Anul V. No. 38. 15 flctombre 1862. PENTRU RESPÎDIREA SCUKȚHLOR NATURALE ÎN ROIANIA Hedigeat ■de PTofessor Dr. lulîu Barasch și D. Ananescu. Coprindere: Meditațiuni de tdmnă. — Cursul cailoru.— Viața lui Bichat. MED!TAȚIIJNÎ |)E TOMNA Când essaminămu acmn tomna ramurile ti- nere alle unui arbore care este deja despuiat de truudele selle, atunci vomă găsi că differitele escrescențe care au crescut pe arbori în cursul a- nuluj, ni se arată îu forme conice; astea sunt mugurii frundeloru; dar și florile primăvcrel viitore au deja pe arbori mugurii loru; ensă aceștia sunt mai rotunji și mai umflați* A- șa dar, tdta viața arborului din auulu viitoru esistă ddja în stare. embrionarie, ca să (jicemu așa; în miniatură. Dar Natura s’a temută a con- , fia frigului ierneî aceste frunte și flori delicate alle viitorului, și într’adever aaeste părți delecate s’ar fi vestejită negreșit, decă Natura n’ar fi a-- vutu grija a le păstra prin învelișuri convena- bile pentru acest timpii neplăcută și neamiculă vieței vegetalei oră. Ddră Natura este îngenidsă în mi^Idcele ei; așa vedemă învelită mugurii frasinului (fraxinus) și Magnoliei într’o perină mole și caldă ca de fulgi, pe căud acelle alle Plopului balsamic (populus belsamica) și alle Cas- tanului din India (Aesculus hyppocastanum) sunt învelite într’ună învelișu 'de gumă și de reșină care sunt impermeabile pentru ploi; întocmai ca unii din tinerii noștri care imită modele en- glese, se învelescu într’un palton de gumi cănd ploă. Aceste învelișuri arată circumstanța parti- cularie că tocmai tărijiă tdmna cănd totă via- ța arborului a încetat, tocmai atunci elle se desvdltă bine și se întărescă; frigul care este vătămătorii plantei, este folositoră loră, pe cănd căldura primăverei, care este folositdre vieței plantei, face că elle se vestejescă și cadă. Dar într’adever la ce mai servă învelișurile muguri- lor primăvera? de aceea Naturale lăpedă. Na- tura este ca unii seignori mari, căud cineva le a făcut un serviciă și nu mai aă trebuințe de den- sulu, ’lă Idpădă afaro. Dar sunt învelișurile muguriloru care se schimbă în frunte permanente. Acesta o obscr- vămu la Liliacă (Syringn) și la Castanii de India; la acestă plantă din urmă observămii că frunzele tinere chiar în momentulă cănd se resfiră primăvera, tot sunt învelite într’o haină de lănă .caldă, penă cănd încetă, încetă se obi- cnuescă cu temperatura atmosferică. Dar în ge- nere, tdte frunzele arborului care esă în luna Ini Aprilie, sunt învelite în vestminte de lănă saă de mătasă; asta o vedem la fagă (fagus silva- tica), la stejarul de iarnă (quercus robur), la arciar (Acer tartaricum) etc. Aceste frunde tinere, Na- tura pare ca le a înfășurat ca nisce copii mici ce portă cineva afaro într’ună aer rece. Atăta pre- vedere înțelleptă și plină de tandrețe părinte'scă, arată Natura la creațiunea frunijeloru: curau dar pdte cineva a se îndoi de tandreța ei la creațiune ndstră a dmeniloru, care suntem negreșit unu opu mai superior și mai perfect de cătă o fruinjă ? Cănd frunza este bine desvoltată, găsimă într’ensa nrmătdrele părți: o codiță pe care stă (petiolus) și o întindere foiosă (lamina). Dar șî ace'stă lamina pdte să fiă privită ca o resfira- re a codiței care, pe d’o parte se prelungesce în mițlloculă foiței (nervura mediană) și pe d’al- tă se ramifid^lă în mai multe nervure laterale for- măad ca o sită, care o putem observa Ia fia-ca- re frunțiă; găurile acestei site sunt umplute c’o țesetură numită cellularie care este văpsită c’o coldre verde (chlorophyle). Pe facia de josă a frunzei, care are tot d’auna o coldre mai deschisă de căt cea de susă, se găsescă nisce găuri mici numite storaato care midlocescă resuflarca