ANUL VI. No. 42. 15 NOEMBRE 1865. ESE DE PATRU ORI PE LUNĂ , Prețul abonamentului: JURNAL DE SCIINȚE. Redactori: . ABONAMENTELE se fac la Redacțiă, Strada Serăpbim, ce ’i (lice ș’a Pen- Bucuresci. . . . 64 lei pe an Dr. C. ESSARCU și Lt. D. ANANESCU. sionatulul No. 10, în dosul Districte .... 69------------ Coltzi, și la DD. Librari. Coprinde: Atheneul român — O lege a Naturei ș’a Philosophii Istorice — Atbeneul român, lecturele publice'— Somnambuîistnul— Conieji. — Floricele de tomnă ' '~ INSTRUCȚIA ȘI EDUCAȚIA. «Ne »e poeo io tî dia, da imputar sono, Che quanto io poaso dar, tuto vi dono. Ariosto Dacă pucin dau, nu sunt de imputat Căci cât pot da, tot re dau. «Popolul care are celle mai bune soboli este cel d'ântâiă dintre popul!; daca nu e>te astăzi va fi mâine. («lulea Simon» l'Ecole). . O LEGE A NATUREI Ș’A PHILOSOPHIEI ISTORIEI — ATHENEUL ROMÂN. .. „Începi prin a fi mic de voescl fi într'adever marc. Iată una din legile Naturei și a phi- losophiei istoriei. Acellerîuri majestdse ce fecundă câm- piile și merg a alimenta ocenul încep prin a fi nisce mici pârîiașe, ce es din-crăpătu- ra unui munte și șerpuiesc mult timp cu modestie pîntre stânce, mai nainte de a ’și miră apele și a deveni ceea ce sunt. Acel stejar măreț, ce ’și întinde gigan- ticele salle rămuri cu care protege, sau de arșița sdrelul, sau de vijelia tempestei, tur- me întregi, începe prin a fi o umilă ghin- dă ce stă mult timp ascunsă în păment mal nainte de a eși pe. suprafa9a solului. El se presintă apoi, mai ânteiu subt forma u- nei mici ramure, pe urmă devine un mic copăcel, și dup’ un secol numai și chiar și mai mult ajunge a fi ceea ce este. Timpul este elementul indespensabil ăl tutulor lucrurilor și al tutulor instituțielor, ce, începend prin a fi mici, sunt destinate a deveni tntr'adever mari. . ’ . K Nu numai Natura, istoria ânco ne dă numerdsc și memorabile exemple care con- firmă legea ce formularăm cu atâta cleri- tate în doue cuvinte: începi prin a fi mic de voescl într'a- dever fi mare. Vasul, giganticul și înspăimîntătorul Im- periu Roman, alle căria urme le întâlnim as- tă-cți pe tdte puncturile globului atunci cunos- cut, a început a fi o miserabilă burgadă pe o mică collină, a stat mal mult de o sută de ani pe acestă collină și pe collinele.ee o înconju- rau, și i a trebuit mal multe secole ca să iasă din Lațium și să se întinejă în Italia de unde să se arunce pentru a conquista lumea< Cea mal mare, cea mai vastă revoluție ce .s’a săvârșit și se va săvârși pdte pe glo- bul nostru, cât- timp va fi locuit de dmeni, unde și de cine â fost săvârșită ? într’un mic i colț al acellel țerri pețrdsa ce se nu- mesce Judea^ de .un ■ june Nazarithean înconjurat de doul-spre-4ece ucenici. I- — 330 — deea ce Christ a aruncat în Ir.me, ca- te secole a pus ca să triumfe ? Mal mult ,\le trei secole de persecuții au tre- cut până ce chrestinil ^să albă drept de certate și trei secole întregi christianismul a trebuit să trăiască în.... catacombe. Daca întrebăm natura și istoria despre sdrta lucrurilor, imperielor, și dmenilor ce făr a fi mici de o dată devin mari, iată ce natura și istoria ne respunde: Acelle uragane ce ne înspăimântă prin momentanea lor mărime cât timp dură? Elle dispar un moment în urma apa- riției lor. Ce devin acelle torente alle cărora a- pe au crescut de o dată și într’un mod în- grozitor devastând câmpiile, și aducând pre- tutindeni desolația ? . Câte-va 4^e urmă, locuitori dupo marginile lor, a cărora memorie e âncă în- grozită de devastația la care au asistat, se plimbă prin albia acestor torrenteși se miră cum elle au putut deveni miserabilul pâ- rîiaș ce ved înaintea lor. Ce au devenit și ce urme au lăsat du- po