PENTRU RESPANDIREA SCI1NȚEL0RU NATURALE IN ROMANII. Redigeat de Professor Dr. luliu Barașu și D. Ananesou. Coprindere: Ocdnulu și interiorulu seu — Hippopotamus. — Viața și Mortea— Geografia Zapăzei. Oc^nul și interiorul seU. Articolul I. Când ese cineva într’o ndpte frumdsă și se uită la ceru unde vede nenumerdse stele stră- luciud pe bolta azură a cerului, ddc’ acestu omu are o imaginațiune vie, o să simte o impresiune mărdță și sublime; căci o infinitate de stele se presinte acum ochilor sei; majestatea Creatoru- lui în t6tă nemărginita forcia lui creatdre, se pre- sinte acum ’nainte spiritului nostru; simțim atunci cât suntem de mici noi cu casele, cu ora- șele, cu patria, cu tot continentalii, chiar cu totu globul nostru pămentescîi în comparațiunea cu infinitulu universii, cu infinitele stele, planneți și — 306 — comeți dintre care mai fia care este o lume ’n- trdgă mult mai mare de câtă acestă globii pe care creatorulii Fa destinat pentru residența nd- stră umane; în acest minut inima ndstră este pli- nă d’o simțire de mărime și d’admirațiune. O simțire d’o alte natură ne pătrunde la vederea oceanului; și aici ne aflăm naintea unei infinităței covîrșitdre; de și ocenul este mult mai mic de cât universu, tot este destulă de mare și de immensă pentru omu, ca să fie pentru noi unu infinită, unu ceva nemărginită; însă la vederea ocenului avemu o simțire micste; căci pe lîngă impresiunea a sublimului, simțimă și un ceva in- fiorătoră și plină de spaime. Asta provine din misterul adîncă cu; care este învelită pentru noi sînulă mărei; apoi ori ce lucru misterios este pentru omă, un obiectă plină de neodine și ddca acest obiectă este și mare, ellă devine pentru noi un ceva monstruosă si infioratoră. Asa darocdnulă immensu, obscură și misterios, devine pentru noi o lume plină de nisce ființe îngrozi- tdre, putemu'să dicemă d’o lume de spectri (sta- fie) fabuldse de forme bizare, speriatdre și ne- credibile. ¹ ¹¹ într’adevdr, în timpulu nostru, studiulu ocd- nului a făcut fdrte mare progresse; spiritul no- stru ’si a făcut lumina si în acestă lume obscure. 1 a Acestă studiă ne a dat o ocasiunen uoă a admira omniputința Creatorului și în acdstă imperație a apeloră; dar marea tot a remas pentru noi un inamic înfiorător al genului uman, care cere pe fiă care an mii de victime din ai noștri (dmeni) care cuteză a cerca a’l învinge, a’l face suppusă trebuințeloră și speculațiunilor lor. Dar în lume este tot dauna bine a cundsce’pe inamicii sei; așa dar să cău’ămă aici a observa ceva mai d’aprope pe acestă mare inamică al ndmului nostru. Este acum cunoscută că în adîncimea mărei nu esistă animale perfecte și de dimensiuni așa de colosale precum ’ș’aă închipuită mai nainte; căci condițiunile lor vitale se oppun la acesta; pre- siunea imensă a apei ce se ar pune d’asupra cor- pului lor, ’lu ar nimici curînd; animalele d’e or- ganisațiune perfectă, nu pdte să trăiască sub o pressiune de o coldnă d’apă de 3000 picidre înăl- țime. Cea mai mare parte a pescilor, trăiescă numai Ia marginile ocdnului, pe când în mijlo- cul lui s’a vedut numai ici colo câte un cetaceă mare, care trăiesce, precum se scie, pe suprafacia dar nu în adîncimea mărei. Dar ddca ființele colosale nu esistă acolo tn realitate, precum a esistat o dată în imagina- țiunea dmeniloră, po d’altă parte a arătat sci- ința modernă că fundul ocdnului este plină de nisce ființe microscopice așa de variate, în câtă întrecu tdte imaginile ndstre. Prin nisce apparate de Sondagiă, inventatate de către engleză Bro- oeke, s’a arătată că fundul ocdnului este aco- perit d’un fel de păment galben nomolosă, d’o coldre roșie-albă semănând ceva cu creta (ti- bișir) în care se afle nenumerdse corpuri mici petrdse numite Coc coli te; încdce încolo se afle și nisce petre verde de mărimea unei mazere care se numesce în Mineralogic Pi'solite. Dar masa principale a fundului mărei conste într’o coca grase pline de schelete de ani- male microscopice, adecd de