ANUL VI. Nbl II; 15 MARTIE 1865 PENTRU PROPAGAREA SCIINȚELOR POSITIVE ÎN ROMÂNIA. Redactori.; Dr. C. ESSARCU și Lt. D. ANANESCU., • CopitisDEng: Instrucția și educația. Educația physică." Alimenția —: Aquila cir capul alb. — Protecția-animalelor. Dia.cauH» gwșelelqș.jypo; ' ' k ’ " NIT se poco io vi fila, da imputar sono Che quantofe posso dar, tutto vi dono. '’i• ■ -'' _ ' li:; . j . ■ i ' : ■ Ariosto. . . . ; Daca pucin vS dau nu sânt de imputat, - ■ ,. Căci cât pot da tot vS datL . . Aceia- care ne au făcut ondre a biți cu dre-care atenție articolele ce aă apărut în capul fie-cărul nuinSr al jurnalului nostru, -sub rubrica de: Instrucțiași Educația, și se gîndesc: ■ la- interesele ’ permanente și ’ viit6re alle; Nației, nnalmult de cât la interese- le transitorii și momentane înțelleg' impor- tanța ce dăm rolului ce e chemat a juca în societatea ndstră Ministrulu : Instrucției publice înconjurat de consiliul superior ce e destinat a da direcția forțelor cellor mal reale ce există. într’o țdrră, forțelor care, cum am aretat sunt' punctul de plecare al tutulor beilor-L’alte și pe care, le-am resu- mat îii doue cuvinte : ' : ' Instrucția, și ‘Educația.. Iiitr’o societate ca a ndstră. unde, sunt fdrte huirieroși aceia '(despre care vorbesce parabola Evângeliel) care se afla pe mar- ginea drumului,' unde pOte să caijă yre-o semență bună și care, făr’’atenție calcă pe dînsâ* făro s’o vtkță, e bine că să aruncăm din nou semența'pe care nimeni la prima dră când a fost /.semenată ‘ n’a vă^ut’o, ddră' se va află vre 'im trecător mial pucin distracf care s’o culegă, s’o fructifice prin meditație, care s’o propage, perfecționată și ihărită, și s o piie în ' lucrare............ Pe terrbmulu actiel a — invențiunile., celle mari afi prefăcut starea lucrurilor, î-> aceste țerri dicem se v<5d o mulțime de dmenl care se hrănesc maieu nimic cărora le: lipseșce pânea; de tdte ■ 4L lele, porțiunea strict trebuincidsă pentru a putea exista! Curios contrast! Omul a inven- tat drumurile de fer, telegraphia elec- trică, imprimeria, navigația cu abur; a in- ventat atâtea sume de machine,, a creat atâtea sciințe, a descoperit atâtea legi, și n’a descoperit âncb mi41ocul ca fiie-care om să aibă cel pucin hrana trebuincidsă. Ce să 4icem când vedem că într’un secol ca al nostru sunt omeni care per de fdme; și alții în țerrile celle mal avute, către care natura a fost ; atât de darnică, se hră- nesc atât. de rău , că se miră cine-va cum mal pot îndura atâtea ostenele! Să lăsăm.acum progresul care recla- mă neapărat o ameliorațiune mare în ace- stă privință, și să venim la. partea- curat utilă. Toți cundscem că în urma ori cărei lucrări, este „o perdere de. putere, și că omul ca și t ori 'care animal, ca să pdtă. reîncepe munca, are, nevoie să repare, să puie la loc puterea⁽iperdiită.; Asemenea este ia- răși cunoscut ca dmenit care se hrănesc mal bine, ;adic6 :pot ,munci mal mult. In Francia s’au ve4ut exemple: lucrătorii en- glesl și cel belgian! lucrau mal mult pentru că /consumau carne, pe când lu- crătorii francesl, lucrau . puțin pentru că mâncarea dor se compunea dint’o / bucată de brânză, cu pâne. \ : -- io / Sănătatea, și j • starea / generală a popu- lațiunilor care nu au o hrană suficientă, este ; cunoscută. Copilul hrănit puțin,, cu mâncări de rând, puțin nutritive; re mâne pipernicită, organele nu se desvoltă, și este supus la o mulțime de bdle. '< Omul matur nehrănit îndestul per- de puterile, tdte organele sunt coprinse de o slăbiciune mare, și nu pdte să mun- cdscă mal de loc, pentru ca munca este