dînsele acelle imperiuri din antiquita- te și din timpurile moderne, ce de odată, sau în câți-va ani, s’au întins peste mesură. Ce au devenit imperiul Asyrienilor, și al Perșilor ? Ce au devenit, imperiul lui Car- lomon, lui Carlo V, lui Napoleon I? Ce urme au lăsat dupo dînsele impeiiul lui At- tila și al lui Gegniskhan ? Ce au devenit Goți, Ostrogoti, Huni, etc. etc., și toți acel popoli ce înspălmîntară Europa printr’o în- grositdre și extraordinară extensiune? El au trecut.... cum trec umbrele.. Ce devin acel dmenl (ca să trecem de la individe colective la individe isolate) ce de o dată devin mari și umple în fdrte pucin timp țerră în care trăiesc de nume- le lor? Să ne menținem în istoria trecută și să luăm unul dintr’aceste individe, cel mal prodigios dintre toți, pe Napoleon I. Cât-va timp Europa întregă nu ’l în- căpea. Palaturile cellor mal vechi suverani din Europa, nu încăpeu suita sa când trecea dintr’o capitală într’alta. Steoa sa întuneca tot și uimia tdte privirile. —- Căt-va timp și... stânca de la st. Elena era prea mare pentru giganticul monarc, și Pro- vidența prin intermediul lui Sir Hudson, își exercită mal mulți ani justiția asupra acellula ce ca pe nisce turme măcelărea pe popoli pentru satisfacția giganticei salle ambiții. Alta ar fi fost sdrta acestui geniu daca, în loc de a fi lucrat pentru instanta- neta mărime a numelui seu, ar fi consacrat puternica’I inteligință pentru consolidarea in- stituțiilor și desvoltarea germenilor ce revo- luția frâncesă¹) depusese în solul Frances. El întdrse activitatea, energia și inteligință nației salle de la fecundele, de și cam sgo- motdse lupte alle viețel civile și alle liber- tățel, spre agitația viețel militare și spre con- quista popolilor. In duelul însă de mdrte în care marele cetățian și ministru englesPitt¹ ²) și succesorii săi se luptară în contra Iul Napoleon I. Napo- leon fu împins și popoli putură respira. — In ce țerră numele lui Pitt este po- pular pe când al lui Napoleon.... Popoli nu adoră de cât pe aceia care îl desprețu- iesc și îl calcă în picidre, și persecută pe cel care se luptă pentru drepturile și demnita- tea lor! El merită sdrta care o au căci în ignorența și corupția în care se află nu sciu a distinge pe cel care îi înșdlă și îi espld- 1) Vorbim de Revoluția de la 89 care proclama prin puternica vo- ce a lui Mirabeau Drepturile omului, iar nu de cea de Ia 93 eare prin vocea guiilotinei, proclama Suveranitatea... instinetelor bru- tale alle papalului. 2) Pitt era suffletul coaliției ce se formase în Europa în tontra ma- relui conquerant. El ii da viața și, prin îngrijirile lui armatele el erau plătite ți organisate. — 331 — fă de cel care lucreză pentru ideile care dân- du-le lumină (istrucție) ’i ar face să distingă binele din reu și înobilându-le inima și for- mându-le caracterul (educația)’i ar împinge spre iubirea și săvârșirea binelui pe de o parte, iar pe de alta spre alungarea și ener- gica ură a reulul! II. începând articolul precedent în care am cătat a stabili prin fade, împrumutate Na- turel și istoriei o lege plină de însemnăta- te, ne propusesem de a ajunge la acdstă consequență: Am dori ca orl-ce instituție, ca orl-ce lucrare ce întreprind compatrioți noștri să încdpă prin a fi mică și să nu ia de odată proporțiunl considerabile. Vom fi veseli văzând câ se împlinesce ast-fel condiția tu- tulor lucrurilor și tutulor instituțiilor des- tinate a fi într’vdev&r mari. Nu pbte cine-va a da o “consistență și o coesiune tare de cât unul corp care este mic; și când a isbutit a ajunge la acest resultat asupra unul corp (cît de mic va fi), a să- vîrșit un mare progres. Corpul cel mic bi- ne organisat, depus în mijlocul altor