ANUL VI. No. 18. 15 MAlU 1865 PENTRU PROPAGAREA SCUNȚELOR POSITIVE IN ROMÂNIA. Redactori: Dr. C. ESSARCU și Lt. D. ANANESCU. . - - --— - • • ■ ---■. . ->_». ■ vr Copiundebe: Instrucția și Educația. Armoniile Naturei, Castorul, Petrele de trotoriu, Utilitatea Cafelei. Exposițiâ de Belle-Ărte; -■‘-«.T., ,'L „ _ - .... ..... ......... ._-———■ - ¹—’ ~ ~ ■' ■"■■ ■ INSTRUCȚIA SI EDUCAȚIA INSTRUCȚIA SECUNDARĂ. SCHOLELE REALI. (\ GRAVĂ MALATIE SOCIALĂ. Nfi se poco io vi dia, da imputur sono Chfe quanto io posso dar, tutto vi dono, Ariosto. Daca pucin v3 daS nu sunt de imputat Căci cât pot tot vă dau. Nuoa lege a Instrucției publice, în par- tea destinafă orgănisări instrucției Secun- darie, consacră mal multe paragrafe privi- tdre la înființarea schelelor reali, schdle ce au de scop a da . învățătura trebuincidsă pentru exercitarea unei arte’saă profesiuni? Asupra acestui punct voim a atrage aten- ția cititorilor noștri precum și a Ministrului și Consiliului superior al Instrucției publice. Una din căușele 'care contribue mal mult într’o societate a înjosi caracterile, a le face pusillanime și a le împinge spre acea adulație servilă pe care o credem primejdidsă pentru Guvern fiind-că e de natură a’l orbi împingendu’l spre reu și prin urmare spre ruină; una din b biele sociale celle mal grave și de care sufferă mal mult Statal român este, trista condiție în care se află cel mâl mulțl din cetățeni noștri de a nu putea trăi de cât funcții și de posturi. Ce nu . face bietul, creștin al căruia stomac strigă, ce nu face domnișorul cu- tare care s’a obicnuit cu confortabilul, pen- tru a dobîndi o funcție de la Guvern? Câte nemulțumiri, câte cause de ură în contra- lor și prin urmare în contra Admi- nistrației nu produc miniștri care se află în mijlocul atâtor și atâtor sollicitatorl ? Pe câți; dmeni capabili nu depărtdză de dînși, și prin urmare cât ajutor nu perd fiind-că se las a se influența prin rugăciuni obsti- nale (snnt dmeni și el) ast-fel încât să în- credințeze posturi înalte și difficile în mâini inepte său immorale... Dar avem dre tre- buință â insista asupra acestui rău de care sufferim ?—Cine nu'l vede și cine nu’l constată ?.. Am dori ca o voce mal autorisată de- cât a ndstră să se înnaîțe mi numai m si- nul presei, dar în sînul marelor Corpuri alle Statului, în Cameră și în Senat ca să propue mirifice pentru a combatte acestă gravă malatie a societății ndstre. Ca în timpul decadenți acellul despotic și; mise- rabil imperiu Roman numerul cellorplătiți tinde a deveni mal considerabil de cât. a- cellor ce plătesc. Centralisația administrati- vă absorbe tot și înghite tot.. Seim că se găsesc la noi personage și politici care nu cred că asemenea questiî merită a fi tractate în Camerele nd- stre legislative, Avem însă din parte-nb mal bună opinie de prevederea politică abme- nilor noștri de Stat și suntem convinși ca nu vor crede că se înjosesc ocupându-se cu questiî despre care cel mal illustru Par- lament din Europa, Parlamentul- engles, ^e ocupă cu atâta sollicitudine. Se află in sînul acellul Parlament 'dmeni de Stat a cărora politică nu consistă în a se închide în o- ra presintă, asfel încât să numai vdejă nimic mal departe. Iată cum unul din acdști dmeni *j se 1) Șir Cornewall Lewis. . — 138 exprima asupra questiel care ne ocupă²). „E timp ca dmeni de Stat al Engliterel să recundscă că dorința universală și nemode- rată de a ocupa funcții publice este cea mal rea din malatiele sociale. (Applau- de). Ea respândesce în tot corpul nației o umbre venală și servilă care nu exclude cu tdte astea spiritul de revoltă și de a- narchie. (Applaude prelungite.) Ea crea o mulțime de flămîncțl capabili de ori- ce fu- rie ca să’șl satisfacă fdmea și de ori ce baseță când sunt sătul. Un popol de sol- licitorl este cel din urmă dintre popoll. ²) Ve<]I desbaterile parlamentarii în Times 25 