nisce molusci numite în zoologie Foraminifere și mai cu sdmâ ge- nulu Giobigerina, apoi suntă acolo și D i a- tomed și mai în particular frumdscle ani- male microscopice numite Con sc in o di sci ca- re se înmuițescu ’ntr’un 'modă așa de fabulos, în câtă în scurtă timpă sîntă în stare se astupe un ca- nal și un port mare. Naturalistul Ilooker a gâsit în țerile antarctice către giațoiurile mărci polare meridionale, o bancă de aceste animale Diatomde avînd o lungime de 400 și o lărgime de 120 mile engleze. Asta sunt locuitori cei mici și pacifice în ocd- nulă. Nu se scie dacă ei locuescă tocmai pe fundulă mărei, adecă într’o regiune unde un a- nimală mai superior numai pote să esiste, sau că locuescă numai în regiuni mai superidre și numai mormîntul lor il găsescă pe fundul mărei? într’adevăr, sunt naturalist! care zică ca fun- dul ocdnului pdte să fie privită ca un cimetir immensă pentru tdte animalele mărei si ca în acest abis îngrozitor este numai domniei morții. Alți naturaliști, basînduse pe construcțiunea mai solide a foraminiferilor ce s’a găsită pe fundulu mărei și care este fdrte differite d’ceea a fo- raminiferilor ce s’a găsită pe suprafacia ei, au disu ca și în fundulu mărei trăiescu foramini- fere vii. Argumentulu, că pe fundul mărei lip- sesce lumina și căldura, aceste doue condițiuni vitale a tutulor ființeloră vie; acestu argumentă a — 307 — găsită o opposițiune în faptul constatată în di- lele ndstre care a arătată că la o adîncimea de 500 ațe (3000 pici6re) domnesce în tdte mările fiă tropicale, fiă polare, o temperatură constante ecuale cu 3, 4 grade R°, adico o temperature care permitte encă prea bine desvoltarea fi- inților vii. Maî interesantă devine cestiunea locuito- rilor pe fundul ocânului, cănd studiam acesta cestiune sub puntul de vedere geologică; fiind că atunci vedem cu mirare că depositele sedimentate care se formedă acum în tote dillele pe fundul mărei, asemenea fdrte multă cu for- mațiunea munților cellor mai înnalți care suntă pe continentă; prin urmare ne este permis a conchide și a dice ca și acești munți s’au format în timpurile anteistorice, întocmai cum se for- mddă sedimentele . ocdnulul îu epoca actuale a pămentului. adecă prin scheletele animalelor mi- croscopice. Este negreșit o idee gigantică a ne închipui că fundul mărei d’acum, care cresce din di în di tn întunerică cellu mai adîncă, pdte că ellu este otărît a se sui odată peste nive- lulu mărei si a deveni un continentă locuit de ființe înțelepte, de popdre civilisate, întocmai cum și continentul nostru era odată fundul ocenului cellui mai adîncă. Așia lucredă forcia creatdre a-tot-putinte în adîncimea ocdnului ca si în înălțimea cerului spre a produce lumi nuol, teatrul evenimenteloră mari, scena vieței cellei mai complicate, mani- festațiunea cea mai frumosă a Naturei B. Hippopotamul. Nimic nu este mal variat în lume de căt formele animalelorjce ne încongiură, astfel în cât ar putea dice cineva că Natura a lucrat du p’un simplu capriciă când le a creat făro să fi avut vr’un plan. Așa, aci vedem animale gigantice și puternice care ne insuflă frică dincolo altele mici și slabe de care avem milă, unele aă arme a- părătdre, altele n’aă, unele au dinți voluminoși, altele n’aă nici de cum; unele aă corpul aco- perit cu per, pene, țeste s’aă solzi, altele au pe- lea gdlă subțire s’aă grdsă dupo trebuințe; c’un cuvent privind d’aprope vedem că fiă care ani- mal a priimit dela Natură numai aceea ce’I tre- buie și nimic mal mult, adico organe potrivite cu morsurle lor si’n armonie cu mediul în care sunt chiămate a trăi, și nici de cum după capriciu cum se părea la prima vedere. Când am vedea un animal ce sdmănă cu porcu, gras în cât burta și pelea’i ar attinge pă- mentul, și care s’ar mișca cu mare difficultate pe uscat, acesta n’ar putea fi de căt un hippo- potam, a cărui istoriă naturale ne propunem a arăta aici forte pe scurt. • Dupd Elefant și Rhinocef, Hippopotamul e- ste cellă mal mare dintre