pentru. dânsulu o povară pe care nuo pdte duce.';e⁵-H:n : " In Francia sunt localități unde nu se mal pot gâsi pentru ’ recrutarea armatei toți dmenil câți se- cer : dupo lege; sănă- toși și buni pentru serviciu. Iată dar că din lipsa de hrană, din causa unul regim sărac începe să degenere chiar rața; omul începe să mergă înapoi physicesce. Trist resultatu dacă'nu ar fi dovedit că acestă stare de‘lucruri este ceva cu totul acci- dental, 6 bdlă ăl caria remediu este - în mâna ndstră. • / ; / - ■ . Am putea arăta și demonstra cu date statistice resultatele triste alle lipsel de hrană, alle fdmetel; am putea dovedi că cu cât o populație se hrăneșce mal rău, cu atât viața de mijloc este mal mică, nașcerile se împuțindză și morțile cresc. Lucru însă ni se pare prea învederat pentru toți; și afaro de acesta ne am depărta prea mult de scopul nostru., Cu tdte acestea,, să nu uităm că în- tr’o țerra atât de înzestrată de natură cu tdte avuțiile ca a ndstră, cea mal mare parte a populațiunel se hrăneșce rău de tot. Populația agricolă este isvorul avu- țiilor țerrel, ea contribue mal mult pen- tru tdte trebuințele Statului,- ea dă mal ■ mulți soldați și muncitori patriei, cu tdte acestea cine nu cundșce/cât este de re- dusă /alimentația ' * -plugarilor români? Ci- ne nu șcie că trece dioa c’un codru de mămăligă !și ■ cu o ceapă - sau câte-va lin- guri de iassole? Cine nu scie că. mănân- că carne- humal la sărbători, i că laptele, ouăle puii, și altele/profită alții de dense- le? Să fim drepți și. să nu ascundem ni- mic: cu un asemenea regimu rața va de- genera, și a degenerat destul, românul va perde materialmente și moraliceșce pentru că .nu trebue -să perdem din vedere, că, — 8;4f; regenerarea physică aduce pe cea. morala. In urma cellor (jise, să » cercetăm pe scurt principalele substanțe alimentarii, pentru că cunoscendu-le mal bine, să le pu- tem întrebuința cu folos. ' ' Regulă generală: O. substanțiă dre-care ca să fie hrănitdre sau alimentărie, trebue se fie asimilabilă: și: este asimilabilă atunci' când se pdte preface în părțile substanția- le, saă constitutive ale sângelui.. - ?. Sângele ; este elementulu .yiețiel .ț¹) el hrăneșce tdte organele și tdte» părțile cor- pului; prinj urmare tdte. substanțele care le întrebuințăm pentru hrana ndstră,: trebue să se prefacă în sânge, : ; ; Considerând greutatea corpului ome- nesc. sângele și apa ..formecță ; celle patru cincimi.. , ; ... ; 1000 de părți de sânge, b’se compun din substanțele urmățdre:; (²)-; ' ’ r 7 ; Albumină . .1; 67 ii; : . r Globule Sângeluiu* ,G 132 G ■ . Fibriuă............j <. . ■ 2u;: ; Grăsime;.:. . .ᵣ;. ». - 35 . . Cloruri și săruri ,;;75 b’ » Apă . . 689 ; a cărni, se .găsesce; topită îri sânge; are a-; ceîașl composițiune chimică ca și albumină, ' ; Grăsimea, pe care o găsim în mal multer părți ale corpului,; se compune din oxygen; hydrogen și carbon. ; i » J Globulele sângelui, care sunt niște bo- bițe ; coloratemespîndite în sânge,; sunt for- : mate dintr’o membrană albumindsă; trans-; parentă, și în întru lor se ; afla grăsimea li-' quidă, albumina și» o materie colorantă, Iwmatosină, care dupo; tdte cercetările ar fi colorată de fer. •■■■. ”■ ...