anulu n No. 47. 22 Decembre i86ă, ESE DE PATRU ORI PE LUNĂ Prețul abonamentului: Bucurescl. ... 64 lei pe an Districte .... 69 — — JURNAL DE SCIINȚE. Redactor! : D-r C. ESSARCU și Lt. D. ANANESOU. ABONAMENTELE se fac la Redacțiă, Strada Serapliini, ce ’l ții ce ș’a Pen- sionatului No. 10, în dosul Coltzi, și la DD. Librari. Coprindere: Lecturile publice în România. — Conferința monetară internațională. — Lumina și Viața. — Imormîntarea Esquimalilor. — Varietăți IKSTOVCȚIA ȘI EfiMJCAȚIA. • Ne se poco io vi dia, da impntar sono, Che quauto io posso dar, tuto vi deno. . Ariosto. Dacă pucin ve dau, nu sunt de imputat Căci cât pot da, tot ve dau. •Popolul care are celle mal bune scholl este cel d'ânteiu dintre popull; daca nu este nstătjf va fi mâine. («Inles Sinion» l’Ecdle). LECTORELE PUBLICE ÎN ROMÂNIA. — CORPUL PROFESORAL. Am anunțat pe cititori noștri că D. Tro- tenu, directorul schelei de-comerțiu în Ga- lați, a început în acest oraș lecture în sensul cellor ce se fac în Bucurcsci de membri A- theneului. Priimim asemenea de la D. Stroe Belloescu profesor la schdla reală din Brăila o epistolă prin care ne anunță începerea conferințelor publice în acest oraș, conferințe la care as- sistă un public numeros și distinct. D. Belloescu se va ocupa de sciințele po- sitive dorind cu tot dinadinsul a le răspândi în societatea nostră. Convins de marele avan - tage la care elle conduc spiritile ce se ocu- pă de densele dându-le logică și judițiu, D. Belloescu va pune în lucrare totă activitatea sa pentru a le propaga pe un picior întins. Numai luminând spiritele, (jicoa D. Bello- escu în discursul seu de inaugurare al con- ferințelor din anul trecut, vom ajunge a ve- de lucrurile cum sunt și a distinge civilisa- ția de corupție și sciință de șarlatanism! In Plocsci asemenea au început cursuri publice I). Drăgoșescu a inaugurat aceste cursuri înaintea unui, public în midlocul că- ria se afla un numer destul de mare de dame. Sperăm că. peste pucin vom pute anunța cititorilor noștri începerea lecturelor publice și în alte orașe alle României. Ceea ce formeză națiile sunt ideile comu- ne. sentimentele comune, tendințele și aspi- rațiile comune care unesc în concordie și stima reciprocă pe cetățeni, fâcendn-’I să lu- creze pentru un scop comun și constituind ast-fel forțe collective, puternice pentru rea- lisarea binelui! Ideile strimte și exclusive însoțite de ne- tolerentă si de dorința violentă de a le im- f > ? pune cu ori ce preț altora nu pote conduce de cât la discordie, la desunire, la neputință la îndîrjirea cetățenilor uni în contra altora. Corpul profesoral din Romania are o ma- re și nobilă misie a, îndeplini. Având un scop — 370 — comun a realisa, dominați de sentimente și tendințe comune (celle mai nobile ce pot e- xista într’o nație) toți membri sei se pot în- frăți în pace și în concordie și constitui cea mai puternică forță collectivă din țerra ro- mână. Inflența acestei forțe pentru binele na- ției va putea deveni imensă daca toți mem- bri corpului profesoral vor avea ccnsciințăde ceea ce pot, lucrând în armonie! Vom reveni asupra acestei idee. E. CONFERINȚA MONETARĂ INTERNAȚIONALĂ. Mal multe țerri au adoptat mesurile și greu- tățile francese, basate pe systemul metric. România le adoptă și ea. D. Belloescu face în acest minut în Brăi- la lecture publice pentru a explica acest system. Trei țerri numai alle Europei Elveția: Bel- gia și Italia¹ au priimit systemul monetar frances. N’avem trebuință a <Țice cat de mult aces- tă uniformitate este comodă comerțiului, sci- inței, călletorilor. Se scie că unitatea monetară a systemului metric este o bucată de argint cu greutatea de 5 grame și care se numesce Franc. Am putea și noi Români lua acestă unitate mo- netară avend aceeși greutate și pe care am putea numi, dupo cum propune D. Heliade Romanat. D. Heliade explică numirea jude- țului Romanați prin presința numeroselor mo- nede ce se