ANUL VI. No. 44. 29 NOEMBRE 1865. ESE DE PATRU ORÎ PE LUNĂ Prețul abonamentului: Bucuresci. ... 64 lei pe an Districte .... 69-------- JURNAL DE SCIINȚE. Redactori : Dr. 0. ESSARCU și Lt. D. ANANESCU. ABONAMENTELE sc fac la Redacfiă, Strada Seraphim, ce ’i țiice ș’a Pen- sionatului No. 10, în dosul Coltzi, și la DD. Librari. Cuprindere: Atheneul român.—Lectorele Publice.— Mâna omului.— Sensibilitatea plantelor.'— Statutele Atheneului.— Varietăți. INSTRUCȚIA •Ne se poco io vi dia, da imputar sono, Ch6 quanto io posso dar, tnto vi dtno. Ariosto. Daeă pucin vS dau, nu sunt de imputat Căci cât pot da, tot vfe dafi. ȘI EDUCAȚIA. • Popolul care are celle mal bune scholl este cel danteiu dintre populi; daea nu este astătji va fi mâine. (•lulea Simon» 1’EcoIe). ATHENEUL ROMÂN. — ÎNCEPEREA LECTORELOR PUBLICE. Duminică la 28 Decembrie D. V. A- lexandrescu a deschis lecturele publice ce se vor face anul acesta de membri'lAthe- neului român. Talentul și cunoscințele D. Alexandres- cu pe de o parte, iar pe de alta importan- ța subiectului ce tracta au captivat în timp de mâl mult d’oră atenția unul public nu- meros, alle cărui dese aplaude ne dispen- să de a aduce ori ce laudă. Câte-va pasage din lectura D. Alexan- drescu aplaudate cu căldură de membri Atheneulul vor face cunoscut publicului spi- ritul de justiție, de respect și recunoscință de care Atheneul e animat pentru aceia din veterani noștri care au lucrat pentru limba, litteratura și prin urmare pentru na- ționalitatea română. Există un tărrăm neutru unde, avem nestră- mutata convicție, toți Români, atât de mult divisațl prin luptele politice, nu vor întâr- zia de a ’șl da mâna. ⁴ Timpul nu e depărtat când, începând sacrele și generdsele lupte alle artei, litte- raturel, sciințel, ei vor veni cu toți în tem- plele serene r,lle Concordiei de a se înfră- ți în spirit și în inimă, și, mai bogațl de cât pîn’ acum de sciință și experiență, vor sci a îndrepta lovirile cu mai multă effi- cacitate în contra marelui inemic.¹) Terrămul de înfrățire și concordie nu pdte fi altul astăzi de cât terrămul litterar și sciințific. Pe terrămul politic nu pre- vedem decât discordie, confusie, ură, anar- chie, neputință. Cititori serioși și cu prevedere al Na- turei se vor grăbi mal pucin a ne acusa de unele din ideile emise în acest jurnal, decât atâția și atâția amici ai noștri alle cărora atacări, sperăm că nu vor isbuti a ridica din inima ndstră stima și sympathia ce avem pentru D-lor. D. Alexandrescu, dupo ce a vorbit des- pre fabulă în genere, a arătat originea el insistând asupra iubirii naturale a omului 1) VedI Natura Nr. 14. — S46 — pentru ficțiune, și nevoia lui în timpi de a- pâsare și de despotism de a spune ce cu- geta despre adever, despre bine și despre just. A justificat acestă proposițiune prin e- xemple împrumutate litteraturel ndstre ro- mâne arătând că, pe când un poet român Negruzzi era trimes la închisdre pentru că a îndrăsnit a dice: Aux âmes bien nees que la patrie est chere ! un fabulist putea dice: (Să fie bine înțel- les că vorbim de timpurile trecute). 1° Judecători sunt cu pufușor'la botișor. 2° Oameni sunt la curte în favore pentru că în patru labe sciti a umbla și fac aport. 3° Judecata hotărasce ca păgubașului pelicica să se dea, iar carnea tribunalul deposit s’o ia. 4° D’ar fi și în lumea mare Vețlută urma la tilhari Atunci me jur foră mustrare Că s’ar vede și în curți mari. 5° D-țleti să ne ferescă . De judecata măgirescă. 