ANUL VI. No. 11 22 MARTIE 1865 PENTRU PROPAGAREA SCIINȚELOR POSITIVE ÎN ROMANIA. Redactori: Dr. C. ESSARCU și Lt. D. ANANESCU. Copnindeue: Instrucția și educația. — Educația physică. Alimentația— Insalubritatea atrnosphereî Cafenelelor. Istoria naturală a Boului. Suntem convinși că vechi abonați ai jurnalului Na- tura, voi’ vedea cu bucuria mica inovație ce am introdus în jurnalul D-lui Barasch, destinând un articol in care cătăm a face cunoscute și apărăm trebuințele Instrucției și Educației în țerra ndstră. Tdtă ceea-l’aîtă parte a jur- nalului remâne ast-fel precum a fost înțellesă de Dr. Barasch și de D. Ananescu vechiul redactor al Naturei împreună cu D. Barasch. Vor fi sperăm veseli vechi a- bonați ai Naturei că un jurnal, ce au avut atâta timp în mână și l’afi protectat ast-fel âncât să se stabilescă în- tre el și Domnialor un fel de rudenie, cată, dupo măsu- ra putințelor redactorilor sei, să cheme atenția tutulor românilor serioși asupra trebuinței cellei mai vitale a societăți nostre: Instrucția, și Educația. Sperăm că vor continua a acorda intelligința Dumnealor sympathie Na- turei caria, ânc’o dată, ii' vom conserva culdrea și ten- dința primitivă. Facem mai cu .seină japel către professori. și insti- tutori rugându’i să ne vie în ajutor prin luminele Dum- nialor, ast-fel în cât să purtăm cu ondre, demnitate,' și for- ță drapelul pacific împrejurul căria trebue a ne grupa compact cu toți: Instrucția și Educația, Regenerarea intellectuălă și morală, Cultura Intelliginței și formarea inimel. INSTRUCȚIA *SI EDUCAȚIA " UN DEFECT AL EDUCAȚIEI NOSTRE NAȚIONALE — LECTORELE. PUBLICE. Ne se poco io vi țiia, da imputar sono Che quanto io posso dar, tutto vi dono. Ariosto. Daca pucin ve dau nu sunt de imputat, Căci cât pot da tot vc dati. „Ori ce popol mare, dice un scriitor en- gles 1) are un princip din care derivă mă- rimea sa. In Francia acest princip este a- morul de glorie; în America, libertatea; în Englitera amorul acțiâ care este mai sigur și mal vast de cât celle l’alte doue, căci prin- tr’ensul obține cine-va gloria fără s’o caute într’un chip prea nebunesc și în acellaș timp el are trebuință de libertate ca să pdtă exista.“ N’avem a face astă-dată studii și re- flexii pentru a areta care ar fi principul din care pdte să derive mărimea popolu- lul român; constatăm numai că amorul acțiel care face forța și gloria popolulul engles, amorul lucrului, capacitatea de a pune .în acție o idee, a o realisa pe terrâ- mul practic nu este una din qualitățilend- stre naționale. Nu intelligința lipsesce Ro- .1) Lytlon Bulwer. Despre Englitera și despre Englesl. mânulul, nu perspicacitatea, nu talentul chiar, dar acea facultate* superioră care dis- tinge în concepțiile intelliginței ideile prac- tice de ideile fantasmagorice și când dupo o matură cugetare a dobîndit convicțiă că o idee se pdte realisa, lipsa mal ănteiu de tact, de prevedere, de simț practic pentru a o pune în acție și în urmă tenacitatea și perse- verința îndărătnică care constituă secretul tutulor reușitelor. Nație imaginativă, dăm nascere la mii de cugetări (unele logice celle mal multe fantastice) dar când e vorba să ne punem la lucru, ne dăm toți în lături, și daca în- cepem vre o lucrare ne oprim în fașia cel- , lui mal mic obstacol; cea mal mică diffi- cultate ne opresce și ne face să ne punem brațele în sîn; începem în urmă să ne tîn- guim și să declamăm în contra stări nd- stre, în contră evenimentelor, in contra si- tuațiunel, în contra circumstanțelor, în con- tra etc. etc. — 90 — mal desvoltate și a inspira gustul nobile- lor plăceri alle spiritului. Constatăm nu- mai ca aceste lecturi încep a crea o ten- dință și a da o direcție binefăcetdre: .publi- cul persistă a lua parte la pacificele ocu- pații din salonul caselor lui Beizadea Cost. Ghica și mal mulțl juni s’a pus la lucru cu o xiobilă arddre. Aceste lecturi devin un stimulent și vor fi pdte ocasiă, ca mai multe june talente să se revele societăți ndstre: cât n’a fost bucuria ndstră, rât de m-’re satisfacția ce am încercat când, joea tre- cută, înnaintea unul public numeros și dis- tinct, un june, ce portă un nume illustru în istoria limbel și litteraturel