ANUL VI. No. 31. 22 AUGUST 1865 jrMJMTVAlL ■ ESE DE PATRU ORI PE LUNĂ ABONAMENTELE Se fac la prețul abonamentului-. Redactori: ■ ■ Redacfiă, Strada Seraphim, ce î Qice și a Pensionatului Bucurescl..... 64 lei pe an Dr. 0. ESSARCHU și Lt. D. ANANESCU. No. 10, în dosu Coltzi, și la Districte..... 69----- DD. Librari. Copiundere; — Instrucția și Educația Elecțiile professorale. Exposiția morală. Bani și sciința. Flori și fructe de cocos. Pădurile ‘ • ‘‘ podurile și sosele Varietăți. Avem onbre de a însciința pe DD. profesori collegîali și primari precum șipeDD. Institutori communali că prețul abonamentului Ia Jur- nalul Natura se reduce pentru Domnia lor la un galben pe an adică pe jumătate. ; DD. profesori corespondenți de prin județe, sint rugați de a face cu- noscut collegilor Domniei lor acestă disposiție ce ia Redacția Naturei. INSTRUCȚIA și EDUCAȚIA. Nă se poco in vi dia, da imputai- sono Popului care are celle mal bune scholl Glie quanto io possondar, tutto vi donoji este cel d’ânteiîi dintie populi; dacă nu Ariosto. este astățil vă fi mălne. Dîică pucin vă dau nu sunt de imputat „(Jules Simon" L’Ecole). Căci căt pot da, tot ve dau. , ,. ELECȚIELE PROFESORALE, CONSILIUL Celle mal grave interese de care ce- tățenii unei nații intilligente se pot occupa sunt interesele Instrucției și Educației. Cetitori serioși al „Naturel“ înțelleg acum fdrte bine acostă veritate. El sciu(‘) că problemul organisăril și formării. unul Stat se reduce la problemul organisăril Educației în acel Stat. El sciu că acestă veritate a fost înțel- leasă atăt de dmeni bine-voitori al omeni- ri, care au cautat să înalțe pe concetățe- nii lor la demnitatea și fericirea unor fi- ințe intelligente și libere, căt și de aceia care au voit săi oprime, să’l subjuge, să’l impingă spre baseța și degradarea sclavilor. El sciu sad înțelleg că sălbaticul în O) Ve«p No. 22 al Naturei „Educațta și Politica". - GENERAL AL INSTRUCȚIUNEI PUBLICE. pustie pdte să’șl construe (zidescă) mise- rabila sa colibă făro nici o regulă și făro nici un plan fix și meditat cu maturitate, dar sciu că vânturile, și tempesta nu vor întârzia să răstdrne o asemenea colibă construită în asemenea condiții. El sciu că architectnl abil care voesce să înalțe un vast monument îl determină mal ânteiu basa, îi descriă și’I coordonă tdte părțile dupo principele sigure alle artei sdlle și se asi- gură ast-fel de exactitudinea și justeța pro- porțiilor. Și mimai în urma acestei pri- me lucrări el pune pe lucrători la muncă. Și atunci dacă edificiul se înalță și se zi- desce, massa sa imposantă și solidă va înfrunta isbirile tempestei și asprimea tim- pului. — 242 — Această simplă veritate la care în ra- piditatea și confusia acțiel nu ne’am prea gândit, începe a fi înțellesă de cei mai mulțl și D. Ministru și Director al Instruc- ției publice par a o înțellege fdrte bine, grăbindu-se a convoca, în virtutea legel, Consiliul general al Instrucțiunel publice care are a desbate questiile relative la In- strucție și Educație, și prin urmare la vii- torul Terrei și la fundamentele edificiului nostru social și politic. Nu putem aplauda îndestul intelligin- țel inițiative care chiamă lumina tutulor bărbaților de intelUgență și de experiență din tdtă țerră asupra unor questil de aseme- nea importanță. Si fiind că suntem din aceiăcare cred că trebuie să punem cugetarea înaintea ac- ției, meditarea placidă înaintea aplicației pri- pite, vedem cu bucurie disposițiele ce se iau pentru a șe discuta, mal’nainte de ale pune în aplicație, mesurile luate de On. Consiliul permanente al Instrucției publice și mal cu semă programul ce a elaborat și care e destinat a fi pus în aplicație