ele- mente în disoluție, aceste elemente, printr’o lege a naturel, vor veni a se grupa împre- jurul lui și corpul va cresce treptat și pu- cin câte-pucin, el va lua proporțiunl care vor deveni considerabile. începând prin a fi mic va putea espira a deveni într’adevâr mare. am vorbit în numerile precedente cititorilo noștri și am fi ingrijațl despre vicitorul e văcjând că ia de odată extensiuni fdrte mari Exprimăm acestă dorință, dupe cum în numărul precedent am exprimat aceia de a vedea pe juni sustrașl, orl-căril influențe, ori de unde va veni acestă influență. E de dorit a vedea ce pote face juni- mea actuală prin ea însuși fâre să se înro- leze subt nici un stindard afară de acela ce ar putea să ’l ridice ea însuși. Din parte-ne am fost veseli vă^nd în anul trecut instituția lecturelor publice (da- ca ne putem servi de acestă expresie) în- cepând prin a fi atât de micâ și atât de modestâ și, de am avea vre’o temere în pri- vința Atheneulul român, astă temere este de a ’l vedea de odatâ devenind prea mare și neîmplinind condiția, ce legea Naturel și phi- solophiei istoriei ce indicarăm, cere de la tdte instituțiile destinate a ideveni intr'adever mari. N’avem trebuință a adăoga câ vorbim aci ca jurnalist și exprimăm o idee a ndstrâ personală nefiind însărcinați a vorbi în nu- mele Atheneulul. Tot ceea ce am cjis în nu- merul precedent, tot ce cțicem în numeral de astă-<|I al Naturel asupra Atheneulul, es- te expresia propriei ndstre cugetări și luăm asupră-ne singuri responsabilitatea cellorcțise. — Anunțăm, pe cititori naturel călec- turele publice încep Duminica viitore la 28 Noemvrie. Din erore în numeral precedent se pusese data 21 Noemvrie. lata condiția ce am dori să împlindscâ ju- na instituție a Atheneulul român, despre care Totă cea-l-altă parte a programei ra- mâne cum este indicată în Natura. Toți scitt că Sounabuli se numesce persanele somn ceea ce fac când sunt deștepțl: spre ex. bu- acellea care se mișcă sat umblă năptea după ce se cul- ci în pat. Lucrările lor se rapdrtă la imaginație și la fantasie, și de multe ori cârcă să repeteze în cătari spală și arangieză vasele, vizitii merg să în- grijescă de cal; un surugiu care făcea serviciul ndp- tea și dormia țlioa se scula adormit pe la 12 ore — 332 — țlioă și mergea la cai cu felinarul în mână.' Uni som- nambuli . c’o minunată precisie fac preumblări prin f locuri periculose. Unengles somnambul eși într’o, nopte de la monastire, alergă pe marginea unul rîib întîlni uh copil pe care ’l omorî și apoi se întdrse în patul seu, și când se deșteptă n avu nici un suve- nir de crima ce făcuse. Carus istorisesce că un preot trimițând pe slujnica sa somnambulă într’un sat vecin ca să ia consiliurr de la savantul Miller, acesta ’l. dcde o prescripție pe care o și făcu în somnul el la un-farmacist și o. aduse la densa fă- rb ca să se lovescă de vr’un felinar pe drum. \ în privința acesta sunt trei hypothese pos- sibile. Cea d’ănteiu este a lui Aristotel, el țlicea că somnambuli ved și simt ca și aceia care veghiază, cu tote astea nici.nu veghiază nici nu viseză. Albert cel mare ; exprimă , astă stare intermediară țlicend că somnambuli sunt mai pucin adormiți de cât amorțiți- : A duoa hypothesă raporteză tot la imaginație’ adico: individul lucreză in lumea reală dupo impre- siunile imaginației. Dar câte o dată este așa de mare assemănare între aceste imagine și realitatea, în cât actele în aparență orbe se pot coordina într’un mod admirabil cu lucrurile din afară. ; Să însemnăm că mișcările sunt în correlație perfectă cu obiectele, exteriqre, și chiar când sun- tem. deștepți nu cunoscem lucrurile de cât prin i- deile ce sensațiunile ne dau despre elle. Așa