-.» Ca; săruri sau substanțe neorganice, ga-; sim în mal mare quantitate' chlorurul de so~: diurn (sare de cuhnie),; și dfe-câre quahti- tate .;de phosphat și । bicarbonat i de sodă. ' ■ ; Cunoscând composițiunea sângelui, fie-1 care potenapreția bunătatea unei substanțe'> alimentare, când se va ; arăta nmal’ în" jos părțile din care. ;se compun deosebitele sub-1 stanțe alimentarii: întrel uințăte . de către d- menl. Regulă 'generalăuînsă:;: o substanță este, cu. atât mal hrănitdre cu cât coprinde > în mal’ multă; quantitate albumină,i fibrină, - s. a; l.,;și cu .cât se aprope mal - mult ■: de■' composițiunea sângelui.; Ast-fellaptele, car-1 nea» și > pânea, care copriud albumină,; zahăr, j grăsime,' săruri; ; v . »și cea; mal mare parte¹ din elementele. sângelui, sunt substanțele! alimentare j celle > mal digestive (care mi- - stuesc. lesne), ; pentru că seiapropie de corn-i posițiunea sângelui, 7 i > ■ d-» G / ■ » 7 . Viața î nu pdte fi întreținută numai prin -: a tr’una din substanțele arătate-mal sus ;■ al-b bumiiia, fibrina,; grăsimea și săruri; trebuiesc reunite tdte; cu,alte cuvinte -nu* sebpdte.i hrăni dinul esclusiv. numai cu fibrină, sau : cu» âlbumină, !Sî u numai, cu grăsime, penț-:; tru că ifie-care din aceste substanțe' are un ■ rol deosebit'în economie. » J 7 7 j ;: -•. Acestea cțise, să. espunem acum celle mal. obicinuite substanțe întrebuințate; pen- tru hrana omului. ' ; (va urma;)\ 7, .7; G . . . . 1000. K O/G Pentru ca o substanță. r.să'.pdta fi ali- ment aria, trebue să coprinclă; una sau mâl multe din substanțele sângelui.: ( ’u cât va coprinde mal multe și în proporțiuni nial mari, cu atât va fi mâl, nutritivă;: ; ■■■•»..; Tipul cel mar elementar al albuminel este albușul de ou. u.u » Ea se compune, din oxygen, hydrogen, carbon, azot și- o mică quantitate de pho- splior și sulf (pucidsă). Albuinina se găse- șce în creerf și în nervi, în inimă, plămâni; ficat și în cea mal mare parte» din orga- nele corpului. ■; , : ; • Fibrina care este temeliaJ mușchilor , și (î) Otnnis vita in sanguine est (Moine) • ' ’ U,' 7 (2) Analysa sângelui fiind f6rte ditficilă de făcut autori: differa orc cum în aprețiarea quantitați diverselor părți ce îl compune. - 85-. m-AQ.UILA CU’’ CAPUL ALB ■ • , ; VÎNĂTORO DE PESCI. ? în No. 7 șal jurnalului '.nostru ■ăm făcut ud¹ scurtă descriere- a passere! Agami din America, și am vețlut, ce mare ^serviciudă 'omului'-astă mică passere intelligentă; acum ne propunem a vorbi lec- torilor noștri .despre unele passeri răpitore, care ₓ se nutrescă de carne și care pe d’o. parte sunt vă- temătore,. iar pe de alta, sunt și folosi tor e omului. ■ , Aste passeri aă tdte obiceiul natural și comun a vina, a răpi -și a preda,, d’acolo le vine.numele de passeri de pradă saă ră-. ■, pitdre; elleaiisborul înalț,,,;/ aripile și piciorele puterni- . ce,, .vederea - pătrunțlețăre, ; capul mare, limba cărndsăp; stomacul- simplu și mem- , branos, n’au pipotă ca gra-, , nivorele . intestinele, mal:.:. scurte, de,,câtlâ celle-J’-al te;. locuiesc de, preferință ,,; în locurile singuratice, mim-- ții ppustil și obicinuit , ’și - , fac. cuibu in găurile rocelor < saă pe virful arborilor;,un; ■ alt . caracter, comun' .este, ;; ciocul; ascuțit* și; -întors ca un;. cârligă, ;!câțe ,;îpa- tru degete. ale , picior clor ;,,, bine; despărțite , și.; capul „ garnisită cu, pene saă este ; pleȘUV., , . ii:-;'-,' ' --Aguila cU capul 'alb,1 vinătarii de pesci. ' l’alte animale și nu ; Passerile. de pradă nu sunt așa fecunde (prăsitore) ca celle-l’alte passeri, și. masculii' este mult mal mi- că .decât, femela. .Celle ; mal multe nu ouă decât un mică-.număr ,ᵢ;:și în general, numerulmultiplicațiu-, nilor este -in rație . inversă cw - mărimea lor.ca; și mani ■ miferele,'. adică; ; ani,raalele mici produc , mai mult de- cAt celle niarl. .. / ,, >- :/;: Astă ,lege,j țlice Buffon, pare că este /stabilită ia totă..natura-; organică; se: observă că celle .mal, multe