PEXTRIf RESPANDIREA SC1INȚEL0RU NATURALE IN ROMÂNIA. Redigeat de Professor Dr. luliu Barașu și D. Ananescu. Coprindere; Munții lunei III.—Indianulu. — Propagați»'ființelor organisate,. JSunțti lunci. Articolul III Nu trebuie să se uite cineva printr’un te- lescop în lună ca să descopere că suprafacia el este fdrte differită d’aceea a pămentulul! Adico pe cănd Ia noi pe pămentu, munții și vă- lio umblă dupo nisce linii drepte, în luna, tote ridicările și cufundările suprafacei sdlle mergu dup’o linie rotundă, circnlarie. Apoi fiind că găsim în lună aceste forme circularii așa de dominante, d’aceea nu putem să ne imaginămă c’acdsta s’a făcut din întem- — 266 — plare, ci trebue să căuțămă origina lor într’o causă comună, într’o catastrofă generale care a determinată într’un timpu forte depărtat și cu totul antică, forma suprafacei lunare precum o vedem acum presintăndu-se ’naintea ochitorii noștri. în genere, vedem în lună nisce cufunda- turi rotunde ca nisce basinuri adinei, care sunt incongiurate de nisce bulevarde (șanțuri) ro- tunde care au o ’nălțime de 4 sau 5000 de pi- cidre. Aceste bulevarde se arată mai tot d’a- una stricate și’ntrerupte la unele locuri, ascuțite la marginea (cresta) loru de sus, avend din dis- tantă în distantă nisce vîrfuri undulatorii. Povernirea loru esteridră nu este repede, pe cănd cea interidră sau către crater este fdrte repede ca unu zidă, însă p’acestă poverire re- pede se află nisce trepte (Terasse); aceste trepte merg penă la centrulu bulevardului; a- colo tocmai din fundulă craterului se vede su- indu-se de multe ori un crater central, care, însă, nu ajunge nici o dată la înălțimea bule- vardeloru. Altă dată vedemă că interiorulu bu levardului presintă o poiană ridicată multă peste suprafacia loră. Dar cănd munții circulari sunt mari, atunci vedemă adesse ori că aă perdut multă din forma loră circularie într’ună. .modă în care e vidibulă că o dislocațiune a terrămu- riloră a avutlocă acolo, întocmai cum observăm acesta și la munții pămentesci, și acestea pro- vin din nisce crateri nuoi care aă venit să se așede în celle vechil; ba ănce în unele lo- curi este vidibilă dupo modulă cu care se im- bracișddă și se pătrunde crater! că, căndă cra- terulu cellă nuoă a eșit, terrămulă care formddă cellă vechiă nu era ănce destulă de consolidat și de răcită. Acdste circumstanțe ne permit a ne forma o idee chiară despre istoria fisică a lunei, în modulă următoră. Formațiunile celle mai vechi alle lunei suntă petele mari (Mări) numite în charta lunară: Plato, Ptolomeu și Grimaldi. Fiă care are un di- ametră. de 15 penă la 30 mile geografice. Bu- levardele circularii care le încongidră, aă o Înălțime penă la 12,000 mile geografice, suntă de multe ori rupte și stricate din causa crateriloru mai tineri. D’o formațiune mai nouă suntă mun- ții inelari care arată în înteriorulă lor forma unui crateră perfectă nestricată și fără disloca- țiunea terrămuriloră. Acești munți circulari s. e. muntele Clavius aă căte o dată ună diametru de trci-rlecî mile geograficei Dar vîrfurile lor se suie peni) la 16,000 picidre peste adăncimea interidră saă goliciunea inelelui. Euco și mai tineri de căt acești munți inelari suntă crateriî cei mari care arată nisce terrasse (în numeră de cinci) pe păreți! loru interiori. Diametrulu a- cestor crateri ajjunge căte o dată la lungimea de 9 și chiar 12 mile geografice și înălțimea loră peste fundulu craterului are 12 penă la 15 000 picidre; Acești