĂ, ACADEMIA R.P.R. Telefon 3.85.05 SUMAR Pag. VALORIFICAREA MOȘTENIRII LINGVISTICE D. MACREA, Samuil Micu 5 LIMBĂ ȘI LITERATURĂ Acad. T. VIANU, Contexte legate și nelegate din punctul de vedere stilistic 16 N. DANILA, Contribuție la studiul concepției lui G. Ibrăileanu despre limba literară și problemele stilului......................................... 25 GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR GH. NEDIOGLU, Predicatul verbal ........................................ 34 CONSTANT MANECA, Cu privire la activitatea de unificare a terminologiei științifice și tehnice......................................... 46 GH. BULGĂR, Note și completări la un glosar de V. Alecsandri ........... 54 METODICA PREDĂRII LIMBILOR G. FISCHMAN, Unele probleme ale lexicului și gramaticii în studiul textelor ruse de specialitate ................................................. 64 CRONICĂ V. DRIMBA, Discuția asupra problemei alfabetului limbii tătare din Dobrogea 70 M. ILIESCU și CONST. CĂPLESCU, Dicționarele bilingve în discuția Consi- liului științific al Institutului de lingvistică........................ 78 RECENZII Atlasul lingvistic romîn, serie nouă, voi. I. întocmit de Institutul de lingvistică al Filialei din Cluj a Academiei R.P.R., sub direcția Acad. Emil Petro- vici, redactor principal, conf. loan Pătruț, Editura Academiei R.P.R., 1956 (D. Macrea) ...................................................... 80 Limbă și literatură (Societatea de științe istorice și filologice) 1955, 316 (— 319) p. (Liliana Macarie)................................................ 83 Metodica predării limbii romîne la clasele V —VII. Editura de stat didactică și pedagogică, [București], 1955, 464 p. (I. Popescu) .............. 85 Note bibliografice...................................................... 90 NOTE ȘI CONSULTAȚII L. NICULESCU, Despre paronime în limba rusă............................. 94 ăspuns cititorilor...................................................... 96 VALORIFICAREA MOȘTENIRII LINGVISTICE SAMUIl MICU DE D. MACREA La 13 mai, s-au împlinit 150 de ani de la moartea lui Samuil Micu, înte- meietor, alături de Gheorghe Șincai și Petru Maior, al «Școlii ardelene». în istoria formării culturii noastre moderne si a eliberării sociale si naționale 9 9 9 a romînilor din Transilvania, supuși veacuri întregi opresiunii și exploa- tării grofilor, Samuil Micu este primul dintre acești trei mari cărturari care s-a luptat cu toate greutățile începutului. Munca de cărturar patriot a lui Samuil Micu s-a desfășurat în ultima jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd romînii din Transilvania trăiau deza- măgirea neîndeplinirii promisiunilor legate de actul unirii unei părți dintre ei cu biserica Romei. Unirea n-a adus nici o îmbunătățire de seamă în situația socială a romînilor din Transilvania. Ei au rămas, ca și înainte, o națiune fără egalitate de drepturi cu celelalte «trei națiuni unite » în privilegii ale acestei provincii. Cu excepția unor înlesni ? neînsemnate acordate preoților uniți, iobăgia a fost menținută neștirbită. Dar în domeniul cultural romînii uniți au obținut unele drepturi a căror însemnătate n-au bănuit-o cei ce li le-au acordat: primirea tinerilor romîni uniți în școlile superioare catolice de la Viena și Roma, deschiderea, în 1754, a școlilor romînești de la Blaj și înființarea, la Blaj, a unei tipografii romî- nești. Această _lin urmă instituție a fost creată pentru a putea fi oprită pă- trunderea în Transilvania a cărților bisericești tipărite în Țările Romînești. Samuil Micu a fost întîiul cărturar romîn din Transilvania care a folosit cu deplină conștiință a rolului său noua situație creată. Născut în 1745, în comuna Sadu de lîngă Sibiu, dintr-o familie de preoți, Maniu Micu, devenit în 1762, prin călugărire, Samuil, a trăit din copilărie atmosfera de luptă și jertfă patriotică creată de unchiul său după tată, Inochentie 5 Micu, episcopul martir al luptei pentru drepturile romînilor din Transilvania, mort în exil la Roma. A învățat mai întîi la Blaj, în școlile de curînd deschise, unde a avut ca profesor pe Grigore Maior, viitorul episcop, întors de la Viena cu idei înaintate, și pe învățatul călugăr Isaiia, care studiase la Kiev. închegarea personalității și a culturii sale s-a făcut între 1766 și 1772, la Viena, unde a studiat teologia și filozofia, oraș dominat în acea vreme de ideile iluminis- mului. După ce funcționează scurtă vreme ca profesor de filozofie și mate- matică la Blaj, se întoarce din nou la Viena, unde, între 1779 și 1782, este prefect de studii la Colegiul Sfînta Barbara, în care fuseseră admiși un mic număr de tineri romîni uniți. Revenind la Blaj, în 1783, Samuil Micu duce o viață modestă de cărturar erudit, dar, chinuit de neînțelegerile cu episcopul loan Bob și de persecuțiile acestuia, este silit, spre sfîrșitul vieții, să se refu- gieze la Buda ca cenzor și corector al publicațiilor romînești ce se imprimau în tipografia universității de acolo. Bilanțul activității de cărturar a lui Samuil Micu constă din 62 de lucrări, dintre care 46 religioase, 5 istorice, 4 lingvistice, 3 filozofice, 2 didactice și 2 traduceri literare. Din aceste lucrări, în mare parte traduceri și prelucrări, fapt explicabil pentru începuturile oricărei noi culturi, 13 s-au pierdut, printre care un dicționar iatin-romîn și o gramatică a limbii latine, iar dintre cele 49 păstrate, nu s-au tipărit decît 11, celelalte rămînînd în manuscris. Cu toată prețuirea de care s-a bucurat Samuil Micu din partea contemporanilor pentru vasta lui cultură, el n-a reușit să obțină mijloace pentru a-și tipări lucrările. Episcopul Ignatie Darabant de la Oradea, care avea legături prietenești cu Micu și care a fost unul dintre protectorii acestuia, a lăsat, la moartea sa, 100.000 de florini economii pentru biserică, dar nici un ban pentru tipărirea lucrărilor lui Micu. «Nimic nu-i place mai puțin episcopului— îi scrie lui Micu prietenul său canonicul Corneli — decît să-i ceri bani » x. Episcopul loan Bob, care i-a creat lui Micu nenumărate amărăciuni, a lăsat bisericii, la moartea sa, imensa sumă de 500.000 de florini, dar lui Micu îi plătise pentru traducerea Bibliei ș a altor lucrări religioase pe care le făcuse pentru tipografia din Blaj sume derizorii. Samuil Micu a murit în brațele marelui său prieten Gheorghe Șincai, la Buda, în mare sărăcie, la 13 mai 1806. A fost îngropat, ce-i dreptul, cu mare cinste, slujba de înmormîntare fiindu-i făcută de un episcop catolic, dar a doua zi puținele lui lucruri au fost vîndute la licitație pentru acoperirea parțială a datoriilor rămase pentru tipărirea cîtorva fragmente din lucrările sale. Aceasta a fost soarta multor cărturari romîni din trecut, care ne-au lăsat valori spirituale neprețuite. Pentru cunoașterea dezvoltării culturii noastre moderne, socotim o datorie ca cel puțin unele din lucrările rămase în manuscris ale lui Micu să 1 Vezi lacob Radu, Doi luceferi rătăcitori: Șincai și Maior. București, 1924, p. 45. 6 vadă astăzi lumina tiparului. Ne gîndim, în primul rînd, la lucrările sale istorice. Caracterul religios al celor mai multe din lucrările lui Micu se explică prin faptul că forma dominantă a culturii timpului său era cea religioasă. Religia avea atunci o importanță primordială atît din punct de vedere social, cît și de stat, motiv pentru care clasele conducătoare căutau să aibă supuși de aceeași confesiune. Acceptînd, o parte dintre ei, confesiunea catolică a claselor austriece dominante, romînii din Transilvania au urmărit eliberarea lor socială și națională și accesul la cultură, la care, în acea vreme, se putea ajunge numai pe cale religioasă. Cei dintîi cărturari romîni din Transilvania au fost preoți,, deoarece cultura religioasă era singura cale prin care puteau să se ridice, școlile confe- sionale fiind atunci singurele existente. Scriind, în primul rînd, cărți icngioase, Samuil Micu a făcut-o pentru ridicarea culturală a preoților, care erau singurii conducători ai poporului romîn din Transilvania. O preoțime cultivată din punct de vedere teologic era, de- sigur, preferabilă uneia care se limita la inerția ritualului tradițional. Trebuie considerat ca un merit cultural deosebit al lui Samuil Micu tradu- cerea și tipărirea, în 1795, a Bibliei, cunoscută sub numele de « Biblia de la Blaj », apărută la 100 de ani după « Biblia de la București » (1688) care devenise o raritate. Datorită marii lui erudiții, Samuil Micu a reușit să dea o bună tra- ducere a Bibliei, care nu se ridică însă la frumusețea literară a celei de la București. Această traducere a lui Micu a fost retipărită în 1817 la Petersburg (Leningrad). în 1779, Micu traduce și tipărește la Viena. cu litere latine, o «Carte de rogacioni», în 1784 tipărește la Blaj « Propovedanie sau învățături la îngropă- ciunea oamenilor morți», în 1795 «Biblia», în 1796, tot la Blaj, «Teologia morali- cească» (2 volume), între 1801 și 1802, în aceaeși tipografie, «Tainele» bisericii, în 1801, la Sibiu, un « Acatist ». Cele mai multe dintre lucrările religioase ale lui Micu au rămas însă în manuscris, printre acestea o « Istorie bisericească » după Fleury (2 volume), « Cuvîntările lui loan Gură de Aur » (3 volume), « Cuvîn- tările lui Efrem Șirul » ș. a. Samuil Micu a căutat ca tipăriturile și scrierile sale religioase să fie cît mai pe înțelesul poporului, care era lipsit atunci de alte izvoare de învățătură, în prefața « Propovedaniei », Micu spune că ea nu este scrisă cu « măiestrie ritoricească, nici cu grai de vorbă înaltă și adîncă, ci mai de jos și mai prost (= simplu), ca și cei proști să înțeleagă și să se folosească ». în toate prefețele cărților religioase traduse sau scrise de Micu, el introduce învățături și îndemnuri patriotice pentru cititori. Prestigiul de care s-au bucurat cărțile sale și nevoia pe care au simțit-o preoții să le citească se văd, între altele, din scrisoarea din 5 septembrie 1805 a protopopului Gheorghe Anghel din Zlatna, care-1 asigură că nu trebuie să se îngrijoreze de vînzarea «Cazaniilor», deoarece «toți preoții din Ardeal, învățați și 7 neînvățați, uniți și neuniți, în scurtă vreme, toate le vor cumpăra, cît vor ști că sînt Cazaniile lui Micu » x. Oricît de mari au fost meritele de scriitor religios ale lui Samuil Micu, originalitatea lui în cultura noastră s-a afirmat prin depășirea preocupărilor religioase și confesionale caracteristice mediului în care a trăit și prin însușirea ideilor înaintate ale timpului său. Printre aceste idei, impuse de evoluția stărilor sociale din Transilvania, ideea cea mai importantă era cea de naționalitate. Poporul romîn din Transilvania nu era recunoscut de constituția feudală a grofilor ca egal îndreptățit cu celelalte naționalități. El era un popor de iobagi, fără altă conducere decît a preoților fără cultură. Burghezia romînească, în curs de formare, avea nevoie de o legitimare juridică și socială, de o egalizare în drepturi cu cele- lalte naționalități. Interesele ei coincideau cu ale țărănimii iobage. De aceea lupta de eliberare a romînilor din Transilvania a avut totdeauna un pronunțat caracter național. Sapiuil Micu și marii lui contemporani, Gheorghe Șincai și Petru Maior, au consacrat luptei naționale de eliberare a poporului romîn din Transilvania întreaga lor activitate de cărturari. Călugări toți trei, ei cer, în 1783, ieșirea din ordinul călugăresc, pentru a se putea dedica nestînjeniți cauzei mult mai importante a obținerii de drepturi pentru poporul romîn. Gheorghe Șincai și Petru Maior reușesc să obțină ieșirea din călugărie. Lui Micu i se refuză însă cererea, ceea ce nu l-a împiedicat totuși să-și întețească lupta pentru aceeași cauză măreață, ră- mînînd legat de călugărie doar prin modestie și onestitate. Dovada că nici Micu nu avea o vocație deosebită pentru călugărie o constituie indepen- dența manifestată de el față de ierarhia bisericească și amestecul activ în problemele timpului său. După întoarcerea de la Viena, el călătorește deseori la Sibiu, Alba-Iulia și Oradea pentru a-și răspîndi învățăturile și pentru a-și tipări lucrările. Numeroase acțiuni ale lui Micu arată că el s-a considerat mai presus de toate luptător pentru cauza națională a poporului și nu călugăr unit. Episcopul loan Bob l-a învinuit de simpatie pentru neuniți și chiar de intenția de a deveni episcop al acestora la Sibiu. Procesul înscenat lui Micu, în 1798, de către Bob în fața Consistoriului din Blaj a cuprins și această acuzație, în realitate, poziția lui Micu în problema religioasă din Transilvania a avut cu totul alt caracter decît cel de vanitate personală atribuit de Bob. După moartea episcopului sîrb, Gherasim Adamovici, care-și avea reședința la Rășinari, Micu a plecat la Sibiu și a susținut printre romînii neuniți ideea de a nu mai alege un episcop străin, ci un episcop romîn, ceea ce dovedește că, pentru Micu, ideea de naționalitate era mult mai importantă decît cea confesională. El a întreținut relații cu episcopul sîrb de la Carloviț, căruia, spre indignarea lui Bob, i-a dedicat cu elogii «Istoria bisericească », pentru sprijinul pe care acest episcop străin l-a acordat romînilor neuniți, lipsiți în acea vreme de orice mijloace de 1 Vezi lacob Radu, Doi luceferi rătăcitori: Șincai și Maior. București, 1924, p. 57. 8 ridicare culturală. Spre deosebire de Bob și de anturajul său, care considera unirea cu Roma ca un scop în sine și ducea o politică de catolicizare a cultului religios, Micu a considerat tot timpul unirea numai ca un mijloc pentru cîștigarea de drepturi politice pentru romîni. El a fost mereu preocupat de ideea ca toți romînii din Transilvania să aibă o singură confesiune, fie ea chiar cea unită, numai să poată obține cu toții o stare mai bună. Micu deplîngea despărțirea romînilor transilvăneni în două confesiuni, dintre care ortodocșii sa găseau într-o stare de inferioritate față de uniți care obținuseră totuși prin unire unele avantaje culturale. Importanța primordială dată de Micu în scrierile și acțiunile sale ideii de naționalitate și creării mijloacelor spirituale pentru eliberarea romînilor din Transilvania consacră pînă astăzi numele lui printre precursorii care au dat culturii noastre moderne un mare avînt și o tematică nouă. Istoria și limba au fost principalele arme cu c^~e Micu, ca și Șincai și Maior, a căutat să argumenteze drepturile poporului romîn la o viață liberă și egală cu celelalte naționalități ale Transilvaniei. împotriva argumentului invocat de grofi și de vîrfurile celor trei națiuni privilegiate că ungurii, secuii și sașii ar fi stăpînii exclusivi ai Transilvaniei în virtutea princi- piului juridic «ius primi ocupantis », Micu, Șincai și Maior arată că tocmai în virtutea acestui principiu, dreptatea revine romînilor, deoarece ei sînt urmașii romanilor care au colonizat aceste locuri cu șaptesprezece veacuri în urmă. Romanitatea «pură» a poporului și a limbii romîne și continuitatea noastră neîntreruptă în Dacia sînt temele de bază pe care le dezvoltă Micu, Șincai și Maior în toate scrierile lor istorice și lingvistice pentru a legitima drepturile poporului romîn în Transilvania. Aceste idei au avut, de la început, o mare forță mobilizatoare în ridicarea conștiinței noastre naționale și au format mai bine de o sută de ani temeiul juridic și moral al luptei romînilor din Transilvania pentru obținerea de drepturi sociale și politice. Opera istorică cea mai importantă a lui Micu este «Istoria, lucrurile și întîmplările romînilor». Ea cuprinde patru părți: I. Colonizarea Daciei și viața romînilor în evul mediu; II. Istoria Munteniei pînă la 1724; III. Istoria Moldovei pînă la 1759; IV. Istoria episcopiei romînești din Transilvania. Lucrarea nu a putut fi tipărită în timpul vieții lui Micu. Ea a apărut numai fragmentar și tîrziu, sub îngrijirea lui A. T. Laurian x. Un rezumat al acestei lucrări a fost scris de Micu în latinește, pentru uzul istoricilor străini, sub titlul « Brevis. notitia historiae valachorum ab origine gentis usque seculum XVIII». Ea a fost tradusă de el în romînește sub titlul « Scurtă cunoștință a istoriei romînilor», din care n-a putut publica decît un fragment în «Calendarul de la Buda », editat de el în 1805. Samuil Micu a folosit pentru întîia oară la noi metoda răspîndirii cunoștințelor istorice prin calendare, care, în Transil- vania, au fost totdeauna foarte citite și prețuite de marile mase. Metoda a fo- 1 Vezi «Instrucțiunea publică», 1861. 9 losit-o, după moartea lui Micu, și Gheorghe Șincai, publicîndu-și un fragment din «Cronică» în «Calendarul de la Buda» din 1807. « Istoria, lucrurile și întîmplările romînilor» este, alături de «Hronicul» lui Cantemir, prima încercare de a prezenta istoria tuturor romînilor, cronicile noastre anterioare fiind toate pe provincii. Un alt merit al lui Micu și al Școlii ardelene în general este de a fi înțeles rolul mare educativ și de trezire a conștiinței naționale al istoriei. în prefața fragmentului din « Scurtă cunoștință a istoriei romînilor», publicat în «Calendarul de la Buda» din 1805, el scrie: « Urît iaste romînului să nu știe începutul său, să nu știe neamul său, pre mai marii săi și istoria neamului său » 1. El arată că scrie « Întîmplările » romînilor cu scopul ca «la tot neamul cunoscute să le facă, ca cei buni să se laude și să le urmeze, iară cei răi și nevrednici să se rușineze » 2. Micu scrie istoria pentru a-și ajuta poporul să se ridice la gloria străbună « prin învățătură și prin mește- șuguri și prin alte mărețe și de laudă fapte », căci « mult iaste a fi născut romîn » 3. « Istoria » lui Micu este însuflețită de patriotism, dar și de revoltă pentru suferințele poporului romîn de pretutindeni din acea vreme. Despre romînii din Țările Romînești, care se aflau atunci sub domnia fanariotă, el arată că au ajuns «cel mai de jos neam, o! durere! slugă și rob, prost și neînvățat, sărac și lipsit», fiind condus de oameni care, « de aud pe cineva că iaste putiincios și învățat și face ceale ce sînt pentru binele de obște, îl pustiesc și umblă să-1 strice, temîn- du-se ca să nu deschidă ochii norodului și să scoată pe trîntori din coșniță » 4. Micu s-a bucurat ca istoric de multă prețuire din partea contemporanilor. El era în corespondență cu istoricii austrieci Engel și Eder, care se informau de la el, de la Șincai și de la Maior ca de la singurele izvoare competente asupra istoriei noastre. Micu a tradus, pentru Engel, Cronica lui Nicolae Costin în limba latină și i-a dat acestuia documente istorice privitoare la familia Canta- cuzinilor. Argumentarea drepturilor poporului romîn este făcută de Micu nu numai prin dovezi istorice, ci, în aceeași măsură, prin dovezi lingvistice. El a căutat să dovedească nu numai originea « pur » romană a poporului romîn, ci și a limbii noastre. Pentru aceasta, Micu scrie la Viena, împreună cu Gheorghe Șincai, « Elementa linguae daco-romanae sive valachicae », apărută în 1780, care este cea dintîi gramatică tipărită a limbii romîne. Prefața gramaticii, scrisă de Șincai, este o prezentare a crezului cunoscut al Școlii ardelene despre originea « pur » romană a poporului romîn și despre « coruperea » limbii noastre prin pătrunderea elementelor străine. Scopul scrierii gramaticii este « mărirea nației » și cunoașterea originii limbii romîne de către lingviștii și istoricii străini. 1 Vezi I. Bianu, Bibliografia romînească veche, tom. II, p. 480. 2 Ibidem. 3 Ibidem. 4 Vezi N. lorga, Istoria literaturii romîne în secolul al XVIII-lea. București, 1901, voi. II, p. 192. 10 Pentru a sublinia originea latină a limbii romme^Mia^olaborează un sistem ortografic etimologist latinizant. El este cel dintîițrOfimmcâre publică o carte cu litere latine: «Carte de rogacioni» (Viena 177$). La sfîrșitul acestei cărți își expune Micu, mai întîi, sistemul său ortografic etimologist, pe care-1 prezintă apoi și în « Elementa » de la 1780, precum și în introducerea la « Acatist», tipărit la Sibiu în 1801, care este o reeditare a «Cărții de rogacioni». între aceste trei prezentări ale sistemului ortografic al lui Micu există unele mici deosebiri, el urmărind în continuu să-1 îmbunătățească. Prin folosirea literelor latine în scrierea limbii romîne, Micu a căutat să schimbe părerea înrădăcinată de învățații austrieci Sulzer și Kopitar, după care limba noastră, pe care ei o considerau « slavo-romînă », nu putea fi scrisă decît cu litere chirilice. Scrierea cu litere latine a fost pentru Micu un mijloc important de a dovedi originea romană a limbii noastre. Cea mai mare parte dintre lucrările pe care a putut el să și le tipărească, le-a tipărit totuși, ca și Maior și Șincai, cu litere chirilice. Ei au folosit aceste litere deoarece, scrie Micu, « la cei mai multi romîni de-ai noștri sînt cunoscute » 1. Deși curentul latinist a fost foarte puternic în Transilvania și se răspîndise și în Principate, înlocuirea definitivă a literelor chirilice prin cele latine a fost făcută abia în 1860. Folosirea literelor chirilice a fost susținută mai ales de biserica ortodoxă, care vedea în literele latine o armă a catolicismului. Gramatica lui Micu și Șincai are patru părți: I. Ortografia; II. Etimologia; III. Sintaxa; IV. Formarea cuvintelor. Ea mai cuprinde un mic vocabular romîn- latin și cîteva dialoguri. Samuil Micu avea această lucrare terminată în primă redactare cînd a ajuns Șincai la Viena. El a pornit, în elaborarea ei, de la convingerea, însușită’ și de Șincai, că limba romînă este urmașa directă a latinei clasice, dar că ea a fost « coruptă » în cursul vremii prin introducerea de cuvinte străine. Elaborînd sistemul său ortografic etimologist, Micu a căutat să arate proveniența directă din latina clasică a cuvintelor limbii romîne. Cu acest prilej, el a descoperit principalele legi de evoluție fonetică a limbii noastre : transformarea, în ele- mentele latine, a lui a accentuat urmat de poziție nazală în î (manus > mînă, campus > cîmp), diftongarea lui e și o accentuați urmați în silaba următoare de un a sau e în oa (porta > poartă, mortem > moarte) , transformarea lui o ne- accentuat în u (fonnica> furnică, dominica > duminică), transformarea lui e accentuat urmat de poziție nazală în i (bene > bine, dentem > dinte), transformarea dentalelor t, dș\.s urmate de iod în ț, z și ș (dies > zi, tibi > țiey resina > rășină), transformarea lui l intervocalic în r (mola > moară), transformarea grupelor ct, cs și gn în pt, ps și mn (pectus > piept, coxa > coapsă, lignum > lemn), a grupelor cl șigl în k' și g' (clavem > cheie, glacies > gheață). Aceste reguli au fost stabilite de Micu pentru a-și justifica sistemul ortografic etimologist și pentru a ajuta 1 Vezi prefața Acatistului, 1801. 11 pronunțarea, deoarece»el^ ^ca^i Maior, Șincai și Cipariu, scriind etimologic, n-a înțeles să schimbe și pronunțarea limbii romîne. Scrierea etimologistă a lati- niștilor n-a urmărit schimbarea pronunțării, ci dovedirea, prin forma scrisă, a originii latine a cuvintelor și a structurii gramaticale a limbii noastre. în capitolele consacrate morfologiei și sintaxei, care cuprind numeroase observații juste, Micu și Șincai au încercat să dovedească menținerea în limba romînă a tuturor categoriilcr gramaticale ale latinei clasice. Gramatica lui Micu și Șincai a avut meritul de-a face cunoscut în lumea științifică străină a vremii caracterul latin al limbii noastre. Friedrich Diez, părintele filologiei romanice, a acordat locul cuvenit limbii romîne între cele- lalte limbi romanice pornind de la « Elementa » lui Micu și Șincai. Ea a avut la noi, timp de aproape un secol, o influență covîrșitoare în felul de a se studia gramatica limbii romîne. Cu excepția gramaticii lui Eliade Rădulescu din 1828, a gramaticii lui Lambrior (și Ghibănescu) și a gramaticii lui H. Tiktin, toate manualele noastre de gramatică de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și din secolul al XlX-lea au fost scrise sub influența « Gramaticii» lui Micu și Șincai. Samuil Micu are meritul de a fi fost și cel dintîi lexicograf al nostru. Cunoscutul « Lexicon de la Buda », apărut în 1825, a fost început și este în bună parte opera lui Micu. El a început lucrarea în 1795, lăsînd-o, la moartea sa, aproape terminată. « Să scriu această carte — scrie Micu în 9 aprilie 1805 canonicului Corneli — m-a îndemnat dragostea pentru cultura și știința neamului meu. Am scris-o pentru a face cinste întregului neam, ca să aibă și el un dicționar, de care nici o nație nu e lipsită decît a noastră și cea țigănească. Ce-am putut am făcut, mai mult nu pot face » L Atît de mult era pătruns Micu de menirea sa de a face dicționarul limbii romîne, încît el adaugă, în aceeași scri- soare, « căci dacă eu nu voi scoate un dicționar ca acesta, nu știu cînd va mai lua asupră-și o osteneală ca aceasta cineva » 2. Pentru a-și asigura abonamente cu anticipație, Micu tipărește, la începutul anului 1806, un prospect al dicționarului pe care-1 trimite în diferite părți ale Transilvaniei. El moare însă la o lună după apariția prospectului. La cererea tipografiei Universității din Buda, lucrarea lui e însă continuată, completată și definitivată de V. Coloși, I. Corneli, Petru Maior, I. Teodorovici și A. Teodori și publicată în 1825, reprezentînd astfel munca și concepția unei întregi generații de lexicografi, care au străbătut, precum scriu ei în prefață, «o cale grea pe care mai înainte nimini nu îmblase » la noi. în forma în care a redactat Micu dicționarul, el a fost publicat abia în 1944 de lingvistul maghiar Gâldi Laszlo 3 1 Vezi lacob Radu,. Doi luceferi rătăcitori: Șincai și Micu. București, 1924, anexa X, p. 46. 2 Ibidem. 8 Klein Samuelis, Dictionarium valachico-latinum. Bevezetb tanulmânnyal kozeteszi Gâldi Laszlo. Budapest, 1944. 12 Munca de luminare a poporului a fost dusă de Micu și prin opere didactice. între acestea menționăm o «Bucoavnă» scrisă cu litere chirilice în 1781 pentru « pruncii romînești » și o « Aritmetică » rămasă netipărită. Pentru scopuri educative, el a tradus în romînește « Viața și fabulele lui Esop » și romanul « Belizarie » al lui Marmontel, aceasta fiind una din primele traduceri romînești din autori francezi. Lucrarea n-a fost tipărită, iar manuscrisul ei s-a pierdut. Dar cea mai importantă parte a activității educative și didactice a lui Micu o formează traducerile și prelucrările lui de manuale de filozofie. în 1799, el publică la Buda o «Logică», iar în 1800 publică la Sibiu «Etica și politica sau filozofia cea lucrătoare», ambele fiind prelucrări după manualele profesorului austriac Baumeister. După acest autor e făcută și prelucrarea lui Micu «învățătura me- tafizică », rămasă în manuscris. Lucrările lui Baumeister erau manuale oficiale în școlile din Austria. Ele expuneau filozofia raționalistă a lui Wolf, adept al lui Leibniz, însușită de bur- ghezia germană și austriacă atunci în plină ascensiune. Esența acestei filozofii constă m proclamarea puterii rațiunii, în însușirea științei și în răspîndrea ei în cercuri cît mai largi. Din această cauză ea a fost numită « filozofia luminilor » sau « iluminism ». Ea combătea feudalismul, opresiunea și superstițiile, procla- mînd dreptul natural al omului la libertate. Ca mijloc de exprimare a ideilor, ea a început să folosească limba națională a popoarelor în locul celei latine, considerată pînă atunci în țările apusene ca unica limbă proprie științelor și filozofiei. Era deci firesc ca o asemenea concepție filozofică să fie adoptată de Micu în lupta lui împotriva grofilor care-și arogaseră privilegii sociale imprescriptibile. Prelucrarea pentru școlile romînești a filozofiei luminilor urmărea răspîndirea unei concepții asupra lumii și societății de care să se poată folosi romînii în lupta pentru drepturile lor. Pe lîngă caracterul progresist din punctul de vedere al orientării lui filozofice, această activitate a lui Micu a însemnat, în același timp, alături de «Divanul» lui Cantemir, prima încercare de a crea o termi- nologie filozofică romînească. Limba prelucrărilor filozofice ale lui Micu este folosită cu grija de a se face în- țeles de cititori. De aceea el este foarte precaut în folosirea neologismelor. «Fiindcă pentru aceea vorbim — scrie el —ca alții să înțeleagă. Nu se cade să mestecăm cu- vinte străine în limba romînească, adică nemțești sau ungurești cu turcești sau slavo- nesti, sau dintr-alte limbi, mai ales cînd vorbim cu cei proști (= simpli) » K « Iară unde lipsește limba noastră cea romînească — adaugă Micu — și nu avem cuvinte cu care să putem spune unele lucruri,’ mai ales pentru învățături și în științe, atunci cu socoteală și numai cît iaste lipsa putem să ne întindem să luăm ori din cea grecească, ca din cea mai învățată, ori din cea latinească, ca de la a noastră maică, pentru că limba noastră cea romînească iaste născută din limba cea latinească » 2. 1 v'cZi Samuil Micu, Logica. Buda, 1800, p. 5 7. 2 Ib.dem, p. 58. 13 Micu fixează cîteva norme pentru folosirea terminologiei filozofice, a căror valoare este de necontestat pînă astăzi: 1. «Nimica să nu se zică cu cuvinte întunecate, ci mai înainte de toate filozoful să aibă grijă, cu cît poate, mai luminat și mai chiar (— clar), așa să vorbească și să scrie, că nu se cade ca filozoful să zică vreun cuvînt de nu-1 va tălmăci și hotărî mai înainte »; 2. Oricărui cuvînt și grai, înțelegere statornică a-i da, adecă care totdeauna să rămîie; 3. Toată pohvala care întunecă vorba filozoficească trebuie a o scoate \ Cerința de claritate și precizie, de folosire constantă a termenilor și de respingere a construcțiilor artificiale a fost împlinită însă numai în parte de Micu, deoarece el n-a dispus de o terminologie filozofică dinainte formată, ci a întîm- pinat greutățile firești ale începutului și în acest domeniu. Termenii folosiți de el nu exprimă cu preciziunea cerută noțiunile respective. Micu folosește termenul de « aruncare » pentru « obiecție », « față » pentru « persoană », « urmă- torit » pentru « succesiv », « simțitură » pentru « senzație », « primire » pentru « percepție », « putere de a închipui» pentru « reprezentare »2. Terminologia filozo- fică romînească actuală s-a format în cea mai mare parte, îndeosebi după cea franceză, pe care Micu nu a folosit-o, el orientîndu-se după modelul terminolo- giei latine, germane și maghiare pe care a căutat să le transpună în romînește. Limba scrierilor lui Micu, ca și a scrierilor lui Șincai, Maior și Cipariu, este în general arhaică, îngreuiată de adaosuri latinizante în vocabular și ortografie. Erudiți cu o impunătoare știință istorică și filologică, toți patru sînt însă buni povestitori, adeseori patetici, iar Șincai, și mai ales Maior, remarcabili polemiști, în scrierile lor religioase, adresate poporului, ei păstrează tradiția populară a limbii cărților noastre bisericești. Influența pe care Școala ardeleană a avut-o în cultura noastră modernă con- stă în măreția ideilor pe care le-a reprezentat și în credința fanatică cu care aceste idei au fost susținute. Tezele lui Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior conțin, desigur, erori științifice de mult cunoscute și combătute. Dar punctul lor de plecare în cercetarea problemelor istoriei și ale limbii noastre a avut o bază justă și fecundă pînă astăzi. Reprezentanți ai iluminismului, atunci cînd acest curent însemna un progres în gîndirea socială, Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior au arătat poporului romîn că eliberarea lui este legată de cunoașterea tre- cutului său istoric și a originii limbii sale, de însușirea științei vremii și de răspîndirea prin școli a cunoștințelor în masele populare. Samuil Micu a fost un cărturar luptător, dar mijloacele luptei lui s-au mărginit la formularea de idei și la răspîndirea lor în cercul în care a trăit. Tributar 1 Vezi Samuil Micu, Logica. Buda, 1800, p. 55. 2 Vezi I. Lungu, Meritele lui Samuil Micu în problema creării terminologiei filozofice romînești, în « Cercetări filozofice », voi. III (1955), nr. 4. 14 al raționalismului idealist, înțelegînd realitatea mai mult sub forma abstractă a ideilor, Micu nu s-a apropiat îndeajuns de frămîntările adînci ale veacului său, manifestate la noi prin revoluția lui Horia și în Europa prin revoluția franceză. El concepea progresul numai prin reforme venite de sus, din «înțelep- ciunea » împăratului iluminist losif al II-lea. Micu n-a sprijinit revoluția lui Horia, pe care l-a considerat un răzvrătit care vrea « să strice nemeșugul» 1. Lupta pentru drepturi politice pe calea, memoriilor către împăratul de la Viena a fost un drum greșit pe care romînii din Transilvania au mers, din păcate, mai mult de un secol. Locul lui Samuil Micu în cultura noastră este acela al unei figuri de trecere de la cultura veche la cea modernă. Prin scrierile lui bisericești și, în parte, prin cele istorice, el aparține mai mult literaturii noastre vechi, dar prin poziția lui filozofică și prin ideile lui asupra istoriei și limbii romîne, Micu a deschis perspective noi în cultura noastră, care au fecundat cercetările în aceste domenii decenii întregi. Alături de Șincai și Maior, el a trezit interesul pentru studiul istoriei și al limbii noastre, care a crescut mereu de atunci încoace, fie în direcția latinizantă începută de el, fie pe baze științifice moderne. Ideile înaintate ilumi- niste însușite de Micu despre dreptul natural și despre libertatea popoarelor și ridicarea lor prin știință și cultură au fost împărtășite și continuate în Transil- vania de Gheorghe Șincai, Petru Maior, Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuț, Eftimie Murgu, Andrei Mureșeanu, Gheorghe Bariț ș. a. Aceste idei au format baza cuceririlor culturale și democratice ale poporu- lui romîn. La 150 de ani de la moartea sa, Samuil Micu ne apare, așa cum l-au venerat generațiile trecute, ca un precursor glorios al culturii noastre moderne, ca un reprezentant al demnității naționale și al progresului prin cultură și libertate. Ideea de naționalitate reprezentată de Micu în sensul egalității națiunilor între ele și de solidaritate națională peste deosebirile confesionale își păstrează pînă astăzi întreaga valoare pentru poporul nostru, a cărui unitate socială și politică con- tinuă să se înfăptuiască în jurul ideilor de pace, cultură și independență națională. 