Anul V. No. 35. 22 Septembre 1862. PENTRU RESPÎDIREA SCUNȚELOR NATURALE ÎN ROMAfflA Redigeat de Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescn. Coprindere : Barza.— Propagația ființelor organisate. BARZA. Sunt animale și plante care dau unei țerri deosebită fisionomie; la noi în România în par- tea meridionale a țerrei, ceea ce putem s’o numim brîul Dunărei, esistă duoe passeri caracteristice; aste sunt Dropia și Barza. Ba ance barza si- re o mare preferințe, fiind-că dropia este săl- batică, se sfiesce și fuge de omu, pe cănd bar- za este blândă, confientă și amică omului, și a- re numai o slăbiciune (ca unii dmeni) adico va să ocupe „posiția cea mai ’naltă<£; prin urmare — 274 — face cuibulu ei pe acoperișulă caselor cellor mai ’nalte alle satelor și mai în genere pe turnurile bisericilor. Intr’adever, este o simțire particularie d’a călători în câmpiile ndstre șețe, d’o întindere im- mense, care încongioră malulu stângă al Dunărei, la o estensiune de 120 mile lungime și la 8-10 mile lățime; acestu spaciu, care putemu să’l nu mimă unu oceniide erbă, ^ille întregi pote cine-va să căletorescă acolo și să nu vâțje nici un munte și nici unu arboră, numai firbă și er’ erbă. Vara, sfirele de miadă-iji trămite acolo rablele ar^etfi- re ca într’o climă tropicale, Africană ; tfită Natura însuflețită, pare că este adormită d’acestă căldură obositdre; chiar cirezile de vite majestdse ce pască acolo 1fită vara, și care se presintă dc de- parte ca nisce insule albe într’un ocean verde, și astea șe culcă de căldură și s’ascunde în drba stufosă care ajjunge acolo la înălțimea omului. O simțire de o solitudine infiorătdre intră în inima călătorului, se vede singur în mijlocul unui infi- nit care este încadrat sus printru un ceră alba- stru și jos pin islaze vercji, drepte ca marea, lungi făro margine; in acdstă situațiune parti- cularie, omulu observând câte-va¹ berze plimbân- du-se pe câmp, este consolat, fiind-că sciă că nu departe trebue să se afle ună sată, de și nu se vede ănce nici o urmă dintr’ensul; fiind-că e mai tot d’auna compus de nisce locuințe sub- terane (bordee) care ține iarna căldură și vara răcfire, în acest oceană de firbă unde omulu n’a- re vara peste pămentă nici o umbră în contra căldurei și iarna nici un lemnu de focă pentru încăhjit. Apoi și în tfite satele la noi, barza s’a făcut amica omului, ea îi formățlă tfită vara o amică desfătătfire; ba ănce țerranii noștri credu că într’o casă unde este un cuibă de barză, a- colo e norocu și cine strică un cuibă de barză aduce nenorocire în casele lui. Să vorbim dar mai pe larg despre acestă animală. Genulă Barza (ciconin, cigogne, Storch) este coprinsă între passerile din ordinulu picio- rogatelor (echassiers) cu un ciocu lungă conică (cultrirostres). Cioculă este într’ adevăr mult mai lungă de cât capă, neted, tare, cu margini tă- iose și c’un vîrfă ascuțit; mandibula (falca) de sus e ceva curbată in sus, cea de josă e ceva un- dată josă și cam crăpată înaintea ochiloră. Nă- rile scut mici, lunguiețe și gole (făro per), lim- ba e forte scurtă și în forma unui triungiu; o- chii, capulu și gîtul sunt gfile la multe specii; la altele (Marabou în India) atîrnă o cfidă de pe- ne fine îndărăt pe gîtă, dar gîtulă e ffirte lungă, capulă e mică și nu prea grațios (asămenea cu capul mai bătrân) tarsele (picidrele) suntă lungi, tari și acoperite cu solzi; dogitele de ’naintc sunt lipite unu d’altu penă la jumătatea lungime! loră, printr’o pele. Aripile suntă late, concave și'dese, ebda este scurtă. Acăstă passere ajjunge la o mărime de un metru și un metru și ju- mătate, adico la înălțimea unui copil dc 5 — G ani. Aceste passeri sunt migratorii; tfimna în luna lui August (mai tot d’auna între 4 și G August stilul vechili) plfică de la noi și revine primăvera în luna lui Martie. în aceste migra- țiuni (călătorii) lungi, strebate