ANUL VI. No. 21. 8 IUNIU 1865 .JCJRIVAX.. PENTRU PROPAGAREA SCIINTELOR POSIT1VE ÎN ROMANȚA Redactori: Dr. C. ESSARCU și Lt. D. ANANESCU. CopHiKDEttB: Instrucția și Educația. — D. Fetu et Comp. — Apicultura. — Cerbul. — Parfumă'ia. — Fecundația Artificială.' INSTRUCȚIA SI EDUC AȚIA N’S se poco Io vl dia, da imputar sono; Chfe quanto io posso dar, tutto ri dono, Arioslo. Daca pucin vS dau nu sunt de imputat Căci cât pot da tot v6 dau. Vorbind, in celle duoă numere precedente, des- pre Instrucția superidră și 'arătând una din lipsele el celle mal simțite, am făcut pe cititorul serios să înțellegă prin câte grade de instrucție, de educație, de stagiu, de noviciat, de cunoștință practică a lu- crurilor trebuie să trecă aceia ce aspiră la pericu- losa sarcină de a administra affacerile unei țerre, și Ia dreptul și mai periculos de a guverna sau a dirige pe omeni în societate. Ca compliment la celle (lise pînă acum punem subt ochi cititorilor no- ștri rîndurile următore în care (licem câte-va cu- vinte asupra unei infirmități, despre care nu pot a nu vorbi aceia care se ocupă de Educația nostră națională: GRANDOMANIA. Este- astăzi constatat că numeral alienaților (nebunilor) cresce din ce în ce mai mult 'în tote țerrile Europei, și mulți se tem de a vedea și în țerra nostrăi malatiele mentale respândindu-se pe o scară întinsă. Mai multe exemple "în adevăr de nebunie pro- venită din excesul amorului de glorie și de func- țiuni înalte, (Grandomanie), precum (dupo cum ni se spune) si scrîntirea intelliginței și semnele de aber- rație ce se constată în creeri unor înalți funcțio- nari ce de o dată s’afi veți ut din nimic în' capul scări sociale, par a justifica acestă temere. ' Când un savant cunoscut, Esquirol' (lice: „Vi- țiurile societății măresc numărul săracilor și crimi- nalilor" exprimă un adevăr; când insă adaogă: „Pro- gresele civilisației îmmulțesc numărul nebunilor “ se opresce la suprafață lucrurilor și. este în errore. Credem din parte-ne că vițiurile și; excesele civilisației, iar nu civilisația însa’și trebue acusată și in vițiurile Educației trebue să caute cine-va cau- sa răului. Un organ se imbolnăvesce mai lesne când este mai des excitat, ostenit, chinuit. Acesta e adevă- rat pentru tote organele economiei, acesta e adevă- rat pentru unul din organele celle mal-delicate și celle mai complicate: creeri. . ; Daca exercițiul fortifică organele și favorisă desvoltarea lor, ostenela excesivă, excitarea conti- nuă le slăbesc și le alteră... Așa, că să nu luăm alt exmplu de cât creeri, malatiile acestui organ sunt mal dese la omeni de cât la femei, în o- rașe mai mult de cât în sate și acesta din cau- să că-printre omeni mai mult de de cât printre femei , în orașe mal mult de cât iii sate se a- flă acelle individe alle căror creeri lucreză con- tinuii și continuă sunt excitați si osteniți, acel-’ le individe mal cu sema cu ambiții vaste și nc- sățiose, care țlioa și ndptea îșl turmentă organul cu- — 162 — de a deveni domni, miniștri sau omeni mari. Ce trebue să conchidem de aci? Conchidem că există creerl slabi pe care trebuie să menagem și să fortificăm; că se află tendințe predominante într’o so- cietate care nu așteptă de cât o ocasie ca să s.e mani- feste ; că trebue să combatem de timpuriu aceste disposițil sau direct sau introducând în spirite cu- noștințe positive și variate, pentru a îndrepta ju- dițiul asupra naturei lucrurilor, a desvolta rațiunea prin obiclnuința lucrurilor practice și procedă- rilor științifice, că nu trebue din contra să excităm și să exaltăm imaginația prin studii întortochiate sau exotice (din