JURNAL, PENTRU PROPAGAREA SCIINTELOR POSITIVE IN ROMANIA Redactat de Dr. C. ESSARCU și Lt. D. ANANESCU. Coprindere: Instrucția și Educația. Cultura Cerealelor. Otrăvirea. INSTRUCȚIA și EDUCAȚIA Arta tn rapport cu Ne se poco io vi dia. da imputai sono Che quanto io posso dar. tutto vi dono Aristo. Prospectul prin care anunțam apariția jur- nalului nostru se termină prin ideea ur- matdre: „Nu vom perde nici o-dată din vedere veritatea care cere că ori ce lu- crare, ori ce activitate, de ori ce natură va Ameliorația socială. fi, trebue să aibă un scop final și defini- tiv: Ameliorația socială. în discursul de inaugurare a cursurilor de sera din salonul caselor lui Beizadea Costache Ghica, (țicem:,, vom căta a se- măna s6mența cea bună și o vom culege cu zel și cu sanctitate ori de unde ne va cădea. Aceia care sunt obicnuiț! a ved£ un îl cadeu greu pe ochi făcend ca individul să pară jumătate adormit. Când își întdrse capul ca să mă privescă, physionomia sa lud o expresie ce’mi se o întipări atât de dureros și atât de profund în minte încât, când mal târditi merseiu să visitecț în Piemont vallea de Aost, ea mi se presinto din nou spiritului în presența physionomiel acellor nenorocite ființe ce în mare număr se afla în acestă văile, în pre- sința.... idioților vallel de Aost. Acest individ despre care vorbesc era... Alfred de Musset. Aceia care au vecțut pe Alfred de Mus- set în primi ani al junimi salle au vorbit toți cuentusiasm despre intelligința ce schîn- teea din physionomiea sa, despre vivacita- tea și animațiea privirel, despre fineța și adorabilul aspect al feței salle. Cum ânge-' rul a că^ut așa de jos? Cum, din sublima regiune unde era chemat să trăescă, a mers să se rostogolescă în “noroiul care ’I a îm- bibat, care ’I a pătruns tot corpul ca să a- jungă până la inimă și se intre în fibre ast- fel încât să facă parte din substanța lor? Nu se revolta el îu contra stărel de ab- jecție în care căcjuse? Nu cată el să scu- ture dupo densul noroiul ce ’i întina suf- fletul și să se înnalțe în regiunea norilor unde iraaginațiea sa de poet îl invita să se ri- dice ? O! Cine ar fi putut să se cobdre în inima sa, ar fi văcjut lupta durerdsă ce partea in- telligintă și divină a naturei salle forte des fără îndoială încerca să susție în con- tra părți, degradate și în abjecție! Dar ari- pile îl lipsiau ca să se înnalțe, căci {elle e- rau r<5se de passiunele degrădătdre în care să lăsase să cacjă. Voia, se silea, se lupta ca să se ridice, dar încercările salle erau zadarnice și zadarnice luptele salle.. Simte cine-ya într’un mod palpitant acestă luptă când citesce versurile, urmetdre pe care Al- fred • e Musset le-a scris fără îndoială îu ur- șir și o unitate în ideile și actele unul om, vor înțellege lesne și vor justifica, apro- băndu-ne, tractarea în jurnalul nostru a u- nor questil-de natura acellora ce coprinde titlul ce’l punem în capul articolului nostru. Arta în rapport cu ameliorația socială, și vor citi pdte cu dre-care atenție și indul- gență, celle ce avem a (lice asupra lecturilor DD. Marsillac și N. Racoviță, despre care am promis în numărul trecut a vorbi citi- torilor noștri. D. Marsillac a vorbit despre proesia ly- rică în secolul XIX, și a trecut repede în vedere aualysând și caracterisând unele din operile D-nel de Walmore, Lamartine. Au- guste Bărbier, Alfred de Musset. Nu vom vorbi aci decât de Alfred de Musset putând trage din viața și operile Iul exemple salutarii și o mare lecție de care vom putea profita toți, spre avanta- giul ameliorații junimi și prin urmaije a so- cietății. Să ni se permiță a resuma în puține cu- vinte impresiunea ce am încercat când pen- tru prima <5ră am vecjut pe Alfred de Mus- set. Era în anul 1856, la Paris. Sciam că Alfred de Musset avea obi- ceiul de a merge la un cafe de lîngă thea- trul frances numit cafe dela, Regence. In- traiu pe la trei ore dupo amiacj în acest cafe și întrebaiu unde era Alfred de Mus- set. Urmecjă-me, îmi c|ise servitorul cafeniul către care me adresasem și me conduse în fun- dul sălel unde îmi arătă un individ înaintea ri- nei mici mese pe care se afla mal multe butilil, și mal multepahare jumătate golite de cognac, de absinthă (un tel de rachiuri forte tari) de bere.... Individul ce era înnainte’mi și pe care’l observam cu atenție, avea în physio- nomia sa o* expresie de stupiditate ce mă isbi profund; fața’l era palidă și buhăită, perul său blond