spațiurl forte mari, de aceea aă priimit din Natură unu sboră puternică și nefatigabilă și ca să fie ușfiră, Na- tura a umplut tot corpulu lor cu acră, chiar tote fisele lor sunt gfilc avend acru în ăntru (suntă passeri pneumatice); dar fiind-că nu suntă passeri musicale, de acea n'aă laringulă inferior ca la passerile cântătore. Nutrirca bcrzeloră în tfite părțile hunei con- sistă în brfiscc și alte tărrătore s c. șerpi și în mollusehi (scoici): câte o dată mănîncă și sifircci, șiobolani. insecte și mai cu semă albine. Dar și pescii sunt buni de gustulu loru, mai cu semă barza negră este amică bună pescilor si face mari stricăciuni în eleșteele de pesce. Borze- lor le place locurile întinse șețe, cam umede, în vicinătatea bălților și a mirilor mari, ănsă nu in- tră mai nici o dată în ape penă Ia genuchie. Nu- mai barza negră se ține chiar peste ape, sbu- rănd acolo (jille întregi ca să prindă pesci. Se nutrescă și de mortăciuni; de aceea făcu ser- viciul! mar! omului în climele calde, fiind-că ni- micescă o cătățime mare de cadavrele animale- lor care. în acelle clime calde, s’ar descompune lesne și ar strica aeru. Este în India o specie de barză numită Marabou (leptopilos) care face poli— țiea pentru curățenia stradelor în orașul Calcuta; la ora prânzului, elle s’adună naiutea caselor ome- 275 — niloru, mai cu semă unde sciu că se află mulți 6meni măncăcioși (s. e. înaintea casarmelor en- glese d’acolo), se punîî într’ună răndit ca solda- ți și așteptă ca să-le arunce fisele și aPe rernă- șițe de bucate, pe care le mănâncă curînd și cu- rețe piața. Dar și în Europa, berzele unde se ținu urmddă de multe ori plugul țerranului, ca să mă- nânce vermii desgropați de plugu, dar în câm- pii și în grădini mănâncă și cârtițele care sunt așa de vătemătdrc agriculturei; apoi mănâncă și șerpi veninați precum vipere și face printr’acdsta un mare serviciu omului. Când o barză itilnesce un șarpe sau o viperă, îndată îi sparge capu c’ o lovitură tare de cioci'i, pe urmă îi rupe șira spinărei și a- șteptr. penă când a murit, tocmai atunci îl mănân- că. Așa face cu tdte animalele ceva mai mari, adico le rupe dscle și pe urmă le îngitu; dar celle micile ingite îndată. Berzele mănâncă mult, dar o mâncare le satură pentru mai multe (Jille. Umbletul lor pe uscată e încetă și greu, dar când sbdră, urmeadă acesta cu o mare repe- ziciune; adico în :'uoe, trei săltări se află sus în acru sbnrind cu gîtulă întins înainte, picdrele în- dărăt» și aripile întinse, în călă semene a forma ca o cruce; sbori’lu lor nu merge dreptu, ci în linie spirale; aceea facă când se suie și când se daă josă. Elle n’aă glasu (numai în liniște scotă unu glasu când le e fdine. care sdmănă a dlice fehiit, lchiif) și numai cu ciocul lor lovind fălcile una de alta, scotă ună sgomotă particulară, mai cu seinii in timpul» amorului și când sunt vesele. Latinii în limba loră au imitat acestă sgomotă și l’aă numită Gloterare. Când suntu în repaosu, sau când așteptu vr’o pradă, atunci stă într’un picior; ore întregi pdte să stea așa far’a se osteni; asta provine din organisațiunea particolarie a glesnelor picid- reloră acestui animală. Cnibulu loră e mare (l/₂ — 1 metru) dar fă- cută f6rte simplu și făro artă; elle întrebuin- țeiță la acesta nuele, trestii etc. nu’l facă adânc, și precum amă țhsu susu, în preferințe peste casele dmeniloru. Când un țeran în Holanda voesce s’aibe pe casa lui ună cuibu de barză, pune pe acoperișă o cutiă sau o rdtâ culcată și pdte să fie sicur că va avea acești ospeți (mu- safiri). Numai barza ndgră e mai sfiicidsâ și fuge de societatea omului. Barza face 3, 4, rar 5 ouă albe ceva dche- șe; 28 sau 39 de dille clocescă; adico feme- la șdde mai neîncetat pe ouă, lăngo densa șede și masculu și când femela are trebuință de mân- care, ellCî se pune în locuit! ei să clocescă, sau că se