mammiferele patrupede, și ca tdte animalele acuatice dintr’acestă classă are multă grăsime sub pele; se pare că carnea lui, mai cu sdmă când este june, este bună de mâncare, d’aceea este fdrte căutată de către Hottentoși și âncd mai mult de către Abisinieni. Acest animal este greă, merge prea reă pe pă- ment, dar înndtă și se cufundă cu mare înle- snire, și are facultatea d’a merge pe supt apă pe fundul rîurilor cu mai multă ușurință de căt pe uscat. Ellu locuesce în apă, dar ține nările a- faro ca să respire aeră. Capul șeii este enormă terminat c’un bot lat si umflat, gura’I este fdrte mare, armată cu dinți lungi care dau un fildeșii mai tare și mai stimat de cât al elefantului; nările lui suut prea desvoltate, le umple cu apă ș’a- pol o asvîrlă afaro. Ochii sel sunt mici aseme- nea și urechile; pelea’i este d’o mare grosime d’o coldre roșetică închisă. Când este.pe uscat, unde vine ca să pască și ca să fete, dec’au de cellu mai mic sgomot și se crede amenințat de cea mai mică primejdie intră numai de cât în lacul sau în rîul ce lo- li II il cuește, se cufundă în unde și nu se arată pe suprafacie ca să respire de cât la prea mari distanțe. Ddcă este gonit se affunde erășî în apă și nu lassă affaro de căt vîrful botului, Striga- rea sa are multă analogie cu nichedirea unul cal: d’acolo și 'numirea lui dată de greci (Cal, de rîă) Caracterul seu este bă— 308 - nuitorfi, prea sălbatică, dar destul de liniștit când nu este supărat și urinat d’aprdpe, cănd finsă e- ste rănit, se 'ntărîtă, se învîrtește cu furie, se a- svîrle pe barce, le apucă cu dinții, ia câte o dată bucăți și le bagă In apă une ori attacă și pe om. Hippopotamul petrece tetă 4|UOa >ⁿ apă și nu ese de cât ndptea ca să mergă să pască pe țermurile de care nic’o dntă nu se depărtedă mult. Se nutresce cu roghoz, cu trestie, ramuri de arbori și cu plante acuatice, și când întîlnesce plantațiuni de trestie de zahar, porumb, orez și meiu face mari stricăciuni, căci consomația lui este enormă. Făro să părăsdscă locurile băl- tdse și țermurile lacurilor ș’alle rîurilor, cu tdte acestea nu este ședător, căci adesea se vede în țerile unde uu s’arelasse de mult timpii și altă dată se face nevâdut din țerrile unde este prea turburat; ceea ce s’a intîmplat sunt câți-va ani în partea me- ridionale a capului de Buna Speranție cu tote că vânătd- rea lor este oprită. Maniera lui d’a căletori este prea co- modă și prea pucin ostenitdre; corpul cufundat în apă ne ară- tând pe suprefacia de cât ure- chile, ochii și nările și se lassă ușure a se transporta de curant, v< ghind cu tote acestea la pericolile ce ar putea să’lu amenințe; > llfi ddrme în astă posiție legănat fiind linii de unde. Hyppopotamulu Mai tot d’auna aceste animale trăiesc pe- rechi și bărbatul și femela îngrijesc împreună de educațiunea puilor lor, pe care’i iubesc cu tandrețe și’i protege cu curagiti. Natura a dat acestor animale un instinct minunat ca să gă- sdsca apa. Ecc’un esemple straordinariu citat de Thumberg. într’o di fiind la venătdre, dice ellu, un cultivator (Jiări o femelă de Hippopotam care eșise pe țermuri ca să fete la dre care depărtare de gîrlă, îndată se ascunse în nisce tufe mici împreună cu camarazii sei. Dupo ce eși micul Hippopot m, cultivatornl trase cu pu- șca în muma asa de bine în cât cădu numai de cât, Hottentoțiî care creddu c’o să prindă puiu, fură cu totul mirați să vedâ micul animal ânce mdle și alunecos scăpăndu-Ie din măni și dănd fuga în apă fărd ca nimini să’i fi arătat drumul, ci numai prin instinctual seu naturală. Eccă cum sânta mamă Natura îngrijesce de ființele ce a creat și le conduce pe calea ce le a însemnat! Hippopotamul se venedă în differite moduri Câte odată vânătorul s’ascunde săra prin tufe dese pe marginea unul rîfi aprdpe de locul unde are obiceiu să dsă din apă, ceea ce se cundsce după urma pașilor. Venătorul îngrijesce de se pune în cursul ventului, d’a nu face cel mai mic sgomot și se întîmplă că trecu câte o dată fărd