PENTRU RESPÎNDIRBA SCHSȚELOR BATDRALB ÎN ROMAHIA Redigeat de Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescn. Coprindere: Munții Lunei.— Andreas Vesalius.— Stejarul.— Comunicațiuni științifice. MUNȚII LUNEI. ART1C. II. Intr’o câmpie lunariă nu găsim, și nici nu tre- bue să căutămu vr’ una din frumusețele care le găsim intr’o câmpie terrestre (pe pâmentu). Aici pe pâmentu, spiritulu nostru se satură de sim- țiciuni nobili și sublime; pretutindine ni se pre- sintă o bogăție de impresiuni variate, ori că ne aflămu în -mijlocul unei câmpie acoperită de fe- lurimi de plante, ori intr’o pădure plină de fe- lurimî de animale; ori pe marginea ocenului unde, la marginea orizontului vedcmu că pa- re că se întîlnesce cerulu cu ocdnu și imagina- țiunea ndstră remâne isbifeă la vederea aces- tor duoe infinite, una în depărtare (cerulu), alta în adâncime (oceanul) care pare că să se îm- brăcișd^ă și se sărută; sau cănd admirăm ma- jestatea unor munți înalți alle căror vîrfuri sunt acoperite cu zăpezi eterne; ori că remănem ui- miți de admirațiune și de terrdre ’naintea unui Volcanu care aruncă flăcările salle înfiorătore penă la înălțimea cerului. Nu esistă o palmă de locu pe pământii care să nu fiă plină de viață și de mișcare. Tdte acestea nu se află în lună; a- colo esistă o singură varietate, asta este varie-: tatea între lumină și întunerfcu; totu misteriul e- sistenței lunei stă în acestă contrast. Intățișia- rea interesantă a lunei pline care ne arată alter- nând nisce părți mai lumindse s’u altele mai ob- scure, este causată numai prin munții și văile ce se află într’ensa, adico: munții suntă luminați și văile obscure, și numai printr’o erdre astrono- mii de mat n’ainte au privit aceste locuri obs- cure ca nisce mări lunare și așa vedcmu și ocea- ne însemnate pe charte lunare, precum: „ Marea “j cutare sau cutare. Când observăniă luna plină chiar cu ochii goi (făro telescropă) vedem ca pe partea sa nor- dică. se. află multe ,’aceste „mări“, care ni se presintă c’o lumină- verrjurie sau dcheșe. Asta provine fiindă-că în acesta parte, suprafacia lunei este o câmpie plană, imensă făro munți însem- nați. Celhî mai însemnat munte d’acolo nu tre- ce peste o înălțime de 60 penă la 100 de pi- cidre (dupo O. Ule) și abia înedee încolo se a- flă nisce crateri mici isolați. Dar câmpiile lunarie se deosebescu și prin modulă particular dupo care sunt acolo împărțite lumina și umbra. Când avemă lună plină, vedem pe densa mai cu semă numitele câmpii mari și șețe din partea sa nordica care ne reflectă o lu- mină cam argintie (cenușie); împregiurulu loră se află ca nisce rație argintii și mai lumindse-, asta provine din nisce munți rotunjii ca inelele Dar cum este differit aspectulu lunei opt ijille du- po. lună nuoă sau opt țliile ’nainte când vedemă numai jiumătatea discului lunariu luminată. A- tunci observăm nenumerati munți, movile si era- teri variați în formă, miraculoși la aspectfl. Așa, dar o chartă luniară nu trebue să se facă când luna este plină, ci numai când esle în quartu (ju - mătatea discului luminat), atunci se pote desemna pe chartă totu profilulă suprafâcei lunarie. De- semnătorul trebue să obseve atunci luna tocmai la margine, între partea ei lumindsă și cea ob-, senre, acolo ellu va observa cu mare atențiune umbrele negre și lungi care se deosebescu prea bine de părțile luminate; acestea îi vor arăta a- deveralulu profilu (chipă) al suprafacei lunei în- tr’unu modă admirabil. Acolo ellu va vede că chiar pe partea obscură a discului, și nu departe de marginea luminci. nisce puncte lumindse se vor sui din midloculu unei întunecime cumplite; astea sunt vârfurile munțilori" care sunt deja lu- minate, pe când văile care’i incongiură, sunt ance obscure, fiind-că raclele sdrelni nu s’să suită ănce penă Ia densele. O asemenea vedere prin te- lescropu, este d’o frumusețe nespusă. Dar nu numai frumusețea admirabile a a- cestui spectaculu attrage pe astronomi la acestă