Anul V. No. 41 8 Noembre 1862. mm PENTRU RESPINDIREA SCIINȚIELOR NATURALE IN ROMANIA Bedigeat de Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescu. Coprindere: Ocenul și interiorul lui.— Călătorie în Orientu. OCEANUL Șl INTERIORUL LUI. ¹¹¹ Ocenulă producetorulă nowilorti. Oce'nulu este marele regulatorii al tutuloru fenomenelor apdse alle atmosferei. Ploi, rooa, ninsori și tdte celle-l-alte asemenea fenomene meteorologice, sunt produse prin circulațiunea a- pel care ese din ocdnu. se suie în aeru, cade jos pe păment, d’acolo se scurge în rîuri, de un- de se varsă <$ră în Mare. Ast-felu se urmdțlă circulațiunea, eternă al apelor Ocdnului și a at- mosferei sau a ocdnului de sub pecidrele și al ocenuluî de peste capetele ndstre. Dar mai’nainte d’a intra în observațiuuea fe- nomenelor apdse ce se află în atmosferă, trebuie să wrbimă ceva și despre agregațiunea apei. Apa, p6te să se înfăcișețle în câte trele for- mele sau agregațiuni ale corpurilor, adico în for- ma solidă (apă îngehțată), în forma fluidă (apă ordinare) și în formă gaz6 să (abur: de a- pă). Fie-care din aceste trei forme depindă e la temperatură sau de la gradulu căldurei în mi(J- loculă caria se află apa. Frigul stringe tdte corpurile; prin urmare și apa. Dar moleculele apei când se string tare, produc glii ață. Gradulu căldurei In care se ur- medă îngiețareâ apei, se numește puntul gie- ței (point'de gelee) sau Zero. Peste acestă puntu, apa începe a sc desghieța, și cu câtu a- dăogem mai multă căldură, apa tot mereu se în- călate a dovedit că vaporul (aburul) apei are o putere atâta de tare d’ a se întinde, în cât apăsa cu o greutate de 15 funți pe fiă-care țolă patrată; de aceea ună cazană de o mărime numai de 2 picifire cu? bice (adico avend în ântru o întindere de 1728 țoluri) este espus la o putere apăsâlore de¹¹25920 funți! (16500 de oca aprfipe!). Dup’ acestă invențiune, s’a deschis o sferă nuoe în domenulu civilisațiunii. Tfită cestiunea fussesse mai ’nainte a găsi în Natură o mai mare putere mîșcătdre, multă mai mare de câtă aceea a animalelor trăgetfire care curînd se ostenescu, apoi și costă multă; dar dupo ce s’a găsită pu- terea vaporului, lesne a fost pentru mecanisti a inventa o machină spre a aplica puterea vapo- rului la diferite mișcări alle corpurilor. O ase- menea machină se chiamă locomtivâ (mișcă- tfire din locăj. Dar spre a nu se perde nimic din iuțfila mișcării,- s’a făcut pentru locomotivă ună deosebit drum dreptă, fard văi și făro de- luri, și’n locu de petre ascuțite de șosele care împedică tot-d’auna iuțelă mișcării rfitelor, s’aă pusă șinele de feră care nu producă nici o fre- care împedecătfire. Acest drumu se chiamă dru- mulă de feră. Acum, numai prin ceva apă încălzită, pfite să se preumble odată 400 și 500 de fimeni în 10 sau 15 vagfine (trăsuri) mare cu o iuțelă de 4-6 poște pe oră! — Eccd lucrarea dru- mului de feru! Eceo resultatul progresului știin- ței și influința ei asupra cnlturei societății ome- nesci!— , /, Dar nu numai când ferbe apa, ci tot-d’au- na esu aburi esalăndu-se pe supra-tacia apei sau a ori căruia corpă fluidă (curgător). Acesta se urmedă și când apa are o căldură macar numai cu ceva mai mare de câtă aerulă. Ensă noi nu- mim vapori, aburii eșindă din apa ferbiute care’i vedem ca ună fumă subțire, pe când abu- rii neveșluți ce se suie neîncetat din ori-ce fluid, îi’numim esalațiune. Ună rîă mic se usucă vara în timpul căldurei făcândă-se nevedut nu- mai prin lucrarea esalațiunei, care încetă, încetă trimite în aeră părticelele saă atomele apei alle acelui rîă, schimbăndu-le informă de atome ae- riane care nu le puteraă vedd. Tfite corpurile fluide, esală; ensă unele mai mult altele mai pucină, unele la o mică căldură, altele la o căldură mai mare.