în desordine și nepeptănat, privirea'! stinsă și fără animație, și pleopele — M — ma străduințelor salle pentru a eși din de- gradarea în care simțea că se află: * Malheur ă celuî qui lasse la debauche Planter son premier clon dans lamamelle gauche. Le coeur de l’homme vierge est un vase profond Lorsque la premiere eau qu’on y verse est impure • La mer y passerait sans layer la souillure Car l’abime est immense et la tache est au fond Vai! de cel ce lasă desfrânarea să batte primul său cuiu. în mamella’ cea stângă ') Inima omului vergin este un vas adânc și 'primăria apă ce varsă nescine în el când nu’e curată, și marea chiar ardăpenste el, fără să’i spele ’ngălarea; căci abisul este [immens și tot nestersă ma- cula (pata) în'fundul lui rămâne. Se gîndesce cine-va, (într’un alt ordin de idei) la Lady Macbeth care voesce și ea să spclle pata de sînge ce o vede neînce- tat pe mâlnele’l criminale ce* au săvârșit un omor și care strigă resbunare și frământă crud, ca să le pedepsescă, spiritul care a conceput crima și brașiul care a săvârșit’o Pata de sînge nu se șterge și remăne acu- satrice și strigătdre. ; Ce a lipsit lui Alfred de Musset în ur- ma decepțiilor și întristărilor ¹ unul prim a- mor.... .trista causă a tristei salle viețe? I a lipsit o idee seriosă și înnaltă în care să ’și găsescă un refugiu și căria să’i consa- cre viața, o idee de care să se agațe ca de o ancoră de scăpare și care cu timpul să fi deșteptat într’insul o nobilă ambiție ce ’I ar fi stimulat activitatea și i ar fi adus consolația inimei și. serenitatea spiritului. Infidela’tl amantă te-a înșelat și te-a trădat; Alfred de Musset, și tu al devenit sceptic și n’al mal voit să credi în amor. N’ai mai voit să crecji decât în voluptatea simțurilor, în sensualismul desfrîpat al plă- cerilor ce procură acelle femei perdute, „a- „celle preoțesc infame ale nopți ce ’șl.pre- „umblă spectrele lor turmentate pe ulițele „Parisului-⁴ ⁵ *.²) Ne cjici că trebue să ne îndoim de tot aci pe păment afară numai de plăcerea sim- țurilor. Inima pdte fi dusă și dată orl-cul •'J Locul unde se află inima, Iasă desfrânarea să se cobore în inimă -) Lettre â Lamartine, Poesies nouveles, Alfred de Musset. și orl-unde vom voi, numai și numai să simțim plăcerea sensuală *). Indiflerința, scepticismul și ironia ce a- rațl pentru ideile ce dmeni sunt obiclnuițl a respecta face rău: „Iubesc (țice el într’ună din operile sal- le ²), pe Mahomet ca și pe Christ, iubesc Turchia ca și Francia ca și tutunul... ?' In primele salle opere, heroi și heroi- nele salle nu sunt dominați decât de ideea de a se abima în voluptatea sensuală, de a’șl omorî urîtul petrecând orele înnaintate ale nopți înnaintea meselor încărcate de vase și de cupe în care circulă vinul și champania. Dă însă Alfred de Musset acestor heroi ' și acestor heroine un spirit așa de plăcut, o grație așa de elegantă încât nu numai că ’I ertam de rătăcirile lor dar încă prindem sympathie pentru denși și vițiurile lor,--ne plac și ni se presintă supt nisce culori așa de atrăgătdre încât ne simțim îndemnați de a le imita. Iată pericolul primelor opere ale lui Alfred de Musset, iată pericolul ta- lentului seu; A! Daca spiritul și grațiea ’ce el dă heroinelor salle omorîte de desfrînare sunt destule ca să ne facă să uităm cynismu lor, val țerri ndstre căci una din ’theoriile celle mal funeste unei societăți este. aceea ' care acordând capriciului, ironiei și plăceri tdte scusele ș tdte immunitățile permite unul om de a face tot. Mal târdiu însă când Alfred de Musset audi vocea severă care ’l chema la medi-L > tația seridsă a corn ițiel humane, Musset dete secolului seu spectacolul unul om în același timp sceptic și'pios, ironic și emoționat care îșl preumblă privirea de la cer la pă- ment fără să pdtă nici să iubdscă, nici să ²). L’amoura) est le grand point, qu’importe la maitresse Qu’importe le flacon pourvu qu’on alt l’ivresse. ' . «) Citesce le plaisir sensuel. ⁵) La coupe et Ies levres. - 28 — părăsescă plăcerea sensuală. Acesta fu una din pedepsele salle. în brașele acestui stra- niu turment,'el; puse și amestecă în tdte versurile salle aceste duoe sentimente oppuse și întreprinse să descrie contradicția mise- rabilă care agita spiritul seu. în Rolla a- câstă opositie este descrisă într’un mod pal- pitant. Cu tdte astea în calleaîn care îl chema vocea mysteridsă el face fie care cji un pas și când citesce cine-va