... p <’ i; - ■ ANUL VI. No. 14. 8 APRILIE 1865 arwjMTiirA'M-.s’ 7: PENTRU PROPAGAREA SCIINȚELOR POSITIVE ÎN ROMANȚA. Redactori: Dr. C. ESSARCU și Lt. D. ANANESCU. Copkindbbs: Instrucția ji educația. Puterea ideilor. Affinitatea affecția etc. (urmare). Alimentația. Varietăți. a serviciului postai, ^i chemăm atenția Gu- vernului asupra nepăsări disprețuitore cu care sunt tractate interesele cetățenilor. Adăogăm cu acestă ocasie că, cetățeni într’un Stat nu sunt destinați a fi numai contribuabili, si că au drepturi cărora Guvernul are datoria a da o legitimă satisfac-ie, ' " ' / ’ ■ SI EDUCAȚIA w NEMIC — LECTURELE PUBLICE. Puterea ideilor, puterea care de și combătută, de și astupată., de și în aparință strivită și nimicnici- tă) dar tot-d’auna vie, tot-d’auna puternică și cu- rând sau mal târziu iresistibilă. Iată o veritate de care fie-care trebue să. se pătrundă, iată unfact positiv, pe care știința po- sitivă îl pdte înregistra. în aceliaș timp o asemenea convicție consolă de triumfele celloru rei (pe care nu le credem durabile) și întărind noțiunea justiției în inima omenilor nu ’i face să se îndoescă de Dtjleu. într’o societate unde asemenea convincții se vor respăndi, moralitatea privată și publică făr’ îndo- ială se va ameliora, și consequențele propagări n- nor asemenea idei nu vor întârzia de a deveni ma- nifeste pentru ceea ce considerăm ca scopul final și definitiv al ori carii activități, al ori cării lucrări de orice natură va fi. '• ■ • . • de ,a, consțața încuragindu-Ie symptomele și tendințele ce le credem folositore societăți ndstre: „Nu este putere mai mare de cât puterea i- deilor. Acestă putere rădică națiunile de sub ju- Mai mulți din abonați noștri se plâng că ‘nu. au priimit mai multe din numerile Natu- rei ce din parte-ne cu scrupulositate ne jam făcut datoria de a le expedui. Constatăm în- naintea publicului, împreună cu mai mulți din confrați noștri din presa română, că acesta provine din neregularitatea și reoa organisare INSTRUCȚIA PUTEREA IDEILOR — MARELE , Ne se poco io vi dia, da imputur sono ' Che quanto io posso dar, tutto vi dono:. Ariosto, Daca pucin v5 dau nu sunt de imputat, ;T: , Căci cât pot da tot ve dati. Doue armate se află în presință: una susți- nând o ideiă și un princip drept, cea-l-altă repre- sintend forța și brutalitatea. Acestă din . urmă mai numerosă și mai puternică materialmente, sparge rangurile cellei d’ântâiu, risipesce sau calcă la pă- mânt pe luptătorii ce o compun, și ia posesiune de tdtă întinderea; lagărului ce ea ocupă. Unde credeți, întrebă; un philosoph frances *) că se, află .victo- ria? El bine! acea armată e învingâtore care sus- ține și represintă ideea cea bună și principiul. cel drept. De și respândită, de și culcată la. păment, victoria este și va.fi:cu densa. ₍ < ₛ . .; Puterea ideilor și principelor cellor drepte, iată un fact ce devine cu atât mal. manifest cu. cât ci- vilisația înnainteză, Cu tdte alternativele durerose -la care a fost și va fi ânco supusă Europa ₍și di- versele state.ee iOj compun, cu tdte eclipsele ce au .întunecat în mal multe rânduri și întunecă încd mai multe din ideile de justiție și de libertate ce Crea- -torul a depus în; inimile, ndstre, putem. ^ice, ,ca caracterul secolului XIX se pdte resuma in aceste cuvinte: I) Cousin. gul împilări și le împinge pe calea libertăți și a progresului. Acestă putere învinge ori ce alte pu- teri și duce omenirea înnainte. Să ne punem dar tdte silințele spre a respândi idei, spre a propaga principe, spre a face o reac- țiune în obiceiuri, în sentimente, în credințe. Aci este tot viitorul, aci este triumful libertății, aci este adevăratul progres. / \ « Invețând a cunosce, drepturile ndstre, înțelle- gend principele celle mari de libertate și de mora- litate, formându-ne inima prin sentimentele celle no- bile care transformă și înnalță pe omeni, deprin- ^endu-ne; a , practica yertutea, a iubi ce-este fru- mos, a urî despotismul, înjosirea și corupțiunea,. a ne devota pentru patrie, și pentru binele public, a întrebuința vieța pentru a fi folositor națiuni și o- meniri, ,atunci și numai atunci vom avea într’ade- ver .drepturi și libertăți,atunci vom vedea domnind în legi și în fapte dreptatea,.