în tdte schdlele, în tote gymnasiile și lycee- le, în tdte facultățile din tdtă România. Vom'avea ochii și spiritul ațintiți a- supra lucrărilor Consiliului general și vom căta, căt ne va fi cu putință, a da semă despre densele cititorilor „NaturelV - In urma unei circulare a D-lui Minis- tru al Justiției, Cultelor și Instrucției pu- blice, elecțiele profesorale s’au săvârșit în tdtă țerră la 24 alle acestei luni și nume- le delcgaților s’au triimes la Minister. Nu cundscem astă-dl resultatul acestor elecțil precum și numirea definitivă a mem- brilor ce compun Consilul general și întă- rirea lor de Domnitor. în numerul viitor vom arăta cum este compus acest înalt Corp al Instrucțiunel. , Doritori cum suntem de a face chiar pe inemicul nostru „Pretinsul din practică:⁴* ca- re nu se interesă de căt la ceea ce pd- te aduce parale, și bani de â’l face <4ic, să prindă dre-care gust la questiile de ca- re ne ocupăm, cităm pentru Domnia-sa rândurile următdre ce împrumutăm uneia din intellegințele celle mal sănătdse din Franța. Dupo ce arată că bogăția intellectua- lă face mal mult decât tote cellelalte bo- gății pentru fericirea aceluia care o pos- sedă, Jules Simon(²) se exprimă ast-fel: „Chiar în punctul de vedere economic, bogăția intellectuală este bogăția cea mal productivă; Exemplu Hollanda, țdrră ste- rilă, pe jumătate acoperită de ape și neîn- cetat amerințată de valuri, devenind, gra- ție culturel și industriei locuitorilor sel, u- na din țerrile celle mal bogate și mal fe- cunde alle Europei. Ca să aprețiăm bogă- ția unei nații, nu e destul sS, socotim fer- tilitatea solului seu (solul României este cel mal fertil dintre tdte, și noi cu tdte astea suntem săraci lipiți... întrebați între alțl pe D. Ministru al Finanțelor...), buna situație a porturilor, numerul minelor salle; o na- ție pdte să aibă tdte astea în abundență, și să nu fie nici bogată în năuntru, nici puternică în afară dacă nare bmeni (ascul- tați). Educația face pe om (ascultați) omul face instituțiile, omul face pământiii. Un popul intelli— gent aruncat pe un sol cu totul steril, creă industria. Dacă industria îl este oprită din causa lipsei materielor primare sau a com- bustibilului, el creă comerțiul. Devine bo- gat făcendu-se mișcătorul, directorul și îm- părțitorul bogăției celor-lalțU E. ²) Juies Simeon Deputat și defensor eloquenf al Instrucției și E- ducațicî Ia Corpul Legislativ diu Franța. Admirabilele discur- - suri ce Jules Simon. a pronunțat în sesiunea trecută a corpu- lui legislativ, deșteptat au în inimile deputaților noștri.... care le au citit.... o nobilă ambiție un nobil entusinam. — w — PROIECT D’O EXPOSIȚ1E MORALA. le, litterile narând progresele și istoria lor, ară- lând theoriile ce s'aîi produs, ideile ce s’au ivit, fac- tele ce s’aîi descoperit saii s’au explicat, formele nuoe ce imaginația sau artele aii găsit, cu un cu- vânt ceea ce Franța a cugetat stând lângă ceia ce ea a executat, travaliul spiritului stând lângă tra- valiul mâinelor salle; vom avea ast-fel un maro spectacol, plin de interes pentru trecut și fecund în speranțe pentru viitor; căci viitorul se rezemă pe trecut ca să se înalțe mai sus, și nu pote să se rezeme cu soliditate de cât cunoscându’l bine. Să ne imite celle-l’alte nații _și Exposiția mo- rală va avea aceleșl fericite consequențe ca și Ex- posiția materială...... Să ne aducem a minte că ge- niul Greciei s’a format in jocurile olympice. Aș fi fericit ca acest apel eșit din sinul U- niversițății Franței să fie aiujit, dar ori ce se va intîmpla, să ne facem noi datoria. Să lucrăm dar, Domnilor, grabițive a sfârși lu- crările întreprinse, sau începeți vre o operă nuoe ca să