1 Vezi N. lorga, Istoria literaturii romîne în secolul al XVIII-lea. București, 1901, voi. ÎI, p. 186. 15 LIMBĂ Șl LITERATURĂ CONTEXTE LEGATE ȘI NELEGATE DIN PUNCTUL LE VELERE STILISTIC DE Acad. T. VIANU Analiza stilistică aplicată asupra unor texte literare are de-a face nu numai cu unități sintactice relativ simple, cu propoziții și fraze, singurele pe care le studiază gramatica, dar și cu legături mai mult sau mai puțin întinse de propo- ziții și fraze, cu contexte, pe care gramatica le lasă de obicei în afară de preocu- pările ei. Studiul lingvistic al contextelor este deci în măsură să pună în lumină fapte sintactice mai puțin observate. în cele ce urmează, vom analiza cîteva din aceste fapte, considerîndu-le ca pe niște procedee ale artei literare, adică drept mijloace de a exprima atitudinile scriitorilor față de obiectul comunicării lor. Un prim tip de contexte este acel în care vorbitorul sau scriitorul exprimă legăturile logice dintre frazele sale. Dau un exemplu de context astfel legat, spicuit în M. Kogălniceanu: Proiectul de lege al C omisiunii Centrale este votat de opt membri, căci ceilalți opt membri ori au votat contra luării în consider ațiune a lucrării comi- tetului, ori au fost absenți. Așadar, o legiuire, de o asemenea mare importanță, nu a fost votată decît de jumătate din corpul legislativ de la Focșani. Această majoritate deși a votat, însă n-a văzut, însă n-a revăzut nici tina din legile actuale. Ba ce este mai curios, moldovenii n-au cunoscut nimic din legea Țării Romînești, și muntenii n-au cunoscut nimic din legile Moldovei ; și cu toate acestea, și unii și alții au făcut o lege rurală, unică pentru ambele principate, lege rurală, care astăzi, domnilor, vi se înfățișează ca rezultatul acelei reviziuni cerute de convențiune și țintitoare de a îmbunătăți soarta a trei milioane de romîni. Contextul este împrumutat discursului pronunțat de Kogălniceanu, în Camera deputaților, la 25 mai 1862, despre îmbunătățirea soartei țăranilor. Autorul lui este un orator, cineva care susține o cauză, vrea să dovedească ceva: 16 netemeinicia și injustiția proiectului de lege votat cu doisprezece ani mai înainte de Comisiunea centrală de la Focșani. îh acest scop, el grupează argumentele capabile să dovedească teza sa, făcîndu-le să se urmeze într-o ordine menită să ducă la o concluzie constrîngătoare prin evidența ei logică. Frazele acestui context se leagă deci prin conjuncții sau locuțiuni adverbiale și conjuncționale: așa- dar, ba ce este mai curios, cu toate acestea. Ideile exprimate în diferitele unități sin- tactice care alcătuiesc contextul stau în legături conclusive sau adversative. Oratorul arată, după enunțarea unei stări de fapt în prima frază, concluzia care se impune în fraza următoare, introdusă prin așadar. Această concluzie indică de fapt și un raport de opoziție, orâtorul vrînd să spună că, deși proiectul de lege votat de Comisiunea centrală are o mare însemnătate, el n-a fost votat decît de jumă- tate din membrii Comisiunii. Expresia acestei opoziții se intensifică în frazele următoare, introduse prin locuțiunile adversative ba ce este mai curios și cu toate acestea. Proiectul de lege al Comisiunii centrale apare astfel, pînă la urmă, ca rezultatul unei hotărîri nesusținute de o majoritate importantă, fără temeinică pregătire, necorespunzătoare în toate felurile nădejdilor ce se puseseră într-însul. Contextul reproduce deci dezvoltarea gîndirii logice pînă la punctul în care se impune concluzia urmărită: necesitatea de a reveni asupra hotărîrii Comisi- unii centrale. Astfel de contexte legate apar nu numai în operele oratorilor poli- tici sau judiciari, dar și în expunerile științifice. Ele manifestă o atitudine logică în vorbitorii sau scriitorii care le folosesc. Nu totdeauna scriitorii adoptă aceeași atitudine față de obiectul comuni- cării lor și, mai ales, nu o manifestă totdeauna cu aceleași mijloace. Apar atunci alte tipuri de contexte legate. Unul dintre acestea este obținut prin procedeul desemnat, în vechile tratate de retorică, cu termenul de anafora: coordonarea obținută prin repetarea aceluiași cuvînt sau a aceleiași legături de cuvinte la începutul unor fraze succesive. Dăm, în această privință, un exemplu din T. Arghezi, Cuibul rîndunicii (în voi. Poarta neagră, f.a., p. 229 urm.): Cînd omul va îngrămădi atîta știință încît să nu-i mai rămîie inteligenții lui nici un mister, cum va mai primi el să trăiască, să se supuie și să aștepte desfășurarea și finalul unei vieți de mai înainte cunoscute? Omul are norocul că găsește la fiecare veac drumul și după ce a dat în direcția unei singure erori toată cultura pe care inteligența lui putea să o pro- ducă, adoptă cu ușurință alta, croiește un drum nou, după o descoperire, sau se întoarce la altul, părăsit de mult, cu alte speranțe. Omul are norocul că poate greși cît mai des fără părere de rău, cu neadormitul vis de o perfecțiune actuală și viitoare. Omul are norocul că se distrează... că muncește mai mult decît cercetează și că moare în definitiv la timp, aducînd cîte foarte puține firimituri, într-o mie de ani, din marele necunoscut. Deși contextul acesta este alcătuit în împrejurări și cu un rost atît de felurit de acel care a dat naștere textului spicuit mai sus din Kogălniceanu, el păstrează 17 2—c. 764 totuși un anumit caracter retoric. Contextul cules din scrierile în proză ale lui T. Arghezi este articulat dintr-o întrebare și un răspuns, dintr-o întrebare pe care autorul și-o pune și din răspunsul pe care și-1 dă. Este deci reproducerea unui moment dintr-o dezbatere intimă, fragmentul unui soliloc. Autorul își pune întrebarea: Cum va mai primi el [omul] să trăiască? Răspunsul arată care sînt, după părerea autorului, motivele omului de a trăi. Partea finală a contextului are deci caracterul unei enumerări acumulative, în care fiecare element al enume- rării este introdus prin legătura anaforică: Omul are norocul. Dar și enumerarea acumulativă și anafora sînt procedee retorice. Autorul nu urmărește să producă în cititorul său o convingere, prin gruparea unor argumente logice, ci s-o impună printr-o metodă retorică de intensificare, adică pe calea acumulării și a repetiției. Legătura dintre feluritele momente ale gîndirii sale nu se mai face prin exprimarea raporturilor logice (conclusive, adversative etc.), ci prin repetarea anaforică a aceleiași asociații de cuvinte. Avem deci de-a face cu un alt procedeu de legare a unui context, corespunzător unei alte atitudini scriitoricești. Este o caracteristică incontestabilă a anumitor opere, indicarea cît mai discretă a legăturilor unui context, simțite desigur ca prea greoaie în formele lor conjuncționale. La unii scriitori, legăturile se fac prin adverbe, cum este posibil mai ales în proza narativă, ca în următorul context din M. Sadoveanu: Răzbunarea lui Nour (Opere, 1, 1954, p. 9): Stăpînea în Moldova Bogdan încrucișatul, care moștenise de la tatăl său — după cum spun bătrînii — vitejia la război și credința în biserică, Țara, înălțată și întinsă sub Ștefan cel Mare, stătea încă tare, Războinicii albiți în furtunile bătăliilor își odihneau ciolanele trudite și priveau cum popoare nouă de viteji trec pe pămîntul strămoșesc, ducînd foc și sabie la dușman, Pe atunci dușmanul neîmblînzit era Leahul. Bogdan-vodă, plecînd în pețit în Polonia, ceruse o prințesă de la curte, să-i fie doamnă. La început purtat cu făgăduinți, apoi respins, pregătirile de nuntă se preschimbară în pregătiri de război: paloșul și focul intrară în țara vrăjmașă. Atunci, între cele două țări, nu mai fu hotar. Sîngele curse șiroaie și în pămînt străin, și pe pămîntul Moldovei. . . Pasajul apare la începutul unei povestiri, cînd scriitorul stabilește cadrul lui temporal. După prima frază care fjxează, în chip cu totul general, momentul, povestitorul înmulțește notele datării, legîndu-le de prima frază prin adverbe sau locuțiuni adverbiale temporale: încă (în sens temporal), pe atunci, atunci. Formele adverbiale la început, apoi leagă fraza în care apar cu aceea care o precede. Legăturile acestui context se fac deci numai prin astfel de mijloace. Este un exemplu de context legat prin expresia relațiilor de timp, normal într-o povestire, adică într-o compunere în care faptele urmează a fi înfățișate în succesiunea și simultaneitatea lor. Povestitorul nu-și propune să argumenteze și să con- 18 vingă, de aceea se poate restrînge la indicarea singurelor relații temporale pentru a închega contextul său. Elementele de legătură sînt încă mai puține într-un text din Odobescu, dar de data aceasta este vorba de o descriere. Iată acest text (Pseudo-Kinegheticos, Opere, ESPLA, voi. II, p. 152): A fost fără îndoială un vînător inspirat și a știut să mînuiască bine arcul și săgețile artistul subt a cărui daltă s-a mlădiat statua Dianei de la Luvru, acea mîndră și sprintenă fecioară de marmură, care s-avîntă, ageră și ușoară, sub crețurile dese ale tunicei ei spartane, scztrtă în poale și larg despicată la umeri. O mișcare vie și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i, cu perii sumeși la ceafă tn corimb, și pe fruntea-i coronată cu o îngustă diademă, se strecoară ca un prepus de mînie. Peplul îi înfășoară, ca un brîu, talia zveltă și cutele veșmîntiilui ascund sînu-i fecioresc; dar brațele-i goale, unul se încovoaie în sus ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se reazimă pe creș- tetul cornut al ciutei. Ce neastîmpăr va fi făcînd pe zeiță să calce așa iute pămîntul sub crepidele-i împletite pe picior ca opincele plăieșilor noștri? Pe cine amenință ea cu dar da împenată ce ea atinge cu degetele-i delicate? Trămite ea oare în cîmpii etohci ai Calidonului pe mistrețul uriaș care va muri înjun- ghiat de mîna regescului vînător Meleagru ?. . . Cugetul ei e o divină taină. Descrierea de mai sus este întregită din fraze care se referă la același obiect: Diana de la Luvru. Scriitorul pare a avea tot timpul sub ochi obiectul descrierii, în legătură cu care înmulțește observațiile și reflecțiile lui. Deși numele monu- mentului descris nu mai apare începînd cu a doua frază, scriitorul exprimă refe- rirea la el prin forma neaccentuată a pronumelui în dativ -i (în capu-i, fruntea-i, sînu-i, brațele-i). Tactul scriitoricesc îi arată lui Odobescu că, la un moment dat, trebuie să împrospăteze amintirea obiectului descrierii sale. Procedează atunci la o nouă indicare a obiectului: zeița (= Diana de la Luvru), la care vor continua să se refere pronumele folosite, în forme accentuate (ea, ei) sau neac- centuate (-i). Odobescu făcea parte din rîndul scriitorilor cărora disciplina clasică a stilului le impune exprimarea unei idei complete în fiecare unitate sintac- tică a contextului lor. în adevăr, dacă analizăm pasajul de mai sus, întîlnim în fiecare din frazele care îl compun cîte un tablou relativ complet: al statuii în general, al mișcării ei, al veșmintelor, al atitudinii ei. Bog?atele perioade arbo- rescente, care alcătuiesc una din caracteristicile cele mai izbitoare ale stilului lui Odobescu, au apărut din nevoia de a exprima în fiecare unitate sintactică cîte o idee.întreagă: o nevoie pe care el o împărtășea cu mulți dintre scriitorii clasici. Totuși, Odobescu nu procedează prin notarea unor trăsături succesive, fără preocuparea de a stabili legătura acestora. Scriitorul este conștient că, prin descrierea sa, el trebuie să obțină imaginea unui întreg simultan. între diferi- tele trăsături notate, el înmulțește deci expresia legăturilor. Și de unde un scriitor mai nou ar fi renunțat poate la ele, ușurînd textul său de or sarcină nu întru 19 totul necesară, Odobescu nu pregetă să exprime relațiile dintre feluritele lui unități sintactice, dînd descrierii sale însușirea unui context legat. Am amintit mai sus substituția unui nume prin altul: Diana de la Luvru prin zeița. Substituția numelui este un alt procedeu de legătură a contextului, îl semnalez, din multele locuri în care poate fi întîmpinat, la M. Sadoveanu (ibid., p. 10), unde boierul Pavel Nour este substituit de două ori, o dată prin bătrînul, altă dată prin omul acesta: în vremea aceea, boierul Pavel Nour, fost hatman al lui Ștefan-vodă, retras în cuibul lui, aproape de hotar, se trezi împre- surat de cetele leșilor. Bătrînul, în calea focului, rămăsese neclintit; numai își ceruse de la vodă feciorul: cu el, se simțea în stare să ție piept oricui. ... Omul acesta fusese în tinereță uragan nedomolit. Acuma, deși bătrîn și nins, în trupu-i drept și falnic ardea un suflet de flacără etc. Deși Sadoveanu leagă și el, deseori, prin referire pronominală (trupu-i drept), nu abuzează totuși de acest mijloc, a cărui insistentă folosire dă o anumită monotonie stilului lui Odobescu. Scriitorul găsește în substituția numelui un procedeu de legare a contextului, fără sacrifi- ciul varietății lui. Interesant este de observat tendința unor scriitori de a elimina legăturile contextului, unitatea acestuia stabilindu-se în mintea cititorului fără ajutorul vreunei sintagme. în Țara de dincolo de negură (Opere, II, B.p.t., p. 67), G. Topîrceanu scrie: Au venit gîștele ! Vestea cea mare ne-a umplut de neastâmpăr, pe tovarășul meu și pe mine, fiindcă amîndoi avem pasiunea vînatului de baltă, în fiecare an la începutul primăverii o viață nouă și zgomotoasă se abate prin stuhu- rile bălților mari dinspre Ungheni. Un norod nenumărat de gîște și gîlițe, sosite în lungi stoluri migratoare din ținuturi necunoscute.. . pun stăpînire o dată cu dez- ghețul pe toată revărsarea apelor și împărăția trestiilor dintre zăvoaiele Prutului și matca cea înșelătoare a Jijiei. Sus, pe culmea dealului din față, castelul prințului Sturza, alb și ireal ca palatul lui Papură-vodă, pare un miraj proiectat în văzduh de lumina apelor... Pe culmea dealului din fața cui ? Scriitorul nu dă compli- nirea așteptată, dar cititorul înțelege că este vorba de culmea dealului din fața peisajului descris mai înainte: împărăția trestiilor dintre zăvoaiele Prutului și matca cea înșelătoare a Jijiei. Aceeași situație găsim în contextul (ibid., p. 71): Nici tovarășul meu așadar nu-i om ca ceilalți oameni. Pe lîngă însușirile vînăto- rești care-l deosebesc de muritorul comun, natura a pus în firea și-n făptura lui multe ciudățenii și contraste. Mare la trup, te-ai aștepta să fie din această pricină greoi și stângaci în mișcări. Dar nimeni nu îndură mai ușor truda unei zile de vînă- toare. Iar cînd un iepîire sau o prepeliță îi sare la distanță potrivită, pușca parcă face parte din trupul lui; nici nu-ți vine să crezi cu ce vioiciune năprasnică o duce la umăr și, ca un Jupiter în miniatură, trăsnește lighioana măruntă din fugă. Simțu- rile lui sînt tot atît de agere. Tot atît de agere ca cine ? Se înțelege că tot atît de agere ca mișcările descrise mai înainte. Complinirea regăsită nu corespunde vreunui cuvînt anumit sau vreunei legături anumite de cuvinte a contextului, ci unei reprezentări globale sugerate de text. Complinirea regăsită poate cores- 20 punde însă uneori, dacă nu unui cuvînt anumit, unei fraze întregi. Așa se întîmplă cînd Topîrceanu scrie (ibid., p. 69): Rostul vînatului de baltă cere ca în fiecare luntre să nu ia loc decît un singur vînător, cu luntrașul lui. Dacă stau doi pușcași într-o luntre, se încurcă unul pe altul și nu fac nici o ispravă. Barnea, care cunoștea bine această rînduială, se leagă că ne va găsi el încă un luntraș priceput.. . în contextul de față, această rînduială nu substituie vreo expresie particulară, ci situația descrisă mai înainte, într-o frază întreagă: Rostul vînatului de baltă cere ca în fiecare luntre să nu ia loc decît tin singur vînător, cu luntrașul lui. Analizai contextelor lui Topîrceanu pune deci în lumină procedeul nou al eliminării complinirilor, prin care legătura contextelor tinde să se desfacă. Acest nou pro- cedeu, într-o bucată de proză descriptivă, manifestă atitudinea unui scriitor care transcrie impresiile sale fără preocuparea mereu trează de a introduce expresia lor într-o structură logic-gramaticală riguroasă. Avem în fața noastră un scriitor care nu urmărește decît să nareze și să zugrăvească. Această situație creează particularități sintactice ale contextului cu repercusiuni stilistice evi- dente. Pînă a ajunge la formele nelegate ale contextului, o etapă intermediară o constituie acele contexte în care legătura se face numai prin repetarea aceluiași fel al frazelor după înțeles, de pildă al frazelor interogative sau exclamative. Citim în Odobescu, Pseudo-Kinegheticos (ibid.,p. 148): Pentru ce să nu combatem erorile răspîndite în public de reaua-credință sau de fanfaronada unora? De ce, chiar în materie de vînător ie, să nu hotărîm marginile posibilului? Pentru ce să nu arătăm celor ce voiesc a se scrie printre vrednicii cetași ai sfîntului Hubert la ce punt al orizontelui vînătoresc sfințește soarele putinței și începe să licurească fofengherul îndoielnic al fantasticelor plăsmuiri? La ce mintea și gura să nu fie drepte, tocmai la aceia cari cu ochiul și cu mîna nu pot să dea greș? Nici un ele- ment sintactic nu leagă aceste felurite fraze între ele în afară de categoria lor unitară, în afară de faptul că toate sînt deopotrivă fraze interogative. Contextul, cu coloratură umoristică, vrea să întemeieze nevoia de a limita renumita por- nire spre lăudăroșenie a vînătorilor și o face printr-o serie de întrebări retorice, adică de întrebări care impun răspunsul, de data aceasta afirmativ. Felul frazelor după înțele's este aici singurul element sintactic de legătură al contextului. Contextul poate fi cu totul dezlegat în descripții, unde unitatea tabloului se poate închega din singura juxtapunere a frazelor, fără nici un element sin- tactic de legătură, așa cum putem întîlni de pildă la Em. Gîrleanu, Din lumea celor care nu cuvîntă (Opere alese, B.p.t., p. 226): în odaie e tăcere. Prin fereastra deschisă soarele scoate sclipiri din sticlăria de pe poliți. în fața iconostasului clipocește candela. Pe masa din mijloc, stă deschis, uitat acolo de către copiii sfinției-sale, un ceaslov vechi, scorojit și unsuros. O musculiță, cît o gămălie, strălucitoare ca un licurici, intră bîzîind să caute ceva dulce de gustat. Zboară încolo și-ncoace etc. Nu totdeauna descrierile manifestă caracterul unei astfel de juxtapuneri. Odo- bescu zugrăvește peisajele sale, utilizînd numeroase elemente de legătură, ca ■21 în Pseudo-Kinegheticos, din care citez încă o dată (ibid., p. 129): De cu zorile, atunci cznd rouă stă încă aninată pe firele de iarbă, ea [căruța] s-a pornit de la conacul de noapte, de la coliba unchiașului mărunt, căruia-i duce acum dorul Bără- ganul întreg, și tocmai cînd soarele e d-asupra amiazului, ea sosește la locul de întâl- nire al vînătorilor. Mai adesea acest loc e o cruce de piatră strîmbată din piua ei, sau un puț cu furcă, adică o groapă adîncă de tinde se scoate apă cu burduful. Trebuie să fii la Paicu, în gura Bărăganului, sau la Cornățele, în miezul lui, ca să găsești cîte o mică dumbravă de vechi tufani, sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii și mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor. In orice alt loc al Bărăganului, vînătorul nu află alt adăpost, spre a îmbuca sau a dormi ziua, decît umbra căruței sale. Dar ce vesele sînt acele întruniri de una sau două ore, în care toți își povestesc cîte izbînzi au făcut sau mai ales erau să facă, cum i-a amăgit pasărea vicleană, cum i-a purtat din loc în loc și cum în sfîrșit s-a făcut nevăzută în zboru-i prelungit. Mulțimea termenilor sintagmatici; mai adesea, iar, în orice alt loc, dar, mai ales, în sfîrșit, arată că absența lor în descrierea lui Gîrleanu corespunde unui alt stil, unui anumit impresionism, care, în epoca în care scriitorul își compunea schițele sale, se afirma în pictură. După cum, în tehnica acestui curent, rigoarea compoziției, elementul logic, schema geo- metrică a grupării figurilor devin mai puțin evidente, tot astfel într-un context ca acel al lui Gîrleanu, expresia logică a legăturilor dispare, scriitorul mulțu- mindu-se să noteze impresiile sale, în ordinea în care i-au putut apărea. Contextele dezlegate sînt mai ales folosite în expunerea lirică. Unitățile sintactice se pot urma aici, integrînd ceea ce se numește o atmosferă, dar fără preocuparea de a stabili relațiile dintre ele. Totuși, nu trebuie să ne grăbim a recunoaște un context nelegat pretutindeni unde constatăm absența expresiilor sintagmatice. Se poate întîmpla ca aceste legături să existe de fapt, lipsind numai expresia lor sau fiind înlocuită prin intonație. Așa e cazul, de pildă, în Noaptea de mai de Șt. O. losif: Plăsmuiri de basme Aur peste ele? M-au împresurat? Cine dete oare Aripi de fantasme Strai de sărbătoare Poate-au scuturat Gîndurilor mele? Stau încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată. .. Strofele acestea reprezintă un fals context nelegat, pentru că între diferitele Iui unități sintactice există de fapt legături, pe care ne este ușor să le așezăm la locul lor, transformînd parataxa într-o hipotaxă. A doua frază a contextului citat poate deveni subordonata cauzală a celei dintîi, dacă, dirijîndu-ne după înțelesul succesiunii lor, introducem un deoarece între ele. între a doua și a 22 treia frază, ca și între a patra și a cincea, se poate introduce de asemenea un deoarece sau un căci. Șt. O. losif aparținea unui moment din dezvoltarea artei literare în care era încă vie preocuparea de a compune, adică de a da o ordine logică expunerii, astfel încît între frazele sale pot fi regăsite elementele de legă- tură sintactică, chiar dacă acestea nu sînt exprimate. Interesant este de constatat faptul că, pentru a afla un context liric cu totul nelegat, trebuie să urcăm în timp pînă la Eminescu, în care putem afla în această privință un exemplu celebru: Stelele-n cer: Stelele-n cer Deasupra mărilor, Ard depărtărilor, Pînă ce pier. După un semn, Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn: Niște cetăți Plutind pe marile Și mișcătoarele Pustietăți. Stoli de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. Frazele cuprinse în aceste strofe și în altele următoare nu sînt legate prin nici un element sintactic și nici nu putem introduce un astfel de element de legă- tură între ele. Din punct de vedere stilistic, ele posedă totuși o convergență și strofa care ne spune, în continuarea poeziei: Floare de crîng, Astfel viețile Și tinerețile Trec și se stîng ne face să înțelegem că toate imaginile exprimate în frazele anterioare ale con- textului nu erau decît « exemple », menite să sprijine această concluzie lirică. Problema lipsei elementelor sintactice de legătură în anumite contexte a fost de mult pusă. în vechile tratate de retorică și poetică un astfel de context nelegat lua numele de asyndeton. Stilistica modernă a văzut în asindetism o caracteristică a stilului liric. Se poate reconstitui, grupînd mărturii mai vechi sau mai noi, un interesant capitol din istoria stilisticii în legătură cu această problemă. încă de pe la mijlocul veacului trecut, esteticianul Fr. Th. Vischer, un elev al lui Hegel, scria în « Estetica » sa (« Aesthetik oder Wissenschaft des Schdnen », 1846, VI, ed. II, 1923, p. 211): «Stilul liric, spre deosebire de cel epic, urmărește a-1 face pe cititor mai mult să ghicească decît să-i exprime ceva cu claritate... și de aceea el nu se dezvoltă cu o liniște egală, ci progresează cu rapiditate și într-un chip întrerupt. Compoziția nu leagă reprezentările după ordinea lor obiectivă, ci preferă salturile, obținînd legătura acelor reprezentări prin unitatea subiectivă a sentimentului». Aceeași observație, făcută însă în termeni lingvistici și cu sporul de precizare adus totdeauna de tratarea lingvistică 23 a problemelor literare, apare la unii cercetători moderni, de pildă la E. Elster, « Prinzipien der Literaturwissenschaft», II Bd., Stilistik, 1911, p. 263: «Prefe- rința unui scriitor sau a unui poet pentru unul sau altul dintre felurile parataxei conjunctive are mare importanță stilistică: conjuncțiile spațiale și temporale sînt mai puțin abstracte decît cele logice și, printre acestea, trebuie făcută deose- birea între conjuncțiile adversative (dar, totuși, numai) și conjuncțiile care exprimă cauza, finalitatea sau concesiunea; acestea din urmă sînt cele mai abstracte ș.i de aceea ele nu sînt la locul lor în poezie ». E. Ermatinger, « Das dichterische Kunstwerk », 1923, p. 317, afirmă la rîndu-i că forma sintactică proprie poeziei lirice este « coordonarea, nu subordonarea », dar admite și unele forme ale subor- donării, ca acele obținute prin adverbe de timp și loc. E. Staiger, « Grundbegriffe der Poetik », 1946, p. 38-39, observă de asemenea: «.Limba în genul liric pare să renunțe la ceea ce a cîștigat în direcția clarității logice prin trecerea de la para- taxă la hipotaxă, de la adverbe la conjuncții, de la conjuncțiile .temporale la cele cauzale». Nu este totuși sigur că expresia legăturilor logice ale contextului este o particularitate a stilului liric, deoarece procedee asemănătoare am întîmpinat și în proza descriptivă. De asemenea nu este totdeauna adevărat că lirica renunță la expresia legăturilor logice. Eminescu scrie: « S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci cînturilor mele zic Adio, tuturora și Cu ochii sării cei de-ntîi Eu n-o voi mai privi-o.,. De-aceea-n urma mea rămîi — Adio!» Cercetările relative la structura contextelor a fost în genere neglijată. Ele se impun totuși. De curînd doi cercetători sovietici, Finkel și Bajenov, în lucrarea « Limba rusă literară contemporană », au făcut să culmineze capitolul consacrat sintaxei, prin considerații asupra sintaxei contextelor. «Necesitatea lărgirii limitelor sintaxei, scrie Finkel și Bajenov, în sensul studierii legăturilor formale și semantice dintre propoziții complete sau dintre grupele lor, este cu totul evidentă și imposibil a fi negată ». Cei doi autori au arătat apoi că procedeele de organizare a contextelor au și valoare stilistică. în contribuția de față am încercat să stabilesc o serie de procedee a contextelor legate (legăturile conjunc- ționale, anaforice, prin adverbe și pronume, prin substituția substantivului, prin repetarea frazelor interogative) și a contextelor în desfacere sau nelegate (prin eliminarea complinirilor, prin juxtapunere, prin raporturi neexprimate, pînă la asindetismul total), caracterizîndu-le pe toate din punctul de vedere stilistic. Cîmpul de cercetări care se deschide astfel în fața noastră merită să fie parcurs și adîncit în toate direcțiile. CONTRIBUȚIE LA STUDIUL CONCEPȚIEI LUI G. IBRĂILEANU DESPRE LIMBA LITERARĂ ȘI PROBLEMELE STILULUI* DE N. DĂNILĂ în trecut, lingviștii, filologii; criticii și istoricii literari n-au avut o concepție unitară asupra problemelor pe care le ridică studiul limbii literare ca aspect desăvîrșit al limbii naționale unice a întregului popor și ca instrument de expresie cu funcție estetică în domeniul artei literare. Aceasta, datorită teoriilor idealiste care stăteau la baza studiului limbii și literaturii. De aceea activitatea lingviștilor și a criticilor literari se desfășura separat, deși pentru cercetarea fenomenelor lingvistice un izvor important rămîne literatura și, în mod normal, chiar numai această situație ar fi trebuit să-i ducă la colaborare și la puncte de vedere comune, precum și la apropieri de metodă. Creația literară a format numai întîmplător și sporadic obiect de studiu pentru unii lingviști străini care au dat lucrări utile plecînd de la ideea că istoria limbii trebuie studiată,în strînsă legătură cu istoria literaturii. în tara noastră, în vremea cînd si-a desfășurat activitatea sa de critic si istoric literar Garabet Ibrăileanu, situația nu era satisfăcătoare: problemele limbii literare, formarea si evoluția ei, limba literaturii artistice si analiza stilului • operelor literare nu constituiau pe atunci teme « serioase », vrednice de a alcătui materia unui curs universitar sau a unei cercetări științifice. . în general situația se prezenta astfel: lingviștii făceau istoria limbii, cu predi- lecție pentru fazele ei mai vechi (ceea ce e foarte important, dar nu e suficient), rupînd din lanțul istoriei veriga prezentului, pe care-1 considerau prea cunoscut * Comunicare ținută la Institutul de lingvistică al Acad. R.P.R. din București, în ziua de 30 decembrie 1955. 25 ca să fie studiat sau nedemn de cercetare științifică, iar istoricii literari erau prea preocupați de date, fapte și teme, acordînd din această cauză limbii și stilului o atenție redusă, sub forma unor vagi și neconcludente considerații, plasate de obicei la sfîrșitul unui capitol care îmbrățișa activitatea unui scriitor sau se ocupa de analiza operei acestuia. Nici critica literară a publicațiilor periodice nu manifesta un interes deosebit și nu aplica o metodă riguroasă în astfel de probleme. Istoricii și criticii literari laolaltă păreau a fi tributarii opiniei paradoxale pe care o formulase mai demult Remy de Gourmont în cartea sa « La culture des idees ». « îndeletnicirea scrii- torului — spunea Gourmont — este un simplu meșteșug, care își are locul între cizmărie și tîmplărie... stilul nu este o știință ». Evident că stilul nu este o știință, dar știința se poate ocupa de stil. Și, după cum observă acad. V. V. Vino- gradov, « procedeele și principiile măiestriei artistice, generalizările cu ajutorul imaginilor se transmit prin moștenire; unele din ele se includ chiar în limba întregului popor». E adevărat că în trecut preocupările sale atît de variate de.lingvist, filolog și istoric literar l-au dus pe Densusianu, care e din aceeași generație cu Ibrăileanu, la ideea unui curs despre Evoluția estetica a limbii romîne (4 volume, 1929- 1937), care n-a fost publicat. Nu știm dacă autorul acestui curs nu e mai curînd/ sau în orice caz în mare măsură, poetul și eseistul Ervin de la «Viața nouă » decît lingvistul Densusianu. Tot Densusianu mai are meritul de a fi dat impuls studiului limbii literare, prin instituirea unui concurs în 1902, la Universitatea din București, cu această temă. A fost premiată atunci lucrarea lui Petre V. Haneș, publicată în volum în 1904, sub titlul « Dezvoltarea limbii literare romîne în prima jumătate a secolului al XlX-lea». Dar, așa cum arată tov. prof. D. Macrea, « studiul lui P. V. Hanes a rămas o lucrare izolată. Autorul însusi nu i-a mai adus nici o modificare în ediția a doua din 1926 » L Aceasta era, schițată foarte sumar, situația în ceea ce privește problema limbii literare și a stilului scriitorilor ca preocupare a lingviștilor și istoricilor literari în vremea cînd Ibrăileanu, care debutase ca publicist la vîrsta de 18 ani în revista « Școala nouă», își începe activitatea de secretar de redacție al revistei « Viața romînească » și, după cîțiva ani, pe cea de profesor la catedra 'de Istoria literaturii romîne la Facultatea de litere si filozofie de la Universitatea din Iași. Ibrăileanu n-a fost lingvist, ci critic și istoric literar. De altfel, așa cum arată acad. lorgu Iordan în studiul său « Preocupări lingvistice în opera lui G. Ibrăi- leanu »2, el nici n-a avut cum să-și însușească o pregătire de strictă specialitate în domeniul lingvisticii, întrucît în anul 1892 -1893, cînd Philippide ocupa catedra de filologie romînă, Ibrăileanu terminase probabil facultatea și, cel mult, va fi studiat din curiozitate cursurile lui Philippide. A avut însă de pe atunci un interes deosebit pentru problemele lingvistice și, desigur, a dobîndit o orientare 1 « Limba romînă »; 1955, nr. 3, p. 18. 2 «Viața romînească», 1936, nr. 4-5, p. 47. 26 mai precisă în această direcție datorită relațiilor sale cu Philippide și faptului că a colaborat, după 1897, la Dicționarul vechii Academii, ale cărui lucrări erau, precum se știe, conduse pe atunci de Philippide ?(1897-1906). Opera lui Ibrăileanu cuprinde, în afară de volumele publicate în timpul vieții sale, un mare număr de studii, articole și note risipite în paginile revistelor « Viața romînească » si « însemnări literare », fără a mai socoti — deși si acestea merită o deosebită atenție — articolele anterioare anului 1906, apărute în publicațiile socia- liste ale vremii: «Munca», «Lumea nouă», «Evenimentul literar» și altele. Inventarierea completă e întregii opere a marelui critic pare a fi un lucru extrem de greu. Bibliografia alcătuită de colectivul catedrei de literatură romînă de la Facultatea de filologie din Iași, în 1954, întocmită sistematic și cu multă minuțiozitate de cercetători competenți, cuprinde totuși o rubrică a aținînd articole atribuite criticului, aceasta întrucît el tipărea la «Viața romînească » numeroase note și cronici pe care nu le semna sau le îngloba în rubrica « Miscel- lanea » ori « P. Nicanor et comp. », pe lîngă cele pe care le publica sub pseudonim și care sînt identificabile. în afară de aceasta trebuie menționate aici și cursurile sale, care cuprind o mare bogăție de idei, fapte și interpretări originale. Acestea au rămas pînă azi inedite. Circulă doar unele exemplare multiplicate, devenite și ele din ce în ce mai rare. E deosebit de interesant, pentru problema care ne preocupă, cursul de istoria literaturii romîne moderne (epoca Conachi, cum o denumea Ibrăileanu), cuprin- zînd un capitol introductiv asupra limbii literare. Prima redactare datează din 1910, un an după apariția cărții «Spiritul critic în cultura romînească ». în introducerea acestui curs și în opera pomenită, Ibrăileanu și-a expus ideile sale cu privire la formarea și dezvoltarea limbii romîne literare. în două studii scrise în anii 1919-1920 și publicate în « Biblioteca pentru toți » sub titlul de « Cultură și literatură », el a reluat problema limbii literare și a ortografiei, iar în 1926 a revenit cu un articol intitulat « în jurul limbii literare»1. Voi încerca să desprind esențialul din studiile tipărite, urmînd ca o prezentare completă a problemei, pe baza cercetării adîncite a întregului material tipărit și mai cu seamă a cursurilor sale universitare netipărite, să fie făcută în viitor, cînd și aceste cursuri vor fi accesibile. Ibrăileanu a exprimat pretutindeni adevărul, atît de răspîndit astăzi, că limba este un factor determinant al unității unui popor, arătînd că, față de alte popoare, poporul romîn « a avut norocul — spune el — să aibă o limbă mai unitară» 2. El admitea deci existența unei limbi naționale unice a întregului popor romîn, cu toate vicisitudinile politice care au separat ramurile acestui popor, obligîndu-le să trăiască multă vreme în organizații statale diferite sau sub stăpînire străină. împrejurările de ordin politic și social-economic nu au putut influența dezvoltarea limbii în cele trei provincii romînești, după cum nici existența 1 «Viața romînească», 1926, nr. 1, p. 177 și urm. 2 G. Ibrăileanu, Cultură și literatură. Biblioteca pentru toți, p. 67. 