frundeloni. Am (jisii „resuflarea fninijeloru"; pdte se va mira cineva tjicănd: cum se pdte ca o plantă să resufle ? Cu tdte acestea, este așa, plantele resuflă cu frondele loră, precum resuflămu noi cu plă- monii noștri; de eceea cu drept cuvântă a (Jisă ună botanist, că frundele sunt plămânii plantcle- loru. într’adever, ce se urmeijă în plămânii noș- tri în actulil resuflărei ? Noi inspirăm (înghițimii) ună felu de aeră și aspirăm (dămă afino) ună altă aeră, și plantele urmedă astă-felă; cu deo- sebire numai că noi îngițim ună aer bună (oxy- gen) și dăm înapoi ună aeră ren (acid carbonic), pe cănd plantele prin frundele Ic-rii înghită acru reă (acid carbonic) și dau înapoi aeră bună (o- xygen), celhî. puciini așa se urmedă dioa. Ecc’ aici o admirabile închipuire a Naturei! Decă ară esista numai animale pe pămentu, aerulu atmo- sferică s’ar fi stricată curând pin⁻ neîncetata re- suflare a atâtor milidne de ființe însuflețite din- tre care, fiă-care strică aern prin resuflarea sa. în acestă immensă sală de bală numită „lume", unde atâtea «enumerate ființe vii jdcă danțulu lor otărîtu pe sema lor, s’a întâmplat aceea ce se întâmplă într’o obicnuită sală de baiu pli- nă numai cu câteva sute de omeni; adico peste câteva ore aerulu este stricat, luminările nu mai aă vioiciune cala început și fiă-care omă simte ca un felii de neastiraperare neesprimabile. Ce a făcut Natura spre a împedica acestă catastrofă fatale pentru animale ? A creată regnulu vege- tală cu misiune d’a curăț! ne’ncctat aerul prin resuflarea planteloru. Ecco cum o plimbare va- ra pe o câmpie de erbă verde, ne dă o viață nuoc, nu mimai în simțul poetic, ci și chiar în simțul fisiologică. Ecco ce armonie admirabile, divină, domină în tdte regnurile Naturei!. Acum ensă tdmna frunzele aă că^ut, viața și resnflarea lor, a încetat. Iarna este un timpii de repaosă pentru arbori, unu timpii de morte pentru frunțle, apoi cănd mergem acum afard la pădure și vedemu grămezile de frunde căzute împregiul unui arboră gigantică; ore nu ne vine o idee a. ne întreba: căte sute de generațiuni de frunde s’au prăpădit împregiul acestui arbor pen’ a ajjnnsă ellu la mărimea sa actuale, gigantică? Apoi acdstă idee ne aduce a minte că și anima- lele și chiar noi dmenii suntem ca nisce frumje tre- cetore alic cărora ruine dacă împreginlă arboru- lui gigantic care este Universu. Căte gene- rațiuni de animale și de dmeni s’aă prăpădit lu-'de aceea lipirea lor cu arborii se slăbesce și elle crăndu la crescerea acestui arboră. Căte ruine și cad, întocmai cumă cad perii unui bătrân, fiind cimitire incongidră istoria universului! Căte tdm- nc aă secerat și aă vestejit atâtea viețe care aă contribuit ca lumea să înaintede penă unde’ este acum, întocmai cum generațiunile frumjeloră aă înaintată arbornlă penă în starea sa actuale! Ecc’o idee plină de morală, dar și d’o melancolie profundă care cscită in noi vederea frundelcru cădutc acum împregiurulâ arborului. Dar să nu ’și imagine cineva ca timpul ves- tejirei frundeloră este despuiată d’ori ce frumu- sețe poetică? Din contra, nu se găsesce un alt timpă anuală în care vederea unei pădure să fiă mai interesante de cătă în timpulu tdmnei; căci acum tdte coldrile sunt representate și visibile acolo. Cea mai mare parte a trundeloră veste- jindu-se, devin galbene, dar sunt altele care de- vină roșii ca sângele (s. e. frumjOle arborului Rhus tufinus, Acer campestris etcj, și acdstă va- riațiune a coloriloră, dă pădurel un aspectă va- riată și fdrte interesantă. Apoi chimia a pro- bat că, tdte aceste colori provină din differite pig- mente (văpsele) carese.formedă în differite frun- te alle differiților arbori; așa s. e. în vestejirea galbenă