31 Decembre 1862. Anul V. No. 48. PERTRU RESPÎNDIREA SCIINȚELOR NATDRAIE ÎN ROHANÎA Redignat rte Professor Dr. luliu Barasch și D. Ânanescu. Cuprindere: Ceva despre cultura plantelor.—Meditațiunî filosofice.—Despre formarea pămentului. CEVA DESPRE CULTURA PLANTELORU. Omul ca domnitorul pămentului are o influ- ință immensă asupra Naturei întregi, ellu prin arte și geniul seu fasonddă plantele dupo placul și dupo trebuința sa. Așa spre e. s. când a a- vut trebuință omul de arbori înalți a tăiat tdte ramurile ș’a lăsat numai pe cea principale din axul arborului; atunci sucul care era destinată pentru tdte ramurile remăne numai pentiu una care ia putere și cresce mai mult de cătă dec’ar fi fostă tdte celle l-alte, când voiesce să crcscă multe și subțiri, atunci taie trunchiul dejosu și dau o mulțime de muguri, fiă-care dănd nascere — 378 — la cate o ramură și arborul ia o formă stufdsă. Precum se taie creeile se pot tăia și rădăcini- le; Agricultura ne’nvață o mulțime de moduri de tăierea arborilor dupo trebuință. Arborul ca ori ce plantă nu pdte cresce și prospera în fiă-care pămentu, de aceea de vomă transporta unu arbor care i place pămentul ar- gilos precum sunt sălciile și plopii, într’un pă- mentu calcaros (văros) salcia saă plopul nu vai putd găsi îiitr’acellu pămentu elementele trebuin- cidse pentru desvoltarea sa naturale și peste pu- cinu se va usca; tot așa se întâmplă și pentru unu arbor care din naturalul trăiesce într’un păment cal- caros și sil icios [nisiposă] precum sunt, bravii, me- stecăm!, cănd i transportă într’unu pămentu argilosu saă humos. Toți arborii fructiferi alle căror fructe au simburi tari, precum: perseci, zarzari, pruni, viși- nii, măslinii, trebuie ca pămentul în care trăi- esc să coprindă și silice (pietrișu) alt—felu sim- burii nu s’ar pută întări; toți arborii alle căror fructe sunt zemdse, precum: portocalii, iemăi, a- greșii, cdcăsi, pepenii etc- trebuie ca pămentul în ca- re cresc să fie apos și să cuprindă multă humus, materie animale în descomposiție ^precum băle- gar și pre pucin nisip. Precum pentru arbori așa și pentru flori. Horticultorii au o mulțime de procedeuri pentru înfrumusețarea floriloru în grădini dintre care celle mai obicnuite sunt acelle prin care făcu că flo- rile îndoesc numerul petalelor, procederi care se numesce a îndoi florile. La cultura florilor și a plantelor în general trebuie să luăm în eonside- rațiune: gradulu de căldură, aerulă, apa, natura solului și alte circumstanțe locale. P jr ca să putemu fi mal bine înțelleși de public să $iecem duoe, trei vorbe despre germi- nație sau încolțirea semințelor. - • Germinația este actul prin care mica plan- tă cresce, se desbracă de învălișurile sdlle, și termină prin a se’ndestulă ea însăși, trăgend din afaro nutrimentul seu. Agenții germinațiunei sunt:.aerul, apa și căldura. Ș’au veijut semiuțe îngropate de mai mulți secoli într’un pămentă uscată scutite de contac- tul aerului ș’al variațiunilor temperatureî atmos- ferei, a ’ncolți și a. produce specia din care a provenit, când sunt puse în condițiunl favorabile. Apa mdie învelișurile și pătrunde în țesse- tura seminței, afaro d’asta ea se descompune, hy- drogenul e absorbit și.oxigenul seă se combină cu carbonul grăunței ca să formele acidul car- bonic, dar maî cu sdmă oxigenulă aerului este care contribue la formarea acestui acid. Căldura este de neapărată trebuință la ger- minațiune și’n seria fenomenelor care o compun ea este pe răndu causa și effectu, pentru că’n i semințe se face o combinațiune chimică. Lumina întârzie germinațiunea și acdstă in- fluință vătemătdre provine din causa că înlesnind descomposițiunea acidului carbonic împcdică for- mațiunea acestui gaz. Când tote circumstanțele favorabile germi- națiunei