alte țerrl). Trebue mai cu semă să ne ferim de a favo- risa instinctele celle relle care domină în societate La noi spre exemplu domină vanitatea, amorul pro- priu, dorința de a străluci prin distincții puerile, și mal presus de tote arddrea de a avea funcții înalte și a deveni de o dată miniștri și omeni mari. D’abia eșim din ghidce, (licea un scriitor al Românilor, și vrem a sbura la ministere. . , JURNALUL NATURA. de a nu aduce petrele cu care va face trotoriile stra- delor sus numite din acelleași localități de unde le a adus pe alle salle acel neguțător ore-care. In acest cas trotoriile vor fi făcute cu o petră forte prdstă și peste forte pucin timp contribuabili Bucureștilor se vor vedea din nou expuși a aluneca prin găurile ce nu vor întârzia a se face pe aceste trotorii. Terminăm, înștiințând -pe D. Fetu et Comp, că profesorul de Geologie de la Facultatea de științe din Bucuresci, când ia pana pentru a scrie despre obiectul specialității salle și a vorbi, cititorilor Na- turei, nu pdte expune de cât lucruri seriose. ; Ați cufundat dar, D. Fâtu et Comp, adresa no- stră cu o altă adresă terminând reclamarea Dum- nevdstră prin expresiile următdre: „Deci pentru ca nu cine va să se înșele, a lua „in serios celle arătate în menționatul' articol, ve rog D-le Redactor, să bine-voițl a da publicități, tic... etc. etc. getăril pentru a inventa planuri, pentru a combina calculați!, pentru a se consuma în cugetări pro- funde și întuncose... Când intră cine-va în amărunturl,. și studie în- tr’un mod comparativ diversele forme de alienațil mintale la divesl popull și în diversele epoce isto- rice, constată factul următor: Ideile predominante în acea epocă prin excesul lor contribuiesc puternic a cletina organul cugetării, a sminti pe omeni și a ’I ' împinge pe uni pînb a ’I face cu totul nebuni, pe alți a’l reduce în acea stare ast-fel în cât Româ- nul să le potă țlice: le lipsesce o dogă. Ast-fel spre exemplu în timpurile mediane când ideile de religie și de superstiție dominau, domina asemenea și numerul nebunilor, illuminați, demono- mani, posedați, și cei care se înțellegeu și erau în relație cu diavolul. Asemenea și la noi unde Gran- domia a intrat în spiritul și inima cellor mal mulțl, am avut și avem individe care au înnebunit sau cărora le lipsesce o dogă, reduși in astă stare prin excesul ideilor ce domină în spiritul! dmenilor noștri D. F&TU et Comp. ȘI , Am publicat, în numărul 18 al Naturei, un articol scris de onorabilul nostru collaborator D. Stefă- nescu (profesor de Geologie la Facultatea desciințe din BucurescI), în care se vorbia despre lespezile de piatră în mare numer ce se află depuse pe pia- ța din capul stradel francese. Ca bucurescian și ca contribuabil D. Stefănescu a crezut de datoria sa a atrage attenția Guvernului asupra prostel quali- tățl a acestor pietre, pe care publicul le crede de- stinate pentru facerea trotoriilor. Priimim de la D. Fetu et Comp, ce s’a în- sărcinat cu facerea trotoriilor și pavarea stradele Mo- goșoie și Francesă, o adresă prin care ne rdgă a areta publicului că acelle lespezi pe care le a stu- diat și analysat D. Stefănescu nu suntalle salle ci a vre unui neguțător ore-care. Dorim cu sinceritate ca acelle pietre să fie mal bine alle unui neguțător ore care (de și nu vrem reul nimu- lul) de cât alle Companiei Fetu pe care o consiliem — 163 — APICULTURA sau EDUCAȚIA ALBINELOR. Architectura albineloru.. — Fagurele, dupb cum șcim toți, este resultatul final al industriei albinelor: într’însul se face depositul recoltelor, se clocesc oale, se nutresc larvele și se adăpostesc albinele