Române, ve- ni să ne vorbescă într’un styl plin de e- leganță și cu o admirabilă correcție de lim- bă asupra unul subiect difficil dar care fu tractat cu o superioritate necontestabilă. Acest june pdrtă numele de Văcărescu, nu- me scump litteraturel și naționalități ro- mâne și subiectul ce’l alesese era: Analysa operilor lui Schiller. In timp de mal mult do o oră și jumătate junele orator sciu să captive numerosul seu auditoriu’prin ideile seridse, prin fineța observațiilor, prin ac- centuarea cugetărilor și sentimentelor ce cu mult tact sciu să pue în relief, prin co- recția și eleganța susținută a limbagiulul. Intră cu curagiu și cu arddre junele nostru amic (căci sîntem amici toți aceea ce ne dăm mâna pentru a ne grupa com- pact împrejurul unei idei: Regenerarea in- telectuală, și morală a societăți romane'). Intră cu o generdsă arddre pe callea în care vel putea purta cu demnitate, cu ondre și pdte cu glorie gloriosul nume al Văcărescilor. Fecundă prin studiă și prin lucru fericitele disposițiunl ce natura a depus în intelli- gința și inima Domniei talie. O datorie sacră îți este impusa piin numele ce porțl și nu ’țl e permis de a’l lăsa să se stingă îu obscuritatea unei viețe de nepăsare și de far-mente. Daca nu credem cu Buffon că ge- niul nu este alt-ceva de, cât o lungă pa- ciență, adico un lung studiu și o lungă perseverință, sîntem însă convinși că lunga paciență constituă unul din elementele in- dispensabile alle geniului. Făr’ acest e- Amorul acțiel dar, spiritul practic și perseverența, iată ce lipsesce mal mult Ro- mânilor, iată cu tdte astea secretul mări- mel și forței vechilor Romani, iată secretul mărime! și forței Englitercl. Dar iată ce mai constata observatorul atentiv în societatea Română. Starea de re- pâos, de indolență, de far-niente în care se află cel mal mulțl a atras dupo sine con- sequențele, urmetdre: . Qualitățile negative au în societatea ndstră mal multă considerare de cât qua- litățile positive. Omul, care nu face nimic și nu pdte nimic, este în general mal stimat și în ori ce.cas se vede mai pucin deni- grat și sfîșiat de cât omul care pdte și ca- re lucreflă. • Nu lăsăm nepedepsit pe ori cine seri-' dica mal presus de acea mediocritate ce o decorăm cu numele de egalitate. Atacăm prin denigrare și prin ridicul arddrea sen- timentelor generdse și ast-fel (adesea făro să seim ce facem) oprim, descuragem și desgustăm pe aceia care au lamorulducru- lul și al acțieî și stingem ast-fel un ele- ment de forță ce s’ar fi ivit în sociatatea ndstră. Desecăm fontâna în sorgintea el, înnăbușim și călcăm în picidre semânțace era destinată a da flori și fructe și ne a- semănăm ast-fel pământului pietros despre care vorbesce parabola evangelii sau spi- ritului reulul ce ridică acestă semență te- mându-se ca să nu fim mântuițl printr’ensa. Aceste reflexii le am făcut în mal multe rendurl; elle ne vin din nou înmin- te în presința cellor ce se cjic sau se scriu asupra Lecturelor publice, și acestea de d- menl ce far’ îndoială voesc binele socie- tăți ndstre, dar care se supun fatalmente și făro cugetare unei impulsii ce provine din defectul despre ' care vorbirăm al educații ndstre naționale- Nu într’un jurnal ca acella în capul căruia avem ondre a ne afla se cuvine a respunde cellor ce se c|ic asupra lecturelor publice și asu; ra acellora ce lucretfă și în sphera puterilor și cunoșcințelor lor se silesc a. contribui ca societatea ndstră să se bu- cure de binefacerile unelviețe intellectuale I — 91 lemeut inspirația omului de geniu e ase- menea acellor stelle că^ătdre a cărora lu- mină nu . dură decât un minut. Grație nu- mai acestui element, omeni de geniu crează acelle opere în etern nemuritdre ce sfidă secolele și se imprimă în memoria tutulor generațiilor. Numai de aceste geniuri se va putea cpce cⁱ ea ce d’a despre Homer. Brisant des potentats la couronne ephemere, Trais miile ans ont passd sur la cendre d’Homere Et depuis trois miile ans ce grand nom respecte - Est jeune encore de gloire et d’immortalitd! Sfărâmând a potentaților coronă ephemeră Trei mii ani au trecut peste cenușa lui Homer Și de trei mii ani, ast mare nume respectat E june ânco de