ANUL VI. No. 19. 22 MAIU 1865 PENTRU PROPAGAREA SCIINȚELOR POȘITIVE ÎN ROMANȚA. Redactori: Dr- C. ISSARCV și Lt. p. ANANES.CU. CoritiNDEnB: Instrucția și Educația. Exposițiă Agricolă și Industrială.'Cultura bumbacului, ©âldura.' INSTRUCȚIA SI EDUCAȚIA INSTRUCȚIA SUPERIORĂ. UTILITATEA UNUI ÎNVĂȚĂMÂNT ADMINISTRATI V ȘI POLITIC. Nă se poco io vi dia, da împutar sono Chfc quanto io posso dar, lutto.vi d.ono, Artosio, Daca pucin vS daQ nu sunt de imputat Căci cât pot tot ve dau* în numărul precedent, vorbind despre Instrucția Secundară, am atras atenția citi- torilor noștri precum și a Ministrului și Con- siliului superior al Instrucției publice asu- pra unul punct căria îl dăm o forte mare importanță: înființarea schelelor reale. Adicb a acellor scholr ce au de scop a da învățătura trebuincdsă pentrii exercita- rea unei arte sau profesiuni, procurând ast- fel iudipendința și demnitatea vieței. Al vecțut, amabilul meu cititor, cum a- cestă idee ne a condus a vorbi despre a- cea plagă (rană) a societății ndstre causată de trista necesitate în care se afla cel mal mulțl dintre cetățeni de a nu putea trăi fără a alerga, flămânzi și rapaci, la func- țiile Statului., Avend a ’țl vorbi astădi despre Ins- trucția superidră vom emite , o idee ce va fi priimită cu multă răcelă de uni dar care pdte va .plăcea altora. Acostă idee iat’o: Ca să fie cine-va avocat, judecător,medic, professor, trebue să facă studii Îndelungate, să se prepare mult timp prin învățături spe- ciale; ca să fie însă administrator, prefect sau subt-prefect, ca să fie director de mi- mister, cap de secție, Impiegat superior cu un cuvânt în administrație, n’are trebuință de a împlini nici o condiție de (japacitațe constatată înfr’un mod legal și regulat prip examene, prin diplome sau prin concursuri. Aceia care aspiră la aceste funcții par a fi ființe privilegiate. Pe când, printr’o o stra- nie neconsequență; unul avocat care nu se ocupă de cât de interese private, i se im- pune condiții rigurdse de capacitate, nu se cere nici o garanțiă unul prefect căria i se încredințeză conducerea intereselor gene- rale și publice alle Nației. De ce acest pri- vilegiu? • Fi va ore, cum o observa un scriitor frances într’o carte în care se ocupă dea- cedși questie ca și noi¹), fi-va ore din causă că domenul administrației fiind fdrte întins și coprindend un forte mare numer de in- terese sociale, prefectul ar trebui să scie a- tât de multe lucruri încât s’a simplificat qucstia neobligându’l de a nu învăța nici una? Pare că Ministru când numeșce un prefect îl dă în același timp un brevet în virtutea căria sciințele administrati- ve pătrund de odată ca prin farmec în capul, administratorului numit. Ast- fel districtul se administra cu cea mal mare înțellepciune și cel mal mare tact și intelligență mal cu semă de când suffru- gini universal necesită, pentru stabilitatea Statului, ca prefecți să ia o parte ¹ atât de; activă îm elecțiuni luminând pe cetățeni 1) Emile Lenoel, Des Sciences politiques et admmisfratires ct de leur enseignement. . f);l ' > 146 — pentru a trimite în camerele ndștre Legi- slative pe cel mâl capabili și cel mal intel- ligințl dintre <5meni nației române. Ni se pare că questil de asemenea na- tură ar merita să atragă atenția publică și nu ne îndoim că Ministrul instrucției pu- blice ar fi aplaudat de 6menl bine cuge- tători presintând discuției legislative un proiect de organisarea învățăniîy,tului adminis- crativ.Numele seu va fi asotiat ast-fel cu o idee salutarie și mult utilă viitorului țerrel²). Afară de acestea s’ar face o diversie plăcută în discuțiile Camerilor, căci mărturi- sim că atenția publică e cam obosită de atâtea și atâtea discuții asupra codului pe- nal, codului civil, procedurel penale. proce- durel civile, brganisărel judecătorescl, co- dului penal militar, legel de asediu sau re- gularisări acestei legi, legel marțiale, căci s’a pronunciat acest cuvjnt cu marea spai- mă a liniștiților și mult domoli noștri con- cetățeni. | ,Seim că vocea ndstră na va avea nici un echo și în impulsia dată societăți ndstre îșl va urma cursul seu. Suntem însă con- vinși că acesta impulsie nu este impulsia cea bună. Voim să