în primele ^ile ale transformațiunil lor de- finitive. La început fagurele este compus numai din ceară și din propolis¹); însă mai pe urmă i se adaogă și gogoși mătăsbse. Cera este elaborată șau. făcută în nișce glandule speciale din care trece prin nisce canale în saci ceriferi. AștI saci se a- flă situați între solzii abdomenului (burți) și du- po voia albinei secretă cera sub forma de mici lame sau foițe. Când albina voiesce să zidescă celule sau alveole, ia cu labele dinainte foițe de cea- ră, le bagă în gură și le mestică, amestecându-le cu scuipat. . Odată mestecate, foițele de ceră sunt transformate intr’un fel de panglicuțe cu care al- bina, zidesce alveolele. Când celula e terminată al- bina intră în intru și potrivesce părețil ast-felu în câtîi nu se mai pote vedea nici o¹ neregularitate. Substanța din care albinele fac cera este mie- rea supusă la o mistuire speciale. Când dăm in- sectelor zaxar, quantitatea de ceră produsă este ma mare de cât când Ie dăm miere, fiind-că astă din urmă substanță nu este compusă numai din zaxar- Forma celulelor este a unei prisme exago- nale: mărimea lor este aceeași, afaro de celule- le bărbaților, care sunt puțin mai largi și de ce- lulele regale care sunt celle mai spațidse, find-că regina trebuie crescută în totă comoditatea putincib- să. O celulă regală coprinde de o sută cinci-țleci ori mai multă ceră de câtu o celulă ordinară. Boitul. — în general, prin Roiii se ințellege o adunătură de albine; însă apicultorii ințelleg prin astă (licere reunirea unui numen dre-care de albi- ne, avendu în capul lor o Matcă, care se despart dintr’un stup și se duc să se stabiliască în altă parte. Causa roitului nu este âncb cunoscută: dupe uni autori ar fiîmmulțirea populaținnii; dup’ alții ') Propolis este un tel de materie resinâsă pe care o fabrică albi- nele fi cu care se servă casă astupe crepaturiie fagurilor. dorința Matcei de a se depărta de reginele celle ti- nere, de a evita rivalitatea lor. Causa cea mai pro- babilă este un instinct natural care le înddmnă de a se respândi, de a colonisa. înainte de apleca roiul, se fac ore care pre- gătiri. Cu câte-va (Iile înainte albinele se duc de visiteză scorburile de copaci, zidurile, coșurile pustii, ca să va^ă unde se pot stabili. Când s’a găsit locul de unele din albine, acestea se duc de ves- tesc pe cele-l-alte și vin a visita împreună vii- torea lor locuință. Plecarea se face pe un timp cald și liniscit de la (lece ore de dimineța pînă la , patru ore dup’ amezi. Epoca roitului se schimbă dupo temperatură: în țerrile calde se . face în Maiu; în localitățile reci în luniu, și pe munți pe la fi- nele lui luliă. . Plecarea coloniei se anunță prin bre care sem- ne : Regina începe a cânta cu câte-va țlile înainte î in țlioa plecării es albine mai puține din stup de cât în cele-l-alte țlile; bărbații care sunt așa de leneși, în (lioa plecării es toți afară ; Matca oco- lesce stupul, se plimbă prin tote colțurile, o miș- care generale se manifestă în tot stupul. Când vine momentul plecării albinele încep a eși una câte una și se află în aer împreună cu Matca. Da- ca se află vre-un arbore în apropriere, câte-va al- bine se pun pe cracă; cele-l-alte sosesc și se a- cață cu labele dinainte unele de altele, ast-fel în cât formeză, o masă considerabilă spînzurată în aer. în astă stare. albinele așteptă căleuse- le care trebuie să le conducă. După sosirea că- lăuselor colonia plecă, și daca distanța până la noua locuință este prea mare, se mal oprcscu ca să se mal repausese. . Cultivatorii cari se ocupă cu educațiunea al- binelor pândesc cu