I ANUL VI, No. 9. I MARTIE 1865 PENTRU PROPAGAREA SCIINȚELOR POSITIVE ÎN’ROMANIA. Redactori: Dr. C. ESSARCU și Lt. D. ANANESCU. CorRiKDERB: Instrucția și educația. Grotta (peștera) delaț Polovracî. Istoria naturală a Boului. Comunicări Sciințifice. ■ '... ■■ ■ । ii । । — . । ■ ■ ■ i, - ■ ■ ■■ iim ■ ■■■ ■ ।ii ■ — ■■ । । Domni Abonați care nu prtimesc regulat jurnalul Natura, sunt rugați a reclama la Redacțiune, Strada Seraphim ce ’i țlice și a Pensionatului (lângă Colțea) Nr. 10. INSTRUCȚIA SI EDUCAȚIA • PUNCTUL DE PLECARE nu aceea care locuesce în inimă, că ade- vărata mărire este în adaosul de galdne, că adevărata viață sunt ospețele, desfrîna- rea și orgia; de atunci popolul român de- generat, cu corpul în maladie și cu inima în slăbiciuni, devine din cji -în 4* batjocura streinului, disprețul în ochi lui chiar. . . . Și sentimentul de ondre și sentimentul de patrie au ajuns să fie în acest popor doe expresiunt spre deridere și batjocoră“ Cu- lorile tabloului ni se par cam îutunecdse. Autorul acestor rîndurl întrebându-se daca este vro-uri mijloc ca popolul român și societatea română să esă o dată din a- cest materialism innobile și grosolan, din acăsta stare așa de pucin înveselitdre/ gă- sesce remediul în ceea ce el numesce fon- darea Opiniunei publice, pentru a căria des- voltare, consolidare și celebrare să con- curam toți guvernanți și guvernați. N’ara fi din secolul nostru daca’ n’am cu-, ndsce acestă. forță ^ascunsă, și nepipăită dar iresistibilă care se numesce Opiniunea publica. Dar ne întrebăm ■ cum va fi cu pu- tință de a se forma opiniunea publică, de al consacra.im cult înaintea căruia să ne închinăm toți când în celle mal multe spi- îrite nu se află de cât ignorență, semi-ins- Ne se poco. io vi (Ha, da împutar sono i Che quanto io poaso dar, tutto vi dotio.' Ai'iosto, Daca pucin vă dau nu sunt do imputat. Căci cât pot da tot vă daă. Ori ce reflexie dreptă făcută de pressa română asupra educației ndstre naționale, intrând în ordinea ideilor ce ne am propus a tracta în primul articol al jurnalului nos- tru, va găsi aci un loc și o vom reproduce permitându-ne a face asupra! propriile ndstre observații. Iată ce citim într’un jurnal român:' „ De când gu vernemântele au învățat pe popolul român, că apathia și indifferința îh materie de religiune este și se numesce philoșophie, că indifferința în questiuni de patrie și de ondre este și se numesce pru- dința, că străinismul, că abandonarea pa- trie! în mâna streinului, este și. se numesce toleranță, civiksațiune, că, a nu ține la nați- onalitate este și va. se cjicb cosmopolitism, expresiunea cea mal înnaltă ă civilisațiuni; de când guvernanți în fine, nu’șl au luat altă misiune de cât să demonstre pvin tdte micțldcele guvernaților, că ondrea și patria sunt numai nisce ficțiuni alle inimelqr slabe, că încrederea este o lașitate, că -adevărata ondre este aceea care să pdrtă pe pept, ițir (fierberea) luptelor, controlată de dânsele, să nu devie4e și să se rătăcescă, când în terra întregă moralitatea nn va fi onorată și respîndită, când cu un cuvent: Educația nu’ va fi obiectul preocupațil tutulor, cultul (daca e vorba de cult) ce toți trebue să cătăm a înnălța. Cu cât mai mult se gîndesce cine-va cu atât ajunge la aedstă convicție, .că In- strucția și Educația este lipsa de care suf- feră și lîngezesce societatea ndstră, causa tutulor relelor ‘de care toți se plâng. Cu cât mal mult se gîndesce cine-va cu atât ajunge a se convinge că daca o nație (cum am cjis’o în numerul precedent și cum o vom repeta-o în acest numer, ddră un spirit superior în acelaș