glorie și de nemurire. Ne pare reu că cadrul și natura jur- nalului nostru nu ne permite a da o ana- ]ysă despre lectura D-luI Văcărescu și a vorbi cu bre care amerunturl despre cei- lalți iun! oratori ce au avut ondrea de a vorbi în public. Nu ne putem însă opri, (ca să fim credincioși idei ce urmărim) de a nu vorbi despre, celle dog lecturi alle D-luI Radu lonescu, asupra Iul Ștefan cel mare și despre succesul ce a obținut prin mal multe tirade oratorice accentuate cu ver- vă, cu ardore, cu vechemență și cu un ju- venil enthusiasm. Am cunoscut pe D, Radu lonescu printr’o collecție de poesii ce fu publicată pe la armul 1852 sau 53 și care promitea litteraturel române un poet emi- nent și plin de inspirație. Mal mult de¹ 10 ani au trecut de atunci și poetul emi-: nent și plin de inspirație..... N’avem nici o operă, nici un, volum, nici o broșură, nici o broșurică dalie lul D. Radu lonescu, ne respunseră toți . librari la care merserăm.: dupo întdrcerea ndstră în țerrră, a căuta- cu aviditate operile de litteratură, de poe- sie de sciință, de artă etc. ce au îmbogă- țit litteratura româna dela 48 âncoa. Ni s’a spus că D. lonescu a întîlnit în callea sa acea lupă despre care vorbesce- Dante în divina sa Comedie și pe care ci- titori noștri o cunosc, acea lupă ce a ab- sorbit atâtea talente născânde și pe mulți nu ia lăsat a’șl căuta de caile, acea bestie de natură atât de rea și crudă cât nu’șl. mai umple nesățiosa poftă și dupo mân- care ’i e -și mai mult fdme de cât înna- • iute etc. 1). Currierul de Ambe-Sexe de I. II. Ră- dulescu, iată singura carte (care merită de a atrage atenția) ce o întîlnesce cine-va ? astăcțl în societatea română, dar acestă carte e de o importanță capitală. Nu putem ap-; plauda în destul ideel D-lul I. H. Rădu-. de a reimprima Currierul de Ambe-Sexe; dinainte de 48 și a’l continua ast-fel pre- cum se anunșiă prin prospectul ce face cu-; noscută publicului apariția acestei opere. , O asemenea operă eșită di pana unui ase- : menea bărbat n’are trebuită de a fi reco- mandată publicului intelligent al României., 1) Ve(Ji N 7 al Maturei. EDIX'AȚSA PIIYSIC/1. ALIMENTAȚIA DE D. AURELIAN, DIRECTOR LA SCHOLA DE AGRICULTURĂ DE LA PANTELEIMON. Art. 2-lea. , Rărimea populațiunil ndstre, păsciunile întinse i Carnea de bou este compusă din corpuri al- și bogate alle țerrel, ar permite ca in țerra ndstră fiă-: buminose, de grăsimi și din săruri amestecate țote care familie de muncitori să potă consuma carne cu apă, cu alte cuvinte cea mai mare parte din e- mal îri tdte filele Din nenorocire însă țerranul lementele sângelui. român mănâncă prea rar carne; numai la (Iile mari ca când cine scie ce cbieltueli cstraordinare ar re- clama o fertură bună în fie care (li. Și cu tdte a- cestea plugarul are mai multă nevoie de cât ori- cine ca se mănânce carne pentrn că el munceșce Trei pătrimi din carne sunt representate prin apă. Carnea .de văcă are aceleași cualități ca și cea de bou, însă vaca fiind ținută pentru lapte și dân- du-se la tăiat, atunci când a înbetrânit, se înțel- lege că carnea .sa este mal tare și mal pucin gus- mult și trebue se repare perderile economiei printr’o tdsă de cât carnea de bou. , , ; hrană substanțială. Carnea de 6ie coprinde aceleași principii aii- .. 92 — Când s’a introdus îu Francia methodul englesu de a afina fontele de fer, sau adus pentru ousină de la Charenton mai mulți lucrători englesi. Dupo cât-va timp directorele usinei observă ca lucrătorii englesi lucreijă aprope îndoit de cât cei francesi în același timp. Gândind că diferința nu pote proveni de cât din regimul alimentariu, se sili și făcu pe lucrătorii francesi se mănânce carne friptă la prâmjiu, ca și lucrătorii englesi. Dupo câte-va săptămâni lucră- torii francesi începură să lucreze tot atât de mult ca și cei englesi. Când se lucra drumul de fer de la Rouen (Francia) lucrători englesi lucrau mai mult de cât cei fran- cesi, și aceștia se potrivei! cu dânșii când adoptau regimul lor alimentariu. In lucrările făcute pentru șanțul de la Courcy, și pentru construcțiunea ca- nalului de la Aine la Marne (Francia) terasieri belgian!