și. moralitatea, ₛ atunci vom fi siguri de viitorul naționalități ndstre, atunci în fine vom intra și vom merge pe calea cea mare a civilisațiuni.“') ' . r N’avem trebuință ■ de a lăuda ideile exprimate în liniile.ee citirăm, căci am lauda ideile ce susține acest jurnal, desbrăcându-le de forma litteraric cu care autorul le îmbrăcă,' îe pote cine-va resuma și reduce în termeni următori: Omul social și politic repausă pe emul intel- lectual și moral precum vîrful repausă pe fondament. Cultura intelligențel cetățenilor și formarea i- nimilor; iată prima preocupație' a tutulor omenilor în adever politici. " ? . A se ocupa numai de necesitățile exclusiv po- litice ale Țerrei (luăm vorbă în sensul el restrîns), este a arunca în aer petrele edificiului saă a pune basele acestui edificiu pe un tdrrăm nisipos; riesta- bil și făro nici o consistență. , Instrucția și Educația iată punctul de plecare. Plecând dela ,un punct cu totul differit de a- cella de unde am plecat, onorabilul nostru confrate se întîlnesce cu noi pe un terrăm neutru și ne dăm mâna împreună ca să susținem âcelleșl idei, săde- findem âcelleșl principe, să ne grupăm împrejurul imul acellași' drapel. Pe acest terrâm toți românii, ori care ar fi divergență lor de opinii politice, se pot uni pentru a lucra împreună, ădresându-se la ideile și sentimentele ce unesc pe omeni, iar' nu laurile și pasinnele ce’l desbină. : 1) Con»eiinț*, NațiotudS Să ne unim dar cu toți într’o singură idei’ într’un singur sentiment, într’o singură cugetare: Propagarea Ideilor. Moralisarea Cetățenilor. Cultura Intelligințelor. Formarea Inimilor. Instrucția și Educația. Vom face ast-fel batalionul sacru al căruia caracter și natură este de a fi învingător, atunci chiar când mdmentaneiî este învins. A ceia; ce ’l vor compune nu se vor lupta între dînși, ci îșl vor concentra tote puterile și tdte silințele ca să com- bată marele inemic ce se află în mijlocul nostru, ce a intrat în mijlocul cetăți ca să produci tote relele, să aducă tdte întristările, să causeze tdte amărăciunele.; Cu toți dar să ne sculăm în contra marelui inemic: , Jynorența și Corupția. . Lecturele publice respândinte în ;toță țerra și făcute de omeni cu instrucție, moralitate și bună, intenție, nu pot elle ore contribui mult și fi de un mare ajutor în lupta ce cu toți trebue să între- prindem în contra Marelui inemic, Și dmeni no- ștri de talent â cărora vorbă eloquentă și sympa- thică pote - avea atâta putere asupra • intelligințelor și inimilor Românilor, n’ar trebui și el să se co- bore pe o arenă neutră și să începă sacrele lupte litteraril și științifice, pentru a se repausa de lup- tele politice al cărora resultat nu seim daca a fost mult folositor disgrațiatel ndstre patrie. Multe din sommitațile sociale și illustrațiele politice care afli jucat un rol mare în parlamentul Engliterrel șiSta- turilor-Unite au căutat un nou titlu de reputație și de glorie,' făcând lecturi și conferințe ca acelea ce se fac în capitala ndstră în salonul Ministerului Cultelor. Ca să nu cităm de cât un exemplu, un nobil lord, cornițele de Carlisle și-a câștigat o drep- tă reputație prin discursurile și lecturile salle tă- cute pentru lucrători din lork shire.') ? Pentru ce un Heliade, un Costaforu, un Crezzulescu, un Cogă'nicenu, un Brăiloiu, un Boerescu, un Brătia- hu, etc. etc... n’ar veni să se cobore cu sereni- tâte în spirit și cu placiditate în înimă pe tdr- ramul neutra, unde îl invităm și să dea confe- rințelor publice importanța și utilitatea ce pot â- vea asupra educației ndstre. materiale. - Adresându- se la ideile și sentimentele ce unesc pe ■ cetățeni,¹ iar nu la pasiunele și urele ce îi desbină, ■ și*;con- tribuind â respândi în spirite lumină, pace, concor- 