observațiune, ci mai cu seină posibilitatea d’a me- sura printr’ensele c’o mare esactitate înălțimea înnnțiloru lunari; d’a ’și face o idee dspre înăl- țimea și forma acestor munți într’unu modă așa de sictir în cât rar găsesce ună geometru o asicu- rantie asa se esactă în .măsurarea înălțimilor te- 9 f 9 restre. Sutem încredințați, că mulți se vor mira când vor aucji că vorbim de esaclitatea mesură- rei munțiloru lunari in picidre saă metri; cu tdte acesta, este acum unu faptă că putemă să mesurăm mai șicuri munții lunei de câtu munții pământului; fiindu-că lipsa d’ună învelișu atmosfe- rică împregiurul lunei, face c’ acolo umbra este mai negră și lumina se desparte de densa într’ ună raodu mai evidentă (limpede); la noi. pe pă- mentu, asta este posibil numai acelluia care stă dimindța pe virful munților fdrte nalțl și chiar atunci se vede vale împregiurul muntelui acope- rind'o ca într’ună învelișu de tulpanul care ne ascunde o mare parte a ei. La măsurarea munților lunari, se cere mă- surarea lungime! umbrei și distanța muntelui de . 259 — la margine (otarul) lumineî pe disculă lunâriă; avăndu aceste duoă măsuri, restulu se găsesce lesne prin calcule. Și ca să vâdă cine-va pena la ce perfecțiune a ajjunsu methoda mesurăreî munților lunari, este destulă că să dicem că la muntele (lunar) Calippus avend o nălțimede 15,516 picidre, și la muntele (asemenea lunar) Hnygens avend o .înălțime de 14,652 picidre, dlipo calcu- la possibilitatea erdrei nu pdtc să se suie mai multă de câtă la T.ț-₍Ț penă la jy,, a înălțime! acestor mnnțl, pe când la măsurarea muntelui C'himborazo pe pămentu (America) possibilitatea erdrei este penă la ₂*₅ mărimei muntelui, prin urmare măsurarea munților pămentesci este sup- pusă la o. greșială de 4 ori mai mare de câtă măsurarea munțilorii lunari. Cellu ma'înaltă munte care s’a găsită pen’ acum, are 25,200 picidre, prin urmare a parte a radinlui (rația) lunei; dar valea cea’ mai adâncă ce s’a găsit pe lună afiăndu-se în fun- dulă unui crater, are 9600 picidre. Așa dar dif- ferița între înălțimea și adâncimea cea mai msre se se găsesce pe suprefacia lunei, se suie la 34,800 picidre saă la -f|T ca parte a radinlui lunar. Pe pămentnl nostru muntele cellu mai ’naltu, adico: Everos are penă 29,000 picidre, pe când adân- cimea a mai mare ce s’a găsit în ocdnu (adico la oceanul pacifică) are 45,000 picidre, așa dar diffe- rința între ridicarea cea mai naltă și cufundarea cea mai profundă ce o găsimu pe pămentu se suie la . 74 mii de picidre sau la parte a radinlui globulti pămentescu. Aceste comparațiuni nu sunt zadarnice, făro folos, ci ne descopere într’ unu modă admirabil tdtă istoria esistenței lunei precum geologul, prin săpături descopere istoria pământului, așa și Astronomul prin măsurarea munților lunari descopere istoria acestui corpu cerescu, socia ndstră și cellu mai d’aprdpe vecin în Univers - B. . STEJARUL¹) S’ aruncăm privirea ndstră asupra unui mă- rețu Stejar, încărcat cu ghindă. Acestă arboră de care se țin atâtea suvenir! și care la tdte e- pocele a făcut serviciuri mari popdrelor necivi- lisate, trăind Ia umbra păduriloră, a fostă mai mulți secol! obiectulă unei profunde venerațiuni din partea națiunilor primitive, de Ia selbaficile țermurl alle Balticei penă la roditdrele coste al- le Mediterancl. Pretutindinî - tradițiunile euro- pene ne arată Stejarul giucănd unulu din celle d’anteiu roluri în ceremoniile civile și religidse. Grecii, a căroră imaginație poetică decoraă cu formele celle mai grațiose erorile celle mai grd- se alle altor popul!, pussesseră sub cdja stejarilor, Hamadryadele a căroru viață era legată cu a ar- borului. Cei vechi attribuiau stejarului o așa de lungă viață, ceea ce causa venerațiunea lor, în cât dau Hamadryadelor 900,000 ani de esistență. riadele trăiau assemenea în ântru stejariloru, dar puteau să ’I părăstîscă și era oprit poliție— nesce d’a tăia ună arboră mal’nainte d’a declara preoții, că nimfele care locuesc acolo