— Spirtul și etherul scotă multe esalațiuni, dar mercurial esală pucin și acesta numai la o mare căldură. Esalațiunea apei, ca și a tuturor corpiloră fluide, răcește aerulă; acesta o scie si omul or- dinară. Vara când e căldură mare în casă, stro- pesce pardosela casei cu apă; când începe apa să se usuce, s’a și răcorit casa. Dar de ce? Fiind că apa vărsată în odae se evaporedă în aeră caldă și la acestă operațiune înghite multă căldu- ră din aerul casei; de aceea casa se răcoresce. Să vărsăm asupra mhnei ceva etheru, vom simți o recfilă pe mănă, fiind că evaporațiunea etherului este forte iute și însemnată.— Așa vedem că aerulă este în stare a înghiți o mare câtime de apă, ensă schimbată în for- mă de esalațiune, saă de aburi nevețluți; dar și aefistă îngițire (precum ori-ce lăcomii în lume) trebuie să aibă unu sfîrșit; de aceea când aerul s’a săturată de aburi, numai înghite. Cu cât aerul e mai caldă, cu atât este în stare a îngiți mai mulți aburi, și cu câtă e mai rece cu atâta înghite mai pucini. Dar când se întîmplă că aerulă să fie cald, fiind săturat cu o mare cătățime de aburi, îndată se recesce; atunci acestă cătățime neputănd rămânfi tot suspensă (atârnate) în aeră, aburii de prisos se schimbă iarăși în ape curge- tfire și cadă josu. Acfistă simplă esposițiune de transformațiune (schimbare^ a apei în hgiaciă, când în fluid sau — 324 — în aburi, dupo gradulu temperaturii (eăldurei) ce domnesce în aeră, este în stare a ne esplica tdte nenumeratele fenomene meteorologice celle mai importante de care atârnă esistența și fericirea tuturor ființelor din care se compune domenulă plantelor și al animalelor dupo supra-facia pămen- tuluî. Ro o a, ploaea, ninsdreași grind i- n a, (pătra) tdte depind numai de acdstă periodică transformațiune a apei în aeră. Este dar fdrte inte. resant ca să vorbimă aici ceva și despre acesta! Umețjdla aerului depinde de Ia duoe împre- giurări; adico de câtimea aburilor apei ce se află în aeră, precum și de gradul eăldurei (tempera- turei) aerului.— Noă ni se pare că iarna aerul este mal umedă de câtă vara, dar ne încelămu; vara este câtimea aburilor în aeră mal mare de cât iarna (să ne închipuim numai de câtimea rîu- rilor ce se usucă vara!); dar fiind-că vara aerulă este multă mai cald de câtă iarna, de aceea va- ra nu simțimă că aerulă este umedă. Fiă care omă pdte să se încredințede, că aerulă este încărcat cu aburi de apă: să luămă o câtime de sare fdrte bine uscată, s’o cântărim și s’o punemă în aeră pentru cât-va timpă, pe urmă cântărindu-o iarăși, vomă ¹ vedd că sarea acumu este mai greă; acestă prisosă ensă este produsă prin aburii apei din aeră ce ’ia ingițită sarea.— Unu omu care voește să locuiască o casă nuoă, pdte să o și usuce ddcă este igrasiosa (u- medă). Pentru acest scopă, putemă întrebuința în locă de sare, vitriolă uscat și curățit de apă. Aceste instrumente și altele asemenea otărîte spre a mesura ume^ăla aerului, se nu iese Igro- metre, (spre esemplu: ună păr care se scurtd^ă sau se lungește dupo mărimea umedele! în aeră), prin multe esperiințe igrometrice (cu igrometre); s’aă găsit următdrele legi fisice, regulate în pri- vința schimbării umedele! aerului pe fiă-care Z‘- Dimindța la eșirea sdrelui, câtimea aburiloră în aeră este în gradul cellă mai mic (minimum), de și ni se pare noă că atunui aerulă e fdrte umedă; dar aedstă erdre provine din răcdla ae- rului de dimindța; de aceea, acei pucini aburi de diminăța scdte mai multă umetjelă simțitdre de cât multi aburi ce se află în aeră caldă și uscată în mie^ul-țlillei; când se suie sdrele mai susă în ceriă, atunci, cu cât aerul se încălzește mai mult ca atăt priimesce mai multă esalațiune a apelor d’asupra pământului; dar aerulă fiind acum cald, de aceea păstrâ^ă aburii în stare aerdsă limpede, pentr’acesta ni se pare nou atunci că aerulă es- te secă- Că Ia 2 ore dupe amia^ă-Zi, când