crater! nu arată urme de dislocațiuni și do stricări prin evenimente posteridre. Dar la unii dintre dcnșil (s. e. Tgcho și Copcrnicii) se arată fenomenală remarca- bile, că au ca nisce vergi lucitdre care trimit ca nisce rade afară; acestă rade au o lungime de 100 și o lărgime do una penă la 4 mile geografice. Deja printr’un telescop mică, se arată în luna plină aceste vergi lungi și drepte care esă dintr’ună punctă central în forme do rade jjdivergente. Natura acestor rado a remasă penă acum pentru Astronomi un problemă neesplica- bile; căci elle n’arată nici o umbră, prin urmare nu pot 11 vr’o ridicare materiale peste nivelulă suprafăcei lunei. ' Un alt fenomen frappantă în lună suntă craterii aflăndu-so în alți crateri; este sciut că o analogie la aedsta, găsim Ia volcanulă numită Picu din insula Teneriffa în o- cenulă Atlantică. Dar. formațiunea cea mai de curăiid între munții inelari, suntă o mulțime imense de cra- teri mici, al căror numeră se urcă pen’acum Ia 50,000; ei aă pătrunsă în tote locurile care aă remas economisite de catastrofele antece- dente. Așa le vedemă acoperindu bulevardele și muuții centrali, precumă și terrassele și văile (funduiile) loră centrale; aă o înălțime numai de 200 penă la 400 picidre; de multe ori s’arată o grupă de 2 și 300 grămădită p’o intindere mică. Vîrsta fdrte tiner’ a acestoră crateri ne permite a crede că și acum se formddă și esă din sînulă lunei; eră nu esiste pen’acum ob- . servațiuni telescopice care ar proba cu sicu- ranțiă acestă faptă. însă se speră că, căndă te- lescopil se vor mal perfecționa, atunci va fi po- - 267 - sibil a cerceta cu tdte amănuntele disculă lu- nariă și a forma o chartă cu totul esactă și a determina pe urmă, că în cutare sau cutare locu s’a întîmplat o schimbare locală, adico: ridica- rea unul micii crater. Trebuie să numimii aici si unu altă felii de derangiare suprafacei care s’a observată pe suprafacia lunariă; aste suntu nisce crăpături (grdpă) lungi cu margini ridicate, având o lun- gime de 4, 10 și chiar 40 mile geografice, o lărgime de 1800 penă la 12,000 picidre și o adăncime de 300 penă la 1200 picidre. Des- pre esplicațiunea acestor crepăterii; unii au disu că sunt produse prin repedea recitea a corpului lunarii! care era fluidă și îerbinte (ca și pămăntulă) la începutulă esistenței sâlle și răcinduse, esteriorulăcdjelselle, a recit mai cu- rînd de cată interiorulu și a produs acăste cră- pături. Dar fiind’că o observațiune mai aten- tivă a 'arătat că aceste crăpături trecu peste munții și craterii lunel și le taie, de aceea as- tronomii moderni au conchisă că suntu d’o for- f mațiune cu totul modernă dar nu antică. A- cestc crăpături au dat mal nainte locu la nisce idei imaginare fdrte bizare, adică : unii le aă luat drept canaluri făcută de mănă d’omeni lo- cuitori lunci (Seleniți) și fiind că aă găsită unele d’intre densele avănd dre-care formă geome- trică, ș’au închipuit că seleniții suntă și mate- matici; Basindu-se pe acâstă supposițiune unii din matematici după pămănt aă avut idea d’a se pune în comunicațiune cu matematici Seleniți; adică ei au'disă; dâcă Selențil sunt într’adevăr matematici, trebue să aibă negreșit o idee des- pre un triungiă, despre un pătrat saă • despre un poligon; așa dar se tragem noi pe pămănt nisce triunghiuri, patrate etc. d’o mărime es- traordinarie, negreșit că selențil vor observa acesta (căci daca, sunt matematici trebuie să fie și Astronomi), o să devină că