Anul V. No. 47. 22 Decembre 1862. PENTRU RESPÎNDIREA SCUNȚELQR NATURALE ÎN ROIANIA Redigeat de Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescu. Coprindere: Viața Passerilor.— Despre formarea pămentului. VIAȚA PASSER1LORU. ART. IV. Passerile ori că tăiescu ca Asiaticii în poli- gamie (cu multe femele) s. e. cocoșulă, multe din familia Galinaceelor și struțul (vetjifi gura), ori că trăiescă ca Europeenii în Monogamie (c’o sin- gură femelă); cea mal mare parte a passerilorii trăiescu în acestă regirau nobilă și moral. Ouă- le lor le clocescă ori o dată, ori de duoe sau trei ori pe ană, dar passerile nu clocescă tdte ouăle — 370 — lor, ci lasă căfâva de reservă neclocite, cu scop a Je cloci mai pe urme în casă de se va întîm- pla o nenorocire la clocirea cea d’ănteiă. Nume- rulă ouăloru care o passere le pune, este fdrte variabile; ellu variadă de la 1—20; passerile ră- pitdre și unele passeri de mare punu pucine ouă, adico 1—3; găinele punu numerulă cellu mai mare, ba ance, dacă iea cineva găinelor din ouă- le lor, elle continue a totu pune cu gînd d’a îm- plini numerul de 20 și așa pdte cineva să în- șele o găină în cătu să puie pane la 200 ouă. Timpulu clocirei este eardifferitu; adico la cea mai mare parte a passerilor, acesta ține 15— forte dibilî, aceî care născu cu ochii deschiși sunt mai forți și mai nedependinți de părinții lor, a- șa s. e. puii de găină abia ce aii eșit din cdjă, umblă și fug chiar ance c’o bucată de cdja pe spinare. Nutrirea passeriloră. Acdsta este differit nu numai dupo specia passerei, ci și dupo timpulu anului, ast-felu că acelle care mănâncă iarna semințe, se nutresc primăvara d'insecte. Nu- mai unele din passerile nopturne. se nutrescu de carne, și elle au particularitatea că, peri, fulgi și dsele animaleloru ce le mănâncă, le varsă a- fard. Unele din passerile răpitdre prindu prada 20 de (lille, la unele ensă 11—12 numai, ear la altele 30 de dlille. Cu vîrsta, se măresce timpul clocirei și totu d’o dată se micșorddă numerulu ouăloru. , Nu tdte ouăle sunt bune de clocit, ci acel- le ce erau fecondate de către masculă (cocoșă); aste se cundsce în ouă prin’o urmă (cicatricula) care se vede bine când ține cineva o luminare înaintea oului. La clocire, acdstă urmă devine loră sburându (s. e. șoimii sau falcones și ren- dunele); altele le prindu înotândfi (s. c. Podi- ceps sau plutitorii); altele le scotă prin ciocu de desubtulă cdjei arborelui (s. c. Picus saă giondia) sau din pămentă (s. c. Becații) sau din apă (s. e. rața) sau chiar din pelea boiloră. Dar mâncătorii de semințe, ori că le mănâncă cu totul (s. e. găinele), ori că Ie jiupucscu cu 'ciocu din pelița lorii (unele fringilla) sau că le o foiță rotundă, în mijlocul căruia eo linie; a- taie în duoe (unele Parus) altele le rddc (capa- cesta linie devine corpul passerei și aici se des- pagali). Passerile simtă în genere moderate în voltă capu și șira spinărei, ear mai pe urmă și mâncarea lorii, numai tdmna dupo schimbarea cordu (inima) și intestinele (mațile); 6—8 ore fulgiloril suntă mâncăcidse, mai cu scamă pas- dupo începui clocirei, se vede deja urmele ochi- serile migratdrie naintea plecărei loru. Unele lor pe capii; câteva ore mai pe urmă esistă deja însă (s. e. vulturii saă pleșiuvă) suntil du natu- aripi și picidre, în cătu dupo 24 de ore dupo ra lorii fdrte mâncăcidse, și cândă dail peste o începutul clocirei tot embrionul țpuiulă) s’a for- mortăciune, atunci mănâncă penă cândil nu ma: mat, însă tdte părțile selle sunt moi ca gelatina! pdte, și se satură ast-felil pentru câteva dillc mal (piftie) și corpul embrionului este ăncc deschisă inainte. Dar mal mâncăciosă de câtă tdte este înainte prin care intra galbinarea oului, mai pelpasserea struțulă; căci în fonica Iui nesăturabile urmă se consumă și albușul oului, acest nutri->elă mănâncă și sticle si bucăți de aramă și de ment întăresce corpulu embrionului. Către sfîr-j ferii etc. șitulă timpului clocirei, începe a eși fulgi mici,' Cântecul passeriloră este o cualilate ne co- atunci embrionulu începe a respira (resufla) aer, j mună tutiiloru passeriloră, și chiar celle cântă- d’aceea trebue pășită ca cdja oului să fie- cu-ltore cântă numai la periddc otărite ale viăței rată și nemurdare, căci esperiința a probată că lorii, mai cu semă în timpulu amorului; passe- dacă cdja oului este unsă cu grăsime încâtă; rile cântătdre aă priimit din Natură ună deose- nu se pdte ca aeru să intre în ouă (în locul nu-ibitfi organu saă instrumentă de musică; asta e- mitu camera aerului), atunci embrionulu mdrefste laringul musicalu despre care am vorbit mai de asficsiea sau înecăeiime. Pucină ceva î'na-;susă. Fie-care passere este născută c’un felii de intea eșirel puiului din ouă, ellă începe a scote cântecă; asta este, sa să dică așa, o lucrare ună glasu, ănse fdrte debilă; totă în acest timpă' instinctive, anse o passere este în stare a învă- puiulă are o umflătură tare pe ciocu cu care în-; ța cântecnlă și melodia altoră passeri. Asia găuresce cdja; acdstă umflătură îl cade pe urmă,; si e. o passere de canari este în stare a înveța Unii pui de passeri nască cu ochii închiși și sunt!