27 claselor n-a putut duce la diferențieri care să altereze caracterul unitar al limbii poporului romîn în totalitatea lui. împrejurarea care a întărit unitatea limbii naționale a fost, după Ibrăileanu, și inexistența dialectelor. « Pe pămîntul Daciei — spune el — nu există deosebiri în limbă care să meargă pînă la dialect. Numai limba romînilor macedoneni are deosebiri de gradul unui dialect» \ Această situație excepțională a limbii romîne este datorită în mare măsură păstoritului. Transhumanța, așa cum a arătat Densusianu și cum se admite și astăzi de către lingviștii noștri, a contribuit, în mare măsură, la păstrarea unității limbii noastre de-a lungul veacurilor. Cum însă deosebirile care există totuși în sînul limbii naționale unice și care se reflectă în graiurile teritoriale sînt o piedică în realizarea unei unități desăvîrșite a poporului nostru, Ibrăileanu crede că numai « stabilirea unei limbi literare fixe » poate asigura o perfectă coeziune sufletească a romînilor de pretutindeni 2. Ideea aceasta a unei limbi literare fixe, cum spunea el, a păstrat-o Ibrăileanu din 1910, cînd a afirmat-o în scris pentru prima oară, pînă în 1926, data ulti- mului articol în care reia problema limbii noastre literare, încă nedesăvîrșite, situație considerată de el ca « una din mizeriile culturii noastre » 3. Constatarea istoricului literar Ibrăileanu că nu avem încă o limbă literară îndeajuns de evoluată, la nivelul dezvoltării limbilor din țările de veche cultură, este de fapt regretul criticului, care, în calitate de conducător al revistei « Viața romînească », a îndrumat — am putea spune că « a crescut» — cîteva generații de scriitori și, citindu-le manuscrisele, și-a dat seama că o piedică în realizarea unor opere literare valoroase este lipsa unui instrument de expresie adecvat, adică a unei limbi literare evoluate. Pentru el, imperfecția limbii împiedica pro- gresul artei literare. Și acest lucru l-a repetat el de nenumărate ori, vorbind chiar de Eminescu, care a trebuit să-și creeze pe de-a-ntregul o limbă poetică, cheltuindu-și astfel forțele de creație, pentru a găsi «cuvîntul ce exprimă adevărul», în timp ce poeți ca Victor Hugo sau Goethe, față de care Eminescu nu poate fi socotit mai prejos, au fost avantajați de existența unor limbi literare formate în decursul cîtorva secole de dezvoltare a artei literare si a culturii din țările lor. 9 9 Dar la această limbă literară evoluată nu se va ajunge — crede Ibrăileanu — decît prin colaborarea tuturor graiurilor, așa după cum limba noastră literară în stadiul actual s-a format prin contribuția tuturor graiurilor romînești, pe baza vechii limbi bisericești. în sprijinul acestei idei, Ibrăileanu amintește și părerea lui Eminescu, care, împrumutînd un cuvînt din terminologia politică, a numit « unioniști » pe cei care au fost eclectici în problemele formării limbii literare 4. 1 G. Ibrăileanu, Cultură și literatură. Biblioteca pentru toți, p. 68. 2 Ibidem, p. 67. 3 Ibidem, p. 68. 4 Ibidem, p. 70. 28 «Atît scriitorii munteni, cît și cei moldoveni — spune Ibrăileanu — au încetățenit în limba literară comună forme din graiul provinciei respective. Mai în urmă, și unii scriitori ardeleni, ca Coșbuc și Goga, au dat limbii literare unele expresii din poeziile lor. Iar un Eminescu, care a colindat mai toate ținuturile romînești, a întrebuințat în scrisul său, mai ales în proza sa, cuvinte și forme din toate provinciile, mai cu seamă din Moldova și din Ardeal »1. Deși susține această idee a colaborării tuturor graiurilor romînești la formarea limbii literare, Ibrăileanu nu uită că graiul muntenesc e avantajat de unele fapte și împrejurări. El recunoaște că vorbirea din Muntenia este mai aproape, din punct de vedere fonetic, de limba cărților vechi bisericești, că are un caracter mai staționar, în timp ce graiul din Moldova prezintă deosebiri fonetice mai pronunțate în raport cu forma ideală a limbii literare. Acest fapt și împrejurarea că Bucureștiul, capitala Munteniei, a devenit,J după unire, capitala Romîniei conferă graiului muntenesc un prestigiu deosebit, și, desigur, în lupta dintre diversele graiuri care colaborează la formarea și desăvîrșirea limbii literare, este normal să aibă prioritate graiul capitalei, al centrului politic și cultural al țării, și nu vorbirea unei regiuni, cu toate că, în ce privește vocabularul, de la Eminescu la Sadoveanu — și prin valoarea deose- bită a creației lor literare — anumite elemente lexicale au trecut în vocabularul limbii literare, îmbogățind-o și oferindu-i noi mijloace de expresie. De altfel, atîta timp cît vocabularul unei limbi este în continuă schimbare, e clar că și lexicul limbii literare, care e un aspect al limbii naționale, se poate îmbogăți și el, mai ales că literatura are nevoie de aceste schimbări, la care pot contribui graiurile ca ramificații ale limbii naționale unice. în fond, țelul final al dezvoltării unei limbi fiind unificarea și perfecționarea prin contopirea dialectelor teritoriale în limba națională unică, e cert că, dacă mergem pînă la capăt pe acest drum, trebuie să ajungem la treapta culmi- nantă a desăvîrșirii, adică la o limbă literară unică și comună pentru întreaga colectivitate și care să fi absorbit toate elementele necesare dezvoltării ei din dialectele teritoriale. Dar, în ceea ce privește progresul limbii literare, drumul este anevoios și Ibrăileanu nu se poate opri să nu constate că clasele parazitare împiedică prin cosmopolitismul lor (Ibrăileanu se referă numai la franțuzism, care a bîntuit mai multă vreme și cu mai multă putere) perfecționarea limbii romîne literare. « Clasele noastre de sus sînt în afară de literatură din toate punctele de vedere: nu contribuie la formarea limbii, nu dau scriitori, nu citesc literatură romî- nească » 2. în adevăr, progresul în limbă este împiedicat de existența claselor exploatatoare în cazul oricărei limbi. Este știut că diferențierea societății pe clase, chiar neantagoniste, se opune unității lingvistice a unui popor. Această situație persistă chiar și în socialism, unde nu mai sînt clase antagoniste, dar unde se 1 G. Ibrăileanu, lucr. cit., p. 70. 2 Ibidem, p. 78-79. 29 păstrează deosebirile neesențiale dintre sat și oraș sau dintre munca fizică și cea< intelectuală x. în ceea ce privește îmbogățirea limbii literare, Ibrăileanu se oprește — între altele — asupra problemei neologismelor, a căror întrebuințare excesivă și deplasată o condamnă, arătînd că « mahalagismul lingvistic clasic este limba tipurilor lui Caragiale » 2. «Problema limbii literare este strîns legată de aceea a asimilării culturii străine » — continuă el. Or, Caragiale ridiculizează tocmai aceste aspecte ale fazei, de asimilare a culturii străine în Romînia, situație socială care se reflectă din plin în limba stropșită a personajelor din nemuritoarele sale comedii. Așa încît, cine studiază limba eroilor marelui satiric se ocupă în fond de o fază din dezvol- tarea culturii noastre și deci de o etapă din viața societății romînești. Nu mai puțin primejdios decît neologismul este cuvîntul neaoș popular. « Același cuvînt — observă Ibrăileanu — poate fi un juvaer în Creangă și o expresie vulgară într-un articol de idei ». (Aici îl citează pe Gherea, cu faimoasa lui perso- nificare: « Madama Estetica și-a luat tălpășița ».) «Ar fi interesantă și mai ales profi- tabilă — continuă el — o clasificare a cuvintelor neaoșe din punctul de vedere al posibilității accesului lor în diferite regiuni ale scrisului cult. S-ar vedea că unele nu trebuie să se ridice mai sus de literatura cu caracter popular, că altele pot pătrunde cu efect estetic în poezie și în proza de creație, iar altele, chiar în proza de idei» 3. Considerațiile asupra folosirii vulgare a neologismelor sau a utilizării nepo- trivite a expresiilor populare îl duc pe Ibrăileanu la încheierea că totuși « stilul de idei», cum îl numește el, e prea lipsit de sevă populară, și de această situație îl face răspunzător pe Maiorescu, pe care-1 consideră creatorul principal al stilului de idei, stil prea solemn, prea rece și artificial. Ibrăileanu vede în aceasta o manifestare a aristocratismului lui Maiorescu. Trebuie să recunoaștem că, în adevăr, în această privință criticul de la Junimea a făcut școală, fără ca totuși el să fi mers atît de departe pe acest drum. Se pare că discipolii și-au depășit maestrul. Tudor Arghezi însă — observă Ibrăileanu — a știut, în proza sa, să rupă cercul trasat de Maiorescu și să se miște cu o mare ușurință « pe registrul cel mai întins al graiului romînesc ». Spre deosebire de stilul de idei, stilul propriu-zis al artei literare a fost, din fericire, creația unor scriitori legați de popor: Alecsandri, Eminescu, Sadoveanu etc. Din această cauză, acest stil s-a dezvoltat pe o linie justă, nefiind o creație artificială tocmai pentru că avea să exprime fapte concrete, pe cînd stilul de idei este forma concisă, lapidară, în care sînt înveșmîntate noțiunile abstracte. Evident că scriitorii care cultivă stilul de idei, adică o formă a limbii literare folosită în lucrările de cercetare științifică, în filozofie, critică literară, eseistică, J > 7 7 7 y 1 Cf. Al. Graur, Studii de lingvistică generală, p. 128 și urm. 2 G. Ibrăileanu, în jurul limbii literare, în «Viața romînească », 1926, nr. 1, p. 118. 3 Ibidem, p. 118-119. 30 întîmpină dificultăți rezultînd din lipsa unei terminologii adecvate și deci posi- bilitățile de comunicare sînt mult îngreuiate din această cauză, iar soluțiile pentru adoptarea unor termeni nu sînt totdeauna cele mai fericite. Totuși, putem observa aici că scriitorul-artist are de învins dificultăți mai mari, datorită specificului artei literare. Spre deosebire de celelalte arte (muzica, pictura), care dispun de mijloace specifice pentru a crea imaginea artistică și deci pentru a comunica emoția estetică, literatura folosește limba, și numai limba, ca unic mijloc de a crea imaginile artistice și de a provoca emoția. Din simplu mijloc de comunicare a ideilor pe plan social, limba devine în arta literară procedeu tehnic de exprimare a emoțiilor și a imaginilor artistice, instrument al scriitorului-artist, pe care acesta îl subordonează scopurilor sale, adăugîndu-i însușiri noi, note deosebite și modulări personale, pe care limba, ca simplu mijloc de comunicare a ideilor, nu le posedă. într-o oarecare măsură, artistul-scriitor are o sarcină mai grea decît artistul plastic sau muzicianul, pentru că el este obligat să comunice conținutul emoțional nu cu ajutorul unei tehnici care nu stă la îndemînă tuturor, ci servindu-se de cuvinte și expresii, în fond banale și de uz comun, trebuind deci să ridice la treapta de formă artistică, de procedeu particular, un fenomen de ordin general si de răspîndire comună: limba ca bun al tuturor membrilor unei colectivități. Pentru Ibrăileanu, conținutul operei de artă este organic legat de formă: imaginea nu poate să existe independent de expresie. El definește arta « cugetare în imagini» și enunță un adevăr care continuă să fie valabil și azi: « O imagine nu e formă, e fond și formă » h Această idee își păstrează toată justețea și în prezent, ba chiar și-o afirmă și mai puternic. Estetica marxistă nu concepe altfel legătura dintre fond și formă, și de altminteri aceasta este o idee derivată din teza asupra legăturii indisolubile dintre limbă și gîndire. Cu privire la tehnica artei literare și la măiestria scriitorilor, Ibrăileanu ne-a lăsat pagini în care acuitatea observației și finețea analizei ating culmi neîntrecute în acest gen de preocupări, în critica și eseistica noastră din trecut. E drept că Paul Zarifopol — acesta însă specialist în filologie romanică și familiarizat cu problemele stilisticii prin studiile sale anterioare activității sale de critic literar — a fost preocupat de problemele stilului și a publicat unele studii în această direcție, fără însă a aborda problemele din punctul de vedere al lui Ibrăileanu. Studiul acestuia, intitulat modest « Note asupra versului », cuprinde o analiză amănunțită a mijloacelor pe care le-a utilizat Eminescu în diferitele faze ale creației sale, pentru a reda un conținut din ce în ce mai bogat și mai adînc. Profund cunoscător al marelui poet, Ibrăileanu ne prezintă în acest studiu procesul complex al creației eminesciene și motivarea strictă a utilizării nu numai a stilului individual, ci și a ritmului, a rimei și a valorii expresive a sunetelor, 1 G. Ibrăileanu, Scriitori și curente, ed. a II-a, Iași, «Viața romînească», 1930, p. 11. 31 urmărind concordanța perfectă între conținutul emoțional și elementele versulu i eminescian. El analizează, totodată, și valoarea deosebită a rimelor moldovenești, care par asonanțe la prima vedere, pentru cei care nu înțeleg că « poezia este o artă a auzului, nu a văzului» x. în ceea ce privește justețea interpretării lui Ibrăileanu referitoare la sim- bolismul fonetic, este interesant de relevat « surpriza emoționantă » pe care a încercat-o autorul la lectura cărții lui Mâurice Grammont « Le vers fran^ais », unde găsește aceeași interpretare cu privire la valoarea expresivă a sunetelor n și m pe care el o dăduse unor elegii ale lui Eminescu («O, mamă», «Mai am un singur dor »), de astă dată aplicată de Grammont poeziei franceze de la Ronsard pînă la poeții contemporani, în sensul că aceste sunete n și m exprimă tristețea, melancolia, iar frecvența lor într-o poezie contribuie la intensificarea tonului elegiac. Cu o cunoaștere adîncă a lui Eminescu, cu metoda sa strict științifică de abordare a problemelor interpretării textelor literare, cu vasta sa experiență de critic al literaturii romîne și universale, el era cel mai indicat să alcătuiască o ediție a poeziilor lui Eminescu, pe care ne-a dat-o în 1930 și în care, printre altele, are meritul deosebit de a fi prezentat un text unificat în ceea ce privește limba poetului, mergînd, în această privință, pe linia progresului în limbă și a evoluției normale a limbii literare. El a dat o formă unitară tuturor variantelor unor cuvinte în privința cărora există ezitări nu numai în textul din « Convorbiri » și în edițiile anterioare, începînd cu ediția I Maiorescu din 1883, ci chiar și în manuscrisele poetului. Ibrăileanu, spirit ascuțit critic și în ipostaza de filolog, a considerat că are datoria să facă această unificare lingvistică a textului poeziilor, cu convingerea că Eminescu tindea el însuși către această unitate formală, pe care ar fi realizat-o, probabil, dacă și-ar fi publicat singur poeziile în volum. Recunoaște însă și neajunsul care rezultă în urma acestei unificări a limbii poetului, și anume prezența unor asonanțe acolo unde rima este perfectă numai prin rostire dialectală. Deși, în studiul asupra versului, afirmase .că «poezia este o artă a auzului, nu a văzului», el a renunțat mai tîrziu, ca editor al lui Eminescu, la prezentarea unui text cu forme dialectale, din dorința de a contribui, și pe această cale, la o idee scumpă lui: desăvîrșirea unității limbii literare. ★ Am încercat în această expunere sumară să prezint cîteva din ideile lui Ibrăileanu cu privire la problemele de limbă și stil. Un studiu complet al acestui aspect din opera marelui critic presupune o analiză amănunțită nu numai a operei publicate, ci și a cursurilor universitare netipărite. Concepția lui în această direcție merită cu prisosință o cercetare metodică și completă, mai cu seamă acum, cînd valorificarea moștenirii lui Ibrăileanu este întreprinsă de revista «Viața 1 G. Ibrăileanu, Studii literare, ed. a Il-a, București, 1931 p. 166. 32 romîneascăal cărei conducător a fost de la crearea acestei reviste pînă în anul 1933. Cunoașterea părerilor lui Ibrăileanu cu privire la formarea și dezvoltarea limbii romîne literare va oferi cercetătorilor noștri care studiază etapele evoluției limbii noastre literare în secolul al XlX-lea puncte de orientare precise pentru înțelegerea unei epoci în care limba noastră ca formă a culturii naționale a suferit schimbări determinate de adîncile prefaceri sociale prin care a trecut poporul nostru. Studiind ca istoric literar dezvoltarea literaturii romîne în veacul trecut și în primele decenii ale secolului nostru, el a fost preocupat în permanență de evoluția limbii literare și de aportul scriitorilor la formarea ei. Aspectul dialectic este prezent la Ibrăileanu în discutarea și interpretarea fenomenului literar, care pentru el nu apare izolat, ci într-o interdependență neîntreruptă cu celelalte fenomene sociale privite în dezvoltarea lor istorică. De aceea limba scriitorilor și valorile stilistice ale creației literare i-au solicitat totdeauna un interes neistovit. Opiniile sale cu privire la limba literară și analizele sale subtile asupra tehnicii și măiestriei artistice a marilor noștri scriitori își păstrează valabilitatea și astăzi, constituind un îndreptar prețios pentru cercetarea limbii și stilului operelor beletristice și o contribuție fundamentală la elaborarea unei istorii complete a limbii romîne literare. GRAMATICĂ ȘI VOCABULAR PREDICATUL VERBAL DE GH. NEDIOGLU I Predicatul verbal are rolul de a enunța acțiunea făcută sau suferită de subiect. Termen esențial și indispensabil pentru o enunțare explicită, predicatul verbal constituie, prin dinamismul pe care i-1 dă acțiunea exprimată, centrul împrejurul căruia gravitează, legîndu-se cu el direct sau indirect, toate celelalte părți ale propoziției. De aceea, de la el trebuie să pornim într-o analiză, ca să ne dăm seama de rolul celorlalți termeni ai propoziției. Sub dependența lui se află astfel însuși subiectul, care, reprezentînd punctul de plecare al gîndirii, nu-și poate îndeplini funcțiunea sintactică fără intervenția predicatului, menit să arate punctul de sosire al judecății exprimate. Numai într-o singură privință, subiectul are ascendență asupra predicatului: în privința acordului. Supraordonat subiectului din punctul de vedere logic, predicatul i se subordonează din punctul de vedere gramatical, primind acordul pe care i-1 impune subiectul. Dînd viață enunțului, predicatul primește și accentul sintactic, ceea ce-1 și face deseori să treacă înaintea subiectului, schimbînd ordinea normală a termenilor. Cazul se întîmplă mai ales în propozițiile simple: Trec soldații. Vine iarna. S-adună norii. Pleacă rîndunelele. Dintr-o manifestare firească și spontană, exprimarea gîndirii devine forțată, căpătînd un aer didactic, de îndată ce așe- zăm subiectul unor astfel de propoziții înaintea predicatului (Soldații trec. Iarna vine), iar dacă lăsăm să cadă asupra subiectului accentul sintactic, schimbăm și înțelesul construcției: «Soldații (și nu alții) trec». Atît de inerent predicatului este accentul sintactic, încît, cînd se întîmplă să treacă asupra unui verb următor, cum vom vedea mai departe, acesta 34 devine termenul principal al grupei predicative, în care fostul predicat cu accentul pierdut intră numai ca un element accesoriu» Și în complexul frazei — în afară de anumite cazuri speciale — accentul sintactic cade tot pe predicatul propozițiilor, pe care le însuflețește, făcînd bine simțită individualitatea fiecăreia: «Stăteam într-o odăiță îngustă, rece, umedă, întunecoasă din strada Justinian. în fiecare dimineață vedeam pe stăpîna casei, o cucoană mititică, uscată, bătrînă cu puțină mustață, cu țigara în gură. O vedeam, o auzeam tușind uscat și parcă-mz era groază de dînsa. De cîte ori trecea pe lîngă ușa odăiței mele, de atîtea ori îmi opream răsuflarea și așteptam să bată de trei ori, apoi să intre și să-mi ceară chiria » (M. Sadoveanu, însemn, lui Nec. Manea, I). în gramatică, acțiunea exprimată de predicatul verbal este concepută în cel mai larg înțeles al cuvîntului. Ea se află nu numai în verbele care arată o lucrare propriu-zisă (ar, cos, umblu), nu numai în cele ce numesc diferite mani- festări ale vieții noastre psihice (văd, aud, simt, vreau), dar și în verbele care conțin numai un potențial de viață ca: cresc, dorm, zac, lîncezesc, tînjesc, vegetez, mă sfîrșesc, mor etc. în această categorie intră și verbele cu înțeles receptiv: primesc, moștenesc etc. Gramatica descoperă în ele o acțiune latentă, pe care o simțim și noi instinctiv, deoarece face ca sufletul nostru să intre mai mult sau mai puțin în activitate. Și dacă această acțiune e mai puțin evidentă în « Primesc o scrisoare », ea se eviden- țiază în schimb într-un proverb ca « De la un rău platnic primește [ = consimte să primești] și un sac cu paie » (I. Zanne, V, 502) și încă mai puternic în con- strucțiile negative: « Cine calcă jurămîntul, nu-lprimește [—nu vrea să-1 primească] nici pămîntul» (Jarnik-Bîrseanu, apud Tiktin DGR, 1256). O astfel de ‘ cțiune latentă este și în alte verbe. Predicatul costă are afinități cu acțiunea de « a cumpăra cu un preț oarecare» (Via costă o groază de parale), cu aceea de « a cîștiga cu‘ sacrificii» (Lupta pentru libertate a costat multe vieți) și chiar cu acțiunea de «a jigni»: « [Acest] răspuns. . . \-a costat așa de mult [pe d. T], încît i-a făgăduit că o să-i înmoaie oasele » (I. Bassarabescu, în DA? 1 I2, 828). De altă parte, prin înțelesul de «a stăpîni», acțiunea latentă din a avea devine manifestă într-o sumă de perifraze verbale și în anumite construcții: are bănuială « bănuiește », are credință « crede », are grijă « se îngrijește » (se îngri- jorează), are dorință « dorește », are obicei « obișnuiește », are de gînd « se gîndește », are milă « se milostivește », are pizmă « pizmuiește », are greșeală « greșește », are nădejde «nădăjduiește»; «sărăcie, ce-ai cu mine?» [=de ce te ții de mine?] (I. Zanne, V, 375); « Dar ce ai [=de ce suferi] lorgule ? » (B. Delavrancea, Irinel); « E dus de-a^unci. .. [de cînd a omorît pe un flăcău] Dar ce-au avut [= de ce s-au dușmănit ?] (G. Coșbuc, Flăcări potolite). în sfera noțiunii de acțiune gramaticală intră și verbele care nu au decît ceea ce s-a numit « o virtualitate dinamică », fie ea cît de redusă. Verbe ca stă, șade, tace, deși par lipsite de orișice idee de acțiune, cînd înseamnă « nu lucrează. 35 nu face nimic, nu vorbește », arată totuși felul de a se manifesta al subiec- tului: « Stă cu brațele-ncrucișate sau cu mînile-n sîn» (I. Zanne, II, 21, 255); « Toți cînii bat, dar el șede-n pat» (Ibidem, III, 279); «Cine tace merge-n pace » (P. Ispirescu, apud Tiktin DGR, 1545). Dinamismul virtual al acestor verbe devine, în anumite condiții, real, efectiv, exprimînd acțiuni în cel mai deplin înțeles al cuvîntului. Astfel, a sta înseamnă: « a se ține într-o anumită poziție » (Stă în picioare), « a se opri » (Stătu locului), « a rămînea » (« Cum îl întoarce așa stă — I. Zanne, II, 593), « a se așeza » (Stai jos) și « a continua să stea » (Stă la foc), « a locui » (Stau cu chirie), « a pluti» (Stă ca untdelemnul deasupra apei), « a-1 prinde » (Nu-i frumos cine se ține,/ci-i frumos cui îi stă bine — I. Zanne, II, 563), «a-1 supăra pe cineva» (a sta cuiva ca un gunoi în ochi — Ibidem, II, 330); «a se ține de cineva, a nu-1 slăbi, a sili pe cineva să-1 întrețină » (a sta în spatele cuiva — Ibidem, II, 430). Ca verb de acțiune propriu-zisă, a ședea are și el înțelesul de «a se așeza » (Șezi!) și de «a continua cineva să șadă» (Șade pe scaun), «a locui» (Șade la etaj), « a i se potrivi» (îi șade bine pălăria), înțelesuri la care se adaugă și altele ca: «a se astîmpăra (Șezi liniștit), «a stărui» (Șade pe capul lui — I. Zanne, II, 60) etc. Și acțiunea potențială a verbului tac devine o acțiune reală într-o con- strucție ca tac un gînd (un cîntec etc.): «Eu cînt tot un cîntec de-aseară. . . și-Z tac [îl opresc, îl înăbuș], dar nevrînd îl cînd iară » (G. Coșbuc, Fata morarului). Această virtualitate dinamică se simte și în predicatele verbale exprimate prin a fi: «Am fost [= m-am dus] cu biletul la o spițărie » (I. Caragiale, D-ale carnavalului, I, 5); «Ci nu-ntreba pe unde a fost [= ă umblat] și ce-a găsit» (St. O. losif, învins); « Oi vorbi eu cu dînșii și las’ dacă va fi [= dacă se va întîmpla] ceva» (I. Creangă, Soacra cu trei nurori); «Puțin mai este [= a mai rămas] și ai să ajungi împărat» (Idem, Harap Alb); «și dacă ți-am făgăduit atunci, a fost [=am făcut-o] numai ca să te împac » (P. Ispirescu, Tinerețe fără bătrînețe); «Astăzi îi [= se împlinește] o săptămînă de cînd. .,.»(Jarnik-Bîrseanu DAcR. IIj, 109); « Ce-z asta [ce înseamnă] mîndro, de noi ?/Semănat-am grîu de vară/și-a ieșit numai secară » (Jarnik-Bîrseanu, apud Murnu, Cele mai fru- moase doine, 34) — De la ideea de existență a ființelor, cînd simțim în el acțiunea de « a trăi» (N-am sărit peste garduri de cînd sînt » — I. Creangă, Capra cu trei iezi) — predicatul verbal a fi s-a extins și la existența lucrurilor: « După ușă £$?£-un cui» (Jarnik-Bîrseanu, DAcR. Iii, 109), cînd implică ideea de «a fi în f i i n ț ă », ca în « Bolta este în ființă și pe zidurile ei se văd nenumărate sculpturi» (Al. Odobescu, ibidem, 121). ★ Potrivit principiului pe care se întemeiază structura ei, propoziția poate avea mai multe subiecte, dar numai un singur predicat, ceea ce afirmă încă o dată preponderența logică a acestuia. El este de obicei un verb la mod personal, singur sau făcînd parte dintr-un grup sintactic, care formează aceea ce se numește sintagma predicatului. 36 Uneori însă pot intra în această sintagmă două verbe, care, deși la mod personal amîndouă, formează totuși un singur predicat, pentru că constituie laolaltă o singură idee verbală, avînd o singură modalitate, o singură valoare temporală și un singur aspect verbal, Cazul se întîmplă cînd unul din aceste două verbe este un semiauxilia rF adică un verb care, dezbrăcîndu-se de înțelesul său material și concret, își pierde autonomia prin abstractizare și se asociază solidar cu un verb plin, punîndu-se în serviciul lui, ca să exprime o idee verbală unică. Și auxiliarele întocmesc cu verbul lor principal o singură idee verbală, dar, în calitatea lor de morfeme și deci de verbe goale de orice conținut semantic, ele nu pot să modifice cîtuși de puțin înțelesul verbului cu care se asociază, servindu-i numai ca instrumente gramaticale pentru formarea timpurilor compuse și constituind cu el un singur termen morfologic. Astfel, auxiliarul ai din ai plecat și-a uitat cu totul înțelesul verbului plin din care s-a născut (a avea « a poseda, a stăpîni»), ca să arate numai ideea de persoană (pers. II), de număr (singularul) și de timp (perf. compus), pe care verbul principal la participiu nu le poate exprima singur. Dimpotrivă, semiauxiliarele rămîn în oarecare măsură semanteme, așa încît perifrazele formate cu ele nu s-au morfologizat ca cele construite cu ajutorul auxiliarelor, ci-și păstrează caracterul de construcții sintactice. Avînd înțelesul abstractizat, semiauxiliarele nu mai pot exprima, ce e drept, ideea de acțiune a verbului plin din care au provenit, dar, prin noțiunea abstractă pe care o mai păstrează, ele exercită o influență bine simțită asupra verbului căruia îi sînt aservite în sintagma predicatului, dîndu-i valori din cele mai variate. Importante din punct de vedere morfologic, pentru modalitatea și temporalitatea acțiunii, cum și pentru aspectul ei verbal, ele au și o mare importanță sintactică, întrucît dau sintagmelor predicative puterea de a exprima multiple nuanțe de gîndire. Iată o primă serie de exemple. L în fraza «acum văd eu ce poate femeia» (I. Creangă, Stan Pățitul), poate formează singur predicatul subordonatei, pentru că-și păstrează valoarea de verb plin, cu înțelesul de «(ce) putere are». Dar cînd întreb: «Vine?» și în loc de un răspuns categoric (Vine ! sau Nu vine !) mi se spune: « Poate [-- se poate] să vină »? Pierzîndu-și înțelesul concret, poate nu mai este în stare să exprime singur predicatul, pentru că n-a rămas în conținutul lui decît numai ideea de nesiguranță, de îndoială, pe care, ca semiauxiliar al eventualității, / adaugă nesiguranței conjunctivului următor, formînd laolaltă cu el o singură idee predicativă: «E posibil să vină». Examinînd rapoitul în care stau cei doi termeni ai sintagmei predicative, constatăm că verbul al doilea este subordonat celui dintîi: « se poate să vină ». Dacă însă, din punctul de vedere strict gramatical, semiauxiliarul cîrmuiește 37 verbul plin, în schimb, prin conținutul său, care este o acțiune, acesta își afirmă preponderența asupra celui dintîi, care exprimă numai ideea abstractă de îndoială, cu nuanța modală corespunzătoare. Ca înțeles deci valorile se inversează: verbul subordonat capătă prioritate, devenind termenul principal al sintagmei, în timp ce semiauxiliarul supraordonat rămîne numai un element accesoriu, menit doar să insufle acțiunii verbului principal modalitatea nesiguranței. Deosebirea dintre construcția Poate să vină « are posibilitatea să vină », în care verbul a putea își mai păstrează ceva din autoncmia sa, și între sintagma predicativă Poate să vină «e posibil să vină» se vede și din intonare. In primul caz, verbul cere să fie accentuat cu toată tăria: «Poate să vină ». De îndată ce însă intră numai ca semiauxiliar în sintagma predicatului, accentul sintactic trece asupra ver- bului principal : «Poate să vină». Această intonare se simte și cînd semiauxiliarul este despărțit de conjunctivul său printr-un alt termen el propoziției: «—Eucunosc bine pe aici și poate mai încolo să ai nevoie de unul ca mine. — Poate să am, poate să n-am, zise fiul craiului» (I. Creangă, Harap Alb). Constituind din punctul de vedere al accentului ceea ce se numește în lingvistică un singur cuvînt fonetic, cele două verbe se contopesc, cum s-a spus mai sus, într-o singură idee verbală și deci și într-o singură idee predicativă, cu o singură modalitate, o singură temporalitate și un singur aspect verbal. Cui se datorește această unitate în fiecare din cele patru cazuri? 1. — Ideea verbală unică o dă verbul principal. în adevăr, într-o sintagmă ca poate să vină, singura idee verbală este aceea a venirii, semiauxiliarul poate neavînd decît rolul de a ne înfățișa această acțiune sub semnul posibilității. 2. — Modalitatea unică a aceleiași sintagme se datorește faptului că, deși la indicativ, semiauxiliarul poate nu mai păstrează nimic din siguranța acestui mod. Slăbită cu totul, ea face loc îndoielii, care întărește si mai mult nesiguranța caracteristică conjunctivului următor, pentru ca sintagma predicativă să capete o singură modalitate, aceea a eventualității, în virtutea căreia acțiunea verbului principal poate să se realizeze, dar se poate și să nu se realizeze. Se pune întrebarea: Cum se face că un verb plin ca a putea, care prin el însuși se înfățișează cu modalitatea siguranței (« are putere ») a ajuns un semi- auxiliar al îndoielii? Răspunsul este: Valoarea lui de semiauxiliar derivă în acest caz, nu din verbul plin a putea « a avea putere », ci din forma lui pronominală a se putea, întrebuințată și ea ca verb plin, dar cu înțelesul de « a fi cu putință » și deci cu o modalitate inerentă numai de posibilitate T. Semiauxiliarul păstrează 1 Se știe că verbele își au și modalitatea lor proprie, inerentă conținutului lor semantic. A încredința, de pildă, exprimă siguranța, a pregeta îndoiala, a jindui dorința, a povățui sfatul etc. Pe lîngă aceste modalități, care pot fi exprimate și de modurile personale, verbele înfă- țișează prin ele înseși o sumă de alte modalități, nu numai pentru că fiecare își are nota modală proprie, dar și pentru că unul și același verb poate avea cîte o nuanță modală deosebită, după fiecare dintre înțelesurile lui, așa cum vom vedea îndată că din trei sensuri deosebite ale verbului a putea, s-au născut trei semiauxiliare, fiecare cu propria sa nuanță modală. 