omul se mișcă în ideea ce are despre lu- me, sufletul dirige corpul întocmai ca cârmaciul bar- ca sa p’o mare necunoscută, saiî că un călător cu carta și cu! busola într’o deșertă necunoscută. . ? A treia hypothesă , a fost acea a doctorului Macario. Dupo densul somnambuli sunt nesimți- tori- la. impresiunile dimafară, lăssând la o parte p’a- cellea care sunt in raport cu ideile, gândirile și sen- timentele lor. Asi-fel religiosul somnambul care în- cercă' în somnul șeii să assassine pe starițulmonăsti- îndreptă’ către!,pâtul seiî unde- credea că este ⁿu ’i ^eri ia masa uⁿ⁽ie lucra âneb. ' /Societatea de sciințe de la Lausanne este de ^AXopinie că: „Somnambulismul este! o affecție nervosă ^care„ne,.,apucăᵢ,- și ,.ne .părăsesce .în timpul șopmu- Jul; atunci imaginațiarepresintă obiectele ce. ’l au „impresionate pe când a. fost deștept, cu aceeași vi- „oiciune ca cum in realitate ar¹ fi afectat’ simțuri- le ndstre.“^ « ■ «oii/ r.mr.mb i-? r-j . Doctorul Macario adaoge că, în starea, acesta pote vedea în înțunerec și citi cu ochi închiși; uni însă nu ved la înțunerec. Multe mystere se află , în tote acestea., ' Pre lângă somnambuli care umblă încet și pi- păind,'sunt alți care lucrăză c’o precesie și c’o în- demânare vrednică'de mirare, spre ex : un june som-' nambul s’a suit în verful unei case prin ajutorul unei funie atârnată de acoperiș, a luat d’acolo un cuib de coțofană, și l’a adus in patul seu. La mulțl copil se ved semne de somnambulism necomplect; unii se culcă într’un loc și se deșteptă în câte un colț al camerei. ■ Aici sufletul se lassă la tendințele corpului fără a le defini, făr’ a le înțellege, făr’ a le dirige. Dar pote că nu e de cât o deșteptare necom- plectă. Adevăratul somnombulism arată că intelli- gența ocupată d’un vis ia parte mal evidentă. Am vețlut că unii somnambuli se dirigez în mișcările lor și atting obiectele c’o minunată pre- cesie, unii aud și alții aîî tdte simțurile. Dar cum înțellegem un somn cu simțurile deștepte? Cum să explicăm acești visători care cugetă, ^lucreză, scrib chiar c’o superioritate extraordinară, precum acest neamț citat de Burdach, care a compus ș’a scris într’un acces de somnambulism o odă vredr nică de însemnat prin sublimitatea ideilor și fru- musețea stylului? S’ar pute înțellege, riguros vor- bind, somnambulismul automatic, căci observațiunile nostre anatomice asupra nervului optic, și experien- ța lui Longet arată îndestul că, pe lăngo visiunea cerebrală saiî intellectuală este ovisiune automatică și tote celle-l’alte simțuri sunt făr’ îndoială în acel- laș. cas., ,Dar în somnambulismul perfect intelligința desfășură tote forțele salle și se înalță câte o dată la un.grad de putere pân’ atunci necunoscut. Un professor mărturisesce că un elăv prea pu- țin intelligent era supus la . accesul '•somnambulis- mului, și T apuca indiferent, sau' când dormia; sau când era deștept. Dacă: se întâmpla să* ’l vie, când făcea vr’o composiție, el urma lucrarea începută c’o ast-fel de superioritate in cât era atunci cel d’ân- teiu din clasă. Dar cum se pote, ca astă gândire lucidă a somnului să n’aibă nimic de comun cu, aceea când este deștept? Nu, este, ore un lucru misterios și, îngrbsitor asta îndoită vață, astă îndoită gândire,' streină imaL altiea' într’aceilaș individ'și, îiHstarea ui r; revărsarea valurilor s’a rupt în mai multe puncturi și apele libere se rcspândiră pe suprafa- cia continentelor. Ast-fel se rupseră fântânile.ma- relui abis. ■ / . . . . Ploile mostre obicinuite; cărând pe: păment în timp de patru-țlecl de țlille n’ar .fi putut prdduce o ast-fel de -îngrositore inundație.' Intr’adever, .