Anal V. No. 42 15 Noembre 1862. PENTRU RESPÎNDIREA SCI1NȚIELOR NATURALE IN ROIANIA Redigeat de - Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescu. B —M—W Coprindere: Săpunii.— Maimuța veveriță.— Călătorie în Orientu. SĂPUN U. între caracterile remarcabile care deosebesc epoca modernă a istoriei' universale, din celle antici, este întrebuințarea săpunului. Romanii, Elenii, Egiptenii, Asirienii și în ge- nere t<5(e popdrele antici, de și s’au aflat într’un gradă foite’naintat în civilisațiune, cu tdte a- cesfea, sciința săpunului le a lipsit; de aceea ne esplicămu obiceiulu anticiloru de a’și unge cer- nu cu unturi aromatici; căci pelea omului pro- duce ne’ncetat o sudoare grasă. Asta este con- dițiunea vieței ndstre; apoi este sciulu că gră- simea nu se topesce în apă; prin urmare o spă- — 330 — lare simplă a corpului prin ape fiind calde saă rece, nu este în stare a topi și a ridica aceste materii grase; ânse fiind-că aceste materii orga- nice grase au oddre forte neplăcută, de aceea cei antici erați nevoiți să ungă corpul lor prin unturi aromatici, ca să acopere aceste oddre fa- tale a pelei care nu erau în stare a o. depărta prin nici unu felu de baie. Tocmai la finitulu secolelor mediii, Chimica făcend progresele ei cel- le mari, a descoperit și săpunii, unu articolu de viață devenit acum pentru unu omu civilisat a- tât de necessariu ca și pânea din tdte (lillele. De aceia, cu drept cuvent illustrul Chimistiî Li e big a putut să ()ică „că gradele civilisațiuneî unei țerri se messdre prin câtimea de săpunii care se con- sumă acolo". Lucru curios! După D. Liebig nu numerulu profesorilor și al ^iaristiloru însemne- Qă. gradele civilisațiunei, ci numerul săpunurilor. Dar decă anticii n’au avut săpunu artificial și industria', totau avut săpunul natural, căci și Natura care a îngrijită pentru tdte trebuințele ndstre, a creată și plante producetdre de săpunii. In acest articolu vom face o mică revistă d’aceste plante care se gasescu mal în tdte țerri- le și dintre care unele sunt multu mai llprefe- rabile de căt celle artificiale. Cea mai respăndită plantă de săpunii este cea cunoscută la noi sub numirea de săpunelu (Saponaria officinalis L.) care cresce pe locurile nisipdse și argildse (cleidse), lângă rîuri și la- curi și care este coprinsă în classificațiunea lui Linne în classa numită Decandria dar în ' Este cunoscut acum în botanică că plante- sistemulâ natural în familia Caryophyleelor. le care apparțin la aceeași familie naturale, co- Tdtă lumea cundsce aedstă plantă cu florile prinde și aceleași proprietăți principe și ma- el mari albe, sau de coldrea pelei omului și d’o । terii precidse întrebuințate in medicine sau in in- odore plăcută, care înfloresce de la luna lui In ; dustrie; cu tdte acestea vedem că materia nu- liu penă la Septembre c’o rădăcină mare, fnr- cată, roșidră, făr’ oddre și d’unu gustu acru.— Cănd ferbe- cineva frunzele și mai cu sdmă re- dăciuna acestei plante căt-va timpii, și cănd ba- te cineva c’o nuia aceste ferturi, atunci se face spume întocmai ca de săpunu, mai cu seină cănd amestecă cineva aceste ferture cu nisce materii grase. Acest săpun vegetai este mult mai pre- ferabilă de cât săpunu artificialii, cănd voimii a spăla și a curățl stofe delicate de batiste sau matase, fie albe sau colorate; asemenea și la cu- rățirea aurului și argintului. După săpunel cresce In Germania, Francia și chiar la noi în multe locuri o plantă numită Miksunele de ndpte (lychnis divica L., lychnis vespertina, Sibth). Și aste plante aparține la fa- milia Caryophi-Ieeloru (în systemul lui Linnd class X, ordo V); cresce pe câmpii de arături, pe islase, în tufișuri și mai cu semă în locurile umede; asemenea în infăcișarea ei