timp june și viril și într’o posițiune înnaltă s’ar pa- siona de acest adever), că daca o na- ție se întdree și se învîrtesce în cer- cului vițios al acellorași rătăciri, al a- cellorașl zăpăceli, al acellorași descu- rageri , demoralisații și nenorociri, acestă provine din causă că a început zidirea de la vîrf iar nu de la basă, că a aruncat în aer. petrele edificiului sau le a așecțat fără artă pe un terrâm nisipos, nestabl și fără nici o consistență; acesta provine din cau- să că conductori el n’au atrasă attenția seridsă a tutulor asunra adeverulul care le arată că omul social și politic repausă pe omul intellectual și moral, 'precum vîrful repausă pe fundament; acesta provine din causă că luminătorii ei n’au cunoscut sau au perdut din vedere legea fundamentală ce ne arată Philosophia istoriei și care se desfășură lămurit din studiul aprofundat al tutulor societăților umane, lege ce se pdte formula în chipul următor: „Există un rapport constant între sta- „rea intellectuală și morală, între starea „mintală a popilor, și starea lor socială și trucție, sau zăpăcdlă? Ca să se formele o opinie publică demnă de a i-se face un cult, trebuesce o intelligință cu totul supe- ridră și vastă într’un numer considerabil de cetățeni, cetățeni ce vor fi capabili ca s’o represinte și s’o conducă, trebuesce o instrucție respândită în tdte clasele socie- tăți ca să pdtă înțellege acestă opinie pu- blică, ca sal pdtă pricepe tendințele și lă trebuință să le examine și 'să le controle Trebue ca terra întregă sa’și studie și să’și înțellegă bine trebuințele ăi interesele pen- tru ca opinia publică să represinte într’a- dever aceste trebuințe, iar nu să fie expre- sia unor interese parțiale, sau unor pasiuni exclusivei Deci ne întrebăm cum va fi cu pu- tință să ajungem la un assemenea resultat când Instrucția este așa de pucin respîn- dită în țerra ndstră și în diversele clase alle societăți; când popolul se afla într’o . ignoranță complectă, când în classele de mijloc nu există de cât o spoială sau o semi -instrucție, ici și colea (căci trebue să constatăm tot) câte-va intelliginți într’ade- ver vaste și superiore, când clasele bogate (ca să nu licem superidre) și vechi boeri al țerri nu fac nimic ca să’și mărescă o- rizontul cunoscințelor. ... când cu un cu- vânt Instrucția 'este neîngrijită, părăsită, ne- . considerată, și intelligințele ignorante, con- tase, neluminate, . Ne întrebam cum va fi cu putință ca să creăm o opinie publică, demnă de a priimi un cult, când acel numer de cetățeni cu intelligiută într’adever vastă și superidră, capabili de a o ^represinte și a o conduce, nu vor avea în im’melc lor nobleță senti- mentelor înnalte și aspirațiilor generdse și patriotice; când în tdte classele societăți nu se vor desceptă instinctele frumdse alle i- nimel către Onest către just, către Frumos ast-fel în cât opinia publică, în efervescența — 67 — „politică care inevitabil șe modelă după cea d’ânteiti." Și pentru că starea mintală a Nației ndstre a fost neîngrijită, regenerea socială și politică a fost anarchică, chaotică sau himerică. Ane’ o dată să ne adresămu lacausă, iar nu la effect și toți patrioțl Români, toți publiciști, toți dmeni noștri de Stat, toți omeni de bine să nu încetede de a’și în- drepta tdtă intilligința și tdtă activitatea către acest scop. Anco primul pas, cel d’al duoilea va veni în urmă¹)! E. 1) Suntem convinși că vechi abonați al jurnalului Natura vor vedea cu bucuria mica innovație ce am in- trodus în jurnalul D-lui Barasch destinând un articol în care cătam a face cunoscute și apărăm trebuințele