ANULU VI. No.'45. 8 DECEMBRE 1865. ESE DE PATRU ORI PE LUNĂ , Prețul abonamentului: București. . . . 64 lei pe an Districte .... 69 -------- JURNAL DE SCIINȚE. Redactori: D-r C. EbSARCU și Lt. D. ANANESCU. ABONAMENTELE se fac la Rechcțiă, Strada Seraphim, ce ’i țlice ș’a Pen- sionatului No. 10, în dosul •_ Coltzi, și la DD. Librari. Coprinfiere: Atheneul român.— Lectorele Publice.— Floricele de tdmnă.i—Rolul,;trăsnetului în Istorie.— Varietăți. INSTRUCȚIA ȘI EDUCAȚIA. •Ne se poco io vi dia, da imputat sono, Chd quanto io posso dar, tuto vi duno. Ariosto. Dacă pucin vă dau, nn sunt de imputat Căeî cât pot da, tot v6 dau. ₖ •Popolul care are celle mal bune icholi este cel d’ântâiu dintre populi; daca nu este astăzi va fi mâine. («lules Simen» l’Ecole). ATHENEUL ROMÂN. — LECTURELE PUBLICE. Ne pare reu că nu putem vorbi despre lec- tura D-lui Hăjdeu. Subiectul acestei lecturi ese cu totul din cadrul jurnalului nostru. Cu- noscințele și erudiția D -lui Hăjdeu sunt 'cu- noscute de toți, n’avem prin urmare a face aci laudă lecturei domniei-salle. Cu ocasia conferinței ce am avut ondre a face Joia trecută asupra Instruncției și Edu- cației plantelor și animalelor cu aplicații la Instrucția și Educația omului, vom lua liber- tate a face dre-care reflexii. Celle mai multe din ideile exprimate de noi sunt idei emise de diverși autori ce s’au o- cupat de aceste questii. Multora dintr’însele ne-am silit chiar a le păstra forma subt ca- re elle au fost primitiv exprimate. For’ în- doială le admitem complect și sunt și alle no- stre proprii din momentul ce le exprimăm în pubiic. Ținem numai a face observația că au- tori care aii exprimat aceste idei nu s’au gîndit de loc la țerra și societatea ndstră și afi exprimat numai verități generale. Daca aceste verități atât în bine cât și în reu se pot aplica și societăți nostre, acesta provine din causa caracterului general ce au aceste verități. Nu e vina nici a acestor so- cietăți nici a acellora ce le exprimă. Daca p’între ideile exprimate vor fi și e- rori, erorile trebuesc combătute fdr’ îndoială dar cu aceiași lipsă de pasiune cu care elle au fost expuse. Nu cunoscem nimic care să formeze mai mult spiritul public de cât dis- cuțiunea nepasionată, liberă și consciințiosă. — în ori ce țerră există tendințe și cu- renți de diverse nature, există mai multe categorii de opiniuni care adună împrejurul lor mai multe grupe de persdne care formeză sau mai multe partite sau mai multe divisium fie care având .o nuangă a sa proprie. Acella care nu e înrolat în nici una din aceste divisiuni și care nu urmdză de cât in- spirațiile propriei salle consciințe și rațiuni la ce resultate va ajunge? — El va fi consi- derat, de cel care nu voesc a vedd de cât — 354 — suprafața lucrurilor, ca balotând între unul sau cell’alt din acei curenți pe când ve- ritatea este, că el nu urmeză de cât... inspi- rațiile rațiunii și consciinteî salle. Aceia ca- re îl aprobară acum, când exprime o idee ce intră în curentul în care ei se află, îl vor desaproba peste câte-va minute fiind că s’a depărtat de densul. — în ori ce pârtii există verități, dar e- xistă și tendințe extreme și prin urmare exa- gerați!. Proclami veritatea ce o întîlnesci în acest partit? — Ești aplaudat. — Arăți exagerația saîî ceea ce consideri ca o exagerație? Ești de- saprobat, ești acusat. Și■■ cu cât tendința ex- tremă și pasiunea este mai mare într’un par- tit cu atât acusatia este mai violentă. — Lu- crul e natural, nu pote fi alt-fel, ast-fel e natura