mare, băgare de semă mo- mentul roitului și pregătesc stupi, ’I curăță și prind roiul care pldcă. Daca , roiul se pune pe vre-un, mărăcine mic, e destul să se pună stupul d’asupra lui și totă colonia intră în intru; când insă este agățată de vpe-o ramură de copacii! trebuie a pune stupul de desubtși sgudui ramura ; roiul neputând resista cade în stup. Une-orI se Întâmplă ca roiul să se pune pe un trunchiu deco- paciu; în cașul acesta trebue a lega cu o funiă stu- pul d’asupra roiului și a goni dup’ acesta albinele în întru cu o cârpă aprinsă. Dupe ce s’a prins roiul trebue a astupa stupul la gură cu un sac și al duce ast-fel la stupăriă, Acolo dupe obi- ceiîi se întorce stupul cu gura în jos, puindu’l pe un fund de lemn. : Inemicii albinelor. — Ca tote vietățile, albi- nele și au inemicii lor: active, adunătore de pro- visiuni pentru iarnă, trebuie să se găsâscă ființe invididse și leneșe care să viiă să le dispute re- sultatul: muncei lor. Inemicii' cei mal puțini pericoloșî sunt următorii 1. Un fel de brosce care vin la ușa stu- pului noptea, încep a face sgomot ca să atragă albinele; când acestea sosesc, animalul înșelător le înghite. Spre a evita astă perdere agriculto- rulu trebue să’și pue stupii la o înălțime de câte- va palme. 2. Furnicele cărora le place forte mult mie- rea și larvele. Spre a le împedica dea se urca în întru stupilor, trebuie ca piciorele acestora : să fie puse în nisce vase pline cu apă. - 3. Rîndurelele, care mal cu semă când tim- pul e noros, vin împregiurul stupilor, prind albi- nele și le duc puilor lor. Trebuie' a dârâma cuiburile din pregiurul stupilor. ; - 4. Păiajenil, care prind albinele în pînzele lor, saîî vin de le mănîncă chiar în întrul stupilor. Trebuie a le rupe casele, și a’I omorî când ’I putem găsi prin crăpăturile stupilor. Să arătem acum și inemicii de caro trebuie a se teme mal mult. 1. Vespele. Aceste insecte sunt uni din inemi- cii cei mai neîmpăcați al albinelor, intră în stupi, mănîncă merea și omoră albinele. ' -Trebue a prăpădi - toți fagurii de vespe din podurile caselor și din găurile unde se află. în California selbaticil ca să potă găsi cuiburile vespe- lor, prind câte-va, le legă cu fir de bumbac și le urmeză pînă la cuiburi. 2. Găigăunii. Aste insecte'^locuisec în copaci găunoși; ca și vespele păzesc albinele, le prind și le mănîncă. Mijlocul cel mai sigur pentru a’I distruge este de a afuma scorbura unde ’șlafl locuința cu pucio - să aprinsă, sau de a aprinde focul în întru scorburel. 3. Șorecii și nevăstuicile. Aceste animale in- tru în stupi și mănîncă merea și cera; mijlocul de a se scăpa de dînsele este de a întinde cur- se. Un alt mijloc este de a pune stupii pe nisce locuri înalte și pe funduri mai late de cât acela al stupului; șdrecile se urcă pe piciorele stupu- lui , însă nu pote merge pe dedesubtul fundului. 4. Vermil saîî larvele produse de oăle flutu- rilor de nopte: Aceste larve ’și fac galerii în mijlocul fagurilor și consumă o quantitate considerabilă de ceră. Aste insecte se înmulțesc forte lesne și în pucin inundă tot stupul. Singurul mijloc de a se scăpa de dînsele este de a schimba albinele din stupul atacat, căci e cu neputință de a le urmări în galeriile lor. 5. în fine albinele singure se atac între dîn- sele. Daca se întîmplă ca o albină rătăcită să viiă în alt stup, albinele păzitore o pipăie și în- dată ce vedu că e străină o omor. Când un stup n’are destulă provisiune, albinele plecă cu grămada și năvălesc într’un stup vecin; albinele atacate în- cep lupta și în puțin timp se pote vedea o mulți- me de cadavre. Astă luptă se întâmplă mal cu