38 astfel nu numai ideea abstractă a verbului plin din care a provenit, ci și moda- litatea acestuia. Ce se întîmplă cînd semiauxiliarul a putea cu inerenta lui modalitate de nesiguranță, este pus la indicativ, modul siguranței depline ? Se produce așa- numitul fenomen lingvistic de interferență (A. Meillet), în virtutea căruia, din ciocnirea celor două modalități contrare, iese biruitoare modalitatea semiauxiliarului, care anihilează siguranța indicativului. Modalitatea semiauxiliarului se armonizează astfel cu modalitatea asemănă- toare a conjunctivului, cînd verbul principal este la acest mod, formînd o sintagmă predicativă cu o modalitate unică, aceea a eventualității: Poate să vină « e posibil să vină ». Dar cînd verbul următor este la indicativ ? Poate (că) vine. Intervine iarăși interferența, care se produce de astă dată între valoarea modală de nesi- guranță a semiauxiliarului și aceea de siguranță a indicativului următor, cu același rezultat ca și în cazul precedent: cea din urmă este anihilată de cea dintîi, ceea ce dă sintagmei predicative tot modalitatea unică a eventualității: Poate (că) vine 1 « este posibil să vină ». Iată acum și cazul contrar. Pentru că, oricît de ciudat s-ar părea la prima vedere, verbul a se putea «a fi posibil» devine uneori și un semiauxiliar al siguranței. Cazul se întîmplă cînd este pus la perfect: s-a putiit « a fost posibil ». Acum indicativul vine nu numai cu siguranța inerentă modului său, ci și cu aspectul verbal al acțiunii care, a și fost îndeplinită, ceea ce întărește și mai mult siguranța indicativului. Arătată astfel în afară de orice îndoială, siguranța indicativului este aceea care anihilează de astă dată nesiguranța inerentă semi- auxiliarului a se putea^ făcînd din s-a putut un semiauxiliar al siguranței celei mai depline. Se-nțelege de la sine că acum alta va fi valoarea modală unică a sintagmei pe care o formează semiauxiliarul s-a putut cu un subjonctiv următor, ca de exemplu în « Cum a putut să se-ntîmple așa ceva ? » Devenit un semiauxiliar al siguranței, a putut (care aici reprezintă pe s-a putut: Cum s-a putut întîmplă așa ceva?) anihilează nesiguranța conjunctivului la care este verbul principal, făcîndu-1 să exprime acțiunea ca sigură și reală în toată puterea cuvîntului, pentru că o arată și îndeplinită. « Cum a putut să se-ntîmple așa ceva ? » înseamnă de fapt « Cum s-a întâmplat așa ceva ? » în care nu mai găsim aici o urmă din moda- litatea de îndoială sau de nesiguranță a conjunctivului următor. Iată cum cele două moduri deosebite la care se află cele două verbe ale sintagmei se unifică într-o singură modalitate, de astă dată aceea.a siguranței indicativului; și iată cît de deplină este sinteza modală pe care o formează semiauxiliarul cu verbul 1 Prezența conjuncției că, intercalată între semiauxiliar și verbul principal, nu tulbură unitatea sintagmei, pentru că aici ea n-are decît roiul de a lega cei doi termeni. Cînd verbul următor este la conjunctiv, el se leagă cu semiauxiliarul său prin conjuncția să, care a ajuns să facă parte integrantă din forma acestui mod. Cînd însă verbul principal este la indicativ, limba recurge la diferite conjuncții cum sînt: că, ds, ca, dacă sau și, care, în aceste cazuri, și-au pierdut menirea de a introduce o propoziție completivă, consecutivă, finală, condițio- nală sau copulativă, transformîndu-se în simple mecanisme gramaticale de legătură. 39 său principal. A despărți prin analiză cei doi termeni ai sintagmei ar însemna să dai verbului să se întîmple valoare de conjunctiv, pe care el n-o mai are decît numai ca formă, valoarea lui modală intrinsecă fiind aceea a indicativului. 4 Cum a putut să se întîmple așa ceva ? » = « Cum s-a întîmplat așa ceva ? ». Și astfel, dacă ideea verbală unică este impusă sintagmei de verbul principal, unitatea ei modală se datoreste semiauxiliarului. > 3. — Cine hotărăște t emp o r a 1 it alea unică a sintagmelor ? Uneori numai semiauxiliarul. în exemplul precedent, de pildă, per- fectul compus la care este semiauxiliarul a anihilat valoarea temporală de prezenta conjunctivului următor, dînd întregii sintagme o singură tempo- ralitate, aceea de perfect compus. Cînd însă semiauxiliarul este la prezent, temporalitatea unică a sintagmei provine din contribuția în egală măsură a timpului la care se află de o parte semiauxiliarul, iar pe de alta verbul principal. în Poate să vină sau Poate (că) vine, se asociază ideea prezentă de posibilitate (poate) cu ideea de viitor a acțiunii posibile, exprimată în primul caz printr-un ccnjunctiv (să vin£), care implică o idee de viitor, iar în al doilea printr-un prezent al indicativului (vine), care are deseori valoare de viitor, poate (că) vine însemnînd « poate (că) va veni». Se naște astfel nuanța temporală de prezent în perspectiva viitorului. în Poate să fie acasă sau Poate (că) este acasă, ideea prezentă de posibilitate, aplicată liind unui fapt actual, sintagma capătă nuanța temporală de prezent în perspectiva actualității. In Poate să fi venit sau Poată (că) a venit se îmbină ideea prezentă de posibilitate cu ideea de trecut a acțiunii închipuite că s-ar fi produs mai înainte. Este a treia nuanță temporală, de prezent în pe rspectiva trecu- tului, ca și în: «Poate de mult1 s-a stins [steaua] în drum, / în depărtări albastre» (M. Eminescu, La steaua). în toate aceste sintagme, punctul de plecare rămîne prezentul exprimat de semiauxiliarul poate, iar din acest prezent real, verbul principal ne îndreaptă rînd pe rînd gîndul înspre viitor, înspre prezent și înspre trecut. Ce tempora- litate unică are sintagma predicativă, cînd semiauxiliarul ei este la un timp trecut ? într-o frază ca: « încolțit din toate părțile ce pot să fac decît să cedez ? » sintagma subliniată are valoarea temporală de prezent în perspectiva viitorului, pe care am semnalat-o mai sus. în prezent, vorbitorul n-are altă posibilitate decît să cedeze într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Dar în « încolțit din toate părțile, ce puteam să fac decît să cedez ?» în momentul din trecut în care 1 Ca și în cazul construcțiilor semnalate în nota precedentă, unitatea sintagmei nu este tulburată de circumstanțialul de mult, intercalat în corpul ei. Astfel de intercalări se constată uneori chiar și între auxiliar și participiul său, la perfectul compus: a mai venit, s-a cam supărat, nu l-am prea văzut etc. 40 se transpune de astă dată vorbitorul, ca într-un prezent figurat, acțiunea cedării era încă de domeniul viitorului. Ea s-a produs însă după aceea, așa încît ceea ce era atunci un fapt de viitor este acum în momentul vorbirii un fapt trecut, de unde și numele de viitor în trecut, dat acestei nuanțe temporale. Și astfel, o dată cu contopirea celor două moduri deosebite într-o singură modalitate, pe care nu ți-o poate da decît numai valoarea de ansamblu a sin- tagmei, se produce și fuziunea celor două timpuri deosebite într-o nouă tempo- ralitate unică, pe care n-o putem percepe decît numai dacă privim sintagma în întregul ei și nu în părțile-i componente. 4. —- în sfîrșit, cui se datorește unitatea de aspect verbal a sintagmei? Cînd cele două verbe au același aspect, ele se întăresc reciproc; cînd sînt de aspecte diferite, semiauxiliarul anihilează, prin interferență, aspectul inerent verbului principal, impunîndu-și aspectul său întregii sintagme. De felul său, semiauxiliarul a putea, ca și verbul plin corespunzător, este imperfectiv, ca unul ce exprimă o acțiune latentă în desfășurare. A veni este însă perfectiv, deoarece arată acțiunea ajunsă la capăt. Rezultatul: sintagma Poate (că) vine apare imperfectivă în cel mai deplin înțeles al cuvîntului, pentru că, datorită semiauxiliarului, acțiunea venirii nu se mai apropie de sfîrșit, ci rămîne cu o durată nelimitată și nedeter- minată. De altă parte, se știe că conjunctivul este un mod imperfectiv, care înfă- țișează sub acest aspect chiar și verbele perfective. Sintagma Poate să vină capătă astfel un aspect verbal imperfectiv, rezultat din aspectul de același fel al celor două forme verbale. Care este aspectul sintagmei A putut să vină? De astă dată aspectul perfectiv pe care-1 capătă semiauxiliarul la perfectul compus desființează aspectul imperfectiv al conjunctivului următor, dînd sintagmei un aspect verbal perfectiv: A putut să vină = « a venit ». Contopite astfel într-o singură idee verbală și deci și într-o singură idee predicativă, cu o singură modalitate, cu o singură temporalitate și cu un singur aspect verbal, cele două verbe constituie și o singură unitate sintactică solid închegată. Iată pentru ce verbele componente ale sintagmei predicative, deși amîndouă la mod personal, nu trebuie și nici nu pot să fie disociate. Prin descom- punerea perifrazei, modalitatea, temporalitatea, aspectul verbal și înțelesul de ansamblu al sintagmei dispar, așa cum dispare viața din organismul viu al unei ființe pe care o disecăm. ★ S-a spus mai sus că un semiauxiliar poate face ca acțiunea verbului principal din sintagma predicatului să fie văzută prin prisma mai multor modalități. Astfel, dacă în exemplele precedente semiauxiliarul a putea ne arată acțiunea predicatului ca posibilă, dar nesigură, — în altele ne-o înfățișează ca o concesie făcută 41 cuiva: « Atuncea, dacă globul n-o merita viață, / poți să-l prăjești în voie-ți, eu nu mă-mpotrivesc » (Gr. Alexandrescu, Cometei). Cum se explică această nouă notă modală a semiauxiliarului a putea? Prin modalitatea de îngăduință pe care o are verbul plin a putea, cînd înseamnă « a da (a avea) voie »: « — Pot să iau un măr ? — Poți ! » Această notă de îngăduință implică uneori și pe cea de nepăsare, pe care o ilustrează următorul citat de delicios umor romînesc: «Zice unul: « Cutare te ocărește ! » dar acela îi răspunde: « Cînd nu sînt de față, poate să mă [și] bată !» (lord. Golescu, apud Zanne, II, 138). ★ Cît de departe poate merge pe această cale nuanțarea modală a sintagmei predicative ne-o arată faptul că semiauxiliarul a putea, născut de astă dată din chiar verbul plin a putea « a avea putere », asociază concesia cu i p o t e z a. în proverbul: « Poți să-i iei, dar nu poți să-i dai cuiva cu de-a sila », a putea este încă autonom (ai puterea să..., n-ai puterea să. . .) și deci predicat al regentei în fiecare din cei doi termeni ai opoziției. Dar în « Poți să mă omori, dar nu intru » (L. Rebreanu, Amîndoi, 26) ? Aici poți formează ideea predicativă laolaltă cu verbul său principal, dîndu-i înțelesul de « chiar dacă m-ai omorî », în care nu mai găsim nimic din sensul concret de « putere » al verbului plin, ci numai valoarea lui abstractă, care l-a transformat într-un semiauxiliar de concesie ipotetică. Din verbul plin a putea « a avea voie » s-a mai născut un semiauxiliar cu altă valoare modală decît cea concesivă. Verb autonom, constituind singur predi- catul regentei în Poți să ieși! « ai voie să ieși », poți devine un semiauxiliar, o dată cu crearea sintagmei predicative în care accentul sintactic trece asupra verbului principal; Poți să ieși! Deși ca formă acesta rămîne și mai departe un conjunctiv, modalitatea lui devine imperativă. Se știe însă că, și singur, conjunctivul are deseori valoare de imperativ. Care este nota modală distinctivă pe care i-o dă semiauxiliarul ? Poți să ieși! atenuează considerabil severitatea lui Să ieși! în loc de asprul « Să nu mă mai întrebi! » sau « Să nu mai vii! » avem sintagmele predicative cu asperitatea netezită din: «Și de aceea, de-azi-nainte, poți să nu mă mai întrebi / de ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi » (M. Eminescu, Scrisoarea II); « Dacă mîne nu vii la serviciu, poți să nu mai vii, căci [șeful] face raport de destituire » (I. Caragiale, Două loturi). Cu această valoare, semiauxiliarul a putea îmblînzește pînă și pe severul Pleacă ! sau Du-te ! « Nu mai poți trăi cu mine, / tu ai mamă, poți să pleci ! » (G. Coșbuc, Voichița lui Ștefan); « — Așa ? Vra să zică.. . nu. . . vrei să-mi dai [să beau] ? — N-am. Poți să te duci acasă ! » (M. Sadoveanu, Comoara Dorobanțului, V) — O astfel de sintagmă predicativă formulează cu politețe și o imputare: « Nino dragă, ai putea să-mi vorbești mai cuviincios» (Al. Vlahuță, Dan, 258). Din înțelesul de «ai voie» al verbului plin, n-a mai rămas în semiauxiliarul poți decît o tendință de subtilă insinuare în modalitatea impera- tivului, căruia-i atenuează duritatea. 42 în sfîrșit semiauxiliarul a putea modifică, în sintagma predicatului, și modalitatea indicativului. Precisă în « Lada cîntărește 100 de kgr », evaluarea devine aproximativă în « Lada poate cîntărește 100 de kgr ». 2. într-o și mai mare măsură decît a putea, intră în sintagma predicatului ■a trebui. Dacă cel dintîi poate să aibă, în anumite cazuri, valoarea de verb plin și cînd este urmat de un conjunctiv, cel din urmă nu-și păstrează autonomia decît numai cînd este construit cu un complement substantiv « La unul fără suflet, trebuie unul fără de lege» (I. Creangă, apud Zanne, II, 439). De cum complementul următor este un verb, a trebui cade în sfera de influență a acestuia, absorbit fiind de el și pus să exprime ideea modală de necesitate a acțiunii. Această idee modală apare cu multiple și foarte variate nuanțe. De la nece- sitatea satisfacerii nevoilor de toate zilele: « Trebuie să-mi dreg gardul», pînă la necesitatea fatală a imperioaselor legi ale naturii: « în cîte milioane de tipare. .. ja trebuit viața să se-mbracel în drumu-i de prefaceri milenare ! » (G. Topîrceanu, Balade vesele si triste, 92); de la necesitatea logică: « Ai intrat în horă, trebuie să joci», pînă la necesitatea determinată de un simplu capriciu: «Trebuie să-i joc un renghi!»; de la necesitatea provocată prin constrîngere: « era țara mănoasă, dar era turcu dușman... trebuia să-i dai din zece o oaie» (Graiul nostru, I, 135), pînă la necesitatea obligației morale: «Nu trebuie să știe mîna stîngă ce dă dreapta » (I. Zanne, II, 238); de la necesitatea inexorabilă a hotărîrilor destinului: « Trebuie să pală omul ce i-o fi scris în frunte» (Ibidem, II, 160), pînă la nece- sitatea înfățișată numai ca un deziderat: « Cine are barbă, trebuie să aibă și piep- tene»; de la necesitatea impusă de rațiune: « Trebuie să renunțăm o dată la viața asta de risipă . . » (Al. Vlahuță, O viață), pînă la necesitatea dictată de puterea unui sentiment: « Ea trebui de el în somn aminte să-și aducă / și dor de-al valurilor domn / de inim-o apucă» (M. Eminescu, Luceafărul); de la necesitatea aspi- rației: « Știam că și eu trebuie să mă fac odată ca Huțu și pentru aceea îi prindeam apucăturile» (I. Slavici, Budulea Taichii), pînă la necesitatea izvorîtă dintr-o adîncă credință: « Plecam la școală, zgribulit într-o haină de căpătat. . . zicîndu-mi mereu în gînd că trebuie să vie și pentru mine o zi, în care să răsuflu » (Al. Vlahuță, Clipe de liniște, 7); de la necesitatea acțiunii sigure: « Para, după ce se coace, trebuie să cază » (lord. Golescu, apud Zanne, I, 245), pînă la necesitatea numai probabilă a acțiunii: «Trebuie să fi luat el vr-un semn, cu care să dea la iveală vitejia lui» (P. Ispirescu, Poveste țărănească). în sintagmele de ultimul tip, semiauxiliarul a trebui face parte dintr-o înlănțuire logică, înfățișînd probabilitatea ca rezultată dintr-un .raționament. 1 Deși impersonal, a trebui este și un verb tranzitiv, care cere un complement în acu- zativ. Așa-1 simt cei mai autorizați reprezentau ți ai spiritului limbii noastre. P. Ispirescu zice prin gura unuia din eroii basmelor sale: «îmi trebuie pe cineva care să mă povățuiască » ^.(Ileana Simziana). 43 Ca semiauxiliar, a trebui impune sintagmei nu numai modalitatea sa proprie de necesitate, dar uneori și modalitatea siguranței indicativului, cînd se află la acest mod. în proverbul « Unde sînt broaște trebuie să fie lac », el anihilează prin inter- ferență modalitatea de nesiguranță a conjunctivului următor, făcîndu-1 să exprime existența lacului cu siguranța indicativului, ceea ce dă proverbului înțelesul de « Unde sînt broaște este cu siguranță lac ». Un alt exemplu. Plîngîndu-se că vremea trece încet, Caragiale (II, 206) adaugă: « Cît de încet, ceasurile tot trebuie să treacă ». Conjunctivul să treacă ajunge astfel să exprime acțiunea ca sigură de tot pînă și la viitor, timp care implică deseori numai ideea de posibilitate: « Ceasu- rile vor trece cu cea mai mare siguranță ». Și dacă în aceste cazuri puterea semi- auxiliarului trebuie se datorește și ideii de necesitate impusă de o lege a naturii, în exemplul următor, el anihilează nesiguranța conjunctivului ca exponent al necesității impuse prin constrîngere: « — Auzi, soră nicovală, cum ne rîde acușorul ? — Aud... și văd, dar trebuie să răbd », unde să răbd capătă înțelesul de « rabd și voi răbda pentru că n-am încotro » (I. Creangă, Acul și barosul). De altă parte, transformînd indicativul într-un conjunctiv, semiauxiliarul trebuie îi slăbește siguranța sau îi atenuează asprimea. Acțiunea sigură din Vine se preface pe această cale într-o acțiune numai probabilă: Trebuie să vină. Al doilea caz: Prin Ai greșit adunarea facem cuiva o imputare, dar îi menajăm, susceptibilitatea spunîndu-i: Trebuie să fi greșit adunarea «Probabil că ai greșit adunarea ». Tot pe atît de bine simțită este și nuanțarea pe care a trebui o dă impera- tivului. Să luăm exemplele: «Să nu știe stînga ce dă dreapta» (I. Zanne) și «Nu trebuie să știe stînga ce dă dreapta» (Ibid.J. E unul și același precept morah Pe cînd însă în primul simțim numai un sfat, care merge de la suflet la suflet, o notă de intimitate între sfătuitor și sfătuit, — în al doilea apare glasul mora- listului care formulează în chip general un comandament moral. Iată un citat care ilustrează și o altă nuanță pe care semiauxiliarul trebuie o insuflă prin interferență modalității imperativului: « — Să nu mă lași! Trebuie să-mi faci un mare serviciu amical. Să vedem cît ne ești de prieten ! — Cu cea mai mare plăcere, madam Georgescu, dacă pot... — Poți, să nu zici că nu poți... știu că poți... Trebuie să poți!» (I. Caragiale). Față de imperativele redate numai prin conjunctiv, cele precedate de trebuie exprimă rugămintea fierbinte, insistentă, plină de ardoare, ridicată pînă la cel mai înalt grad de intensitate, pentru formularea căreia vorbitoarea recurge pînă și la poruncitorul trebuie, fără să depășească totuși tonul rugător. A trebui se pune în serviciul verbului principal nu numai ca semiauxiliar de mod, ci și ca semiauxiliar de timp. în această calitate el poate exprima cele trei nuanțe de prezent, pe care le exprimă și a putea, dîndu-le însă nuanța sa modală proprie. Dacă Poate să vină e un prezent în perspectiva unui viitor posibil, trebuie să vină e un prezent în perspectiva unui viitor probabil. Dacă Poate să fi venit e un prezent în perspectiva unui trecut posibil, Trebuie să fi venit e un 44 prezent în perspectiva unui,trecut probabil. Și iarăși, daca Poate să fie acasă e un pre- zent în perspectiva actualității posibile, Trebuie să fie acasă e un prezent în perspec- tiva actualității probabile. Exemple: « — Unde e Nae? — Nu știu; a picat de azi dimineață. . . trebuie să vină » (L Caragiale, D-ale carnavalului); « Cînd tata a zis să nu intrăm acolo, trebuie să fi știut el ce-a zis » (P. Ispirescu, Porcul fermecat); « Mare stare trebuie să ai tu, tinere, de o risipești așa» (Idem, Cei trei frați împă- rați). Iată și nuanța temporală de viitor în trecut: « Tu trebuia să te cuprinzi / de acel farmec sfînt [al iubirii]... (M. Eminescu, Pe lîngă plopii...). îndatorirea pe care o avea iubita de a răspunde la iubirea poetului este privită dintr-un moment din trecut — cînd iubirea lui era încă înflăcărată — și se referă la un viitor devenit însă și el trecut în momentul cînd Eminescu își scrie poezia. în sfîrșit, a trebui îndeplinește și funcțiunea de semiauxiliar de aspect verbal. Verbul plec, care este un perfectiv momentan, devine imperfectiv în sintagma Trebuie să plec, unde semiauxiliarul face ca verbul principal să nu mai exprime o acțiune care începe și se sfîrșește în același moment, ci o acțiune de durată neli- mitată și deci imperfectivă. Sintagmele predicative formate cu semiauxiliarele a avea, a fi și a voi nox apărea în numărul următor. CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA DE UNIFICARE A TERMINOLOGIEI ȘTIINȚIFICE ȘI TEHNICE DE CONSTANT MANECA Vorbind despre revoluția culturală înfăptuită de Partidul Muncitoresc Romîn în țara noastră, nu putem trece cu vederea măreața acțiune de preci- zare și de unificare a terminologiei științifice și tehnice. Și în acest domeniu, situația maștenită din trecut era dezastruoasă, fapt sezisat și de fosta Academie Romînă, care, într-o broșură publicată în 1940, o caracteriza drept « creatoare de confuziuni în predarea științelor exacte, prin întrebuințarea de termeni cu semnificație diferită si chiar în discordantă cu spiritul limbii romînești » h Bineînțeles că vechea academie s-a mărginit doar la această constatare și la publicarea unei broșuri de șapte pagini, care însumează tot ceea ce s-a făcut atunci în acest domeniu. Tot despre situația aceasta, prof. R. Răduleț, într-un articol publicat în «Contemporanul », scrie: « în multe centre s-au creat adevărate începuturi de dialecte terminologice, bazate pe împrumuturi nesistematice și adeseori nejustificate, făcute din limbajul foștilor proprietari ai capitalului întreprinde- rilor sau din limbajul celor ce au montat utilajul » 2. Cu prilejul altui articol, făcut în colaborare cu Ana Canarache, am arătat pe larg istoricul problemei terminologiei științifice și tehnice la noi. Cu această ocazie, mă voi mărgini doar la cîteva cuvinte. Partea vocabularului care cuprinde cuvintele științifice și tehnice era lăsată la voia întîmplării. Fiecare școală, ba mai mult, fiecare profesor aproape, își avea terminologia proprie. 1 Academia Romînă, Terminologia științifică romînească. București, 1940, voi. I, p. 3. 2 Prof. R. Rădulet, Terminologia Lexiconului Tehnic Romîn, în «Contemporanul», 1953, nr. 375, p. 5, col.’ 1-3. 46 Confuzia domnea atît în determinarea conținutului noțiunilor respective, cît și în întrebuințarea termenilor care le denumeau. Ca să dăm doar un singur exemplu, vom cita aceeași broșură a fostei academii, unde găsim: « Astfel, de exemplu, în interiorul acelorași instituții de învățămînt și chiar de învățămînt superior, se întrebuințează azi, cu semnificație științifică cu totul diferită, ter- menii de forță, putere, putință » x. Noțiunile științifice și tehnice, fără un conținut bine definit, erau denumite prin mai multe sinonime provenite din diferite limbi» de multe ori la baza acestor termeni fiind interese comerciale, politice sau de altă natură. De altfel, singura problemă care preocupa pe specialiști era aceea a introducerii de neologisme, unde se pare că exista o singură atitudine: aceea de a introduce, fără alegere, cît mai multe cuvinte străine. Situația arătată oglindea de minune relațiile de producție ale sistemului capitalist, concurența tot mai ascuțită care domnea pretutindeni și atitudinea păturilor conducătoare din trecut, care căutau să dea un caracter exclusiv agricol economiei noastre naționale, industriile Romîniei fiind înfeudate capitalului străin. După naționalizarea principalelor mijloace de producție și trecerea la eco- nomia planificată care urma să pună bazele socialismului în țara noastră, situația terminologiei tehnice îngreuna planificarea economiei, stînjenea procesul de pro- ducție și împiedica ridicarea de cadre tehnice calificate 2. Munca de unificare a terminologiei științifice și tehnice a fost începută în anul 1947 de Asociația științifică a inginerilor și tehnicienilor (ASIT), care a pornit la elaborarea « Lexiconului tehnic romîn» (L.T.R.), operă fundamentală în acest domeniu. Comitetul de Stat al Planificării a redactat un « nomenclator minimal » al terminologiei planificării, Institutul de documentare tehnică și Editura tehnică au întocmit nomenclatoarele și cataloagele departamentelor, « Dicționarul tehnic ruso-romîn » și «Lexiconul C.F.R. », iar Oficiul de stat pentru standarde și invenții a început din 1949 publicarea standardelor de terminologie, notații și simboluri. în sfîrșit, în 1953, Secția a IH-a a Academiei R.P.R. a instituit o comisie care se ocupă cu fixarea terminologiei din domeniul energeticii ș1 electrotehnicii. Această susținută acțiune a dat în scurt timp rezultate foarte bune. Două dintre ele merită să ne rețină puțin atenția: « Lexiconul tehnic romîn » — acum la apariția ultimului volum — și standardele de terminologie. Obiectivele « Lexiconului tehnic romîn » (constînd în alcătuirea unui sistem de noțiuni, în ierarhizarea și clasificarea lor din punct de vedere științific și tehnic) au fost în general atinse, cu toate lipsurile semnalate, inerente unei lucrări de început și atît de vaste. Standardele de terminologie constituie și ele un important aport la fixarea și unificarea terminologiei științifice. începută în 1949, acțiunea de standardi- zare, călăuzită de principiile standardizării sovietice, are la bază anchetg largi 1 Academia Romînă, Terminologia științifică romînească. București, 1940, voi. I, p. 3 — 4. 2 Vezi și ing. Șt. Bălan, în «Cum vorbim», 1951, nr. 7 — 8, p. 44 sqs. 47 făcute în toate sectoarele activității de producție și munca unor numeroase colec- tive de specialiști. La elaborarea acestor standarde a fost consultat și Institutul de lingvistică al Academiei R.P.R., pentru a-și spune părerea în problemele de limbă. Să vedem acum care sînt cele mai importante probleme de limbă ridicate de terminologia specială și mai ales modul cum au fost rezolvate pînă acum. în acest domeniu, articolul academicianului A. M. Terpigorev, «Reglementarea terminologiei tehnice», publicat în «Voprosî iazîkoznaniia», 1953, nr. 1, ne dă principiile de bază ale terminologici tehnice, care trebuie să constituie un sistem unitar, corespunzător sistemului de noțiuni pe care îl denumește, un singur cuvînt urmînd să corespundă în general unei singure noțiuni, căreia trebuie să-i exprime — în măsura posibilului — esența; acești termeni nu trebuie să fie prea lungi sau greoi. După cum se vede, în primul rînd terminologia tehnică și științifică este în legătură cu vocabularul limbii. Termenii aceștia fac parte din sectorul cel mai mobil al lexicului, supus unei necontenite și rapide schimbări. I. Primul lucru care s-a impus în vederea precizării și unificării termino- logiei speciale la noi a fcst înlăturarea cuvintelor străine de prisos, acolo unde se găseau sau se puteau găsi termeni romînești corespunzători. Au fost înlocuiți astfel o serie de termeni inutili ca țiclinc (= răzuitor), ține- vais (= alb de zinc), șpan (= așchie), evolventă (= desfășurată) etc. Uneori însă s-a mers prea departe. Astfel « Lexiconul tehnic romîn », care dă bobină, pentru a bobina, bobinaj, consemnează termenii a înfășură, înfășurare cînd ar fi putut lăsa foarte bine derivatele lui bobină, așa cum a făcut la freza (derivat de la freză'), la rabota (derivat de la raboteză) și la multe altele. Nu este prea potrivită de asemenea nici combinația tub electronic amestecător (STAS 4261—1954) pentru care s-ar fi putut spune mult mai bine «tub electronic oscilator-modulator », nici înlocuirea lui reostat cu rezistență varia- bilă și nici înlocuirea lui fretat cu cercuit (STAS 855—1955), cînd avem fretă de la care poate deriva a freta, fretat etc., cu atît mai mult cu cît sensul lui fretat nu se aseamănă aproape de loc cu sensul lui cercuit. Cred de asemenea că s-a greșit și atunci cînd, pentru a înlătura cu orice chip neologismele, s au înlocuit termenii foarte cunoscuți și ușor de manipulat trimăr și padăr cu combinațiile, destul de greoaie, condensator ajus- tabil în derivație și condensator ajustabil în serie, termeni care seamănă mai mult cu o definiție. Alteori, tendința de a traduce anumiți termeni a dus la combinații pur și simplu ridicole ca redarea în standarde a lui șplint prin cui spintecat, cînd de fapt nu avem de-a face cu nici un cui, cu atît mai puțin spintecat. Terminologia științifică și tehnică trebuie să constituie un sistem de termeni bine închegat, corespunzător complicatului sistem de noțiuni al do- meniului respectiv. Cuvintele acestea se deosebesc de neologismele din limba 48 curentă, deoarece ele sînt chemate adesea să denumească noțiuni noi, apărute în legătură cu procesul de cunoaștere tot mai adîncă a naturii și cu pro- gresele uriașe pe care știința și tehnica modernă le face zi de zi1. Acolo unde trebuie să se împrumute un neologism este bine — și așa s-a procedat în general — să se adopte un cuvînt care se găsește într-una din celelalte limbi romanice, acesta fiind mai ușor de adoptat la structura lexicală și gramaticală a limbii noastre. Pe de altă parte, cu toată strădania de a înlătura termenii inutili, au mai rămas totuși o mulțime dintre aceștia în lucrările care stau la baza terminologiei noastre speciale: chemiluminescentă, chemoterapie «luminescență chimică, terapie chimică » sau, cel mult, « chimioluminescență, chimioterapie » (L.T.R.), dantura roților (= dințarea roților) (STAS 915—50), ponderitate «greutate specifică», (pus, e drept numai în paranteză în STAS 739—52), tirant(= trăgător) (STAS 3451—52), anrocament «grămadă de piatră» (STAS 3636—53) etc. 2 Tot așa, de multe ori se mai întrebuințează încă doi termeni pentru aceeași noțiune, ca aerare și aerisire (L.T.R.) și altele. De asemenea, pe motiv că termenii nu mai corespund conținutului noțiunilor pe care le denumesc, stan- dardele au înlocuit pe lampă cu corp de iluminat (STAS 3687—53), bec electric cu lampă electrică (STAS 3687—53), instrumente de măsură cu instrumente de măsurat etc., deși nimeni nu s-a gîndit ca într-un caz asemănător ca la cuvîn- tul atom, după dezagregarea lui, să se schimbe denumirea pentru că ea nu mai corespunde conținutului noțiunii. II. Problema traducerii și adaptării termenilor tehnici potrivit principiilor amintite mai sus este dificilă, de aceea ea trebuie dezbătută de la caz la caz, pentru a evita unele erori ca acelea întîlnite, de exemplu, în standardul 3378—52, unde se vorbește de un distrugător de energie, cînd știm foarte bine că energia nu poate fi distrusă. Adaptarea aceasta trebuie să fie cît mai conformă cu struc- tura lexicală și gramaticală a limbii. în acest sens, combinații ca separator de condensat (STAS 4369—54), moment încovoietor (STAS 2966—54), filet dreapta, filet stînga (STAS 139—49), ar fi fost mai bune în forma separator de conden- sare, moment de încovoiere sau filet spre dreapta (ori de sau către dreapta), filet spre stînga (ori de sau către stînga). Faptul că scopul se redă uneori prin supin nu justifică înlocuirea termenului aparat de măsură, încetățenit de mult în forma asta, cu aparat de măsurat (STAS 2810—51), cînd știm că limba face excepție de multe ori în asemenea cazuri 3. în terminologia specială, întrebuințarea a două sau chiar trei forme de abstracte verbale este foarte frecventă, simțindu-se nevoia de a se deosebi acți- unea de starea creată ca rezultat al ei, de exemplu: solicitare « acțiunea de a soli- 1 V. acad. I. Iordan, Limba romînă contemporană, p. 78 — 79. 8 V. și I. Miletineanu, «Limba romînă», nr. 3, 1954, p. 78 sqs, a Cele mai multe din afirmațiile mele de acest gen se sprijină pe cele discutate în ședin- țele comisiei Secției a IlI-a a Academiei R.P.R. 49 4 —c. 764 cita », solicitație « starea unui corp asupra căruia se exercită o anumită forță », blocare « acțiunea de a bloca », blocaj « starea unei mașini care a suferit această acțiune » etc. Exemple de asemenea abstracte verbale găsim nenumărate: dila- tare, dilatație, cuplare, cuplaj, aglomerare, aglomerație, bifurcare, bifurcație etc. Nici aici însă nu trebuie să se abuzeze de posibilitatea de a forma mai multe abstracte verbale, fiind cazuri unde nu se simte nevoie de acest lucru (ex.: acti- vare, adaptare etc.), deși unii s-ar simți tentați să-1 facă. O problemă importantă este aceea a alegerii variantelor. în vocabularul științific și tehnic, trebuie să figureze formele cele mai răspîndite, care sînt acelea ale limbii literare. Astfel, formele bulumac, lănteț, lobdă, lăturoaie etc. tre- buie preferate variantelor bulamac (STAS 435—49), lanteți (STAS 435—49), lodbă etc. De mare ajutor este în această privință « Dicționarul limbii romîne literare contemporane » al Academiei R.P.R., care arată forma cea mai răspîndită a unui cuvînt. Aici trebuie menționat că oarecare încurcături și erori au fost provo- cate și de « Micul dicționar ortografic » al Academiei R.P.R., a cărui revizuire, mai ales în ceea ce privește termenii tehnici, este absolut necesară. Nenumăratele neologisme care sînt « adoptate » mereu în vocabularul tehnic pun probleme și în ceea ce privește ortografierea lor. în general, operele de care am amintit, cît și publicațiile noastre științifice și tehnice, de astăzi, au urmat principiul ortografiei fonetice a acestora, principiu recomandat de altfel și de « Micul dicționar ortografic » al Academiei R.P.R. Cu toate acestea, la numeroase cuvinte din « Lexiconul tehnic romîn » și din standarde, deși intrate demult în vocabularul tehnic, se menține o ortografie străină: bloom, brookit, by-pass, tychit, abatjour, klinker etc., cînd ar fi putut să fie scrise foarte bine așa cum se pronunță: baipas, tichit, abajur, blum, bruchit, clincăr etc. Un studiu mai amplu este necesar în ceea ce privește ortografierea cuvin- telor compuse, care sînt în acest domeniu foarte numeroase. Pentru un asemenea studiu trebuie pornit de la principiile de scriere a cuvintelor compuse din limba comună. Cu prilejul articolului de care am mai vorbit, am arătat și alte criterii de care trebuie să ținem seama la ortografierea termenilor tehnici. Strîns legată de introducerea de noi cuvinte în limbă este adaptarea acestora la structura fonetică și morfologică a limbii noastre. în această privință, difi- cultăți prezintă în special cuvintele care conțin sunete neîntîlnite în romînă literară, cum sînt vocalele labiopalatale o și ii, consoana muiată n și altele. în cele ce urmează mă voi ocupa de cîteva dintre acestea. De la început remarcăm că în redarea sunetelor străine, cuvintele tehnice urmează aceeași cale ca neologismele intrate în limbă recent. în ceea ce privește pronunțarea lui o (o palatal) din cuvintele străine (mai ales franceze și germane), în romînește întîlnim trei forme, care ne redau fie numai cîte unul din elementele fonetice care compun sunetul o, fie pe amîndouă reunite într-un diftong: io. Dacă urmărim modul cum a fost adaptat o sistemului 50 fonologie al limbii romîne, observăm că sunetul acesta este redat foarte frecvent prin o, mai ales în împrumuturile din franceză, acolo unde s-a putut face o ase- mănare între terminația cuvintelor franțuzești și sufixul tor, care în romînește formează nume de agent: actor, amator, ambasador, censor, coafor, comandor, controlor, creditor, convertizor, compostor, comutator, contor, ecleror, ecuator, factor, stator etc. Vorbitorii au simțit desigur în această terminație un sufix (fr. -eur), pe care l-au redat prin -or pus în legătură cu sufixul romînesc tor 1. Poate că la cuvinte ca acestea a intervenit și faptul că forma lor în latină sau în italiană era oarecum asemănătoare cu forma pe care au căpătat-o în romînă. Redarea lui d prin o a fost înlesnită și atunci cînd, paralel cu un cuvînt tehnic franțuzesc cu 6, exista și un corespondent în germană, tot de origine latino - romanică, care avea un o în locul lui o, cum este cazul lui compresor (cf. fr. compresseur, germ. Kompressor) sau colimator (cf. fr. collimateur, germ. Kolli- mator). în cuvinte ca sulfuros, azotos etc., o a fost redat tot prin o, probabil prin asemănare cu cuvintele romînești derivate cu sufixul -os. Alt mod de a pronunța în romînește pe o este e. E apare mai ales acolo unde sufixul franțuzesc -eur sau terminația germană -eur era pusă în legă- tură cu sufixul rom. -er, variantă a lui -ar (< lat. -arius), care formează nume de agent și de meșteșugari în limba romînă. Așa au apărut forme ca șofer, frizer, (aceasta poate și sub influența analogică a lui bărbier ?), jongler, miner, sufler, șomer etc., mult mai puține, e drept decît cele în care o a fost redat prin o. Cred că în cuvinte ca ancoșeză, raboteză, haveză, a intervenit pe de o parte influența lui e mut următor, care a întărit timbrul palatal al lui o, iar pe de altă parte influența analogică a lui freză, mor teză etc. provenite din fr. fraise, mortaise etc. Și aici am găsit o excepție: batoză (< fr. batteuse), în care o > o. Ca io (diftong) îl întîlnim pe o în lichior, care mai are și varianta licher. Redarea lui o numai prin io este foarte rară. în limba literară întîlnim un cuvînt care păstrează totuși pe o: cuvîntul bleu (pronunțat blo), consemnat astfel de « Dicționarul limbii romîne literare contemporane » al Academiei R.P.R. Acad. Al. Graur, într-un articol mai vechi2 arată că în romînește, în cuvinte ca șofor, șomor, biirou, niiansă etc., există tendința de a adopta sunetele o și u. Astăzi însă, pronunțările consemnate atunci au dispărut, cred, aproape cu desăvîrșire, așa că nu poate fi vorba de intrarea acestor sunete în sistemul fonetic al limbii noastre, fapt arătat de acad. AL Graur și într-o lucrare mai recentă 3. 