nisce ființe in- țellepte aă făcutacâsta (fiindă-că unii matematici ’și imagină tot d’auna că numai acei ce sunt dinme- seriea lui, trebuie să fie fdrte înțelepți) atunci ei (Selenți) ne vor respunde prin nisce figuri ge- ometrie mari trase în lună; așa dar vom crea un felă de telegraf geometrică între noi pe- mănteni și Selinți, prin care vom putea comu- nica unii cu alți. Deja îna’tâ poliție a Europei a început a avă grije, ca să nu comunice Se- leniților nisce semne revoluționare, și în grija/ ei părintâscă pentru moravurile bune, nu nu- mai pe pămănt, ci în. tot universulă, a înce- put să se vaite ca „roșii“ noștri, să nu voșiască și pe biâta lună cu locuitorii sei. Dar, despre necasulă geometriloră și despre bucuriea poliției, telegrafulă terrestro-lunariu n’a putut să se întocmâscă. Causa era simplă fiind c’aă venit nisce astronomi ciudați și au probat că ,’n lună nu pote să esiste nici o ființă |vie, prin urmare nici un Selenit geometrică; căcie- sistența ființelor vii (chiar a geometriloră) cere presența apei ș’a aerului; apoi fiind că’ri lună nu se află nici apă, nici aer, de aceea nu suntu acolo nici animale, nici plante. Păcată că ună asemenea plan frumosă d’a ne pune în comuni- cațiuni cu Seleniții, s’a stricată; dar dmenii de sciințe sunt turburători, ei strică multe mii de lucruri bune, întocmite în timpurile Patriarcall alle dmeniloru primitivi și simpli. B- Indinnulu. India orientală (Hindostan) era ancă în timpulu lui Alecsandru cellă mare, țerra mira- coliloru și acestu caracteru ii a remasu pănă în dillele ndstre; într’adevăru, unde e Natura mal bogată și mai strălucită în colorile ei de câtă acolo? Unde se găsesce aură, mărgăritare, diamanți, rabini și alte petre precidse risipite pe pămentu, întocmai ca petrișulă la noi? Unde se găsescă plantele aromatice care înveselescă esistința ndstră prin gustulu loru delicată și o- ddrea loru suavă (plăcută) de cătu în India? Unde esist’ animalele celle mai majestdse, pre- cum mărețulu elefant, tigrul regal, leală superbă împreună cu giganteculă șarpe Boa constrictor și alte ființe sufletești covîrșitdre prin puterea, mărimea și frumusețea lor? Tdte aste se află adunate în India. Numai omulu. singur a remas în dăretu în — 268 — India; numai ellu n’a putută să se suie la înăl- țimea majestdsă a Naturei d’acolo. De si dupo opiniunea tuturora istoriciloru, India a fost 16- gănulu culturei dmeniloru, de unde cultura a venită la Egipteni, de acolo la Eleni, de la ei la Roma și de la Roma la t<5te popdrele occi- dentale ce se află acumu în culmea civilisațiunei; cu tdte acestea, Indienii aii remas multă îndăretu. Acești professori ai genului umanii au remasu acum descipolii cei mai necapabili, și maî ne- perfecți. Care este causa acestui fenomenu im- . portant dar trist? Causa este că institutele lor so» ciale, fiind fdrte vicidse, adică neegalitatea înfi— orătore și absurdă ce esistă acolo între 6menl £cc’un lucru curios! Kina (vecina Indiei) acd- stă țară cea mai antică, cea mai grandidsă în lu- me, a remasu miserabilă din lipsa libertăței. în Kina toți suntu egali, dar egali ca sclavii nain- tea bastonului de bambus omnipotente al impe- ratorului despotă, absolută care se numesce fi- ulu sdrelui. Dar în India, miseria și slăbiciu- nea poporeloru este causată prin neegalitatea a dmeniloru, și acestă slăbiciune miserabilă a ajunsă lă un gradă așia de neauditu, în cătă 30,000 de engledi țin sub jugulă lor o popula- Ijjune de 120 milione