adăogați, daca este cu putință, o frunză de aur la acestă curonă de ,onore, care, în acest concurs moral, să sperăm că va fi reservată Franței. Dar ascultați. Gândindu-ne la starea în care am lăsat Instrucția in țerră, ocupândii-ne de acelle profun- de combinații de înaltă politică care ne-a condus... Să ne omorâm îmbătați de furie uni pe alți pe u- lițc, fărb să scie nimenea pentru ce... gândindu-mâ țlic, la neintelligenta nepăsare ce am arătat pentru Instrucție și Educație, nici nu ne mai întrebăm dacă România, acestă Franță orientală (sic!) va lua parte la lupta intellectuală ce o proclamă D. Duruy. E. Cu ocasia concursului general al lyceelor, — D. Duruy Ministru al Instrucției publice în Franția, a pronunțiat, un forte însemnat discurs din care extragem rândurile următore: Dupo ce a stabilit că concurența a devenit o lege universală care domină existența popolilor ca și a individelor. D. Duruy, adresându-se către elevi se exprimă ast-fel. „Peste opt-spre-țlece luni, (lice el, veți vedea venind în Franța nații din tdte 'colțurile pământu- lui ca să’și dispute victoria pacifică '). Un loc ve va fi reservat. Fiind-că Franța trebue să arate ce este capabilă să tacă în industrii și în arte. Uni- versitatea, printr’o fricosâ prudență, nu trebue să stea la o parte și" să nu ia parte la acestă mare luptă. Să arătăm îmvățământul nostru la toți, să’l expunem în (lioa mare ..... Ve însciințez dar, laureați futuri ai concursu- lui general din 1867, că lucrările vostre, ori care vor fi, se vor trimite la comitetul Exposiției uni- versale. Daca Germania, Englitera, Italia și alte pu- teri voesc să facă ca noi și in condiții egale, se va vedea cine este în callea cea mai bună ..“ Iată stimulentul pentru elevi. „Vde profesorilor și savanților illustri ce me înconjurați, a adăogat cu un just și legitim orgo- liu D. Duruy, am alt ceva- să ve cer. Pe când se va zidi imensul edificiu unde vor fi grămădite mi- nunele industriei, împăratul ar dori să ve^ă mâini energice și îndemânatice ridicând un alt monumen- pe care să’l umple geniul Franței. Sciințele, arte ') E vorba de exposiția industrială universală care se va face în Paris la 1867. BANII ȘI SCIINȚA. Funcționari din tdte ramurile administrație și din tote ramurile judecătorescl ’și au vețlut le- file lor mărite și starea lor ameliorată. Profesori însă, (exceptăm pe profesori Facultăților care ni se par destul de bine remunerați) și mai cu semă cei primari și institutori comunali (aceștia din urmă cu 50 lei pe lună!!), n’afl auțlit pe nici uni din ome- ni noștri inflijențl ridicând vocea în favorea lor. '244 Jurnalul „latura¹* impunendu’șl datoria de a definde interesele Instrucției precum și interesele acellora ce o respândesc în țerră, publică, (drept introducție la aceste din urmă interese, reservân- du’șl dreptul de a reveni în timp oportum asupră- le,) articolul următor eșit din pana profesorului de litteraturâ francesă D. Ulysse de Marsillac. Limba francesă, între delicatețele știe are și pe acesta. Ne voind a asimila differite profesiuni nici a pune în același rând recompense d’o natură differită, ea aâ creat atâtea cuvinte câte moduri d’a câștiga banii. Așa, ea reservă cuventul^retiw (prix) pentru mărfuri; salar (salaire) pentru banii ce pri- mesc lucrătorii; simbria (gages) pentru servitori; leafă (solde) pentru militari; tratament (traitement) pentru funcționarii guvernului; apuntamente (appoin- tements) pentru cei ce se țin de administrațiunl private; și în fine onorarie (honoraires) pentru pro- fesori, avocațl și medici. Este în acestă alegere de cuvinte nu numai o delicateță ide limbă, ci o înțellegere perfectă de val drea lucrurilor. în ade- ver, banii