In- strucției și Educației în țerră nostră. Totă ceea haltă parte a jurnalului remâne ast-fel precum a fost înțellesă de reposatul și regretabilul Dr ^Barasch și de D. Ana- nescu vechiul redactor al Naturei împreună cu lD. Bo- rasch și actualul redactor al acestui jurnal. Vor fi spe-. răm veseli vechi abonați ai Naturei că un jurnal, ce au avut atâta timp în mână și l’au protectat ast-fel âncât să se stabilescă între el și Domnialor un fel de rudenie, cată dupo măsura putințelor redactorilor sei, să cheme a- tenția tutulor Romanilor siriosi asupra trebuinței cellei- mai vitale a societăți nostre: Instrucția și Educația. Spe-. răm că vor continua a acorda intelliginta Dumnelor sympa- thie și protecție Naturel caria ânco o dată, îi vom con- serva culorea și tendința primitivă. Facem mai cu semă apel către profesori și insti- tutori rugându’i să ne vie în ajutor prin luminele Du- . mnelor ast-fel în cât să-'purtăm cu ondre, demnitate, și forță Drapelul pacific împrejurul caria trebue a ne grupa com- pact cu toți: Instrucția și Educația ~ Regenerarea in- tellectuală și morală. ,E. • GROTTA (pestera) DE LA POLO VRACI In vara anului 1863, am făcut o es- cnrsiune geologică în țerră ndstră, studiând întriun mod general o mare parte din lanțul Carpaților: de la Baia de Aramă (districtul Mehedinți) pînă Ia Tîrgoviște, și am putut să me încredințez prin mine însu’ml că, dacă pe d’o parte avem situațiunl care ri- valisă în frumusețe (dupo cum. am .4i8 și în altă parte) cu celle din Elveția; pe d’alta avem în munții noștri avuții immense, pre- cum: piatră de var, piatră de pavat, mar- moră, granit, gyps, argil, sare, cărbuni de pământ, fer, aramă, argint, aur, ‘ păcură și o mulțime de ape minerale. Ca să tragem un folos real dinfr’aceste avuții ,nu e des- tul să ne mulțumim a le ave spre a ne uita la densele, ci trebue să le exploatăm, să le tăiem, să l i.transportăm și să le între- buințăm. ; Guvernul nostru ar trebui să îndrep- teze attențiași activitatea sa spre acest is- vor de avuție al țerrel, ca cu timpul să nu mal fim siliți a. cumpăra de la alții petre de pavat, de cualitate mult inferidră a lor ndstre, cu deosebire numai că sunt lucrate pe când alle ndstre stau neatinse, ast-fel dupo cum le a așecțat Natura atunci când elle sau format*). Nu ’ml propuiu a vorbi acum despre natura pământului României, despre mine- ralele și petrele ce avem în munți, nici despre întrebuințarea lor, voesc numai a face o mică descriere lectorilor noștri, des- pre frumusețele naturel la munți, oprindu- me la grotta de la PolovracI, care esteu- na din celle mal frumdse în Europa. PolovracI este un sat mic în districtul Gor- giulul, unde se află și monastirea de acel nume, așietjată la pdlele muntelui pe malul stâng al .citețului. — Oltețul sau Oltul cel mic venind din Transilvania, taie munți care aici au o înălțime colosală, la a căror ve- dere căletorul pare că se află în facia co- Idnelor erculeene. In cdsta muntelui de par- *) Ce să seim ce avem și ce folos putem trage din ma- teriile nostre minerale, este de neapărată trebuință ca mal nainte de tote să se ridice charta geologică a țerrel întregi. 