‘luând drept ploie ordinară aceea’ care : cade pe fie care: an la noi, departe d’a ajunge; vârfurile celle mai ij Vedeți" Natura'Nr. 38, 39^'; nnHJ i C O >1 E ț I. ') ii ți Finii.) ' înalte alle «munților în șese septămâni abia ar fi a- juns la o înălțime de 26 metri, trebuie dar să caute ci-. ne-va în altă parte cataractele cerului. Whiston le a găsit în atmosphera și ’n coda unui cornet. Dup’ opinia lui, astă atmospheră și chiar co- da întregă atingea, pămentul către muntele Ararat în Asia. Atmosphera terestră încărcată ast-fel d’o ma- re quantitate de părți apose, a putut ,fi d’ajuns în timp de patru-țlecl țlile la asemenea ploi torrențiale, des- pre care starea ordinară a globului nu ne dă nici o. idee. . . Astă bizară theorie a lui Whiston a avut ..ce- lebritatea ei, ș’a fost admisă de mai mulțl geologi. El având trebuință d’iin flux mare ca să explice phe- , nomenele biblice .ale marelui abis, nu se mulțumesce a face să trecă cornetul, pre aprope de păment, ci ’l. suposă de șeșe.ori .mai’mare de cât luna. ., , . , . Dar‘.‘acesta :nu este îndestul ca să explice phe- nomenul; dhtr’adeye.r, da,ca luna..attrage,apele.oce,-. nulul , este că-,': posiția; și /mișcarea sa, diurna ’!< permite d’a lucra într’un :mod permanent, ’șuâpșle,. au timpid’giii se. jnflnința ^de acțiunea ;el, pe.quând — 334 cornetul a lucrat într’un mod passager, de câte-va momente numai, și apele n’afi avut timp a se in- fluința și a eși din albia lor. Ca să înlăturăm aste difficultăți ar fi de ajuns să facem cornetul de 30—40 ori mai mare de cât lu- na. . Dar nu putem suposa acesta pentru corne- tul dela 1680. Intr’adever în acel an 21 Noem- bre, cornetul trecu aprope de păment și s’a demon- strat mathematicesce că în epoca diluviulul distanța lui nu era mai mică: se scieînsă că în anul 1680 n’a produs nici cataracte ceresci, nici fluxuri, nici rupturi ale marelui abis, nici coda lui nu ne a inun- dat. Așa dar pentru că nimini n’ar suposa că aceeași stea, care in filele nostre n’a adus nici o revoluție simțibilă pe glob, a putut în timpii cei vechi să res- torne tot, când a trecut și mai departe de păment; putem țlice cu încredințare că theoria lui Whiston este un romanț/ afaro numai dacă vom da rolul acesta unei alte stele mult mai considerabile de cât cornetul dela 1680. Iată cum Whiston prin cause physsice explică diluviului biblic descris de Moise Halley compa- triotul seu închipuesce problema într’un chip mai pucin special. ₍ Există, țlice el, producțiuni marine departe de mare și pe cei mai ’nalți munți; locurile acestea a trebuit să fi fost o dată sub apă. Dar prin ce impulsie oceanul a putut eși din albia sa în care stă închis, Halley chiamă în ajutorul șefi nu un cornet, care să producă fluxul apelor, ci o stea de felul acesta, care în mersul ei împrejurul sdrelul a putut ciocni d’a dreptu pămentul. Să examinăm d’aprope care ar fi effectul u- nei asemenea întâmplări. Să suposăm un corp solid mergend in linie dreptă cu 6re-care iuțelă, și pe care ânco dela în- ceput a fost numai pus un alt corp mult mai mic. Aste duoe corpuri cu tote că nu sunt legate unu d’altu, nu se vor despărți în mersul lor, din causă că forța care le trage le a comunicat gra- dat și de la început iuțeli d’o potrivă. Să supo- săm că un obstacol se presintă pe drumul aces- tui corp solid și îndată ’l opresce, atunci nu- mai părțile isbite vor avea iuțela d’a drep- tu nimicită prin obstacol; dar fiind că și celle-l-al- te părți sunt neapărat legate de celle d’ânteiu, cor- pul fiind solid, se va opri întreg. Nu va fi tot așa și pentru corpul cel mic pus numai pe cel d’ănteifi. Acesta se pdte opri, iărfi ca cel-alalt cu care nu e legat să perțlă din iu- țela sa. In virtutea acestei iuțeli dobândite, iar nu nimicite, corpul