aii un.naturei feroce și plin-de cruzimi ’ aă obiceiul curiosă d’a depărta pe .pul,din, cuib,mai ’nainte de cât celle-l’alte,! într’un timpii când el au. ânco trebui .iță de-ș îngrijirea, părinților. .Tdte ani- malele care,■ prin conformitatea stomacului/ -ș’a iute-, stinelor sunt, silite-să; se ,nutrescă cu carne și a trăi cu; pradă' vie, se fac îndată rele prin singura în- trebuințare. a armelor lor, i și' Iad obiceiul d’a se lupta, ferocitatea; d’a versa? sânge/c ast-fel numai omorînd’i pe celle-l-alte, elle potu satisface^ trebuințele lor, și; fiind: tot-d’auha cu elle în resbelu, portă în inima’ lor. mânia care influă' assăprâ tutulor actelor lor, ștergu sentimentele dulci și affectuose, slăbesc chiar tandreța maternă; prea mult apăsată de propriile' salle trebuințe . materiale,, passerea de pradă , n’aude decât cu 'nepăsare, .și făro -milă țipetile spuilor - sei,; ./ < cu atât mal flarneniji cu cât sunt mal mari; iar dacă vî- j natul este difficil’și prada <', lipsesce îi ciocnesc, II. trîn- .; tesc. din cuib afară, ■. și câte3 o datăîiomoră in furia sa ■ din causa miseriel. . ? - r-n :Un alt. caracter ăl lor este- nesociabilitateap.pâs- . ■ serile de ; pradă . ca ;și; pa-; , trupedele carnivore, nu se . ;'. .adună . nici o /dată - iîntre;; elle , ci duc ca hoții; o .viață / rătăcindă și solitarie -trebuința amorului cea mal : . puternică dup’aceea a nu-.; < trimentulul; <, apropie pe. ' masculi. .de. .femelă, și fiind:.; amenduol, în; stare' bn'.d’aușe lupta ș’a șe ajuta; 5 da reșbelul ; ce facă, ccllor- se despartă. chiar dupo timpul; amorului; mar, tot/d’auna sebgăsesce-o pereche;d’a aceste passeri in acellași loc, dar -mal nici, o dată hu se.) vedă; însoțindu-se.,/ sau; ■ mnindu-se in;-, familii!; și. acellea, care,, ca vulturu,; sunt .celle mai mari; și- au pentru. acestă cuventu . trebuință de, multă sub-, sisfență-nu. sufier chiar j.ca puii lor să. devie ri- vali,și, să .occupe locuri prin.; vecinătate; / iată cât . de puternic, este.instinctul, egoismului. ; ᵢ;; >; ... .Pe. când țote .celle-l-alte passeri, și tote pa- trupedele care n’au trebuință a se nutri, de. cât de ;. erbă și < de„ fructe, ce se-găsesc,(pretutindeni, trăiesc în famillii, caută societatea ,semenilor lor, ,se con₇ stituă în; bandei .și, turme .numerose,, și n’aă altă, certă, altă 'Causă ;de resbel, / decât amorul și îngri- jirea : pentru puii lor; căci mal tote animalele chiar — 86J — celle mai blânde, devin furiose in epoca amorului, și femelele se fac furiose pentru apărarea proge- niturei lor. , Sunt mai multe specii de vulturi (aquila, uleul) precum: vulturul commun, vulturul de mare, vul- turul negruj pistrițu, albii, cu cdda albă, auritu, cu capul albu, acest din urmă figure^ă în alăturata gra- vură și face subiectul nostru. Culorea jocăun mare rol în deosebirea specielor, mulți dintr’ânși albesc de bătrânețe și chiar de maladie. Vulturul cel mare numit și vulturul regal saîi regele passerilor, acesta este vulturul de rasa no- bilă pe care Aristotel numea dsri? Țv-qaw? și cuno- scut de nomenclator! sub numele de vultur aurit, el este cel mai mare dintre toți vulturii, cu ciocu puternic, ochi scânteetorl, și c’o privire pătrunțietdre; se găsesce în Grecia, Francia, Germania, în munții Garpați, în Asia și unele provincii din Africa, dar lipsesce în America. Vulturul are multă assemănare physică și morală cu leul; forța și prin urmare imperiul assupra cel- lor l-alte passeri, ca'și leul assupra patrupedelor; mă- rinimia sa assemenea; el nesocotesce tdte micele animale și desprețuesce insultele