sfială aprdpe de vănător, care c’o lovitură de pușcă’i trimite un glonțu în cap și’l omdră iute. Dâcă nu’l lovesce în cap sau îl rănesce pucin, ellu dă fuga în apă și nu se mai arată, se agață pe fundu de dare care arperitați și voesce mal bine să se ’nece de cât să fie prada ne anfeu- lui. Negrii din Guinea, Hottentoțiî, Abisinienil altă dată și Egiptenii, prind aste animale în modul următor. Pe marginea un'il rîu unde ved urme da Ilippopotam, sa- pă o grdpă largă și adîncă s’o acopere cu unele subțiri peste care pun finii uscatu și drbă. । Câte o dată înfig pe fundur gropi unu saă mal mulți pari în posiția verti- cale avend vîrful prea ascuțit. Animalul mai adese ori cade ' .n acâstă grdpă și se rănesce așa de tare în acei pari, în căt m6re mai nainte d’a veni ddcă este ance viu ’lu omdră lănci. I venătorul; eră cu lovituri de Hippopotamul cu tdte că spon și căletori, fu- ge de apă sărată și nu se află nic'odată în ma- re. Dar fiind-că se lasă sa fie tras de penă la ’mbucătura rîurilor, și ’naintdijă penă unde apa este tot dulce, a putut tîlnâscă acolo, și să fac ă lua locuința curanți în mare să’l în- lul ac- cidentale (jntămplătdre) pentru cea ordiuarie. Ellă nu locuește de cât rîurile mari din partea meridională a Africei și pare că altă dată era forte comun în Nil. Hippopotamul pare c’a fost conoscut în an- tichitate, cu tdte că Bufon credea că este Bo- hemothul Israiltenilor despre care se vorbe- ște în cartea lui lob, este sigur ensă, că cellu mai vechiu dintre istorici, Herodot ’lft a descris în de- stul de bine, lăsân I la o parte câte va mici erori, ceea ce probă că descriea n’a fost făcntă du- — 309 — ' p6 vedere, de și tatăl istoricilor a locuit miilt timp în Egapt. Dupy Herodot a copiat și însuși Aristotel și a descris acelldși lucruri. ' Caracterele zoologice alle acestui animal sunt celle următdre: Hippopotamul este un mam- mifer din ordinul Pachydermelor (adicd celle cu pelle gr6să pusă de naturalist! între Elefant și Rhinocer. Eli are 32 dinți, adico 4 incisivi sus și 4 jos, 2 canini sus și 2 jos, acești din urmă cur- bați și câte 4 fdrte groși; 14 măsele sus și 12 jos al căror smalț figurddă pe cordna lor ca ni- sce trcfi oppuse basă la basă, când sunt usate. Corpul lor este prea gros, talia aprdpe a unui bou, picidrele scurte, pelea este mai făro per; coda scurtă; botul umflat;' pici6rele au degite cu soții câte, 4' fia care și sunt terminate cu mici copite; în fine femela p<5rtă duoe mammele abdo- minale, nu fată de cât un singur pni și’lu allaptă afaro din apă. Hippopotamul este un animal stupidă și fe- roce. Clima și nutrimentul au o mare influință asupra naturelnlur lor precum asupra tutulor â- nimalelor în genere. Am observat eu însu’mi că Hippopotamil dela grădina zoologică din Londra fiind mai bi- ne nutriți sunt mai docili de cât cei de la grădina plantelor din Paris. . ¹ ' . ■ ' A. " Viața si Mdrlea. Nu oste di în care să nu audim: a născut un copil a murit ti n o mii Când privim faptul în sine vbdem că o ființă a intrat în viață și alta a eșit; este dar natural ca fiă care să și facă întrebarea : ce este viața? ce este mortea? Mulți filosofi din vechime \u cercat să esplice aste inunate fenomene alle Naturei și n’au putut ajjunge la un resnltat mulțumitor. Unii au com- parat viața c’o luptă continuă, alții c’un foc ca- re arde. Anatomiștii care se ocupă cu dissecția (tăierea) corpului umană ș’a animalelor au <|is că viața este organisația în activitate și au mers penă când au confundat materia cu spiritu, aceștia se numesc materia li ști. Fisiologiștii filosofi au observat că esistă ceva nematerial care este deosebit de organism și care este ca- usa tutnror fenomenelor vieței; acest ceva ne- material a fost considerat de denșii ca o pu- tere legislativă, căria au dat numirea de Spirit, Archee, ș’apol sub densa venia pute- rea esecutivă care arangiadă moleculele si le face a lua o formă, ceea ce se numesce și forția vitale. Fisiologiștii aceștia se numesc