semă când se taie stupii; albinele sunt atrase de mirosul mierel. Spre a evita lupta trebue ca agricultorul să acopere bine stupul tăiat în timp de câte-va flile. ■ ■ Une-orI albinele vin atunci când văd că pă- zitdrele nu sunt la ușa stupului , întră in intru jefuescti, și plecă numai de cât. Despre stupărie și despre stupi. — Stupăriă este ocolul unde se pun stupii. Alegerea și disposiți- unea acestui local trebuiesc făcute . în ore care condițiunl speciale spre a asicura reeșirea stupilor. — 165 — Dup’ observațiunile făcute de deosebiți apicultori în interesul albinelor și al producțiunil lor este ne- s’a dovedit că, stupăria trebuie se fie pusă spre apărat ca stupii să fie puși la adăpost, în întrul răsărit, pentru ca albinele să fie mal matinale și' crîngurilor sau sub arbori mal mult sad mal puțin să pdtă recolta mal bine merea. Când stupii sunt depărtați. puși spre apus și când timpul este secetos, insec-1 Plantele favorabile pentru producțiunea mierel tele es prea târziu și găsesc mierea uscată de căldura sunt forte numerose; numim aci pe celle mal înse- soreluf, în locu de a fi liquidă și lesne de luat. ¹ mnate, acestea sunt: reseda, teiul, violetele, cim- Trebuie a evita de a pune stupii aprope de brul, livanda, hysopul, macul, arțarul, salcia, plopul, ziduri și de garduri, unde se pot aduna șopârlelej coacăzul, agrișul, cepa, dovlecul, pepenile, rosmari- șorecii, păiajenil și alte lighione vătămătore albine- nul și altele. Cu cât florile sunt mai numerose lor. Cât despre loc trebuie a fugi de ume^elă, căci cu atât recolta merei este mai abundentă; și spre aburii de apă produc mucețlelă în întrul stupilor, a înlesni aprovisionarea albinelor este bine a și fac mierea aposă și oțețită, și totu de o dată sunt semăna deosebite plante împregiurul stupăriel. vătemetore pentru sănătatea albinelor. Când timpul este reu și albinele'nu pot să se depărtese Pentru aceia ce buie a pune stupii în vecinătatea livezilor nnde esistă flori în abundență. Stupii din locurile muntose dati mere multă și foi te bună, fiind că în a- celle situațiuni esistă o mulțime de flori. Locurile unde se cul- tivă rapița, rișca, var- za, napii și alte plan- te, sunt o bună ve- cinătate pentru stupi. privesce hrana albinelor, tre- de locuințele lor, aste plante le prinde forte bine. Cerbul nobil. Afară de plan- te, albinele au tre- buință și de apă; pen- tru a satisface astă necesitate trebue a pune stupii aproape de isvoare sau de cur- suri de apă. Când astă condițiune nu se pote împlini se po- te răspândi apă din- tr’o butiă pe iarba ce învecinesă stupii. P. S. Aurelian. CERBUL. “Precum doresce Cerbul isvorele apelor așa și j creat spre a înfrumuseța singurătarea selbelor (pă- sufletul meu doresce către tine Domne.,,') durilor), a anima retragerile celle mal pacnice alle Sublim este acest verset al psalmistulul inspirat, când compară dorința ce are cerbul a se adăpa în isverele apelor limpezi cu dorința ce are sufletul a se adăpa in isvorele verităților eterne. Acest animal este imagina libertăți, și într’a- dever Cerbul este unul dintre animale ce pare a fi grădinilor naturei. Forma sa elegantă și ușoră, ta- lia sveltă, membrele flexibile și nervose, capul lui împodobit sau aimat c’un fel de ramure vie ce se re’noesc pe fie-care an; mărimea, ușurința, forța sa, tote acestea ’l deosebesc de cei-l’alți locuitori al selbelor, și fiind că este cel mal nobil dintre David psalm XLII vers I. — 166 — dânși servă și la plăcerile celle mal nobile alle o- mulul, la exercițiul vânatului. Ce pot face mal bine omeni care ne’ncetat sunt osteniți de presența