lor, numai când dupo ce mult timpă a fost provocat de țipetile supărătore alle ciorel sau alle coțofenel, se de- termină vulturul a le pedepsi cu morte, pe d’altă parte el nu vede alt bine decât aceea ce dobîn- desce, altă pradă de cât aceea ce ia el în- suși. Deși răpitor dar este temperat, el mai nici’o dată nu mănâncă vînatul întregii, ci lassă ca și leul rămășițe cellor lalte animale, cât de flămînd să fie el, nu se aruncă d’o dată pe cadavre. Este ânco solitar ca și leul, locuitorul unui desert a că- rui intrare o apără prin vinat, căci este pdte mai rar d’a vedea duoe perechi de vulturi în același munte, decât duoe familii de lei in aceiași parte a pădurel, sunt feroci și anevoe de domesticit numai luându’i de mici pdte să’I: învețe la vînat ,se nu- tresc cu carne vie, passerl, gîsce, pui mici epuri, pesci. — Sborul lui este așa de mare, așa demult se înalță în aer, în cât cei vechi l’afi numit pas- sere cerească, și l’aă privit în augurl ca message- rul lui Jupiter. Specia vulturului comun este mai pucin curat și mai pucin nobil de cât marele vultur și se com- pune de duoe varietăți, cel negru și cenușiu. Ari- stotel, tatăl naturalistilor, a cărui exactitudine în descrieri este admirabilă, ’i a deosebit a nume și ’i-a unit sub numele de p.ekaivasvic (vultur negru) dar se deosebesce de specia precedentă prin carac- terul următor 1 prin mărime, 2 prin culorea vînătă, 3 prin țipetul șefi rar, 4 în fine prin obiceiurile naturale, căci vulturul comun nu- tresce pe toți pui în cuib, îl cresce și’l învață să se nutrească si: guri, pe când marele vultur îl go- nesce afaro'din cuib și’l părăsesce în dată ce sunt în stare a sbura. Specia vulturului comun este mai numerdsăși mai mult respândită de cât aceia a marelui vultur; acesta nu se găsesce decât în țerrile calde și tem- perate alle vechiului conținent: Vulturul comun din contra preferă țerrile frigurdse și se află de o po- ■ trivă în amânduoe conținentele: Grecia, Francia, Elveția, Germania, Scoția, Polonia și America sep- tentrională în golful lui Hudsqn. Vulturul cel mic saă pătat, are Ia gât cole- retă albă, și dintre toți acesta se domesticesce mal cu înlesnire, este mal slabă, mai puțin mândru și mal puțin curagios de cât cel-Palțl, scote ună ți- păt plângeros, mal puțin primejdios și mai ușurel în cât se pote ține în palmă lavenetdre, acesta este ^ioimul cellor vechi cu care se serveați la vănătdre. ’ Ca să ’I învățăm trebuesc luațl tineri, căci un vultur în vîrstă, este nesupus, și trebuie assemenea nutriți cu carne de vânatul ce voim să ’I facem a vena; educația lor dar, cere griji și stăruințe mari. în starea naturală vulturul nu veneția singur, de cât în timpul când femela nu pdte părăsi ouăle sau pui, și fiind că in epoca acesta vânatul începe a fi a- bundant prin întorcerea păsserilor migrătdre, îndes- tuleze cu înlesnire propria sa subsistență și p’ai femelei salle; dar în tdte celle-l’alte epoce alle a- nulul masculii și femela pare că ’ se înțelleg pentruJ vânat, d’aveea se ved tot-dauna împreună. Locuitorii dela munți care ’I observ pretind că, unul din duoi bate tufele pe când cel-l’alt se pune la pîndă, stă pe arbor safi pe vr’o rocă ca să prindă vânatul la tre- cere, se ridică adessea la o înălțime așa de mare în cât ’lu perde din vedere și cu tdtă astă mare depărtare, vocea lor se aude ânco forte lămurită și: țipătul lor semănă cu lătrătura unul câne. Gu tdtă marea sa voracitate (lăcomie), vulturul pdte ține mult făro să mănânce, mal cu semă în stare de captivi- tate când nu face exercițiu, se țlice că pdte răbda patru și