seîntruncscă, grăunța absdrbc apa care pătrunde în țessetura sa cu oxigenul aerului ce dissolvă; albumenul suppus la acțiunea chimică a acestor agențl, perde o parte din carbonul seu și’n acellași timpă se combină cu elementele a- pel; se schimbă dar îudată într’o materie saccha- rină, lăptdsă, solubile și proprie a fi absorbită de plantulă. Ddcă albumenul este absorbit înaintea germinațiunei (precum în semințele numite exal- buminee) atunci cotileddnele sau foile seminale, care în cașul acesta sunt mal volumindsc, se însărcinetjă cu nutrirea plantei. Partea liberă a tigelel terminată printr’ună mamelon radicular, este obicnuit prima parte ca- re ese afaro, lărgind gaura micropilulul (se nu- mesce micropil gaura pe unde rădăcina ese a- faro), numai de căt tigelul întregă se desbracă de învelișurile selle presentănd un mică raugu- relă în vîrfu; acesta se lungesce și întinde micile sdlle foi înălțindu-se spre ceru ; totu în timpul acesta umflătura radicularie se desvoltă și se ’nfige în pămentă. D’acum înainte feno- menele chimice care concurassc în favorea ger- minațiunei iau o direcțiune cu totulu contrarie: tenera plantă în locu d'a absorbi oxigenul ca să ’lă combine cu carbonul seă și să degage (dea afaro) acidul carbonic, din contra absdrbe aci- dul carbonic ca să tragă dintr’ensul carbonul și să și’lu assimileije. Când tigelul, adico primul merithal (spaciul între duoe noduri) al plantei, terminat de coti- leddne se lungesce, pe când germinațiunea se o- peră, coliddnele se’nalță și se arată pe suprafa- cia pămentuluî, elle se numesc atunci epigee pre- — 379 — redusă în stare d’o tdcă închisă, cresce, se în- tinde, se subție, crepă la verfă. și foile com- plecte ce ea învelia esă afară print’ace'stă cre- pătură. Ecco dar că apa, oxigenul aerului și căl- dura^ suntu condițiunile indispensabile pentru germinațiune. Și mai adaogim că nu este destul presenta acestoru trei agehțl, dar trebuie să fiă într’o câtime cerută, căci de voni fi în prea mare cuantitate sau în prea pueină, germinația nu se pote face, Vedemu dar cu ce înțellepciune pro- vidențială a lucrată Natura la propagațiunea fi- lințeloru organisate, și observămă cu mirare că cum se observă la fasole. Eră când tigelu re- măne pre scurt și mugurată formând al duoilea merithal se lungesce repede, cotileddnele remăne ascunse sub pămentă și se numesc atunci hypo- gec, ast-fel sunt la stejar, graminee, portocali etc. Se întâmpla chiar adesse ori că cotiledonele re- mănă ascunse sub tegumentele (înveliturile) gră- unței, acest faptă se observă mai arare ori în dicotiledânc, de câtă în monocotileddne. La a- ceste din urmă, ori de câte ori se află unu al- bumen (și celle mai multe suntu în cașul aces- ta], cotiledonul nu se degagie din grăunțe. A- faro d’asta evoluțiunea (desvoltarea, crescerea) miciloru redăcini în celle duoe cmbracheminte agenții care daă viața suntu tot aceia care dau presintâ o difterință vrednică de însemnată, a-'mdrtea, de’! voră întrebuința în dosă mai mare, dico: la dicolileddne nnflătura radicularie. este । căci s. e. căldura făro de care nimic nu pdte viețui, gdlă, eră la monocotileddne radicala are la ba-Jde va fi în cuantitate mai mare, semința se li- sa sa ună felă de tdcă (numită coleorliiza). Co-^sucă și nu mal produce nimic, assemenea și a- coleorhiza nu este alt ceva de câtă unu stratu₍pa fiindă în mai mare cuantitate, grăunțele pu- ccllulariu esterioru, care neputendu să urmele , trezesc, se mai adaugă .pe lăngo acestea că desvoltarca redăcinci, este ruptă și petrursu de¹ natura solului are assemeuea mare influînță asu- densa. Mugurelul monocotiledonelorU presintâ o- • pra vieței planteloru. bicnuitu o disposițiune analogă: prima sa fdie! A MEDITAȚ1UNI FILOSOFICE LA FINITUL ANULUI. Anii