duce ellă s’aducă soției selle nutrimentul ne- cesariă. Nici o dată amînduoă nu părăsesc cui- bulu loru împreună; numai când cineva a pusă mâna peste ouăle lor, atunci părăsesc cuibul, nu mai clocescă, sau că aruncă ouăle afaro și facă altele; asemenea când a pus cine-va mâna pe un puiă teneră, îl omoră elle însuși și ’l aruncă afaro din cuibu. Altmintrele sunt pline de tan- drețe pentru puii lor, preparendu-le o mâncare mdle deosebită când sunt f6rte tineri și le tor— na acestă fluidă în gușă când suntu ceva mai mari, le aduce de mâncare dupo vîrsta lor; când aripile lor s’au întărită ceva, puii se încearcă a sbura peste cuibu; dar tomna ’naintea plecărei, muma face cu ei nisce eserciții și i învață a sbura în cercuri îropregiurulu cuibului. Paserile răpitdre, chiar vullurulu, nu atacă nici o dată puii de barză;¹ numai unele mammifere carnivdre (s. e. dihoru și nevăstuica) fac aeesta pe ’furiș ndptea; dar s’a vduct câteodată că alte berze streine au venit ca tilharii năvălind peste un cuibă al semenilor lor și omorînd puii naintea ochilor părinților. Ecco că și între berze se a- flă appăsători și appăsațî, ca între noi omeni. Tandreța părintdscă a acestei passere, pro- duce la elle câte o dată nisce acte miraculdse. Așa era cunoscută de mult istoria berzei din Delfi care, cănd a arsă acest orasu si casa unde era cnibulu ei, ea a încercat felurimi de mițlIdee spre a scapa puii sei, și vedbndu că nu reușesce, â preferit să remăie acolo și să arde de câtă să părăsdscă cnibulu ei. Dar Ocharius din Ru- dolfstadt istorisesce că în anul 1820 când ora- șulă Kelbra s’a arsă, nisce berze care aveaă unu cuibu pe o casă alăture de focu, au alergat și au adus vase cu apă care au vărsat peste cuibul lor ca să nu arțle puii din ăntru; aă și reușit, fiind- că focul s’a stinsă penă n’a ajjnns la cuibă. Ecco barz’a devenit și pompier, ensă făro comandă și făro uniformă! La popdrele antici, barza era privită ca modelul fidelitățeî conjugale, și s’a celebrată în poesiî și cântice acestă virtute a ei; cu t6te acestea, și acăstă regulă are eccepțiunl. Așa istorisesce Sprengeli c’a vățlută o barză văduvă care dup’ gâină. într'ună cuibă de barză; când puiu de găi- nă ese din ou, barzoiă vădind că nu e progen- tura lui, devine furiosă, strigă ca să vie toți ve- cinii sei sâ vățlă acest scandal și dupo ce el s’aă încredințat de acdsta, omoră toți împreună bar- uri scurt doliO de duoă țlille dupo mdrtea soțului ei za bănuită de nefidelă! Păcat că Victor Hugo d’o morte pripită, s’a împerechiat c’un altu mai¹ n’a sciută d’acestă întâmplare altă felfl, pdte tănăr. Asta este ance ecusabil, fiind-că o vă-lc’ar fi făcută d’ntrănsa subietul unui nouă „mi- duvă tîneră, măcar că este o barză, este suppusă i serabil". la multe încercări și pericole; dar ăcc’ună faptii Dar. bre pdte să ndge cineva că moravurile adevărat scăn- animaleloră ce dălosă raportat de către Meis- ner și Schinf: ei aă vețliit în El- veția o perechie de berze care de mulți ani aă trăită în pace într’ună cuibă. Dar într’o vară aă observat că, când mascululă pleca ca să ca- ute nutrimentă pentru socie și puii sei, un băr- zoifi tînăru a venită să facă curte sociei ne- fidele. La înce- pută, barza a făcut ori-si care difficultăti, dar pe urmă s’a de- dat (ca mai tot d’auna); ba ăn- că s’a amorezat de dănsul într’ (Ciconia alba L.) trăiescă împre- ună cu omu, sunt o copie fi- dele a inora- vuriloră sălle proprii în dif— ferite clime și stări sociale în care el trăesce? Când berze- le plăcă de la noi (am șbs sus între 4—6 Au- gust) s’adună mii la ună locă in baraganele ndstre saă și dincolo de Du- năre, se suie în acru la o înăl- țime ca de 400 picidre și plăcă formând acolo ca nisce șiruri lungi ca pangli- cele. dar penă nu plăcă, facă o revistă gene- Barza la loculă unde rală și scotă a- se i aă | atăta în cât a- mănduo' aă mersă într’o