spiritualiști. Cei d’ănteiu au pretins că ma- teria este totul, că din arangiarea și buna stare a el resultă viața; cei d’al duoilea din contra, au pretins că spiritul este, totulu că ellu este care creadă materia și o transformă. Intre material iști și spiritualiști se află dualiștii moderni care fac parte și spi- ritului și materiei și care consideră viața călin resultat al armoniei amendorura. Dar armonia dualismului adoptată de cei mâi mulți hu e- ste alt ceva de cât o luptă, și într’adever în tdtă Natura viața nu sc dobîndesce de cât prin luptă între individ, (sau după cum ’se dice lumea mică, lumea interidră) (1) și lumea esteri- <5ră (sau lumea mare). Nimic nu sa câștigă în lume făro luptă: luptă între lumină și’ntre întu- neric, între sciință și ignoranție, între bine și reu, între viață și morte. Câmpul Naturei dar cât e- ste de frumos și de încântător, nu este de cât o arenă de resbellu unde individul remâne tot d’auna invins. Să vedem acum ce este viața. Considerată în! esența sa Viața a fost de- finită în mii manieri differite dup6 differitele si- steme: “Bichat o definiau totalitatea for- țelor care se oppun morței „Stahl⁴⁴ re- sultatul' forțelor conservatori alle sufletului. Alții au definit’o organisația în acțiune activitatea speciale a corpurilor organizați etc. Consi- derată în principul seu viața a fost privită do unii ca un resultat al forțielor curat materiale și raportate la legile ordinarii a le Mecanicei, alle Fisicei ș’alle Chimiei; de alții a fost consi- derată ca effectul unui principii d’o natură par- ticularie care este deosebit de agenții fisici și care adesse chiar o combate.Dar aceștia nu sunt. (]) Komparajjia avesta a interiorului organismului c’o lume mici este prea drept a. ka'iî în korpul nostru.se t>fla tot te este în lume însă în mic; a se închide în sine este a se margini în lumea mica, — 310 — de loc de acord asupra naturei acestui prin- cipii, nici asupra numelui ce trebuie să’i dea. A fost numită dupo timpi E n o r m o n u (Hippocrate) Archee (Van Helmont), forția plastică, suflet, principii vital etc. Desbaterea este departe d’a li terminată cu tote acestea se pare impossibile d’a esplica viața întrdgă prin singurile propri- etăți alle materiei, afaro numai decă nu va pu- ne In numerul acestor proprietăți un genuine de sensibilitate și de mișcare spontanee. Fisiologiștil nu sunt mai pucin divisați a- supra residenteî vieței; unii atribuind fiă cărui organ o viață proprie, alții cirmuscrind viața în. tr’un organ unic și central. Dupo esperiențele celle mai moderne alle fiisiol ogiștilor mai cu sdmă alle d-lul Flourens, principul vieței pare că residă la animale într’un punct fdrte limitat al meduvei allungate pe care d. Flourens nume- sce nodul vital. într’un îuțelles mal lat, viața se cuvine tu- turor ființelor care compun regnul organic (ve- getale și animale) și formdză caracterul prin care se deosebesc de corpurile brute, precum mineralele și pietrele care compun regnul ne- organic. Unii aii mers mai departe și au¹¹ întins viața la tdte ființele și aii însuflețit fia care mo- leculă, fiă care stea, sau îu fine universul în- treg admițînd o viață universale. Se deosebesce viața curat organică sau nutritivă, coprindînd funcțiunile care se mărginesc la conservațiunea individului precum: digestia, circulația, respirația, secreția, și apoi viața animale sau de relaținnl care pune pe animal în raport cu ființele este* ridre și care coprinde, mișcarea: sensibilitatea și intelligința. Cea d’ânteiu este făro consciință și se cuvine atăt plantei cât și animalului, cea d’â doa este însoțită de consciință și este pro- prie animalelor. Tot misterul vieței stă în integritatea și’n funcțiunea neîntreruptă a trei ogane însemnate; inima, plămomi și creeru care de și forte redu- se și obscure lo animalele infe ridre, dar totu esistă. Ce frumosă combinația 1 Ce ’ncântătdre armonie musicalâ în corpul animalului inima bate, plămânii resuflă, creerul găndesce și