cinci săptămâni; cu tdte că vulturi, în ge- neral, caută locurile deșerte și munți înalț! este rar să’I găsim în insule sau în peninsule mici- Cei vechi - 87 — observaseră că n’au ve^ut nici odată un vultur în insula Rhodos și priviră ca o minune când în tim- pul împăratului Tiberie aflându-se într’acestă insulă, un vultur veni să se puie pe acoperișul casei, unde lo- cuia el. Vulturi nu fac de cât să frecă prin insule făro să se oprescă, făro să ouă, și când căleto rii au vorbit de vulturi alle căror cuiburi saă găsit pe țermurile apelor și în insule, aceștia nu sunt vulturi despre care vorbim, ci aceia ce se numesc Vulturi de mare care sunt d’un naturel deo- sebit și care trăiesc mai mult de pesce de cât de venat. în allăturatul tablou se vede cum aquila se repede din aer asupra unui pesce ce caută scăpare în fundul apei. Durata vieței lor este prea mare. Se spune că în anul 1792, o personă a prins la Capul de Buna Speranță un șioim purtând un colet de aur pe care era scris că, în anul 1610 astă passere era a regelui Engliteri lacov I, avea prin urmare mai mult de 180 ani, și cu tote astea păstra ânco multă putere. A. PROTECȚIA AMICALELOR. Există în Francia o lege cu totul de umanitate ce datdză ;din 1850, 2 Iulie, nu- mită legea Grammont, destinată a protege animalele domestice în contra actelor de violență ș; de crucțime la care adessea sunt victime. A da professorul elevilor sei ex- plicați’ acestei legi, făcându’l să înțelldgă bine spiritul el, este a lucra spre amelio- rația morală. Qualitățile bune sau rele nasc unele din altele în sufletul uman. Când copilul se obiclnuesce de mic a fi crud cu animalele, făcându-se mare se va arata as- pru în relațiunile cu semeni sei; din con- tra mila asupra sufierințelor animalelor va dispune inima lui la caritate pentru o- menl. Sub punctul de vedere al interesului material, folosul bunătăți nu este mal pu- cin mare, și animalele domestice au fost tot-d’auna prima avuție a cultivatorului. Se scie că brutalitatea ’I prăpadesce, îm- pedeca desvoltarea lor, ’i face slăbănogi, pe- riculoși și le scurtează viața; dar când ’I tractăm cu blândețe și nu cerem dela denși de cât o lucrare în raport cu puterea lor, atunci se fac mai puternici, mal-blânzi, mal întelli- gențl; fac serviciurl mal durabile, dau pro- ducte mal abundante și de mal bună qualitate. Un alt punct asupra căruia voim să attragem attenția lectorilor noștri este, con- servația micilor animale care, de și trăind în stare de libertate, sunt d'un mare ajutor pentru agricultură. Din causa absurdelor prejudi ciur!, ari- ciul, cârtița, liliacu, brdsca rîidsă, șopîrla, toți mari destructori al insectelor vâtemătdre sunt tractați c’o barbarie revoltantă. Tot așa este și pentru bufniță, cucuvaie și alte păsserl de pradă nopturne, care se nutresc cu șdrecl și șobolani, cârtița chiar care se nutresce cu verml albi, cu larve de cărăbuși sau de coropișnițe, trebue să fie protegiată dacă au în grădini, cel pucin în livecjl, unde mușurdiele ce face îa loc d’avătema erba, din contra o favoresce, când îngrijim d’a le resipi. Micile passeri sunt cel mal buni gar- dieni al grădinilor ndstre, al câmpiilor, al viilor s’al pădurilor ndstre, și tocmai în tim- pul când insectele fac celle mal mari ja- furi, atunci se întorc în țerra ndstră și păs- serile spre a le curăți. întdrcerea lor ar trebui să fie privită ca o bine-facere a Pror vidențel; din contra le trac teză ca cum ar fi biciul agriculturel; scdtereasau sfărâma- rea cuiburilor, primăvara, prăpădesce mii d’a creste interen’sante și folosidre creaturi. In 