s’au retrasă. Se scia că’n profunditatea pădurei Dodona din Epirmergeaă 6menii cu religiositate să priimăscă oracolile date de stejarul sfințit numită arborulft 1) ’Mi aduc aminte cu plăcere d’o erborisație ce am făcut în Alpî în 1858 în timpu de 15 țlille. Eram într’o societate numerose de 60 persone conduse d’ un professor de Botanică de la scola de Far- macie din Paris, și într’o di am dejunat într’o pă- dure încăntătore, la umbra unul stejar ascultăndu murmura unui rîu ce trecea pe la picidrele fatidică și ramurile împletite alle arborului de- dicată lui Jupiter eraă recompensa învingătoru- lui din giocurile olimpice. Romani mai pucinu ușuiei de câtă Grecii, făcusseră dintr’acesta recompensă (resplătire) virtuțiloră civice (ce- tățenesc!). Adoratorii lui Odin ș’aî lui Tesutate celebrau în fundulă desselor păduri de stejari în insula Rtigen în țărra Carnuților săngerdsele lor mistere, și Druizii (preoți gali) armați cu cosdre de aură mergeaă o dată pe ană în a 6-a di a lunei Decembre să deslipescă vescul (o plan- tă părăsită) care cresce a rere ori pe cdja lor și gidcă.ună rolă teribil în istoria lui Baldur. Tot acestă vesc de stejar se distribuia po- porului la începutulu lui Ianuarie, obiceiă care a dată nascere la vechiul țipăt „lavescanu ntiou“ ca să anuncie re ’noirea anului. Cu timpul și cu progressul sciințelor și allu rațiune!, stejarul a perdut aureola sa poetică, dar a păstrat dre- pturile la reconosciința omului ca unulu din ar- borii forestieri cel mal folositori. FolAsele ce trage omul dintr’acest arbor sunt immense. Lemnul de stejar, unul din celle mal tari și celle mai resistente produce ună eccellent lemnăt de ’ncălțiire și totă‘ dintr’ensul se Scdle o mare nostreși privindu o frumosă cascadă ce cădea dintr’unu munte vecină. Tot într’aoestă escur- siune ne am suită o dată aprope de Muntele-Albă la o înălțime de 4000 metri, amu attins regiu- nea zepedilor esterne și ne am preumblat căte va momente pîntre munți și prăpăstii de ghiacie. — 260 — parte de cherestea, de scânduri etc, întrebuințat în construcțiuni civile și, maritime, în tîmplărie căruțerie și tapețerie, sculptorii în lemn se ser- vii cu lemnulă de stejar pentru decorația mare- lor edificii publice, și tot cu acestă lemnă, ce timpul negresce ca abanosul și întăresce ca feru, sunt construite lemnăriile bisericilor și cheres- telele vechiloră cathedrale ce se crede că sunt de castană. Tdte pădurile mari au o. parte de stejari a căror espldtație e de ajjunsă la trebuințele in- dustriei nostre. Lemnul lui este eccellent pentru încălzit, dar ca să obținem maximum de căldură trebuie să aibă 40 de ani. In epoca acdsta ellu dă 109° de căldură; cu căt în- betrănesce perde puterea sa calorifică si la 200 de ani o nu mai dă de cătu .69°. Din tdte lemnele ce suppunemti la carbonisație, stejarul es- te acellu care dă cărbune- le cellă mai densă. Cdja tuturoru specielorii servă a prepara lanul. întrebuințat la tăbăcirea peilor. Obci- nuit se jupdie cdja stejari-: lor de 12 — 15 ani, desli- pind’o în timpul vegetațiu- nel c’unu ciocan de lemnu cu duoe capete și pe urmă o lassă de se usucă, și ’na- inte d’a o întrebuița o pi- se^ă în pulbere grdsă. As- tă cojă așa de bogată în Stejarul comun (queicns robnr). tanin servă a falsifica quinquiua considerăn-| de ani, gogoșile numite de risrică sunt produse de d’o ca un puternic equivalent al acestui din urmă q. infectoria respîndit în tdtă Asia-Mică, de Ia Bos- medecament. Tanul care a servit la preparațiunea peilor este introdus în comerciul combustibilelor sub nume de turte de arsă (mottes) și horticultorii le întrebuințezi ca să umple cutiile florăriiloră calde. Fructele cellor mai mulți stejari, mai cu se- mă a specielor din pădurile nostre, au unu gust acru forte neplăcut care nu servă de căt la re- producția pădurilor și Ia nutrimentulu porciloru. Altă dată se administra prafulă de stejar arsă ca ună tonic ustringent, dar -nu se mai serv’ a- cum, și întrebuințarea