-care se hrăneu cu untu, cu carne de bou, de berbece și- de porcu, câștigați fie-care de la 5 penă la 6 franci și jumătate pe (li când lucrau cu ruptul, pe când lucrătorii francesi, câștigau cu multă anevoință 2 franci penă la 3 franci și jumătate pe ții, și adessea chiar erau siliți să numai muncescă, pentru că numai aveați putere, din pricină că se hrăneau mai mult cu legumi. La noi chiar, lucrătorii din Transilvania și Bu- covina lucrețlă mai mult de cât ai noștri pentru că ei mănâncă carne și slănină în tote filele, pe când ai noștri trec (liua cu o bucată de mămăligă și cu ce-va legumi. I Numai pote remâne îndoială, dupo câte ama- rătat, că muncitorul care perde din puterea sa, are • nevoe să se hrănescă cu carne pentru ca să pue puterea la loc. — Și din punctul de vedere al u- manității, și din acella al progresului agriculturei sun- tem datori ca fie care în sfera ndstră să ne silim a introduce carnea în alimentațiunea de tote filele a țerranului român. Nu este vorba să mănânce car- ne de doue trei ori pe an, ci să aibă mai în tote (Jilele 61a cu fertură la foc și o bucată de friptură pe masă. Atunci va munci întreit de cât astăzi și va putea plăti chieltuelele ce reclamă o viață mai bună. Având în vedere starea lucrurilor actuală, gân- desc ca cel mai nemerit mijloc pentru a Introdu- ce carnea în consumațiunea de tote țlilele a țera- nului, este de a se înființa. Măcelării comunale. în aceste stabilimente ale Comunei să se taie în tdte filele de dulce: vaci, boi, berbeci și porci mentareca și cea de boii. In mai multe Staturi ale Europei se întrebuințeze cu mare folos berbeci bătuți pentru consumațiune. La noi se consumă mai mult miei. Nn este indoială ca. carnea de miel e- ste gustosă; însă este costisitore. și mai pucin hră- nitore de cât cea de berbece bătut Carnea de porcu coprinde mai multă grăsime și mai pucină albumina; tot de o dată se mistueșce mal anevoie. Cu tdte acestea porcul este un animal care trebue să se găsescă la fie-care cultivator. între- ținerea lui nu costă mai nimica și scrofele sunt forte prăsitore. Pentru economia casei, mai alesă iarna, carnea de porc și slănina afumată este neapărată. Nu este trebuință să fie cine-va hygienistpen- tru ca să șcie că carnea dă putere. Carnea face carne, țlise un medic însemnat; și mușchii fiind com- puși mai mult din carne, urmețlă neapărat ca omul muncitor mai cu seamă să mănânce carne, daca se pdte chiar în tote filele, pentru că în mușchi stă puterea sa. Sunt omeni speciali chiar care pretind că o- mul pote trăi făro carne, ei dau de esemplu pe Ze- gumiști din Anglia. Nu cundșcem cu de amănuntul istoria legumiștilor din Anglia; însă seim chiar din esperiență că nu pdte omul muncitor să trăiască numai cu legumi, pentru că legumile ’I umflă sto- macul și ’l hrănesc prea pucin. Indienii din clas- sele de jos se hrănesc mai mult cu orez, d’aceea nu aiî nici o energie physică și morală, sunt apatici și trăiesc într’oLpirotelă continuă. Lazafonul na- poliotan dorme mai tdte țliua după ce și-aii um- plut pântecile cu macarone; și cine nu au auțlit de ( indiferința și lașitatea lor, pe când Italienii din Nord au ridicat drapelul indipendinței naționale? Omenii care se hrănesc numai cu substanțe vegetale sunt supuși la friguri, și mai cu semă a- ceia care locuesc în locuri băltdse. Statistica a constatat că, când se micșore^ă consumațiunea cărnel, morțile sunt mai dese și na- șcerele mai rari. S’au făcut destule experiențe subt punctul de vedere al influenței ce esercită alimentațiunea a- supra arddrei ce depune omul când munceșce: tdte acește experiențe afi dovedit că muncitorii care se hrănesc cu carne lucrețlă mai mult de cât aceia ’ care se hrănesc cu legumi. Pentru mai multă tăriă acelor (lise, se dăm și următorele exemple raportate de mai mulțl scriitori însemnați: —• 93’ — Prețiurile să fie cât se va putea de reduse. Co- muna să se mulțumescă c’un mic beneficiu. Când un țerran ar avea vrc un boii betrân, vre o vacă sterpă, nișcare-va berbeci bătuți, s’au porci grași, ’i ar putea vinde comunei. Supunem acestă propunere la apreciarea autorităților com- petente și a D-lor proprietari fonciari care ar pu- tea lua inițiativa tutulor reformelor agricole de ca- re simte țerra