ce se daâ unui avocat, unui profesor sau unul medic, nu sunt o plată. O plată presu- pune o proporțiune între obiectul plătit și banii priimțl. Un onorar nu presupune de loc asta. Dacă, de esemplu, un ciobotar vinde o perechiă de pan- tofi un galben, este o proporțiune reale intre obi- ectul materiale ce ese din mănele salle și banii ce priimește. Dai’ dacă se daiî o sută de galbeni, pye- supuiu, medicului, avocatului și profesorului, ce raport este între acestă sumă, saâ chiar o sumă mult mal mare și sănătatea saâ viața ce medicul îți conservă, onorarea, averea sau libertatea ce a- vocatul îți redă, sciința ce profesorul îți dă? As- tea nu sunt lucruri ce se pot apreția dupo vald- rea lor, altrăminte tdte avuțiele universului n’ar fi de ajuns. Deci, banii ce se daiî în asemenea cir- cunstanțe sunt un tribut de onore, un semn de re- cunoștință, iar nu alt ceva. A aplica in acestă pri- vință regulele ce regesc cele-l’alte feluri de tran- sacțiunl ar fi dar cu totul absurd. Este cu tdte as- tea un alt mod d’a considera questiunea. Omenii dați profesiunilor liberali pot să n’aibă alt mijloc de existință de cât cariera lor, și prin urmare tre- bue neapărat ca onorariele lor să fiă îndestulătd- rie spre a le asigura o existință onorabile. Acesta dar nu se pote lăsa în voia arbitrariului. Mi se pare că este aici o regulă generale ușior de sta- bilit. Ori ce retribuțiune trebue să fiă proporțio- nală cu importanța lucrului priimit, și cu posițiunea aceluia ce o dă. Vețiurăm că nu’e proporțiune posi- bile între bani și sciință, avere, sănătate, etc. Nu se pote dar stabili în acestă privință nici o regulă. Remâne considerațiunea stării, posițiunil! Omenii - dațl profesiunilor liberali trebue să aibă o posițiune independinte care să lase spiritului lor ți studielor lor tot timpul și tdtă libertatea de care aii nevoiă. Să aplicăm acesta în parte la profesori. Lucru pro- fesoriulul este înduoit. Este mal ântâiu acela pe care consacră d’a dreptul elevilor săi, pe catedra sa, în timpul clasei. Apoi este acela ce-I este ne- cesar spre a prepara lecțiunile salle. Și, până să nu mergem mal departe să însemnăm că cu cât în- vățămîntul este mai înalt cu atât timpul necesar preparării trebue să fiă lung. Asta esplică acea a- parinte nedreptate a tratamentelor considerabili date unor profesori cari aâ pucine ore de lecțiunl, de dre ce alții aâ mai mult lucru în aparință cu mal pucini bani. Causa este că cel d’ăntiiu aâ nevoiă de multe studie și cercetări, iar cei d’al duoilea aâ tot de una lecțiunile preparate. De exemplu, în- vățământul gramaticei și științelor elementare nu se modifică de loc și profesorul n’are altă grije de cât d’a repeți- în toți anii același lucru. Este cu totul alt-fel în înaltele regiuni ale învățămân- tului. Profesorul de litterâtură trebue să cunoscă tote publicațiunile noue; profesorul de sciințe su- periorie trebue să urmărescă progresul astor ști- ințe; tot așia e cu istoria, cu filosofia, etc. Tdte ace- stea cer chieltuiele'considerabile și de timp și de, bani, căci trebue professorul a-șl procura cărți scumpe, in- strumente etc. Deci principul proporțiunil tratament tulul cu importanța cursului ne pare de o drep- tate rigurosă.: Nu este asta tot. Ar trebui să luăm în considerare și vechimea serviciului. In tdte ramurile administrației, sunt șanse de înaintare; în cariera învățământului sunt puține. Cutare profesor pdte sta doue țlecl de ani în âceeșl clase. Este dre drept d’a sfărâma în el ori ce speranță și de a-I lua a- acel mare resort; al, emulațiunil care contribuește într’unj mod așa de< eficace la progresul de. tot fe- lul ? N’ar trebui oare n să se ’ stabilescă o dre care gradare așia încăt, la nește epoce determinate, fiă care să: priimescă o adăogire de: tratament propor- țonată cu durata servițielorselle?. > învețat să /avem ■ tdte pe d’a. gata, așteptând .cu.umâinile în 'sîn. tote -de la guvern- și de; lâitStreini.UiJ ... â;. ,.?