therapeutică a stejarului s’a restrîns multă, dacă uu s’a abandonată, ș’aă ajjunsu a curăți ghinda de acrimea ei lăssănd’o să se moie în leșie. înaintea cuîturei cerealelor, speciele dc ste- jari cu fructe dulci serveau de nutriment la po- pulaiiuni întregi. In (Jillele ndstre în Grecia, în Asia-Mică, în Staturile Barbaresci, Spania și Por- tugalia se mănâncă crude, ferte sau prăjite, ghin- da unei specie numite de botanist! quercus ballola și care în limba spaniolă pdrtă numele de be- llatos-, în America sunt assemenea căutate de ne- gri și de indigeni. Afaro de tăbăcirea peiloră cdja stejarului (q. tinctoria) se ’n- trebuițdijâ și’n văpsitorie; as- tă cojă servă a văpsi în gal- benă peile, lânurile, mătasa și lemnul, dar n’o întrebuin— țddă și pentru pînză; stejarul verde se întrebuințeilă cu fo- los în loculu Ilescdet lutcola s’a lemnului galbenă. Pluta de care ne servim este produsul unui felă de stejaru (q. suber) ce crescu în miarjâ-di a Eu- ropei; ea este formată prin desvoltarea țesseturei cellula- rie a cdjei care se sⁿ6te în fiă- care 8 sau 10 ani în lunile lui Iulie și August. Ca pluta să , fie întrebuințată cu folos, pre- cum la dopuri etc. trebue ca ar- borul se aibă cellu pucinu 25 foră penă’n Syria și de la marginile Archipe- lagului penă ’n Persia. Astea sunt dupo cumu se scie nisce gogoși rotunde, tari și tuberculdse produse pe frunzele acestui arbor de înțepătura unui insectă numit Cinips și mai special C. gal- lae tinctoriae. Recolta lor se face in Iulie mai’ nainte d’a eși insectu și produce gogoșile negre sau venji care sunt pline, grele și întregi; go- goșile albe mai pucin stimate sunt d’o colore mai deschisă și aă o gaură făcută de insectă când 261 — a eșit. Gogoșile de ristic din Alep și din Ana- tolia sunt celle mai stimate; elle servii a văpsi în negru stofele de ori ce felii, a prepara peile, a fabrica cernâla etc. gogoșile din țdrra ndstră sunt făro valâre și nu conținu de căt prea pu- cinu tanin și acid gallic, se servă cu densele în medecină ca să facă băuturi și injecții astrigențe. Vedem că nimicii nu este mai variat de căt productele stejarului a cărui mărime este fârte variată, și că speciele celle mai gigantice pre- cum și celle mai smerite ocupă în economia fo- restiere și industriale unu Jocu fdrte folositor. In rangulu ântciu se punți ca arbori de espldtație spiciale europene, ast-fehi sunt quercus pedoncu- lata-, q. robur unulu din cei mai frumoși arbori forestieri; q. cerris cu lemnfl tare și fdrte resis- tentu, propriu în pămenturile petrăse și uscate, dar presentănd p rticularitatea că ghinda lui stă duoi ani pe arbor, frunzele ensă sunt caduce, adico: cad tdmna; stejarul verde q. ilex. arbor d’o mărime mediocră cu frunte persistate, crescând în clime- le calde pe păment uscată, și al’ cărui lemnu greu și compactă este d’unu mare folosu. Mai sunt o mulțime de specii și varietăți de stejari indigeni și ecsot’ci (care cresc înl altețerri) în a căroru descriere nu putem intra aici. Stejarii nu cresc nici in țerrile tropicale ' nici în celle glaciale; țerrile temperate din emis- ferulă septentrional le plac mai multă, cresc în tătă Europa undo se ’ntind spre nordă penă în Suedia Ia 56° de latitudine și descindă la sud penă în centru Africei. Se află în Asia-Mică, în munții Atlas, în Caucas, în China, Japonia, pe pdlele și în văile munțiloră Himalaya, în Statu- rile-Unite din America septentrionale unde nu trece 45°, în Mixic și în Cordilieri unde se gă- sesce penă la ’nălțime de 9000 pîcidre, și pare a fi streină în emisferul austral. Stejarulă care populdșlă mai jumătate părțile acoperite cu pă- duri se pare că, ănce din cea mai depărtată ve- chime a format întinsele păduri alle Europei și speciele mari precum: q. robur, cerris etc. erau dominante. T6te speciele sunt importante sub rappor- tulu forestieră. Făr’ a intra în descrierea diffe- ritelor specii care trec peste 100, vomă da în general câteva noțiuni despre cultura care ține