nevoiă. Cât'despre cătățimea de carne ce se consumă astăzi în țerră nu putem din nenorocire să dăm o cifră de mijloc, pentru că ne lipsescu datele statis- tice. Să luăm însă de normă aceia ce se petrece în alte țerri. în Francia consumația de mițlloc este de 28 de chilograme pe an pentru fie-care personă. Acestă cătățime este forte mică, pentru că dacă se va lua cătățimea ce consumă un soldat pe fie-care ții, și care este de 150 grame, ar trebui ca fie-care locuitor din Francia să consume pe fie- care an 54 chilograme carne. Trebue observat ăn- co, că cifra de mijloc de 28 de chilograme nu es- te adevărată pentru că sunt dmeni cu mi^loce ca- re consumă mult mal mare cătățime de carne pe fie-care an și alții săraci care abia o gustă de câ- te-va ori pe an. N’am putut avea cifre pentru consumațiunea de mijloc a carnel de către săteni, în mai multe staturi din Europa; pentru orașe însă am aflat ci- frele următdre: Viena........ 78 kilogr. de locuitori pe an. Londra...... 54 — — Berlinul..... 49 — — Bruxel....... 45 — — Paris...... 39 — — D. Husson, care a scris un uvragiu important asupra Consumațiunei Parisului, arată că cifra de mițlloc a consumațiunei este de 62 kil. pentru un locuitor. Este însă o mare diferință între consumația-, . nea locuitorilor din orașe și între acelor din sate. Din nenorocire în tote staturile sătenii consumă mal pucină carne de cât orășenii, și acdsta se pd- te vedea din tabloul următor, dat de către D. Maurice, Block, și în care se vede cătățimea mijlocie de carne ce consumă într’un an un locuitor, în mai multe din staturile Europei: Englitera............. 27 kⁱIogr' 546 grarae- Belgia............... 16 — „ — Prussia.............. 16 — 923 — 12 — 900 — 18 — 250 — 21 - 500 — 27 — 640 — 20 — 200 — 17 — 250 — 20 — „ — 8 — 500 — 10 — 700 — 19 — 600 — Bavaria............... 21 kⁱlog- 100«rame- Baden................. Spania..........:..... Olanda.................. Lucsemburg............ Danimarca............. Sveția............... Șlesnig-Holstein...... Meclemburg............ Sacsonia.............. Austria............... Toscana............... Două Si cilii.. .....'. Francia........ Să notăm că aceste cifre representă cătăți- mea de mijloc individuală, pentru aceste staturi, că în aceste cifre intră orașele șr satele,, avuții și 6- menil făro mițlldce. De unde urmeijă că sătenii nu consumă fie-care acesta cătățime anuală de carne. Dupo calculele economiștilor' francesi, omenii cu mirifice ar consuma 57 kil. de fie-care pe an, pe când acel mai săraci consumă abia 15 kil. Este des- tul ea să compare cine-va aceste două cifre pentru a trage o conclusiune destul de tristă. Credem că am insistat îndestul asupra acestui subiect atât de important și demn de meditațiunea omenilor cărora este încredințată cârma guvernului. Pentru aceia ce privesce țărranul român, este in- contestabil că nu mănăncă mai de loc carne, și a- cesta este una din căușele principale care ’i slăbesc puterile physice și morale, care’l fac să se obosescă așa de lesne când este la lucru. •Grație cerului, nu ne trebue mițlldce puternice pentru ca să ajungem în pucin timp a modifica traiul plugarului român, și a face dintr’ânsul un muncitor egal în activitate cu țerranul engles saîî belgian. Nimic nu ne lipsesce ca să producem carne pentru । alimentarea unei populațiunl mult mai numerose de cât cea de astățli. Fie-ne ertat a readuce aminte că Măcelăriile comunale sunt o instituțiune care ar putea satisface în prea pucin timp o trebuință atât de mult simțită, prin elle putem ajunge să vedem că fie-care țerran consumă pe fie-care (ji dela 150— 200 grame de carne. Mal adăogăm pe lângă aces- ta îndemnul și povețele preoților, alle învățătorilor, alle proprietarilor mari, și vom ajunge fdrte lesne la resultatul ce ne comandă cele mai mari interese ale nostre. - — 94 — INSALUBRITATEA. ATMOSPHEREI CAFENELELOR. Continuăm cu' plăcere rolul nostru de a culege semînța cea bună, cât de mică va fi, ce este arun- cată în societatea nostră de vre unul din concetă- țeni noștri și notăm cu veselie ori ce bun symp- tom către direcția cea în adever utilă pentru toți. Reproducem dar reflexiile următdre ce D. Em. Mi- chăescu