1) Ltclureo and adreuet in aid of popular education, by the right honorable the earl of Carliile. Londoa 1852. . — 107 — die și armonie. Țerra le vă fi reenoscătore șiîva aplauda făr6 distincție de opinii politice, uitând gre- șelele ce vreuni dintr’inși au putut comite în via- ța lor politică. “Acela care este făro păcat să’i a- runce prima piatră. „ Vomu reveni asupra acestui subiect și vom desvolta acesta idee. Constatăm cu bucurie că ideea conferințelor publice ce susține și definde jurnalul nostru e îm- brățișată cu intelligință de mai multe orașe din România. • în Galați D. Troteanu, (Economia Socială); în Brăila D. Stroe Belloescu, (scințele positive); în Botoșani D. I. V. Adrian, (tradițiunele naționale și Istoria Românilor); D. Dr. Isac (medicina popula- ră), D Pădure (systemul metric), D. I. Sacara (co- dul civil). în interesul verități și ca omagii capitalei Olt teniei, constatăm cu plăcere, că patru ' conferințe publice se ținuseră m Craiova, trei de D. Stolojea- nu și una de D. Kitzu mai înainte de a se inau- gura în Bucuresci lecturele din salonul Ministeru- lui cultelor. Sperăm că D. Stolojeanu și D. Kitzu vor continua conferințele D-lor, avend acum savan- tul concurs al D-lui A. Petrescu alle caruia lecturi publicul Bucurescilor le-a ascultat cu profit și plăcere. Jurnalele politice ca Consciință și Opinia Na- ționale, găsi-vor un mic loc în collonele lor pen- a propaga în societatea Română ideea fecundă a conferințelor publice și a imita jurnalele celle mari alle Franciei, Engliterei, Elveției etc., care consa- cră o parte litterară unde se vorbesce despre con- ferințele publice ce să fac în aceste țerrl?¹) E. AFFINITATEA — AFFECȚIA — NUTRIȚIA — RESPIRAȚIA ȘI PROPAGAȚIA PLANTELOR. O SINGURĂ LEGE MENȚINE ARMONIA UNIVERSULUI. (Urmare) Demnelor și Domnilor • ¹V’ Cum toți seim, avem trebuință de a introduce aer în plămâni ca să putem trăi; fără astă condiție viata ndstră s’ar întrerupe. Din aer oxygenul este care exercită acțiu- nea sa vitaferă, (dătătdre de viată), asupra sângelui ce vine și circulă în plămân’. Oxygenul intră în sânge, sângele încărcat ast-fel de oxygen dobîndesce proprietăți vi- tale, merge în tdte ramificațiile organismu- lui ca să respîndescă căldură și viața, a- Idrgă să escite inima, și inima palpită de veselie visilată fiind de sympathicul seu os- pețe 'ți, palpitând, perpetue mișcarea vitală. Sângele dupo ce ’și a făcut revolu- ția sa în tot organismul și ’și a împlinit misia sa dătătdre de viată se întdree din nou în plămâni încărcat de un princip mor- tal; acest princip se numesce acidul carbo- nic (Co²). Acest princip mortal îl dăm afaro din noi în actul expirației, îl exalăm, și atmosphera se umple din ce în ce de densul și se vițiază. Cu cât dmeni și ani- *) Ve<|i jumilul la fresse. Journal, de Genevre, Murning Slard ele . malele respiră cu atât atmosphera se încarcă de acest princip mortal numit acidul car- bonic. El bine, îmi yețl dice, va veni un timp în care atmosphera plină de acest gaz nu va mal fi proprie de a întreține viață și animalele destinate a trăi în acestă at- mospheră, vor peri intoxicate (otrăvite) de principul mortal. Linisciți-ve. Natura a prevedut tot și a stabilit în privința respirației o admira- bilă armonie între regnul vegetal și reg- nul animal. Pe când acidul carbonic ce ’l exalăm în actul ex₍ irațiel este un gaz dă- tător de morte pentru animale, Natura a făcut ast-fel î ' cât să devie un princip care nutresce plantele și care e prin urmare un princip dătător de viață. Plantele nu iad din atmosphera oxygenul, acest gaz bi- ue-facetor și propriu numai a întreține viața animalelor și a omului, elle sustrag din at- mospheră azotul și (căci asupra acestui punct voiu să insist) acidul carbonic și curăță ast-fel atmosphera împcdicându-o de a se viția și facend’o ast-fel proprie respirației animalelor. — 108 — ui •- intensitate. Dar să nu ne prea aventăm. pe terremul medical, deși aceste noțiuni sunt fdrte