1 V. acad. I. Iordan, Limba romînă contemporană, p. 86. 2 Al. Graur, « Bulletin de la Societe de Linguistique de Paris », voi. al XXXVIII-lea, p. 168 sqs. 3 Acad. Al. Graur, Studii de lingvistică generală. Ed. Academiei R.P.R., București, 1955, p. 17. 51 4* O situație asemănătoare, însă ceva mai complicată, o prezintă w, pentru care găsim de asemenea o pronunțare (pe care am putea-o numi ortografică) u, o pronunțare i și o pronunțare cu diftongul iu. Ca și în cazul lui o, nu trebuie să deosebim împrumuturile vocabularului tehnic de neologismele intrate mai recent în limbă. U inițial este redat întotdeauna prin u: umiditate, umoare, unitate, uniform, ustensilă etc. în cuvinte ca anvergură, apretură, agricultură, canelură, claviatură, clorură, fluorură, factură, figură etc., îi este redat tot prin u, datorită desigur asemănării cu unele cuvinte romînești formate cu sufixul -tură. Foarte frecvent este redat u prin u și în alte cazuri: absurd, abuza, acuza, aflux, balustradă, bufet, bucșă, buletin etc. Desigur că în foarte multe din acestea intervine și influența analogică a formelor acestor cuvinte din latină și din italiană. Ca vocală finală în rădăcina unor verbe cum ar fi fr. evoluer, evaluer, accentuer, constituer, evacuer etc., u a fost redat de asemenea prin u: (rom. evolua, evalua, accentua, constitui, evacua etc.) și aceasta datorită, probabil, analogiei cu unele verbe terminate în ua și ui în hiat (lua, făptui etc.). Faptul că u este redat cel mai adesea prin u cred că se datorește în special influenței pe care aspectul scris al cuvintelor o are asupra pronunțării lor. Aproape toate cuvintele pe care le-am întîlnit cu u redat prin u au intrat în limbă pe calea scrisului. Mai rar, sunetul u este redat prin diftongul iu. De multe ori pronunțarea este nesigură, auzindu-se cînd iu, cînd i. într-un cuvînt ca biuretâ ( cv, cu și k (sau dacă era urmat de i), iar gu > gv și gu, în cuvintele tehnice intrate recent în limbă și provenind din limbi neolatine, qu a fost redat cel mai frecvent prin cu: acuarelă, acuatintă, cuadrant, cuadra- tură, cuadric, cuadrigă, cuadripol, cuadrivector, cuantă etc., paralel cu formele în cu existînd și forme cu cv, în cuvinte ca frecvență, secvență, grupul qu a fost redat prin cv fără variante cu cu, iar în cuvinte ca chinihidron, chinidină, chinină, chinizarină, chinionă etc. prin k' (palatal). Tratamentul acesta se explică prin faptul că crupul qu a fost pronunțat cînd după maniera germană (cv), cînd după cea franceză sau italiană (cu) — conformă cu felul cum pronunțau romanii. Grupul gv, rar în terminologia tehnică, apare cu pronunțarea gv, care tinde să se generalizeze de altfel peste tot în limbă. Pentru qu se pare că pronunțarea cea mai frecventă este cu, Aceasta ar trebui recomandată pentru cuvintele care se ortografiază acum și în care grupul qu este urmat de a sau de o vocală labială. Atunci cînd grupul qu este urmat de i cred că ar trebui pronunțat kf (consoană oclusivă palatală surdă) și ortogra- fiat chi, Acestea sînt cele mai importante probleme de adaptare a sunetelor străine la sistemul fonologie al limbii romîne în cuvintele aparținînd vocabularului tehnic. în scurta mea expunere nu am putut, epuiza nici măcar enunțarea proble- melor de limbă legate de vocabularul științific și tehnic. Munca de fixare si de unificare a terminologiei speciale este abia la început și, pe măsură ce înaintăm, se ivesc noi dificultăți, care prin muncă perseverentă sînt sigur că vor fi învinse. NOTE ȘI COMPLETĂRI LA UN GLOSAR ÎNTOCMIT DE VASILE ALECSANDRI DE GH. BULGĂR în 1875, cînd apare o nouă ediție a operelor lui Alecsandri (Opere complete, partea I, teatru), poetul strînge laolaltă diversele piese publicate într-un lung răstimp și le rînduiește în 4 volume, paginate în continuare (pînă la p. 1741). De la publicarea primelor piese a trecut multă vreme. Dezvoltarea literaturii și a limbii a făcut pași mari înainte, datorită în bună parte creației artistice a primilor scriitori clasici: Eliade, Negruzzi, Alexandrescu, Bolintineanu, Russo Alecsandri etc. Eforturile acestora de a îmbogăți și moderniza limba și literatura națională s-au concretizat în opere de mare importanță pentru perfecționarea limbii noastre literare. Și contribuția teoretică a scriitorilor pomeniți a fost, pe drept cuvînt, adesea subliniată ca deosebit de prețioasă pentru elucidarea multor probleme controversate într-o epocă de influențe și curente lingvistice variate, adesea primejdioase pentru evoluția firească a limbii noastre literare. Combaterea elementelor artificiale, introduse în mod nejustificat în limbă, s-a desfășurat, cum se știe, pe toate planurile: în reviste, în teatru și mai ales în literatură. în special proza și critica au reflectat opoziția scriitorilor față de încer- cările de a abate limba și literatura noastră de la dezvoltarea și îmbogățirea ei firească pe o cale străină de limba vie a poporului. în teatru s-a depus un susținut efort de valorificare a tezaurului popular și a literaturii vechi, un efort conștient și patriotic de combatere a jargonului și a formelor de limbă necorespunzătoare cu specificul limbii noastre. Cînd Alec- sandri, Negruzzi și Kogălniceanu ajung la 1840 în fruntea teatrului din Iași, ei critică tendințele cosmopolite ale boierimii și burgheziei în ascensiune și disprețul acestora față de limba romînă. Apar piese în care se ia în rîs jargonul, mania 54 purificării, latinismul, galomania. Negruzzi, și mai ales Alecsandri, într-o bogată serie de piese, la început adaptate, apoi în creații originale, demască ridicolul limbajului pestriț folosit de cosmopoliți. După cum se știe, activitatea teatrală a lui Alecsandri a început în 1840, cînd a localizat comedia « Farmazonul de la Hîrlău », și a încetat în 1886, cînd a dat o formă definitivă dramei sale « Ovidiu ». Deci activitatea lui dramatică a durat 47 de ani, în care timp au apărut piese de tot felul, cu personaje luate din medii diferite. Eroii pieselor lui Alecsandri folosesc o limbă în care se reflectă straturile lexicale de proveniențe variate. Vocabularul acestor eroi oglindește deci o întinsă etapă istorică de frămîntare a limbii naționale. Cercetarea lexicului operelor dramatice scrise de Alecsandri ne poate da o imagine complexă a contradicțiilor și a succeselor dezvoltării limbii noastre în veacul trecut. Poetul și-a dat seama în 1875 că o seamă de cuvinte, cu circulație rară, vor fi cu greu înțelese de cititori sau de spectatori. De aceea, la apariția ediției noi, autorul întocmește un glosar în care explică cuvintele neobișnuite în limba literară. Acest glosar poartă următorul titlu: «Explicarea cuvintelor vechi ce aparțin jargonului moldav și a celor străine care se află în acest uvragiu ». Lista explicațiilor date de autor se află la sfîrșitul volumului al IV-lea. Glosarul întocmit de scriitor este destul de bogat: el cuprinde aproape 40 de pagini. într-o notă, editorul din 1875 precizează în legătură cu glosarul scriitorului: « Repertoriul dramatic al lui Alecsandri fiind scris într-un șir de mai mult de 30 de ani, el reprezintă, pe lîngă tipurile variate, pe lîngă diversele faze prin care a trecut societatea romînă, și jargonurile limbistice ce s-au strecurat prin graiul public de la 1840 și pînă astăzi. Mulți din termenii rostiți de personajele pieselor acestui repertoriu sînt acum dispăruți și neînțeleși; prin urmare s-a găsit de cuviință a se adăugi la finele acestor 4 volume un soi de glosar explicător a cuvintelor care sînt necunoscute generației de astăzi și a celor străine ». Glosarul întocmit de Alecsandri este însă incomplet. El nu cuprinde decît cuvintele din primele trei volume. Pentru volumul al IV-lea scriitorul n-a mai continuat lucrarea. Nu cunoaștem motivele pentru care glosarul, așezat la sfîrșitul volumului al IV-lea, nu cuprinde decît termenii neobișnuiți din primele 3 volume. Totuși, așa cum se prezintă, acest glosar este important pentru că: a) oglindește atitu- dinea unui scriitor reprezentativ față de particularitățile lexicului limbii noastre, în glosar vedem ce categorii de vocabular erau considerate de scriitor în afara limbii literare, vedem în ce direcție merg preferințele lexicale ale scriitorului cînd folosește anumiți termeni pentru a explica vocabularul neliterar (regiona- lismele, neologismele, jargonul); b) putem vorbi și despre un aport — modest desigur — la îmbogățirea dicționarului general al limbii noastre cu cuvinte și cu 55 nuanțe de sens, uneori inexistente în dicționarele noastre tipărite pînă astăzi. Sub eticheta: «cuvintele vechi ce aparțin jargonului moldav și a celor străine», autorul califică impropriu, dacă judecăm în sens strict științific, diversele straturi lexicale care trebuiau explicate în glosar. Căci apar în glosar, fără deosebire, atît arhaisme, regionalisme, neologisme și termeni de jargon, mai ales grec, francez, latinizant și turc, cît și cuvinte populare. Glosarul întocmit de Alecsandri se prezintă în cea mai simplă formă posibilă: e așezat pe două coloane, în stînga termenul considerat rar, necunoscut cititorilor obișnuiți ai operelor sale, în dreapta termenul corespunzător din limba literară; între cele două coloane cuvîntul «înseamnă»; de ex.: bănat înseamnă supărare. Scriitorul nu dorea decît să ajute pe cititor să înțeleagă cuvîntul exact cum îl înțelesese autorul pieselor. De aceea nu găsim în glosarul lui Alecsandri nici precizarea categoriei gramaticale, nici chiar forma de bază a cuvintelor flexionare, ci forma întîlnită în textul operei dramatice. La substantive nu se indică genul, nici conjugarea la verbe. Cuvintele apar așa cum sînt întrebuințate de personajele piesei: chicote, răzlețită, sămeșiei, lucrate ajur sau .verbe ca: durez, hălăduiesc, oțărești etc. ★ Ce a considerat Alecsandri că trebuie explicat în acest glosar? E vorba de diversele straturi lexicale folosite de scriitor pentru a caracteriza vorbirea perso- najelor sale. Unii eroi, se știe, vorbesc ca în satul lor, deci folosesc multe regiona- lisme, alții păstrează reminiscențele apăsării feudale greco-turcești, altora le plac cuvintele « radicale ». Limba boierilor și a ciocoilor e franțuzită; mulți reprezen- tanți ai burgheziei apar în piese ca adepți ai curentelor latinizante, puriste, italie- nizante etc. Cînd a întocmit acest glosar, Alecsandri a încercat să se situeze la nivelul literar al limbii și a explicat unele particularități lexicale ale eroilor săi folosind formele literare corespunzătoare. E curios însă că autorul glosarului, fiind moldovean, consideră totuși regionalisme unele cuvinte, de fapt populare, întrebuințate în limba vie. Astfel, ca să menționez numai cîteva cuvinte consi- derate de scriitor ca regionalisme, citez: mîntui, hojma, alivenci, perje, care sînt moldovenisme. însă cuvinte ca: cerdac, alean, hapca, izvod, tertip, anapoda, plisc, blajin, răzlețită — toate explicate de scriitor prin corespondentele lor: « pridvor, durere, de-a sila, listă, mijloc viclean, pe dos, cioc, blînd, împrăștiată » — nu sînt de fapt regionalisme, ci cuvinte obișnuite în limba poporului. O bună parte a glosarului e consacrată explicării termenilor de jargon, în această categorie intră: metaherisesc «obișnuiesc»; nazar « favor »; ești contan «mulțumit»; andenken «amintire»; fantacsit «mi-am făcut plăcerea»; etufa « înădușea »; proeres « bunăvoință »; matuf « mizantrop » etc. Sînt cuprinse în glosar și unele expresii, fraze și chiar strofe rostite de perso- najele piesei într-o limbă străină, traduse în romînește de scriitor. Întîlnim mai puține arhaisme decît cuvinte de jargon: cin «rang»; mezat « licitație »; orîndă « circiuma satului »; spăsesc « smeresc »; vadea «termen »; 56 zaiafet «petrecere». Abia cîteva neologisme sînt considerate de scriitor ca necunoscute cititorului obișnuit: ritos « categoric »; propice « favorabil »; agilitâua (sic !) «ușurință» etc. Numărul redus de neologisme explicate, deși astfel de cuvinte există din belșug în piesele lui Alecsandri, denotă un fapt semnificativ: autorul privea într-un mod realist procesul pătrunderii neologismelor în limbă, într-o epocă de adînci prefaceri economice, politice și culturale. El explică uneori chiar termeni populari folosind neologisme. Se știe că, întocmai ca Alecsandri, nici un scriitor de seamă nu a refuzat neologismele atunci cînd erau necesare pentru precizia exprimării. Scriitorii însă s-au ridicat în mod solidar contra exage- rărilor, contra cuvintelor inutile, atunci cînd în fondul vechi al limbii existau suficiente mijloace pentru o exprimare exactă și colorată. Deoarece volumul neologismelor în limba noastră crescuse foarte mult de la 1830, au apărut o serie de dicționare, modeste desigur ca valoare științifică, care s-au dovedit necesare pentru a explica cuvintele « radicale ». Așa au fost dicționarele lui I. D. Negulici, T. Stamate, E. Protopopescu și V. Popescu etc. Chiar în anul în care Alecsandri publica glosarul de care ne ocupăm, a fost tipărit la Craiova un mic « Dicționar romîn portativ — culegere de cele mai necesare cuvinte radicale — de I. Bauman (edițiunea III) ». în acest mic dicționar putem citi astfel de explicări ale neologismelor: « abnormitate, stare peste fire; rigid, aspru; rivale, cel care pretinde același lucru cu altul și-1 dispută; romanist, autor de romane; romantic, locurile ce cheamă în mintea privitorului idei poetice și romanuri; intrigă, neunire, ațîțare, inferire spre ceartă; extra, deosebit; decore, podoabă; capriciu, încăpățînare » etc. Existența acestor dicționare și larga circulație a neologismelor în presa epocii l-au determinat, probabil, pe scriitor să reducă mult numărul neologismelor explicate în glosarul său. ★ Revenind la Alecsandri și cercetînd glosarul întocmit de el, observăm cuvinte și nuanțe de sens care uneori surprind, pentru că diferă de materialul dat în dicționarele mai vechi, cum sînt: « Magnum Etymologicum » al lui Hasdeu (HEM), Dicționarul neterminat al vechii Academii (DA), «Dicționarul romîn-german» al lui Tiktin (TDRG), «Dicționarul enciclopedic ilustrat»; întocmit de I.-A. Candrea (CADE). Astfel întîlnim: chibuțele «ghete femeiești»; cabaz «glumă», în DA: «bufon, ghiduș»; căldărămgii «pavelitor», în DA: « meșter care pardosește cu caldarîm »; holdul « cuprinsul », în DA și la TDRG nu există; insovolnicie «arbitrar, personal», în DA și la TDRG lipsește; forul « domiciliul » ; oțărești « înfiorezi » ; cislă « socoteală țărănească » ; cfartal « mahala »; florelinte « înflorită », în alte dicționare nu sînt menționate în forma aceasta; batojit « zvîntat », în DA: « istovit » etc. Din explicațiile scriitorului se poate scoate un material nou care să îmbo- gățească dicționarul general al limbii noastre, căci un dicționar complet al limbii trebuie să țină seamă și de nuanțele atestate în operele scriitorilor noștri. Cuvinte 57 din lista lui Alecsandri ca: codalghit « pățit »; cuță « dezmierdare »; țuțuian «țăran de munte»; lepșit «smintit»; bageacă «gura de jos a coșului»; oboroacă 1. «căciulă mare», 2. «baniță»; bujăniță «mușchi de căprioară afumată»; lehăit «vorbit prost», și alte exemple de acest fel ar putea intra într-un viitor dicționar complet al limbii noastre. Trebuie însă menționat și aspectul celălalt al glosarului. Cercetătorii atenți ai operei dramatice a poetului au găsit în piesele poetului un material mai bogat decît ceea ce ne oferă glosarul. Iată un singur exemplu: la hîciu DA dă astfel: (în expr.) cît hîciu (1) « nimic, de loc », și trimite la teatrul lui Alecsandri, p. 409, 284, 697, 457 (unde scriitorul folosește această expresie). Glosarul nu ne spune însă nimic nici despre cuvînt, nici despre expresia în care el intră, mulțumindu-se doar să menționeze că « hîciu înseamnă crîng de spini». Despre hîciu DA însă ne spune că e o variantă a lui huciu. TDRG atestă cuvîntul sub forma hăciu. Unele amănunte explicative din glosarul lui Alecsandri aduc precizări de amănunt pentru o mai bună înțelegere a cuvintelor rare: la mierlă scriitorul ne spune: «măsură egală cu 10 banițe», la hazna se adaugă nuanța de sens: « fisc ». ★ Pentru motivele amintite pînă aici, completarea glosarului lui Alecsandri prin explicarea termenilor neobișnuiți, folosiți de scriitor în volumul al IV-lea, o socotim necesară. Chendi, cînd a reluat tipărirea operei poetului, în 1905, a rînduit în 5 volume teatrul lui Alecsandri. La sfîrșitul volumului al IV-lea (în martie 1907), editorul dă și glosarul lui Alecsandri, despre care spune: «la sfîrșitul acestui volum am adăugat și un indice de cuvintele străine sau dialectale, folosite în operele dra- matice de pînă aici. Indicele fiind făcut de însuși Alecsandri, nouă nu ne aparține decît rînduirea alfabetică a cuvintelor ». Trebuie făcute aici două precizări: întîi, că ediția nouă a lui Chendi apare cu glosarul incomplet, așa cum l-a întocmit poetul numai pentru primele 3 volume. Lipsa glosarului pentru volumul al IV-lea nu e discutată de editor. Al doilea, că aranjarea cuvintelor în ordine alfabetică e, desigur, o inovație utilă a editorului din 1907, dar acesta a tratat arbitrar glosarul lui Alecsandri; nu găsim aici întregul material al autorului pieselor. Așa de exemplu, nu figurează în indicele alfabetic al ediției Chendi cuvinte ca: forul, clevetească, gospodăriei, explicate de Alecsandri prin: « domiciliul », « calomnieze », « menajului ». Probabil editorul credea că aceste cuvinte sînt înțelese de toti cititorii si deci nu trebuie explicate. Dar lipsesc: bujăniță, haită « cîne prost »; proașcă « praștie »; huzur « în pace »(la Chendi:«în liniște »); nătîngă «încăpățînată »; catergar « ștrengar » etc. Edițiile care au urmat, chiar cele mai noi, au lăsat glosarul în situația în care ne-a rămas de la poet. 58 Pentru a evita întinderea inutilă a explicațiilor, considerăm că acei termeni care au fost lămuriți în volumele precedente nu mai e necesar să fie explicați, deși apar în al IV-lea volum. Astfel, deși în volumul al IV-lea întîlnim cuvinte ca: dimerlie (p. 1541); a lua cu vurta (ib.); vadeâ (1544); sîngeapă (1555); teslăriu (1564) etc., fiind întrebuințate în celelalte volume, figurează deci în glosarul scriitorului. Mă opresc acum la cîteva cuvinte mai neobișnuit din volumul .al IV-lea care n-au fost explicate de autor h Bisunie s. f. La TDRG și în DA figurează ca trimitere la « vizuină ». în citatul lui Alecsandri p. 1559, sensul de « vizuină » nu e tocmai potrivit, pentru că e vorba de o închisoare, o temniță făcută după poruncă de la stăpînire, despre care țăranii vorbesc ca despre o «dihanie» care «parc-ar vrea să ne înghită», o «batgiocură »; cică-n toate satele o să se ridice bisunii ca asta, spune Vîntură țară. E vorba aici de o nuanță (stilistică) de sens nouă. Buțuf s. Cuvînt folosit de scriitor în citatul: taci din gură țărănoi nebun și obraznic, buțuf (p. 1556). Nu e pomenit în nici unul dintre dicționarele noastre. Nu l-am găsit nici în glosarul lui Alecsandri pentru celelalte volume. Cenușăr s. m. (regional și cenușer) —«funcționar mic, conțopist prost». DA trimite la glosarul lui Alecsandri, ca fiind folosit cuvîntul la p. 400. Aici însă cuvîntul nu există. Tiktin folosește un alt citat din Alecsandri, luat din « Conv. lit»., II, 6. în volumul al IV-lea întîlnim cuvîntul în această frază: am avut a face cu toți cenușerii, și în cenușă s-o prifăcut drepturile mele (p. 1537). Depinge vb. III — «a descrie, a zugrăvi », e menționat numai la CADE cu un citat din Ghica. în volumul al IV-lea îl întîlnim în următoarea frază: mîine îți durez un articol în « Gogoașa patriotică » și-l deping ca cetățeanul cel mai generos (p. 1635). Acest latinism, care făcea parte din vocabularul pretențios — cuvîntul e pus în gura lui Clevetici —, n-a rămas în limba noastră literară. Desheritât adj. — « desmoștenit», un franțuzism pretențios pus de scriitor, la p. 1654, în gura aceluiași Clevetici: Polidor fiind desheritât, l-am dat deo parte ca pe un netrebnic. Fasoli vb. IV refl. — «a face fasoane, a se tocmi, a se alinta». Textul lui Alecsandri din acest volum nu figurează în dicționare; iată-1: Ian nu te mai fasoli pentru-o sîngeapă de rachiu de cel prifăcut (p. 1555). Scriitorul a mai folosit acest cuvînt în opera dramatică (p. 10), fără a-1 menționa în glosar: eu m-aș fasoli ca o madonă. Probabil că autorului îi era familiar cuvîntul. în glosar el explică pe alint (p. 251) prin «fasoli». Fifirig s. m. —- « veche monedă măruntă de metal». Dicționarele trimit la firfirig și nu pomenesc de textul în care Alecsandri folosește această variantă 1 Pentru a nu da extindere articolului, am lăsat de o parte cuvintele populare, regionale, familiare (ca: a se alcătui = a se înțelege; bunt = răzvrătire, răzmeriță; expr. doi lei și un orb = tot una-i etc.), fiind lămurite într-un fel sau altul în dicționarele mai vechi sau în alte lucrări speciale; de asemenea nu m-am ocupat de unele creații personale (ca: amărie = amără- ciune), care n-au rămas în limbă. 59 (p. 1641): Strici numai bunătate de chibrituri degeaba și țin cîte un fîfirig cutia* în care întîlnim și o întrebuințare interesantă a lui ține. împlini vb. IV. tranz. (fam.) — « a executa, a urmări pe cineva pentru o datorie, pentru o sarcină ». îl găsim atestat în două locuri în acest volum. La p. 1541: de n-oi avea cu ce să cumpăr lemne ca să mîntiri temnița, subprefectu-i în stare să mă-mplinească, și la p. 1549: A venit să te-mplineascăpentru 1500 lei. Modîrlă s. f. — «om necioplit, mojic, bădăran, mocofan». Pasajul de la p. 1626: Martin — Mare oarbă-i dragostea părintească!... cuconașule...— Polidor: Ce vrei, modîrlă? aduce un citat nou pentru dicționarul general al limbii, noastre. Piruetă s. f. (în expr.) a face o piruetă — «învîrtitură repede în același loc cu tot corpul, pe vîrful picioarelor ». în DA (netipărit) cuvîntul e ilustrat prin puține citate, dintre care cel mai vechi este din Rebreanu. Este interesant însă de văzut că acest termen a fost folosit mult mai devreme de către Alecsandri într-o explicație la text: bine zice, bravo! Hupsana! (face o piruetă) (p. 1654). Podân s. m. (depreciativ)— «clăcaș, birnic». Textul din acest volum: Ei, ți-oi arăta eu, podanule... — Podan? Eu podan.. . ? (p. 1674) e folosit numai la TDRG nu ca citat, ci pentru a arăta vocativul în: -ule. Posesor s. m. (Mold.) — «arendaș» în citatul: o copilă... care slujește în casă la posesoru (p. 1535). E interesant însă de constatat că Alecsandri a folosit acest cuvînt cu sensul de « persoană care posedă o avere », pentru a explica în glosarul său un cuvînt obișnuit: proprietar. Redijâ vb. I (regional: redigea) — «a redacta». Cuvîntul care apare explicat numai la CADE n-a rămas; e pus de scriitor în gura unor franțuziți: Cestiune foarte serioasă ce s-a ivit în jurnalul ce redigeați, în « Gogoașa patriotică » (p. 1708). Șarlatanism s.n. — « procedeu, purtare de șarlatan ». DA ne dă o explicație sumară, fără nici un citat din scriitorii noștri. Cuvîntul nu e nou în limbă. Fraza în care citim la Alecsandri acest cuvînt ne obligă la o extindere a definiției, pe lîngă faptul că aduce un citat potrivit pentru caracterizarea anumitor aspecte din viața socială burgheză din trecut: Astăzi, vere, trăim în timpul șarlatanismidui (p. 1661). Din acest text deducem o nuanță de sens în plus: «practicare (pe scară întinsă) a șarlataniei». Troscot s.m. (în expr.) a fi uscat troscot — « a fi foarte uscat, gata să se fărîme ». în volumul al IV-lea al operei lui Alecsandri, expresia apare în citatul: covrigi uscați troscot (p. 1538). Tufă s.f. (în expr., fam.) tufă în buzunar — «gol la pungă, fără o lețcaie în buzunar, lefter ». Citatul de la p. 1661 conține o întrebuințare particulară a acestei expresii: tu să dai mîna cu niște tufă-n buzunar? care e menționată în DA (ms.) la tufă II (cuvînt aparte față de tufă I). La tufă II se explică în paranteză: «în construcție adverbială » și se dă citatul de mai sus. Cred însă că e același cuvînt tufă I, fiind vorba de o dezvoltare a expresiei tufă de Veneția « nimic » 60 (pentru că Veneția se află pe apă), cum a explicat Șăineanu. DA nu explică expresia și o încadrează greșit la construcțiile adverbiale, făcînd un cuvînt aparte din această întrebuințare specială a cuvîntului tufă. Ziarism s.n. — «presă; ocupația de ziarist». Cuvîntul a rămas o creație a momentului, într-o epocă în care se abuza de neologisme în presă. Printre numeroasele latinisme, franțuzisme și alte cuvinte de jargon, Clevetici între- buințează și acest termen artificial: Vivat ziarismul! (p. 1627). Zuliâr adj. — «gelos». Tiktin folosește, pentru a ilustra acest cuvînt, un citat tot din Alecsandri, însă din « Conv. lit. » VII, 411. în această parte a operei la care ne referim acum, scriitorul întrebuințează cuvîntul în următorul context: Știi mata, nu-s bărbat tiran, nu-s zuliar (p. 1679). ★ S-ar putea alcătui o listă bogată de termeni de jargon: grecisme, franțuzisme, latinisme etc., pe care scriitorul, punîndu-le în vorbirea personajelor sale, urmărea combaterea influențelor atunci la modă. Întîlnim apoi în volumul al IV-lea numeroase neologisme care la acea epocă trebuiau explicate pentru cititorii obișnuiți ai operelor literare. în aceasta categorie sînt: mizantrop, pamfletar, discret, amenaja, generos, articol, elocinte etc. Unii termeni speciali sînt explicați pe loc, chiar în text. Așa se întîmplă cu cuvîntul comunist, pe care îl întîlnim în piesa « Zgîrcitul risipitor», la p. 1660: «—Sandu: Și tu cei (—ceri) împărțirea proprietății? — Antohi: O cer, ca și d-lor, că nu-s proprietar. — Sandu: Ca d-lor? Vra să zică ești comunist, Enicer. — Antohi (rîzînd): Comunistul comuniștilor, vere ». Deși e vorba de o interpretare limitată a cuvîntului — un boier voind să combată ideile reformatoare antifeudale (e vorba de cunoscutul personaj Sandu Napoilă, unul dintre bătrînii «înțăleniți în obiceiurile trecutului», cum spune Alecsandri) —, se poate înțelege că termenul nou intrase atunci în vocabularul nostru. Aici sensul e: « adept al teoriei împărțirii proprietăților între toți membrii comunității», sens interpretat de Sandu ca ceva deosebit de primejdios pentru ordinea internă, tradițională, a statului de atunci. Întîlnim apoi în volumul al IV-lea și cîteva expresii vrednice de reținut: sînt puși în răsipă = sînt risipiți (p. 1489): plouați cu petre ! = aruncați noian de pietre peste... ! (p. 1507); s-a făcut dănilă = a devenit darnic (p. 1728) etc. Azi, la reeditarea operei e necesară și explicarea numeroaselor elemente de jargon folosite din abundență în cele trei piese ale volumului al IV-lea. în această categorie intră grecisme ca: skasmos, telos pantos, fos mu! enakis ! oriste etc., franțuzisme și expresii franțuzești: polisonerie, beant, mon ange, faites-moi rhonneur etc. Mai ales în «Zgîrcitul risipitor» întîlnim multe cuvinte, expresii^ construcții și fraze franțuzești pe care personajele le întrebuințează corect, nu stîlcite ca în piesele lui Caragiale. Sînt în număr considerabil și latinismele, mai ales în vorbirea lui Clevetici, care, citind din jurnalul « Gogoașa patriotică», 61 amintește de eroul lui Caragiale citind din « Vocea patriotului naționale ». Iată un fragment comic prin limbaj, în care intenția satirică la adresa latinizanților și a puriștilor e evidentă: — Clevetici (cetind): «Am zis-o și o vom mai repeta-o pînă ce va amorți? vocea noastră de cetățean liber și liberal: la epohă nouă, oameni noi! Ministeriul de astăzi, compus din oameni moderați și diplomați, nu este la înălțimea situa- țiunii actuale. Acest cabinet, însetat de setea nestingibilă a puterii și lipsit de orice pudoare politică, lasă a să comite toate abuzurile trecutului, permite încălcările de convențiune » (p. 1661). Combătînd astfel de curente nesănătoase în limbă,. Alecsandri demonstra o consecvență remarcabilă pe linia cultivării limbii noastre.. ★ Unor critici li s-a părut însă că lexicul prin care vorbirea personajelor e ironizată într-un mod ascuțit e prea pestriț și că face dificilă înțelegerea textului dramatic. în periodicele vremii citim articole care iau o poziție critică față de mulțimea cuvintelor din diverse jargoane, introduse de scriitor din motive artistice în piesele sale. în « Conv. lit. », IX, p. 394, G. Vîrnav-Liteanu a publicat un studiu despre: « Scrierile teatrale ale lui Alecsandri», în care citim aceste consi- derații: « Alecsandri a căutat prea mult a se apropia de natură, a conforma imitarea cu realitatea, a scrie ca și cînd ar raporta cuvintele altora. El a ținut pre mult a se servi de idiomul zilei, de acel al Regulamentului Organic sau de acel al regi- mului constituțional, după cum se petrec faptele sub unul sau sub altul. Desigur că orice poet comic are datoria, cînd reprezintă persoane din epoca sa, de a vorbi, limbagiul care este în circulare, dar în acel limbagiu sînt multe lucruri trecătoare,, și artiștii cei mari știu a despărți elementele peritoare, pentru a scrie totodată în limba timpului lor și în limba tuturor timpurilor. Trebuie însă să recunoaștem; că arta de a alege din idiomul curent nu a fost niciodată mai anevoie de practicat decît în acele zile de reformare, unde limba se schimbă, se reînnoiește fără, contenire. în aceste împrejurări era poate mai nimerit de a lăsa dialogului accentul și chiar capriciile momentului, pentru a conserva toate varietățile în moda și forma limbagiului, pentru a pune în lumină fazele diverse prin care a trecut în aceste de pe urmă timpuri vocabularul nostru ». în cealaltă margine a patriei de astăzi, la Oradea, losif Vulcan publica în același an (1875), în «Familia», nr. 40, p. 467, un scurt articol despre literatura noastră dramatică, în care lua atitudine față de teatrul lui Alecsandri. După ce laudă creația poetului, autorul articolului adaugă: «Frumusețea consistă în punerea, în scenă a unor caractere și tipuri originale și în limba lor frumoasă romînească, poporală; iar greșeala e reprezintarea comicului mai ales prin limba stricată și schimonosită... în loc de a ni le înfățișa [personajele] prin caracterul lor și în limba curat romînească. De aceea unele piese în Ardeal n-au fost înțelese de loc, căci publicul nostru nu știe tot atîtea limbi cîte concurg spre a face umorul, în ele ». 62 Amîndouă observațiile erau îndreptățite: cum spunea Vîrnav-Liteanu, teatrul lui Alecsandri ne-a păstrat într-o pitorească imagine « fazele diverse prin care a trecut vocabularul nostru». Și tocmai caracterului istoric documentar al unei părți a lexicului i se datorește faptul că scriitorul a explicat o parte a lexicului într-un glosar, ca să fie pe deplin înțeles conținutul pieselor, cum dorea losif Vulcan. Acum, cînd se pregătește o ediție mare a operei poetului, trebuie să se întoc- mească un glosar științific la teatrul lui Alecsandri. O asemenea lucrare ar com- pleta cunoștințele noastre despre istoria limbii literare a veacului trecut x, ar aduce un material prețios pentru viitorul dicționar general al limbii, pe care l-ar îmbogăți cu atestări de sensuri și citate noi, și ar ajuta pe cititorii operelor dramatice ale lui Alecsandri să înțeleagă bine textul original. La baza acestui glosar complet vor trebui să stea lămuririle scriitorului date la sfîrșitul volumului al IV-lea; ori de cîte ori se va amplifica prin noi precizări interpretarea termenilor rari, lămuririle vechi, originale, vor trebui menționate ca aparținînd lui Alecsandri. 