cu spăunel, casă are peri albi și florile ei nu se află multe adunate la unu locu, și câte duoe la fie-care ra- mură furcate; aceste flori care sunt albe, rari bă- tîndu ceva în coldre roșie, se deschide sera, și aii atunci o odore plăcută. Numai rădăcina albă și grdsă a acestei plante, este în stare a servi ca săpunu în modul menționat, mai sus. în Elada și în alte părți alle Orientului, cresce o a treia plantă de săpun numit în Elada „Stru- tiona sau planta de ipsosu (Gypsophilla Struthium); are o înfăcișare plăcută și elegantă, este 'naltă și subțire; și astă plantă apparține la familia Cary- ophyleelor (îu systemul lui Linnd este în classa V, ordinea II). Trunchiul el are o mărime de 1—2 picidre. nu e ramuratu și portă frunțlc înguste acsilare, cam rotunde și cârndse. Florile ei sunt mici și albe, stau pe vîrfiilu trunchiului (termi- nale). Rădecina e grdsă, despărțită în mai multe căpătăiiirl. din fie care dsă un deosebit trunchiu. Acestă rădăcină uscată este unu articolu deco n- merciu. Dar în aedstă plantă, principul săponi- ficător se găsesce într’o marc cătățime în frun- de și nu în rădecina. mită Saponin care produce că o plantă pdte să fie întrebuințată ca săpunu, acestă materie, ilicennî, o găsim la mai multe plante care apparțin la differite familii naturale. Aici se găsesce în partea sudululili a Eu- ropei și în Orienta unu genă de plante numite Leontice (sau frunda leului, care apparține la classa Vl-lea Linne și familia Berberidee în systemulfi naturală) avend flori galbene și frun- feovro-tTaXov. Rădăcina acestei plante are o mare cătățime de săpun care dă unu săpun forte blîndă și este întrebuințată acumu sub numirea de „Ișcar“ sau „Cherris“ pentru spălătura șalu- riloru scumpe de cașemir, care s’ar strica decă le ar spăla cineva cu săpună. Duoe alte spece alle acestui genă (L, chrysogonum, și L, thalic- troides) care crescu în America ; frunzele și se- mințele loru sunt întrebuințate ca medicamente în contra mușcăturilor de paiagenu și Ia defferite malacii de pele. Deja Dioscoride numesce acest medicamentă sub numirea de Dar India orientale, și în genere insu- lele meridionale alle Asiei și alie Americei, unde Natura a desvoltat tdtă mărimea creațiuneloru ei, în nisce plante și arbori esotici cu forme și cualit iți neobicinuite în climele nostre, acolo gă- 8imă și ună arboră de săpunu - urnită Sap in- dus (apparține Ia classa VIII ordo III în sys- temulă lui Linnd și la familia Sapindaceelor în methoda naturale a Iui Jussieu), Cea mai re- marcabile spece este Sapiiujus saponarius, L,; este unu arboră înaltă cu flori albe mici adunate în formă de spicuri,- fructele acestui arboră semă- nă c'o mică prună. Măduva trunchiului acestui arboră este lipicidsă ca săpunu mole și este în- trebuințată ca săpună făro vr’o altă preparațiune, Dar afară din celle numite, esistă în diffe- rite țerri, mai cu sdmă în celle calde, o mulțime de spece de Sapindus care daă săpună. S. e. S. abruptus; S. emarginatus; S. detergens, S rarus; S. laurifoliolatus; S. sensiglens etc. Din celle (jise pene acum resullă că, de și nu se află prd multe genuri de plante saponife- re, ensă sunt fdrte respendite pe pămentă în căt putemu să (Jicem că Natura a dăruit fie-căriea clime, plantele selle saponarie, și că ddcă vr’o întîmplare neprevăzută va împedeca vr’o dală fa- bricațiunea săpunului în lume, dmenii vor găsi în regnnlu vegetal destul săpun natural spre a în- destula trebuințele lor de săpunu. Dar, putem să ne întrebămă: care este cau- sa că dmenil au negligeat într’atăta aceste daruri precidse alle Naturei și nu le aă întrebuințat, și în loculă lor aă alergat la productele artificiale alle săpunariilorâ ? Respunsul este că, aici ca și pretutindine, vedem