punem vîrful edificiului fără a ne fi gîndit îndestul la basa pe care trebuiă să fie stabilit, credem că „regula morală trebuie, 2) Astăzi când spiritele se osupa în Fraucia de acesta questie, toți citeză numele Ministrului Salvandy căria îi revine ondrea de a fi luat inițiativa acestei intelleginte mesuri, Intr'adever un plan complect de reforme era pregătit și în ajunul de a fi presintat Corpului legislativ. Tempesta însă ce se ridică în 24 Fevruarie 1848 matură guvernul în preună cu acest proect. Fiind că o a- semenea sortă nu așteptă pe ministerul actual, pote în liniște să se ocupe D. Ministrul Instrucției publice cu questia ce supunem inteiliginței Dumisalle aprețiațiuni. D Aurelian, Director la scliola de agricultură dela Panteleinion și membru al Comitetului de or- ganisare al Exposiției agricole și industriale din ' BucurescI, ne trimete, articolul urmetor pe care ne grăbim a’l publica în colonele jurnalului Natura: Cititori Naturei cunosc competința și talentul ono- rabilului notru collaborator și vor fi veseli, nu ne îndoim, de a avea, pentru a cundsce prima Expo- sițiă ce se face în țerra nostră, un interpret a- tât de intelligent și atât de competent. pusă într’o carte, într’un cod, într’o obser- vanță exteridră, iar nu în inima omului, și vrem să convingem pe toți că în meca- nismul guvernului, iar nu în sufSetul cetă- țianulul trebue să punem regula politică.“ Direcția în care" curentul ne împinge nu se va modifica ânco. D-c|eu tace să iasă din greșelile, corupția sauvițiurile ndstre, un reu care nu se opresce de cât când, prin ex- cesul seu, produce el însuși remediul. Vom urma dar ânco impulsia dată, ne vom învîrti ânco și ne vom rostogoli cu durere în cercului vițios în care ne aflăm, vom strebate callea plină de ghimpi în care am intrat sîngerându-ne picidrele și a- mărândune inima și atunci când reul va a- junge în culmea sa, vom cugeta mal ma- tur și cu mal multă virilitate. Vom înțel- lege că un edificiu nu se începe de lavîrf ci de la basă, că „în inima omului trebue să pue cine-va regula morală, iar nu într’o carte într’un cod sau într’o ordonanță, și în suffletul cetățianului regula politică iar nu înmecanis- mul guvernamentalVom înțellege în celle din urmă asemenea verități și vocea acellora care va veni să le proclame, să Ie susțiă și să le facă să triumfe, va fi pdte mal mult ascul- tată. Așteptăm acea epocă pentru ca proec- tul nostru asupra organisării... învățămîntului administrativ și politic să atragă atenția de- putaților și senatorilor noștri. Nu ne facem însă o illusiă și seim că vom aștepta mult.: Cu tote astea în numerul viitor ne vom încerca a espune câte va idei asupra aces- tei questie. E. 1) Laboulaye, Etudes morales et politiques. Lea education in Ame- rique. Un lucru nu va scăpa din vedere, cititori- lor noștri cum nu ne a scăpat nici noă: rânduri- le prin care D. Aurelian termină articolul sett și omagiul ce aduce proprietarului caselor și locu- lui unde se ține prima nostră Exjiosițiă națională. „E o fericire, țlice D. Aurelian, ca prima Ex- posițiă să se facă în localul de unde a eșit atâ- tea lucruri mari și însemnate pentru România „... Am vețlut, adaogă D. Aurelian. pe D. Heliade pre- umblându-se tetă țlioa în localul Exposiției și lă- 147 crămând de bucurie ve^end serbătorea ce se con- sacră în onorea travaliului^.. D. Heliade știe într’adever ce va să țlică a lucra și a munci. ; O labore de mal mult de patruzeci de ani ’la făcut să înțellegă asprimea dar și sanctitatea tra- valiului. Ne asociam dar din totă inima cu omagiul ce D, Aurelian aduce veteranului nostru Heliade. De o potrivă depărtați de luptele politice și de pasiu- nele și urele ce elle au deșteptat; credem, împreu- eă cu Domnia sa, ,că precum un oraș, semînt/resce de, edificiurile imposante ce îl împodobesc și îl a- nunță de departe, asemenea și o Nație trebue să fie mîndră de a conține în sinul seu illustrațiuni ce o înnalță în ochi sei și în ochii tutulor. , Elle constitue legitimul orgoliul al acellei.Națil și devin cu atât mai radiose cu cât vîrtejul și pulberea ce s’au ridicat împrejurul lor se liniștesc și cad. ESPOSIȚIA NAȚIONALA DE AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIA DIN BUCURESCl. Exposiția națională de Agricultură și In- dustriă, deschisă în Capitală la 20 Maiu, este o instituția nouă pentru noi. Pentru prima oră locui- tori Capitalei afi avut fericirea să între intr’un lo- cal in care să potă afla o parte însemnată din productele țerrei. Pentru prima oră orășani au pu- tut esamina și denși machini și instrumente agri- cole, producte și animale, țeseturi și obiecte de ar- tă. Pentru prima oră elegantele domne din Bucu- rești aii putut vedea o colecțiune completă de a- cele frumose marame de borangic cu care ’și în- podobesce capul frumosele și sveltele nostre țerrane. Serbătorea a fost și este âncb frumosă, pentru că .abiia s’a deschis (21 Maiîî), și are să ție cel pucin opt (iile. Fie care a putut observa cu câtă dorință voiau toți, mari și mai mici, avuți și nea- vuți, ca să vețlă obiectele espuse. Fie-care pote mărturisi că abiia putea cine-va să se strecore pentru ca să potă' vedea machinele sau obiectele de artă. Acesta este o dovadă pipăită că români se intereseză de tot ce pote contribui la progre- sul țerrei; că ei adoptă cu cea mai mare înfoca- re tote instituțiunile care pot contribui la desvol- tarea economică și întellectuală a țerrei; acesta do- vedesce că românului îi trebue numai cîrmaciu hun pentru ca să potă ajunge în prea puțin timp la un grad însemnat de desvoltare. Mărturisim că sunt prea puțini popoli în lume care să fie așa de accesibili pentru tote ideile care conțin într’însele progresul. Fiind-că se vorbeșce pentru prima oră de exposițiuni în jurnalul Natura și fiind-că esposi- țiunile sunt oinstituțiune nouă în țerra nostra, fie ne ertat a ne opri puțin pentru a arăta Ce sunt esposițiunile. în timpii cei vechi, Greci, între alți popoli, ți- neu forte mult la întrunirile solemne. Din cănd in cănd diferiți popoli care compuneu Grecia se adunai! la Olympiia, la Corynth, și acolo vedend triumfurile atleților, pompele religiose, aurind cân- tările lui Pindar și istoriile lui Herodot, se invitau a cunosce mărirea patriei lor și se înălțau în înfoca- tul lor. simțiment patriotic. Aceea ce se petrecea la Greci cei vechi, s’a petrecut subt deosebite forme la alți popoli, si în tote țerrile aceste întruniri periodice au avut spec- tatori înfocați. în' timpi moderni, și numai de a- tunci de cănd omul a început să înțellegă valdrea travaliului (muncei), pe lângo alte întruniri, s’au făcut și acellea al cărora scop este ca să se ser- bătoreze și, să încurage travaliul subt tote formele salle; aceste întruriri sunt Esposițiunile. Instituțiuni ânco tinere, Espusițiunile au ajuns deja să dobîndescă o importanță considerabilă. Ni- meni nu pote uita faimdsă Esposițiuue din Englite- ra care s’a făcut la 1862, și totă lumea așteptă cu nerăbdare Esposîțiunea francesă din 1867, pen- tru a cărei înființare s’a destinat o sumă de 20 milidne franci. Destinate a serbători travaliul, Esposițiile ati ajuns acum săi fiie o adevărată arenă in care sti luptă¹ â^ricultdri, iridiistriâli, «artiști și aîți pro-' ductdriî Pe: ăc'esf căriip de; luptă' pâciriică și favo- rabilă dmenirel întregi,J se întrec dare mâl de care să* presinte obiectă mai perfecționate, pentru că să pdta învinge pe ConCUrenți seb Acei care înving să¹ întorc mindrî' și vestii;acei care lifafl putut do- bîndi premiul mi se desicurage, din contra se în- torc în atelierele Idf și se pun cu o noue ardore la lucru cu speranță că la viitorea Esposițiune vor avea fericirea de a fi și ei premiați. Frumdsă și admirabilă emulațiune care nu lovesce nicî-un inte- res și încurage pe fiie care dupo meritele salle. Contactul îri care pune 6 Esposițiune’ pe pro- ductori unei localități are asemenea o importanță însemnată'.' .Un agricultor pîiiă ieri isolat, nu cu- noscKi de cât machinile primitive ale localități sal- le: plugul și. grapa de mărăcini. Abia intră într’o Esposițiune și vede atâtea feliuri de pluguri per- fecționate, grăpi, semenătore, prășitore, venturăto- re, secerătore, treierătore, și atâtea alte niachini, unele mai folositore de cât altele. Trece în altă parte și vede o mulțime de semințe necunoscute pentru densul; producte agricole de care nici că avea o idee. Se