cel mic se va despărți de cel ma- re, și va urma a se mișca în direcția primitivă, pâno când apăsarea’l va apropia de corpul cel. mare. Ast fel se explică cum un individ mergend re- pede într’o cabrioletă c’un cal, este aruncat depar- te când d’odată se opresce cursierul; tot asemenea este și pentru călători ce stau pe imperialul trăsurilor în drumurile de fer, ar fi aruncați ca nisce projectill în spațiu când vagonele, din acea iuțelă extraordina- ră s’ar opri d’odată. Dar pămentul este ore alt ce- va de cât o trăsură immensă care, în mersul șefi; prin regiunile spațiului, n’are trebuință nici de rdte nici de șine de fer? Iuțela pămentulul nostru împrejurul sorelul es- te aprope 8 leghe pe secundă. Dacă un cornet destul de mare întâlnea glo- bul nostru, d’o dată nimicia și mișcarea sa. Corpurile care se afla ca depuse pe suprafa- cia sa, precum ființele animate, trăsurile, mobilele, machinile, tote obiectele în fine care nu sunt îm- plântate în păment, ar fi fost asvirlite din locul lor cu iuțela ce aveau la început, c’o iuțdlă de 8 le- ghe pe secundă. Dacă ne închipuim aici că o ghiu- lea chiar la eșirea sa din tun n’are de cât o iu- țelă de 300—400 metri pe secundă, nimini nu s’ar îndoi c’o isbitură a cornetului n’ar fi adus ni- micirea instantanee a tuturor ființelor animate care populdză pămentul. Cât pentru apele ocenului, fiind că sunt mutabile, fiind că nimic nu le leghă de partea solidă a globului, ar fi fost și elle asvârlite în total în spațiu. As- tă îngrositore massă liquidă ar resturna în repezi- ciune cursului șefi t6te pedicile ce ar fi întâlnit. Ar întrece vârfurile celle mar înalte ale munților și în mișcările salle de reflux n’ar produce celle mal mici resturnăturl. Desordinul ce se observă ici și colo în arangeamentul straturilor superpuse a differitelor feluri de terrămurî nu este, ca să țli- cem așa, de cât un accident microscopic pe lângfi spălmântătorul chaos, care ar resulta neapărat din- tr’o isbire țepănă a cornetului ca sâ oprescă pă- mentul din calea sa. Acum n’avem de cât să mal scădem ceva din aste minunate effecte, . Ca să găssim aceea ce aduce cu sine isbituri unul cornet, care fărfi să oprescă globul nostru din — 335 — mersul seu, ar schimba într’un mod simțibil iuțelă sa. Dâr suntem siguri c’astă iuțelă n'a fost nici o dată complect nimicită; căci în cașul acesta pu- terea centrală nefiind contra-balanțată, ar fi făcut să ca$ă pământul în linie dreptă către sore, unde ar fi ajuns in timp de 64 gliile și '/₂ dupo isbire. Iuțelă învârtiri pământului împrejurul sorelui și mărimea orbitei salle sunt legate între dânsele, ast-fel în cât una nu se p6te schimba făro ca cea- laltă s’a varieze în acelaș timp. Nu se scie dacă dimensiunile orbitei aii remas constante de la în- ceputul lucrurilor. Nimic nu probă dar că iuțelă globului în cursul secolilor n’a fost mai mult saii pucin schimbată prin isbirea unul cornet. In fine, inondațiuni provenite din evenimente d’asemenea na- tură n’ar explica effectele differitelor cataclisme, ce au avut loc pe pământ, descrise acum așa de bine de geologi moderni. J. FLORICELE DE TOAMNA.¹) îndată ce se anunță frumosul, abundentul și generosul timp al tomneî, să ne grăbim iubite și a- mabile cititor, să ne grăbim a mai profita de fru- musețile și plăcerile ce ne: procură câmpurile și pă- durile; să ne grăbim a ne mai plimba pe margi- nea pîraielor, a mai bea apă rece și limpede ais- vorelor; să ne grăbim a mal face buchete de flori și a împodobi cu densele pe surorile și femeile nos- tre, căci în curând vai! și prea curând pote un vent aspru și făro milă va începe să sufle, foile vor începe să cadă, florile să se usuce, și în urmă un vâl de ghiașă ne va