68 — tea mânăstiri se află renumita grottă, a- vând ,în faciă mantele oppus, iar poteca ce duce acolo este anevoie de străbă- tut, în lungul căriea se aude sgomotdsa și în fiorătdrea murmură a Citețului. Acest rîu curge repede în fundul prăpăstiel cărând în albia Jul petre rostogolite de difierite naturi; porfir, granit, pudingă, (pietri mici lipite și întărite cu nisip) și nisip aurifer. •; Ajungând la intrarea grottel ce are o for- mă triangulară și vexând întunereculce dom- nesce într’ensa, pare că un fior rece ne •strebate corpul. însoțit de duol conductori cu torțe aprinse, am putut risipi întunere- cul și neam preumblat în ântrul ei în dif- ' ferite sensuri vr’o două ore, fărb să-I, dau de fund; ca nu e drdptă, ci are o mulțime de cotituri ce se întind la o mare distanță, se cțice că nici nu i ar fi găsit pîn’-acum mar- ginile. Ceea ceneisbește la prima vedere ânco dela intrare, sunt nisce corpuri co- nice de natură calcardsă, respândite atât pe bolțile cât și pe pardoseala grottel. Acestea sunt ceea ce se numesc Stalactite] elle se fac din apele încărcate de materii calcardse ce se strecdră prin munte, și ajungând pe bolta grottel, părtea fluidă se evapordcjă și calcarul (varul) se întăresce și se depune îh formă de straturi conice, așecjate unele peste altele, formându-se ast-fel pe tavan nisce corpuri lungărețe ca căpățînele de za- hăr răsturnate și se numesc Stalac- tite. Prisosul de apă dupo boltă pică jos, căci pică neîncetat printr’ânsa, și se urmecfăacellașlfenomen, adico: materiile cal- cardse se depun în sens invers formând co- nuri drepte; acestea se numesc Stalagmite și n’au ua canal central ca celle de sus. Când stalactitele de sus se împreună cu stalagmitele [de jos se formedă atunci nisce coldne de mă- rimi și forme variate ce pare că sunt sculpta- te împrejur, dupo cum se vede în allăturata gravură copiată dupo natură. înaintând în profunditatea astei grotte nu veddni de cât assemenea corpuri din ce în ce mal frumdse și mal variate imitând for- mele turnurilor, coldnelor, cupolelor etc; din distanță în distanță, dam peste mici basine cu apă limpede strecurată din muntele pie- tros având pe margini încruntațiunl de forme variate. Attenția ndstră s’a oprit asupra unei coldne formate din împreunarea stalactitelor de sus cu a stalagmitelor de j os; dar ceva rar, care n’am văcțut în alte grotte din Europa, ca coldna să fiă formată din adunătura mal multor stalagtite și stalacmite mici având aspectul unei coldne sculptate, am admirat producțiunile naturei în sânul pămentului, adorând forța care presidă la aranjarea păr- ticelelor în corpurile neînsuflețite. Astfel na- turaliști strebatând în senul pământului, prin interiorul grottelor a putut studia legile na- turei și explica multe dintr’însele; unii au mers mal departe, vă^nd aceste formațiuni petrdse și aă credut că petrile cresc ca cor- purile organisate din regnul vegetal ș’ regnul animal. Acdstă idee a fost îmbrăcișafă în timpurile mediane de mal mulțî naturaliștl și chiar în secolul trecut de marele naturalist Tournefort. Acdstă idee însă sciință nu o admite; pietrele nu sînt înzestrate de nici o forță analogă cu forța vitală în virtutea căria corpurile organisate siugure nasc, cresc, se nutresc neîncetat, trăesc în alte cuvinte, apoi se reproduc și mor în celle din urmă. La eșire am avut una din celle mal frumdse panorame produse prin reflectul luminel de muntele oppus. A. GROTTA DE LA POLOVRACI ' l'ij .jbrarv Ciuj Vederea, din aiitru. — 70 — ISTORIA NATURALA A BOULUI Suprafacia pămentului. împodobită cu verdeață este fondul din care omul și ani- malele frag subsistența lor. Tot ce are viață în natură trăesce d’asupra celui ce vege- teză și vegetalele trăesc pe rămășițele cel- lor ce au trăit și aă vegetat altă dată. Dumne4eu creând primele individe din fie- care specie de animal sau de vegetal, nu mumal c’a dat o formă pulberel pământului, dar a făcut’o via și însuflețită, închidând în fie-care individ, o câtime mal mare sau mal mică de principe active, de