₉jS Injțdte, țerrile civilisate, nu este guvernul care se .pune în capul, tuturor întreprinderilor ca să facă tote, ci, sunt societăți particulare care depun. capi- taluri însemnate pentru felurimi de întreprinderi. Așa spre ex. celle mai multe poduri peste Sena in Paris-eraă făcute de; particulari și trecătorii plă- teu taxă;? târziu le a rescumpărat . guvernul, dupo ce pote - capitaliștii ’și trăsese capitalurile lor, și publicul ajncetat apoi , d’a mai plăti la trecerea podurilor, fiind.țcă plătesce guvernului imposite pentru poduri și șosele. Tot de particulari este făcut renumi- tul pod peste Dunăre între Pesta și Buda, de unde compania trage venituri însemnate;' așa este și în Londra și .’n; t6te părțile dorni c Drumurile de fer și vapor ele' sunt făcutei și--întreținute de companii particolare, guvernul numai le dă ajutorele tre- \ buiheioșe. Dac’ar -fi stat el cm mâinile în sîn ca noi, să aștepte tote' de la guvern sau de la streini ar fi așteptat mult și ar fi rem as tot în starea nOstră Dar eT sciă că’ omul este trimis pe pământ ca să’ munciască.?șică; timpul este precios. . .: La noi din nenorocire nu există de loc spiritul de asociație, niminl nu este dispus a pune la voia întimplări un galben măcar, sau să’l per^ă, sau să’l aducă un beneficiu îndoit peste un timp ore care. D’aceea la hoi|nu’ se face nimicu, sau și de se face câte ceva n’are nici o stabilitate. ./In. resumat: Cultura pădurilor, tăierea lor sys- tem atică, facerea și întreținerea podurilor ș’a șose- lelor este una din questiunile vitale celle mai im- portante, ; care ar trebui și la noi să attragă mai serios attenția Ministrului lucrărilor publice. Celle mai multe poduri din țerra nostră sunt într’o stare miserabjlă, de și. călletoril plătesc taxe. de 2, 4, 8 și 10 parale, de. cal. Podul pe vase de peste Pra- hova, de cea din urmă simplitate are o taxă peste mesură de mare, 12 parale de cal; în multe locuri se plătesc taxe fără să existe un adevărat pod. O spunem cu durere că în budgetul Statului figu- reză sume’colosale pentru lefile funcționarilor în- sărcinați cu. construcția și îngrijirea podurilor s’a șoselelor, și nisce sume de ne însemnat pentru mate rialul trebuincios la acesta. Cu acest system nici o dată nu vom înainta, și tot-d’auna streini he vor desprețui ca pe nisce Omeni necapabilr d’a face^ceva. A. VARIETĂȚI Telegraphul sub-marin. JurnalEnglesTimes din 18 August anunță că vap orul Great Eastern s’a întors la Crookhaveni: funia atlantică s’a per- dut cu totul, immensa încercare d’auni prin, firul alectrice celle duoe lumi a că^ut pentru a duoa oră.;:.Tote elementele questiunel țlice Times aă fost riguros discutate. Duoe sau trei accidente făro im- portanță și datore unor cause facile a preveni în viitor au oprit expediția care, de la primul pane la ultimul moment, pare c’afost condusă de aceia ₍ ^București. Imprimeria Stephan Rassidescu, Strada GermanăHanulă German, No. 2.’ care aă avut istețimea prudența și curagiul cel mal demn de laudă,...... ‘ ’ Din nenorocire, continue organul oficial, com- pania a întrebuințat prea multă economie sau ne- îngrijire în preparative și acolo este adevărată cau- 3ă a leului, limesul speră cu tote aceste că vor profita d’aste lecțiunl și asigură că electricieni și marinari înbarcațl pe Great Eastern au mar mult de cât altă dată, confiență în viitorul companiei și în viitorea funcție a firului atlantic.