interesante,, și să constatăm numai că. ozonul nasce în mare quantitate când sd- rele isbesce părțile vercțl allevegetalelor și ast-fel atmosphera în aste condiții câ- știgă proprietăți vitafere și mai mari, și să!, ne resumăm (Jicând: că respirația vegetale- lor stabilesce un equilibru perfect în at~. mospheră care Idgă regnul vegetal cu re- gnul animal și face ca unul să atârne și să fie în armonie cu altul. Noi dăm vegeta- lelor acidul corbonic și elle ne dau oxyge- hul si armonia se stabilesce ast-fel îh univers; Când vom merge, de acum înnain- te, într’o livede sau într’o grădină, vom încerca ca și'în ; trecut plăcerea ce procu-; ră ochilor vederea nuancelor și culorilor variate alle florilor, voluptatea ce dă par- fumele lor suave, dar în acellaș timp vom adaoge la aceste sensațil ideile sublime de armonie, de ordin, de înțellepciune ce Crea- torul a respândit în tdte operile salle. Vom sci că arbori maestoșl, plantele ușure și grațidse, iarba verde și înveselitdre, foile pe care zephirul le mișcă, buchetele încân- tătdre sunt bine-făcetori noștri și lucreză pentru noi, curățesc aerul, îl fac pur și vitafer și ne conservă ast-fel sănătatea și viața. întorcându-ne în urmă din preum- blarea ndstră și aflându-ne în midlocul | semenilor noștri vom 4ice pdte cu întrista- re și în tăcere: acestă armonie e departe de a exista între dmeni. Acum că sciința ne a aretat cum plan- tele se hrănesc și respiră, să ml dațl voe Ddmnelor și Domnilor să fac o mică di- gresie pentru a nu ve obosi prea mult spi- ritul prin noțiuni curat sciințifice și să arăt cum sciința pdte inspira poesia, cum poeți eșind din căile străbătute ar putea găsi mari și admirabile inspirații în sciințele physico-naturale. < în acellaș! timp, acidul carbonic (safi, ca (Săț.^in, mal exacțl,. carbonul acidului car- bonic,) și azotul, aceste duo6 principe mor- tale ipentru om favorisă vegetația cu o mare intensitate și cu o mare intensitate hrănesc plantele. *’ Dar nu e destul că plantele curăță at- mosphera de gazele mortifere, elle exală mari quantitați de Oxygen (provenind din descomposițîa acidului carbonic Co² de păr- țile venii alle plantelor sub influența lumi- nel) și dau ast-fel în atmosphera princi- pul vital ■ Când dupo răsăritul sdrelul merge cineva într’o grădină plină de arbori și de plante vercțl simte o satisfacție, o plăcere vie, plămâni se dilată, sângele circulă cu mai multă rapiditate, viața pare mal ușure și mai voidsă. Ei .bine acesta provine din causa-că. acel arbori, acelle plante, acelle tapeturl vercțl care ne înveselesc și ne în? cântă privirile, dau în acellaș timp sub in- fluența radelor luminef quantitățl mari de oxygen. Și s’a observat, D. Schonbein din Berlin. a făcut pentru prima dră acestă ob- servație. că oxygenul ce exală plantele sub influența radelor sdrelul are proprietăți mai oxygenante, mal vitafere de cât oxygenul propriu <|is ȘÎ acest oxygen cu proprietăți nuoă s’a numit, ozon. S’a făcut studii se- ridse de învățațî și de medici asupra ozo- nului și insultatele la care el.au ajuns sunt demne de atenție. S’a constatat spre exem- plu că lipsa ozonului din .atmosphera co- incidă cu dre-care bdle, că există unele e- prodemii într’un ținut când în atmosphera acestui ținut quantitatea ozonului se inicșo- rezăca să ajungă în proporții fdrte mici sau să dispară cu totul. Așa spre exemplu s’a obervat că, cu cât choleră într’un timp de epidemie cresce cu atât quantitatea o- zonului se micșorea ca să dispară când e- pidemia ajungea în cel mai mare grad de se sub. divide în multe altele, .spiritul uman, supuindu-se legi ce pare a domina secolul nostru, legea divisiunei travaliului, când în alte cuvinte analysa rigurdsă și rece luând fie-care sciință în parte ca s’o disece, ca s’o spintece și să pătrundă cu severitate pînd în pîntecele el, pîno în ramificațiile salle celle mal ascunse, atunci poesia speriată de o asemenea ariditate se desparte de sciință. Iată a doa periodă a sciințelor, pe- riodă care