de dmeni și o întindere de pământii mai mare de cătu tdtă Europa! Vrea cineva să aibă e idee despre nee-, galitatea dmeniloru, să citeșcă ceva despre castele Indieniloru, undeva vedea că acolo sunt patru caste (categorii) de ămeni fdrte dis- tincți unii de alții. Casta cea mai nobilă este a Bramineloru (preoți) și cea mai apăsată și des- prețuită este classa P a r i a s (țerranii, servi). Acolo Braminulă, nu numai că are tăte privi- legiurile, tăte casele dmeniloră deschise și chiar femeile lor la disposițiunea lui, apoi suntu și pri- viți ca sfinți, ast-felu că se profahddă candu pune mâna pe unu omu sau căndă mănâncă îm- preună c’ună omu care nu este din casta Bra- miniloră. Unu alții .fenomenu remarcabile în India (ca și mai în tot orientulii) este fanatismulă 6- meniloru d’a se căsni însusi cu felurimi de tor- ture (chinuri) teribile, imaginîndu’și că printr’a- cdsta adoredă ființă divină. Pretutindine unde o- inulu e sclavă, ellu privește pe Dumnedeu ca un Autocratu teribilă căruia ’î place umilința și su- ferința suppușiloră sei. Numai omulu liberă a- ddră în divinitate, ființa cea mai clementă (bi- ne-voitore) fiind că este și cea mai perfectă. Ori ce religiune care predică chinuiri, nu este Ia culmea idei perfecte ă adevăratei religiosități, care este nesecata sorginte a fericire! ndstre. Ca să dămă aici lectoriloră noștri o mică idea despre rapportul casteloră în India, unia către alta și despre fanatismulu chinuire! reli— giăse, care suntă acolo la modă, vom estrage ceva dintr’o prelecțiune care a făcută în Ger- mania în dillele trecute despre acestu obiectă, un savantă care a fostă multă timpă in India, acesta este D. E. Roor. Eacco ce dice: între mulțimea de lucruri caro întelnesce cineva în stradele Indiei, este și acdsta curidsă: d’a vedea cum un om dintr’o castă mai pucin nobilă cade în genuchie ’naintea unu! Braniină unde il întelnesce, tornînd apă peste piciărelo lui (a Braminulu!) pe urmă adună acdstă apă într’unu vasă d’aramă și o boa c’o plăcere ne- spusă, imaginîndu și că printr’acdstn, corpulă lui și sângele Iui s’au împreunată cu piciorele unui Bramin, adico: cu represenlantul divinilățe! po pământă. Un altă spectaculă curiosă este cellu următorii. Să mergemă la un rîă care servă drept baio publică, și ce vedemă acolo? Suto de 6meni de differite sekse și vîrsti se scaldă acolo împreună toți în pelea g6lă, cu perulă lor lungă despletită care cade penă la șolduri Suntu occupaț! cu mare zelă a ’ i spăla cor- pulu și vestmintele (hainele) lor. în midloculă lor stă un Bramină, care se cundsce îndată prin panglica albă care o ține într’o mână, pe cîînd cu mana cea l-altă stropesce cu apa peste cei I-alți ca să’I sfințăscă, tot d’o dală mormoindu nisce rugăciuni care, nici ellu nu Ie prea pricepe, nici strămoșii lui nainte cu mii de ani nu le au pri- cepui. Pe marginea ciulul, stau o mulțime de 6meni care vîndă flori, tămîie și alte obiecte necesarii pentru sacrificii. Lîngă denșii stau legidne de Sinhași, adică drneni! care se chi- nuescă, cu pelea gdlă și acoperițî în locă de ves- minte, cu cenușă și se pregătescă la chinuirile loru care le urmădă ca un regulat serviciu di- vin în tote dilele. Mai terribil este spectacolul^ următor. Să — 269 — eșimă in <)ioa serbătdrei numită „Charruck Puja“; acdstă serbătdre este consacrată unei divintăți Kalt, socia țleităței Șiva care este privit că prin- cipală răului și dărîmătoru. La calea d’o ju- mătate oră depărtare de la