1 S-ar putea scoate în evidență și alte particularități de limbă și de stil caracteristice procesului de dezvoltare a limbii noastre literare în acea epocă. Astfel, în volumul pomenit, întîlnim: fonetisme caracteristice locului și vremii: îs perdut hinule (p. 1618); o pustiet locurile (p. 1482); m-am giudecat șese ani de zile (p. 1537); construcții gramaticale și stilistice originale: Cetatea Neamțului . . . s-au cucerit voinții mele (p. 1518); să gustăm viața veselitoare (p. 1647); să-i menagiăm o surpriză (p. 1732); un superlativ format cu ajutorul lui «mare» despre care nu pomenesc nici dicționarele, nici Gramatica Academiei R.P.R.: mare bine s-o purtat pînă a nu cădea (p. 1494); mare galbăn și slab ești la față (p. 1615) etc. într-un singur loc am întîlnit o lipsă de acord (într-o explicație la text a autorului): soldații îi dă un pahar cu vin (p. 1521). 63 METODICA PREDĂRII LIMBILOR UNELE PROBLEME ALE LEXICULUI ȘI GRAMATICII ÎN STUDIUL TEXTELOR RUSE DE SPECIALITATE DE G. FISCHMAN în nota explicativă a programei de limba rusă din anul 1954—-1955, pentru studenții institutelor de învățămînt superior din R.P.R., se arată marele rol educativ și cultural pe care îl are predarea limbii ruse în institutele de învățămînt superior; totodată se subliniază că scopul principal al predării limbii ruse în învățămîntul superior constă în însușirea de către studenți a deprinderilor muncii independente în studiul textelor cu caracter social-politic, științific și tehnic, în posibilitatea de a traduce aceste texte în limba maternă și în învățarea unei corecte exprimări în scris și oral. Programa de studii elaborată pentru trei ani prevede trecerea la textele de specialitate începînd cu semestrul al IV-lea și recomandă lărgirea treptată a vocabularului social-politic, științific și tehnic adaptat la specificul facultăților corespunzătoare chiar din primul an de studii. Alcătuitorii programei n-au omis să sublinieze greutățile trecerii de la manua- lele în care predomină textele beletristice la literatura științifică. în programă se remarcă faptul că studenților le lipsește adeseori experiența de a aplica în practică cunoștințele teoretice de gramatică. Cauza acestor greutăți nu trebuie căutată în insuficienta pregătire a studen- ților sau în lipsa lor de experiență în ce privește aplicarea cunoștințelor teoretice, ci în primul rînd în însuși caracterul specific al literaturii științifice și tehnice, cu care majoritatea studenților ia contact nemijlocit pentru prima oară abia pe băncile institutelor de învățămînt superior; în al doilea rînd în faptul că elevii nu stăpînesc bine regulile de formare a cuvintelor în limba rusă contemporană. Cunoașterea specificului literaturii științifice poate să ne servească drept îndrumar în pregătirea studenților și a aspiranților pentru studiul textelor de 64 specialitate și de asemenea poate să contribuie la înlăturarea unor dificultăți ce se ivesc în procesul de studiere a acestor texte. Specificul literaturii științifice constă în următoarele: 1. Prezența unui însemnat număr de termeni speciali care variază în raport cu ramura corespunzătoare a științei, tehnicii sau producției, alături de voca- bularul științific de cultură generală. De pildă, cuvinte ca: MaTepna, aetfyKipiH, onepauna, apryweHT (materie; deducție, operație, argument) aparțin vocabularului științific general, însă cu- vintele: cniiyc, KOCHHyc, H($prrr, vtok, poBHULța (sinus, cosinus, flebită, nefrită, bătătură, semitort) aparțin lexicului din domeniul matematicii, medicinii și industriei textile. 2. Literatura științifică și tehnică folosește pe scară largă substantivele care reprezintă noțiuni abstracte. De pildă: iianpmKeHne (tensiune) paBpbixjiemie (destrămare) MOnțHOCTb (capacitate, volum). 3. Literatura științifică și tehnică abundă în cuvinte formate cu ajutorul sufixelor internaționale introduse în limba rusă fie direct din limbile greacă și latină, fie prin intermediul altor Ijmbi. Este îndeobște cunoscut rolul limbii latine și grecești în formarea terminologiei filozofice din secolul al XVIII-lea. 4. Ea conține un însemnat număr de cuvinte formate prin compunere (cuvinte compuse și cuvinte compuse prescurtate sau abreviate). De pildă: cepoBO^opo^, BJiaroiiorjiomaeMOCTb ajieKTponpoBO^HOCTb, toct (hidrogen sulfurat, higroscopicitate, conductibilitate electrică, standardul unional de stat). 5. Literatura științifică folosește într-un grad mult mai mare decît cea bele- tristică construcțiile cu participiul și gerunziul. Construcțiile cu participiul, în limba rusă, contribuie în mare măsură la conciziunea exprimării, înlocuind pro- pozițiile secundare atributive. Deși rar întrebuințate în limba vorbită (afară de participiul pasiv trecut) sau de loc (cum este cazul participiului prezent pasiv), ele sînt aproape nelipsite în textele științifice și tehnice. 6. întrebuințarea frecventă a predicatului compus nominal, necesar în for- mularea definițiilor, și de care se leagă și funcțiunile cazului instrumental în limba rusă, constituie de asemenea o trăsătură caracteristică a limbii operelor științifice. Pentru ca trecerea de la țextele beletristice la cele de specialitate să se facă cu mai multă ușurință și pentru ca însușirea deprinderilor muncii independente să fie cît mai temeinică, este bine ca la predarea acestor texte să se țină seama de specificul literaturii științifice, în special de componența ei lexicală strîns legată și de unele probleme de gramatică și anume de formarea cuvintelor în limba rusă contemporană. în articolul de față vom lua în discuție numai unul din aspectele caracte- ristice literaturii științifice, și anume, prezența substantivelor abstracte în aceste 5-c. 764 texte. Formarea lor avînd la bază un sistem restrîns de tipuri de sufixe productive permite folosirea unor procedee metodice pentru însușirea rapidă și conștientă a acestei vaste categorii de substantive din literatura științifică. Formarea cuvintelor noi în limba rusă nu se face în mod arbitrar, ci « după acele modele și tipuri de derivare a cuvintelor care s-au stabilit deja în limbă sau care apar din nou în legătură cu dezvoltarea și perfecționarea sistemului de formare a cuvintelor » x. Din numeroasele mijloace de formare a cuvintelor în limba rusă contem- porană cum sînt cel morfologic, sintactic și semantic, cel mai mare număr de cuvinte noi se formează după tipul morfologic. Acesta include: 1) tipul sufixai (derivarea cu ajutorul sufixelor) caracteristic pentru formarea substantivelor și a adjectivelor, de pildă: ynpyr-ocTb «elasticitate», cep-H-biiî «sulfuric», cep- -HUCT-bin, «sulfuros»; 2) tipul prefixai (cu ajutorul prefixelor), care predomină în sistemul verbului rusesc, de pildă nepe-pa6oTaTb «a prelucra », Bbi-pa6o- TaTb «a produce» și tipul mixt (cu ajutorul prefixelor și al sufixelor), de pildă: CBepx-njian-OB-Hîî «peste plan» și noft-mnn-Hi/iK «rulment». în sistemul limbii ruse contemporane, îndeosebi, derivarea substantivelor cu ajutorul sufixelor este foarte bogată și variată. Sistemul de sufixe derivative pentru substantive cuprinde mai multe categorii, ca de pildă: derivatele care desemnează persoana care produce acțiunea, locul acțiunii, nume de instrumente* mecanisme, persoana pusă în legătură cu profesia, starea socială etc. Categoria cea mai mare care ocupă un loc însemnat în vocabularul textelor științifice, publicistice și tehnice o formează substantivele care reprezintă noțiuni abstracte, abstractele acțiunii și abstractele calității. Tipurile de derivare ale diferitelor categorii de substantive fiind foarte numeroase și variate, ne vom opri asupra acelora care servesc la formarea cuvin- telor ce reprezintă noțiuni abstracte, ele fiind cele mai caracteristice pentru literatura științifică și tehnică atît în privința productivității cît și a puterii lor de circulație. Trebuie să relevăm aici și tendința limbii ruse contemporane de a concentra mijloacele de formare a cuvintelor abstracte într-un sistem restrîns de tipuri de sufixe productive. Pentru formarea substantivelor care reprezintă abstractele acțiunii se folosesc trei sufixe fundamentale: 1. Sufixul -nne -iibe (-eime, -aune), nsjiyneHne (radiație) ^ecaime (cardare), 2. Sufixul K-a, de pildă: i-iaMO-T-K-a (bobinare) onncTK-a (curățire). 3. Sufixul internațional -aițnn ,(-$nKari;nH, -Lțun) de pildă: MexaHnsaEțnn « mecanizare », ojieKTpo^nKai^mi « electrificare ». 4. Celelalte sufixe pentru formarea abstractelor acțiunii -Tne (-Tbe), -6 de pildă: c?KaTne- «comprimare», xoflbâa « mers » sînt foarte puțin productive.. Ca și abstractele acțiunii, abstractele calității și ale însușirii tind a se con- centra într-un sistem restrîns de 3-4 tipuri de sufixe productive. 1 Akad. V. V. Vinogradov, Voprosî sovremennogo russkogo slovoobrazovaniia, în. « Russkii iazîk v șkole », 1951, nr. 2, p. 2. 66 1. Sufixul -ocTb este cel mai productiv și frecvent dintre ele. Derivarea cu acest sufix se face de la temele adjectivelor și ale participiilor, de pildă: BJia?KHOCTb «umiditate», BMecTnMOCTb «capacitate, volum», bm^kmoctb « vizi- bilitate ». înțelesul substantivelor cu sufixul ocTb este atît de legat de ad- jectiv, încît caracterizarea semantică în dicționarele explicative este trecută sub formula: «Substantive abstracte cu sensul adjectivelor corespunzătoare». Importanța sufixului -ocTb a fost subliniată și în lucrarea «Reglementarea terminologiei tehnice» de acad. A. M. Terpigorev. Făcînd analiza terminologiei tehnice folosite în diferitele domenii, A. M. Terpigorev dezbate necesitatea reglementării terminologiei tehnice pe baza anumitor principii științifice, arătînd că: « la reglementarea terminologiei proprietăților mecanice și probei materialelor s-a dat pentru toate proprietățile fundamentale termenul cu sufixul -octb (-ecTb) de pildă: xpynKOCTb «fragilitate», nponiiocTb «rezistență», TeKynecTb «flui- ditate » h 2. Sufixul -ctbo este de asemenea productiv în domeniul categoriilor abstracte, care desemnează situația socială, activitatea socială, curentele ideologice etc. Substantivele din acest tip arată corelația cu denumirea persoanelor, de pildă: npeace^aTeJib «președinte», npeAce^aTeJitCTBO «președinție», aBrrop « autor », aBTopcTBO « dreptul de autor ». 3. Sufixul internațional -H3M a devenit în limba rusă actuală foarte productiv și se îmbină nu numai cu temele lexicului internațional, dar și cu temele pur rusești, cum este, de pildă: jiermnnsM «leninism», 6ojibmeBii3M «bolșevism». Temele multora din aceste substantive abstracte coincid cu substantivele cu sufixul -iict care desemnează persoana, de pildă: coipiaJiH3M «socialism» coituajincT « socialist». Sufixele mi-a, nsu-a, ot-a de pildă: Tomina «finețe», Sejinsna «albeață», qacTOTa «frecvență», nu mai sînt productive în limba rusă contemporană, deși numărul cuvintelor abstracte derivate cu ele este^ destul de mare în literatura științifică. Transmiterea cunoștințelor din domeniul formării cuvintelor abstracte, prin diferite exerciții legate nemijlocit de studiul textelor științifice, ne oferă cel mai bun prilej pentru a-i orienta pe studenți în vocabularul literaturii științifice și pentru a le fixa unele reguli importante de gramatică. După citirea și traducerea unui text din literatura științifică, studenții notează în caietele lor și pe tablă toate substantivele din textul parcurs care reprezintă abstractele acțiunii. De pildă, din următoarea propoziție [din textul «TecaHne»2 (Cardare)j LțeJibio qecaHHH hbjihiotch: 1) ftajibHeîimee paspbixjieune bojiokhuctoîi Maccbi 1 A. M. Terpigorev, Ob. uporeadocenii tehniceskoi terminologhii, în « Voprosî iazîkoz- naniia », 1953, nr. l, p. 75. 2 Culegere de texte în limba rusă de V. Harea, G. Fischman, S. Fridental, I. Haciadurov, 1954, p. 18. Institutul de industrie ușoară. 5* 67 bhjiotl ;țo paB^ejiemm ee b OT^ejibHbxe BOJiOKHa ; 2) ;i(a.TibneiîmaH omiCTKa bojiokoh ot paBJimxHMx aacopaioiuMx npnMeceii 3) pacnpHMJiemie bojiokoh h ^acTMHi-iaH napajiJiejiM3axțMH nx. în traducere romînească: Scopul cardării este: 1) destrămarea ulterioară a masei fibroase pînă la divizarea ei în fibre individuale; 2) curățirea ulterioară a fibrelor de diferitele impurități; 3) îndrep- tarea fibrelor și paralelizarea lor parțială. Substantivele 4oca mie « cardare », paapbixjiemie « destrămare », paB/țeaeime « divizare », paciipnMaemte « îndreptare », onncTKa «curățire », napa.njieJiH3aitnH «paralelizare», reprezintă abstractele acțiunii. Analizînd părțile componente ale acestor substantive stabilim că ele s-au format cu ajutorul sufixelor hh-o (amx, emi), K-a și au,un care reprezintă trei sufixe fundamentale ale abstrac- telor verbale. Dintre ele, substantivele derivate cu sufixul mie (emi) au cea mai largă răspîndire în textele de specialitate. înțelesul lor principal este numele acțiunii. Derivarea lor se face de la verbele imperfective, perfective și reflexive, în special de la verbele cu vocala tematică u (i) la infinitiv, de pildă: pasjxe.ne- une — pa3aejmTb, paspbTXJxeime — paapbixanTb. Substantivul omiCTKa « curățire » de la verbul « omirrnTb » « a curăți» este format cu sufixul -k. Sufixul -k-a are același rol ca și sufixul «-mie» (emie). Derivatele cu acest sufix pierd uneori sensul abstract și denumesc instrumentele acțiunii sau mecanisme, de pildă: Md.noTMJi-K-a «batoză», cerni-Ka «semănătoare». Substantivul napanJiemiRaumi format cu ajutorul sufixului -aitmi este legat ca și sufixul -$MKan;iiM de lexicul internațional. Derivatele cu acest sufix internațional se formează în cele mai multe cazuri de la tema verbelor de origine străină cu sufixul -upoBaTb de pildă: napa;mejm3npoBaTb «a para- leliza », MexaimsupoBaTb «a mecaniza». Sufixul -iipoBaTb devine în ultimul timp productiv adăugîndu-se și la tema verbelor rusești, de pildă: GojibineBU- BiipoBaTb « a bolșeviza », HpoBH3npoBaTL « a iaroviza ». Clasificăm abstractele acțiunii după gen și introducem toate substantivele derivate cu sufixul -mie, (-emie) în coloana genului neutru, iar derivatele cu sufixul k-a, -nim ($HKau;nH) în coloana genului feminin (declinarea I). în vederea unei corecte pronunțări arătăm că derivatele cu sufixul -mie (emie) formate de la verbele de conjugarea a II-a au accent fix, care cade în cele mai multe cazuri pe sufix, de pildă: paa/pvmTb — pau/țe-aeime, paBpMXjmTb — paBpux.ueime. La fel procedăm pentru a fixa cunoștințele cu privire la substantivele care reprezintă abstractele calității sau însușirii. Dintre ele ne oprim în special asupra derivatelor cu sufixul -octl, care este folosit pe scară largă și pentru formarea unor termeni speciali din domeniul mecanicii și al probei materialelor. în propo- ziția: HanSojxee sa^KHbLvm CBOîîcTBaMn xJionnoBoro BOJiOKna HBJimoTCH: Tomma, npo4HOCTb, ynpyrocTb n BJiaroiiorjiomaeMOCTb (în romînește: cele mai importante însușiri ale fibrei de bumbac sînt: finețea, rezistența, elasti- 68 citatea și higroscopicitatea) substantivele uponnocTb «rezistență», ynpyrocTb « elasticitate », BJiaronorJioirțaeMOCTb « higroscopicitate » reprezintă abstractele însușirii. Ele sînt derivate cu ajutorul sufixului -octb care se adaug. la tema adjectivelor sau a participiilor, de pildă: npoH-nuii — npo^-i-iocTb. Subliniem că cu ajutorul sufixului -octb se formează în limba rusă contem- porană și noul tip de substantive abstracte care desemnează starea calității ca' rezultat al unei acțiuni comune, de pildă: cpaSoTairnocTb «concordanța în munca colectivă ». Substantivul Touima este derivat cu ajutorul sufixului nu-a care, adăugîndu-se la tema adjectivului, formează ca și sufixele uau-a, or-a abstractele calității. Clasificăm substantivele ce reprezintă abstractele calității după gen arătînd că toate substantivele derivate cu sufixul -octb sînt aproape fără excepție de gen feminin și aparțin declinării a IlI-a. Cu acest prilej atragem atenția asupra ortografiei acestor substantive (termi- nate în consoană moale) și corectei lor accentuări. Accentul substantiyelor derivate cu sufixul -octb este fix și cade pe aceeași silabă ca și în cuvîntul de la care derivă, de pildă: ynpyrurî — ynpyrocTb xpyiiKuft — xpynKOCTb. Analizînd un text din literatura politică, putem arăta rolul și modpl de întrebuințare a sufixelor: -ctbo, -ubm ca și formarea substantivelor abstracte cu aceste sufixe. Gruparea derivatelor substantivale după diferitele categorii (abstractele acțiunii, calității, nume de agent etc.), gruparea tipurilor de sufixe după gen și categoriile gramaticale ce se formează cu ajutorul lor, scrierea și accentuarea corectă, constituie un mijloc prețios pentru fixarea temeinică a cunoștințelor de gramatică cu privire la genul substantivelor, declinări, părți de vorbire, reguli de ortografie și ortoepie. Procedeele metodice pentru însușirea vocabularului textelor din literatura științifică și politică și pentru formarea deprinderilor muncii independente cu aceste texte pot fi felurite. Astfel Ia seminariile rezervate de programă pentru a-i învăța pe studenți să lucreze cu dicționarul, să noteze corect cuvintele scoase din text, pot fi cu succes utilizate și pentru diverse exerciții cum ar fi derivarea abstractelor acțiunii și calității de la tema verbelor și adjectivelor scoase din text. Articolul de față este o încercare de a prezenta pe baza experienței didactice unele probleme ale lexicului și gramaticii care se ivesc în legătură cu studiul textelor ruse de specialitate în institutele de învățămînt superior. DISCUȚIA ASUPRA PROBLEMEI ALFABETULUI LIMBII TĂTARE DIN DOBROGE Tătarii din Dobrogeâ sînt originari din Crimeea și Stepa Nogaică, de unde au venit, prin emigrări succesive, începînd din secolul al XVI-lea, dar mai ales în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, după războiul Crimeei x. Deși populația tătară din Dobrogeâ constituie o minoritate națională destul de numeroasă (de peste 20.000 de oameni) și bine distinctă, în trecut ea n-a fost considerată ca atare, fiind confundată cu minoritatea națională turcă. Așa rezultă, de exemplu, din tabelele recensămîntului din 1930, unde turcii și tătarii sînt recensați de-a valma. Regimul trecut nu le-a dat tătarilor posibilitatea de a-și dezvolta cultura pro- prie; lipsiți de scriere, de literatură scrisă și de școli, ei învățau la școlile primare turcești, la seminarul teologic musulman din Medgidia (unde baza învățămîntului o formau limba arabă și studierea coranului) sau la școlile romînești. Situația aceasta s-a schimbat abia după instaurarea în țara noastră a regimului democrat-popular; în anul 1949, din inițiativa Partidului Muncitoresc Romîn, care de la început a aplicat și aplică în mod consecvent politica națională leninistă și în ce privește minoritatea națională tătară, s-au înființat 55 de școli elementare și o școală pedagogică cu limba de predare tătară. Dar dintr-o insuficientă cunoaș- tere a realității, Ministerul Învătămîntului a introdus în școlile tătare nou înființate manuale scrise în limba tătară vorbită în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Tătară. Practica didactică a dovedit că aceste manuale nu pot fi utili- zate în școlile tătare din Dobrogeâ: limba tătară din RSSA Tătară se deosebește foarte mult de limba tătară din Crimeea (deci și de cea din Dobrogeâ); de fapt avem de-a face cu două limbi diferite, deși înrudite — lucru bine stabilit de gramatica comparată a limbilor turcice. 1 Vezi Al. Arbore, Contribuțiuni la studiul așezărilor tătarilor și turcilor în Dobrogeâ, în « Arhiva Dobrogei », II (1919), p. 212 și urm. 70 Ținînd seamă de situația creată, în anul 1954 s-a constituit o comisie formată din reprezentanți ai Ministerului Învățămîntului și ai Academiei Republicii Populare Romîne \ care a făcut cercetări pe teren asupra situației învățămîntului în limba tătară. în urma celor constatate, s-a luat hotărîrea de a se înlocui manua- lele aduse din Cazan cu manuale scrise în limba tătară locală. Această hotărîre ridică o serie de probleme importante: alcătuirea unui alfabet și stabilirea normelor ortografice și ortoepice, crearea unei limbi scrise și literare, crearea terminologiei științifico-tehnice, întocmirea manualelor și înființarea unor publicații (în primul rînd a unui ziar), publicarea de broșuri cu conținut politico-ideologic și cultural, de colecții de folclor și scrieri originale etc. în rezolvarea tuturor acestor probleme va trebui să se țină seamă de bogata experiență a lingvisticii sovietice, care a contribuit într-o măsură extrem de importantă la alcătuirea alfabetelor și la stabilirea normelor literare a numeroase limbi care pînă la Revoluția din Octombrie n-au avut scriere 2. Problema care se cere rezolvată în primul rînd este aceea a alcătuirii unui alfabet. In acest scop, o comisie formată dintr-un delegat al Institutului de lingvistică (Vladimir Drimba) și o delegație tătară (ing. Ziyaeddin Ismail, scriitor, Aii Ahmet Nagi și Ekrem Mehmet Aii) a făcut cercetări asupra foneticii limbii tătare si, într-o ședință de lucru care s-a tinut la Ministerul învățămîntului în ziua de 8 decembrie 1955, a făcut diferite propuneri; ,în urma discuțiilor s-a ajuns la un punct de vedere comun, iar propunerile definitive ale comisiei au fost prezentate, sub forma unui proiect redactat de Vladimir Drimba, Ministerului învățămîntului si Consiliului științific al In- stitutului de lingvistică. Proiectul prevede următoarele : Ca bază a alfabetului limbii tătare se propune alfabetul latin în varianta turcă modernă comp^tată cu cea romînească și cu cîteva semne diacritice speciale pentru sunetele care n-au corespondente în limba turcă literară și în limba romînă. Această propunere e motivată prin aceea că, trăind în Republica Populară Romînă, în mijlocul poporului romîn și contribuind împre- ună cu acesta la construirea societății socialiste și a unei culturi comune socialiste în conținut, — minoritatea națională tătară va primi, prin adoptarea alfabetului latin, un ajutor însemnat în însușirea limbii și culturii romîne și va asigura, prin aceasta, o bază comună și unitară în însușirea culturii în două limbi: în limba maternă si în limba romînă. Din aceleași considerente, alfabetele diferitelor limbi vorbite în Uniunea Sovietică au fost elaborate pe'baza alfabetului rus 3. 1 Din comisie au făcut parte tovarășii: Constantin Drapaca, metodist la Ministerul Învă- țămîntului, Viorica Dumitrescu, șef de. secție la Institutul de cercetări pedagogice, Aii Ahmet Nagi, redactor la Editura Didactică și Pedagogică, Mihail Guboglu și Ekrem Mehmet Aii, cercetător la Institutul de istorie, și Vladimir Drimba, șef de sector la Institutul de lingvistică. 2 Vezi, de exemplu, N. A. Baskakov, Razvitie iazîkov i pismennosti narodov SSSR (Na materiale tiurkskih iazîkov), în « Voprosî iazîkoznaniia », 1952, nr. 3, p. 19 și urm. 3 Vezi articolul citat al lui N. A. Baskakov, p. 41. 71 Pe de altă parte, luarea ca model a variantei turcești a alfabetului latin este pe deplin justificată prin faptul că cele două limbi, tătară și turcă, au aceeași structură, făcînd parte din aceeași familie de limbi; iar dintre toate limbile din această familie numai limba turcă a adoptat alfabetul latin (aproape toate celelalte limbi turcice fiind vorbite în diferitele republici și regiuni autonome din Uniunea Sovietică). Trebuie să se aibă în vedere și faptul că tătarii din Dobrogeâ conviețu- iesc nu numai cu romînii, ci si cu turcii, care de asemenea au scoli în limba maternă. Propunerile cuprind următoarele categorii de semne: I. Litere comune alfabetului romînesc și celui ture 1. Literele a, e, i, o, u, apoi b, 111,71^1^ s, ș,t,v și z nu necesită nici o explicație specială: sunetele pe care le desemnează sînt aceleași în toate cele trei limbi. 2. Literele g, h, k și l au o situație specială, fiecare dintre ele reprezentînd cîte două, sau chiar trei sunete: g redă oclusiva velară g, oclusiva palatală g (cu diferite grade de palatali- zare) și constrictiva velară y; h redă constrictiva laringală A (adesea palatalizată) și constrictiva velară /; k redă oclusiva velară oclusiva postvelară q (notată și k) și oclusiva palatală k' (cu diferite grade de palataliz re); l redă laterala alveolară l (adesea palatalizată) și laterala velară l, care este mai puțin velară decît ji rusesc sau l polonez, fiind identic cu l din engl. weZZ, bull. Redarea prin același semn a două sunete diferite, unul palatal și altul velar> este justificată, din punct de vedere fonologie, pentru limbile turcice: în aceste limbi, datorită legii sinarmonismului x, varietățile palatale și velare ale consoanelor nu sînt decît variante combinatorii, fără valoare distinctivă, ale aceluiași fonem Cu alte cuvinte, într-un cuvînt cu vocale anterioare nu pot apărea decît consoanele g\h\ k' și Z', iar într-un cuvînt cu vocale posterioare nu pot apărea decît consoanele velare y, /, q și l; dar și într-un caz și în celălalt vom reda perechile respective de sunete printr-o singură literă: g, h, k și Z. Deci eger « dacă » și noyut « năut» se vor scrie eger și nogut, Beh'ic (nume propriu) și x^Z^ « popor » se vor scrie Behif și halky tenek'e « tinichea » și qapaq « capac » se vor scrie teneke și kapak, sepetl'er. «coșuri» și odalar « odăi » se vor scrie sepetler și odalar. Observații: a) Velarele obișnuite k și^ se întîlnesc rar, mai ales în cuvinte de origine străină (ca de exemplu karton, gara). Pentru aceste cazuri se va atrage atenția că k și g nu se pronunță, ca de obicei, q și y, ci ca în romînește. (Delegația tătară a propus ca să se pună deasupra consoanei un accent circumflex.) 1 Sinarmonismul constă în aceea că un cuvînt nu poate conține decît sau vocale anterioare și consoane palatale, sau vocale posterioare și consoane velare. 72 b) Cînd k , g și Z se află înaintea unui a, palatalizarea va fi mar- cată, ca și în ortografia turcă, prin accentul circumflex pus deasupra vocalei. Deci k'dat « hîrtie », ruzgdr « vînt», l'âle « lalea » se vor scrie hâat, ruzgâr, laie. II. Litere luate din alfabetul turc c redă semioclusiva prepalatală g} deci gam «geam», gez «zestre», guma « vineri» se vor scrie cam, cez, cuma. f redă semioclusiva prepalatală c (întrebuințată foarte rar) și constrictiva prepalatală muiată s': aceasta din urmă este un fonetism regional foarte răspîndit, dar considerat ca « necorect » chiar de cei care-1 folosesc; deci ciment, catal sau s'a- tal«furculiță», s'es’ek « floare » se vor scrie fiment, fatal, fefek} i(= i fără punct) redă vocala î, care este o medială semi-închisă, mai des- chisă decît î romînesc, avînd o nuanță de ă\ deci ispanaq « spanac ». qzz « fată », misir « porumb » se vor scrie zspanak, kiz, misir \ y redă constrictiva palatală i (iod); deci iaqa «guler», piiala «oglindă», lijdiz « stea », iarimai « semilună » se vor scrie yaka, piyala, yildiz, yanmay. III. Litere luate din alfabetul romînesc în afară de litera £, care a fost împrumutată de alfabetul turc din cel romînesc, se propune pentru semioclusiva ts, care se întîlnește numai în cuvinte împrumu- tate recent din limba romînă, litera romînească /. Deci cuvinte ca militsiian, penitsa, retseta se vor scrie milițiyan, penița, rețeta. IV. Semne speciale pentru sunete specifice limbii tătare 1. în limba tătară există trei vocale specifice, cu valoare fonologică: i: vocală medio-anterioară închisă, între i (sau e) și i (despre valoarea căruia vezi mai sus); o (sau o): vocală anterioară labială cu deschidere mijlocie, între o și o; cores- punde lui o din limba turcă; u (sau u): vocală anterioară labială închisă, între u și u', corespunde Iui u din limba turcă. Pentru redarea acestor vocale, se propun semnele i, 6 și u. Deci cuvinte ca til « limbă », kisi « om », biringi « primul », koz « ochi », dqrt « patru », olim « moarte », tutun « tutun; fum », bulbul « privighetoare » se vor scrie til, kșiy bir inel, koz, dort, olim, tutun, bulbul. 2. Nazala velară are valoare fonologică, servind la diferențierea cuvintelor: «neg »/men «eu», erțse «ceafă» ,ense «dacă ar coborî», (senir^ qolr^ « mîna ta» / (onir^j qolin «mîna lui» etc. Acest sunet trebuie, deci, neapărat 73 notat cu un semn special; se propune semnul h care, deși în unele alfabete (de exemplu în acela al limbii spaniole) redă pe (nazală palatală), în unele studii de lingvistică turcă (de exemplu în gramatica turcă a lui J. Deny) este întrebuințat tocmai pentru redarea lui ?). Deci cuvintele citate mai sus se vor scrie meh, ensey senin kolih. 3. Constrictiva bilabială u va fi redată prin deci cuvinte ca tau « munte », alua « halva », qaue « cafea », mauî « albastru », qisîu sau qisuu « ițe », guuuna « se spală » se vor scrie taw, alwa, kawe, mam, ktsiw sau kisuw, cununa. în rezumat, alfabetul propus are în total 32 de litere, și anume 9 care reprezintă vocale și 23 care reprezintă consoane, a căror ordine este următoarea (în paranteză se dă denumirea literelor): a,A (a) s,S (^) b,B (be) jJ (ie) ș,Ș (șe) c,C (ce) k,K (ke) t,T (te) 9>G (f) 1,L (le) ț>T &) d,D (de) m,M (me) u,U (u) e,E (e) n,N (ne) u,t (a) f.F (fe) n,N (eh) v,V (ve) g,G (ge) o,O (o) (we h,H (he) o,0 (b) y,Y (ye) U (0 p,P (pe) (ze) U (0 r,R (re) Proiectul prezentat mai sus a fost dezbătut de Consiliul științific al Institutului de lingvistică din București în ședința din 3 ianuarie 1956. Deschizînd discuția, acad. E. Petrovici a propus semnele o și ii în loc de b și u, deoarece, deși reprezintă sunete diferite, ele constituie respectiv aceleași foneme. Acad. Al. Rosetti s-a raliat propunerii făcute de acad. E. Petrovici. Atît acad. E. Petrovici cît și acad. Al. Rosetti s-au declarat de acord cu restul propunerilor. Acad. A. Graur, apoi prof. J. Byck, prof. D. Macrea, acad. E. Petrovici, tov. Ilie Stanciu și G. Bolocan au accentuat asupra necesității de a se alcătui un alfabet cît mai apropiat de alfabetul romînesc, avînd în vedere că tătarii, trăind în mijlocul poporului romîn, își vor însuși în viitor cultura poporului romîn și vor sta tot mai puțin sub influența culturii turcești. Aproape toate discuțiile care au urmat s-au dus de pe această poziție. Au fost discutate următoarele semne propuse în proiect: i — Prof. J. Byck și acad. E. Petrovici au propus ca semnul i să se înlocu- iască prin semnul z; propunerea a fost sprijinită de acad. A. Graur. 74 i, o, u. — în loc de o și u, acad. E. Petrovici a propus semnele o și ii, pro- punere cu care acad. Al. Rosetti s-a declarat de acord. în loc de z, acad. E. Petro- vici a propus semnul i; acestei propuneri i s-a alăturat acad. A. Graur, dar tov. Ziyaeddin atrage atenția asupra faptului că sunetul redat prin i este foarte frecvent, apărînd adesea de mai multe ori în același cuvînt; semnul î ar fi, mai ales în aceste cazuri, foarte incomod. Prof. D. Macrea și acad. Al. Rosetti au cerut să se mențină semnele z, o și u propuse în proiect. c și 9 — Acad. A. Graur, prof. D. Macrea și acad. E. Petrovici au propus semnele g și c; prof. J. Byck s-a alăturat și d-sa acestei propuneri, sugerînd însă, pentru sunetul £, semnul c fără nici un semn diacritic. După aceea, acad. A. Graur a propus ca cele două sunete să se redea, după modelul ortografiei romînești, prin ci și gi (deci ciorap, giam). s gâ, kâ, lâ. — Acad. E. Petrovici, apoi acad. A. Graur au obiectat împotriva redării lui g', k' și l' urmați de yz, după modelul ortografiei turcești, prin gâ, kâ și lâ. VI. Drimba a arătat că cele trei consoane palatale ar putea fi redate prin gy,ky și ly (deci ruzgyar, kyaat, lyale față de ruzgâr, kâat, lâle cum s-a propus în proiect). Acad. E. Petrovici a prezentat în locul acestor soluții alte două: sau gi, kî, li (la care s-a alăturat acad. A. Graur), sau g , k', l' (la care s-a alăturat prof. D. Macrea). n. — în locul lui n, acad. E. Petrovici a propus semnul v) sau scrierea ng, iar prof. J. Byck a propus semnul n (pe care l-a acceptat apoi și acad. E. Petrovici). y și tu. — în loc de w, prof. J. Byck a propus să se scrie, ca în romînește, simplu u. Acad. E. Petrovici face observația că nemarcarea semivocalelor i și u con- stituie o lipsă a sistemului ortografic romînesc, care nu trebuie impusă și alfabetu- lui tătar; d-sa propune semnele i și ti, cu care acad. A. Graur și apoi prof. J. Byck se declară de acord. Acad. Al. Rosetti, prof. D. Macrea, Ziyaeddin Ismail, Aii Ahmet Nagi și VI. Drimba au cerut ca literele y și w să fie menținute. în sfîrșit, în ceea ce privește vocalele lungi, acad. E. Petrovici și acad. A. Graur au propus ca ele să nu fie notate prin nici un semn special. în încheiere, s-a hotărît ca discuțiile să continue în ziua următoare, într-o ședință restrînsă de lucru sub conducerea acad. E. Petrovici, pentru a se alcătui un alfabet tătar cît mai apropiat de alfabetul romînesc. ★ în ziua de 4 ianuarie 1956, într-o ședință de lucru ținută, sub conducerea acad. E. Petrovici, de autorii proiectului de bază, s-au continuat dezbaterile care au avut loc în ziua precedentă în ședința Consiliului științific al Institutului de lingvistică. Au fost adoptate următoarele propuneri făcute în ședința din 3 ianuarie: î (în loc de i), c și g (în loc de q și c), i și u (în loc de y și w). Pentru vocalele i, o și u acad. E. Petrovici a făcut acum o nouă propunere: să se scrie i, 6 și zz, — iar în loc de gâ, kâ și lâ, propuse în proiect, să se scrie gâ kâ și lâ (deci râzgâr, kâat, lâle în loc de ruzgâr, kâat, lâle)*, acest â reprezintă un a 75 anterior care se întîlnește, rar, și în cuvinte în care nu e precedat de o consoană palatală, ca de exemplu druse «frumos, drăguț», nane « mamă », dădăi (care se vor scrie arase, nane, dădd ). Alfabetul propus de Consiliul științific este, deci următorul: a, A (a) i. î (0 p, P (pe) â, Ă (a) b î (0 r, R (re) b, B \be) i, I (ie) s, S (se) c, C (ee) j, J (#) ș, Ș (?