ANULE VI / No. 48. 29 DECEMBRE 1865 —--------------T----'--'--------—------—-----'--------—------- ESE DE PATRU ORI PEA.UNĂ Prețul abonamentului: Bucuresci. ... 64 lei pe an Districte .... 69 — — JURNAL DE SCIINȚE. Redactori : D-r C. ESSARCU și L-t. D. AIJANESCU ABONAMENTELE Se fac la Redacția: Strada Seraphim, ce ’l > Corpul profesoral întreg, nu ne îndoim, se va asotia cu ideea nostră si o va susține iă- > ’ > cend’o să triumfe. Nu putem termina aseste rânduri fără a face cunoscut cititoritor Naturel că un com- patriot al nostru lăudabilul Comite Scarlat Rosseti a ridicat lui Lazăr în Transylvania un monument pe care a pus inccripția următore: Precum Cliristos pe Lazăr Din morti a înviat. Așa tu România din somn ai deșteptat. I[ , Lui George Lazăr ridica t’a acest monument scholarul seu hagi- ul și Ierosalimitul Carol Comite Rosseti. la anul 1864. Ne place a aduce omagiu bărbaților, care, ca cornițele Scarlat Rosseti, mai păstreză în. inima lor sentimente de un adevărat si intel- J ligent amor pentru patria română 1 I) Am inai exprimat acestă idee în Nr. 33 al Natnrei: Qnestia stabilirii orthographieî române. VISURI PROPHETIUE. S’a dis din antiquitate că omul possedă, fa- cultatea d’a descoperi viitorul prin visurile salle- Biblia crede în prevestirea ore-căror vise prin care Dumnezeu ar în-sciința pe omeni despre viitor, Credința acesta este basată mal mult pe dorința și nerăbdarea ce are omul de a sci viitorul. Se scie ce rol însemnat a jucat Oracoli în istoria Greciei și mal eu semă oracolul de la Delphi. Aristotel a vorbit în privința visurilor cu mare reservă și cu ore care înduoială. Dupo ce a sta- bilit că visurile pot fi punctul de plecare a ore căror idei, a ore căror mișcări alle omului deștept adaoge, că celle mal multe visuri trebue să fie a- semănate cu lucrurile ce îutimplarea realisă, și a- celea mal cu semă care sunt afară de ori ce pro- babilitate și care ne represintă lucruri forte de- părtate. - 379 — Adesea se realisă un lucru despre care se vorbesce din întîmplare, sau se pote întîmpla ca să vie în urma unui vis. Aceste pretinse divinațiuni ar fi dup’Aristotel resultatul unor întîmplări, și astă opinie este adoptată de mai mulți. Ea explică dre care minuni prea simple, și superstiția jucăto- rilor de lotărie care pun mare importanță pe nu- merile ce aii visat. Intr’adever nu e maî multă 'imposibilitate a vede eșind numerul ce a visat de cât p’acela ce a ales, întîmplarea fiind egală d’o parte și d’alta. Dar sunt și alte visuri mai com- plicate, care anevoe se pot explica. Iată un exemplu. Duoî arcadieni călătorea împreună. Ajungând la Megara, unul merse la un cunoscut al seu cel-1- alt la Ospel. Dupo ce au cinat s’au dus ș’uoul ș’altul să se culce; în tăcerea nopțiî cel d’ânteiu vede în vis pe companionul seu că ’l rdgă: vin la mine, (lice el, birtașul va să mâ omore. Deșteptat fdră veste se scolă repede din pat, dar venindu-șî în simțiri a luat acesta drept un vis și s’a¹¹ culcat iarăși. Abia adormi și fantasma apare din nuou- N’aî vrut să’mî viî într’ajutor, (jice. ea, cel pucin nu lăssa neresbunată mortea mea. Brtașul m’ a omorît și a ’ aruncat cadavrul meu într’o căruță și Fa acoperit cu bălegar; dute de ’l pîndesce la porta orașului când se va întorce. Serios speriat astă dată alergă. si în- tîlnesce un văcar pe care ’l întrebă, acesta speriat fuge. Cadavrul s’a găsit în locul în care i s’a spus în vis și birtașul a fost pedepsit. Astă istorie a fost scrisă de isto- rici cei mai recomandabili din