Calcula (la sătulă Kali-Ghant) se celebreadă acăstă sfirbătdre. Mii de indigeni mergu acolo din tdte suburbile alle acestui orașu colosali (Calcuta), și se adună în bazarul d'acolo. Acolo resună unu sgomotu infernală d’ o mulțime de Tamtams și Cymbale; mi^loculă acestor grămedi de fanatici religioși, căci fiă care companie este însocită de Mu- sică. Pretutindinea se văd chinuiri terribile fa- cute de popriele mane alle dmeniloru. dintr' acest! fanatici ’și au găurit braciele Unii pra lui. Dar preoții indian! sunt și ’și ranți, de aceea se vede cate odată Indianii Culis. sionarii creștini predicend Evangelia în mi<|lo- culă acestor fanatici. Negreșit ca predicile lor nu facă nici o impresiune, dar misionarii cute- sători, plăeă în pace și nu ajjungu la gloria martiriloră. în fine grămada a ajunsă la templulu dei- tățel (Kali) și toți s’aruncă în interiorulă lui c’o furie îngrositoră; dar la intrarea templului, se află preoții (Jeitaței, care ajută mulțime! a se răni. Unii se află culcați josă cu pelea gdlă și lingă denși stau acești preoți și înțapă cor- pulă loră c' o mulțime de ace. La un altă au trasă o frăngie printr aceste gaure; alți ș’aă găurit manele; șalele și chiar limba, și aă băgat un șerpe otrăvitor prin aceste găuri! Ca s’- arate că nu simntu nici o durere, trag din adinsu străngu incdce, încolo, și în acest timpă dăn- țuescu în differite direcțiuni făcănd nisce gesturi de smintiți. Mulțimea este ecsaltată și ame- țită, fiind îmbetată d’un felă de beutură spirtu- dsă numită Gunja. Ună Europeană arătîndu-se în ar fi într’un mare perlcolă, mai cu sămă cănd un preot ar ave capriciu a întărită mulțimea asu- fdrte tole- nisce Mis- locă, se vede stăndu în pămentă un stîlpă as- cuțit de înălțimea de 20—30 picidre, și sus pe densul se află legată ună lemnu care se învîrtesce; la căpătîiulu lemnului este atîrnată un omă prin nisce cârlige de feră care suntă băgate în car- nea și în mușchii spinărei lui, și așa îl îuvîr- tescă c’o iuțdlă înfiorătdre. Lingă siîlpă staă o mulțime de dmeni asteptăndă că ellă să ter- mine chinuirile prescrise, că să vie și rân- dul loră, întocmai cum așteptă ('meni la unu danțu. La ună altă colțu al templului se vede ca o schelă d’o ’nălțime de 10 picidre; jos la - 270 - picidrele schelei stau drepții în pămentă . vergi de ferii ascuțite la vîrfurile lorii si sute de fa- natici s’aruncă dupo schele peste aceste vergi ascuțite care intră adînci în carnea lorii și toți strigă Haribol! Haribol! (marele deă Hari). La vederea acestor scene terribile, dice voia- giorulă nostru, cu drept cuvînt pdte cineva să se îndoiască ddcă vr’o dată se va versa lumina ci- vilisațiunei peste acești babari fanatici? Cum tdte fanatismele religidse se asdmenă în lume! Incuisițiunea catolică în Spauia a sciut și ea a găsi destule instrumente de chinuire _și de torture, pdte anco mai multă de cătă fana- tici Indieni, cu deosebire numai că Incuisițiu- nea era mai înțelleptă, fiindă-eă pe cănd Indianii se chinuescă însuși, incuisițiunea a creat torturi și chinuri pentru alți și ea a trăit bine. Ecco superioritatea civilisațiunei! Să pomenimă în fine ca în timplu nostru o rasă de Indieni din treptele celle mai de josă a începută a fi căutată multă de către Englesi în America; astia sunt Culis (vedi figura) care în India suntă colportori săraci, dar fiind că sunt d’o constituțiune robustă și rabdă mai bine în- tr’o climă caldă de cată omenii albi, de acea se transportă pe fiă care ană