sc succedă, unulă gonesce pe altă și toți se perdu în abisulă timpuriloru. Ca în o- pera Macbet, trecă înaintea ndstră ca nisce um- bre care, dupo ce s’au aratat într’un moment ca un ceva reală, devine' prada nimicire!. Timpulă e totă și e nimicu dice cu drept cuvînt celebrul Kant; e totă, fiind-că făro dfiusu nu se face nimicu în lume: e nimică fiind Că nu încape nici o definițiune; nimine n’a fost în stare să țlică: ce e timpu? Timpul trece ne’ncetat și totă nu se sfăr- șece și nn se va sfârși nici o dată, timpul este ca unu rege legitimist de care se (Jice: le roi e mort, vive le roi, (regele a murit, să trească rege!) Așa dar timpulă este mortal și totă d'o dată nemuritoră; este d’acea fiiiuă trancedentale nepricepute care are în sine duoă nature, o natu- ră mortală și ună eternă, nemortale. • In acestă privință timpiilu sdmăna cuspiri- tulă nostru umană, care are și ellu în sine aceste duoă nature eterogene; și noi suntemu muritori ca indivizi, ca generațiune și suntem nemuri- tori ca omenirea întrdgă și chiar mdrte ndstră individuale nu include mdrtea ideilor, ficelor spi- ritului nostru. Spargeți vioara care a produsă sunetele armonidse care a■ încântat urechile v6s- tre; vidra este spartă dar musica care ați auțli- t’o, remăne întipărită în imaginațiunea D-vostră pentru totă d’a una. ! Spiritulă umană are și o altă analogie cu timpu; amenduoe merg înainte către ' unu infinit necunoscut; ensă timpulă mergend înainte, nu se schimbă pe când omenirea se schimbă. O oră, unu minut din timpulă luî Aristotel nil variația d’o oră și d’ună minutu de astă-dh,; dar posiți- • unea omenire! de âstă-di este Ciu totul în altă- felu de cum era în timpulă lui Aristbtelă; Asta pro- vine din causa că timpulă merge ’nainte și nu se- tranformă,¹ pe cândă genulu umană niergendu înainte, se și transformă. J: - r ! Uiiii s’ăă; întrebată cu dreptă cuvîntu: daco acdstă-transformare este îhtr’adever unu progres ? , — 380 — Căci s’a ve^ut în istorie cate o dată unu secol naintăndj la urmă venind unu altă secolfl care a mersă inderet (dacă nu mâl mult) câtă a naintat acella care l’a precedat. Cine nu scie că omenirea era multă mai înaintată în timpulă lax sică al Eleniloră și Romaniloru, de câtă în secoliî obscuri mediii ? Așa dar aă (Jis că ome- nirea oscitld^ă in mersul seă încdce încolo, și nu iiainte^ă; Ia care a respunsă alții, servindu- se cu următdrea comparațiune metaforică. Ei a țlisu : genul umană sdmână cu o diligente de postă; fie-care secolu sau generațiune sdmână c’ună postillion (surngiă) care duce aceste di- ligență. Ce este missiunea postillionulul ? d’a duce delîgența înainte cale d’o postă, și a se întdrce înapoi. Așa dar postallionul într’ade- vără nu face nicî-o-'dată o adevărată naintare, elă revine tot-d’auna la passurile care lea fă- cut; elu oscilleațlă în tdtă viața lui; dar tră- sura poștei saă diligența naintdțle, într’a- deveră; ea se folosește numai de naintarea po- stilioniloră, și nu’i pase de retrogradarea loră. Credu și eă că așia este; ca genulă umană în întregimea lui naintețlă și se perfecționeze din ce în ce mai multă, de și unele generați-' uni dupo ce au mers nainte, retrăgendu-se pen- tru câtva timpă. Tdtă lumea cundsce legenda lui Ahasveră, saă âl evreului rătăcitor (le juif erraut). Le- genda (Zicătdre) Zice că, cându Christă a mersă la Golgota, Ahasveru l’a desprețuită pe. dramă, de aceea era condamnat de sdrtă a merge ne- încetată ; cândă dup’ună mersă neîncetată de secoli, elă va să se odihndscă ceva, ună ordin di- vină i strigă la urechie: Marșă. nainte! și așia merge Ahasveră în toți secoliî, strebătendfl tdte spațiurile lumei. în acdstă legendă populară este ascunsă o idee adăncă d’o filosofie forte înaltă. Ahasverul din legendă este genul u- man ; Christul din legendă este spiritul divin, i- dealul tutuloră perfecțiunilorfl, mântuitorul lumei. De ' câte ori nu s’a întâmplată, că Ahasveru (genul umană) n’a înțelesă, și a desprețuită pe Christă (spiritul divin reformatoră) trimisă de In- nalta Provediuță, pentru mântuirea lumei! Oare genul umanii n’a lăsat cu . sânge race, ca să închițle ună Galilee, ca să se arțle ună Idn Hus- su, ună Geordano Bruno, ună Michel Servetto și alți reformatori divini, ce aă avută nenoro- cirea ; d’a veni prea de timpuria cu ideile loră; pre mari reformatori, ne putendă să fie înțeleși prin urmare nici stimați și protegețl de toți contim- poranii loră. Dar cea făcut înalte Provedințe divine în saluta genului uman, ca să nu se întîmple aste tot-d’auna ? ’I a ordonat: Marșă! înainte, căci ge- nul umană (Ahasveru) mergendu totă înainte, o să ajjungă negreșită să înțeldgă pe Christă, adico pe idealulă perfecțiune: divine hotărîtu pentru omua- supra pământului. Așia dar, când dup’ună se- cul de marșă înainte, genul umană devenindă cam ostenită vrîndă să stea, un ordină providen- țial îl strigă în urechie: Marșă înainte! Și a- șia merge acest Ahasveră uman neîncetată îna- inte, în tdte timpurile, și în tdte spațiurile lu- mei. Dar acest marșă necontenită, nu e vr’o pe- ddpsă, ci o condițiune vitală a perfectibililăței genului umană. Dacă genul umană ar sta vr’o dată ne mai voindă să mdrgă înainte, ar me- rita să fie ajjunsu d’unele d’aceste cataclisme 'teribile, care aă deja nimicită atâtea ființe, care aă domnit pe pămentă întocmai cum domnim noi dmeni! astăzi pe densul. Așa dar, ori că Ahas- veră va merge tot mereă, ori că pămcntul seva înfunda sub picidrele sdlle și’l va înghiți! Dar naintarea genului umană nu se face pretu- tindenea într’ună modă ecual, în Orientă și Occi- dentă, în sudul Africei ca în nordul Americel. Din contra, suntă câteva continente, care repre- sintă principul mișcărel, și altele care represintă principală nemișcărei și invariabilitățel; tdtă is- toria Europei ndstră arată că mobilul vieței a- cestulcontinentă era tot d’auna mișcarea, pe când tdtă istoriea Asiei arată că principul viăței a- cestui continent era nemișcare de locă. Să ne preumblăm acum pe câmpurile Arabiei, Siriei și alle Palestinei, șiosăgăsimă acolo parcă tdte figurile desemnate cu atâta măestrie în Biblia; parcă tdtă țdrra patriarcală din timpul luî A- bram cu tdtă societatea lui, a remasă în picidre. La puțul intelneă o fată umblândă cu urciorul pe capă, încâtă ni se pare că asta trebue să fie Rebeca din Biblie, dar pe câmpuri deșerte se preumbla bande de Beduini (veZl figura) acdstă semânță de oameni nomaZ», care n’au casă nici patria, casa loru fiindă bolta cerului, patria lor — 381 — fiindu câmpul imensă, unde petrecu tdtă viața a umbla călări, a despoia tot călătorul pe drum, și tot d’odată a da căletoriîoră o ospitalitate pa- triarcale, fără nici ună interes saă plată. Să citim istoriea sacră cu popdrele nomade vaga- bonde d’atunci, și mergfindă în orientfl acum vom găsi tdte aceste figure stereotipice făro nici o schimbare. Ecc<5 caracternlă orientului. Causa ace- stei imobili- tăți orienta- le, este im- perfecțiunea instituteloră sociale d’a- colo. Numai unde e liber- tate, acolo e mobilitate și numai unde e mobilitate, acolo esistă progresu șl-i 'naintarp. A- sia a fostă a- Idsă de pro- vedință a fi Idgănul ge- nului uman, B e i u i n i I. a fi sorgința ideilor cellorfl mai înalte în mat?,-¹ esistenței individuale a omului, ea este în sine mică, rie de religiune, dar n’a fostă destinate a fi¹ ne’nsemnatdre în raportă cu infinită, dar ea este im- patria libertăței. Provedința a destinată pentru! mense, fiind-că dintr’ănsa se clădesce acea piramidă globul nostru duol sori unul în ceră, și se