antiquitate, și da- că este adevărată incatenarea. ideilor și legătura lor cu realitatea, sunt ast-fel în căt nu s’ar putea explica prfntr’o simplă coincidență (ceea ce se întâ- mplă în acelaș timp). Vom lăssa la o parte visurile așa de celebre la cel vechî, precum alle lui Pausanias, Titus Atti- nius, Caius Gracchus, Calpurnia și multe altele a- semenea. Unele se explică lesne prin mustrări de , cuget, altele prin efiectul unei preocupațiuni natu- rale, altele în fine ar putea fi o prefăcătorie istâță. | ₍ ■ Pentru cine va reflecta bine difficultatea ace- i stor minuni dispare, dar cum se explică faptele ur- : mătore affirmate de autori serioși: Un bâtrăn trimitea pe fiul seu să păzescă tur- mele pe cămp. într’o nopte viseză că un lupă o- moră o die; el trimite în dată pe fiul seu și în- tr’adevâr găsesce un lup ocupat a sfișia dia. Un tânâr dormia într’o odae cu stăpînul seu. într’o nopte copilul gemea, stăpînul ’l deșteptă și ’l întrebă, și el și respunse că a visat pe mumă sa mortă și că asista la îninormîntarea eî. Dioa și ora au fost însemnate și intr’adever au coincidat cu (lioa și ora morțiî acestei dame. O jună fiiă visă că promisul eî a murit și muri și ea de întristare; noutatea acestei morți ajunse când ea nu maî era în viiață. O damă forte tristă de lipsa bărbatului eî, ’l vețlu o dată în vis pe marginea unul rîu, un căpitan ’l sprijinea și ’i spăla ranele, ast vis o sperie atât de mult în cât deveni bolnavă și părinți nu voiau să ’i descopere ade- verul. Dar dupo câte-va (Iile mergând la biserică ca să asculte liturghia, țlieri lângo densa un militar, ea începu a plânge strigând: iată căpitanul care a dat ajutor bărbatului meii murind! Lucrul a fost adevârat și visul a fost o e- xactă representație a realității. S’au numit visuri sympathice acelea prin care maî multe persone intră în relație într’un mod psychic. Spre ex. o femee se deșteptă într’o nopte speriată, visând că ea o- trăvise pe fiul eî, tot în minutul acela fiul el visa că era otrăvit de ea. Cărțile sunt pline d’asemenea istorii. Se dă maî cu semă numele de prophetice visurilor care represintă lucruri viitore. Visul lui Simonide ține d’astă categorie. Hugo Grotius istoresce că un om, nesciind grecesce, au (li. în vis o voce care’i plicea: ooz dcyppaivT] diu/lcc;. (Dute că nu simți nicî o frică) El merse de întrebă ce însemneză aceste vorbe și dupo explicația ce priimi părăsi casa sa, care se și dărâmă noptea următore. Ce să țlicein d’aceste fapte, ce să credem și ce să afirmăm? va (lice cine-va că suffletul căle- — 380 toresce in vis. Dac’aste fapte sunt adevărate mărtu- risim, că sunt naturalmente neexplicabile. Putem țlice că totul este possibil venind de la Dumnezeu. St. Augustin atribue demonilor puterea d’a trimite âmenilor visuri care anunță viitorul. Dar ce cre- dință pot inspira nisce asemenea visuri ? Dacă în astă mulțime de vise ce aduce som- ♦ nul, unele sunt adeverate, ș’altele falșe dupo cum se exprimă Virgil: Sunt geminae somni portae quarum altera fertur Carnea, quă verisf acilis datur exitus umlris; Altera candenti perfecta nitens elephanto. Sed falsa ad coelum mittimt insomnia manes. „Sunt duoe părți alle somnului, din cari una se fiice că este de cornu și servă de eșire adevăra- telor visuri; alta strelucind întregă de fildeșii alb prin care umbrele trimit omenilor visuri imaginare Cine va putea în celle mal multe cașuri să deose- bescă adevărul din minciună și care este utilitatea visurilor ? : Să conchidem dar că, ca phenomene