căl- dura a ajjunsu în cellă mai mare gradă, atunci și câtimea aburilor din aeră a ajjunsu în cellă mai mare grad (macsimum). Către sără, iarăși se împucindZă câtimea aburiloră în aeră. — Dar precum acestă regulată schimbare se urmdZă pe fiă-care Z'\ așa se urmdZă și într’ună chipă re- gulat în cursul anului. în luna Iui Ianuarie es- te cea mai mică câtime de aburi în acră; ensă d’aicî’iicolo aedstă câtime merge tot crescândă până în luna lui Iulie, atunci ajjunge la macsi- mum (gradul cellă mai marc) a anului; dupo ca- re iarăși începe a scădea până la Ianuarie. Ună precios efect al acestei schimbări regu- late a umeZelei aerului pe fiă-care di, este rooa (Ia rosâe): aerulă răcindu se ndptca tot mai mult până la revărsatul de dlioii, când aerul are mini- mumă de căldură, atunci ne mai putândă a mai manține aburii în stare aerdsă, îndesindu-se a- buril, cad jos în picături și produc rooa. Rooa este cellu mai scump dar al pământului priimită de la aeru.— Pldca depinde de multe cause care o face forte nesigură; sunt țerri și clime unde nu cade ploae nici o dată, dar rooă cade pretutindi- nea și tot-d’auna. In Arab ia fericită, un- de pre rar plooe, singură rooa este de ajjuusă pentru crescerea și desvoltarea acelloră precidse plante aromatice care acopere pământulă acolo. S’a băgat de sdmă că și în alte țerri (precum în Provence din Francia) unde aerul este plină de od6rea floriloră cellor mal dulci, acolo cade multă rooă și pucină ploae. In urma acestor frumdse cualitățl ce le are rooa, alchimiștii din secolil de mi'Zlocă au făcută unu felu de picături unde a intrat și rooă, pe care le-au vândută ca picături pentru lungirea vieții saă mai bine pentru nemu- rire. Ce idee absurdă! Adevărat demnă de acei dmeni din acei secoli.— Rooa nu cade din ceriă, dupo cum ’și-aă în- chipuit fisicii cei vechi, ci se întorce către pă- mentu de unde a și eșit; de aceea, în țerrile de pe lângo mare, unde se suie neîncetată în aeră mulțime de aburi, acolo cade și multă rooa.— Din contra, în deșertele nisipâse și petrdse din — 325 — Asia și Africa, nici roă na eade. Dar tot în a- celle deșerte, pe la unele locuri unde pămentulă este acoperită de o vegetațiune verde, acolo pă- măntuifi ’și priimesce nectarulu seă divină, adico rooa, care produce în midloculă unei mare de- șerte de nisipfl ca nisce insule (oaze) ver^i a- coperite cu celle mai umbrdse curmale și alte pdme nobile din țerrile tropice. O admirabilă pro- vedință! Nici o picătură de rooă nu cade făro trebuință pe pămdntu! Unde pldea și rooa nu pdte folosi, acolo nici că cade.— Când ceriulă e limpede, cade mai multă roă, dar când este acoperit cu nuori, cade mai pu- prin lucirea sdreluî; apoi aerulu recindu-se, a- cestă mulțime de aburi cățjîndă josă, producă o rooă abondentă.— Dar chiar când e seninii nu cade rooă d’i potrivă pe tdte corpurile după pă- mdntă. Ori-ce obiectă care se află espusă sub bolta ceriului, priimesce mai multă rooă de cât unu altă obiectă umbrit; asemenea cade mai mul- tă roă pe nisipu de cât pe pdtră; pe sticlă și pe porțelană va căde mai multă rooă de cât pe metalu. Osebită de acăsta dcc’ o altă esperiință curidsă: ună vasu de păment espus sdra afară la răcdlă, dimindța se va găsi acoperit cu rooă, dar se punem sdra lângă acest vasă ș’nă altul de bifferite feluri de nuori. cină; de aceea în celle mai frumdse nopți de va- ră, când o strălucitdre auroră umple cu admira- bilele sdlle colori, bolta ceriului, o roă făcfitd- re de bine învelește pământul. Ce frumăsă ar- monie între azurulă ceriului și veselia pământu- lui, între auroră și rooă!