se formeșlă pigmentul xanthophyl și în cea roșie se formețlă erythrophyl. Dar care este causa cădereî frunzelor tdm- na ? Causa este încetarea căldare! prin micșo- rarea acțiune! sdrelui; țlioa s’a micșorată, radile sdrelui s’aă ascunsă, sau cănd se arată, stau într’ un mod oblică și mal nu încălțlescă nici de cum. Acum viața plantelor încete^ă, saă să ^icem mai bine că addrme pentru tdtă ierna, seva nu mai i circulă, frunzele nu mai potu respira (resufla). că și viața ndstră în betrănețe semăna cu viața ar- borului în timpul tdmnei; în betrănețe ca și tom- na, organele periferice nu priimesce destulă e- nergie, de aceea se deslipescă și cad; cu deose- bire numai că la arbori, dupd tdmnă și idrnă vi- ne primăvara reînvietdre, eră dupo betrănețea nds- tră vine îmormîntarea, acestă idrna rece și înfio- rătdre, care numai va învia și nu va mai fi urma- tă de vr’o primăvdră reînviitdre. Așa se scur- ge viața ndstră ca o frunză căciulă d’într’un ar- bore gigantic și transportată pe valurile unui rîu repede și immensă; frunza se duce, dar arbo- rul remăne, fiind că frunza este numai o viață tre- cetdre individuale și arborulă represintă viața universale, eternă și nedestructibile. B. CURSCLU CAILORU ARTIC. II. Cursurile cailoră Englesiloră sunt destul de cunoscute în contiaentă, ensă nu este făro inte- resă a afla câteva amănunte despre acesta. Totă ce are rapportu cu acestă jocu aris- tocratică, se bucură de reputațiune, bogăție și de oppulențe. Lord Stammford, celebrul „turfistu“ și possessor de cai de lucsu, are ună maestru de grajdă (ecuyer) anume D. Dawson care trăiesce și ellă în modul unui mare seîgnor, ține o casă mare, are mulți servitori și „lady“ (mad'ame) Daw- son priimesce în salonele ei ca cea mai mare lady din Britania-Mare; aedsta se urmdrdă și cu Jockey’s (rindași), precum vom vede la vale. Câtă despre prețulă cailor de cursă, e des- ageritate. minte și viclenie ca să biruească pe adversarii sei și în fine să fie onestă și încor- cruptibilă. Ddcă are tdte aceste cualități, cariera iui.e făcută, căci un asemenea Jockey, priiraesce de la stăpănulu seu pană la 4500 galbeni (2000 livre) leafă pe anu și pentru fiă-care biruință unu „bacșiș" de 2000 galbeni de la aceia care au fâcut prinsdre că calulu lui va câștiga. Sunt în Britania-Mare o classe dc dmeni (betting men) care ’ș au făcut o meserie de prin- sori asupra cailoră; astia sunt unu felii, de sam- sari. Ei umblă de caută 6mcni bogați care voră se facă prinsori. priimesciî. de la ci sume enorme în deposite și le plătesc acelor care aă câștigat. Conficnța lorțliloră în acești dmeni es- te așa de marc, în călii le daii sume immense în mână fard nici o cuitanție și în genere acești 6- meni nu’i încdlă. Acești omeni ajjungu câte o dată la o stare fdrte colosale; și e umilii anume Davis care a făcut părințilorii sei unii darii c’o moșie d’o valdre de 60,000 galbeni. Elin a plă- tit o dată într’o di, unui 1 ord ii suma dc 80,000 gal- beni ce a câștigat în turf. Câte o dată unu lord re- măne unii moment dator suma perdută, dar cilii o va plăti negreșit; căci mai bine nu va plăti ellă croitorului și uismaruluîjl de câtă să nu plătească o datorie d’onore contractată la Derby-turf. Dar și în celebra litteratură englcsă, cur- sulu cailoră jocă unii rolă forte important. O mulțime de diare appară in Britania-Mare ca- re sunt consacrate numai chestiunilor de „Sport" și de „Turf“. Apoi ca să aibă cineva o idee de importanța acellei litterature, e destulă ca să gloriei loru, ci o mare parte dintrenșii (aceea care nu suut întrebuințați pentru presilă) cănd aă îmbătrânit, termină viața loru într’o misierie obscure, înlr’iin giajdă al unui birjar (Kabman) din Londra. Ecco