ascunde pentru un timp prea îndelungat aceea ce ne face atât de fericiți de cum începe primă-vara și pînă sosește iarna. Eu unul pe dată ce veți că se apropie tomna, simț o nerăbdare ca să veți cât se va putea mai des acele frumose și drăgăstose floricele care în ce- le mai triste $ile ale viăței mele, ’mi-au fost conso- latorul cel mai puternic. S’a întâmplat ca să nu găsesc în dmeni aceea ce am așteptat; s’a întâm- plat ca împrejurări țlilnice sa arunce melancolia în sufletul meu; s’a întâmplat, și s’a întâmplat vai! ca să depun în păment două flori care făceu ca viața’ml să trecă lină și plină de farmec; în tote aceste momente de suferință am luat bastonul și o cărticică, am fugit în pădure, am rătăcit pe mar- ginea unui pîrîu, și am vorbit cu iubitele și frumo- sele mele amice,' cu floricelele. Așa mi s’a întâmplat și acum, iubite cititor- O împrejurare m’a făcut să caut singurătatea pă- 1) Vecji Natura Nr. 13 Floricele de primă-varî. durei, și întorcându-mă de acolo am depus pe hâr- tie impresiunile mele. Dacă le datt publicități, o fac mai mult cu intențiunea de a aduce aminte lectorilor Naturei, ca să mai părăsiască orașul, să vie să mai profite de frumusețile câmpului nostru pre cât mai e timp. Destul vor respira atmosfera balurilor și a seratelor; destul vor ședea închiși în apartamente. A mai rămasă câte-va țlile, profitați de densele. J[ MYOSOTIS (Nu mâ uita). NLyosotis! Cine nu cunoște, sau cel puțin cine n’a citit ce-va dupre acestă frumosă și gentilă plan- tă. Câți poeți ’i aii consacrat talentul lor! Câți pictori le-aii desinat! și câți grădinari nu s’au silit să introducă pe Nu-me-iiita, între florile de ornament! Obosisem umblând prin pădure; simțiam tre- buința de a mă repausa și de a cugeta in pace. Ce loc mal favorabil de cât o verdeță pe margi- nea unul pârâiaș!. Un stejar secular umbrea lo- cul; jur împrejur pământul era smăltat de flori, de acele flori care doresc să mai profite de fru- mosele țlile ce le mai rămâne. Aici și colea câte o salciă care ’și inmuia melancolicile sale plete în unda cristelină a pârâulul. Ca o panglică de ar- gint, pârâiașul urmând o cale capriciosă, decora și mai mult acest admirabil peisaj. Abia șețlusem pe erbă și când ’mi-arunc ochi pe marginea drâp- tă a pârâului, ce să ve$I ? O mulțime de myoso- tis, un tapet azuriii! Frumdse și drăgălașe flori- cele, dacă ați ști voi câte suvenire deșteptați, în- — 336 — Și devisa acesta: NLor unde¹ me lipesc. La greci altarul hymenului era încongiurat de o ederă, și era obiceiu ca să se preșinte o ramură de ederă juni- lor căsătoriți ca simbolu âlu ; unei uniri eterne. \ In mithologiă Bacantele, bătrânul Silen și Bacus, aveă cununi de ederă, semn de o veselie neîntreruptă. Plinul de poesie Bernardin de Saint-Pierre, in nemuritdrea .sa carte Studiile Naturei, apără cu înfocare edera contra acellora care au voit să facă dintr’ensa simbolul ingratitudinel. „Nimic, fiice a- mabilul autor, nu pote să deslipescă edera de ar- borele de care s’a lipit o dată; îl împodobește cu foile sale în crudul timp al iernei când ramuri- le sale înegrite sunt acoperite de neoă; soț al sor- tei sale, cade când cade copaciul; chiar mortea nuT deslipește, și decorezi cu verdeța sa trunchiul uscat pe care ’l a adoptat ca rezim." Cuvintele a- cestea lasă că sunt pline de poesiă și de grațiă, dar sunt și adevărate. - Edera îșl înfige, rădăcinile în pământ și acele mici organe cu care se agață de trunchiuri, nu trag nici-o substanță hrănitore din sucul arborilor. Ruinele celle mal vechi sunt decorate cu ede- ra, care pare a voi să le protege contra asprime! timpurilor și contra destrucțiunel omenilor. Mie unuia ’mi a plăcută și ’ml va plăcea în tot-d’auna