molecule (părticele mici) organice vil, nedestructi- bile și comune tuturor ființelor vil: aste molecule trec din corp în corp și servă d’o potrivă la viața actuală și Ia continua- ția viețel, la nutriție, Ia crescerea fie-cărul individ și dupo distrugerea corpului, dupo reducerea lui în pulbere, aste molecule or- ganice, asupra cărora mdrtea nu pote ni- mic, traesc în urmă, circulă în univers, trec în alte ființe și duc cu dânsele nutrimen- tul și viata: ori ce producție, or ce re’n- noire, ori ce crescere prin grenerație, prin nutriție, prin desvoltare, suposă dar o des_- trugere precedentă, o schimbare de sub- stanțe, un transport d’aste molecule or- ganice care nu se ’mulțesc, dar care exis- tând tot-d’auna în număr egal, fac ca na- tura se fie tot-d’auna d’o potrivă viă, pă- mentul d’o potrivă populat și tot-d’auna strălucitor de prima glorie a aceluia ce ’l a creat. Ființele vil ca să trăidscă și să se succede trebue să se distrugă între elle, asta este o lege nestrămutată a Naturei. Dom- nia omului asupra animalelor este un drept legitim natural, ca are spiritul asupra ma- teriei, și acesta resultă din șuperifiritatea sa, din nobleță și puterea sa intellectuale și morală. Omul a sciut să întindă domnia sa ca un stăpân asupra animalelor, a ales p’a- celea a căror carne are gust bun, și a fă- cut dintr ensele' sclavi seu domestici, ’i a îmmulțit mal mult decât n’ar fi putut face natura ’șl a format turme numerose și prin îngrijirele ce are de dânsele, pare c’a dobîn- dit dreptul d’a le sacrifica. Dar el a în- tins ast drept mult mai departe de cât tre- buințele salle, căci deosebit d’aceste specii ce a suppus voinței salle, face resbel ani- malelor selbatice, passerilor, pesciloi; nu se mulțumesce numai cu aceliea din climele ndstre, ci merge să caute mal departe pînă în mijlocul mărilor nuol alimente, și na- tura întregă pare că abia e de ajuns tre- buințelor salle nemoderate ș’a nestatorni- cilor salle dorințe Omul consumă, înghite el singur mal multă carne de cât tdte animalele împre- ună, el e dar cel mal mare destructor, mal mult prin abus de cât. pentru trebuință; în loc d’a se bucura cu modestie de bunurile ce i s’au dat, în loc d’a dispune cu drep- tate, în loc d’a repara ceea ce-’l a dat na- tura, el tot strică; omul bogat pune tdtă gloria să în a consuma, tdtă mărimea sa, a perde în- tr’o cji la masa sa mal mult decât ar trebui să trăiască mal multe familii sărace, abusâză as- semenea și de animale și de dmeni: ș’apol tot- d’auna eflămând și slăbesceînmiserie,nula- • crecjă de cât ca să-și satisfacă pofta nemodera- tă și vanitatea anco mal nesătidsă; și ast-fel vătămând pe cel-l’alțl prin lipsă, se vatemă pe sine prin exces. Dupo om animalele care trăiesc cu carne sunt celle mal mari destructdre, sunt în același' timp și inemici Naturei și rivali omului: numai prin îngrijiri pdte omul sa șl paziască turmele, passerele etc. de atacurile animalelor de pradă precum: uleu, lupu, vul- pea, dihoru etc. Numai prin resbel continuu, pdte el să’și apere 'recoltele, fructele, pro- ducturile și chiar vestmintele de voracita- tea (lăcomia) șorecilor, omi^lor, lăcustelor ș’altor insecte, căci insectele fac mult reu, pe când calul, boul, berbecele și alte ani- male, ce pasc iarbă, nu numai că sunt cel mal buni, cel mal folositori, cei mai preci- . oșl pentru om, pentru că ’l nutresc, ’l îm- . bracă, și ’l transportă greutățile, dar anco sunt aceia care consumă și cheltuiesc mal pucin; în privința acesta boul eSte cel mal folositor, căci dă pământului tot cât ia, ba ânco ameliora locul în care trăesce, îngrașe