nu s’a sfîrșit ânco. Credem ânsă ca dacă sciința va înnainta indefinit în acestă direcție, divisiunea o va reduce în părticele atât de mici și analysa va grămădi materiale atât de puțin importante în cât sciința în loc să fi i bogată va de- veni împovărată de materiale inutile, și poe- sia nu va găsi nimic ca s’o inspire în mid- locul pietrilor, pietricelelor, nisipului, păr- ților abia diărite de care sciința specialisată se ocupă. Credem că momentul a sosit unde analysa pdte să se unescă cu syn- thesa. Iată a treia periodă în care sciința începe a intra. Istoria naturală dupo ce a fost divisată în sute de părticele ast-fel în cât un învățat să nu se ocupe tdtă viața Iul decât de una din aceste părticele și să nu mai vadă și să nu mal scie nimic alt, istoria naturală se unesce cu celle-lalte sci- ințe și se asociază cu philosophia. In astă periodă apare din nou acelle concep- ții vaste, vaste ca creația Ca în prima periodă, dar avend rațiunea drept conduc- tor, imaginația pdte să’șl întindă aripile salle către vîrfurile, către somitățile celle mal înalte și poesia, un minut speriată de formele severe și, de limbagiul arid al a- nalysel, găsesce din nou inspirații sublime în contemplația armoniilor naturei și lege- lor salle eterne. . Un nou Danten ar găsi sp. es. un admirabil subiect de poesiă, (le o poesie subiimă, în acel- . v- ... llistoria naturală *) presintă în diversele salle phase de desvoltare trei peridde dis- tincte. La început și într’un timp înde- lungat de secole istoria naturală nu era despărțită de celle-alte scințe. Trunchiul commun al cunoscințelor umane n’are ânco ramuri distincte și unirea sau mal bine confusiunea istoriei naturale, cu aceste cu- noscințe iată caracterul primei peridde. Phi- losophul sau sapientul antiquitățl, ca sa me serv cu expresiele cellor vechi, îmbrățișa în vastele dar vagele salle, meditații tdte phe- nomenele ce lumea exteridră sau physică și lumea interidră sau p«ychică presintau ochilor sei sau cugetări salle. Ardentă, temerarie, plină de aviditate asemenea unul copil a caria jună intelligință se exercită neîncetat asupra obiectelor ce ’I înconjdiă taro reservă și făro critică, sciința se gră- besce se culdgă facte în tdte direcțiile, să dea nascere la concepții îndrăsnețe, la sys- teme temerarii ca să explice tdte pheno- menele. ; Dar aceste concepții, dar aceste sys- teme nu sunt supuse analysei, opere bri- lante dar fragile alle imaginației elle sunt de natură mal mult a place spiritului, mal mult a’l pune în mirare decât a’l instrui. Poe- sia se inspiră dar sciința caută în zadar elementele unei doctrine positive; ea este debilă, incertă, tremurîndă sau mai bine sciința nu există ânco. — Poesia însă se in- spiră în privința systemel ir la care da nas- cere acestă sciință, avidă de a explica prin concepții generale și vaste totalitatea uni- versului, totalitatea phenomenelor ce’l com- pune. . . Când îi.să trunchiul commun al cu- noscințelor umane se divide în ramuri ne- nnmerdse, când fie-care din acdstă ramură Aceste ideî asupra phasejor prin care a trecut llistoria naturală sunt împrumutate ilustrului nostru profesor- Is. Geoffroy St. Hilaire. — 110 — laș tim'pt terribilă și «atrăgătdre descriind în- tr’o epopee phaseleprin care a trecut globul pământului nostru din minutul când, arun- cat printr’o voință supremă sub forma u- nul gigantic spheroind înfocat, s’a rosto- golit în imensitatea infinită a spațiului în- timp de myriade de anul: la înc< put tdte elementele în incandescență dându’șl, într’o conflagrație generală, o luptă gigantică, in- fernală, îngrozitdre, mal pe urmă apele pre- cipitându-se asupra plamentulul ca să’l în- nece, ca să’l înghiță, ca să’l cotropescă, pe urmă retrăgendu se cu încetul, lăsând pământul să se acopere de o v getație lu- xuriantă, de o varietate infinită de ființe și omul venind să încoroneze creația și proster- nându-sesa înnalțe unhymn de recunoștință și de adorație către Autorul atâtor minuni! Va