că civilisațiunea a depărtată pe omă din calea naturale, înpingendu’l să caute ia îndestula trebuințele sdlle prin invențiunl in- dustriale, unde chiar Natura însăși s’a însărcinat a’i procura aceste trebuințe. Ba ănce. săpunulu naturală are preferințe că este tot d’auna curată și neamesticăt cu nisce principe vătemătdre, ca săpunul al săpunarilor. Ca să se încredințeze cineva că este așa, vom vorbi aici ceva despre săpunu ș<’ falsilica- țiunile lui. In limba chimică, săpunulu este o sare, adică o combinațiune d’un acid coprinsă în grăsime cu unu alcali saă leșie (s. e. potasse, suda saă ammoniu). Adico în tdte felurile de grăsimi, (seu, grăsime de porcu, untu de lemnă. de mig- dale, de cănipă etc.) se află ună principă acru (unu acid) care face ca grăsimea se nu se to- pdscă și să nu șe amestice cu apa. Așa dar, când amestecăm grăsime cu ori ce princip de leșie sau alcali, producem o combinare sau legare a aci- dului cu alcali, atunci acidu nemaî fiind liberă și legat, de aceea numai împedecă grăssimea a se topi în ape și din contra se face o materie so- libile în apa care o numimă săpunu. Este dar învederat că câtimea alealiului trebuie să fie po- trivită cu câtimea acidului coprinsă în grăsime; căci ddcă câtimea alealiului va fi prd mică, va remâne o parte a acidului liber și o parte a gră- sime! nu se va topi în ăpă; prin urmare, se va perde fără folosu; din contra ddcă câtimea alca- liului e prd mare, atunci o parte aiul va remă- ne. liber și va strica rufele saă alte materii ca- re le spălăm cu acest săpunu: căci unu alcali curat făro grăsime rdde tdte țeseturile pînzetu- riloru. Dar nu numai că aedstă câtime nu sunt bine potrivite la multe feluri de săpunu, ba ănce sunt unele săpune care sunt falsificate. Căci fabricanții de săpună nu sunt nici ei tot d’auna scutiți de defectul general al ămenilor adică de lăcomie, mai cu semă când concurența cere de la ei a re- duce din Z» în Z* mm multă preciulă săpunului și a’lă face mai eftinn; de aceia o mare parte din₇ tr’înșii, falșifică săpunulă, adică amestecă cu să- pună nisce lucruri care făcu că ei potă să dea săpunu c’unu prețiu mai eftinn de căt trebuie, și tot câștigă mai mult de căt ar trebui să câștige. Este învederat, că în locă de eftin, publicul plă- tesce prd scumpă, fiind-că e încelat. — 132 — Principul cellu mal inocenții întrebuințat la falșificarea săpunului, este apa. Săpunul este în stare a priimi o forte mare câtime de apă cu tdte acdsta se pare că e uscată, aici publi- culfl este încelată în privința cătimel; câci ellu plătesce banii sel pentru apă în locă de săpun. O falșificațiune mai rea, este resina, căci dupo ce chimia’ a descoperit că resina amesfecăndu-se în alcali (leșie) pdte să producă săpunnă de atunci o mare parte.a fabricanților de săpun a început a amesteca cu seu saă untu și o mare cătime de reșine (colofan etc,), fiind-că regi- nele sunt multă mai ettine de căt grăsimile, Cea mal mare parte a săpunurilor parfumate care se vîndu în comerciă, sunt, falșificate cu reșine. Dar un săpun amestescat cu reșină este fdrte vătemătdre, căci strica ața și mal. cu sdmă colo-, rile înpunsăturilor văpsite, apoi este și vătămător pelei omului, maî cu sdmă la unii dmeni care au o pele delicată și forte simțitdre. Dacă va cineva să să încredințeze ca unu săpună este curat și bine lucrată, să’lu puie pe limbă: decă simte unu gustă acru, atunci ede pri- sos acid; decă simte ună gustă de leșie, atnnci principulă alcalinlnî este de prisos; decă ensă se simte unu gustă grețos parecă sgăric limba și ceriulu gurei, atnnci este reșină amestecată cu să- pună. Nn este ensă de tăgăduit că unii fabri- canți sciu să falsifice săpunul lor intr'ast fel că nu cunosce nimini