animalul se bucură de plenitudinea vieței; ș’apoi când vom gândi că la cea mai mică mișcare a unui organu concură o mulțime de mușchi nervi arterii și viue. Oare la privirea acestui miracol nu ne simțim transportați în alte regiuni mal nalte și nu ne apropiem de Inteligința i adorabile care a combinat lucrurile cu atâta înțellepciune. Oare sufletul nostru uu se simte pătruns d’un pro- fund respect înaintea Creatorului seu.? Ecco dar că viața nu este de cât o luptă neprecurmați a individului cu lumea esternă și când acdstă luptă încetddă urmddă mdrtea. Tot ce se observă în fenomenul vieței este că, o ființă organisatâ nu pdte trâi de cât cu perderea altiea, una câștiga și alte perde, una vinde ș’alta cumpără ca să dică așa. Dupo ce am espus în scurt ce este viața să trecem să vedem și mdrtea ce este. Mdrtea este încetarea definitivă a tututuror func- țiunilor vieței corporale; ea este [în general precedută de simptome grave care depind de turburarea respirațiunei, a circulațiunei s’a func- țiunilor cerebrale (alle creerului), ceea ce con- stitue fenomene ce precede mdrtea și care se numește agoniă. Aceea cure ajjunge tot d’o pată și [făro fenomenu precursoriu se numesce mdrte pripită. Jt Mdrtea este naturală când vine in urma unei malatie spontanee, pripită când este ef- feclul unei violințe dre care. Se deosebesce Mdrtea reale sau ab- solută de mdrtea apparentă sau relativă. Mdr- tea reale, nu este tot d’auna lesne de cunoscut, asficsia, lethargia, sincopa, catalepsia, epilepsia ecstasul, tetanos și multe alte malatil nervdse prefac effectele el și pot da loc la o mdrte a- parinte. Lipsa respirațiunei constatată printr’o oglindă pusă la gura mortului ca să vădă ddca se acopere de abur, nu este tot d’auna un semn sicur despre încetarea vieței; înțepenirea mem- brelor (rigiditatea cadaverică după cum se d ce) și începutul putrefacțiunel (putredirel) sunt cel- le duoe semne sicure alle morții reale. Pentru a întîmpina tristele accidente care pot resulta dintr’o mdrte apparinte ș’au luat disposițiuni legale care se oppun la îngroparea pripită. în Francia nu sa pot îngropa morții de cât 24 ore dupo mdrte Unele popdre nu îngro- pă morții de cât după ce au trecut trei dille. în unele orașe din Germania s’au stabilit chiar case mortuarii unde corpurile mal nainte d’a le — 311 — lăssa în disposiția vermilor sunt puse și obser- vate cu îngrijire până când putrefacția se de- clară Acesta este un stabiliment de cea mal ’naltă umanitate. Cei vechi îndeisse mdrtea: o făcdă fiiă E- rebului ș’a Nopței și sora Somnului; o puneau înaintea porților Infernului Ea era onorată d’un cultă particulară la Fenecieni precum și Ia Lace- demoneni; că este ea reprezentată sub forma unui schelet ușor având aripi la spate și în mâni o cdsă Tisa, ciparosu și cocoșiu ’i eraă consa- crate și drept attribut ’i se dă o flacără restur- nată o urnă și câte odată un fluture. Acest fenomen care la prima vedere pare atăt de ’ngrositoră nu este de cât un simplu fapt al Naturei. Dar noi seim că Natura care în marea ei bunătate și ’nțellepciune avend tot d’auna în vedere fericirea ființelor nu produce de cât fapte bune și drepte așa dar mdrtea este un ce bun drept și chiar trebuincios în sistema gvnerale a lucrurilor într’adevâr prin mdrte nu vedem de cât o transformare a materiei; dar în tot cursul vieței al unei ființe organisate, ce vedem în cor- pul lor mai mult de cât transformațiunî repe- tate din pane și carne se face sânge și dse. Ce deosebire mare de la sânge penă la lapte de la drbă penă la carne, cu tote acestea una nu este de cât transformațiunea cele:-l-alte. Ce minune încântătore la intercalarea și re’noirea molecu- lelor în adîncimea organelor! Să supposăm pentru un moment că transformația materiei a încetat, atunci alimentele (bucatele) ce introdu- cem în corpul nostru neputend fi digerate (mi- stuite) și transformate în sânge nutriția n’ar putea să se facă și prin urmare întreținerea vi- eței ar fi cu neputință. Tot