6° In cumpăna dreptății, cașul ’î a cumpănit, Pînb ce prigonitori cu nimic s’a pomenită D. Alexaudrescu a făcut în urmă is- toria. fabulei amintind pe principali fabu- liștl din antiquitatea classică și, citând cu un deșgust, căruia membri Atheneului i au dat complecta lor adesiune, câte-va adfabu- lațiunî alle timpilor de prosternațiune precum: Capul plecat, nu’l taie sabia. Mâna ce n’o poci mușca linge-o, — ajunge în fine la Cinchindeal alle cărui fabule furâ tipărite în anul 1814. „A vorbi de Cichindeal dupo marele nostru litterator român, D. Heliade, ar fi o cu- tezare, dice D. Alexaudrescu, daca ce avem a dice nu ar fi un sincer omagiu al genera- țiunii melle pentru autorul Căderii Dracilor pentru dovada de gustul seu litterar, da- tă ,cu editarea fabulelor lui Cichindeal. La multe și pe mult timp vom avea început la acea abundantă sorgintă care se chia- \ mă Heliade, Văcărescu, Voinescu, Alexan- drescu, Rossetti etc. etc. (aplaude și mal cu semă din partea membrilor Atheneului). D. Alexaudrescu dupo ce expune re- pede biographia lui Cichindeal examina fa- bulele salle din punctul de vedere al for- mei și al fondului. Dupo ce arată câte-va verități cam aspre ce Cichindeal dice coco- nelor, insistă împreună că Cichindeal asu- pra rolului femeei în societare: „Muierea bună șiînțeleptă, dice Cichindeal „întdree pe bărbatul ei spre bine, afară numai „de va fi cu totul doghitoc, iar pentru acesta, „care e cu minte caută bine dupo cine se „va mărita, și bărbat bun poftesce ci-și, iar „nu nebun, vămuros, trufos și jucător. D. Alexaudrescu citesce mal multe pa- jSage din Cichindeal alese eu mult tact si cu mult gust. Notăm și aplaudăm din tdtă inima ideile care au atâta analogie cu celle susținute cu atâta obstinație de ^Naitiră.^ Lumină, (Instrucție) dice Cichindeal, căci „lumina este luminarea mi util care ue a- „rată noe adeverui, iar întunerecul credin- .,ți dfș<;r;e- 0>ce." , : „Lumina (Instrucție) și guvernele rele „nu mal pot fi!" „Mare fericire ar fi pe lume ca omul „(format prin Educație) să pdtă șănugîn- „descă, nici să scrie, nici să vorbiescă de „reu.“ ■ _ ♦ 0 mică digresi". , Ori ce român bine cugetător, meditînd cu seriositate asupra stării ndstre sociale și politice^ ajunge inevitabil la acellaș adever ce ’i proclamăm în tote c|ilele în.„Natura.^ „De mai mulți ani, dice un bărbat cu o lungă experiență chîștigâtă în lungi lup- — 347 — te politice ') societatea nostră se învîr- tesce într’un cerc vițios. un ren ma- re ne apasă, cătăm cu toți isvorul acelui ! reu, fie-care îl vedem în deosebite locuri dupo punctul de vedere în care ne punem; îl vedem în regulament, în convențiune, în posiția ndstră geographică, în lună și în so- re ; nimeni însă nu a căutat să supliniască lipsele ce avem, bre ignorența și erdrea (lip- sa de Instrucție și Educație) nu au elle nici o parte în starea tristă în care ne aflăm. „Și iarăși. Schole, trimetețl, părinți, pe copii vo- ștri la schole, dați-le instrucție, dați-le in- strucție. Dar să ne întdrcem la Cichindeal. ..Singura băbărție și vitejie, dice Ci- chindeal, a unul norod fără nici o învățătu- ră (Instrucție) și fără de înțellepta rânduială, este asemenea cu tăria și puterea dobito- cescă, ce se apără pîno la o vreme, apoi mal pe urmă trebuesă dice: voala și să se plece.,, ,,învățătura, înțellepciunea și orânduiala stăpânirilor și iscusința urmedă n'imal du- po norodul cel luminat/¹ Și Cichindeal cere scholî și iar scholl. „Când învățătura va înflori, ce va câ- nta căutări de biruință, căci mojicia și ne- p6te de căt să slăbdscă .forța cuvintelor lui Cichindeal. Ne facem datoria de a exprima aci totă gratitudinea ndstră pentru cel ce a datlit- teraturel române pe Cichindeal și cel ce cu consciință și cu talent lucreză pentru a fa- ce cunoscut p: bliculul român pe marele fa- bulist, ardelen. — Ne pare reu că spațiul nu ne per- mite ca să vorbim pe lung și despre lec- tura D-l Stăncescu. 