natura- le, visurile n’aiî nici un raport sigur cu evenimen- tele viitdre. Ori cum va fi, am dori și noi să avem un vis prophetic, avantagios pentru patria nostră. ELECTRICITATE—® AL VAWISM. Există o putere mysteriosă care jocă un rol i- mens în Univers și alle căria manifestări nu sunt de cât în parte cunoscute de învățațl. Acestă pu- tere este Electricitatea. Anco din cea mai depărtată antiquitate acest a- gent fusese întrevețlut, și vestitul philosoph Thales observase că cliihlibarul (iqXsx'cpwv) atrage, când este frecat, corpurile ușore precum magnetul atrage ferul. Mal mult de duoe-țlecl și duol de secoll trecură pîno ce un învățat modern Otto de Guericke, in- ventarul machinei pneumatice, putu a construi pri- ma machină electrică prin mijlocul unei ghiulele de sulf (pucedsă) topit. Acestă ghiulea pusă în mișcare se frecă de o pernă elastică și se electrisă ast-fel încât face a se auțli pîrăiturl și a da schîntel. în mijlocul secolului XVIII un învățat numit Muschenbroeck împreună cu discepolul seu Cuneus construiră un mic instrument sau machină numită butilia de Leyde care deveni un reservoriu în care puttîră să strîngă electricitate. Mai multe butilil reunite împreună constituă ceea ce se numesce o baterie electrică, în care se pote grămădi quanti- tăți considerabile de electricitate și a căria des- cărcătură pote trăsni paseri, epurl și chiar animale mari. Identitatea materiei sati mai bine a fluidului elec- tric cu a fluidului trăsnetului fu întrevăzută și probată de marele patriot american Franklin care inventă în același timp paratunetul. Pentru a ajunge la verificarea hypothesei salle Franklin făcu experiența următore: El construi un smefi la care puse o speteză longitudinală armată la cap.etul seu cel mal înălțat de o puntă de fer. Legă de smeiî b sforă de câ- nepă terminată printr’o sforă de mătase. La pun- ctul de unire al cânepei, ce era conducetdre de: electricitate (adico prin care putea circula electri- citatea) și al sforel de mătase ce nu era condu- cetore, era pusă o chee asupra căria trebuia să se adune electricitatea. Dispunând ast-fel aparatul seă, Franklin merse într’o câmpie într’o ții furtunosă. Smeul fu înăl- țat în nori de fiul săli ce ’l reținea prin sfora de mătase pe când el, pus la ore care distanță, îl ob- serva cu temere. Cât va timp el nu vețhi nimic și socoti că s’a în- cellat De o dată însă firele sforel de cânepă se înțepe- niră. Era electricitatea care se cobora din atmosphera înălțată în care se afla smeul. Merse atunci la cheea ce se afla între sfora de cânepă și sfora de mă- tase, apropie degetul seiî de dînsa, priimi o schîn- — 381 — tee și simți o violentă comoțiune ce era mai să ’l trântescă la păment. Durerea violentă ce încercă fu pentru Franklin una din celle mal mari bucurii alle viețel salle. Hypothesa sa fu transformată în certitudine și i- dentitatea fluidului electric și a fluidului ce pro- duce trăsnetul fu probată. Plecând de la acestă noțiune, și b asându-se pe puterea ce au puntele de a atrage electricita- tea, Franklin inventă paratunetul prin care putem Eripuit coelo fulmen, sceptrum-que tyrannis! A răpit cerului fulgerul, și sceptrul tyrannilor! Monumentele publice, casele, corăbiile, grație pa- ratunetului inventat de Franklin, pot fi astățli în siguranță și aperate de isbirile trăsnetului. Un physic frances făcu să tacă mai de multe ori tempeste, trimițând în norul electric un smeu cu sfora de metal ce făcea, ca paratunetul, a se scur- ge în tăcere fluidul