— Dar causa asestui fenomenfl este, că, când ceriulu este senin, atunci aerulu (fiind mai stră- vdsătoru) este și mai rece de cât când ar fi nuori; de aceea când e senină, tdtă ndptea pămentulă degagiă multe rade de căldură încărcate cu abu- ri de apă ce s’aă grămădit de peste (li într' insul argintă, dimindța vasală de pămSntă va fi plină de rooă. pe când cellu de argintă va fi uscatu: roa fuge de argintul Dar dre de ce? de vr’o capricie de antipatie pentru acest metal, pe care noi dmenii îlă iubim așa de multă? Nu! Causa este simplă, fisică; adică scimă să tdte corpurile încălzite ce au fecie (colori) albe, espuindu le la răcdiă, perdă mai multă căldură, adică se ră- cescu maî pucin, de cât corpurile cu facie negre. De aceea vasulu de pămdntă fiind rece dimind- ța, recesce și aerulu care’I încongidră și schim- bă aburii în picături de rooă. pe când vasul de - 326 — trebuie ca aerulă să fie bine încărcată de aburi de apă și tot o dată pământulu să fie mai rece de cât aerulă, atunci vedem că munții și rîurile pare-că se acopâr c’un vâlu de ceță. In țerrile ce sunt aprdpe de mare, unde aerulă este rece și umedă mai tot d’auna (precum în Englitera), acolo pământnl este mai tot d’auna acoperită cu ceță.— Spre esemphi Londonă, acestă imensă și frumdsă capitală, este tot d’auna acoperită cu ce- ță.— Asemenea se face ceța când se întîlnescu în aeră ună velită cald și umed, c’un altă vent rece.— Nu orii nu sunt altă nimică de cât o ceță ce se află sus în aeră. Meteorologii deosebesc mai multe feluri de nuori, dupo următdrele forme a- le lor, adico: Nuorii Strate, sunt lungi și subțiri; se a- rată de multe nri sera iu partea apusenă la scă- pătatulu sdrelui. Nuorii cumu li sunt rotund! și groși; se arătă vara. Nuorii Siri, ni se presintă ca gremecji de nuori mici, având forma pencleră de paseri; ei ori că acoperă tot ceriulă sau că se află singuratici în midlocul cerului limpede, ca o insulă in mare. Ddcă compunem tdte aceste trei forme ale mio- rilor. vom ave tdte formele în care pdte să ni se presinte nuorii pe ceriă. Dintre toți nuorii, si- ri sunt cei mal depărtați de noi; și Caereț a găsit că depărtarea lor de Ia pământii este până la o milă geografică (sau 4006 stînjini).— Tot acești nuori siri vestescu schimbarea timpului, adico vara vestescu ploae și iarna ne arată că temperatura aerului se va schimba ori spre căl- dură ori spre frigă; când vin din partea sud- vest, atunci schimbîndu-se în nuori de formă si- ro-strati, aduc ploae.--Nuori siro-cumu- 1 i sunt străvâijători și se pună înaintea sdrelui saă a lunei ca unu velă albă subțire saă le în- cungidră ca ună cercă albă și vestescă o mare căldură.— Nuorii cumul! se arată dimineța vara: dc dimineța până, la amiadi se suia sus, apoi dupo amiadi se cobdră iarăși josă către pămentă, a- tunci ploă până sera; altă-dată sdrele este di- mindța acoperit de nuori de forma strato-cu- miili dar către 9 ore, ceriulă se limpedește și se face senină. Când picăturile saă globulele apei ce sunt co- prinse în nuori, se mărescă, atunci numai pote remăuea susă în aeră (fiind că sunt acumu mai grele de cât aerulă), de aceea cad josă și atunci avem pldiă; când regiunile de josu alle aerului (pe lângo pământ) sunt uscate, atunci picăturile ploii căijînd de sus, se micșore^lă în drumul lor (fiind că o parte dintr’ensele se evaporă cum se evaporă apa care o stropim în odae când aerul argintă, nerecindu-se destulă, nici nu pdte trage către dânsulu picături de roă.— Tot dup’ acest principu, arborii, plantele și alte obiecte aseme- ne ce staă singuratice pe câmpu, tragă multă rooă asupră-le. Vedem dar că rooa nu cade din ceriă, ci este produsă chiar din inse și obiectele ce să află pe pămentă ! Este însă unu felii de rooă care, în loc de a fi făcâtdre de bine, din contra este de multe ori vătemătdre pentru crescerea plantelor, acesta este bruma (la gelee blanche). Precum din picături de ploae, când înghiață în aeră, se face ninsbre, așa din picături de roă, cădind pe pă- mântu, fiind forte rece, se face brumă. De aceea, când a fost câteva