suie în Orient (sdre) și altul strelucesce pe pămSntă (libertate) și resare în occidentă. Cellă dă’n- tâiă dă tutulor ființelor materiale viață și miș- care, cellă d’al duoilea dă tutulor ființelor morale energie și suflare; în amândoi acești sori sunt centrul gravităței lumei, împregiurulă cărui se învărtesce tdtă lumea fisică și morală. Așa merge timpulă și se desfășură în infinit»: așa merge omenirea liberă înainte într’o cale de perfectibilitate, în infinită. Așa dar noi ființe individuali cu anii no- ștri care ni se par așa de lungi, suntemă numai atome nesimțite în asestil infini- tă, dar tot suntemăceva fiind-că sun- temu acelle atome din ca- re se com- pune înfinitu; viața ndstră, cătă de strim tă să fie, tot este podulfl necesariăca- re Idgă duoe ocdne,ocdnul trecutului cu acellu al vi- itorului. Ec- c<5 valorea a seeolilor, cu tdte acțiunile loră, cu totulă care îm- plinesce timpul și spațiă cu lucrare și naintare. Bine- cuvântată dar să fie ori ce viață bine împlinite cu acțiuni, căci ea influe^ă și determină totă mer- sul! omenire! în toți secolil viitori. B. DESPRE FORMAREA PAMENULUI (GEOGENIE). ART. II, (Unmre) Cu câtă se manifesta astă progressie cre- scetdre în regnul organic, din contra se întâmpla în regnul neorganică, care’I correspnnde. Intr’- adevâră, la primele epoce appartine formațiunea celloru mai multe roce, și de minerale de com- posițiunl diverse, și cu câtu se’nalță cineva în seria formațiuneloru, unde speciele animale și vegetale se’mmulțescă, se vede numerul roceloră ș’al specieloră minerale restrângându-se din ce în ce, penă în epoca actuale. Cu tdtă grosimea cojel pămăntescl care se măresc tot gradat, fe- nomenele de contracție și de pressiune ce am espusă nai susu, se oppunea ca gazele din ăntru și massa fluidă incandescentă să pdtă remănea cu totul închisă în slabul loru învelișu. Cu câtă era mare silința saă puterea care părea că le ține, mai mare era ăncă puterea espansivă, care le'mpingea către suprafacie. Astă lucrare se manifesta mal cu semă prin eșirea afar’a ma- teriiloră fluide, mal mult saă mai pucin pastdse care se’nălța câte o dată sub formă de creste cu basă mai mult saă mai pucină lată, formândă -- 382 - astfelu axele sistemelorii de munți. Dintr’aceste influinte resulta rîdicături care avea locii nu printr’o mișcare încetă și continuă, ci prin sgu- duituri iuți și repedi, dupo cum/pare c’arată răcicarea straturilor^ înălțate, și făro vestea dis- locare a apeioră, alle căroru urme se potu re- nunosce dup’accidentele celle mari de erosiune care an resultat din acestea. Aste rădicături pare că își au mărit intensitatea cu câtu cdja pămentâscă și mărea grosimea ; ast-felă încât ul- timile evenimente de felul acesta ar fi formată celle mai înalte lanțuri de munți, și fiindă că este probabilă ca’celldși cause subsistă ănce astăzi, și că liniscea de care se bucură globul nostru vine mai multă din repausul, de câtu din nimicirea loru, și nimic nu ne garantdțlă că'n cursul seculiloră viitori, puterile plutonice, nu vorfl ridica nuoe sisteme de munți, mai înalți, mai imposanți ănee de câtu aceia care ’esistă acum. - Pdte cineva să’și facă o ideie despre pertur- bațiunile ce ocasiona aceste rădicaturi cândă se manifesta repede în sinul măriloră? Dislocate și retăcinde cătă-va timpă pe suprafacia globu- lui, apele trebuiaă atnnci să producă mari inon- dațiuni, care mătura ca să țlică așa, o parte a continenteloru. D’acolo aste deposite de aluviă vechiă, de petre rostogolite ce întâlnim în tdte locurile ș’alle eăroră materiale suntă arare ori lipite, urme netăgăduite de diluvii parțiale al eăroră theatru pare de mai multe ori a fi- fostă globul nostru. în dre-care circumstanțe iuțdla apeloril, mărită prin marea cuantitate a remă- șițeloră