trăsnitor. întimplarea care este adesea autorul cellor mai Un cadavru galvanisat. astădi să congiurăm trăsnetul și să nu ne fie fri- că de el. Invenția paratunetului pe de o parte, iar pe de alta lupta sa patriotică pentru independența patri- ei salle, a inspirat compatrioților săi versul urmă- tor, dedicat memoriei lui Franklin: frumdse descoperiri nu întârțliă d’a veni în ajuto- rul electricității. în iarna din 1789 o damă de la Bolognia fu atacată de un ușor guturaiîî și un bu- lion de broscă i se prescrise drept remediu de că- tre medic. Câte-va din aceste animale^jupuite e- raii pe o masă la anatomistul Galvani, când, din — 382 — întimplare, se descarcă, nu departe, o machină e- lectrică. Mușchi broscelor încercară atunci mișcări și contracținui care puseră în mirare pe Galvani. El reînoi experiența variind’o în mii de chipuri și săvîrșind’o pe deosebiți animali. El ajunse cu toți la aceleși resultate. El reproduse experiențele prin electricitatea trăsnetului și tote se făcură ca cu e- lectricitatea artificială. în fine el ve ju o broscă mor- tă și sdrobită atârnată la balconul de fer al fere- strei salle printr'un cârlig de aramă, încercând nisce convulsiunî vii ast-fel încât părea a reveni la viață. Tote aceste facte puseră pe Galvani în culmea mirîirii și ’l conduseră a cugeta că animalele erau, ca butilia de Leyde, reservorii de fluid electric. Ideile lui Galvani asupra acestui fluid particular, a cestui fel de electricitate animală, în desvoltarea că- rora nu putem intra, temându-ne a nu fi lesne în- țelleși de mulțl din cititori noștri, fură priimite cu entusiasm de cea mai mare parte din physiologiști și se dete numele de Galvanism acestui fel¹¹ de e- lectricitate animală în onorea acelluia ce o des- coperise. Experiențele luî Galvani fură repetate de un physic de geniu, Volta. Acesta, dupo numerose cercetări, ajunse a' construi un instrument „cel mai de mirai e, dice Arago din instrumentele ce omenii aîî inventat vre o dată, fbră a excepta telescopul și machina de vapor/ Acest instrument se nu- mesce pila voltaică. Pila luî Volta se deosibesce în acesta de butilia de Leyde: pe când butilia trebuie a fi încărcată de electricitate dupo fie ca- re descărcătură, dupo fie care coraoțiune ce a dat, pila din contra păstre jă fluidul dând mii de comoțiuni succesive și reia îndată ea însă’și electricitatea ei. S’ar putea jice că pila voltaică este o butilie de Leyde cu descărcaturi fora sfîrșit, și aceste descărcaturi, dupo nnmerul elementelor de care este compusă, sunt în stare a trăsni celle mai mare animale, și a înălța temperatura în cât să se potă topi meta- lele celle mal refractarii. înainte de invențiunea pilei se cercase asupra corpurilor și asupra cadavrelor acția a duoi metalî diferiți în contact. Marele naturalis Humboldt. tener ânco, dar plin de acea energie și acea ardore ce nu l’-a lă- sat nici o dată în cursul lunge! salle cariere, se încercă a întorce la viață nisce animali isbițî de o morte aparentă. Obiectul experienței salle fu o pasere ce era să expire. EI asceptă ca să fie res- turnată și să închidă ochii. Ea era deja nesimți- tdre la înțepătura unui ac, când tânărul experi- mentator făcu asupra’I experiența sa prin mijloci- rea a doue lame de metal, una de zinc și alta de argint puse în comunicație între densele printr’un fir de fer. „Cât fu de mare mirarea mea, jice I Humboldt, când în momentul contactului metalelor, paserea deschise ochi și se ridică în piceore bă- tând din aripi/ Paserea respiră din nou