așa este și cu mdrtea deca mdrtea n’ar esistă viața ar fi imposibile una se ’ntreține prin ajjutorul celei-I-alte Nu; mal pentru întreținerea omului câte ființe orga- nisate, animale și vegetale dispar pe fie care di. Așa dar mdrtea este trebuincidsă în stima Na- turei și trebuie s’o privim ca o bine-facere a El. ' ! . A. ' I .11 ’ ■ 11 : ’ « Geografia, (Kipathi. Zăpada și ghidța suntu acum la ordina di- lel, putemu dice că suntu acum la mode, apoi ori ce lucru ce este la mode este unu obiectă de ocupare pentru dmeni. Așa dar să studiămă și noi un momentă mărimea domenului Zapedei saă cu alte cuvinte, geografia ghieței. în țerrile tropicale unde nu suntă munții prea ’nalți acolo gh-eța este ună articolă ne- cunoscută. Un călător sciințifică din secolulă trecută raportă că, fiindă o data Ia regele de Ia Ava (în indiea) și spuindu’i ca în Europa apa se face iarna tare ca petra și rîurile se acoperă cu un podă de ghiața în cătu trecă carele peste densele, regele n’a vrută să’i crădă aedsta di- cendu’î că aste suntă nîsce basme imposibile. D’acăsta nu trebuie să ne miramă, cândă vedem că la noi suntă mulți dmeni care nu vor să crede că argintulă viu (Mercuru) pdte să se facă așia de tare, în cătă să’l bată cineva cu ciocanu întoc- mai ca argintu și ca auru, cu tdte acăsta în țerrile polare, la Camceatca și chiar într’o parte a Si- biriei domnesce șăpte penă la optă luni pe ană ună frigă așa de tare în câtă Mercurulă remăne înghiețată și se bate ku ciocanu. Dar si în țerrile -vecinate cu celle tropicale (Zonele calde) de și Zapa,da , și, ghid ța esistă, ensă suntă fdrte rare. Așa se va întîmplă câte ; o dată șî vara ca apele ce se affă pe acoperi- șurile orizontale alle caseloră din orașulu Canton (în Kina) se înghdță; acestea, o vedemă si în Tunis. Dar în Palermo ,(Sicilia) și în Neapole de și îh pucine dille alle ernel se vede de dimi- ndța înedee încolo nisce bassinurl mici de apă acoperite c’o cdje subțire', de ghiața, . ensă pe- ste di, aerulu se încăldesce într’atâta chiar iarna 1 în câtă aedstă ghidță se topesce curîndă și se face j nevedutu. Dar un geru nu ține acolo nici o dată mai multă de câtă 24 de ore. în Nordul Italiei ' (s. e. în Lombardia și în Veneția) ghiața de- vine ună articolă mai obicnuitu, mai cu sema se P întâmplă câte o dată în Veneția că iarna este fdrte rigurdsu și sărmanii ofticoși trimiși din tdtă Europa acolo ca să resufle într’o climă caldă, [Ș se prăpădescă și se stingă curândă, mai cu sd- mă fiind-că în Italia casele n’aă sobe de’ncăl- ; dilă, căci acolo nu suntă pregătite pentruTarnă. ți Acdsta se’ntîmplă și la Constantinopole și în ’ tdtă Turcia. : ș Mai către nord, Zapada și ghiața devină ărice mai obicnuite, dar în tdte aceste locuri Zapada — 312 — este trecetdrenumai la o regiune otărîtă zapada este statornică, perpetue și nu. se .topesce nici o data; acesta se numesce linia zapa zei e- terne Acdsta linie începe în Europa pe vîrfu- rile Munțiloră celloru mai" înalțî; asia s. e. în munții Alpi linia zăpedei eterne începe la o în- nălțime dp 8600 picidre peste nivelulă mărel< apoi fiind-că suntă munți în . Alpi care ajjungă la o nălțime de 14 și 15000 picidre (s. e Mont- blanc) de aceea este învederată că o mare parte a acestor munți este acoperită de grămădi de zăpadă eternă care nu se topesce nici odată fie chiar în luna lui Iulie. '■ Aceste grămedl de zăpade suntă încongiurate d’un felu de ameste- cătură de zăpadă și ghiăță, adicâ este o mase de zăpade, putrunsă e ape înghiețate provenind din zăpadă topită. Acestă âmestică d’apă înghie- țată cu zepada a produsă unii corpu tare și ne- transparinte. Dintr’acestă amestecă esu că nisce rîuri înghiețate large care se varsă in ripe și văi adînci, aceste bande înghiețate se numescă Ne mețl saă Gh ia ci are (glaciers). în Elve- ția Tyrol, Șavoyaă și Dauphind asemenea Ghi- âciere se pogdră penă la o adîncime de 3000 picidre peste nivelulă mărei și câte o dată se varsă în midloculă cămpiiloră de arăture si