găsesc în acest județ, monede nu- mite romanați. Francul, monedă, prețuesce cât o bucată de argint cântărind 5 grame, plus o fracțiu- ne forte mică, representând clieltuelele ce cer- re monetisarea. Tote celle l’alte piețe de ar- gint sînt fracțiuni sau multiple a acestei u- nități. Acestă unitate servă asemenea drept basă monetelor de aur. Mai multe difficultăți, (alle cărora explica- re n’ar interesa într-’u nimic pe cititorii noș- tri), ivite în privința monetelor între celle trei Staturi ce au adoptat systemul metric au pro- vocat o conferință monetară în Paris. Franța este representată în acestă confe- rință de D. Esquiron de Parieu, vice-presi- dent al consiliului de Stat, membru al Institu- tului și de D. Pelouze, membrii al Institutului. Elveția e represintată de D. Kern, minis- trul seu la Paris. - Belgia de D. Fortemps senator și Italia de D. de Pratolongo. Reproducem dintr’un jurnal frances: Revista cursurilor sciințifice, articolul următor, un resumat dintr’o lecție a D-lui Moleschott la universitatea din Zurich, care, de și vechie, dar a făcut un mare sgomot în Europa. Titlul ei este: Lumina și Viața, duoe cuvinte în care lectori noștri pot întrevedea duoi termeni correspuniletori ai inscripției jurnalului nostru: Instrucția și Educația. LOBA ȘI VIAȚA.¹) Tot ce respiră și se mișcă pe păment ține via- ța din lumina sorelul. Dacă expunem la lumi- nă un vas cu apă și lăssăm cât va timp fundul 1) Veioa ab- sorbe ea acidul carbonic pe care’l degage ndptea, iar noptea absorbe oxygenul și exhală acidul carbonic, care va fi din nuou descompus prin lumina (filei următăre. Planta flămândă șe consumă ea îpsă’șl — 372 ea și animalale când n’att alimente, fiind-că atunci se nutresce pe costul seu din propria materie a corpului săft. Planta ca și animalul nu p6te trăi, nu pdte creșce sub influința luminel de cât având aer liber; făr’astă condiția animalul se ’necă, se năbu- șesce, și planta more de fonie. Căldura nu pote aici ține locul luminel, Natura a combinat lucrurile astfel ca plantele și animalele să se întreție unele p’altele: Câmpul acoperit cu grâiî ne nutresce, omul și animalele străbătând o pădure, o nutrim prin acidul carbonic ce dăm afa- ră în actul respirațiunei. Respirația nopturnă a animalelor nu se deosi- besce de respirația lor diurnă, de cât că este mal slabă, fiind-că ’quantitatea acidului carbonic se micșorâză îidptca. La animale nu există între viața nopturnă și cea diurnă astă oposiție însemnată ce se vede la ve- getale. Cât pentru causa acestei Împuținări a aci- dului carbonic nu trebue s’o căutăm atât în somn, I cât în trecerea de la lumină la întunerec, de la muncă la repaos. Lumina a fost tot-d’auna considerată ca o con- diție indespeusabilă unei locuințe sănetose, locuin- țele neluminate bine tac pe omeni păliți! și iiin- flați; nu numai atât, aste locuințe sunt îii general fri- gurdse, umede și pline de emanațiunl vătemătore sănă- tății. De curând s’aă încercat a determina influența lipsei de lumină, pe urină gradul de căldură și de umiditate asupra omului, spre a putea explica cum aceia care trăesc în case intunecose și prin ulițe strâm- te nu pot prospera mal mult de cât planta într’o pivniță obscură. Viața dar nu este tot una la lumină și la în- tunerec. O altă observație nu mal puțin importantă pen- tru economia domestică este că, animalele, precum: găsce, rațe etc. ținute în pivnițe obscure se în- grașe mult mal repede de cât la lumină, fiind că la întunerec respirația este mal slabă, prin urma- ”;re producția acidului carbonic este mal mică și a- cdsta înlesnesce grămădirea grăsime! în corp. Iată în scurt armoniile luminel cu condițiunile viețel animale și vegetale, cu equilibrul constant dintre dînsele, și dacă lumina exersă o influență însemnătore asupra Naturel întregi, asta provine din causa că determină un flux ș’un reflux ne’nce- tat in schimbarea și re’noirea athomelor corpurilor. Dar să