în timp de șase sau opt minute, și încetă dupo aceia a da semn de viață. Cu pila lui Volta experiențele de acest fel do- bîndiră o energie înfricoșătore: Nepotul Iui Gal- vani, Aldini, repetă experiențe de asemenea natură în anul 1801. „Ici, jice Arago, mușchi unul osindit încercară nisce contracțiuni așa de înspăimântătore încât spec- tatori fugeau îngroziți. Colo, trunchiul victimei sălta în parte, mâinele salle se mișcau, lovia obi- ectele vecine, săltau greutăți de câte-va oca. Muș- chi peptului imitati mișcările respiratorii; tote ac- tele vieței în fine se producea cu atâta exactitate, îucât trebuia a se întreba dacă experimentatorul nu comitea un act culpabil, dacă nu adăoga sufe- rințe crude la acellea ce legea dedese criminelului pe care îl osîndise/ Cu o pilă puternică Aldini reproduse în cadaveri de osîndiți sau de omeui morți de întîmplări, tote mișcările vieței. Prin apropierea iute a coste- lor o luminare pusă înaintea gurei fu stinsă în mai multe rânduri. Aldini mergând în Franța re- petă pe larg experiențele salle în schola de vete- rinarie de la Alfort. Acolo se supuse la un curent electric capul unui taur despărțit de trunchiîî și — 383 pus pe o masă de amfiteatru; se vcSflu deschizând ochi și mișcându’i cu furie; scutura urechile ca când animalul ar fi fost viu și gata a da iuga la luptă. Pe altă masă, aruncăturele de pictore alle unui cal omorît era p’aci să loviască pe asistenți și sparseră aparatele puse aprdpe de animalul mort. Pucin dupo aceia, physiologiști englesl cumpă- rară de la un criminel osîndit la morte propriul lui cadaver spre a’I supune la încercările pilei vol- taice și pote âncă, se Zice, cu ghid a’I reînvia și a’I mo- ralisa dupo aceia. Resultatul fu îngrositor. Gravura') intercalată în textul nostru, represintă acestă me- morabilă experiență. O pilă electrică se vede la extremitatea mesei pe care se afla întins cadaverul supus experienței. îndată ce acestă pilă fu pusă în contact cu nervi cadavrului, se auZi o respi- rațiune violentă și convulsivă; ochii se deschiseră, buzele se mișcară, și fața asasinului ne mai supu- indu-se la nici un instinct director, presintă espre- sii atât de stranii, încât unul din asistenți leșină de groză și stătu mai multe Zile lovit de o ade- vărată turbare morală. Cadavrul ensă nu reveni la viață precum se de- 1) Acestă gravură precum și celle maî multe din factele aci rela- tate le rnprumutăm încetatulin jurnal Museul Național. ria-ne aci permis de a aduce omagiul nostru acellora care au lucrat pentru rcspîndirea științelor în societatea română și a cita nu- mele D-luî A. Marin, redactorul Museului Național și D-luî P. Buescu, redactorul Agronomiei. ROLUL TRĂSNETULUI ÎN ISTORIE. p (urmare și finit). Constantin, de și nu credea in superstițiile pă- gâne și mai cu seină în persona preoților lor, fa- ce escepție în favorea auspiciilor ș’a augurilor; promulgă chiar o lege nuoă ca să reguleze manie- ra d’a le consulta. Se scie că dărîmarea templu- lui din Ierusalim în timpii din urma lui Constan- tin, a fost atribuit focului din cer. prin Creștini triumfând d’acest accident. Un mare numer de autori demni de credință ne raportă că trăsnetul a pus pe gonă lucrători lui Julie Apostat spre a reedifica monumentul dărâmat de Titus și Vespasian. Vom găsi, foră multă ostenelă, multe alte exem- 1) Vedi Natura No. 45. dese cu socotela și criminalul spînZurat nu putu fi moralisat. Se Zice, în limbagiul figurat, de an individ sau de o nație ce presintă symptdmele unei