sute de Culis cu corăbii de la Indostan la sudulă Americei (la Trinidad), unde ei lucrădă acolo drept pla- ta d’un jumătate sfanță pe di, tdte lucrările de cămpă în plantațiunele de sachar. de cafea, de bumbacă etc. Ei nu se facă robi, ci numai se tocmescă pentru un ană saă duoi cu contract și trebuie se ție contractulu loră; oi lucrddă multă mai bine de cătă sclavi negri și male- dicțiunea sclaviei nu appasă acdastă lucra- re. Prin introducerea importațiunei îndieniloră Culis, englesi! speră că vor desființa cu timpu comercială sclaviloră din Africa la America. Să dea Dumnedeă ca aceste speranțe filantro- pice să se împlinească, căci chestiunea sclaviloră nu este numai o chestiune americană ci o chestiune vitale pentru tdtă omenirea modernă, pentru tdte ideile moderne despre libertatea nc- alienabile a omului. B. Propag'ația ființelor organizate. Ar tic. V. Despre etatea propagațiunei și despre fenomenele care o caracterisa în amenduoe secsele. Etatea propagațiunei este a patra epocă a vieței, ea urmddă dupo etatea cănd animalul a putut să se nutrăscă far’ ajjutorul părinților, și pe cănd astă alimentațiă produce nu numai cres- cerea naturale a organismului întregă, dar ănce mai particular desvoltarea organelor destinate la funcțiunea ce descrim. > ' ■ Acum începe o viață nuoă care se raportă la conservațiunea speciei și are o așa de ma- re influință asupra vieței individuale, încăt în- semnădă o epocă deosebită în cursul esistențel. înlr’adever etatea propagațiunei se manifestă prin multe schimbări însemnătore precum în forma generale a animalului, în talia sa, în colorile te- gumentale, în voce, în arătarea unor părți care nu se desvoltă de căt la acdstă epocă a vieței, c’un cuvent într’o serie de fenomeni care ca- racterisă acestă nuoă modă de esistință. Ar fi prea lung să arălămă cu amenuntu tdte aceste schimbări, trecend în vedere sub acestă raport, deosebitele classe alle regnului animale; ne vom mărgini aici a aspune într’un modă general și a face conoscut trăsurile celle mai vrednice de însemnat ca să inițiem pe lec- torii noștri la minunile Naturei. Tdtă lumea scie că animalele nu sunt ca- pabile a se propaga, de căt, cănd ș’aă luat de- plina crescere corporale, cănd organismul dă semne de forție și de energie; și ca un animal să pdtă da viața unui alt animal, trebuie negre- ș.t să perdă o parte din prisosul activităței vi- tale ce ellă possedă. Să trecem repede în vedere aceste admi- rabile fenomene Ia animalele vertebrate înce- pând cu celle mai superidre. Mammifercle domestice ajjung la etatea pro- pagațiunei mai ’nainte d’a fi luat crescerea de- finitivă. Nutriția abondantă din epoca alimen- — 271 tației ș’a crescerel, produce o abondanție de viață în tot organismul, ceea ce împinge pe a- nimal a contribui la propagațîunea speciei selle. Un nutriment mai mult sau mai pucin abun- dant pdte grăbi sau întărdia epoca propagațiunel secsuale. Dac’ astă epocă nu este tot d’auna carac- terisată prin talia proprie fiă-cărei varietăți, cănd este vorba de animale domestice, este cellu pucin, prin forma corpului, prin natura colorei tegumentelor si prin arătarea tuturor părților care depind de densele, precum c6r- nele și alte «ippendice care se arată la acdstă epocă pe deosebite părți alle corpului. La toți, tegumentele, fie per sau soldi, iau colori definitive caracteristice pentru fiă-care secsîi. Cerbul, spre es. perde pistrițiturile pe- rului ce avea în etatea de faon, mistrețul, ban- dele