ce țineau în suspensiune, a trebuită pd- te să dobânddscâ o putere îndestulă ca să es- plice transportulă bloceloră eratice. Puterea acestoră curanți trebuia să produ- că immense erosiuni, mai cu sdmă cănd ea se esersa asupra messeloru mobile saîi friabile (ca- re se sfărâmă lesne). Atunci apele săpau șan- țuri enorme și lăssaă urme adânci de trecerea ' lorfi: și acolo este probabil, causa celloră mai multe ondulațiuni, care ne arată suprafacia pă- mântului, căci trebuie să se ferescă cineva d’a crede că tdte asperitățile globului suntă resulta- tul ridicăriloru s’al cufundărilor ii, trebuie asseme- nea să ținemfi socotelă de lucrarea apeioră ș’a venturiloră care aă pricinuită ună mare numeră de văi și de coste. Formarea sărei geme, pa- re assemenea legată cu dislocarea apeloru. In- tr’adeveră se’nțellege că’ntr’aceste convulsiuni alle Naturei, alle căroru urme le putemă adessea constata, apele sărăte retăcind,, asupra continen- teloră, aă putută găsi locă în mari depressiuni și c’a colo,. Jsolațe, aă sufferită o .evaporațiune mai multă sau mai pucină prelungită, grăbite pdte de dre-care influințe plutonice, ast-felu în- câtu ară fi resultată dintfacestă masse mai mult sau mai pucină curate de sare gemmă ameste- cată câte o dată de deposite argildse. într’astă repede espunere geogenică rese- mată p’o mulțime de observațiuni seiințifice, se vede că trei fapte: principale" aă contribuită a modifia suprafacia globului: acestea suntu: ridi— caturile, emissiunile materiiloră înfocate și pro- ducția depositeloră sedimentarii formate de stra- turi regulate în sinul apeioră, și provenindu sau din dissoluțiune (topire), sau mai adessea ănce, din desagregațiune, sau din fâremarea a ori ce fel .de rocă. Aste trei feluri de fenomene aă mersă tot-d’auna de mână în timpul lungei se- rie a epociloră geologice. Tot-d’auna relațiuni intime aă unită aceste trei fenomene ; căci ră- dicăturile determinăndă posițiunca apeloru, de- terminau assemenea locul depositeloră sedimen- tarii și aveau în acellași timpă cu rocele focdse rapporturile care csistă intre resultatelc unei a- celliași cause. Cu câtă cdja terrestră se îngroșa, tempera- tura resultâudu din căldura centrale continua a scădea gradat, și trecea pe unele punctări, pre- cum în Europa spre s. e. de la gradul ecuatorială la acella care domnesce acum pe astă parte a glo- bului. Astă opinie este ^fondată pe dre-care ca- ractere botanice și zoologice ce se potu aprecia în fossilele din partea superioră a terrâmuriloru terțiale; așa singura căldură cșită dc la sdre era de ajjnnsă d’acum înainte pentru organisa- ția și vitalitatea nuoiloru locuitori ai pământului. Paternă însemna aici că, cu tdtă stingerea suc- cesivă a ființeloră organisate, victime sau a mo- dificațiuneloră ce încerca medicul în care se a- flaă, saă inondațiuni repedi, alle eăroră curanți mătura solul eșită din ape, numerul specieloru de animale și de vegetale, care aă appărutu dupo fiă-care mare revoluție a globului, a mers totd’auna mărindu-se și într’aeelași timpă orga- nisația acestoră specii se complica mai multă, într’adeveră, celle din urmă deposite alle terrâ- muriloră terțiare ne presintă în abondanțiă, ur- me de plante dicotileddue, o estraordinarie cu- antitate de specii de mollusci, remășițe de ru- megătdre, di pachiderme, . de rodetdre, de car- nassiere și chiar de patrnmane de curândă des- coperite de D. Lartet în marnele de ape dulci correspunțlindu cu etagiul de Faluns. Mai târziu cândă globul se afla în condiți- uni proprii pentru libera desvoltare a ființeloră organisate, cândă viața a fostă, ca să dică așa, încercată p’o scară mai întinsă, se arătă și o- mul, cea mai perfectă creatură terrestre. Gra- ție intelliginței lui,. ellă putu, contemplându splen- — L83 — ddrea Universului, să înbrăcișede c’o privire bolta înstelată, să’și facă o idee sublimă, și să înalțe cu respectd către Creator imne de amorfi și de recunoscință necunoscute pen’atunci pe pămentă! Pucin câte pucin, și prin lucrarea sa neîncetată, stabili imperiul seu peste tot ce esistă aici josu, șisuppunându ănce pe fiă-care di Na- tura la puterea spiritului seu se luptă cu perse- veranță ca să’i fure câteva secrete, cu care se servă ca să mărdscă suma bunului seu traiu fi- sică și morală. Apparițiunea nuoiloră ființe în general mai perfecte, cu câtă pămenlul devenia mai locuibilă, este ună fenomenă, alle cărui cunoscințe actuale au încercată în vană să dea o csplicațiune mul- țicmitdre. Este adevărată, căți-va geologi aă supposată și unii zoologisti admit ănce astăzi, că astă successiune pdte să se esplice nrintrans- formațiunea spccieloră subt influința variațiuni- lorfi ce sufferia temperatura, pressiunea și com- posițiunca atmosferei. într’acestă ipothesă fiin- țele care trăiesc astădi, s’ar trage printr’o fi- liațiunc ne’ntreruptă din aceliea alle primiloră epoce geologice. Cu tdte acestea fiindă că astă theorie duce la ună abis, aă voită mulți să facă o csccpțic pentru specia umană creată cea mai din urmă, dar atunci de ce n’aă fost mai multe alte creațiuni anteridre și successive? Și ddcă n’a fostă de câtă numai una trebuie să șlisemă că omul a cșită din orang-utan, pe care într’ună mare numeră de generațiunî, circumstanțiele l’ar fi silită să mdrgă, și că aceste patrumane de- venite bimane cu timpul, și silite d’a esersa in- telligința loru, spre împlinirea uneloră trebuințe, ar fi luată cu încetu forme umane? Partisanii acestei theorii se rd^imă p’acest faptă, că celle mai multe ființe transportate în țerri differite, de aceliea unde rasa loră este obicnuită să trăiască, încărca modificațiiml care se reproduc prin generațiuni și care devin per- manente, ddc’acelldșl circumstanțe lucrează con- tinuu. Este prd adeverată că influințe deose- bite, mai cu sdmă d’o temperatură mai multă saă mai pucină înaltă, de nutrimentă mai multă saă mai pucină abundent, lucrdfjă asupra unoră specii c’o acțiune modificătdre. N’am putea negaj mai pucină că unele instincte care nu era del câtă în stare de germina, la animalul selbatică se desvoltă cândă este redusă în starea de do- mesticitate, că unele plante degenerețlă cândă le transportă în țerri care nu correspundu cu trebuințele loră; că prin îngrijirea omului flori- le s’aă îndoită și aă produsă fructe mai frumd- se și mai zemdse. Tote aceste fapte sunt e- sacte, dar câtu este departe de Ia aceste ușori modificațiuni penă la perderea caractereloră e- ;sențiale alle specieloru, care tot-d’auna remână permanente"! Cânele care este animalul cellu mai priimitoru d’a se modifica sub influința schim- bărei temperaturei s’a alimenteloră, conservă cu tote aceste penă ia un dre care grad caracterele speciei în tdte varietățile sdlle, încâtă nimini nu se pdte încela asupra râseloră sdlle estreme. Tdte aceste variațiuni ce vedemă împlinin- jdu-se acum sub ochii noștri au dar limitele lor; j elle suntă ținute la dre-care depărtare, prin forța tipică a speciei, care este nevariabile. Micul nu- meră de catîri ce prin îngrijire aă ajjunsă a fa- ce să se’nmulțdscă, n’au produsă dup’aduoa saă a treia generațiune de câtă indivizi slabi, morți făro posteritate. Așa în starea actuale a cunosciințelor nd- stre theoria mutabilităței specieloru nu este ad- missibile, ea este contrarie precepteloru Paleon- tologiei, care n’a constatat într’ună mod evident nic’una dintr’aceste treceri de la o specie la alta; ea este în neacordă cu fapte adeverite și cu- noscute ; căci trei saă patru mii de ani, care aă trecută de cândă Egiptenii îmbălsemau