cellor-l-alțl omeni? Tot- d’auna înconjurați și supărațl de mulțime, siliți să se ocupe cu griji și cu trebl streine și cu atât mai genați cu cât sunt puși mai sus; cei mari n’ar simți de cât greutatea mărimei lor, dacă nu s’ar retrage din mulțimea lingușitorilor. Ca să se bucure cineva de sine insu-și, ca să’șl aducă aminte în suflet af- fecțiunile personale, dorințele secrete, aste senti- mente intime, de mii de ori maî preciose de cât ideile , de mărime și de glorie, omul are trebuință de liniște^ de singurătate; și care singurătate mai variată, șiniai animată decât aceea a vânatului? ce exercițiu mai ‘ sănătos pentru corp ? ce repaos mai plăcut pentru spirit decât vânatul? ; Adevăratele nostre plăceri consistă în libera întrebuințare de noi înși-ne, adevăratele ndstre bu- nuri sunt acellea ce n’i le dă Natura: cerul, pă- mântul, câmpiile, livețlile, pădurile ne înfăcișețlă bu- curia cea mal mare și adevărata mulțumire. Așa dar gustul vânatului, al pescuitului, al grădinărici și al apriculturei este un gust natural al tuturor. Cerbii locuiesc în păduri dese și în general nu se 'nalță mult pe munți. Unii trăiesc isolați, alți în trupe numerose, cel d’ânteiu se pot do- mestici până la un ore -care grad (mai cu seină fe- melele), dar sunt tot-d’auna fricoși; pe când cel l’alțl mal lesne se domesticesc. Aceste animale sunt respândite în deosebite țerrl. Elanul și Renul sunt comuni în nordul cellor duoă continente; cerbul co- mun, ciuta și căpridra se găsesc numai în Europa și ’n Asia; alte specii locuiesc în sudul Asiei și al Americei. Forma comelor lor servă de caracter dis- tinctiv între denși și differința ce se observă în privința acesta pare că correspunde până la un o- re-care grad cu distribuția geographică a acestor animale. 'Așa spre ex. cornele prea late și palma- te se vede la cerbii din regiunile septentrionale, a- colo unde zăpada acopere plantele cu care trebue să se nutrescă, precum: Liclienu din Islanda; pe când aceia care trăiesc în climele temperate și ca- re n’aflaseservi cu: cornele ca să scotă de sub ză- padă păsciunea trebuinciosă; nu portă în general de cât corne su'pțiri și rotunde. In fie-care primă-vară le cad cornele și le cresc altele; pare ca este nu raport evident între epoca re’noirei comelor și activitatea periodică a funcțiu- nilor reproducției; căci la cerbi, la care epoca a- morului nu este o stare de crisă, cornele persistă mai mult d’un an; cerboica nu portă corne. Anco din luna lui Februarie încep bătrâ- ni a lepăda mai ântâiu cornele, și cei mal tineri în Martie, în Aprilie și chiar în Maiu. Atunci toți se ascund prin păduri, de unde nu es de cât dupo ce li s’a împodobit capul cu corne noi; se scie că în fie-care an se adaogă la cornele lor o ramură mai mult, și nu iau desvoltarea complectă de cât în luna lui August. Atunci începe gona lor care ți- ne aprdpe trei săptămâni și care pentru aceste a- nimale este un timp de exaltație și de furie mal ne- crezută- Cerbul, obicinuit așa de liniscit și așa de sfiicios, atunci se face primejdios chiar pentru 6- menl; nu mal d '-nne, abia mănincă și alergă în td- te părțile prin păduri ce atunci resună de sbie- retele lui celle mari. Dupo . epoca amorului cerbi sunt d’o slăbiciune mare și se retrag în locuri abundente ca să se restau- reze; în timpul ernei bărbați și femelele se unesc în turme mari. Cerboica portă opțiuni și fată în luna lui Maiu sau în Iunie, puiul ce se numesc faon o urmețlă totă vara și daca se întâmplă să’i gonescă cânii, se presintă ea și se pune în pericol pentru dânși; crescerea se face în cinci sau șese luni și muma are mare