gră- dini cu pdme. Locurile celle mal bogate în ghi- aciere sau nemețl suntă următdrele; Muntele Mont- blanc din care esă 20—30 ghiaciere; țdrra de susu din Cantonu Berna în Elveția, Graubunden și Tyrolfi. în toți Alpi se. află până la 6000 ghi- aciere avendă o suprafacie de 60 miile pătrate suntă unele ‘ d’intr’înse'e care aă o lungime, de mai multe miile și o lărgime de. % miile geo- grafică. Forma suprafacei și oblicuitatea ghiație- loră depinde de locul pe care se află, dăca a- cestă locă este șeță, atunci ghiacieru are forma unui Iacă înghiețată și se numesce marea înghie- țată precumu celebra marea de ghiață lîngă cha- mounix (lîngă orașul Geneva în Elveția). Dar -Idea pămentulă pe care se forraeadă ghiacieru este oblică atunci și ghiacierulu are o posițiune oblicue și este pătrunsă d’o mulțume de crăpă- turi neccuale; ddcă povernirea este prea tare, atunci bucățile de ghiață se grămădescă și for- inddă ca nisce piramide pe suprafacia ghiaceri- lorh. La partea sa de jos, ghiacierulu este tran- sparinte și are o coldre azurie (albastră) aed- stă coldre formddă un contrastă remarcabile cu ripele negre și cu pădurile de bradi și Molifti de coldrea închisă sau cu pădurile de mestecăn de coldrea verde deschise; căci numai aceste duoe feluri de păduri se afle pe Alpi în veci- nătatea ghiecieriloru. Dar pdte cineva se întrdba; curau se . pdte câ ghiacierulu sâ se ție totă anulă și chiară va-; ra în midloculă cămpiiloră d’arâture unde se edee grîă și secara, și sâ nu se topdscâ? Re- spunsulă este câ într’adeveru partea de jos a ghiacierulu! se topesce; însâ îndată vine o alt bucată de ghiațâ de sus, se pnne pe loculă unde s’a topită ghiacierulă și așa putemă dice că ghiacierile se regenerddă în fiâ care momentă a-: poi elle au și o mișcare necontenită de sus în josă. De aceia vedemă ca in toți anii ghiacierii schimbă posițiunea loră în raportă cu munții care ’i încongiorâ. Dar pe marginile laterale ale ghi- acieriloru se afla nisce șanțuri (Moroni) saă un- flâturi lungi care au câte o dată o înălțime de 50 picidrc și mai bine; asemenea se gâsescu Morene și pe pdlele ghiacieriloră care morgă în direcțiunea transversale ca nisce bariere. Locuitorii Alpiloru dică că ghiacierulu, dă’ afaro tdte corpurile streine ce se afle într’înstilu; într’adever, ddca a câdutu o petră în crepâtura unui ghiacieru care în genere nu pătrunde tdtâ grosimea lui (căci grosimea unui ghiacieru aj- junge câte o datâ la 1000 și 1500 dc picidre atunci peste pucine dilio se vede acăstâ parte eșind eră peste suprafacia. Ddcâ un animală (s. e. o capră) cade într’o assemenea crăpâ- ture, peste câtă-va timpă se vede dsele ei e- șindă din crepâturâ peste (suprafacia ghiacieriloră Acestă fenomenu curiosu are esplicațiunea lui dră în mișcarea ghiacierulul din sus în josă. Dar cândă ună corpă a cădută în crepâtura unui ghiacieră l’a pătrunsă și a ajjunsu până la pâ- mentu de desubtulu lui, atunci numai ese afarâ peste suprafacia lui, ci din contra ese josu pe fundulu ghiacieriloră. Mai din fiă care ghiacieru ese o apă cur- gâtdre, putemă dice ună rîu. Acdstâ apă este turbure ca apa amestecată cu lapte. Călătorii din Alpi când dau peste o asemenea apâ, sciă câ în vecinătate * trebuie sâ se afle un ghiacieră. Timpulă vere! are o mare influința asupra ghiacieriloră; câci deca se urmădâ câte-va vâri lungi și calde una dupo alta, atunci ghiacierile se micșoredă; din contra ddca se urmădâ cîte-va veri scurte și frigurdse, atunci ghiacierii se lungescă. Suntă semne netăgăduite câ alto da- tă ghiacierile Alpiloră eraă multă mal mari de câtă acumă și aă acoperită un țărîmă multă mai întinsă de câtă în dillele ndstre; este dar învede- rată câ altă datâ clima pămentului era multă mal frigurăsă de câtă acumă; asta este un argumeută nuoă despre epoca ghiaceloru care s’a urmată odatâ în cursulă esistinței pămentului nostru, pro- curau l’am demunstratu în articolele despre o- raulu si pâmăntă. • ’ ■ B. Tipografia C. A. Rosetti, Caimata No. 15.