somnolen- țe convulsive care învecineză mortea; e un indi- vid sau o nație ce nu presintă de cât symptome- le unui corp galvanisat și mișcările salle sunt miș- cări galvanice și foră armonie între densele, iar nu mișcări virile ce revelă o viață vigurosă și cu con- știință de ea însăși. Șe Zice asemenea: să galvanisăm acest individ, acest popol, doră vom introduce într’inși o schîntee de viață, doră vom putea obține ore care mișcări care să ne arate că principul vital nu este ânco stins. Se mai Zice âncb: Sînt momente în viața unui popol în care o idea străbate ca un curent electric tote stratele sociale și produce pretutindeni căldu- ra și mișcarea, semnele vieței. Și ânco: nuvella ce priimiiu mă isbi ca o co- moțiune electrică.— Schintei electrice eșiau din o- chi cutăria orator sau cutaria ministru ce, dupo cutare tribună proclama drepturile omului, de- findea libertățile publice, sau făcea să intre în ini- mele auditorilor sei, marele și eternele principii al- le Justului, Adeverului și Frumosului. ple memorabile, mai cu semă în secoli care au urmat invasia barbarilor pe când ignoranța era mai generală. Dar de sicur că influința trăsnetu- lui a mers descrescend cu cât civilisația generale s’a desvoltat pe suprafacia globului, ca cum focu din cer se stingea cu cât acela al științei începe a se aprinde. Am avea ore care nevoi a descoperi în analele secohlor vecine d’al nostru ore care circumstanțe, unde focul din cer a exersat un ef- fect indirect, lucrând asupra moralului spectatori- lor. Acum rolul seu se mărginesce a arde obiec- tele care nu sunt în sphera acțiuni paratunetelor — 384 — așa nu se ocupă cineva mai mult de căderea tră- snetului ca de aceea a unei peitre, d’ a unui olan, de explosia machinei cu vapor sau d’un accident ore care. Am ajuns la un punct de indiferență ast- fel în cât chiar physici noștri se preocupă prea încet cu manifestațiuni fulgerante. Abia dacă pu- blicul cercă să întrerupă ocupațiunile salle ca să se îngrijescă de natura și de mărimea căușelor gene- rătore ale focului ce ese din nuori. Din filele nostre s’aiî înregistrat mai multe fur- tuni însoțite de trăsnete înfiorătdre. în anul 1854 14 lovituri de trăsnet au cățliit în differite puncturi ale Parisului și au făcut un-spre-țlece victime. în tomna anului 1857 duoe sute fulgere cu propor- țiuni spăimentătore s’au vețlut asupra Parisului și au ținut de sera pînă dimineța; s’att socotit mai mult de 30 trăsnete dirigeate din cer către păment sub divisindu-se in ramuri numerose. Unele din aste trăsnete par că sunt divisate în șese ramuri, ceea ce merită d’a atrage attenția sa- vanților; căci într’o notă a sa a-supra Tunetului, Arago ’și dă multă ostenelă ca să demonstre, ca o circumstanță vrednică de însemnat, că acella’și tră- snet a putut isbi d’o dată duoe obiecte deosebite. De multe ori omeni, animalele și arbori au iost isbiți de trăsnet. Ar fi mai foră nici un document dacă companiile de asicuranță în contra grindini n’ar fi avut trebuință d’a determina care sunt țer- rile celle mai expuse la acest meteor, a cărui ca- usă, dupo cum se scie, este electricitatea. Dar ce țlicem, associațiunile științifice păcătuesc prin acela’și defect, societatea observatorului impe- rial a luat ostenelă.d’a lucra nisce table meteoro-^ logice, și a făcut premiuri pentru înaintarea acestei ' sciințe ânco în legăn, cu tote că pare a fi tot așa de vechie ca și rațiunea umană, dacă trebue să cre- dem ceea ce ne spun cărțile Indienilor. Am vețjut în partea ânteiu a