de colori mai deschise, leul mascul are o cdmă și un per roșu gălbiniu. în classa Mammiferelor talia masculilor în- trece, în general, p’aceea a femelelor în etatea adultă. La toți, instinctul propagațiunel desvol- lăndu-se schimbă caracterul animalului, ’Iu fa- ce mai serios, ’i dă curagiiî și putere care ’i lipsia mai ’nainte d’acdstă epocă Vocea pe d’altă parte ia o întindere și un timbru ce n’a- vea mai nainte; dar cea ce trebue să observăm mai cu sdmă este că masculi mai tuturor ani- malelor, presintă caractere distinctive de fe-. melele lor. Tdte aceste schimbări sunt ance mai mani- feste în classa passerilor. Este vrednic de în- semnat că la passerile de pradă (răpitdre) di- urne, masculi fac eccepție la regula de mai sus, căci sunt mai slabi și mai mici de căt femelele lor. Dilferințele secsuale care deosebesce penele masculului d’alle femelei se arată numai în a- cestă etate în tdtă întinderea lor. în general penele masculului au colori vii, strelucitdre și variate, pe cănd alle femelei sunt închise și cu mai pucine nuanțe. Este destul să comparăm, cocoșul cu găina, rățoiul cu rața, fasianul or- dinar cu femela sa și mai cu sdmă culorile strelucitdre alle fasianului aurit cu modes- ta rochi’ a femelei sdlle, luesul și strălucirea metalică a penelor păunului cu colorile în- chise alle penelor păun iței etc. Am putea îmmulți essemplele d’aceste diffe- rințe secsuale p’între passerile mai pucin co- noscute. Așa spre es. masculu unei passere din Brasilia numit Arap un go averano are pene albe, pe cănd femela lui le are d’o colo- re verde închisă. Se scie că la passerile nu- mite de Paradis, masculi sunt care portă de fiă-care parte a corpului aste lungi pene sub- țiri așa de plăcut nuanțate, cu care doamnele împodobesc capul lor. Penele lor reflectă în general colorile.celle mai strelucitdre ce se- menă cu metalele sau cu petrile precidse, pe cănd femelele aii colori închise. Dar, nu nu- mai prin colori permanente în etatea adultă, penele masculilor se deosebesc d’acellea alle femelei într’un mare numer de specii. Așa multe .specii p’între Păsserele se deosebesc prin ornamentele estraordinariî, prin desvoltarea unor părți a penelor lor în momentul amorului și care ’i deosebesc numai în acestă epocă de penele femelei. Aceste schimbări sunt care se deosebesc sub numele caracteristic de rochie, de nuntă. ” । Tot așa vedem și la passerea numită mus- cicapa (care prinde musce), masculi au iarna a- celldși pene ca și femelele, dră primăvara co- lorile lor sunt mai vii. Masculu ccdobaturei gal- bine nu se deosebesce de căt prea pucin de fe- mela sa, afaro de timpul amorului și acella al educațiuriei; puilor, atunci penele gătii ui sunt, negre. P’între passerile din Europa cea mai vred- nică de însemnat, sub acest raport, este luptătorul; ppnele lui iau primăvera, epoca amorului seu, colori variate, p’între care se mai adaog’ alte pene mai lungi ce împodobesc ceafa și gătul în formă de cravată sau de fresură. Nu este numai prin colorile penelor, pro- porțiunile sau forma părților selle că masculi unui mare numer de specii se deosebesc de⁻ femelele lor. Crestele, discurile cărndse, producțiuni al- Je pelei capului, saii alle gâtului colorate în roșu sau ’n albastru, caracterisă prin presența lor esclusivă la masculu Condorului, la cocoșii și la curcanu și ’i deosebesc de femeie. Cio- cul este în general mai puternic la mascul. Mulți gallinacel au în pintenu picidrelor lor, o — 272 — armă cu care se servă a attaca și a se apără. De vom studia acum repede sub acellașu punct de vedere celle trei classe inferidre alle vertebratelor și mai ’nteiu p’aceea a reptiliilor, vom găsi ance caracterele etăței propagațiunei tot d’auna manifeste în talia care deosebesce fiă-care secsu, și ’n colorile distinctive ce iau tegumentele la masculi și la femele Cu t<5te acestea celle duoe secse se deosebesc mult mal pucin sub acest dublu raport în astă classă de căt în cea precedentă. Abia deosebim o brdscă țestdsă masculă de una femelă, dacă nu prin forma concav a plastronuluf la mascul. Femelele îritr’acdstă classă, ca într’aceea a amfibiilor și ca și într’- aceea a pescilor, sunt în general mal puternice de căt masculi. Colorile tegumentelor sunt prea deosebite la șiopîrle și la șerpi de căt- acellea alle adullilor; dar colorile definitive din etatea propagațiunei a rare-ori deosebesc pe masculi de femele, afară numai că sunt mai vii la cei d’ânteiuj mai cu s6m& în timpul amorului: Afa- ră d’acestea masculi saurienilor au ggțl, fa- iioni, creste dorsale care lipsesc femelelor. ~ Differința cea- mai vrednică de însemnat în formă și organisațiune, observate în cursul e- sistinței și’n a treia epocă a vieței, este aceea ce se vede ; Ia amfibii, cellif pucin la acellea care sunt suppuse la metainorfose complecte. Batracienii anuri (făro cddă) se deosebesc prea mult de tetardele (mormoloci) din care provin, prin forma corpului, care mai ânteiu. sdmenă ca a pescelui și mai tărdiu perde cdda și do- bîndesce patru picidre; se mai deosebesc asse- menea prin organele respirațiunei căci în sta- rea acesta de mormo oci respiră prin branchii ca pescii, dră mai tărdiu branchiile dispar și le ia locul plămonii: Masculi Batracienilor anuri se deosebesc de. femele, prin talia care este mult mai mică. Ei pot să se Beosebdscă de densele prin coldrea care este verdurie spre es. în pelobates fuscus și cenușie la femelă, .prin oddrea ce sdmenă cu a usturoiului la mascul numai, prin vocea mai desvoltată la mascul, prin micii saci de sub gâtu deschiddndu-se în cavitatea bucală pentru a modifica vocea Ia mascul brdscelor comune și a brdscelor rîidse. Nisce perinițe ascuțite tari și negre armddă degitile celle mari la estre- mităților anteridre alle masculilor acestor Ba- tracieni. P’între Batracienii urodeli (cu cddă) masculii tritonilor se deosebesce de' femele printr’o crd- stă dorsale mai mult sau mai pucin proeminentă. Ea se află mai cu sdmă la tritonul cu crdstă a cărui pele este împodobită în epoca amorului d’o bandă longitudinale argintie și mărginită cdte o dată cu roșu care se vede pe laturile cddei. Pe lângă acestea tdte salamandrele au sub basa cddei o umflătură mai pronunciată la mas* culă. Aceste dilferințe se observă și la pesci ănsă mai pucin. Masculi unor pesci Selacienî, au o pe- reche de appendice prea complicate atlrnănd de ’notătdrea anale care lipsesco la femele. Dcsvol- tarea complectă a acestor appendice este un semn sicar că animalul a ajjuns în etatea cănd are facultatea d’a se propaga. Se scie pucin lucru asupra differințelor de talie de coldre. sau asupra altor caractere es- teridre care fac să se condscă secsele și care arată că cutare sau cutare specie de pesce a ajjuns la etatea propagațiunei. Acestea sunt în scurt caracterele distinc- tive între secsele animalelor vertebrate. în nu- meral viitor le vom arăta la celle nevertebrate. Tipografia C. A. Rosetli ulița Caimata No. 15.