că acest! jucători publici de și animalele, aă sorta multoru actori publici dintre omeni, adico dup’ o tinerdțe plină d’applăudări și de strelu- cire, aă o bătrânețe obscure plină dc miserie și o m'drte jalnică! Un rolă forte important în sfera cursului cailoră, jocă Jockey (răndașulă saă palfrenierulu ce umbla călare pe cală de cursă). In timpulă nostru, numai barbați se presintă în arenă șețjăndu pe cai de cursă; dar alte dațî și dame fdrte nobile au luată parte la cursulu cailoră; așa s. e. în analele înaltei Equitațiuni (artei d’a umbla călare) este celebru numele li- nei Dame, Mistresse Thornton, care era cellă mai perfectă călâreță în Anglia; chiar reginele, pre- cum regina Anna din Anglia, a alergat o dată pe unu cală de cursă în publică la Derby-turf. Sunt câțiva Jockey care au dobîndit o reputațiune secolarie. Dar meseria unui Jockey e forte grea; ellă trebuie se fiă d’o statură mică, subțire dar forte musculosă, trebuie se trdcă unu timpă mare ca calfă-, să se suppue unei diete rigurdsă, să mă- nânce pucin și să nedușescă multă ca să perdă tdtă grăsimea corpului; apoi să aibă destule Cursulu cailorfi. cu totă sângele loră fierbinte, nu voră ajjunge pricios, de cătu acelă al englesiloru. Englesil a pune atâta passiune în acest jocu. de cătu en-’punt omenii cei mai capricioșl din lume; ei ’ș’aă glesiî cu tdtă flegma loru: căci îh Anglia acest:pusă încăpu capricia ca. să fie popurul cellu mai jocu a devenit, ca se glicera așa, o idee ficsă, cu liberii și cellu mai puternică în lume, și au de- tdlă vigdrea și ecscentricitatea unei idee ficse la venită. B. dmenil cu un caracter așa de tenaciu și de ca-' VIATA LUI BICHAT. ♦ - ani cu limbagiul a cărui conosciințe cei mai mulți 1 n’o dobîndesc de căt când trebuie să se serve i cu densa, obicnuit să vdțlă applicația preceptei ■ înainte d’a cnndsce preceptele, a avut tot avan- ■ tagiul acestei educațiune pline de esemple care • dispune pe nesimțite spirttul la unu felii determintu - de lucrare, presentend sub ună aspect de plă- ■ cere si de curiositate ceea ce trebuia să fie o- i dată obiectul unei ocupațiuni seridse: educație atât de puternică în căt o regretă când n’a pri- imit'o, și pe care nu meprisă (desprețuescc) de • căt când din necapacitate nu’î pdte aprecia fc- i ricitele effecte. Este permis a crede c’aslă edu- cație a putut servi și determina vocațiunea- lui Bicliat făr’a addaoge nimic la geniul lui, care ș’ ară li luată sborul indipendent d’ast-felu de ini— tiație inidicale ce biografii au esagerat făro în- doială. In collegiul din Nantua și în seminarul din Lyon, Bicliat a priimil instrucțiunea sa scolas- tică, și într’ amenduoe- s‘a distins pinlre conso- lării seî. In anul 1791 in etate de 20 ani începu în Lyon studiul medicinei sau . mal bine al chirur- giei. Geniul chirurgical al medicilor francesl ca un preludiu, dre cum săngerdseloi bătălii al- le Republice! și alle Imperiului, strelucia atunci de o lucire vie. Primele lucrări alle lui Bicliat fură esclusiv asupra chiiugiei, și pentru abilita- tea operațiunilor era celltî danteiu pintre con- solării sei și elevul (Je predilecțiune al celebri- lor sei professori. Dupo faimdsa împregiurare din 1793 în ca- re avu ocasiune de a da probe de curagifi și de devotament, Bichat părăsi țermurile Rlionului,- lo- cui căt-va timpu la Boiirg si veni apoi la Paris cu scopu d’ a se perfecționa în asta parte a ar- tei d’a vindeca și pare că ave de găhd să intre în armată în cualitate de cliirurgu. Dar sdrta Viata dmenilor celebri este în general, pli- nă de vicissitudini; gloria ce dă ea este prețiul cellor mai durerose agitațiuni. Este o dramă în care emoțiunile se presintă și al oarei sfîrșit n’a- re loc de cât