0 dicțiune plină de e- leganță, un styl corect în care publicul a putut vedea un litterator distins, idei soli- de și savante, exprimate sub o formă ar- tistică, iată cum credem a putea caracte- risa în câte-va cuvinte lectura D-lul Stăn- cescu. O mică critică. D. Stăncescu a fost prea savant pentru publicul mixt ce îl as- culta și a cam perdut din vedere caracterul popular ce trebuie să aibă lectorele publice. Din parte-ne, noi n’am avea nimic a dice asupra gesturilor selie, credem însă ca publicul român e sever în acestă privință, și cerre mal multă sobrietate de gesturi. — Ne am asoțiat din tdtă inima cu a- plaudele ce au însoțit desvoltarea în care D. Stăncescu a intrat, pentru a proba in- sciința cea nebună nu pot,- de cât pîno la o ’ fluența Artelor asupra Instrucției și Educa- vreme pe scaune mult să ședă, și corone de aur pe cap să porte și bunătatea s'o calce șî s?o răpescă.,, Si cu o inspirație profetică Cichindeal strigă: „Minte, mărită nație Daco-Română, în tdtă România, Moldavia, Ardei, țerra un- gurescă, și când te vei lumina cu învăță- tură (Instrucția) cu luminatele fapte tu te vel uni\ Ne oprim aci. Ori-ce comentariu nu 1) D. I. Ghica în remarcabila sa broșură; Convorbiri Economice. Ne pare reu că natura jurnalului nostru nu ne permite a vorbi despre interesantele sale broșuri. Am dori ca celle l’alte jurna- le să imite exemplul dat de Senlinella de a atrage atenția pu- blicului asupra unor studii așa de folositore. ției unul popor. — In acea șj di când în Bucurescî se deschid lecturile bublice, în Galați D. Tro- tenu anunță în jurnalulu seu Mercurial des- chiderea lecture’.or salle. Am dori a vedea în Mercurial o cold- nă sau duoe în care (lăsându-se la o par- te trebile comerciale) onorabilul nostru Con- frate să vorbescă publicului de sciința, ar- tă și litteratură. Bun suces , junele nostru amic, căci suntem toți amici, aceea care ne grupăm împregiurul unei idei și umil sentiment co- mun I . E. — 3 48 — MANA OMULUI CA ORGAN DE PREHENSIUNE ȘI RAPACITATE. Daca omul ca ființă intelligentă, morală și so- cială se desparte printr’un abis de tote celle-lalte animale, ast-fel în cât să merite a constitui un Regn în parte: Regnul uman; prin organisația sa însă materială, el se asdmănă atât de mult cu celle-l’al- te mamifere și mai cu semă cu maimuțele, în cât ne este imposibil de a face dintr ’ensulfl mai mult de cât... un frate de cruce cu Urang-Utanul. Există o sciință materialistă¹) ce se unesce fdrte cu exigentele doctrineloru despotice, sciința care nu vede în om de cât organisația Materială, de cât materia, materia în mișcare și nimic mai mult, sciință și doctrine care ne conduc la dispre- țul omului și care au de consequență logică ca cei mai tari și cei mai puternici să tracteze pe cei mai slabi cu asprime, cu nepăsare, cu disprețu.l Nu ved într’adever pentru ce să am conside- rare și respect pentru o ființă in care nu constat de cât argilă, de cât huma sau noroiul cepl calc în picioare, și nu ved iarăși pentru ce (când vom putea) să nu o subjug, să nu o’puiu în lanțuri, să nu me serv de dinsa ca de o machină pen- tru a ’mi satisface plăcerile, pentru a ’mi îmmnlți voluptățile, pentru a ’mi sătura pasiunele. Când însă sciința ce_a adeverată (căci cea-l’altă sciință e falșă) vine să ’mi dică: că omul nu e com- pus numai de materie, de argilă, de humă , că o schîntee divină îl animă, atunci încep a concipe respect pentru densul și personalitatea umană mi se pune înainte cu drepturile salle imprescriptibile și sacre 1 Cititori attentivi al „Naturei" au putut înțel- lege că acestă din urmă e sciința nostră. Stabili- rea unul Regn uman, despărțit de tote celle-l’alte regnuri, anco di.; primul numer și în prima con- ferință publică ce am avut ondre a ține, a lăsat să se întrevadă acestă idee. Organisația materială însă a omului ne ocupă și ea în gradul cel malîflalt, și cunoscința acestei 1; Ve