face în Monitorul communei Bucuresci a- supra Insalubrități atmospherei cafenelelor și influ- ența sa asupra maladiilor cerebrale (bolelor de creeri) Nu putem, țlice D. E. Michăescu, combate o- biceiul înrădăcinat de a frequenta cafenelile, de cât reproducând observațiunile doctorului frances Le- grand du Saulle asupra funestelor resultate morale și physice a unei frequentări continue a estamine- urilor: ; ' „Un mare numer de persone, țlice savantul doc- tor, petrec mal multe ore din ții, și mai cu semă din nopte, într’un mediii manifestă insalubru. Elle mergu aci dupo masă, pentru a lua de regulă cafea, ceaiu sau licori. La acestă primă influență il excită- tore se adaogă via impresie a unei lumini stră- lucitore, emoțiuuile jocului, animarea conversațiuni- lor. Pipa saii țigarp vină a adăogi acțiunea lor narcotică la effectele acestor excitante diverse. Din causa defectului ventilațiuni, atmosfera în care re- paosă aceste persone este profund viciată; emana- țiunele tutunului, vapdriloră alcoolici, acidului car- bonic, rămasul combustiuni gazului de illuminat, td- te miasmele animale provenite din transpirațiunile cutanosă și pulmonară a unei aglonierațiunî de 6- meni, eco ce se găsesce în acestă impură atmosfe- ră. Când intră cine-va pe la țlece ore seara în a- semeni estamineurl, un mior de fum de tutun des- tul de opac pentru a împedica vederea la ore care distanță, și care înțepă ochii, o temperatură ne- plăcut ridicată, un aer greti, des și dificil respi- învechit de a frequenta estamineurile (cafenea în care se fumeză).„; Dup’ opiniunea D. Legrand du Saulle, o lungă și neîntreruptă frequentare a estamineului finesce, dup’ un timp variabil, prin a produce la ore care individe și la graduri diverse, un fel de otrăvire al cărei principal caracter este un afflux permanent al sângelui către creeri, care aduce o congestiune a acestui organ. Autorul crede a putea distinge trei peridde succesive în progresul acestei intoxicări speciale: în prima periodă, economia întregă- se află atinsă; fa- ța devine palidă, digestia, operată într’un mețliă puțin respirabil, este lungă și dificilă; somnul, este greu, caracterul devine impacient. în secunda peri- ddă, trăsurile se vestejesc, apetitul se micșore^ăs gusturi bizare se pronunță; ochii adesea umețli, supportă mai puțin impresiunea luminel; simțul o- doratulul dispare, aptitudinea pentru lucrări intel- lectuale scade într’un mod simțitor, memoria perde din ce în ce din vigorea ei, attenția nu se mai pdte fixa mult timp asupra unui acelluiași obiectă, caracterul este turburat și cicălitor, facultățile af- fective se stingă. Iu fine o a treia periodă vine când trăsurile physonomiei se șterg, respirația este, puțin genată, pulsul este câte o dată intermitent, funcțiunele digestive suffer, somnul este agitat, ochii lucitori, vederea înșelătore, auțlul dus, susceptibili- tatea este lesne impressionată, și o lacrimă vine făro rațiune îndestulătdre, a uda pleopele; distrac- țiunile sunt forte dese; dre-care aberrațiuni stranii sunt comise; ostenela musculară sosesce repede; mișcările par nesigure; o sensațiune de frig se simte, ș’o amorțire de membre domină individul; corpul seu se abate ușor într’o parte. Dacă causa care a determinat acestă seriă de alterațiuni morbide continuă a se esercita, ultimnl termin al acestei affecțiuni progresive este o con- rabil, fac numai de cât să se înțellegă că o șe- gestiune cerebrală. Sângele face irrupțiune către dere de câteva ore într’un asemenea loc trebue creeru, și effectele ordinari alle apoplexiei termină inevitabil să exercite asupra sănătății o influență!acestă tristă scenă. Câte odată paralisia generală,- vătemătdre Nu ne va surprinde dar un medic care,! acestă affecțiune a cărei frequență începe a deveni purțând asupra acestui obiect o atențiune și studii! într’adeveră spăimentătorc, și care este adesea una particulare,, va ajunge a ne face un tablou destul J din consequențele congestiunil cerebrale, termină a- de trist despre effectele pathologice, cari seproduc’cestă serie de rele.