îngrijire de dânși. : Cel vechi atri- buia acestor animale o viață d’o lungime, peste mă- sură, dar în realitate el nu trec peste duoă-țlecl saiî duoe-țlecl și cinci ani. ; Totă'viața lor o petrec în libertate prin .pă- duri adăpâudu-se în isvore reci și limpezi. - Cer- bul are vedere bună, odore (miros) delicată și ureche excellentă; când voiesce să asculte, ridică capu, îndrep- teză urechile și atunci aude de depart©; când ese — 167 într’un crâng saă în alt loc pucin mai deschis se opresce ca să privescă și să mirdse în tote părțile. Este d’un naturel simplu, dar curios și șiret: când ’l flueră saiî când ’l chiamă dedeparte stă în loc și privesce cu ore care admirație trăsurile, animalele și omeni, și dacă vede că n’au nici arme nici câni urmeză drumul lor cu mândrie fard ca să fugă; se pare că ascultă cu plăcere buciumu și fluerul păs- torilor. In general se teme mai mult de câni de cât de omeni, mănâncă încet, alege nutrimentul seu, și dupo ce a păscut caută să se odihnescă ca să rumege cu încetu, cu tote că rumegarea nu se fa- ce cu așa înlesnire ca la bou. Vocea lui este cu atât mai puternică și mal tremurătore cu cât este mai în vîrstă, cerboica are vocea mai slabă; ea nu răgesce de amor, ci de frică, cerbul răgesce forte tare în timpul gonei. E! este atunci atât de uimit în cât nu’i e frică de nimic, este chiar primejdios la lătrăturile cânilor și se repede cu furie asupra lor; nu bea mai nimic erna și âncb mai pucinpri- măvara ’l 'este destul erba fragedă «acoperită cu roă; ■ dar în căldurile și uscăciunea veri se duce să bea apă la isvore și la fântâni și în timpul gonei este așa de mult încălzit în cât caută afa pretutindinl nu numaî ca să ’și poto.lescă setea-arțlătore, dar ca să se scalde și să ’și recorescă corpul. — înotă forte bine și e mai ușor atunci de cât ori când și strebate cu înlesnire rîurl mari; pre- tind anco uni că attrași de o dorea cerboicelor cerbii se aruncă în mare în timpul gonei și trec dintr’o insulă in alta la distanțe de mai multe le- ghe, sar âncb cu repeziciune garduri de câte un stîn- jen de înalte. Mare este puterea instinctului propagațiunei! Nutrimentul lor este differitdupo -timpuri; tomna, l dupo gonă caută muguri arborilor ver^I, foile și flo- rile mărăcinilor etc; erna când ninge, jupoie arbo- ri și se nutresc cu coje, cu mușchi etc. și când se încălțlesce se duc să pască prin grâne. La înce- putul primăveri caută flori de plop, de salcie, de alun, muguri de corn etc; vara au să’și alegă, dar preferă bobele de secară și lemnul arborilor mici. Carnea faonului este bună de mâncat, a cerboicel ș’a junelui cerb nu este tocmai rea, dar a cerbi- lor are un gust neplăcut.—Pelea cerbului se între- buințdză la facerea teletinelor moi și țepene, din cor- nele lor se fac plăsele la cuține, cutii mici și altele. Cerbul este nn mammifer din ordinul rumegă- tbrelor împreună cu boul, capra, 6ia: animale domestice din care omul trage o mulțime de folbse. A CEVA .DESPRE PARFVMCRS. Parfumăria jocă un rol însemnat în industria modernă. Origina ei se urcă la cea mai depărtată anti- quitate; așa spre ex. șe găsesce la Israeliți, la Chinesi și chiar ■ la Schiți, alle căror femei, dupo cum spune Herodot, pisaă p’o petră lemn de cyparos, de cedru și tămâie ca să facă o pastă ce le servea a’și unge figura și membrele- Egypteni aveau obiceiu d’a în- veli momiile lor cu aromate, și mithologia grecilor atribuia nemuritorilor,invenția și obiceiul parfumurilor. în secolul al 4-lea înainte de Christ, luxul parfumuri- lor ajumese într’un grad așa de mare în câtintre- ceape cel de astăzi. „Ca să se parfume cine-va,