dupo mdrte, când actorul princi- pal a dispărut după scenă. D’acolo acdstă atlrac- ție puternică care ne legă de narațiunile biogra- filor când ne facă să assistăm la luptele geniu- lui, în relațiiunile tot d’odată cu lumea și cu ellu însuși. ' Viața lui Bichat a fost prin escepție scu- tită d’aceste vicissitudini. Intr’o epocă când so- cietatea mișcată în tdte elementele selle secularii sevîrsia cea mai radicale si cea mai violente re- 9 9 voluțiune, în viața' lui, totă, era simplu, placid, regulat. Născut într’o familie avută, unde sci- ințele medicale erau în ondre, ellu n’are a se lupta cu rdoa fortuna. Geniul seu,, n’are a tri- umfa în contra obstacolilor ș'a învinge epposi- țiunile, ci a dobîndi celle mai mari resultatc cu mitjldcele modeste de care ellă dispune. Liniștit în mijlocul sgomotuluî, care se face împregiuru’I n’are de căt ună singur scopu de căt o singură gîndire, Sciința. Sciința l’a subjugat în tdtă în- tregimea; ellu scie să ție în frîă furtundsele patimi alle junețe!, căci natural prin educație și prin vocație ellă este omul sciinței. Narratorul acestei viețe așa de scurtă Și r.- șa de bine împlinită n’are să ne spue evenimente sociale, nici turburări secrete, nici încelătorie, nic’o schimbare repede de fortuna, ci lucrări perseverante, descoperiri folositdre, idei ’nalte și feconde. Bicliat se născu în 11 Seplmbre 1771, într’o provinție a Franciei. Tatăl seu, Jean-Bap- tiste, care era doctor-în medicină și care eserșa profeșsiunca sa, ’lu iniția fie timpuriii la limba- giul sciinței, alic cărei otare ellă trebuia mai tăr- diu să depărteze. Așa, familiar din cei d’ănteiu otărâ alt-felii și numai sciința trebui să’lu po- ssede. Ceea ce a contribuit mai mult la voca- țiunea lui este, se dice, un obiceiu în scâla lnl De- sault ca, căți-va dintre elevii aleși să se înser- cine^e pe rând a lua note în lecție și a o redigia în formă de estract A duoa ții dupo lecțiune se citia acest estract; și astă lectură authentică presidată de chirurgul ajjutor, ave îndoitul avan- tagiii d’a representa a duoă 6ră elevilor folosele precepte de care trebuia să se pătrundă și d’a suplea la neatențiunea destul fie comună a mulți- mei într’o lecțiune. într’o ții pe cănd Desault făcusse. o dissertațiune asupra fracturei claviculei și demonstrasse foldsele legăturei applicănd’o în acellași timp asupra unui malatu, și elevul ca- re trebuia se ia note lipsia, Bichat se presintă ca să'i ocupe locul și a duoa ții lectura estractu- llii seu causă cea mai vie sensațiune p’între cei 1 -dai ți elevi. Curăția stilului, precisia și claritatea ideilor, csactitudinea minuțiosă a resumatului seu, anunța mai mult uu professor de căt un elevii. Ellu fu ascultat c’o tăcere straordinarie și eși plină de clogiuri în mițllocul aplaudelor repetate. Informat d’acesta Desault vru să confiscă pe Bichat. Abia ’lu cunoscu și se grăbi a’i offeri casa sa unde fu considerat ca un fiiu. Astă fap- tă nobilă și generfisă fu pentru fericitul elevă cea mai puternică încuragiare. Bichat simți amorul seu pentru sciință crescend împreună cu reconos- ciința care umplea inima Ini. Acum prin onore era angagiat a conrrespunde cu demnitate la spe- ranțele manifestate în unanimitate de piofessori și de conscolarii sei. Inspirat d’aste nuoi sen- timente Bichat se puse la lucru c’o ardfire estre- mă, și desvoltă o activitate într’adever spăimăn- tătfire. Făce serviciu de chirurg estern la spi- tal: visita în orașu o. parte din malatii lui De- sault; ’lu însoția și ’hi ajjuta în operațiunile lui; respundfi înscris la numerfisele consultațiuni ce’i se trimiteu din tdte părțile Franciel; o parte din nopți era consacrată Ia cercetări asupra difteri»- telor puncturi de