¹) cu -timpul la individele cari au contractat obiceiul 11) i/annde scientiflqnc. — 95 — ISTORIA NATURALĂ A BOULUI. ÎNGRĂȘAREA VIȚEILOR ÎNGRIJIREA ȘI MULGEREA VACILOR. Un bun nutriment este prima condiție a unei bune cresceri, și este necessariu ca să grăbescă des- voltarea animalelor și să le dea o bună constituție. Seim că nutrimentul jocă un rol mare in totă na- tura și că este mijlocul cel mal puternic prin care omul a subjuga^, animalele domestice qualitatea ma- teriilor nutritive au o influință înse.mnătdre asupra qualităței cărnel, laptelui animalelor de care ne nu- trim. Să vorbim despre îngrășarea vițeilor Viței se îngrașă prin allăptare naturală saă artifi- cială. Când viței se trimit tineri la măcelărie trebue să ’I lase să sugă în abundață lapte dela 3—5 luni, penă în minutul când ’i vând; ast-fel junii viței se îngrașă bine și au o carne fragedă și cu gust delicat. Dar fiind că aă trebuință d’o mare qualitate de lapte vor fi de dorit în interesul economiei rurale că proprie- tari să găsescă mițlloce mai avantagiose în ,fabri- cațiunea i brânzei. — Ca să avem viței a câror car- ne să fie albă li se dă drept nutriment numai lapte sau ouă; dar și făina de orz, de mălaiu amestecată cu apă, pânea, orezul și altele produc asseipenea o prea bună carne. Dac’ allăptarea naturală este difficile și cos- tisitore, cea artificială este lesne și economică Vi- țelul se lassă pe lângă mumă-sa ca șă’l îngrijescă, să ’l lingă apoi ’lu pune într’un grajd destinat pen- tru dânsu, sau ’lu depărtăm de mumă-sa îndată dupo nascere și ’l înveluim în cărpe calde, dup’aceea, ’î dăm să bea lapte cald de la mumă-sa într’un vas mic și încălzit de mal ’nainte, viței care n’aă supt nici o dată beaă adessea făro dilficultate, și chiar dupo ce aă supt, se obicnuiesc lesne a bea, nutrimentul cu ouă produce carne excelentă fiind că ouăle di- geră (mistulesc) prea lesne. - - Făina servă la îngrășarea vițeilor în tdte țer- rile, precum făina de grâu, de bobă, de porumb, de mazere, de orz, ovăz etc. amestecată cu apă și cu lapte făro cremă în care se adaogă puțină sare ca să ’i facă să mânînce mai cu poftă. La început se dă în dose mici, însă cu cât înnainteză în vîr- ste cu atât dosa nutrimentelor solide se măresce și cât se va putea să se apropie de temperatura cor- pului. Țerrile în care se îngrașă viței numai cu lap- te curat sunt rare pentru că mijlocul acesta nu este economic de și dă o carne excellentă. Supele în ge- neral' sunt întrebuințate la îngrășarea vițeilor, dar pucini cultivatori trag dintr’însele folosele ce pot avea; elle se fac din bulion gras, pâne, cartofi sau cu alte rădăcini, castane saă semințe copte.. Finul în natură este considerat ca vătămător producând o carne tare, cu tdte astea pucin fân nu pdte aduce effecte relle, d aceea pe lângă supele sus arătate se intrebuințeză cu folos ceiu de flore de fîn. Ca să profite agricultorul din allăptarea arti- ficială și să evite inconvenientele, trebue să lasse să sugă viței 10 sau 15 țlille, cănd-a fătat vaca pen- tru prima oră și să n’o mulgă de cât, când secre- ția laptelui s’a stabilit și frigurile de lapte') au trecut. Cât pentru influință nutrimentului artificial a- supra qualităților cărni, ea depinde de natura a- limentelor, mai mult de cât de modul cu care se dă:-dacă junele animale care n’au supt nici o dată, care au fost nutriți cu erburi și fîn, au o carne tare, slabă și pucin stimată, tot a șa este și de aceia care au fost nutriți exclusiv cu lapte, dar n’au luat o quantitate îndestulătdre pentru vîrsta lor, pe când vedem dintr’enși dela 3 sau 4 luni care au fost [ingrășați cu alte substanțe de cât cu lapte natural, și a câror carne este sub tdte raporturile de pri- ma qualitate. Așa dar animalele allăptate artificial- mente sunt așa de bune ca si acellea care sug, dacă le nutrim cu alimente proprii a produce carne bună. Iată cum prin alimente substanțiale, animalele de măcelărie se desvoltă, cresc se îngrașă și carnea lor se amelioreză. în speciele animalelor din care omul a făcut turme, și unde prăsirea este obiectul principal, fe- mela este mai folositdre de cât masculu, așa spre ex. vaca este mai folositdre în economia rurală dc cât bou. Vaca ne dă lapte și laptele este basa a- limentațiunei țerranilor. Dar nu tdte vacile pot da aceeași