întilneșce la fiie care pas cu cu- tare agricultor sau machinist, îi cere esplicațiuni, învață în câte-va țlile mai mult de cât în tdtă vi- iața sa; se intorce a casă și pe dată ’lvețli adop- tând instrumente și semințe nuoi. Aceia ce țliserăin pentru agricultori se pote aplica la toți productori. Fie care ese din Es- posițiune cu mai multe cunoștințe decât a intrat. Cât pentru, spectatori care nu sunt nici industriali, nici agricultori, și aceștia câștigă visitând Esposiți- unile. Nu este un cuveni ca dacă nu este cine-va agricultor, să nu cunoscă ce este plugul sau grapa; să n’aibă o idee de plantele alimentarii și indus- triale care ’i sunt folositore pe tdtă țlioa. Afară de acesta ca cetățen fiemare trebuie să cunoscă starea agriculturei și industriei țerrei salle; trebue să se intereseze a cunosce''progresările care sere-: alisă pe fie-care an, căci ar fi lucru trist să fie¹ cine-va român și să nu aibă cel piițiii b idee ge- nerală despre isvorele de avuție alle țerrei salle. Trebue să mărturisim că pin’ acum¹ noi români, ne-âm interesat prea pucin despre alle țereî; ne-am mulțumit să consumăm veniturile ce ne aduceu func- țiunile sau proprietățile; și încolo pucin hd-ă pă- sut de starea economică a țerrei. Din norocire ne-am deșteptat, sau mai drept, am început să ne deșteprăm. Rămînes acum să stăruim pe cal- lea cea bună și singuri vom vedea folosele ce avem să dobîndim. în vecul în care trăim ăntei- tatea este a . Agriculturei și Industriei; bine saii reu trebue să ne conformăm ca densul, căci alt-fel va fi anevoie de trăit. Trebue ca toți popoli, mari și mici, să se pregătescă pe tdtă țliua pentru lupta economică! și de aceea trebue să propășescă tote înstituțîunile care’și o pot pregăti pentru acestei lupte. Pînă astăzi noi români, nu ne-am arătat în nici-o esposițiune europenă puterile economice de care dispunem. în 1867 este Esposițiunea inter- naționale la Paris. Avem timp înaintea ndstră;să ne pregătim dar a lua și noi 6 parte cât de mică, dupo cum au luat popoli mai înapoiați de cât noi. Esposițiuuile cu care.. am început, și pe care tre- bue să le înființăm în toți ani, ne vor ajuta forte mult într’âcesta. ' Esposițiunea națională din București s’a ina- ugurat în destul de bine pentru ca să ne facă a spera că pe viitor avem să pîșiin mai repede. CiiA tote că lumea nu este încă familiarisată la noi cu' asemenea institațiuni, totuși am avut fericirea să vedem de cu dimin 'ța până sera un public nume- ros visitând cu atențiune tote obiectele. Țerrani mal cu semă se grupâtt pe lingă vite și pe ' lingă ma- ' chiliile agricole, și judecau cu bunul lor simț și cu esperiențâ ce au, tote obiectele. în dina deschidere! Esposițiune!, itnpiegați în- sărcinați cu darea biletelor de intrare nu putefi să mai satisfacă cererile; Itimea se grămădea, se în- ghesuia și striga : bilete, bilete" că sa intram. Co- mitetul de Esposițiune ar fi lăsat lumea negreșit sa între fără bilete; însă acesta ăr fi fost cu ne- putință pentru că lumea ar fi năvălit t6tă de o dată. Localul în care se face Esposițiunea este ca- — 149 — sele și parcul Domniei salle Ion Heliade Rădu- îeseu, părintele Htteraturel române, ace! bărbat că- rora români datoresc mal mult de cât ori cui des- voltarea la care au ajuns. Este o fericire că Es- posîțiunea s’a deschis pentru prima oră îu localul acestui bărbat, local din care au eșit atâtea lucruri mari și însemnate pentru România. Am vfițiut cu cea mal vie plăcere pe D. Heliade, preumblându-se tdtă țliua prin Esposițiune și lăcrămând de bucurie, că a putut trăi să vețlă în țerra sa serbătorindu-se travaliul, travaliul care a rescumpărat și rescum- pără pe fie-care ții omenirea. Bucură-te, părin- tele literaturei nostre; bucură-te căci mal mult de cât orl-ciue al contribuit la așezarea edificiului pe care se va înălța viitdrea Românie. Noi aceștiia mal tineri, plini de recunoștință nu putem, în admirația ce ne inspiră lucrările Domniei Talie, decât să ne înclinăm cu cel mal profund respect când vom avea fericirea să te în- tâlnim in caile. Când România se va înălța, ge- nerațiunile viitore vor sci să recompense pe acelia care ne-a dat limba și ne-a fandat o litteratură