Aprilie 1856 repro- duse de jurnalele francese din acea epocă. Nu este igominie în care să nu pdtă cine- va împinge un asemenea popol (Applaude). N’avem nimic de adaos. Aceste expre- sii energice sunt caracteristice. In punctul de vedere în care ne punem, nu ne este alt permis decât a ne adresa către per- sdnele în posiție de a pune în practică legea In- strucției publice chemând atenția asupra ma- rel necesități de a se crea scholi în care să pd- te cine-va „dobândi învățătura trcbuincid- „să pentru exercitarea unei arte sau pro- cesiuni, ast-fel încât să pdtă a’șl câștiga „viața făr’a avea trebuință de funcțiile Sfa- nțului. Terminând, cerem din tdte puterile: „înființarea Schdlelor reali. E. ARMOMILE AATLREI FECONDITATEA ȘI ECONOMIA, și spăimântător despre puternica unitate a forțelor naturei. La populil cei mai înderăt în civilisație, imaginația găsesce o plăcere a se rătăci în lumea fantastică; d’aceea vedem că cu cât civilisația îna- inteză, cu atât realitatea ia locul hypotheselor și sciințele positive se stabilesc pe base solide. Prin (Ucerea Naturâ se înțellege în general tota- litatea ființelor materiale ce compun universul și systemul legilor eterne ce presidă la crearea, întreține rea și perpetuitatea lor. Câmpul el este nemărginit, căci înbrăcișeză tdtă lumea materială ce se . pdte vede și pipăi, dincolo de care nu există de cât ceea ce trebue. Pre lungo satisfacția ce dă mai multor curi- osități, studiul naturei 'procură nobile plăceri ce depind de întinderea horizontului cunoștințelor, în- bogățind spiritul de concepțiuni nuoi. Cu cultura intelliginței a crescut în tdte clasele societăți tre- buința d’a în frumuseța viața, mărind sphera ideilor, înlesnind pe d’oparte bunul traiu material, prin aplicațiuni nemerite la artele mecanice ’și chimice, iar pe d’alta desvoltând avuția națională. Numai de când a intrat în comerciu intim cu Natura, de când s’a initiat în secretele el, omul a ajuns a ’și face o idee mai lămurită despre cultul religios și despre Divinul Legislator, căci in regnurile Naturei nu domină de cât frumosul, justul și adeverul stre- bătutede amorul divin. Tot este mare, tot este admirabil încatenat in Natură, de la ființele jhferidre celle mal' brute ■'„Studiul Naturei este callea cea mai sigură ’ și facilă care duce la Dumnezeu. Linne. „Natura, (lice ilustrul Humboldt în Cosmos, „este unitatea în diversitatea phenomenelor, armo- „nia între lucrurile create, care se deosebesc prin „forma, prin constituția lor proprie, prin forțele „care le anină, prin legile stabilite ce presidă la des- „voltarea lor, este Totul (vd irâv) strebătut d’o su- „ fiare de viață. Schelling în poeticul sett discurs asupra artelor țlice: „Natura, pentru acella ce scie să se pătrundă de sublima el mărime, este forța creatdre a uni- versului, forță lie’ncetat lucrând, primitivă, eternă; care face să nască din propriul seu sîn tot ce există, pdre și renasce pe rend.“ Egyptenil personificau natura sub figura unei femee acoperite c’un vel: symbolul mysterului, șib numiau Isis. Alții o figureză făro vel și cu mamellele umflate de lapte: symbolulficondități. îu vatican la Roma se află d mulțime de busturi și statue carₑ represintă Natura sub numele Isis. . ' Unii dintre philosophi vechi Leucipp și Epicur, precum și dintre cel moderni# Diderot. și d’Holbach personificând . Natura, au făcut dintr’ensa o putere necesarie, dar orbă, o causă universală și atot pu- ternică prin care au pretins să explice tot Ori cum va fi, ideea despre ceea ce numim Natură variază la differițl populi. Așa spre ex. la populil cel mai sălbatici găsim;un sentiment confus — 139 — penă la celle mai superidre, celle , mal nobile; dela petra ce rostogolesce rîul înfuriat, penă la platanul gigantic- legănat de vânturi și de la acesta pâno la omii: corona creațiuni, symbolul unități divine. Natura nu face salt, a