«) d, D (Je) k, k (ke) t, T (ie) e, E (e) 1, L (le) t, T (^) f. F (/e) m, M (me) u, U (w) g> 9 n, N (ne) u, V (îl) g, G (ge) n, N (en) a, U (ue) h, H (he) o, 0 (o) v, V (ve) b I (/) 6, 0 (6) z, Z (s'e) Alfabetul propus de Institutul de lingvistică a fost luat în discuție în ședința de consfătuire din 11 aprilie 1956 a cadrelor didactice de la școlile cu limba de predare tătară din regiunea Constanța. Majoritatea participanților (tovarășii Abdula Șevket, Abdulamit Memet, Agali Fevziye, Agali Sukuran, Aii S. Memet, Anefi Ulviye, Behic Bektaș, Bosnyak Hayrula, Gevat Zekeriya, Izzet Gafer, Menlibay Ekrem, Negmeddin Halii, Rasim Selim, Renziye Bolat, Resit Ilhan) s-au declarat împotriva lite- relor / și it, care prezintă, printre alte inconveniente, mari dificultăți de ordin didactic, și au propus în locul lor respectiv semnele y și v. Alți participanți au propus înlocuirea semnelor i și g cu literile i și c din alfabetul turc (tovarășii Abdula Șevket, Agali Sukurran, Behic Bektaș, Izzet Gafer), eliminarea literilor j, n și ț (tovarășii B.hic Bortemir, Seit Abdulamit, Resit Ilhan) sau introducerea literei x (tov. Behic Bortemir). Problema alfabetului limbii tătare a fost din nou discutată' de Consiliul științific al Institutului de lingvistică în ședința din 1 iunie 1956. Propunerea de a se înlocui litera i cu y a fost acceptată fără rezerve. In ceea ce privește scrierea sunetului u, la propunerea acad. E. Petro- vici, a fost adoptată litera w, care fusese propusă în proiectul inițial. Au fost aduse în discuție și literele d, i, 6 și d\ VI. Drimba a propus să se scrie i, o și u; în loc de a, prof. D. Macrea (apoi și prof. J. Byck)> au propus litera â, iar acad. E. Petrovici a arătat că și i ar putea fi înlo- cuit, pentru paralelism, cu i. în urma discuțiilor s-a hotărît să se mențină propunerea anterioară a Consiliului științific, deoarece scrierea cu accent a acestor vocale este mai comodă decît scrierea cu tremă. 76 Forma definitivă a alfabetului limbii tătare din Dobrogeâ este următoarea: a, A («) i> f (0 r, R (re) â,  (a) î, î (0 s, S (se) 1>, B (be) j, J ș, ș (?e) c, C (ce) k,K(^) t, T (te) d, D (de) 1, L (le) ț, T e, E (e) in, M(^) u, U (u) f, F (fe) n, N (ne) u, tJ (ti) g. G (ge) n, N (en) v, V (ve) g, &(&) o, 0 (o) y, Y (ye) h, H (he) 6, 6 (6) w, W (we) i, I (i) p, P (pe) z, Z (ze) Alfabetul are, prin urmare, 33 de litere, dintre care 10 reprezintă vocale iar 23, consoane. VLADIMIR DRIMBA DICȚIONARELE BILINGVE ÎN DISCUȚIA CONSILIULUI ȘTIINȚIFIC AL INSTITUTULUI DE LINGVISTICĂ în zilele de 17 și 22 februarie 1956, Consiliul științific al Institutului de lingvistică din București a luat în discuție machetele celor patru dicționare bilingve: francez-romîn, englez- romîn, german-romîn, polon-romîn, care vor fi date la tipar la sfîrșitul 'anului curent. Discuția s-a purtat pe baza unor referate întocmite de specialiști competenți, academi- cieni, profesori, membri ai Uniunii scriitorilor. Pentru dicționarul francez-romîn, referatul a fost prezentat de acad. I. Iordan, pentru dicționarul german-romîn de acad. T. Vianu, pentru dicționarul polon-romîn, de acad. E. Petrovici, pentru dicționarul englez-romîn, de prof. A. Cartianu și Mihnea Gheorghiu. Au luat parte și alți membri ai Consiliului științific, academicieni, profesori universitari și specia- liști lexicografi din cadrul institutului. Din partea ambasadei polone a participat atașatul cultural Modrzejewski. Consiliul a aprobat machetele prezentate. în concluziile la discuții, prof. D. Macrea, directorul institutului, a arătat că dicționarele urmează să fie definitivate pe baza hotărîrilor consiliului și ale direcției și să fie date la tipar încă în cursul acestui an, spre a putea apărea la începutul anului viitor. Apariția dicționarelor bilingve va pune la dispoziția traducătorilor, studenților, specia- liștilor și intelectualilor în general un instrument de lucru necesar și îndelung așteptat. Ultimele ediții ale dicționarelor bilingve franceze, germane, engleze apărute la noi sînt de mult epui- zate și învechite, iar un dicționar polon-romîn nici n-a existat pînă în prezent. Noile dicționare vor juca un rol deosebit de important în cadrul relațiilor internaționale. Subliniem faptul că dicționarul german-romîn și cel polon-romîn figurează în acordurile noastre culturale cu țările respective. Colectivul de redactare se va strădui ca cele patru dicționare să aibă un nivel științific corespunzător celui mai înalt for științific din țara noastră, sub auspiciile căruia sînt elaborate. Pentru satisfacerea tuturor cerințelor se folosesc, ca material bibliografic și documentar, cele mai recente și autorizate publicații de specialitate de peste hotare precum și cele mai bune lucrări romînești anterioare. Amintim dintre acestea lucrări valoroase sovietice ca dicționarul englez-rus de Miiller, lucrările Institutului bibliografic din Leipzig, două din dicționarele cele mai noi ale Academiei maghiare de științe și dicționarul alfabetic și analogic al limbii franceze de P. Robert, lucrare premiată de Academia franceză. în afară de aceasta, cuprinsul dicționarelor va fi îmbogățit prin cuvinte noi, atestate de textele cele mai recente, precum și 78 prin termenii oferiți de « Lexiconul tehnic ». Se va ajunge astfel pentru dicționarul francez- romîn la circa 100.000 de cuvinte, pentru cel german-romîn la circa 120.000 de cuvinte, pentru cel englez-romîn la circa 80.000 de cuvinte. Proporțiile acestor dicționare fac necesară apariția lor în cîte două volume a aproximativ 800 — 1.000 de pagini fiecare. Dicționarul polon-romîn, fiind prima lucrare de acest gen în lexicograf ia noastră, va cuprinde cam 65.000 — 70.000 cuvinte și va apărea într-un singur volum. Fiecare dicționar va fi înzestrat cu o scurtă schiță de gramatică întocmită din punct de vedere lexicografic, cu o listă de nume proprii și prescurtări uzuale. Articolele dicționarelor vor fi alcătuite sistematic în așa fel încît consultarea lor să fie cît mai ușoară și rapidă. Așa, de pildă, spre a putea fi găsite în ordinea alfabetică, compusele se tratează în articole separate — lucru care ușurează în special consultarea dicționarului german-romîn. Sensurile vor fi ordonate după criteriul răspîndirii, începîndu-se cu cel mai folosit în limba actuală. Această ordine este îmbinată însă desigur cu criteriul clasificării gramaticale, după diatezele verbelor. Dicționarul va cuprinde și indicații gramaticale (de pildă pluralul neregulat al substantivelor franceze, formele de bază ale verbelor tari germane, formele perfective și imperfective ale verbelor din limba polonă etc.) necesare folosirii corecte a cuvîntului. Indicații de domeniu (medicină, botanică, construcții etc.) se vor găsi la cuvintele folosite într-o sferă restrînsă, de specialitate. Pentru identificarea riguroasă a speciilor de plante și animale va servi denumirea științifică latină. Indicațiile stilistice, care lămuresc sfera de circulație a cuvîntului în timp și în spațiu (învechit, regional, argou etc.), vor fi de mare ajutor traducătorilor. Articolele vor ilustra prin exemple, locuțiuni, expresii și proverbe sfera frazeologică a cuvîntului și echi- valentele ei în limba romînă. Aceste principii au primit aprobarea unanimă a participanților la consiliu. Discuții ample și uneori în contradictoriu s-au purtat în jurul unor probleme acute privind traducerea romî- nească. Există cazuri cînd limba romînă nu oferă, pentru cuvîntul străin, un echivalent general cunoscut (e vorba mai ales de neologisme și de termeni de specialitate) sau un echivalent format prin derivație a cărui circulație să fie garantată. S-a pus problema traducerii explica- tive sau perifrastice a acestor categorii de cuvinte, lucru care ar duce însă numai la creșterea nemăsurată a volumului lucrărilor nu și la rezolvarea, în fapt, a traducerii. Hotărîrea care s-a luat a fost ca termenii tehnici să fie traduși prin echivalentul lor, dacă acesta apare în « Dicțio- narul limbii romîne literare contemporane », prin echivalent și o scurtă explicație dacă echiva- lentul apare în materialele de specialitate romînești și, numai în ultimă instanță, dacă nu există echivalent, prin explicație. Neologismele atestate de dicționarele Academiei și derivatele care sînt conforme normelor limbii romîne ca de pildă avaviabil, afectuozitate (chiar neatestate) vor fi date fără explicații. O a doua problemă care a provocat discuții animate a fost aceea a sistemului de trans- criere fonetică în indicațiile de pronunțare. S-a propus să se renunțe la transcrierea după sistemul fonetic internațional și să se adopte o transcriere cu mijloace proprii chiar și la dicțio- narul englez. Propunerea a fost adoptată parțial, adică pentru dicționarul francez-romîn și german-romîn. La dicționarul englez-romîn transcrierea fonetică va rămîne cea internațională, folosită de majoritatea manualelor și dicționarelor de limbă engleză moderne. Colectivele de elaborare a dicționarelor bilingve au primit un sprijin prețios din partea Consiliului științific și a referenților, sprijin care se va oglindi în lucrările viitoare ale colecti- velor de redactare. $ M. ILIESCU Si CONST. CĂPLESCU RECENZII Atlasul lingvistic romîn — Serie nouă. Voi. I întocmit de Institutul de lirigvistică al Filialei din Cluj a Academiei Republicii populare R mine. Sub direcția acad. Emil Petrovici. Redactor principal: conf. foan Pătruț. Editura Academiei R.P.R., 1956. După publicarea «Gramaticii limbii romîne» și a primelor două volume din «Dicționarul limbii romîne literare contemporane», lin- gvistica noastră înregistrează o nouă realizare prin reluarea publicării «Atlasului lingvistic romîn» de către Institutul de lingvistică din Cluj sub direcția acad. Emil Petrovici. Vo- lumul recent apărut cuprinde 274 de hărți, fiecare din ele reprezentînd răspîndirea geo- grafică a unui termen sau expresii legate de activitatea omului de la țară: agricultură, mo- rărit, grădinărit, ponărit, viticultură, albi- nărit. Fiecare termen sau expresie este ur- mărită nu numai pe teritoriul dacoromîn, ci și în dialectele aromîn, meglenoromîn și istroromîn. Rostul și importanța Atlasului lingvistic fiind expuse în mod prea laconic în prefața volumului apărut, vom înfățișa în rîndu- rile de mai jos, pentru cunoștința mare- lui public, locul pe care îl ocupă această lucrare în studiul științific al limbii noastre, precum și felul cum a fost elaborată. Limba fiind o realitate complexă, isto- rică și socială, nu a putut fi cuprinsă, pînă acum, în toată complexitatea ei, de o sin_ gură metodă de cercetare. Metoda cea mai des folosită de un secol încoace este cea istorică. Scopul urmărit prin această metodă este cunoașterea originii unei limbi, a în- rudirii ei cu alte limbi, a diferitelor ei faze de dezvoltare, a influențelor pe care le-a suferit sau le-a exercitat, a factorilor istorici care au favorizat sau împiedicat dezvoltarea ei. O altă metodă larg folosită este cea des- criptivă, care consistă în înfățișarea structurii fonetice, gramaticale și lexicale a limbilor. Dar studiul istor'c al unei limbi, ca și cel descriptiv, nu pot reda decît schematic reali- tatea vie a limbii. De aceea, la începutul secolului al XX-lea, s-a creat o nouă metodă, geografia lingvistică, care studiază viața în spațiu a limbii, metodă care nu înlocu- iește, ci completează cercetările istorice și descriptive asupra limbii. Dacă gramaticile și dicționarele înfățișează de obicei limba literară a unei epoci, adică forma limbii cea mai desăvîrșită din punct de vedere gramatical și estetic, geografia lingvistică urmărește cunoașterea limbii de toate zilele a poporului. Materialul de limbă este adunat prin anchete la fața locului și prezentat pe hărți în pronunțarea specifică a fiecărei localități anchetate. Hărțile lingvistice oglindesc astfel viața cuvintelor, a sunetelor și a formelor gra- maticale la un moment dat, întinderea lor spațială, lupta între cuvîntul vechi și nou, între vechea și noua formă gramaticală, între pronunțarea veche și pronunțarea nouă. 80 intre neologisme și arhaisme. Înfățișînd într-o imagine sinoptică sinonimia cuvintelor, a formelor gramaticale, nuanțele de rostire ale cuvintelor, hărțile lingvistice oglindesc mai complet decît orice text literar bogăția unei limbi, varietatea ei de nuanțe și dinamismul ei creator. Ele conțin în același timp indicații asupra vechimii fenomenelor de limbă, a locului de naștere al inovațiilor lingvistice, al direcțiilor lor de răspîndire, a influenței limbii literare asupra graiur lor populare și invers, a felului cum s-au influențat graiurile populare între ele. Pornind de la studiul concret al faptelor, geografia lingvistică a însemnat o cotitură hotărîtoare în studiile lin ;vistice. înainte de apariția acestei noi metode, domina în ling- vistică concepția neogramaticilor, care, stu- diind îndeosebi învelișul sonor al cuvinte- lor, sunetele, susțineau regularitatea ab- solută a transformărilor lingvistice. Căutîn- du-se încadrarea fenomenelor de limbă în legi rigide, s-a observat că «excepțiile» se înmulțesc, fapt care a obligat pe cerce- tători să-și schimbe părerea asupra carac- terului mecanic al proceselor lingvistice. Interpretarea științifică a fenomenelor de limbă reclama cunoașterea varietăților con- crete în întreaga întindere geografică a limbii. Baza teoretică și practică a studiilor de geografie lingvistică a creat-o lingvistul francez Jules U^illieron prin publicarea, în 1902—1910, a «Atlasului lingvistic al Franței», operă clasică în materie, care a servit și servește pînă astăzi de model pentru toate atlasele lingvistice din lume. Gillieron a arătat, pe baza hărților lingvistice, că nu există granițe dialectale precise, că fiecare cuvînt, fiecare formă gramaticală își au istoria lor proprie, aria lor proprie de răspîndire și pronunțarea lor specifică după regiuni și lo- calități. După modelul Atlasului lui Gilli- eron, completat cu elemente noi din civili- zația fiecărui popor, s-au alcătuit toate celelalte atlase lingvistice romanice: al Ita- liei și Elveției meridionale de Karl Jaberg și lacob Jud, al Cataloniei de A. Griera, al Corsicei de G. Botiglioni. Alcătuirea atlaselor lingvistice este o ac- Hune de importanță științifică ant de mare încît Congresul internațional de lingvistică ținut la Haga în 1926 a adresat tuturor gu- vernelor din lume un apel pentru întocmi- rea atlaselor limbilor naționale. Printre marile atlase lingvistice care se alcătuiesc în prezent menționăm pe cel so- vietic, din care au fost elaborate pînă în pre- zent două volume, primul cuprinzînd graiurile de la răsărit de Moscova, iar al doilea cele de la nord-vest de Moscova. Pentru limba romînă, îatîia încercare de a aduna material lingvistic de pe teren a fost făcută de B. P. Hasdeu printr-un chestionar de 204 întrebări pe care l-a trimis, în *1884, în toate ținuturile romînești. Hasdeu a fost printre primii lin viști din lume care au folosit această metodă. Răspunsurile pri- mite au fost utilizate de el în «Etymologicum Mâgnum Romaniae». Intîiul atlas lingvistic al limbii romîne a fost alcătuit pe bază de anchete la fața lo- cului de către ling istul german Gustav Wei- gand, în 1^09, cu sprijinul Academiei Ro- mîne. Weigand a cutreierat întreg teritoriul limbii noastre, urmărind în peste 700 de localități felul de pronunțare a 114 cuvinte pe care le-a transpus pe hărți. Cuprinzînd însă un număr prea redus de cuvinte și mărginin- du-se numai la aspectul lor fonetic, atlasul lui Weigand a fost repede depășit de progre- sele geografiei lingvistica realizate prin atla- sul și lucrările lui Gillieron. De aceea, fostul Muzeu al limbii romîne de pe lîngă Universitatea din Cluj a început, chiar de la înființarea lui, în 1920, lucrările pentru alcătuirea unui nou atlas al limbii romîne. Sextil Pușcariu, iniațiatorul și organiza- torul acestei opere, a folosit experiența lui Weigand, al cărui elev și colaborator a fost, și experiența tuturor atlaselor romanice amintite, «Atlasul lingvistic romîn» constă din două părți. Partea întîi cuprinde răspun- surile la 2100 de întrebări referitoare la noțiunile principale din viața omului (corpul omenesc, familia, principalele acțiuni, elementele naturii etc.) culese la fața locului din 301 localități, iar partea a doua cuprinde răspunsurile !a 4800 de între- bări referitoare la terminologia specială a diferitelor ocupații rurale, culese din 85 de localități. 81 6. — c. 764 Prin numărul mare de întrebări (6900) și de localități anchetate (386), precum și prin sfera largă de noțiuni la care se referă întrebările, atlasul romînesc este conceput pe o bază mai cuprinzătoare decît toate celelalte atlase romanice, el redînd nu numai o imagine concretă a limbii romîne vorbite, ci și a vieții noastre rurale. Nu au fost neglijate nici limbile minorităților naționale. Pentru a se putea stabili influența limbii romîne asupra limbilor acestora și invers s-au făcut anchete în cîte două localități bilingve ucrai- niene, bulgare, sîrbești și germane, în trei localități maghiare și în una țigănească. Din partea întîi a atlasului au apărut, între 1938 și 1942, două volume cu răs- punsurile transcrise pe hărți în dreptul fiecărei localități anchetate și două volume în care ariile lingvistice sînd redate în culori, iar din partea a doua a apărut un volum cu răspunsurile transcrise, un volum colorat și un volum de texte dialectale. întreruptă în timpul războiului, publi- carea lucrării a fost reluată de Institutul de lingvistică din Cluj prin volumul recent apărut. Lucrarea a fost plănuită inițial să apară în zece volume: șase din partea întîi și pa- tru din partea a doua. Noul volum apărut este din partea a doua. Din aceeași parte se mai află sub tipar un volum cu răspun- surile transcrise pe hărți și două volume colorate. Materialul pentru cele două părți ale at- lasului a fost adunat de pe teren de doi colaboratori ai fostului Muzeu al limbi1 romîne, Sever Pop pentru partea întîia și acad. Emil Petrovici pentru partea a dcua, între 1929 și 1937, deci într-o perioadă cînd graiurile noastre regionale nu erau încă puternic influențate de limba literară, care, astăzi, prin școală, presă, radio și adminis- trație, pătrunde tot mai mult în graiurile populare. Materialul strîns atunci este deci un prețios document pentru o anumită epocă din dezvoltarea limbii noastre. Cele două părți ale atlasului nu trebuie însă considerate ca lucrări diferite, ci ca o singură operă, urmărind să oglindească rea- litatea noastră lingvistică sub multiplele ei aspecte. Nu trebuie, de asemenea, să se creadă că atlasul reprezintă imaginea completă a graiurilor noastre regionale. Practic, această pretenție nu poate fi rea- lizată în mod absolut de nici o lucrare. Atlasul prezintă o imagine generală a felului de a vorbi în fiecare regiune, după cazurile indi- viduale anchetate. El servește ca punct de orientare asupra graiului unei regiuni sau localități. Completarea și aprofundarea acestui material se face prin monografii dialectale. Monografii de acest fel se alcătuiesc în prezent asupra graiului din Valea Jiului, a Sebeșului, a Bicazului și a Crișului Negru de către colectivele de dialectologi ale institutelor de lingvistică din Cluj și București și al Secției de lingvistică din Iași. Salutînd cu bucurie reluarea publicării « Atlasului lingvistic romîn » de către colec- tivul de dialectologie din Cluj, condus de acad. Emil Petrovici și de loan Pătruț, trebuie să facem unele observații critice în legătură cu această importantă lucrare a lingvisticii noastre. Ar fi fost necesar ca noul volum să aibă o introducere în care să se explice impor- tanța lucrării și felul cum a fost întocmită. Dacă acest lucru le este cunoscut lingviștilor din prefețele primelor volume apărute cu optsprezece ani în urmă, el trebuia făcut și pentru marele public cititor care populează sălile numeroaselor noastre biblioteci de astăzi. Socotim, de asemenea, că reluarea publi- cării atlasului trebuia să înceapă cu partea întîi, care cuprinde noțiunile principale ale vieții, ale căror denumiri formează, în general, fondul principal de cuvinte al limbii noastre. Volumul recent apărut, care aparține părții a doua, nu conține din terminologia agricolă, căreia îi este consacrat, termeni de bază ca: grîu, secară, orz, ovăz, plug, sapă, coasă, furcă, fiindcă aceste noțiuni se găsesc în ma- terialul încă nepublicat al părții întîi. Găsim în schimb termeni pentru noțiuni de mai mică importanță ca: puntea dintre coarnele plugului, gura coasei, măseaua coasei, brățara coasei, furcoi, hădărag (la îmblaciu), grîu secăreț, grîu fără țepi, găoacea bobului de grîu, moară hodorogită, moară părăsită, moară neferecată, buric în piatra stătătoare etc. De aceea credem că publicarea atlasului trebuia să reînceapă în ordinea firească, cu partea întîi. Această 82 parte se impunea să fie publicată și pentru faptul că ea cuprinde anchete făcute în 301 localități, pe cînd partea a doua, deși mai bogată în întrebări, cuprinde numai 80 de localități. Este, desigur, explicabil din partea acad. E. Petrovici de a fi reluat publicarea Atlasului începînd cu partea a II-a, al cărui m terial este cules de d-sa. Socotim însă o greșală amînarea publicării părții întîi fiindcă Sever Pop, care a adunat materialul pentru această parte, lipsește de multă vreme din țară. Adu- narea materialului pentru ambele părți a fost făcută din inițiativa și sub direcția lui Sextil Pușcariu, cu cheltuiala statului romîn, căruia acest material, care se află la Instiutul de lingvistică din Cluj, îi aparține deci de drept. Publicarea întregului atlas nu tre- buie întîrziată, fiindcă aceasta îngreuează celelalte lucrări de lingvistică legate de interpretarea materialului documentar cu- prins în el. D. Macrea Limbă și literatură. București, 1955, 316 [—319] pag. (Societatea de științe istorice și filologice) La începutul anului în curs a apărut un volum de cercetări și studii editat de secția de filologie a Societății de științe istorice și filologice, intitulat « Limbă și literatură ». Volumul cuprinde un bogat material cu variate cercetări din domeniul lingvisticii și al literaturii. Studiile din această lucrare privesc pe de o parte gramatica, iar pe de altă parte aduc prețioase contribuții la rezol- varea unor probleme de limbă literară. Să aruncăm o scurtă privire mai întîi asupra articolelor de lingvistică și apoi asupra celor cu privire la literatură, încercînd să stabilim o anume legătură pe specialități. Acad. Emil Petrovici, în articolul «'Rimele romînești din punct de vedere fonologie », dezvoltă o parte din teoria sa cu privire la sistemul fonologie al limbii romîne. D-sa arată că în afară de cele cinci foneme vocalice (a, o, u, ă, î) limba romînă mai are o serie întreagă de variante ale acestor cinci vocale. Existența lor se datorește influenței pe care o au consoanele, în special cele precedente, asupra vocalelor următoare. Vocalele pre- zintă ușoare nuanțe, numite de autor variante, uneori greu de sezisat cu urechea, care diferă în funcție de timbrul consoanei prece- dente, adică după cum consoana precedentă este labială, nazală etc. Un a este diferit pronunțat în silabele ba, na, la, ra. După b începutul lui a este ușor labializat, după n ușor nazalizat etc. Autorul aduce în sprijinul argumentării sale exemple din versurile eminesciene. Muzicalitatea acestora, cu neputință de conte- stat, rezultă nu numai din rimele bogate care prezintă identitatea sunetelor de la sfîrșitul versurilor începînd cu consoana dinaintea vocalei rimei, ci și dintr-un mare număr de rime cuprinzînd variante cu deosebiri mai mari sau mai mici de tim- bru. Aceleași considerații se pot face și despre rimele populare. Versurile în care rimează între ele variantele combinatorii cu deosebiri mari de timbru și alternarea lor cu rime cuprinzînd variante mai apropiate sau identice dau o anumită variație în vers. După un șir de rime cu acord perfect în timbrul vocalelor, succede o rimă consti- tuită din variante cu timbre mai îndepărtate. Autorul încheie precizînd că armonia versu- lui romînesc are jmult de cîștigat din această alternare. .în articolul « Observații asupra întrebuin- țării timpurilor în romînește», acad. AL Graur face cîteva considerații asupra felului cum se folosesc unele timpuri ale verbelor, ca de exemplu asupra preteritului « de slu- gărnicie », a imperfectului «la jocuri », a perfectului simplu etc. Articolul aduce în discuție și greșeli de traducere, mai frecvente, care se datoresc insuficientei cunoașteri a limbii romîne de către unii traducători. Este o contribuție la lupta pentru îmbunătățirea 83 6* calității traducerilor și pentru cultivarea limbii noastre literare. Prof. univ. D. Macrea face o interesantă prezentare a « Dicționarului limbii romîne literare contemporane », îndată după apa- riția primului volum. Dicționarul reflectă starea actuală a limbii literare romînești, cuprinzînd cuvintele din fondul principal, precum și termenii tehnici, politici, econo- mici, științifici, de largă răspîndire. Sensu- rile sînt lămurite atît prin definiții, cît și prin citate alese din operele cele mai repre- zentative ale literaturii beletristice, politice și științifice. Apariția Dicționarului se dato- rește muncii perseverente a unor colective din institutele de lingvistică de la București și Cluj, îndrumate de Prezidiul Academiei R.P.R. I. Coteanu aduce o prețioasă contribuție la studierea problemei substantivelor neutre în limba romînă. în pluralul substantivelor se ciocnesc două tendințe opuse. Lupta se dă între uniformizarea pluralului prin mic- șorarea numărului desinențelor și tendința fiecărui substantiv în parte de a diferenția forma de singular față de cea de plural. Autorul combate ideea că în limba romînă nu ar exista o regulă precisă de repartizare la plural a desinențelor neutre -e, -uri. Substantivele neutre romînești formează plu- ralul după anumite reguli. Acestea nu trebuie considerate drept un raport mecanic între terminațiile singularului și ale pluralului. Unele neutre au schimbat desinența -e cu -uri. Autorul are dreptate cînd, bizuindu-se pe o statistică anume întocmită, afirmă că nu trebuie să se tragă concluzia că -uri ar fi o desinență neproductivă. Dovada o con- stituie substantivele neutre nou intrate în limbă care adoptă pentru plural desinența -uri, precum și faptul că neutre monosila- bice cu această desinență se găsesc atît în fondul principal de cuvinte cît și în restul vocabularului. în afară de acestea, cauze de ordin fonetic intervin pentru a stabili care din cele două desinențe să fie luată de un substantiv. Desinența -e, nefiind legată de accent, poate apărea la orice neutru, pe cînd -uri nu se poate folosi decît la neutrele cu singularul oxiton și în nici un caz la paroxi- rone și proparoxitone. Acest dezavantaj e compensat de faptul că -uri nu atrage după sine nici un fel de modificări fonetice, pe cînd -e poate produce la plural alternanțe vocalice sau consonantice. xAutorul încheie subliniind că -uri își întărește întrucîtva valoarea de desinență a pluralului, din pricină că la unele substantive se observă clar tendința de evitare a alternanțelor, în special a celor vocalice, pe care ar putea să le provoace eventuala adoptare a desi- nenței -e. Pornind de la capitolul din « Gramatica limbii romîne » privitor la superlativ, Toma Măruță, în articolul « Ideea de superlativ în limba romînă», aduce cîteva obiecții cu privire la unele interpretări și exemple din această lucrare. E interesantă deosebirea pe care autorul o stabilește între superlativ și comparativul de egalitate. Astfel, el soco- tește că e vorba de un superlativ, nu de un comparativ de egalitate în citatul din Creangă pe care Gramatica îl dă pentru a ilustra com- parativul de egalitate Era crescut niște mușchi pletos de o podină de gros, moale ca mătasa și verde ca biiratecid. în adevăr, cînd Creangă spune că mușchiul e moale ca mătasa și verde ca buratecul, se desprinde ideea că nimic nu e mai « moale ca mătasa» și «mai verde ca buratecul « mătasa » și « buratecul » fiind luate ca un fel de prototipuri care cuprind în gradul cel mai înalt însușirile din comparație. Pentru a arăta deosebirea față de comparativul dp egalitate, autorul recurge la comparația din versul eminescian Și de-a soarelui căldură Vei fi roșie ca mărul. Aici nu e vorba de nici un fel de calitate la gradul cel mai înalt, pentru că « mărul » nu trezește în mintea noastră neapărat ideea de « roșu » cum s-ar fi întîmplat dacă termenul de comparație ar fi fost « sîngele », de pildă. Nu e vorba de un roșu viu, ci de un anumit roșu, ca al mărului; de aceea, sîntem înclinați mai degrabă sa ne gîndim că obrazul fetei era rumen și frumos, ca un măr sănătos, dar nu foarte roșu. Nu la fel de justă este însă observația că ar exista propoziții consecutive care stau înaintea regentei. Credem că e întemeiată afirmația din Gramatică (voi. II, p. 287) potrivit căreia regenta se află totdeauna 84 înaintea consecutivei. Exemplele pe care au- torul le aduce împotriva celor de mai sus nu sînt totdeauna fericite. în citatul «Turcii așa că-mi auzea, Fermecați că rămînea De fru- moasă ce era» (s-a subliniat presupusa conse- cutivă) s-ar părea, poate, că e vorba mai curînd de o construcție inversă a consecu- tivei. Tot privitor la gramatică este și articolul lui N. I. Barbu, intitulat « O observație stilistică la Suctoniu ». Comentariul, pe alocuri poate cam încărcat, îl duce pe autor îa concluzia justă că în gramatică orice construcție sintactică are o valoare stilistică proprie; de asemenea, se pune în relief tendința fiecărui raport sintactic de a fi exprimat printr-o formă aparte, speciali- zată cu vremea anume pentru construcția respectivă. Nu mai puțin interesante sînt articolele care privesc mai îndeaproape limba literară. Este foarte pozitiv faptul că publicația de față cuprinde cercetări menite să contribuie la luminarea felului în care trebuie să se studieze limba literară în general și limba scriitorilor în special. Acad. D. Panaitescu-Perpessicius evocă figura deosebit de interesantă a lui Anton Pann, cu prilejul aniversării a o sută dc ani de la moartea acestuia. Analiza operei lui Pann este făcută cu măiestrie, astfel încît sintetizează în cîteva pagini elementele esen- țiale din creația artistică a clasicului nostru. Acad. Tudor Vianu publică o cercetare asupra lui Eminescu ca mare figură a liricii universale. Chipul marelui nostru poet apare luminos și clar, conturat pe fondul întunecat al existenței pe care a fost silit s-o ducă. Autorul are prilejul, o dată în plus, să pă- trundă cu dragoste și sensibilitate în adîncul plin de poezie al liricii eminesciene. Studiul pe care-1 publică Al. Bistrițeanu pune în lumină portretul învățatului romîn din secolul trecut, Gh. Asachi. Comparația pe care o stabilește autorul între scrierile lui Asachi și folclor este plină de ințeres și dovedește o profundă cunoaștere a izvoarelor de inspirație și a măiestriei din literatura populară. Un alt portret sugestiv de scriitor moldo- vean se desprinde din studiul publicat de Gh. Bulgăr « Despre contribuția lui C. Negruzzi la dezvoltarea limbii literare ». Încadrîndu-se personalitatea autorului în epoca de luptă politică și aspirații spre liber- tate și ridicare culturală din ajunul revolu- ției de Ia 1848, se evocă uncie aspecte din prețioasa contribuție a lui C. Negruzzi la formarea și perfecționarea limlii noastre literare. Publicația de care ne ocupăm mai cuprinde articole cu probleme din literatura populară, ca « Lumea bîlinelor» de Valeriu Ciobanii, și « D. Stăncescu, literat și folclorist » al lui 1. C. Chițimia, studii de măiestrie lite- rară ca al lui I. Brăescu intitulat « Arta portretului la Montesquieu » sau « Despre arta dialogului ia Diderot» de V. Lipatti. în concluzie, lucrarea de care ne ocupăm are dreptul să Le primită de cititori cu căl- dură și cu. atenție. Ea îmbină într-un chip fericit cercetări care fac obiectul a două discipline strîns înrudite, cu multe problem^ comune și a căror întrepătrundere reci- procă nu poate avea decît rezultate bune. De aceea, sperăm că ne aflăm în fața unui volum care va fi urmat de numeroase cule- geri cuprinzînd lucrări de acest fel. Regretăm însă erorile de tipar care apar cam des și care dau un aspect cu totul nepo- trivit unei lucrări cu caracter științific. Lilimia Macarie Metodica predării limbii romîne la clasele V—VII Editura de stat didactică și pedagogică, [BucureștiJ, 1955, 464 pag. Predarea gramaticii limbii romîne în șco- lile elementare și medii a fost uneori stîn- jenită de lipsa unor manuale școlare cores- punzătoare și de stîngăcia unor cadre didactice cu mai puțină experiență. Apariția « Gramaticii limbii romîne», în- tocmită de Institutul de lingvistică al Aca- demiei R.P.R., va înlesni redactarea unor manuale științifice. Numai manualele și docu- mentarea teoretică nu sînt însă suficiente 85 pentru a obține rezultate bune în predarea gramaticii, ci este nevoie și de o anumită destoinicie pedagogică. Pentru a ajuta pe profesorii de limba romînă să-și însușească această destoinicie, Ministerul Învățămîntului a dat la iveală « Metodica predării limbii romîne la clasele V —VII » T. Această lucrare atît de utilă a fost întocmită, în cadrul Insti- tutului de științe pedagogice, de profesoara Chiosa Clara Georgeta. O metodică a predării gramaticii la clasele V—VII era cu atît mai utilă, cu cît, mai ales la aceste clase, se predau sistematic toate problemele fundamentale de gramatică, deoarece la clasele I —IV se dau numai noțiuni elementare, iar la clasele VIII—X se completează și se aprofundează ceea ce s-a predat în clasele anterioare. Privită în ansamblu, metodica cuprinde patru capitole mari, fiecare dintre ele avînd mai multe subcapitole. Examinată însă mai îndeaproape, se poate constata că are două părți distincte: una de metodică generală, în mare măsură teoretică, cu exemplificări și aplicații la gramatica limbii romîne și alta specială, pur