mergem mal departe cu cercetările nos- tre în privința acesta. De căte ori gândirea legată și mută Ia palida lumi- nă a unei lumânări se desfășură și se animă într’o sală strălucită de lumină ? Cine, nu e ore cum fericit, dupo ce a sufferit împovărătorea căldură și lumină a sdrelui, d’a se afla într’o semi-obscuritate frescă unde încercă o liniște voluptdsă în umbră? N’ațI blestemat vr’o dată lumina lunei, așa de poetică pe d'altă parte, când acoperă cu argintia și blânda'! lumină pădurile și văile, pentru că combate tre- buința somnului atât de necesarie creerilor noștri osteniți. Când creerul unui om este săiietos și cu‘ saga- citate se pote lesne feri de beție. Dar nimic ■ nu pote înlătura disposițiunile sau înclinările ce ne pote inspira o primăveră întunecosă și ploiosă; a- semenca liimiul. de are puțină superioritate în i- del, nu pote resista la expansiunea cntusiasinată ce provocă o di radidsă, când totul înfloresce, când to- tul streine,escc ca o roă.de aur, când totul este îmbăl- sămat, când totul in Natură resună de înțellepte armo- nii. De unde vine cu tote astea că atâtea individe protestă în contra acestui fapt de strânsă legătură ce avem cu phenomenele ce ne înconjoră? Pentru că puțini dmenl cunosc astă maximă adevărată a lui Spinosa: ' „Libertatea de care se făiesce fiă care, cdn- ,,sista in ast fapt că, omeni aă conștiință de voin- „ța lor, făro ca adesea să se înduoiască de cau- „sa care o determină.” învățatul cel mal blând și cel mal circumspect, absorbit peste mesură de lun- gile și ostenitorele meditațiunl, numai e stăpân pe voința sa, și cea mal mică turburare este de ajuns a’I face să pronunțe expresiuni violente și a să- vârși acte blamabile. Din norocire însă dobândesce — 373 — prin experiență obiceiul d’a preîntimpina aste dis- posițiuni supărătdre ale spiritului, și intr’acesta con- sistă superioritatea și nobila măsură a frumuseții morale. Aste dîsposiținnl supărătdre ale spiritului nu remân nepedepsite, ca și călcarea legilor naturei nostre. Ascultați magica formulă a uneia din femeile celle mai intclligente din Germania ? „Conștiința, șlice I'aliel, este liberă dar nu voința; «acolo se afla confusia. Cerințele voinței nostre sunt „ca să țlicem așa in noi, și voința im este de cât sciti toți aceia care, cunoscând umanitatea încercă în simpla lor credință d’a personifica legea spre a o presenta adorațiunilor omenești; și o sciu așa de bine ca și spiritele liniștite și științifice, alle căror convicțiuni s’au formal încet și gradat printr’un șir de meditațiunt neîntrerupte asupra decretelor nemutabilei necesități. Și de sicur acești din urmă nu sunt mal pucin convinși de cât cei d’ânteiii, pen- tru că consideră pe om, nu ca o ființă aruncată din mtîmplare în univers, ti ca un phenomen na- O iiniiionnăiitare a E.squimaliloi’ pe ghiață. „un frîu ce putem trage d’o parte sau d’alt i. Con- „știința ndstră imagineză liberul consimțiment al „forței, liberul consimțiment al necesități: astfel „libertatea nu residă de cât în conștiință. “ Un alt învățat a dis’o în alțl termeni: „Cei mal în- țellepțl țlieresc cel mult maniera cu care ’i condu- ce trebuința, și se mulțumesc. “ Astă observație essențială trebue să dij’ige conștiința nostră și să devie principul Ifducatiunti. Voința nostră caută, cât ’I stă prin putință, să armonisede tendințele sen- timentului nostru cu cerințele lege! naturale. O tural, unit cu pământul așa de bine ca și planta, ca și densa nutrindu-se, crescând, trăind și murind sub influința căldurei ș’a luminel. Autorul acestui articol, dupo ce intră în mal multe considerațiunl pliilosophice și chiar inetaphi- ¹ sice asupra raporturilor ce există între spirit și materie, între lumină și viață, între modificațiunile creerulul și facultățile intellectuale, în care nu voim a trage și a osteni pe lectori noștri, adaogă ur- mătorele cuvinte pline d’un mare adevăr: „Consta- tăm c’o vie mulțumire că; artiști, istorici și omeni — 374 — de stat se aliază cu physici, cu chimiști și cu na- turaliști, adoptând methoda lor positivă ca să potă a- profunda natura”omulul, și vg^gnd legătura intimă â phenomeuelor, deducem că omul este capabil d’a determina raporturile nemutabile ce există între creerul șeii și lumea exteridră.