chirurgie ce trebuia să serve pentru lecția professorului seu; și’n mițllocul tu- turor acestor ocupațiuni scia ance să găsescă momente prețidse pentru a complecta prin dis- secție conosciințele se'He anatomice, pentru a repe- ta operațiunile asupra cadavrului și pentru a se aduna cu coscolarii sei spre, a discuta asupra chestiunilor importante de anatomie și de chi- rurgie. în anul 1795 Desault muri mai făro de veste, Bichat nu fu de locu întrerupt de întris- tarea profundă ce’i causă astă mfirte; se părea chiar că din sentimentul isolărei sfille împru- muta puteri nuoi ca să se asvîrle într’o carieră mai vastă și mai briliantă. într’adever atunci să’lti fi vețlut întreprimjind astă serie de descoperiri care aii făcut cunoscut himel geniul seri și ne- mur'tor numele. . în 1797, dupo duoi ani' de lucrări perse- verante Bichat. făcu un cursă de anatomie în ca- re discuta problemi nuoi de fisiologie și alerga adessea la vivisecțiuni (dessecții pe animale vii). Pe urmă ellu făcu un «ursii de medicină opera- torie și în intervalul lecțiunilor discuta cu elevii cei mai silitori și instruiți asupra puncturilor dif- ficile căutând tot d’auna raportul și conecsitatea faptelor. O hemophysie (scuipare de sânge) gravă ’lu surprinsă în mițlloculu lecțiuniioru și ’lu sili d’a întrerupe lucrările selle. Abia restabilită în- treprinse un cursu de anatomie mai întinsă de cătu cellu d’ănteiu și dirigia dissecțiunile aprfi- pe a 80 . de elevi. Prea adessea prepara ellu însuși piese destinate Upentru lecțiunile selle, făcia numerdse esperiențe asupra animalelor, și dupo ce întrebuința ast-felu țlioa sa. redigia nfip- tea Opurile chirurgicale alle lui Desault, ultimul volum din Jurnalul de chirurgie și TractahM ma- lafiilor organelor urinare alle acestui mare chirurgii, vrend să înalțe în momeria professorului seu un monument neperisabil de reconosciința' sa. Repedele demonstrații fisiologice ce Bichat respăndea cu abondație în lecțiunile selle de A- uatomie era un esercițiu pentru professor și o instrucție pentru elevi. Din demonstrație în de- monstrație s’a înălțat îndată la o serie de fapte feconde, la o doctrină generale despre fenomenele viețel. Atunci înțellese ellu adevărata cale în care si intră, si studiind cu amenuntu tesseturile organismului și proprietățile lor ajjunse a deosebi funcțiunile vieței animale d’alle cellei vegetale sau organice. Dintr'aceste vederi generale care aii nutrit spiritul seu a făcut să ese celle duoe ti- puri alle selle: Anatomia generale și Cercetări fi- siologice asupra vielei s’a mor tei. Aste duoe uvrage constitue cellu mai fru- mos titlu de glorie al lui Bichat. Pe fiă-care pa- gină se vede marea sa idee caria a remas fidel păne la mdrte și care avd de scopă re’noirea complectă a naedicinei. Ellă urma ne’ncetat le- gătura mișteridsă care trebuie să undscă organo- logia cu fisiologia, cu palhologia și cu therapeu tica. Astă legătură pierită și însemnată de Bor- deu fussesse punctul de plecare-al lucrărilor lui Pinel. Se scie că acest medic celebru avussesse în vedere, în uvragiul seu Nosografia filosofică, a deosebi țesseturile care compun organismul; dar astă idee remăind necompleclă hi prima e- dițiune a acestui uvragiă remarcabilă, Bichat se simți tras ca prin instinct a o realisa cu claritate și precisie. Ellă o realisă cellu pucin căt pen- tru fisiolpgie și anatomia pathologică, pe care creând anatomia generală respăndi valurile unei lumini neconoscute peu’atnnci. Ca cum ar fi fost însciințat în secret că n’are să trăiască multe dil le, s’a grăbită a applica vederile solie fisiologiee la pathologie și la therapeutică. Cu acest scopu întreprinse ellu autopsii numerose și esperiențe clinice (lăngo patul malatilor) care ocupară a- nulu cellu din urmă al vieței sdllc. Mdrtea ’lu surprinsă îu momentul cănd ellă medită un sis- tem complectă de medicină, fondat pe datele ana-Ji ,tomiei ș’alle fisiologiei generale ce a espus în nemuritdrile sdlle uvrage. , La 1800 Bichat în etate de 29 ani, numită medic la Hotel-Dieu concepu ast plan vastă ce bio- grafii n’au aprețuit îndestul. Anatomia pathologică și Therapeutica deveuiră studiele sdlle de predi- lecțiune. Deschise 600 cadavre într’o singură ter- nă ca să respăndescă în lecliunile sdlle dre ca- re lumini nuoi asupra sciiuțelor medicale. Ellă esperimentă mai multe medicamente, luăndu-le una câte una spre a studia raporturile cu deo- sebitele țesseturl, cu proprietățile lor și cu reac- țiunile lor simpatice. Subt acest punct de vede- re medita, elliî o reformă completă de materia medicale, unde dupo cum să scie domina ănce empirismul și confusia-' Atâtea lucrări ostenitdre și atmosfera mefitică (necurată, vătemătdre) în care făcea preparațiunile anatomice, ’i alterară sănătatea; câteva eccessuri contribuiră pdte la acdsta; căci muncitorul fisiolo gist, nefatigabilul scriitor găsia ance, dupo (Jisa contemporanilor sei, timpu d’a ab.usa de plăceri. Slăbit de desse affecțiuni gastrice, inspira deja amicilor sei grave neodihne, cănd in 6 Iulie 1807 coborăndu-se pe scara spitalului (Hotel-Dieu), s’a împedecat ș’a cădut. Astă cădere ’i determină un paroxism de turburări gastrice cu tendință constantă spre somnă, fenomene neregulate se adaosseră la aces- te simptome și ținură penă la 22, și dup’o ma- latie de 14 dille muri în etate- de 31 ani. Scurta viață a lui Bichat a fostă prd bine împlinita pentru că mdrtea lui să nu inspire un doliu general. Corvisart scrisă primului consul aste linii memorabile: Bichat muri pe câm- pul bătăliei unde nu m e r ă mai multe victime; n i m i n i în așa de scurt timpă n’a făcut așa de multe lucruri și așa de bine. Primul consiliu respnnse la aedstă comunicație, dănd ordin d'a’nălța la Hotel-Dieu chiar, un monument in ondrea lui Desault și a lui Bichat. Celle mal plăcute cualilăți morale stabiliră în persdna Iul Bichat strălucirea meritului seă. Nic’o dată nu s’a vedut, mai multă francheță și canddre, o -așa de mare înlesnire a sacrifica o- piniunile selle, cănd ’i propunea o obiecțiune solidă. Nu scia ce este mânia și nerăbdarea, se putea cineva apropia de densul așa de bine în momentul cănd se afla într’o lucrare osleni- tdre ca și într'un moment de odihnă. Generosi- tatea sa era lot d’auna unu midloc sicuru acel- lora din elevii sei. pe .care depărtarea de fa milii saă că lipsa de mitjldce ’i împedeca d’a și procura în astă parte instrucțiunea tre- buincidsă. Capabilă da distinge talentele, le încuragia în tdte manierele possibile îndată ce le deseoperia; invidia se lipea câte o dată de den- sul și căuta să ’i răpdscă reputațiunea, neputănd să’i erte meritul; dar ellu se uuilțumia a despre- țul vanele attacuri, și nic’o dată n’a privită dreptă datorie a le împinge d’a dreptu; tot d’au- na era gata a re'noi cu calomniatorii sci o aroi - cie ce ei singuri o rupsesse. Monumentul înălțată prin ordinul primului consul părea că este de ajjuns la recunosciința naționale, distrasă, făro’ndoiala de giganticile lup- te alle Imperiului și prin luptele animate alle Res- taurațiunei. Eroi resbellului și ai politicei, a- desse aă făcut să uite pe aceia aî sciinței. Dar autoritatea scrierilor lui Bichat priimite de Eu- ropa medicale era prea mare pentru ca gloria numelui seă să nu trdcă otarele academiei, și să nu fiă prolamat în mijlocul concetățenilor sei ca sa priintesca onorile populari. A. (Va urma). Imprimeria Națională a lui St. Rasidescu.