umană. — E de dorit ca publicul sau guvernul să nu se prea sperie daca vre |Unii din ora- torii ce vorbesc în salonul Ministerului Culte- lor, emit vre o idee mai mult sau mai pu- cin îndrăsneță, mâi mult sau mai pucin dreptă saiî exagerată. Nu trebue să dăm lucrurilor mai multă importanță de cât au în realitate. Ce am dori ar fi o critică dreptă și foră pasiune care ar însciința pe fie care orator când emite idei prea îndrăsnețe sau prea exagerate. Si oratorul consciințios și cu judițiu convingendu-se că critica e dreptă (când în a dever va fi dreptă) seva supune ei și... tout sera pour le mieux, dans le meilleur des mondes possibles! Mai multe din factele și ideile conferinței nostre de joi sera sunt cunoscute cititorilor Naturel. Vom reproduce numai câte-va din tr’ănsele. Dupo ce am aretat bine-facerile ce dome- sticirea’ câinelui a adus; omenirii, împrumutând mai multor naturaliștî ideile lor asupra ace- stui subiect, am cercetat raporturile ce există între domesticirea câinilor și civilisația popo- lilor arătând cum progresul domesticirii ace- stor interesante animale sunt într’o armonie perfectă cu progresele civilisației într’un popul. Se scie că differitele nostre specii de câini provin din lupi, din vulpi, din cliacali. : în țerrile locuite de sălbateci, aceste din urmă animale au remas, în raporturile lor cu selbateci, aceeia ce îi vedem astăzi în pădurile nostre. EI se apropie de locașurile sălbaticilor, dau ocol împrejurul lor, adesea urmeză de de- parte pe vînător la vînat ca să le răpescă pra- da, dar sunt mai mult nisce părăsiți primej- dioși de cât nisce auxiliari utili. Selbateci și aceste animale stau uni în pre- sința altora fora să fie posibilitate a se aso- ția împreună. Și lucru e prea natural. pum sălbatecul ar putea face educația acestor animale ca să și le asoțieze pentru că edu- cația sa proprie nu e ânco făcută? Cum ar putea să tragă pe aceste animale din starea sălbatecă fiind că el însuși se află în acestă stare? în Egypt, în Turchia și mai multe țerri, alle Orientului câini nu sunt cu totul sălba- tici, dar nici nu sunt cu totul domesticiți. Ei nu locuiesc în nici o casă, nu recunosc nici un stăpîn, nu se supun la nimeni. Ei se grupeză mai mulți între deriși și for- meză asociațiuni. Unele din aceste asociațiuni sunt mai îna- intate și mai bune de cat altele. Locuitori cunosc pe câini, câini cunosc pe locuitori, dar iată tot. Fie-care stă pe tărîmul seu foră cea mai mică familiaritate. Și când n op tea sosesce, u- lițele sunt cu totul alle câinelui, și individul care ar eși singur noptea pe uliță s’ar ex- pune pîno a’și pune chiar viața în pericol. — 355 — , Câini fac ast-fel poliția ulițelor și autorită- țile locale conteză pe dînși. între câini aceș- tia despre care vorbesc și lupi, vulpele și cbacali există aceași distanță ca distanța ce exista între dînși și câini noștri. Și acestă distanță este întocmai aceeși care desparte starea sălbatică de semi-civilisația Orientului, .și acestă-semi-civilisație de civilisația Euro- penă. E curios de a constata și pliasele in- termediare și a arăta că într’o țerră ca a nos- tră a căria civilisație este intermediară între ci- vilisația Orientului propriă <;lisă și a Occiden- tului, câinele asemenea se află într’o stare intermediară și este mai civilisat, daca pot să me exprim ast-fel, de cât câinele din Smyrna și Constantinopol, dar mai puțin civilisat de cât câinele din Ir, la "țerră, la un prieten al meu. luasem o pușcă ca să mă plimb pe câmp. Un câine vînător, văzând