“ Iată cum doctorul Biichner, într’un uvraju întitu- lat : Știința- și Natura apreciază savanta lecție a D-lui Moleschott: „ Viața și Lumina^svrat duoe idei correlative ce „sunt adessea apropiate una d’alta fbră ca, în cel- „le mai multe cașuri, acela care le întrebuințeză „ast-fel să aibă alt ceva de cât o percepție pucin „lămurită ș’un sentiment vag de raportul lor re- ciproc- în tote circumstanțele în care există lu- „mină, există esemenea și viață: când e viață e „lumină. 'Nic’un poet, nic’un romanț’ar n’a uitat „s’ aduc’ a minte adessea în versurile lor aste duoe „frumose expresiuni. Dar p’între aceia care se „servă de densele, la câți le-a venit in gând a fa- „ce să petrunțlă ideea lor pînă în raportul^ intim „și sciînțific care există între aste duoe idei, ra- „ portuare pdte fi considerat cu^drept cuvent, ca „basă fundamentală a vieței organice! „Fora lumină nu e viață! Fora lumină pămen- „tul ar fi o roasă obscură și mortă, în loc de paci- fica și vesela locuință a atâtor nenumărate crea- „țiunl, fericite de existența lor. Dacă prima lu- „mină care a pătruns, sunt milione și milione de „ani, prin astă masă de vaporu desă ce înconjiura „pământul la formațiunea lui, dac’ astă primă lu- „raină a desceptat prima scintee de viață pe su- „prafacia globului, lumina a remas ânco din acea „epocă socia nedespărțită a vieței și causa principală „a cursului circular ne’ntrerupt ș’al transmutației ma- „terii, în care fluctuațiunile eterne de sus în jos și de „jos în sus aruncă afară ființe numerose și forme „ variate ca să le înghiță apoi din nuoii dup’ o scur- „tă existență. Ceea ce presimte sentimentul poetu- lui, ochiul naturalistului recundsce și vede, pentru „că unneză raporturile vieței ș’ale luminel și des- „copere particularitățile." etc... etc. Din parte ne n’avem nimic, a adaogi înaintea astor desvoltări savante, de cât a recunosce, după ^cum am ^is’o și altă dată, pă există un raport strâns, o admirabilă armonie, atât între lumină și lumea organică cât și între densa cu lumea neorganică. O ÎMMORMâlMTARE A ESQU1MAL1LOR PE GHIAQĂ. Fie-care nație are obiceiurile sale deosebite in privința ceremoniilor funebre, la îngroparea morți- lor; elle sunt în raport cu credințele religiose, cu tradițiunile, cu clima și cu natura pământului. La populi cei mal vechi,?la Indieni, era obiceiul d’a arde cadavrele inerților și d’a păstra cenușa lor, și dupo credințele lor religiose femeea trebuia să fie arsă de vie împreună|cu corpul bărbatului el. La Evrei ținea șepte țiile ceremonia funebră, și pentru regi se prelungea I pîno la 30, și cadavrul se ardea sau se îmbălsăma. La Egyptenii cei vechi era obiceiu ca îndată ce murea un om, de ori ce treptă, se numea judecători dintre cel mai betrânl, care trebuia să cerceteze viața mortului; daca pur- țarea lui a fost nereprochabilă se da voie să ’l se fa- că ceremonie funebră, Ia din contra cadavrul era aruncat într’o gropă numită Tartar. Regii chiar nu erau scutiți d’acestă judecată; ori cine murea da- tor nu se putea îngropa pîno când rudele plăteai! datoria mortului. La Greci și la Romani s’a perpetuit mult timp obiceiul vechilor Israeliți d’a arde cadavrul mor- ților sau d’a Ie îmbălsăma ș’-a Ie pune în gropa familiei, la cimitiriu afarb din oraș. Multe popore sălbatice în America și în Austra- lia au obiceiu d’a înveli pe morți în rogojini și a ’i atârna de crăcile arborilor în pădur\ Nu ne propunem a vorbi aici de cât de Esqui- mali, adico despre caracterele acestui popul, des- pre felul viețuirel ș’al immormîntăril morților lor. — 375 — în țerrile immense și acoperite de ghiacă care