falșificațiunea. Cătă pentru precauțiunea d’a nu plăti pen- tru apă în locă de săpună, e bine ca să cumpere cineva, ună săpună. despre care scie că a remas câteva luni într’ună locă caldă și uscată; căci prin căldura secă, se evaporează o mare parte a apei coprinsă în săpună. Tdte aceste precauțiuni devin de prisos la plantele saponifere; căci Natura a produs în a- ceste plante săpunii pnr și ne falsificat, ca tdte lucrurile Naturei care sunt în genere pure și ne- falșificate (afaro numai pdte de unii dmeni fă- cuți din Natură, c’o fire falsă și plină de min- ciuni). Să nu neacuse cineva că predicămă aici in contra săpunarilor. Imnînărarilorfi și tdtă tagma lor. Din contra, onorabilii lectori au vcfhit că la începutul acestui articol, am mersă penă a Z‘ce că nu numerul professorilor, doctorilor în mede- cină, în dreptă și în fotă felin, că nu nnmerulă Zieriștiloru, litteraților în poesie și în prosc, li- rici, elegiei, satirici etc., ci numai numerul sâpil- narilor este (dupo Liebig) mesnlira esactă a gra- dului civilisațiunei unei țcrri. Dar le aduc aici a- minte sentința classică: Amicus Cato, amicus l’latu sed magis amica veritas." Da, iubescă săpuna- rii mesurătorii civilisațiunei; adoreZîi luminărariî care dau lumel atâta „lumină . dar iubesc și adoreZu ănce mal multu adeverii lă. B. MAIMUȚA VEVERIȚA. Intre tdte animalele mammifere, nu esistă nici thrix sciurea, a cării figura o presentămă ună ordină în care Natura a produsă atâtea di- fferite genuri și specii ca în ordinnlă quad ru- mânii or sau maimuțelor, mai tdte mărimele și formele găsescă acolo analogiile loru. Omidă îșl găsesce acolo semenulu, sau să Z>cetnu maî bine, caricatura luî în maimuțele anthropoide. ca- re nu differă multă nici de formă nicî de mări- mea luî (s, e. Gorillo, Cimpanzeu și Orang); le- j 15 police lungimea) este subțire și mole, dinții în- ulă are semenul luî în maimuțe gentile Hapale;i cisivi din macsila de josu staă dreptu în sus. a- cănele are o copie fidele în Cynocephală; vulpea vend o lama largă. Patria acestei maimuțe es- în Lemur albifrons, pisica în cercopithecu; apoi și veverița îșl a găsită imitațiunea eî în maimuța numită „Maimuța Veverița sau Călii — aici în alăturatul desemnă. Caracterile zoologice alle acestei maimuțe sunt celle nrmătdre: Colorea corpului este galbenă cenușie, picidrcle suntu galbene dehese, bolu negru; este de mări- ; mea unei veverițe, adico corpul are 10 police lungimea, dar coda e mai lungă de căt corpii (are te sudulă Americeî, mai cu seina Caycnne și țer- rile împregiul riului Orenoco. Acest animalii este forte gentilă, nici de cnm sfiiciosu, dar este — 133 — prd simțitor pentru frigă și nu pote să trăiască de cătă îiitr’o climă fdrte caldă; de aceea cănd e transportat in Europa, tndre în dată. Ecc6 că Europa nu e tdrra maimuților, adico a maimuțe- lor geniile și blânde; căci, căt despre maimuțele i urîJe și caiadse, elle trăcsc și se îngrașă fdrte bine în Europa ndstră pe costul oamenilor înmena- geriile și afaro, și de multe ori dămă peste mai- muțe unde nu ne am gândită. B. Maimuța — Veverița (Callithrix sciurea, L.) CALETORIE ÎN ORIENT. ART. II. Alhena. Parthenon este cellu mai fru- le a Minei vei. Cea mai mică este Opistddom mos din t6te templurile antice ce secolii au pu- (sala din dărătu) acolo se afla închisă thesaurul tut conserva. Planul lui este d’o mare simpli- public. Duoă porlice de cate 6 coldne precedafl tate. corpul principal este ,;ii mare rectangln di- templul și opistodomu; împregiur este un peristil visat în duoe sale neegale și încorgiurate de compus de 8 coldne la faeiade și 17 pe laturi, coldne. Cea mai mare deschisă spre resărit es- 'Edificiul întregă este înălțat cu câteva trepte de te templul curat