și instîtuțiunl noperitore. Acela ce al scris și al pre- vedut se realisă pe fie-care ții, Acum Esposițiunea este deschisă; publicul are să o vizite neîncetat, și juriul are să judece obi- ectele espuse. Noi vom da sdma despre tote lu- crările, începind cu chipul cu care a fost organi- sată acestă Esposițiune. P. S. Aurelianu. CULTURA BUMBACULUI. Din cea mai depărtată antiquitate, bumbacul a fost cultivat în India. Istoria ne spune că în timpii lui Herodot, Indienii purtafl vestminte de bum- bac. In timpi lui Strabon, adico cu 450 ani mai în urmă, bumbacul era cultivat la intrarea golfului per- sic. Pliniu ne spune c’o jumătate secolfl mai în urmă că acestă plantă numită trossipmm sau Xglon era cunoscută în Egyptul de sus și ’n Arabia, și se fabrica cu densa vestmintele preoților egyptenl. Teophrast citeză că în golful persic eratî arbori ce portă lână și ale căror frunze sunt asemenea ca a- eelea ale viei. Comercial țessfiturilor de bumbac se urcă la o epocă fdrte depărtată și tocmai aprfipe de nas- cerea Iui Christ, comerciul stofelor de bumbac se întinse din Orient în Grecia și ’n imperiul Roman, apoi mal târțliii în secolul al 9-lea arborul de bum- bac fu transplantat la Arabii din Spania și îndată s’ati stabilit manufacturi la Cordua, Grenada și Sevila. în secolul al 14-iea stofele de bumbac fabri- cate în Grenada eraă privite ca superiore în finețe și ’n frumusețe cellor din Syria. Tot Maurilor din Spania suntem datori fabricarea chârtiei de bum- bac al cărei secret ’l aflasseră stremoșii lor la Samalcanda. In secolul al 7-lea ignoranța și pre- judiciul religios a fost causa disprețiulul ce s’a pro- fessat mult timp în Europa pentru o industrie a- dusă de necredincioși. — 150 —— mal face : o ultimă curățire și se ridică tot'lemnul mort. La Antille epoca plantațiunilor, este din Maift în Iulie, și recolta are loc către fiinitullui Octombrie; în Brasilia semănă în Octombre și ’ș! dau maipu- cină ostenelă petru cultura bumbacului de cât pen- tru porumb, iar când’l culege sfărâmă numai trun- chiul și 1’ lassa pe pământ. Recolta bumbacului presintă un tabloă de travaliu assemenea ca acella al cereale- loru nostre. Semințele care pot fi conservate un an sau duoi, cu tote că este mai bine să le întrebuințeze prospete, servă, afaro de reproducția plantei, pentru nutrimentul animalelor și pentru facerea uleiului. Bumbacul, cu tote că de mai scurtă durată de cât cânepa și inul nostru, se recomanda între tote plantele textile, prin caracterele salle hygienice care ’l fac propriu a ne apăra de căldură și de frig. Reă conductor de căldură o conservă mal bine în țerrile septentrionale, și find-că absorbe repede nădușala face transpirația mal ușoră și mai liberă și preîntîmpină gravele maladii produse de suprima- rea exalațiunei pelei; altă-dată era d’o scumpete extraordinară. j( Singură întrebuințare medicinală a bumbaculu este d’a calma (ușura) îndată, întrebuințându’l sub formă de vată, sufferințele arsurilor cellor mai grave și d’a împedeca deformarea părților ce aă sufferit acțiunea focului. Caracterele botanice ale bumbacului sunt celle următore: Este o plantă din familia Malvaceelor, Iarbă vivace, saă arbulețu cu foi alterne, divisate în trei saă cinci lobi cu nervuri digitate, florile sunt isolate având un caliciu cu cinci divisiuni mici și un calicul (caliciu mic) cu trei foițe. Corola are cinci petale, stamine numerose dispuse în forma unul tub, anthere reniforme (de forma rinichilor) ovariul, pistilului cu cinci despărțituri; în fie-care an mai multe ovarii se transformă în semințe la e- poca maturități și sunt învâluite în fire de bumbac; styl scurt și stigmat claviform, fie-care semență co- prinde un.embryon și un albumen mucilaginos din care se extrage un fel de uleiă. , Cultivatorii mai pucin scrupuloși de cât bota- niști asupra alegere! expressiunilor, aă divisat bum- bacu în trei grupe după differința înălțime!, adico: bumbac erbacios, arbuleți și arbori. Nimic mal dif- ficil de cât o determinație precisă despre numeru- specielor bumbacului care aă dat nascere la nenu- mărate varietăți cultivate astăzi preste tot pământul. ; • In secolul al 14-lea s’aă găsit urme de fabrica- rea