se întind la marginile Americei de miațlă nopte și o mică parte din Asia există o rasă de omeni cu totul deosebiți de cei-l’alți locuitori ai Lumi-nuoă. Astă rasă de omeni, care, cu totă asprimea climei, nu se plâng de partea ce a priimit dela Natură, sunt Esquimali, numiți astfel prin corrupțiă din Zi- cerile Eskî-man-tik (mâncători de pesce crud). Mal mulțl secoli au fost neconoscuți vecinilor lor, aceștia nu mai bănuia că există în Univers alți omeni de cât ei și priviau ca marginile lumi gră- mețlile de ghiece eterne ce încongiura țerra lor. Esquimali prin conformitatea generală a corpu- lui lor pare că nu au aceeași origină ca celle l’alte popore indigene din America, și asta e far’ înduoială causa urei neîmpăcate ce le portă sălba- tici cari ’i gîtuiesc făro milă. Esquimali sunt pa- rias a Lumii nuojL Cu tote că au statura mică, dar sunt forte pu- ternici, colorea pelii este negriciosă, figura lată și umflată, ochi mici negri și vil, buzele grose și na- sul turtit, părul negru, umeri lăți și piciorele d’o micșorime neproporționată, sunt d’o necurăție des- gustătdre. Caracterul lor este mal mult serios de cât vesel, for’ a se îngriji pentru viitor. Mulțumit de sorta sa, Esquimalul nu pismuesce p’aceea a Eu- ropenilor și au un mare sentiment de amor pentru țerra lor.’ Daca Natura ’l-a destinat să trăiască înt’o țerră ca aceea unde frigul este așa de mare, unde pă- mântul acoperit cu ghiacă perpetue, nu produce de cât ici și colo nisce miserabile vegetațiunl, pe d’al- tă parte, eaca o mamă binefăcetore a tutulor, a în- grijit să îmmulțescă împregiurul lor animalele ca- re să le procure tote celle trebuinciose allevieței: hrană, îmbrăcăminte și locuințe. Animalele de care sunt înconjurați sunt: bale- ne, phoce, morse, urși albi, reni, castori, vulpi, lupi, bol moșeați, câni; prin lacnrl se găsesc somnl și alți deosebiți pescl. Carnea phocelor ș’a renilor formăză nutrimentul lor principal și beau c’o mare aviditate uleiu de phoce care tot d’o dată le servă și de combustibil pentru încălzit și pentru luminat. Ast“popor redus într’o stare de sălbăticie țn’are altă ocupație de cât pescuirea și venătorea spre a ’șl satisface trebuințele naturale. A mânca es- te pentru Esquimali cea mal mare plăcere; la prân- (lul lor fie-care consumă laprope duoă pîno • la trei oca de carne, pe care o mănâncă mal mult ne- friptă, ș’apoi stafl amorțiți ca șerpi piuă se sevir- șasce digestia. îmbrăcămintea lor este forte simplă și se face din piei .de ph'oce și de animale sălbatice; femeile lor au haine mal lungi și un capișon în care mu- mele portă copil gol pîno în vîrstă de trei ani. Botinele lor au carîmbl mult mal lungi de cât al bărbaților, pîno la cdpse, în care se Zice că pun câte o dată și copii, când au mai mulțl. Elle nu sciu ce sunt cocuri, creponurî și fileuri, dar vor să se ara- te frurnose și n’au alte podobe de cât dinți și ghia- re de urși albi, pe care ’i atîrnă și ’I legă cu pi- rul lor împletit ca codele; apoi au și obiceiul de a’și pistrița figurile cu deosebite culori. . Esquimali n’au sciut să domesticescă renul ca La- poni, ci înhamă dece sau duoi-spreZece câni la să- niile lor pe care le fac dinjfălcl de balene învelite cu piei de urși sau de phoce. Inductria acestui popul este în raport cu trebu- ințele lor pucin numerose. Dupo cum ne spun că- lătorii, Esquimali din Labrador locuiesc iarna în caverne săpate în ghiacă,^ așternute cu mușchi și cu piei de animale, avend drept ușă o bucată mare de ghiacă. Vara, care este forte scurtă, ’șl fac locuințe aeriene din dse de balene acoperite cu piei de a- nimale. într’o țerră fără vegetație, făro păduri, unde se- mințele nu poCîncolți, singurul combustibil este un- tura de phoce, cu care se servă spre a se încălZi, a ’șl lumina locuințele și a ’șl frige câte o dată și carne. EI sunt forte superstițioși și cred în vrăjitori și în- tr’un geniu bun numit maneta. Nu suntem siguri daca au