acestui articol că' altă-dată fulgerile, tunetile. trăsnetile erau privite ca nisce semne ceresc! prin care I)ei aprobau sau desaprobau faptele muritorilor, și aveu multe supers- : tiții în privința acesta; astăzi se explică prin combi- narea fluidului electric al nuorilor cu fluidul elec- trica al pământului. Să sperăm că progresul și rațiunea științifică vor veni in ajutorul criticilor nostre, și că savanți care dirig mișcarea științifică vor face a înțellege, că foră intelligința phenomenelor electrice Meteo- rologia nu pote progresa. Știința modernă pe lângo mii de alte folose ce a adus a vindecat populațiunile superstițiose de frica exagerată ce le inspiră trăsnetul. Acum tre- bue să demonstrăm că tunetul este bun la ceva Nimic nu se face foră folos în natură, prin ur- maee să fim încredințați că nu foră scop un foc minunat șerpuesce din nuori și că ’ echoul câmpiilor nostre resună adesea d’un sgomot mult mai îngro- sitor de cât celle mai puternice salve de artilerie eșite din tunurile nostre perfecționate: tote aceste sgomote și lumini sunt silințe ale Naturei ca să cure- țe atmospheră de corpurile vătemătore respirațiunei animalelor. Teiegraphul sub-marin. Guvernul danes a a- cordat pentru a-duoa oră un privilegiu pentru sta- bilirea unul fir electric sub-marin, destinat a pune în comunicație Europa cu America. Astăzi lucră- rile sunt mai seriose. — Great-Eastern va pleca din nuou în Iunie 1866 c’un scop înduoit d’a a- runca un nuou fir și d’a retrage pe cel rupt, saiî de va isbuti astă gigantică întreprindere vor fi duoe fire electrice pentru trimiterea depeșelor. Linia telegraphică projectată se va compune din mal mul- te rammificațiuni: una va uni Danimarka cu Nor- vegia, alta Danimarka cu Angliterra, și a-treia En- gliterra saiî Irlanda cu America de nord trecând prin insulele Feroe, Islanda și Groenlanda. Chel- tuelile pentru stabilirea acestui telegraph europâo- american sunt enorme, dar pentru omeni cari ur- măresc cu perseverență realisarea unei idee în in- teresul umanități milionele de livre sterlingi sunt nimic. Peste câteva <|ile se va afla în vgncjare la Redacția Naturei și Ia tote librăriile din Capitală collecția complectă (toni. VI) a acestui jurnal pe al 6-lea an cu pretiu de 2 gali», iar pentru studenti, institutori ji institutriee un galben. ATIIFNEUL ROMAN. Duminică 9 lanuar. D. Stefănescu va vorbi despre Animalele antediluviane. Joi 13 lannariu D. Aurelian va vorbi despre Asociațiuni. Prin perseverențe și sacrificiurl s’a tăiat isthmul Suez. Tot prin perseverență se va stabili în curând teiegraphul transatlantic, și nu e departe timpul când vom aurii că și isthmul Panama s’a tăiat. Cutremurul de Chio. O calamitate terribilă isbi acum populația Insulei Chio. Un cutremur de pământ a resturnat mal tot orașul Chio; populația fugind din cetatea în ruine s’a respîndit pe câmpii și ș’au întins corturile în aer, p’o plde furtunosă. Tote zidirile s’au dărî- mat, afaro de celle duoe phare alle portului Chio, care fiind construite mai solid aii resistat la sguduitură. Visiunea anormală a culorilor. Acidul xan- tonic, extras din florile sanțoline, (un fel de pelin) exersă o acție specifică asupra retinei ochiului; luată în dosă de 8—lOcentrigrame, determină un fel de beție și atunci individul vede tote lucrurile galbe- ne; c’o dosă mai puternică, turburarea optică se măre- sce și individul vede atunci obiectele de colore violetă Bucuresci, Typographia Stephan Rassidescu-_Strada Germană, hanul Gherman, Nr. 2. s