păsciunile unde sdde pe când calul și mal . multe alte animale sărăcesc în puciul ani ‘ celle mal bune livedi. Dar nu sunt acestea tdte foldsele ce ani- malele domestice dau bmulul: făro bou, săraci și bogați ar trăi cu mare anevoință, pămân- tul ar fi necultivat, câmpiile și chiar gră- dinele ar fi uscate și sterpe, asupra lui sunt date lucrările câmpului, el este servitorul cel mâl folositor al țerranulul, reazămul e- conomiel câmpenesc! și forța (puterea) a- ■ griculturei. ' Altă dată boul era tdtă avuția dmeni- lor, și astăcțl este ânco basa avuției statu- rilor, care nu pot să se susție și să înflo- rescă de cât pe cultura pământului și pe crescerea vitelor, pentrur că acestea sunt singurile avuții reale, tdte celle-lalte, chiar ■ aura și arginta, nefiind decât avuții arbi- trare, monede de credit, n’au altă va- Idre decât aceea ce le-o dă productul pă- mântului. ? , Boul, nu pdte: ca calul, măgarul, că- - mila să pdrte greutăți, forma spatelui o a- rată, dar grosimea gâtului, lățimea umeri- lor arată îndestul că este făcut ea să pdrte jugu; ast-fel trage el mal bine și este cu- rios că obiceiul acesta nu e general și că în unele provinții în Fraricia ’l silesce se tragă cu cdrnele, cu tdte că atunci ’l conduce mal les- ne; el are capul și umeri puternici și pare că a fost făcutîntr’adins pentru plug: masa corpului seu, înceti uimea mișcărilor, pa- ciența sa la lucra, tot pare că concură a face dintr’ânsul un animal pentru cultura câmpului și mai capabil a învinge resis- teața pământului. Calul cu tdte că pdte fi tot așa de puternic ca și boul, nu este d’o- potrivă capabil la assemenea muncă ca den- sul, de și în . multe țerri calul (dupo cum am $is și altă dată), este întrebuințat la cultura pământului. Omul ca să domesticescă animalele de ca- re a avut mal multă trebuința s’a servit de mal multe mijldce—Unul din celle mai puter- nice mijldce este fdmea, printr’însa a pu- tut el suppune o mulțime de animale, căci nimic nu micșorecjă mai mult energia’' a- nimalulul și nu ’l dispune mat lesne la suppunere 'de cât fdmea. Animal prinde o afecție pentru acella care ’l îngrijesce, și mal cu seme deca ’l dă alimente alese și o lo- cuință căldurdsă, și cu cât se va sili a ’l îngriji mai bine, cu atât cresce mal mult autoritatea omului— O altă trebuință nuoă și artificială este aceea a mângâierel spre es: calul, elefantul, pisica, cânele priimesc mângâierile ndstre ca nisce bine-facerl. Așa dar, prin fdme, prin, mângâere, prin yeghierl silite, omul desceptă trebuin - țele animalului, dar nu le desceptă decât ca să mulțumescăle și într’adever numai a- colo unde începe bine-facerea din partea ndstră, începe și domnia ndstră asupra a- nimaleldr. . (Va urma) A. K ■ COMUNICAȚII SCIINȚ1FICE ■ PROCEDUL PENTRU CONSERVAREA CĂEN1 Animalul trebue tăiat d odată dându’l sandul o mdrte grabnică, îndată ’l des- o lovitură în cap. care strebate creeru cau- chide peptul și descopere ’ inima. Se face •72— apoi o tăietură de partea dreptă a inimi și de partea stângăca să ese sângele dintr’ânsa. Dupo ce ese sângele și încetecță d’a curge, introducem un tub în partea stângă pând in aorta (un vas mare prin care ese sângele din inimă și se respâudesce în tot corpu); acest tub fixat bine este în raport printr’un șurup c’un alt tub flexibil, ajun- gând la un vas așezat mult mal sus și având într’ensu o saramură bine stricorată, ames- tecată cu nitrat de potasă (aprdpe 4 litri pentru 50 Kilog). îndată ce șurupul va fi deschis liquidul ajunge la inimă și trece prin tot systemul circulator în 4 sau 5 secunde pentru berbeci porci sau