ei vr’o idee exactă despre Ființa Suprem^ — 376 — în țerra Esquimalilor așezată in regiunele gla- ciale abia au putut pătrunde misionarii religioși, aii făcut schole și ’I au mal scos pucin din starea de sălbăticie. Semințele civilisațiuni nu pot străbate prin- tr’acele locuri triste ca să prindă rădăcini, elle se usucă întocmai ca semența bună cățlntă. pe piatră; despre care vorbesce așa de frumos parabola: E- vangeliel. Gravura ce aveți înainte represintă o immormen- tare a Esquimalilor pe ghiacă, o ceremonie fune- bră forte simplă. Se ved în tdte părțile numai blo- ce și grămețll de ghiacă, și la ore-care depărtare în portul lor o corabie. Carul ce portă mortul este o sanie învelită cu piei de animale, trasă de patru indivizi; gropa asemenea este sepată în gbiață și sc ved instrumentele cu care o taie: un ferestrei!, lo- pată, ciocan și ticnăcop. Patru individ! împrejurul grdpel așteptă carul funebru. Nu se vede nici un preot care să se roge pentru sufletul reposatulul. Totul este jalnic Și înfiorător ca și pustietatea monotonă a locurilor dnp’împrejur. Pe cer numai apare o frumdsă muroră boreală, care în aceste re- giuni ține locul luminai solară; ca-are forma unui cerc de lumină, in celle duoe părți opuse mai luci- tor și strebătut d’o cruce lurainosă. Ast plienomen pare că le ar (Jice: există o Patere Supremă care din regiuni mal înalte veghiaza de la începutul lu- crurilor și îngrijesce de muritori A. Silințele inițiativei individuale pentru propagația învățământului merg ne ’ncetat crescând. Repro- ducem liniile următore pe care lo extragem din Curierul Rhinuhă de jos. „Avem a însemna un act de liberalitate, d’un caracter excepțional: s’a dat o sumă de 100,000 franci pentru fondarea unei schole de comerciti în orașul Mulhousa. Autori acestei virtuți sunt duol juni comercianțl din orașul acela, care, prin acti- vitatea lor, spiritul lor de inițiativă, cu ’nțelleptă îndrăsnelă afl ajuns în pucin a’șl face o stare in- dipendintă. DD. Siegfried (Jaliu și Jacob) par a fi jaluzi a face cunoscut ș’altora calea pe care a urmat cu folos; el au voit să ele sbor spiritului de întreprindere comerciale în care sunt forte inferiori Englesilor. Fondarea în Mulhousa unei schole de comerciă bine organisată pare că este primul pas în calea aceasta, făcut de DD. Siegfried arătând și basele esențiale. Mai târziu vor propune înființa- rea unei societăți cu responsabilitate limitată, având de scop crearea comptuarelor comerciale în punc- tările celle mal importante alle globalul, pentru desvoltarea comerciului de exportație. . Elevi e- șind din schela de comerciîî de la Mulhousa vor fi trimiși în aste comptuare, unde vor termina prac- tica lor și unde se vor pune îndată în stare d’a face serviciurl mari neguțătorilor francesl. Bucuresci, Typographia Stephan Itassidescu, Strada Germană, hanul Gherman, Nr. 2. Astă idee grandiosă care nu micșordză în nimic partea practică și realisabilă, a fost priimită cu aplaude de societatea industrială și s’a dat în cer- cetarea comitetului de comerciîî și comitetului do utilitate publică. Un drum atmospheric pentru expeduirea depe- șelor s’a stabilit și ’n Berlin. Duoă tuburi de fer paralele pun în comunicație bursa cu stabilimentul telegraphic; depeșele ajung într’un minut dintr’un loc în altul. .' Typhus contagios in animale bintue acum mal totă Englitera; medici Veterinari cercă a aplica a- nimalelor tratamente homeopathice. Poliția Sanita- ră a prins mai mulți măcelari vânzând în Londra carne de animale bolnave și a luat mesuri aspre în privința acesta. D. Pasteur într’o Ipcrare a sa particulară reco- nosce bunele effecte ale căldurel asupra vinului; căldura conservă și face vinul mal bun; El decla- ră că cei vechi conosceaii mai multe fapte de na- tura acestă. „Așa vinurile din Creta erau supuse „la o temperatură aprdpe de ferbere ca să le îm- piedece d’a se altera (strica), când trebuia să tre- „că marea."