acestă frumosă plantă. Ași dori să o (ved înfășurăud arbori plantați pe la mormintele la care ținem. Amatori pot păstra edera în apartamente, să- dind-o în vase de flori și întinfiend’o pe păreți, le- gănd’o de țintișore cu ață subțire. Nici o plantă nu este mal nemerită ca să înghirlaudeze portre- tul unei soții sau unul soț iubit pe care necruță- torea morte ’l au smuls din brațele vostre! Să nu zîmbescă aceia care nu mal cred în nimic; da, să împodobim cu flori portretele care ne aduc a-minte ființe care ne-au fost atăt de scumpe. Nu tot omul pote să ridice monumente de gran și de marmoră, nu tot omul pote face grile aurite; fie-care însă pote avea câte-va ole de flori dest> nate în memoria acelora pe care nu trebue să’j uităm. Pentru inimile simțitore,' pentru aceia caᵣₑ le place a cugeta la cel smulși de lingă noi, câte- va vase cu ederă, imortele, cu chiparoși, aă mₐi multă valdre de cât acelle piramide și monumente pretențidse. P. S. Aurelian. inima aceluia care suferă și iri aceluia care iubește! Cele care se afinii pe marginea pârâiașului se ple- cati cu totul spre apă ca cum ar fi voit sa’și ad- mire singure frumusețea reprodusă de limpedea un- dă a pâriiașului. Bunul și învățatul Aime-Martie în scrisorile sale către Sofia esplică de unde a venit acest nu- me de Nu-me-tâta. „Lra aufiit în Germania, că în vechime, doui amanțl tineri, în ajunul cununiei lor, se preumblaii pe marginea Dunării; o flore de un albastru ce- resc , plutea pe undele ce păreți aprope de a o smul- ge din locul seu: copila admiră strelucitdrea colo- re a flori și plânge sorta sa. îndată amantul se precipită, smulge planta înflorită, și de o dată ’l și târăsc undele. Se fiice că luptându-se cu undele, abia a putut să arunce fldrea pe’margine unde se afla a- manta sa, și că în minutul când era să dispară pentru tot-de-una, striga ânco „lubește-me, nu me ulta.“ Dupo cum fiice Aime-Martiu, aceste flori pa- re că se nasc ca să exprime amorul; limbagiul lor se compune . dintr’un cuvânt, însă cu tdte a- cestea este plin de farmec. In mâna amanților elle spun ăncb: iubește-me, nu-mă uita. Pe ori unde curge un pârâiași, de ori unde iasă un isvor limpede trebue să întâl- nești pe nu-me-uita. De cât-va timp acestă fru- mdsă floricică este introdusă în grădinile de orna- ment. Toți câți au vizitat grădina palatului de Luxembourg de la Paris trebue să’și aducă aminte de acele borduri smălțate cu myosotis. Amatorii de flori care doresc să aibă myoso- tis iarna, n’au de cât să semene în August și să ᵢ resădescă în Septembreși Octombre. Nimic mai fru- mos sera, într’un salon de cât câteva glaste cu myosotis. EDERA. Ori-cine a umblat iarna prin păduri a putut observa acelle ghirlande verfii care înfășură copaci de la tulpină și pînă în vîrfu. Atunci când totă natura pare a fi în dolitt, când viața vegetală este amorțită, singură edera stă verde. Acestă frumosă plantă este emblema amiciției. Amiciția a ales drept devisă o ederă care înfășură un arbor căfiut la pământ, cu aceste cuvinte sem- nificative: Nimic nu me pote deslipi de densul, La unele popore edera în limbagiulu florilor are ANUNȚIU. A DD-ni abonați ai Naturei, cari vor avea dorința d’a continui abonamentele D-lor pe a- nul viitor, sunt rugați a o face cunoscut redacției, franco, sau d’a dreptu, sau prin corespon- denți D-lor, cel mult penă la 15 Decembre. Mai aducem aminte asemenea tutulor acellora dintre Onorabili noștri abonați din districte, care pen’acum n’au plătit ânco abonamentele D-lor, să bine-voiască a se aquita d’oașa mică datorie că- tre Natura. ___________________________________- ¹ ~ ‘ Bucurescl — Typographia Stephan Rassidescu, strada Germană, Hanulu Ghermany, No. 2.