alte ani- male de talia lor; 9—12 sec. pentru bol, curățind vasele copilare') și preparându-le pentru a duoa operație, ce se face dupo ce s’a astupat deschiderea făcută de partea dreptă. Acum versăm în butoiu amestecarea de preservativ care pătrunde în tot arbo- rul circulator și ’l umple unflând vasele g(51e. Mal ânteiu este absorbit de carnea ce în- congioră vasele capilare și prin diversele țes- seturl alle corpului, ce sunt îndată^ satu- rate,;, câte-va minute sunt de ajuns, ca să se tacă operația făro machine și cu prea pucină cheltuială. Trei quarturl de 6ră dupo injecție animalul pdte fi tăiat în bucăți nu prea mari și ca să le uscam, se atârnă într’o cameră strebătută d’un curant de aer amestecat,' daca voim cu pucin fum. Daca preparația se, face într’o corabiă pe mare, carnea se atârnă.pe catarturi, iar dacă este pe uscat se atârnă într’un cămin sau. într’un loc bine aerisit. Cu tdte că putem injecta tot felul de substanțe' prese rvative, e mal bine să între- buințăm acelea de care ne servim obicinuit: salamură, zahar, salpdtru, nitrat de ■ sodă, acid phosphoric, aromatice ect.; salamura și salpetru sunt de ajuns pentru simpla con- servare; atunci un boiî întreg pdte fi con- servat ca 3 lei și 20 par, un berbece sau un porc cu 30 sau 35 par. Liquidul injectat pdte fi rece sau cald, se între,buințedă fiert când trebue a expedui carnea în salamură,, liqui- (, Se numesc așa, mici vase subțiri ca firele de per prin care sân- gele din vine trece tn arterii. dul cald pătruncjând în carne închegă al- bumina, și salamura nu pdte s’o scdtă. Carnea înainte de ferbere trebue să fie spălată și ținută câte-va ore în apă; ea pdte servi de bucate fierte sau fripte, și de voim a face supă este bine s’o tăiem în bucăți prea mici.—Unul din marile avantage as- tuiu nuou procedeu este că n’are nici un se- cret; tdte phasele operației pot fi surve- ghiate de aceia care voiesc să se asigurecje de starea sănătăți animalelor și de buna cualitate a cărui; operația pdte fi făcută vara și tdmna, când animalele nutrite cu iarba prdspătă sunt mal sănetdse La ajungerea corăbiei într’un port, car- nea pdte fi preparată și conservată pe loc, și ast-fel dupo ce se prepară se așecță în butoi și se expeduiesc la ori ce epocă a anului. Carnea preparată ast-fel și conser- vată pdte fi mâncată dupo mal multe luni ca cotlete, biftek;se face și un fel de supă al cărelgust și oparință nu lassă nimic de dorit, mal cu sdmă pentru marinari. înciiibația (clocirea) artificială. Tdtă lumea scie că Cloșca clocesce cu stăruință 21 de clife și scdte pul, și în tot timpul acestea se observă că aplică corpul el peste elle ca să le încăl- diască, le învârtesc cu ciocu ca să respân- ddscă asupra lor o căldură potrivită. In anii din urmă s’au încercat în Ger- mania ca să scdță pul într’un mod artifi- cial, făro sc mal aibă trebuință de Cloșcă și iată cum: se pune într’un; cuptor dale tecondate și li se dă căldură gradată și o- mogenă (de vapori sau de apă caldă cir- culând prin canalurl) egală cu aceea a cor- pului găini și ast-fel că peste 21 de cțille au eșit pui din ghidce bine formați.' Dar s’a observat că daca li s’a: dat ceva mal multă sau mal pucină căldură de cât tre- buia, corpul lor a eșit diform monstruos, adică : prin călduri peste messură capul re- mâne mic în proporție cu corpul și din con- tra daca căldura nu e de ajjuns, capul se desvoltă mal mult în rapport cu corpul șr cu membrele lor. Iată cum omul se ser- vă de călduri ca se cloce'scă oule într’un mod artificial. Typographia Stephan Rassidescu, Strada Nemțescă, Hotelul Germany, No. 2