vorbi apo’ despre ceea ce poeți scie așa de bine a vorbi: Răsărirea sorelul e- șind din unde, lumina și umbrele, cjioa și noptea, murmurarea mări, undele mergând să se spargă pe țermurl, zcphyrul mișcând foile tremurânde alle pădurilor vergine și armonia acestui tot, mișcarea și vocea crea- ției întregi, iată subiecte de o admirabilă și în etern jună poesie. Dar iată un subiect do poesie și mai original și mal grațios ce’l putem trage din armonia ce există în privința respirației în- tre regnul vegetal și regnul animal, II re- comand inspirației vre unul jime poet ce făro îndoială se află p’intre auditoriul ce îmi face ondre să md asculte. De vom lua o plnlomelă și o vom pune într’o colivie închisă «ast-fel âncât aerul să nu potă in- tra într’îusa și prin urmare aerul ce ea con- ține săuu pdtă a se reînnoi, philomcla du- po un timp mal mult sau mal pucin în- delungat se va întrista, va lingezi și în celle din urină va muri; va muri pentru că e- xalând neîncetat acid carbonic va viția atmosphera în care trăesce, va fi înnecată, inima îl va fi apăsată și neavend pe ni- meni lângă densa care să’l ridice povara ce ’l apasă suffletul, îșl va apleca cu întris- tare și amârăciune capul și se va culca ca să mdre; va muri pentru că n’are lîngă dânsa o amică, o plată, o roșă care s’o iubescă, care să curețe atmosphera încarc trăesce, care să absdrbe acidul carbonic și să’l dea oxygenul dătător de viață, care să’l dea în alte cuvmte afiecția și amorul ce o va însuffh ți, ce ’l va inspira vese- lia vieței și ’l va permitte să trăescă cji— le îndelungate și de amor. Vedeți ce grațidsă elegie un poet cu talent ar pu- tea face dintr’un asemenea subiect. Va putea varia thema. Pe când philomela în colivia sa lipsită de aer înceteza de a pro- duce cântecile salle armoniose, când, din causa aerului viciat, este aprdpe să expire, de se va introduce planta amică Ungă dân- sa, planta se va grăbi să absdvbe principul mortal ce nu va întârejia să omore pe. a- mautul s*m și ’l va da oxygenul și viața; și daca, (căci tote lucrurile aci pe pământ sunt destinate să piară, ') planta se va ve- steji, amantul seu asemenea nu va mal pu- tea trăi dupo dânsa se va culca lîngă ea ca să expire. Dar să ne grăbim de la poesie să tre- cem la sciință, cu tdfe că știința ast-fel symthetisată este acellaș lucru cu poesia. îj Et h'.s plns bellcs choscs ont > pin- Et rose elle a vecu <••• <|>ih vivcut h's roses -p L'espuce d'uu luatiii. -Lm ÂMHEftTAȚIlWEA. CEREALELE. — PÂINEA ȘI MĂMĂLIGA. Cerealele se pot considera ca basa alimenta- Omul sărac o duce cnm pdte fără carne; în- țiunel publice, să este cu neputință casă trăiască făro pâine saă — 111 — mămăligă. Chiar vorba fomete nu insemnețlă alt- ceva de cât lipsa de cereale, atât este mare im- portanța lor în alimentațiunea publică. Abundența cerealelor într’un stat este un semn de progres. Cu cât e ite un popor mai incult cu atât îl lipsesce mal mult Cerealele și când este săl- batic nu le cunosce de loc. Când s’a descoperit A- mcrica porumbul se cultiva numai în Mexic, și în Peru; și aceste doue țerrl aveu o civilisațiune a lor, pe când cele-l-alte părți ale Americi erau cu totul barbare. Cerealele cultivate pentru alimentațiunea o- mului sunt: grâul, porumbul, secara, orzul, ovăzul orezul și rișca.. Tdte aceste cereale coprind principiile alimen- tării trebuinciose pentru întreținerea vieței: o ma- terie organică azotată sau albuminbsă; o mate- rie organică neâzotată, ' și o substanță heorganică minerală. Materia azotată este ghitennl, care este par- tea cea mai hrănitdre; cerealele care coprind glu- ten mai mult, sunt cele mai hrănitdre. Materia'neâzotată este amidonul.' Substanța neorganică este represintată prin, sare de cuhnie, calce, magnesiia, fer, phosphor, sulf și alte: substanțe neorganice care se găsesc în cor- pul omului. Când amestecă cirie-va făină de grâu cu apă, apa se turbură se albesce și b parte de făină se strînge la un loc; acea migmă este glutenul, și