țessâturilor. de bumbac în Italia,. și se crede că ’n aceeași epocă, Turcii importară arta d’a țesse bum- bac în Albania și ’n Macedenia. Veneția și Mila- nttl imitară acestă industrie și fabricară țesseturi solide cu bumbac din Syria și din Asia Mică. In anul 1806, dupo ordinul lui Napoleon I, au făcut încercări de cultura bumbacului în Francia și au cerut semințe în Spania, Italia și ’n Staturile- Unite. S’a dat atunci premiu un sfanțu pentru % oca de bumbac curățit; ei, au priimit semințe de deosebite feluri de bumbac din tote părțile. Cultura bumbacului merită să atragă atențiu- nea nostră pentru că cu densul ne facem vestmintele. Mai ântâiă pământul trebue să fie mobil și bine di- visat ca să permită redăcinilor să se întindă la o mare distanță., Dar mai ’nainte d’a semena semin- țele se pun în apă ca să se'moie 24 sau 48 ore și- acesta înlesnesce germinația. Dupo 8 țlile bumbacul cresce și îndată’l curăță cu mare îngrijire de erburile vătâmătore; smulgând chiar din firele de bumbac unde sunt des. ; Astă lucrare este de neapărată trebuință dacă voesce să aibă plantațiuni frumose. Lucrarea acesta ' se repetă de duoe trei ori în intervale deosebite, până când ajunge timpul înflorire!. De la înflorire până la maturitate trec 70 țlille, dupo maturitate numai stă de cât 8 (Iile în arbor; când capsula este deschisă bumbacul sboră, vântul și ploia ’i dă o colore vânătă închisă făro strălucire. Culegerea se face trăgănd cu degitele firele dupo capsule, făro să tragă vr’o parte uscată după caliciă, și pentru ca bumbacul să fie bine conser- vat trebue să’lu culege când timpul este uscat iar nu ploios. Dupo ce au umplut coșiurile, le întinde la sore -ca să se usuce bine, ș’apo! le pun în magazie. Fiind că fructele nu sunt copte în acelaș timp cu- legerea ține mai multă timp, așa în Bresilia începe în luna lui Maiu și nu se termină de cât în August: Nimic mai vițios de cât obiceiul d’a culege bumbacul cu cap- sule, căci remân tot-d'auna firișore ale caliciului difficil de separat ; ’l trece apoi printr’o mulțime de ope- rațiuni ca să’l curețe bine și’n unele localități au o- biceiă d’a ’l bate cu nuele. Dup’ aceea ’lu pune în bale de scorță, saă în saci de pele și ’l calcă cu pu- tere; în Staturile-Unite se servă cu pressa hydra- ulică. Dupo ce s’a terminat recolta bumbacului se — 151 — Bumbacul este o_ adevărată avuție pentru țer- și nor â face din cereale, un isvor nesecabil de a- iile unde cresce, căci servă omului pentru îmbră- vuție a țerrei. J căminte și pentru alimente animalelor. Să ne silim ' A. \ CĂLDURA,-- CĂUȘELE ȘI EFFECTELE EI. Ori de câte-ori se întîlnesc acum duoâ perso- ane nu le auțli vorbind alt ceva de cât despre căl- dură. O ce cald! ce e astățll, repetă în to- te filele, și nu sciu dacă s’a întrebat cine-va vr’o- dată ce este acesta căldură și care sunt căușele el. Vom cerca aici a da asupra acestui phenomen ore care noțiuni generale spre a satisface curiositatea lectorilor noștri. Căldura jocă un rol însemnat în totă natura și este una din condițiunile indispensabile prin care se manifestă viața. La cei vechi chiar era consi- derată ca emblema (semmul) vieței: ori pe unde se simte căldură, ea este însoțită de viață; într’ade- ver influența ei bine-făcâtore se întinde asupra tu- turor ființelor organice și neorganice. D’aceea vedem noi primăvara cum începe a da căldura o mulțime de animale interiore amorțite în timpul ernel se bucură atunci de plenitudinea vie- ței; semințele prin căldură intră în germinație (în colțesce), și plantele cuverdeță nuoi și flori miro- sitore împodobesc suprafața pământului acoperită mai nainte de zapadă. Pe câmpiile înverzite es la păsciune cirezi de boi și turme de ol cu mielușei lor sburdalnicl, sel- bele și crângurile resună de cântecile desfătătore alle passerilor celebrând amorul lor; insectele ne- sațiose de căldură es vesele de prin retragerile lor de iarna și sboră din flore în flore alegându-și su- curile nutritive; laboratorul apare în țarina sa cu plugul brăsduind pământul spre a depune în sînu’I semințele dătătore de viață. C’un cuvânt natura în- tregă pare c’a re’ntinerit și s’a îmbrăcat cu vest- minte nupțiale. Domnia omului pe