qualitate și aceeași quantitate de lapte. Caracterele unei vaci bune sîint celle urmă- tdre: Mai ăntâiu o physionomie plăcută, privirea blân- dă, lăsându-se a se mîngâia, se mulge lesne, în ge- neral este osdsă, corndsă, ugerul cu abdomenul des- voltat și peptul puțin strimpt. Vacele lăptdse, trebuesc ținute într’un grajd curat, cald și aerisit; laptele vacilor care se culcă pe bălegar ia un gust neplăcut ce se cuudsce și ’n brînză. ') Friguri (le lapte se numesce starea aceea a vacei la prima tătare p no când începe cnrgeraa laptelui. — 96 — Curăția și alegerea alimentelor substanțiale și variate sunt condițiunile principale spre a avea lapte bun și carne excelentă. Experiența ne arată căa- limentele uscate, precum fin și paie nu sunt favo- rabile vacilor cu lapte; secreția mammelelor seîmpu- cineză, laptele nu mai este de prima qualitate, untul se face alb, puțin plăcut și se desparte anevoe de lap- te; tot experiența ne arată că de vom da anima- lului mult timp acellași aliment, se desgustă, mă- nâncă puțin, secrețiă mammelelor se ’mpucineză și ia o qualitate inferidră, sau pentru că sănătatea vaci se derangiază, sau pentru că sângele numai are în proporțiuni convenabile principele necesarii la pro- ducția unui lapte buil. Alimentele de vară se deo- sebesc de celle de iarnă, celle din aer curat de celle din grajduri necurate. Laptele este un product special care nu e tot d’auna ca lucrarea grăsime! în proporție cu nutri- mentul consumat, adico: de vom nutri prea mult o vacă de rasă inferidră, ea se îngrașe și laptele se împucineză. Vaca maî ’nainte d’a făta și • du- po ce a fătat trebue să fie înconjurată de îngrijirile celle mai d’aprope în privința nutrimentelor și a locuinței; cellor maî bune vaci nu le pere laptele în epoc’ acesta. Dacă o vacă care a fătat nu are destule a- limente, secreția • mammelelor devine maî puțin acti- vă, cu tdte astea laptele este destul de abundant la începutu allăptări în rapport cu¹ grăsimea ce se grămădise în organe și care procură materialurile necessari'I la producțiunea sa; dar quantitatea aces- tui liquid se micșoreză neîncetat și ia o qualitate in- feridră, vacca slăbesce și constituția ei merge spre refl. Mulgerea vacilor ânco merită a attrage aten- ția ndstră, dar maî ’nainte să țlicem duoe trei vor- be asupra cellor-l’alte foldse; deosebit de carne, lap- te și serviciul agricultureî, ce trage omul de la bou și de la vacă. Perul se întrebuințeză cu folos la facerea plocatelor pentru grajd, la umplerea salte- lelor etc. Pelea preparată prin arta tăbăcieî se în- trebuințețlă la facerea tălpilor de cismă și peilor grdse. Din corne se fac peptene, plăsele de cuțite, din membranele musculare alle intestinelor (mațelor) sub- țiri se fac cdrde pentru instrumente de musică; sânge- le uscat se întrebuințeză cu folos la îngrășarea pă- mântului, iar partea serdsă a sângelui servă, ca și albușul oului amestecat cu apă, spre a limpezi vi- nul și siropul, in fine dsele tractate cu vapori de apă la o temperatură înaltă, sau cu acid, dau ge- latina din care se scote un fel de bulion economic saă cleiu tare; sfărâmate în praf, dau agricultureî un excelent ingrășemânt; încălzite in vase închise la temperaturi înalte se transformă într’un cărbune precios, numit cărbune animal ce se întrebuințeză la rafinarea jzahărulul și la descolorarea siropului. Iată ce multe avantage trage omul, arțile in- dustria și agricultura de la animalele domestice. A. Mulgerea vacilor *). De mult timp se află idea răspîndită că .mul- gerea vacilor de duoe ori pe ții, dă un lapte mai avut în unt și în caș; că mulgerea de trei ori pe ții dă mai mult lapte, însă maî sărac în unt și în caș. ' Cu niște opinii așa de differite nu scia cine- va ce să creația, dacă experiențele făcute in Pru- sia nu ar fi resolvat aceste questiunî. Așa experi- ențe se făcură la institutul de la Eldena. Mal multe vaci furo hrănite cu aceleași furagiurl și în aceeași quantitate, supuindu-le 24 de țlile la aste experiențe. In cele d’înteiiî 12 țlile mulgerea vacilor se făcu de trei ori pe ții, dimineța la 5 ore, peste ții la 12,. și sera la ■ 7 ore. In cele-l-alte 12 țlile mulgerea s’a făcut de duoe ori pe