'scdlele acellea unde au pătruns principiile societăți protectdre, nu numai că elevi respectă cuiburile și se stăpînesc d’a merge la acelle vânâtdre unde sufferința și mdrtea ființelor inocente, devin un obiect •88— do plăcere, ci se fac apărători micilor passerl Ast-fel găsesc el în acest rol le protectori o mulțumire superidră, urîtel plăceri a a- cellora care din nesciință, anco mal, mult de cât din asprime, fac să suffere și omdră pe bietele passerl. A face să cundscă junimea foldsele ce trage cineva din esploatația agricolă, când animalele domestice sunt tractate cu uma- nitate, a le inspira sentimente de bunătate pentru tdte ființele ce sunt folositdre în e- conomia generală a naturei, asta, nu este numai a servi morala publică și interesul privatu, ci inițiază pe copil la plăcerile vie- țel rurale, ’I face să iubescă șederea la țdr- ră, ’I face în fine â împlini o datorie soci- ală, moderând deplorabila emigrațiă din sa- te în orașe, lipsind astfel, pămentul de bra- țe, de unde decurge marea scumpete a pro- ductelor câmpenesci. în fie-care an societa- tea protectdre. din Francia, împarte recom- pense propagatorilor acestor principii; institu- tori copilăriei, ati drept la acesta; 8 dintr’în- și aupriimit medalii în ședința din 16 maiu 1864. Ministrul Instrucțiuuel publice voind să se associecje la folositdrele lucrări ale so- cietăți, a accordat primilor institutori înscri- și în capul listei câte o sumă de 10 galbeni de fie-care drept încuragiare. Anul prece- dent assemenea favdre a fost accordată de D. Ministru instrucției la duol dintre primii laureați (cel ce au depus examen de stu- diile gymnaziali) ai societăți. Iată cum în staturile civilisate alle Europei umani- tatea se întinde pînă și asupra anima- lelor. A. : Primul meu cal și ii ii. în epoca când îngălbinesce frundele și încep a cadă, nu pot să uit, vecjând pe primul meu cal care are aprdpe patru deci ani, mi- seriile ce la epoc’asta așteptă pe cel ca denși la finitul carierei lor. Ast biet animal fu companionul curselor melle, atunci când amenduol eram tineri, El s’a retras înna- intea mea și nu ese din coliba sa de cât ca să se încăldiască' pucin la radele sdrelui; acum ă și orbit dar tot me ' cundsce, dupo voce când ’lu chiem. El e vechiul meu amic ce ’mi vorbesce d’altă dată; vederea lui ’mi desceptăo mul- țime de su venire; cum dar să refus a da ul- timele îngrijiri'bătrânețe! selle. ¹ Și bătrânul -meu câne ce se culcă la picidrele melle, sub masa mea de lucru, pe când scriu; nU voesce a mă părăsi când eu ₙu: esu din cameră; se scdlă când me scol vechiul meâ câne. : ' il . . . .. și eu, și măurmedă lingându’ml mâna, nii este el mal mult de cât un companion ? nu este el un adevărat amic prin ațâța af- fecție și devotament ce ne arătă? Dulcea lui privire urmăcjă mișcările melle și caută a citi în ochi ’inl; este nerăbdător' dacă cineva se apropie de mine, caută 'să ’lu mangâiu și este' vesel daca’lu privesc, trist dacă ’lu uit, cum ași putea să ’lu părăsesc dacă este bătrân ?... ' ‘ N arii putut înțelege nici odată că pote ci- neva maltracta animalele și mal cu deose- bire cânii și caii; cu tdte astea terîm cal bătrâni la transportul greutăților fără sal scutim d’âssemenea osteneli, ducem vițel la măcelărie că p’o marfă inertă unde de multe ori ’l lăssăm acolo făro mâncare mâl multe (Iile. Abonamentele se fac Ia redacfiune, Strada Seraphim (ce’i <|ice și a Pensionatului) lângă Colțeâ, și in Passagiul român la librăria D-Im ;Danielopolu. : ... Typographia Națională a lu! Stephan Rassjdsecu, Strada Germană Nr. 2.