pământ este basată pe în- trebuințarea căldurei; prin ajutorul ei strâbate el usca- tul și mările, și pune în mișcare o mulțime de machine cu care a înaintat așa de mult industria modernă. Căldura schimbă starea corpurilor, le maresce și le întinde în tote sensurile atât de mult în cât trasformă solidele în liquide și liquide în gaze. Iată effectele căldurei; căușele saăisvdrele el sunt trei; physice. mecanice și chimice. ⁸^®\¹ . - ■ -rai v /j Isvorele physice. Principalul isvor de căl- dură este sorele care înviată totă natura. Căl- dura lui influe asupra tuturor corpurilor orga- nice și neorganice și pătrunde penă la o mi- că distață în coja pământului; quantitatea de căl- dură ce priimesce pământul de Ia- sore în cursul unul an este în stare a topi un strat deghiață gros de 31 metri vre o 15 Stângini încongiurând totă suprafacia globului. Globul pământesc possedă o căldură proprie numită Căldură centrală, ce are o influență forte neînsemnă- tore pe suprafață. Căldura solară, țlisserăm că nu in- flue de cât penă la mică profunditate, care variază dupo țerrl: acolo temperatura este constantă; dar dedesubtul acestui strat numit stratul nevariabil, sau linia neutră, physici și geologi au observat că tem- peratura cresce cu câte un grad la fie care 30 de metri. Astă lege a cresceri călduri mergând spre centrul pământului a fost verificată la mari adân- cimi în mine și ’n puțurile artesiane. Așa Ia adîn- cime de 3000 metri vomă avea o căldură de 100° adico: temperatura apei în ferbere; la 30000 de metri continuând călletoria nostră sutterană vom avea temperatura de 1000° și vom ajunge la temperaturi la Jcare nic’un corp cât de re- fractariu nu pote resista; In centru va exista o căl- dură despre care nu ne putem face nici o idee, a- colo tote corpurile se află în stare găzosă. Apele thermale (calde) și volcanii confirmă existența căl- durei centrale, remășiță din căldura primitivă. * *) Schimbarea stării corpurilor ânco este un isvor natural de căldură, adico: liquidele ca să se pre- facă în solide, dau dintr’ânsele căldure latentă, a- dico căldură aceea ce a absorbit când liquidul a luat starea Solidă assemenea și gazele când se - trasformă în liquide d’au dintr’ânsele căldura la- tentă. *) • ') Numim căldura latentă, quantitatea de căldură ce ac combină cu moleculele corpului spre a’i schimba starea și care nu cade sub simțurile nostre, spre ex. ghiața ca să se topdsoă are trebuință d’o temperatură de 79°, adico, de vom amesteca o ocadeghiață c’o oca de apă Ia 79" vom avea 2 oca de apă la 0°; .711’ da grade a trebuit ghiaței ca să și schimbe starea. *) Vetji Natura No...Formațiunea globului .. ■. < ■ - - (’ACASEfaiEj o - 152 — Insvorc mecanice. Toți sciîi din experiență că frecând repede duoe lemne se aprind,, frecând duoe bucăți de ghiață se topesc, isbind tare cu amna- rul o petră atât de mult se încălțlesce in cât pro- duce schântel, ciocanul isbind un corp ’l turtesceși ’l încălțlesce. — Un corp solid în mișcare oprit d’o dată printr’un obstacol, desvoltă o căldură propor- țională cu vitessa (iuțela) și cu massa sa, spre ix. dacă pământul în iuțela mersului seu s’ar isbi de sore ar produce o căldură de 400 ori mal mare; meteorite! sad asteroide cațlend pe sdre ar produce călduri mult mal considerabile. Experiența ne a- rată că nu numai solidele puse în . mișcare se în- călzesc, dar și liquidele și gazele.. Așa spre. ex. pi- căturile de pldie sunt mal calde jos că^end pe pă- mânt, asemenea și cataractele sunt mult mai calde jos de cât sus, duoe valuri isbindu-se cu repeziciu- ne se încălZesc. Prin, mișcare,, apa pote să se' încălZescă atât de mult în cât să intre în ferbere. Ministrul res- bellului .dela Munich. a făcut experiența următore casă confirmă proposiția de mal sus: a pus săîn- găurescă un tun sub apă și. dupo mai multe isbi- turl apa a ajuns la 100° și a început să ferbă. A observat însă că în timpul operațiuni, temperatura numai cresce, de și mișcarea continuă, fiind-că o parte din apă se transformă în vapor ș’apoi în miș- care. Așa dar mișcarea mecanică se npote transforma în căldură și căldura se utilisă ca forță motrice, (d’a- ceea se unge osia rdtelor ca să nu se perZă