admirabila sa poesie întitulată l’Espoir en Rieu, Speranța în D-țleă simte că în celle din urmă victoria nu a rămas simțurilor și că spirtualismu a învins. Poet al plăceri la început, poet apoi al în- doi ntel și al descuragcri, el devine in celle din urmă poet al speranței, și al credinței in D-c|eu, adico in virtute, in datoria, iu demnitatea vieței, in , adevărata fericire cu un cuvânt! în numărul viitor vom vorbi despre lec- tura D-luI Baco viță asupra musicel și vom căta a stabili influenta musicel și a artei in general asupra Ameliorației Sociale. E. CULTURA CEREALELOR. ART. III ’ Să vorbim despre schimbarea grâului ip pâine prin măcinare, frământare și cd- cere. : u ' Pentru popoli moderni grâul este pâi- nea și pâinea. este singurul și primul ali- >nent al populațiunilor, nutrimentul săracu- lui și al bogatului. Obiceiul pâinel nu este invenție mo- dernă, ci ni s’a transmis de la cel vechi și arta pâinăriel a mers perfecționându- se până in r]illele ndstre. Grâul mal înainte d’a fi măcinat are trebuință de mal. multe preparațipnl de spălare, vîn- turare etc; măcinatul; a mers iarăși perfec- ționându-se gradat și astăcji se scie câtă făină ese din atâtea oca de grâu, și câte pâini din atâtea oca de făină. Obiceiul aluatului era general la romani, câte odată făcut cu meiu, cu must de struguri cu pa- stă păstrată d’a dnoa 4’, ȘÎ se scie că cel mal bun aluat care făcea pâinea cea mal ușure era drojdia de bere. Cualitatea pâinel depinde de modul frământări și al cdceri, s’a observat că, cu căt pasta e mal bine frământată și mal bine cdptă, cu atât pâinea are un gust măi bun. Toți sciă că pâinea cdptă bine și mes- tcată bine în gură are un gust dulce, ca zaharu. Să dăm, aci câte-va noțiuni generale despre acțiunea chimică a salivulul (spuma din gură) asupra alimentelor amylacidse (ce coprind scrobdla) d’a le transforma în zahar. Toți sciu că aluatul de pâine se acre- sce, că o picătură de zâmă de lămîe că- dută în lapte ’l descompune, că mustul ferbe etc, astea se numesc lucrări chimice, Chimia fiind sciinta cari se ocupe cu schim- barea și transformarea corpurilor și cu lu- crarea lor unele asupra altora. Pâinea dar mestecată bine și nruiată de saliv se preface în zahar d’aceea este dulce și cu cât va fi mal bine mestecată și mal mult tinută în gură, cu atât simțim mal bine gustul el dulce. Zaharul și scrobială aii aceiași com- positia chimică, dar părticelele din care se compun, adico dupo cum se 4ice molecu- lele lor simt arangiate difîerit—assemenea corpuri se numesc in limba sciintifică iso- mere. Scrobâla și zaharul sunt dar duoe cor- puri isomere, fiind că au aceiași composi- — 29 — fie chimică dar se deosebesc prin arran- gamcntu] moleculelor lor. Deosebit de materie amylocidsă, făina de grâu mal coprinde și o altă materie azo- t<5să (care conține azot, un element nutri- tivă) numită gluten ’) cu cât făina va avea mal mult gluten cu atât este mat nutris- tivă; orezul și meiul coprind prea puțin gluten sau mal mici de cum de aceea sunt mal pucin nutritive. Acella care studie treptata des voi tarea consciințelor umane, al căror scop este d’a apropia pe dmenl uni d’alțl, vede cum prin progresul luminilor a ajjuns omul a trage din productele naturale resultate ne- cunoscute cellor vechi. Așa spre os. el nu sciau câtă făină trebuie pentru runti- mentul unul om pe an, ceea ce astăcjl se calculă cu cea mal mare înlesnire. Astă questie este cea mal importantă in economia socială pentru nutrimentul u- nul popol și merită cea mal । mare atten- ție, căci este o questie d’un interes na- țional, pe cace economiștii nu trebuiă să pi arc] ă din vedere. Totl seim cum se scum- pesce pâinea când recoltele sunt urâte. Experiența demonstra ca există o soli- daritate între mișcarea populatiunilor și a- bundanța saă lipsa recoltelor. Statistica ne arată că numărul soldaților recrutati, va- riacță dupo fertilitatea anului. Așa spre es. în anii de secetă, nasc mal puțini copil de cât în anii de abundantă. Există dar un rapport constant între numărul locuitorilor, frumusețea, forța lor și gradul de fertilitate al pământului. Calculile statisticei ne arată că în anii de abundanță, dau dela 3 — 6 mal mult la sută, iar anii dă lipsă 17 la sută mal puțin. Căsătoriile și crescerea po- pulatiunilor urmecjă aceiași lege. Doctorul Milicr care s’a ocupat cu ques- 1) Glutenul este o inateriee lastică, ce seamănă cu te- țeil saii cu fideaoa, și se p