par- tea remasă în apă este amidonul; Quantitatea de 'gluten și de amidon variază după cereale; asttt-fel ‘grâul coprinde 11 părți de gluten la 100; secară numai 8, pe când orezul și porumbul coprinde . amendoue mai mult amidon și gluten mai pucin., ..... Glutenul se; află în quantitate mai mare în. posghița cerealelor p de aceea pâinea ,negră este mai hrănitdre, însă se și; misțue mai anevoe pentru că coprinde și tărițe. Din tdte cerealele grâul și secara sunt celle mai întrebuințate pentru XVtAyjunea pâinci, pen- tru- Că din făină de secară ese cea mai bună pâine, cu tdte acestea se face pâine din porumb, din orez, din rișcă; și în localitățile meridionale, într’o parte a Americi, țărani se hrănesc mai mult cu mămăligă. Dupo analysele făcute pâinea coprinde pe, ju- Tnătate mai pucină substanță albuminosă de cât car? nea prin Urmare i este mai pucin hrănitdre, și cine s’ar hrăni numai de pâine ar începe să slăbescă, și să piardă puterile. Sub punctul de vedere al mistuiri, pâinea se mistuesce mal anevoe de cât carnea, pentru că glu- tenul este mai greă de mistuit de cât fibrina. A- midonul este și mai anevoe de mistuit de cât glu- tenul;’ Pâinea de secară se mistuesce mai anevoe de cât cea de grâu pentru că coprinde amândouă mai mult amidon. Țerani noștri cunosc acestea și dic că este mat grea. • . Cu cât înnainteză o țerră în civilisațiune cu atât se introduce mai mult pâinea de grâă în con- sumațiunea poporului. Negreșit că trăesc omenii și cu pâine de secară, însă lăsând Ia o parte că subt punctul de vedere' alimentar este mai jos de cât grâul, dar în anii ploioși mai cu semă cresce în spicele de secară un felu de bob negru și pulbe- ros care amestecat cu făina produce bdle din cele mai primejdiose. In multe localități se amestecă făi- na de grâu cil cea de secară, și pâinea este guS- tosă și nu se usucă așa curând. ■ ; Secara este cereala locurilor nisipose; eâ du- ce mai mult la frig, se cultivă la munte, și prin urmare nici nu pdte fi vorba de a o elimina din alimentațiunea pnblică. Recomandăm suprimarea sa numai atunci când va fi putință ca populațiunea să se hrănescă cu pâine de grâu. Sătenii Români Intrebuințeză porumbul în lo- cul grâului pentru consumațiunea lor. — Nimeni nu pdte tăgădui că porumbul este o plantă prețidsă, însă când este vorba de alimentațiunea omului, tre- bue a preferi, grâul. Dupo observațiunile făcute s’a v$dut popula- țiunile care consumă mămăligă, bântuite de o bolă, numită pelagră, constatată in Italia în Franria meri- dională, și la noi. . ’ , Pentru a stârpi acestă bolă primejdiosă este numai un mijloc: în locuirea porumbului cu grâul; însă până atunci să se amestece făina de grâu cu cea de porumb și să se facă pâine dospit?. Se face la hol mălaiul dospit, însă se pune prea pucină făină de grâu. ■: In multe localități se Intrebuințeză pentru con- sumațiune ..faină de rișcă, de mei, de orz, și de ovăz; însă celle duoe'cereale care sunt bâsa ali- mentațiunei sunt grâul și porumbul. După ce âm cercetat cele duoe base alle ali- mentațiunei omului, pâinea și carnea,' să trecem Ia cele-l-alte substanțe care jocă un rol /mat secundar. > «rib ₜ*y <*• • i-nfur? Aurelign.vji ''‘ .... rn — — 112 — VARIETĂȚI. ,‘n’ ■. ’ C'Z» , : ■ Sunt proiectate vegetalele în contra frigului,de nopie. ■'; ... ;.. Este mult timp de când doctorul Wells a în- ce încercă. Ast. isvor, în nopțile vînturâse, este ca- semnat că roa pdte protege vegetalele în nopțile pacitatea calorifică a aerului care circulă printre ră- senine și line de vară. Exactitudinea și 'justețea murile și foile plantelor. în nopțile line e căldura laten- vederilor salle assupra acestui subiect au fost în • general recunoscute. Hypothesa de curând pusă în- Ast vapor este împrumutat mai cu semă aerului ce nainte de Dr. Tyndall, că absorbția și căldura ra- diantă prin vapori apoși în atmospheră este o pro- tecție puternică în contra acțiune! destructive a fri- .gului și înlesnirea cu care astă hypothesă a fost ■ acceptată de mai multe autorități savante, promul- gătorî verităților științifice ni se pare c’a desceptat attenția asupra admirabilelor lucrări alle doctorului Wells. Mai nainte de tote, • când D. Tyndall anunță ca un resultat al experiențelor salle, prin care ne ’ncredințeză că în Anglia plantele ndptea sunt învăluite într’un strat de vapori neavând de cât 10 picidre d’a- supra pământului prin absorbția ce radiamentul în- cercă din partea vaporilor apoși; trebue să însem- năm că astă absorbție nu pdte urma aceiași propor- ție prin grossimea cea mare a aerului și că nuori -și vaporii aă o influință însemnătore asupra ra- diamentului terrestru. ' 1 ii Dar ori care ar fi influință vaporilor ca să împedice, prin absorbția lor, perderea căldurei pro- dusă prin radiamentul suprafeței pământului, astă influință, chiar când o atmospheră. transparentă este ț mai mult încărcată de umiditate, nu e de ajuns ca să împedece p roă abundantă ast-fel în cât căl- dura latentă împrumutată de roa părților cellor mal delicate alle plantelor, le ar expune a fi prăpădite , de tnghețu. .. , Ceea ce este de sigur este că, în nopțile senine de vară, părțile superidre și delicate alle plantelor emit (daiî afară din elle) prin radiament până la re- giunile înalte alle atmospherei și ’n spaciurile ce- ; ’rescl o așa de mare quantitate de căldură, în cât i> distrugerea lor prin gheți n’ar fi întârziată de multe - ore dupo apunerea sdrelui, dacă o sorginte exteri- ; oră de. căldură n’ar veni să compenseze perderea tă a vaporului care se condensă și se prefac în roă. se află între frunte și care este mai la aceiași tem- peratură ca și foile, cel pucin când sunt erburi fine, temperatura suprafeței acestor foi fiind firesce aceia ca și a aerului în contact. Ast-fel temperatura foi- lor nu pdte nici o dată descinde sub punctul roăl a aerului care le attinge și tdtă răcirea ce încercă, elle dupd ce roa a început a se depune pe dânsele, este numai egală cu scăderea punctului de roă. provenind, din aceia că aerul s’a uscat mal mult saă mai pucin prin condensația vaporilor ce tran- sportă. Opacitatea miorilor, dupd cum Prevost face observații, împedică ca suprafacia pământului să nu fie mai rece dc cât dânșii în virtutea radiamentului, și afaro numai să nu fie prea sus, nu sunt în ge- neral mult mal reci de cât punctul de roă al stra- turilor de aer mal de jos; dar în tdte cașurile sunt în general destul de calmii să împedice, ca celle mai fine tigele de erbă să se acopere de roă, sau să permiță ca temperatura generală, a erbei sau a aerului care ’lu înconjoră să se cobore șub punc- tul roăi chiar in nopțile celle mai line. Ast-fel nuori prin radiamentul lor sau vântul amestecând un strat de aer des în comparație cu acel ce attinge pămân- tul, impedecă ca temperatura erbei și a părților de- licate alle plantelor să nu se cobore penâ la punc- tul roăl, saii mal bine când nu sunt nuori de ajuns saă vânt ca să producă ast effect, roa începe a se forma și împedicând temperatura foilor saă a flo* rilor d’a descinde sub punctul roăi, ea le protege contra destrucțiunei, afard numai când gheța albă, appare, căci punctul roăi nu este sub punctul con- gelațiunei (înghețărel). ₛ PROGRAMELE. ' ultimelorii cursuri ce sc vor ține în salonulă Ministerialul de Culte înnainte de deschiderea Esposițiunei de Belle-Arte. Duminică 18 ?prilie, 8 ore săra. <. D, EM. BACALOGLU, va vorbi despre Electricitate și Galvanism Esperiminte. . ? ;.f...... Marți 20 Aprilie, 8 ore sdra. . D. .GRĂpiȘTENti, yâ v6rbi despre femeiă înnaintea legei române.. ᵣ ¹ ' * Joî 22 Aprilie 8 ore săra. - ‘ (i. V. AIiECSANDRESCU URECHIĂ, va‘face lectura anunciată pentru Joi 25Martie și amâ- ‘^«ată din Causă de bolă. -D-luI va vorbi deci, despre Cronici: cronicarii, români și streini, cu deose- bire de cei -spanioli; D-lui va face unele citări din cești din urmă cu privire către Imperiul Româno-Bulgar. Typugkaphu Națională a lu! Stephan Rassidescu, Stiiada Germană Nb. 2.