cea mai mică quantitate de căldură, ci totă să se tran- sforme în mișcare). Se scie din Physică că, quan- titatea de căldură trebuinciosă ca să încălZescă d’un grad un kilogram' de apă pote desvoltă o forță mo- trice capabilă d’a ridica o greutate de 424 kilogr. la înălțimea d’un metru pe secundă. Prin compresia aerului ânco se desvoltă căl- dură, spre ex: dacă într'un tub cylindric de sticlă cu pereți groși vom comprima aerul în întru c’un piston în vîrful căruia se află iască, se aprinde ia- sca mai înainte d’a ajunge pistonul în fundul tubu- lui, și dupo ce s’a aprins iasca pistonul este împins în- dărăt. Acesta este înc’o probă evidentă de transfor- marea căldurei în mișcare. Căldura degăgiată prin compressiune provine din mișcarea vibratorie și din ciocnirea moleculelor materiale cu ale etlierulul ce le înconjoră făcend ast-fel să trecă o parte din căl- dura latentă în starea de căldură simțibilă. / ; Isvore chimice Combinațiunile chimice sunt ,mai totd’auna însoțite de căldură; când se fac în- cet căldura este abia simțibilă, Iar când se produc repede căldura este așa de mare în cât se produce Combustie sau ardere; spre ex: când amestecăm prafu- rile de Seidlitz, observăm că se produce o efferves- cență (ferbere) întocmai ca spuma de bere și paharul se incălZesce; iar combustia se face când aruncăm po- tasă sau sodă într’un vas cu apă, sau mai bine fo- j cui dupo vatră, care nu e alLceva de cât rezulta- tul combiimțiunei-dumice, îiitțe oxygenul. aerului,și carbonul lemnului. ; Numim combustie orl-ce combinație chimică, care se face cu degagiare de căldură și de lumină, și . în orl-ce combustiune carbonul și hydrogenul lem- nului, al uleiului ș’al cere! se combină cu oxygenul aerului; dar se produc combustiunl in care oxyge- nul nu jocă nici un rol, spre ex chloru ameste- cat cu praf de antimoniu sau de phosphor se pro- duce căldură și lumină, căci lumina însoțesce căl- dura. Celle mal multe combustibile ard cu flacă- ră; flacăra nu este alt-ceva de cât un gaz sau va- por dus la o temperatură înaltă prin eifectul com- bustiuni. Puterea strelucitore a unei lampe. variază cu productele ce se formeză în combustie și cu prc- sența corpurilor solide. Spre ex. flăcările de hydro- gen, de oxyd de carbon de alcool, sunt palide pen- tru că nu coprind de cât gaz, dar flăcările lumânărilor, ale lampelor, ale gazului de luminat au-o mare, putere strălucitore, pentru că coprind cărbune, care avend o combustie necomplectă devine incandescent în flacără. Se observă că temperatura unei flacăre nu este în raport cu puterea el strelucitore, spre ex. fla- căra hydrogenulul care este, cea mal palidă, produce cea mai .mare căldură; iată cum combinațiunile chi- mice, combustiunile sunt unul din principalele isvore de căldură din care omul trage o mulțime de fo- lose. Termin am aci prin a Z>ce doue trei cuvinte și asupra căldurei animale. Tote animalele produc căldură unele mai multă, altele mai puțină. Temperatura animalelor inferiore este mai aceeași cu a mediului în care trăesc, dar celle superiore aii o temperatură proprie care se con- servă mai aceeșl, îndipendintă de a mediului în care trăiesce animalul. La multe animale căldură este așa de mică în cât nu se pote simți; d’acolo numirea, de animale cu sânge rece sau cu tempe- ratură variabilă dată reptiliilor, pescilor și tuturor animalelor inferiore a căror temperatură puțin se,, deosebesce d’a mediului ce le încongioră. Acesteani-, male se deosebesc de'mammifere și depasseri care aQ sânge cald sau temperatură constantă. Dintre tote animalele passerile aii'temperatura mal înaltă, elle ■ aii 42° pe când omul are numai 37°. : ' Se attribue căldura animală phenomenelor chi- mice produse în corp prin oxygenul ce se intra-' duce prin respirație și se respândesce în orga-, nism prin torentul circulațiuni; unghiile și perul ne avend vase sângifere h’au nici căldural proprie; sys- ‘ temui nervos pare că jocă un rol însemnat în des- voltarea căldurei animale prin iefluința ce are asu- pra mrculațiuni sângelui. — Sunt unele medicamente care scad sau măresc temperatura corpului uman., • (Va urma). Imprimeria St. Rassidescu, Strada Germană, Hanum Gherman, No. 2.