și alte melodii, și chiar o coțofană pusă multă timpfl lengă o passere de canarii, învață cu țimpă cânteculă seu. Mai tdte passerile cântă dimineața la eșirea sdrelui, numai privigitdrea (sylvia philomele) ne încântă nopțile senine și frumdse ale primăverei cu cânteculu seu admi- rabile si dulce. S’a observată că chiar starea 9 civilisațiunei a dmeniloră are o mare influința asupra cântecului passeriloru; ast-fel în Europa cântă privigitdrea mai frumoșii de câtă în Asia; apoi deja BufTon a observații că pe cându în continentu vechiă, mai cu sdmă în pădurile Eu- ropei, minierul specieioră passeriloru cântătdre este considerabile, în America de și plină de păduri virgine, dar ne călcate de picionî d’omă, acestu numeri! se reduce numai la trei! Ecco cum influe omulu chiar asupra cântecului pas- seriloru din păduri! Inlelliginla. în raportul intelligențeî, passe- rile vine îndată dupo mammifere și dacă le obser- văm mai d’aprdpe vom găsi mai la tote un limbagiă a parte prin care elle esprimă simțiciunile lor mo- mentane intr’un modă destul de csplicat. Cine n’a observat strigarea de spaime care o scdte cloșca când vede în aeră că s’apropie o passere răpi- tdre ? Îndată atunci puii fugă și s’ascund unde¹ potă spre a scăpa din ghiarele neamicului. Al- tă dată cloșca cându a găsită ceva de mân- care chiamă puii sei c’un altă glasă mai dulce și plină dn atragere, și îndată i vedemă venind și s’adună împrcgiurul ei. Așa dar muma are pentru fiă-care simțiciune alte semne de comu- nieațiuni și puii înțelegi! aceste differite varietăți alle comunicațiunei. Ore cine pdte nega aici es- sitența unei limbe? Sunt alte passeri sociabile care, când s’adună în nisce bande saă cete, pună sentinele împrcgiurul taberei lor, care le vestescă prin deosebite strigări, apropierea vr’ unui neamic. Dar și cualități și deffecte morale Ie găsim la passeri. Așa găsimă curagiă la Aquilla, și Falco; lașitatea la Vulturi (pleșuvă); mândria și plăcerea de cdrtă la cocoșă; lăcomia și tandrețea materne la găine; hoția la corbi și coțofane; pros- tia la găsce și la struțu; tâlchărie la passerile mici Parus si Colibris etc. 9 Cu tote aceste, intelligența passeriloră este multă mai imperfectă de căt aceea a raammife- rilorîî; de aceea vedem că omulu care a întinsă i domnia lui peste atâtea mammifere făcendu-le- servitorii voinței selle, n’a putut să facă aceste cu nici o passere. Noi amu făcută din câne ca și (jicemă așa unu amică fidelă; din bou o machină de trasă; din cală ună instrumet de mândrie să de plăcere, dar cu nici o passere omulu n’a re- ușit pen’ acum a’și face assemene serviciu; ce folosă immensă ar fi pentru locuitorii deșerte- lor Africei unde omulu și calulu se înfundă în nisipu, când ar pute învăța pe struțul ca se umble cineva pe densă calare! căci ellă fuge mult mai iute de căt calu, nu se înfundă în nisipu și pdte să rabde multe dille făro mâncare și băutură, de aceea s’a făcut multe încercări a învăța pe struțu ca să umble cineva călare pe densu, unii au și re- ușită (vedi alăturata figură) dar în genere a- cestu modu de transportă nu s’a putut genera- lisa nici chiar în țernle unde e patria Struțului, căci aceste animale uită curând dressura ce au priimită, apoi la multe este cu totulu imposi- bili a le da dre si care învăteture saă dressure- O escepțiune d’acesta face' în America o passere numită Agami (Psophia crepitans) de mă- rimea unui cocoru; acestă passere servă acolo întocmai ca cânele păstorului la noi; adico ellă singură conduce pe cămpă o turmă de ol, ellă o pădesce și cându o die va să fugă saă cându vine cineva s’o fure, Agami apară interesul stă- pânului seă cu ciocul și ghiarele; seara ellă re- conduce turma ear a casă; apoi ndptea ellă ve- giadă ca ună câne de lantu la noi; când vr’ună străină necunoscut vre să intre în casă, ellă nu ’lă lasă, se luptă cu densu penă cândă se des- cdptă stăpânii sei. în Europa numai papagalii, corbii și coțo- fana suntă passerile celle mai înțellepte, care suntă capabili a priimi dre și care învețetură, a imita glasulă* omului, a pronuncia la o oca- siune otărâtă nisce • vorbe învețate; prccumă papagalul lui Ludovic XIV, era învețată a