cadavrele animaleloru, n’aă putut finlua nici într’ună chipă asupra caractereloru organice alle acestoră spe- cii. Crocodilii, Ibis, Ichneumoni, care trăiau în Egiptă în timpul Pharaonilorfi, suntă identici în tdte puncturile cu aceliea care se rătăcescă a- stâțji pe țermurile Nilului. Semințe de grîă, de secară, de orțlă găsite în catacombele Thebei, și esaminate la microscopu, s’au găsită asseme- nea cu semințele actuale alle acestoră cereale. Dar, ddcă 30—40 secol! n’au adusă nic’o schim- bare în specii nu pdte cineva conchide dintr’a- cesta că elle sunt nemutabile ? Este adeverată că ori cătu de mult timpă să fi trecut, este prea pucină lucru în comparație, cu ceea ce Geologia ne’nvăța c’a trecut de la o epocă la alta; dar tot este destul dupo cum țlice și Cuvier, ca să ne arate că este în Natură o astfelă de stabili- tate, în câtu speciele se păstrețjă tot-d’auna cu caracterile loru distinctive. Theoria transformațiunei ne fiindă resămată pe nic’unu faptă evidentă, și ipothesă unei sin- gure creațiuni în massa cu stingeri successive, ne putendă fi susținută, pentru că fossiliile dintr’o epocă geologică oare-care, differă în tdte țerrile de fossiliile unei epoce mai vechi, suntemă siliți pentru a esplica astă successiune de faune și flore nuci, cu cât globu îmbetrânia, d’a ad- mite, cucei mai mulți geologi contimporani ipo- thesa creațiuniloră ș’a destrucțiuniloru alternati- ve și succesive, manifestațiuni spontanee ema- năndₓde la o Putere Supremă. Intr’adeveră cu tdte că astă theorie nu dă o socotdlă esactă de tdte faptele si că nu prea ,— 384 vine bine spiritului a admite că Creatorul a sfă- râmată, ca să ^ică așa, de mar multe ori lucra- rea d’aduoa ții, este departe d’a rădica obiecți- uni așa grave ca celle l-alte duoe: d’aceea ea este singura care ni se pare admissibile. Dintre tdte ființele organisate. 'omul fu dar cellu din urmă ase arăta pe pămentu, sau cellu plicind tdte faptele geologice cunoscute concură a proba că în comparație cu celle-1 alte, ellu e- ste creatura cea mai nuoe. Câți secol! au tre- cută de la aparițiunea primeloră ființe organisa le penă la aceea a speciei umane? Imaginația se sperie cândă voesce să cerce a calcula «umo- rul. Mirificele* ndstre sunt pe d’altă parte așa de limitate spre a messura timpul, încâtă abia aia putea esprima immensitatea acelluia ce Geo- logia ne învață c’ar fi trebuită să frecă ca să;de Ia regula ordinarie,• făcendu acestă depărtare, permită depositul gradual al straturiloră, care [acostă saltă pen’aeolo far’ esemplu, se parcea desparte celle mai vechi remășite fossilisale de Naturei a plăcut*să însemnede astfel limita su- acelle care țină de speciele naturei actuale. perioră a scărei zoologice. Tdte ne facă dar fiă-care epocă deosebitele genuri,, și deosebitele specie de vegetale și de animale, care aă tră- ită înaintea lui? Unii filosofi indrăsnețl nu s’au temută a afirma acdsta, dar astă îndrăsndță ipo- thesă n’are nic’unu fondamentă; căci decă este adevărat, că tdte animalele țin dună plan unică de organisățiune, unde tdte părțile formețlă unu lanță întinsă, la care spiritul în digressiuniie sdlle (depărtările), voesce să adaoge unele vii- tdre, trebuie să dicem assemenea că omul, a- cest rege, al creațiunei se dcpărtdțlă d’acestă plană prin facultățile lui morale și intcllectualc. Intre brută și omă intervalul este immensă. Prin- cipul care apropie treptat ființele între densele și căroră Natura a dată adesse messura crcân- du-le, aici este cu totul violată. Dar deviindu Unu subiectă de cellă mai mare interesă să crcdemă că puindă pe omă în capul tutui or și asupra căruia și lectorul probabilă, că s’a creaturiloră d’aici josu, tot d’odată sepândă în gândită se presintă aici: specia umană fiva ea jinima lui principe