practică, în care sînt discutate procedeele pedagogice cele mai indicate pentru predarea cu succes a tuturor problemelor de gramatică prevăzute de programa analitică a claselor menționate. Prima parte a metodicii este un scurt tratat de pedagogie aplicată. După o scurtă introducere, în care se arată obiectul, scopul, bazele ideologice și științifice și problemele esențiale ale metodicii limbii romîne, se examinează metodele principale folosite în predarea limbii romîne — expunerea și con- versația. în legătură cu metoda conversației sînt discutate cele trei feluri de întrebări pe care le folosește profesorul potrivit scopului urmărit și felului activității de gîndire pe care o cere elevului. Sînt expuse apoi cerințele pedagogice pe care trebuie să le îndepli- nească întrebările, precum și arta de a întreba. După ce se arată cum trebuie să procedeze profesorul pentru a face pe elevi să-și însu- șească regulile și definițiile și cum să fie îndrumată munca independentă a elevilor, se acordă o mare atenție analizei gramaticale — 1 înainte de aceasta, Ministerul Învățămîntului a întocmit și o metodică a predării limbii romîne la cla- sele I — IV. locul ei în procesul studierii gramaticii, ale- gerea textelor, indicații cu privire la metodica analizei, procedee și materiale intuitive, for- mele analizei. Problemele cele mai importante din acest capitol sînt însă: tipurile de lecții, planificarea muncii, pregătirea profesorului de limba romînă și repetarea materiei. Pro- blemele acestea sînt discutate pe larg, sub toate aspectele, examinîndu-se nume- roasele posibilități de care dispune profesorul în munca sa cu elevii. Cum baza comunicării și a însușirii materiei o constituie felul cum se predă și cum se repetă ceea ce s-a predat, metodica insistă asupra tipurilor de lecție și mai ales asupra repetării materiei. în cursul expunerii diferitelor feluri în care 3e poate face repetarea, se dau mai multe modele de tabele recapitulative, judicios întocmite și utile mai ales profesorilor cu mai puțină practică în învățămînt, precum și un bogat chestionar recapitulativ, care poate fi de folos acelor care nu au încă îndemînarea formulării corecte a întrebărilor. Partea cea mai importantă a metodicii o formează capitolele II, III și IV, care cuprind de fapt metodica predării foneticii, morfo- logiei și sintaxei. Această parte este un adevărat comentar practic al întregii gramatici a limbii romîne, îmbinat cu toate artificiile de care trebuie să se folosească profesorul pentru a face accesibile elevilor chiar cele mai aride și mai puțin atrăgătoare capitole din această disciplină atît de utilă. Folosindu-se de propria sa experiență pedagogică, precum și de experiența multor cadre didactice cu prac- tică în învățămînt și cu rezultate bune la catedră, autoarea a reușit să întocmească o adevărată călăuză pentru profesorii de limba romînă. Parcurgînd « Metodica predării limbii romîne la clasele V —VII », ai impresia că stai de vorbă pe îndelete cu un sfătuitor binevoitor și moderat, bogat în experiență și cu multe aduceri aminte, dar oțelit în cioc- nirea de fiecare clipă cu greutățile de care se lovește de obicei cel care predă gramatica. în general, în această parte sînt discutate pe larg toate problemele ridicate de predarea foneticii, morfologiei și sintaxei. Capitolul al doilea cuprinde metodica predării foneticii. Expunînd procedeele care se pot folosi în 86 tratarea diferitelor probleme de fonetică pre- văzute de programa analitică, metodica nu se limitează la însușirea formală a anumitor reguli, ci acordă o mare importanță utilității practice, insistînd asupra necesității cunoaș- terii foneticii pentru deprinderea ortografiei și a ortoepici. în acest scop, se semnalează toate aplicațiile de ortografie care se desprind din studierea foneticii. Atenția acordată metodelor de formare a deprinderilor se remarcă și în capitolele următoare. în capi- tolul III, în care sînt indicate metodele cele mai bune pentru predarea părților vorbirii, nu se pierde niciodată din vedere utilitatea practică a însușirii noțiunilor respective. Pe lîngă recomandările metodologice cele mai indicate pentru predarea unui capitol sau paragraf de morfologie, se insistă, ori de cîte ori este nevoie, asupra aplicațiilor privi- toare la ortografie sau la punctuație și asupra procedeelor care pot fi folosite în vederea formării deprinderilor. Întrucît cele mai multe probleme de ortografie sînt legate de fonetică și de morfo- logie, după examinarea metodelor care pot fi folosite la predarea fiecărui capitol sau para- graf de fonetică și morfologie, s-a rezervat un subcapitol destul de dezvoltat metodicii predării ortografiei (p. 287 — 322). De ase- menea, la sfîrșitul capitolului IV, în care s-a arătat cum trebuie predată sintaxa, au fost expuse procedeele cele mai indicate pentru a deprinde pe elevi cu punctuația, care este mai strîns legată de această parte a gramaticii (p. 423-448). Privind în ansamblu această parte a meto- dicii (capitolele II, III și IV), se poate con- stata că însăși metodica are metoda ei, fiind un model de felul cum trebuie să se lucreze, organizat, în vederea unui scop. De obicei, după ce se amintește în ce măsură partea de vorbire sau de propoziție a fost cunoscută de elevi în clasele I —IV, cu ce capitole trebuie să se facă legătura și ce prevede programa analitică, se dă o repartizare a materiei pe ore, în funcție de importanța care trebuie acor- dată fiecărei reguli sau de deprinderile care urmează a fi formate la capitolul respectiv. Apoi se dau indicații amănunțite asupra felului cum trebuie să procedeze profesorul, ce să aibă în vedere în primul rînd, ce greutăți poate să întîmpine, cum le poate înlătura etc. Pleacă totdeauna de la concret la abstract — de la exemple la generalizări și la reguli, apoi la aplicații și la formarea deprinderilor. Ori de cîte ori este nevoie, se dau scheme sau tablouri rezumative. Exemplele folosite sînt alese cu multă grijă din operile scriitorilor noștri mari. Se recomandă cu insistență să se aleagă mai cu seamă exemple din operele studiate la orele de lectură literară. Numai astfel se poate evita predarea formală a gramaticii iar prin legarea predării gramaticii de limba literaturii beletristice și de cea vorbită se poate ajunge la formarea deprinderilor de exprimare corectă și frumoasă. în ceea ce privește alegerea exemplelor, nu se pierde din vedere rolul educativ al acestora. Analizînd amănunțit fiecare capitol din gramatică, metodica ajută pe profesor să transmită elevilor tot ceea ce este necesar la vîrsta aceea. Adesea aduce completări pre- țioase manualelor de gramatică. Aceste com- pletări ar putea să fie de folos chiar celor care vor redacta manualele de gramatică pentru clasele V —VIL Metodica pune la îndemîna profesorilor modele de planificare calen- daristică, de planuri de lecție, de chestionare, de scheme și tabele recapitulative. O lucrare ca cea discutată, în care autorul nu este îngiădit de norme rigide, poate să comporte multe discuții. Profesorii de limba romînă au datoria să contribuie, prin discu- ții, la îmbogățirea metodicii cu rezulta- tele experienței lor. în așteptarea acestor sugestii, ne vom limita la cîteva observații de amănunt. La p. 32 se recomandă profe- sorilor să nu silească pe elevi să memoreze definițiile din manuale, dacă sînt greoaie sau au « un caracter descriptiv ». în cazul acesta « se poate enunța o formulare liberă, corectă etc. » Nu încape nici un fel de discuție că profesorul trebuie să consulte regulat manu- alul și să ajute pe elevi să învețe numai defi- nițiile științifice. Lăsînd profesorului liber- tatea deplină de a formula definiții cu ajutorul elevilor, să nu ajungem cumva la o adevărată babilonie — fiecare crezînd că definiția dată de el este cea mai bună. Ar fi fost mai bine dacă profesorii ar fi fost sfătuiți să apeleze în asemenea cazuri la « Gramatica limbii ro- mîne » elaborată de Academia R.P.R. 87 Tot în legătură cu definițiile, la p. 31 citim: « De asemenea, trebuie să învățăm pe elevi să formuleze o definiție ... Să luăm, de pildă, definiția substantivului: se numește substantiv partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte (adică ființe, lucruri, feno- mene, calități, acțiuni). Substantivele au gen și se schimbă după număr și caz. în propoziție ele pot avea orice funcție (în afară de funcția de predicat verbal); îndeosebi, ele pot fi subiect, atribut, complement. Tot așa trebuie formulată definiția celorlalte părți de vorbire, ea trebuie să cuprindă conținutul noțior.al, caracteristicile foimale și funcțiile categoriei gramaticale definite ». Pus în fața tuturor indicațiilor acestora, am fost puțin nedu- merit. Mă întreb cum va putea un elev să memoreze o definiție atît de complicată? • N-ar fi oare mai nimerit să se folosească defi- niții mai simple ? Gramatica Academiei R.P.R. da o definiție sinplă și ușor de reținut: « Substantivul este partea de vorbire cu care numim ființe, lucruri, acțiuni, stări, însușiri, relații, cuprinse în gramatică sub numele de obiecte»1. De îndată ce o gramatică nor- mativă ca cea a Academiei R.P.R. dă o astfel de definiție, în care nu se amintește nimic despre gen, număr, caz, funcție sintactică, nu are nici un rost ca profesorul să complice o defmiție formulată pentru copii de 10---11 ani. Deși metodica analizează amănunțit nume- roase probleme de gramatică, unele chiar repetîndu-se datorită nevoii de a exemplifica în prima parte (capitolul I) cu elemente discutate mai pe larg în partea a doua (cap. II, III, IV), totuși anumite reguli sau părți de vorbire nu sînt suficient adîncite. Astfel, discutînd despărțirea cuvintelor în silabe, după ce dă îndrumări asupra primelor două reguli, menționează: « O deosebită atenție trebuie să acorde profesorul învățării regulii a treia: din grupul de trei sau patru consoane dintre două vocale (diftongi sau triftongi) prima irece la silaba dinainte și celelalte la silaba următoare. Se vor da de asemenea și excepțiile ei, deoarece la aplicarea acestei reguli elevii au cele mai multe lipsuri. Pre- darea acestei reguli se face la fel ca a celor- 1 Gramatica limbii romîne. Ed. Acad, R.P.R. [București], 1954, voi. I. p. 123. 88 lalte » (p. 135). Dacă această regulă prici- nuiește mai multe greutăți elevilor, de ce nu s-a discutat și ea cel puțin cît celelalte ? De ce nu s-au arătat care sînt excepțiile, mai ales că nici manualele nu sînt destul de clare și complete ? De asemenea, s-a pierdut din vedere să se atragă atenția profesorilor că trebuie să lămurească elevilor formele scurte ale pronumelui personal și reflexă: îmi, mi, îți, ți, îi, i, îl, l, își, și. Majoritatea elevilor spun cu toată convingerea că mi, ți, i, l, și sînt prescurtări ale formelor îmi, îți, îi, îlf își. Metodica n-a insistat asupra situațiilor în care apare o formă sau alta și nici n-a motivat de ce. De altfel, în legătură cu for- mele scurte ale pronumelui personal ar fi trebuit să se discute mai mult, recoman- dîndu-se cît mai multe și mai variate pro- cedee care ar putea fi folosite pentru a risipi toate nedumeririle elevilor, deoarece aceste forme pricinuiesc cele mai mari greutăți, mai ales cînd este vorba de scrieica lor. S-ar mai putea aminti și alte amănunte. Astfel, cînd se ocupă de conjuncțiile adver- sative: iar, dar, însă, ci nu face nici o remarcă în legătură cu nota de intensitate pe care o capătă opoziția exprimată prin uncie con- juncții comparativ cu altele. De asemenea, ar fi fost bine ca unele tabele recapitulative să nu se repete (exemplu p. 108 și 338 — 339); altele ar putea fi completate — la cel de la p. 108 și 338 ar trebui adăugat că subiectul se poate exprima și printr-un pronume r ela ți v-in te rogat i v. Trecînd peste celelalte amănunte, ne vom opri la o problemă care ar comporta o discuție mai largă. De obicei, articolul se predă în mai multe etape, așa cum precizează și meto- dica (p. 180). Se predă, în limita nevoilor, înainte de declinarea substantivelor; apoi se explică aparte, într-un capitol special, după declinarea substantivelor, se reia la decli- narea adjectivului și a pronumelui și se reamintește la numeral. Ca să facă pe elevi să înțeleagă declinarea substantivelor, pro- fesorul este nevoit să explice mai întîi arti- colul hotărît și nehotărît. O dată cu declinarea substantivelor, elevii învață și pe aceea a arti- colului. Cînd ajunge la capitolul intitulat articolul, profesorul este pus în situația de a se ocupa din nou de articolul hotărît și nehotărît, de data aceasta mai mult repe- tîndu-1. Oare n-ar fi mai nimerit, din punct de vedere metodic, dacă predarea articolului în întregime s-ar face între substantiv și declinarea lui ? Este o propunere care poate ar merita să fie discutată1. 1 După trimiterea materialului la tipografie, a apărut în Gazeta învățămîntului — nr. 366 din 13 apri- te 1956, p. 2-3 — Proiectul programai analitice pen- tru limba romînă. Programa propusă de minister pledează în favoarea propunerilor noastre. Sugestiile făcute aici nu sînt menite să diminueze cu nimic valoarea practică a meto- dicii, ci sînt izvorîte din dorința sinceră de a contribui la desăvîrșirea ei. Chiar cu micile lipsuri pe care le putem găsi noi, « Meto- dica predării limbii romîne la clasele V — VII » rămîne o lucrare utilă și valoroasă, bine întocmită și unitar închegată, redactată într-o formă clară și îngrijită. I. Popescu NOTE BIBLIOGRAFICE GYULA HERCZEG, La syntaxe du par- ticipe passe dans la langue litteraire rou- maine. Acta linguistica, Budapest, 1952s fasc. 1—2. în introducerea lucrării sale, Herczeg se ocupă pe scurt de studiul lui Arnold Pancratz, « Das Partizipium Perfecti Passivi und seine Anwendung im Rumanischen »arătînd problemele importante discutate aici. Cum însă studiul lui Pancratz are un caracter aproape exclusiv morfologic, iar unele con- strucții participiale au rămas în afara cadrelor lui, Herczeg consideră că este necesară relua- rea problemei participiului trecut romîn sub raport sintactic. în ce privește originea construcțiilor sin- tactice create cu ajutorul participiului trecut au existat numeroase discuții. Unii cerce- tători susțineau că ele sînt de origine latină, alții că trebuie considerate ca inovații neola- tine. Pentru limba italiană este citată lucrarea lui gkerlj 2, care a reușit să stabilească o filiație ce urcă pînă la latina clasică. Pentru limba franceză, Herczeg citează lucrarea lui Lyer3, care este de părere că nu poate fi nici o legătură între construcțiile latinești și cele franțuzești de acest fel. El găsește ori- ginea acestor construcții participiale în con- 1 « Balkan-arcbiv », I, 1925, p. 71—149. 3 Construti participiali del tipo « venduta la belle- zza», «Italia Dialettale», VIH, 1932, p. 117—178. 8 Les constructions absolues romanes, « Archivum Romanicum*, XV—1931, p. 411—427. strucțiile adverbiale fără prepoziție, de tipul: il entra, les mains vides, în care adverbul a putut fi ușor înlocuit cu un participiu trecut: il entra, les mains levees. Pentru a explica acest proces nu este nevoie să presu- punem influența ablativului absolut latin. Herczeg arată că teoria lui Lyer este confir- mată de procese analoge din alte limbi de o structură cu totul diferită cum ar fi de exemplu limbile fino-ugrice, dar valabili- tatea ei pentru celelalte limbi romanice este discutabilă. în virtutea teoriei lui Lyer este absolut necesar ca aceste construcții adverbiale, care stau la originea celor parti- cipiale, să se exprime printr-un acuzativ fără prepoziție. Cum în limba romînă nu există construcții adverbiale fără prepoziție (în afară de cezu- rile socotite necorecte)4, Herczeg este de părere că apariția construcțiilor participiale nu poate fi pusă în legătură cu construcțiile adverbiale. De asemenea, astfel de construcții romînești nu pot fi considerate nici o conti- nuare a construcțiilor latinești de ablativ sau acuzativ absolut. Herczeg consideră apariția construcțiilor participiale romînești ca un rezultat al influenței limbii franceze asupra limbii romîne. Faptul că aceste con- strucții caracterizează în special limba scrisă 4 « Lăsat pe spate cît își putea păstra echilibrul, genunchii strîmbi, ochii în tavan, coatele în vînt, dege- tele întinse și răsfirate, masacra, transportat de evla- vie, cele mai frumoase creații muzicale». Cf. A. Phi lippide « Semnalul », 5 iulie, 1947. 90 •'dovedește că ele au apărut prin intermediul unor scriitori, care, traducînd sau imitînd -opere străine, au căutat să refacă în limba romînă, după modelul limbii franceze, fru- moasele perioade de inspirație latină. Astfel trebuie considerată folosirea participiului trecut de către Miron Costin și nu în sensul influenței directe din latina clasică, cum o consideră B. Cazacu x. Herczeg arată că o abundență de construcții participiale în limba romînă literară poate fi înregistrată în a doua jumătate a secolului trecut, cînd scriitorii romîni, începînd cu N. Filimon, folosesc tot mai mult mij- loacele stilistice ale naturalismului fran- cez. Naturalismul prefera participiul trecut celui prezent și pe amîndouă propozițiilor subordonate. Deoarece detaliile semnificative ale des- crierii naturaliste se înmulțeau, pentru a nu complica structura frazei, printr-o aglome- rare de subiecte și predicate, s-a recurs în mod necesar la construcțiile partici- piale. Cercetînd construcțiile participiale din operele mai multor scriitori romîni, Herczeg le grupează în trei categorii: 1. Construcțiile în care participiul este legat prin funcția sa predicativă de subiectul propoziției principale. Construcțiile de acest fel sînt echivalente cu subordonatele care au același subiect ca și propoziția principală și înlocuiesc subordonate modale, tempo- rale, cauzale, concesive și ipotetice. Con- strucțiile participiale aparținînd acestei cate- gorii au un caracter independent. 2. Construcții în care participiul devine un fel de calificativ al subiectului (« Pe urmă veneau carele încărcate cu prada și în sfîrșit. . . bărbați, femei, copii și bătrîni, împinși înainte cu izbiri tari de bice. . . »). Astfel de construcții își pierd caracterul de independență. 3. Participiul trecut absolut. Asemenea construcții sînt foarte rare, datorită frec- venței construcției prepoziționale: cu + subst. + participiu. 1 B. Cazacu, Influența latină asupra limbii și stilului lui Miron Costin, «Cercetări literare», V, 1943. în concluzie, Herczeg. arată că sintaxa participiului trecut în limba romînă este mai puțin complicată decît în limbile roma- nice occidentale. C. O, JOZSEF HERMAN: Les changements ana- logiques, Acta linguistica, Budapest, 1951, fasc. 1. Articolul cuprinde șapte capitole. în capitolul introductiv se arată care este deo- sebirea între schimbările fonetice și schim- bările analogice. Cele dintîi se produc în cuvintele care au unele trăsături fonetice comune, iar celelalte în cuvintele care aparțin aceleiași categorii gramaticale. Schimbările fonetice nu urmează în dezvoltarea lor un model, adică un sunet sau un grup de sunete, existent deja în limbă în timpul în care schim- barea începe. Herman nu este de acord cu teza lui Schuchardt care susține că schimbările fonetice se pot răspîndi și pe cale analogică. Schimbările analogice se produc numai la categoriile gramaticale care se exprimă prin mai multe semne cu valoare identică, în acest caz un cuvînt se transformă după modelul altuia, aparținînd aceleiași categorii. Se face de asemenea distincție între analogie și contaminație. La sfîrșitul capitolului introductiv, autorul fixează problemele fundamentale ale studiului său: a, rolul analogiei în evoluția structurii gramaticale a limbii; b. care factori provoacă o schimbare analogică și care o împiedică, acolo unde ar fi posibilă; c. în ce fel se poate stabili o legătură între fenomenele de analogie și gîndirea omenească. Pentru a da răspuns acestor probleme, autorul se folosește de evoluția sistemului verbal francez. Nu face însă o schiță morfo- logică ci urmărește doar trei probleme: 1. schimbările analogice în formarea tim- purilor și modurilor verbale; 2. schimbările analogice ale desinențelor personale; 3. schimbările analogice care au avut loc în interiorul unor paradigme verbale. 91 în capitolul al doilea, J. Herman se ocupă de evoluția perfectului și a imperfectului indicativ. Pe baza istoriei acestor două timpuri, autorul ajunge la concluzia că uniformizarea analogică se produce la categoriile grama- ticale la care există — datorită semnificației și modului de folosire al categoriei respec- tive — condițiile necesare ca unitatea cate- goriei respective să fie percepută în mod conștient de către vorbitorii unei limbi, inde- pendent de semnificația lexicală a unui verb sau a altuia luate izolat. Extinderea analogică a unui mcrfcm arată că unitatea, identitatea diverselor cazuri, devine conștientă, și aceasta este în același timp mijlocul cu ajutorul căruia se efectuează procesul mintal. La categoriile gramaticale a căror semni- ficație concretă este determinată prin circum- stanțe întîmplătoare de context sau de semni- ficația unui verb sau a akuia nu se produc schimbări analogice. Analogia generalizează semnul care a fost simțit ca ccl mai reprezen- tativ pentru categoria gramaticală respectivă. în capitolul al III-lea sini analizate schimbările produse în categoria prezentului indicativ și subjonctiv. Unificarea parțială a prezentului subjonctiv este explicată ca și uniformizareaimperfectului. Capitolul al IV-lea tratează problema desinențelor la pers. 1 și 2 pl. în capitolul al V-lea autorul se ocupă de unificarea analogică în cadrul paradigmei unui singur verb și anume de modificările analogice survenite la prezentul ineijativ al unor anumite verbe. Cazurile în care analogia n-a unificat paradigma sînt explicate fiecare în parte. Se ajunge la concluzia că verbele care au conservat forme diferite sînt cele cu nuanțe de ^ens multiple. Jozsef Herman nu este de acord cu cei care susțin că verbele cele mai des folosite nu se supun analogiei deoarece sînt foarte vii în mintea oamenilor. Capitolul al Vl-lea tratează problema raportului dintre schimbările fonetice și cele analogice. Se arată că cele două tipuri de schim- bări sînt într-o interdependență strînsă. Ana- logia unifică formele devenite eterogene în urma schimbărilor fonetice. Dar schimbările analogice nu-și au însă rădăcinile în cele fonetice și nu sînt în legătură cu ele decît în măsura în care acestea strică unitatea siste-- mului. Analogia acționează eliminînd diferen- țele morfologice primitive chiar dacă sistemul nu a fost zdruncinat de modificări fonetice. Analogia acționează și asupra formelor care sînt rezultatul unui proces analogic anterior. O tendință analogică poate fi în contradicție cu alta, iar o schimbare analogică, creînd noi unități, poate să strice pe cele vechi. în capitolul al VH-lea, autorul face o sinteză a rezultatelor la care a ajuns în capi- tolele precedente, dînd răspuns celor trei pro- bleme fundamentale care au fost formulate în capitolul introductiv. Se arată că dezvoltarea analogică repre- zintă calea tipică, sau cel puțin una din căile importante ale evoluției structurii gramaticale a limbii. Analogia tinde să extindă domeniu! de aplicare al unei reguli la toate cazurile concrete cu funcție gramaticali identică, iar aceasta reprezintă un indice al perfecționării structurii gramaticale. Schimbările analogice nu constituie singura cale de perfecționare a structurii limbii, dar aceasta nu diminuează cu nimic importanța lor. Acțiunea proceselor analogice în domeniul sintaxei este considerată o problemă aparte și autorul n-o cuprinde în cadrul studiului de față. în ce privește a doua problemă funda- mentală pusă în capitolul introductiv se arată că o schimbare analogică este posibilă cînd conținutul noțional al categoriei grama- ticale, în interiorul căreia se produce schim- barea, este susceptibil de a deveni perceptibil vorbitorilor independent de conținutul lexical al cuvintelor sau de schimbările de nuanță care se produc atunci cînd un cuvînt intră în legătură cu altele în cadrul propoziției. Unificarea analogică este semnul înțelegerii unității categoriei gramaticale. în cazurile în care unificarea analogică nu s-a produs însemnează că lipsesc condițiile necesare mun- cii de abstractizare sau că această abstrac- tizare nu este necesară. Este în special cazul categoriilor gramaticale care nu impun o modificare esențială în conținutul lexical al cuvintelor. în ce privește legătura dintre procesele analogice și gîndirea omenească se arată, că o schimbare analogică reprezintă, pe planul 92 gîndirii, constatarea de clemente identice în ce privește funcțiunea gramaticală a unor cuvinte, elemente care înainte ca schim- barea analogică să se fi produs erau expri- mate prin procedee morfologice diferite. Analogia, în măsura în care contribuie la perfecționarea structurii gramaticale a limbii, e legată de munca de abstractizare a gîndirii umane. Prin problemele pe care și le pune și prin felul cum le rezolvă, Jozsef Herman aduce o contribuție importantă la lămurirea procesului de dezvoltare a limbii. C. O. Semnalăm apariția a două importante lucrări lexicografice editate de Institutul bibliografic din Leipzig și anume: « Lexicon A-Z in einem Bând» din anul 1954 și «Fremd- worterbuch» («Dicționarul de neoLgisme») din anul 1955. Lexiconul A-Z este o mica enciclopedie germană universală într-un volum, cu ilus- trații și 60 de hărți destinată mărilor mase dornice de a se cultiva. La cuvintele stră- ine care se deosebesc de pronunțarea obișnu- ită se dau indicații de pronunțare în sistemul fonetic internațional. Se dau de asemenea sumare indicații etimologice. Lexiconul cu- prinde atît cuvinte din limba de fiecare zi, cît și foarte multe ^cuvinte de specialitate mai ales din noile realități social-esonomice din R.D.G. Sînt incluse de asemenea numele proprii istorice și geografice și numele unor personalități marcante din toate țările lumii, dintre care și țara noastră. « Fremd’vvd.terbuch » cuprinde 40.000 de neologisme, cu indicații gramaticale, indicații de pronunțare și etimologie. Fiecare neolo- gism e redat prin sinonime germane sau printr-o scurtă explicație. Ambele lucrări șînt realizări valoroase și utile ale lexicografici germane. M. I. NOTE ȘI CONSULTAȚII DESPRE PARONIME ÎN LIMBA RUSĂ DE L. NICULESCU Termenul «paronim» este de prove- niență greacă: 7tapdc «alături» și tfvopa « nume ». Paronimele sînt cuvinte cu sens deosebit, dar care prin forma lor, uneori și prin etimo- logie, se aseamănă, avînd o pronunțare apropiată, dar nu identică, de ex. preve- nire, provenire 1. Această asemănare fone- tică provoacă adesea confuzii și duce la gre- șeli curente în vorbirea celor care nu cunosc bine vocabularul limbii materne. Problema prezintă însă un interes deo- sebit în însușirea temeinică a limbii străine. Din experiența noastră, rezultă că, pentru elevii romîni care învață rusește, existența paronimelor constituie o serioasă dificultate, mai ales cînd e vorba de cuvinte dintre cele mai uzuale, ca de ex.: ^eHb — TeHb; MeJi — MeJit; ceMH —ceMbn; cJiyniaib — cjibimaTb etc. Aceeași greutate în asimilarea paroni- melor o simt și cei ce studiază limba romînă (a povesti — a prevesti, a proveni — a pre- veni, a promite — a permite, propoziție — 1 Prof. A. N. Gvozdev, în lucrarea sa «OnepEH no cthjimctuke pynccKoro nabina » lisa. Ah. Ile^. Hayn PC jiyK « ceapă » — jiiok « deschizătură în puntea corăbiei » 1 V. N. Andreeva în lucrarea sa «JleKCHKOJloruH coBpeMeHiioro (frpaHițyacKoro nsbiKa« yHnEJiriIS 1955 r., vorbind despre paronime, dă următoarea grupare a lor: ,1. cu prepoziții diferite: amener — a aduce și emmener — a duce; prdvenir — a preveni, provenir — a proveni; pr^position — prepoziție, proposition — propoziție; ant^rieur — anterior, int^rieur — interior; 2. cu sufixe diferite: argent^ — argintat, argentin — argintiu; populaire — popular, populeux — populat; 3. cu rădăcini diferite: complement — complement (noțiunea gramaticală); compliment — compliment (reverență);' ddcider — a hotărî, d^cdder — a deceda; lever — a ridica, laver — a spăla. MeJi « cretă » — MeJlB « vad » MOJI « dig » — mojib « molie » OTBeT « răspuns » — oTBeTB « răspunde » (modul imperativ) noJia « poală » — noJiH « cîmpii » noJiKa « raft» — noJiBKa « dans » nbiJi « căldură puternică », « avînt » — nhlJib « praf » pa# « bucuros » — pn# « rînd » CT3JI « a devenit » — CT3JIB « oțel » CTan « lagăr » — CT3HB « stai » (modul impe- rativ) yjțap « lovitură » — yjțapB «lovește » (modul imperativ) yTOJi « colț » — yroJiB « cărbune » 2. Paronime care se deosebesc prin opo- ziția consoană dură — consoană moale din rădăcină sau temă și prin terminație sau particulă: syGbi «dinți'în gură» — sy^BH «dinții me- talici la mașină » JiHCTbi « foi » — jiiictbh « frunze » peffKO « rar » — peRBKa « ridiche » CHHty « stau jos » — caHtycB « mă așez ». 3. Paronime care se deosebesc prin opo- ziția dintre o consoană sau or vocală din temă: BaKaHCHH « post vacant» — BaKamjHH « va- canță » ftenyniKa « fată » — jțejțyniKa « bunic » ^țeiiB « zi » — TeHB « umbră » ^-peBHH « sat» — jțepeBBH c copaci » Ba^anue «temă » — Bjțanne « clădire » HeBeMta « bădăran » — HeBeîK^a «ignorant » noio « cînt» — nBio « beau » neTB « a cînta » — nnTB « a bea » pojțHHK «izvor » — py^HHK « mină » ceCTB « a se așeza » — CBecTB « a mînca » CJibimaTB « a auzi » — cJiymaTB « a asculta » ițBeT « culoare » — ițBeTOK « floare » niTopM « furtună pe mare » — inTypM « asalt » noiioill « pluș » — miiom « plantă ». 4. Paronime care se deosebesc prin pre- fixe: npoBO^KTB « a conduce » — npnBO^HTB « a aduce » npoxoftHTB « a trece » — npnxoAKTB « a veni». 5. Paronime care se deosebesc prin sufixe: GaGonna «fluture » — OadyniKa « bunică » jțeBOHKa «fetiță » — ^eByinKa « fată». 95 R ĂSPUNS CITIT ORILOR Prof. I. Sl Ml UN, Poiana. 1. Întrebare. în ce caz se întrebuințează pronumele reflexiv și nelegat de unul din ■cuvintele lîngă care stă? Răspuns: Pronumele reflexiv neaccentuat apare nelegat grafic de cuvîntul alăturat cînd acesta e un pronume aton la cazul acuzativ. Sînt posibile două situații: a) pronumele alăturat începe cu o consoană și e silabic: hainele și le coase singur; b) pronumele nu e silabic și se atașează la cuvîntul următor: nasturele și la cusut singur. 2. întrebare: Este posibil ca pronumele voi să nu aibă nici o funcțiune sintactică și deci să stea la cazul vocativ ? Răspuns: Pronumele zoi poate sta în cazul vocativ, dar este inexact că vocativul nu are nici o funcțiune sintactică. De fapt, vocativul poate avea două funcțiuni: a) precizează subiectul sau complementul pro- poziției de care e alăturat (Voi, cei de colo, ia zeniți încoace); b) joacă el însuși rol de propoziție al cărei predicat e subînțeles. De pildă, porunca exprimată în exemplul de mai sus poate fi redată numai prin vocativul voi, predicatul veniți fiind subînțeles. Deci pronumele voi are o funcțiune sintactică și atunci cînd stă în cazul vocativ. 3. întrebare: Dacă pronumele personal care stă pe lîngă un substantiv se acordă în gen, număr și ca? cu el, se poate spune că are valoare de adjectiv ? Răspuns: Cînd determină un substantiv, pronumele personal cu valoare posesivă se acordă în gen și număr cu numele posesorului (substantivul pe care îl înlo- cuiește), nu cu numele obiectului posedat (substantivul pe care îl determină). în exemplul: Prietenia surorilor lui îl încuraja, pronumele lui ține locul unui sub- stantiv masculin-singular care desemnează pe cel despre ale cărui surori este vorba în propoziție. După cum se vede, pronumele lui se acordă în gen și număr (masculin - singular) cu numele acestui posesor, nu cu substantivul pe care-1 determină (surorilor). Altfel, ar fi trebuit să aibă forma de feminin- plural (lor). în concluzie, formele personale cu valoare posesivă, pentru că nu se acordă cu sub- stantivul pe care-1 determină, nu au valoa- re de adjectiv, deși joacă rol de atribut în propoziție. 4. întrebare: N-ar fi bine ca, spre a se preciza diferența dintre predicatul nominal format cu un participiu și predicatul verbal exprimat printr-un verb la forma pasivă, să se adauge la definiția predicatului nominal care ne interesează: subiectul gramatical al 'propoziției trebuie să fie și subiect logic? Răspuns: Precizarea propusă de dv. este necesară și corectă și se va ține seamă de ea la o viitoare ediție a « Gramaticii limbii romîne ». 5. întrebare: Cuvintele de dindărăt, de primprejur, alene nu sînt mai degrabă adverbe decît locuțiuni adverbiale ? Răspuns: Cuvintele de dindărăt și de prim- prejur sînt adverbe compuse, pentru că sînt formate din adverbe și prepoziții: de -h din- dărăt, de primprejur (cf. Gramatica Aca- demiei R.P.R., voi. I, p. 330). Cuvîntul alene este la origine o locuțiune adverbială (prepoziția a -r substantivul lene), acum însă cei doi termeni ai locuțiunii s-au sudat și avem a face cu un adverb propriu-zis. 6. întrebare: Deoarece cuvintele: seara, ziua (substantive), una (pronume nehotărît), închis și deschis (verbe la participiul trecut) au numai în anumite contexte valoare de adverbe, n-ar fi mai bine să fie considerate locuțiuni adverbiale ? Răspuns: Cuvintele la care vă referiți au în anumite cazuri funcțiuni sintactice pe care le îndeplinesc uneori adverbele (comple- mente circumstanțiale). De aceea, în aceste situații sînt considerate adverbe. Denu- mirea de locuțiuni adverbiale nu e potrivită, pentru că locuțiunile adverbiale sînt formate din mai multe cuvinte, dintre care unul este în mod obligator o prepoziție. L. V. LUCRĂRI DE LINGVISTICĂ APĂRUTE ATLASUL LINGVISTIC ROMÎN, serie nouă, voi. I și IL Editura Acade- m ei R.P.R. LÎMBA ROMÎNĂ, VOCABULAR - FONETICĂ - GRAMATICĂ, Editura Acade- miei R.P R , 1956. ÎNDREPTAR DE PUNCTUAȚIE, Ed tura Academiei R.P.R.. 1956. DICȚIONAR ORTOEPIC, Editura Academiei R.P.R., 1956.