că es cu pușca, se luă dupo mine. Pe când dam liber curs cugetărilor melle, câinele goni un epure din tufișul vecin. Trăseiu cu pușca, epurile însă viu ■ nevătă- mat, își continuă drumul seu. Câinele se întorse către mine și se uită dând din cap. Cât-va timp în urmă el opri o prepeliță atât de aprăpe în cât trăseiu la câți-va pași. Nu înemeriu nimic și prepe- lița scăpă. Câinele se opri iarăși, se uită la mine și dupo ce esită cât-va timp, continuo să alerge pe câmp ca să cate vînat. Dupo ce alergă cât va se opri din nou, întorse de câte-va ori capul spre mine, ca cum ar fi vrut să me vestescă că vînatul este aprope. într’adevăr goni îndată o companie intregă de prepelițe. ; Trăseiu repede dar nu putuiu nemeri nicUuna măcar. ■ ■ ' Astă dată câinile^ ; vețlănd că hu !cade ni- mic, se opri cu un aer de mirare, -pe urmă se puse pe fugă și me lăsă singur. De atunci n’am mai putut săi decid să vie cu mine. Ori de câte ori luam pușca el săriă de bucurie, me urmă pîno ce eșiam din curte, pe urmă fugea, și me lăsă singur. ' ; ; Cânele me judecase âncă din țlioa d anteiu, că nu eram demn săi comand; Fără îndoială există un sentiment analog care depăteză pe câini europeni de populațiile sălbatice. : - In ori ce cas este : evident că progresele civilisație!,' sunt în raport cu progresele dome- sticiri câinelui, în alte cuvinte educația animalelor — 356 — urmfeă pretutindeni phasele desvoltarii iutei- sul educației aternă de superioritatea acel- liginței umane. ! lora care se ocupă de dînsa. Asemenea se pote țlice și de om! succe- - ; FLORICELE DE TOAMNA, l) (URMARE) MICȘUNEOAiSINGURATICĂ. Ori-cine a visitat ruine; cui a plăcut să me- diteze asupra trecutului în fața unor dărimături imposante a putut observa că din crepăturile zi- durilor iasă o plantă frumdsă cu florea galbenă ca- re esaldzâ un miros suav; acdstă frumdsa și soli- tară plantă este Micșunea singuratică. Suavitatea parfumului și frumusețea fldrei a făcut ca acestă plantă să se cultive in tdte grădinile. La noi ea este o fldre ca să țlicem așa populară, căci o găsim mai în tote grădinițele țeranilor. Aceia că- rora le mai place a petrece la țeră; aceia care mai simt cât este de mare și de । sublim ca să’și iubescă cine-va țera pînă și în celle mai mici a- mănunte; aceia cărora le place a privi și a lua parte la veseliile bunilor noștri țerani, aceia țlic au putut observa Dumineca la horă pe sveltele, fre- scele și frumdsele ndstre copile înghirlandîndu’și ca- pul cu micșunele. Cât este de frumos capul în- podobitcu cosițe negre ca pana corbului și semă- nat cu micșunele aurii! Galbenul amestecat cu ne- gru este visul frumdselor odalisce când sunt me- lancolice!- Nu te . supăra copilă blondă, tu ale caria co- sițe aurii nu produc același efect magic când sunt înpodobite cu micșunele; nu, trebue să te bucuri, căci frumusețea cosițelor, tale eclipseză chiar pe a micșunelelor. Dacă ne pare refl de ceva este că in pri mă- vara trecută făcând o escursiune în țerră, am ob- servat cu durere că tradiționala nostră flore nu mai înpodobeșce cosițele .țerr&icuțelor romîne în a- cele sate, unde vai! a început să dispară frumo- sul costum național.și să fie înlocuit cu cîrpeturile ') ’ Ve în care; citesc. în -tot-da- una, în tdmna trecută trccend :de la/poșta Șiretu- lui ca !să merg-da Nbințu, ăm - oprit /poștă îndată ce am treCut Șiretul; pentru ca în fața mea era o lun- culiță smălțată de brândușe. Ani hiat câte-văjăm cugetat la’ acelea -ce am 'perdaf; și în* singurătatea ihimeî mele am