de partea economică a istoriei lor. Stejarii au rădăcini puternice și prea lungi, le place pămentul liber și pucin umedă, le pla- ce ănce pământulu petrosă făr’ uscăciume, cu tote că crescerea loră este acolo mai pucin re- pede, dar în pămenturile umede și ’n văile a- dănci unde vegetația este fârte repede, lemnulă este mole, făro putere și suppus Ia putreziciune. Stejarii se reproduc prin semințe, prin plan- tațiuni sau cultivați în pepiniere; semănătura se face tâmna și primăvara cu ghinda adunată de subt stejarii cei mai puternici și ’plăntațl în posițiunile celle mai favorabile. Methodele defectuâse pentru conservațiunea ghindei au făcut să prefere sămenătura de tdmnă, cu tote că sunt suppuse la numerdse casări de des- trucțiune; dar pe d’altă parte semănătura de primă- veră adessea nu reușesce’ din causa lipsei de u- miditate ș’a relei conservație a seminței. Scapă cineva d’astă îndoită inconvenință semănând pri- măvera ghindă stratifiată ast felă, că’n momen- tul semănăturii ghinda începe numai a încolți. Ori-care ar fi mothdda ce adoptă cineva, seme- llnătura se face pe locul dnp’ o arătură adîncă peste o mare întindere de pămentă, ensă de va fi primăvdră se mai face o a duoa’ arătură c’o lună’ nainte d’a semăna. Astă methddă de se- mănătură stratifiată este mai avantagidsă fiind că intră mai pucină ghindă. Că să adăpostâseâ junele plantațiuni de căl- dura sdrelul, sămenă p’între ghindă grău și o- văsu, în locurile espuse la mia^ă-țli, în pămân- turi seci și bătute de vânturi se semenâ genista și mărăcini albi pentru adăpostirea stejariloru. Se plantâ^ă assemenea pui mici îngropați în pă- mentu ca butașii.. In pământurile calde, trans- plantata de tdmna este cea mai bună, pe cănd în celle umede și reci se preferă cea de primăva- ra; trebuie să’ngrijiască a smulge erburile rele țflin pădurile virgine și dupo 3 ani, mulți fores- tieri sunt de opinie, a’i tăia din facia pământu- lui ca să dea mai multă putere rădăcinilor și să dobîdâscă butași puternici; acâstă operație se face c’unu cosor tăind arborul pieșișu despre partea nordului. Ca crescerea să se facă liberă, îngri- — 262 — jesc de’i mal răresc la fiă-care 5 ani dupo mo- dul espldtațiunei și taie srburile .rele care înpe- dică crescerea loru. Stejarii cresc forte încetă; dupo calcuUle lui Duhamel crescerea este aprdpe 7 milimetri pe aut, ceea ce face în 120 ani aprdpe 3 metri numai de circumferințe. Viața stejarilor este forte lun- gă, ea pdte merge penala 4—5 secoli, dar mai comună la 120 sau 150 ani arborul începe a înbetrăni, crecile se usucă și moru, vîrfnlă cade și trunchiul devine, locul unor răni care ’lu rodu și’lă amenință de peire, întocmai ca p’ună omu albit și gârbovit de greutatea timpului. Ecc’ ună aboru din care industria trage foldse immense. Terminăm istoria stejarului prin a arăta pe scurtă caracterile lui botanice. Stejarul este din familia Cupuliferelor, florile sunt monoice adico: nu coprindă de căt esclusivu organe mascule sau numai femele. Florile mascule sunt în formă de chaton subțire (ca cdda de pisică) atîrnănd în josă, -elle sunt mici, modeste, fără coldre, avend unu învelișu cu 6 divisiuni neegale, 6 stamine cu anthere 'biloculare și oppuse cellor 6 divi- siuni alle învelișului florală. Florile femele sunt în formă de mugur com- pusă d’o mulțime de soldi puși unii peste alții ca țiglele. învelișul florală numit perigon este ca și la florile mascule, pistilul are unu ovariă cu 3 loge, ună stila și 3 stigmate; în fiă-care loge a ovarului se afla dube ovule de formă numită a- natropă, așezate Ia unghiu intern ’al logeî; em- brionul din semințe n’are albumen; frunțlele sunt dințate pe margine saă tăiate în lobi, persistente sau caduce. A. ANDKEAS VESALIUS. Suntă nisce omeni a căroru viață portă o îndoită coronă; o coronă de glorie și o coronă de martiri. Ună Keppler care a descoperit le- gile eterne alle Astronomiei și a murită iarna pe drumă de frigă și de fdme; unu Galilee care pe lângo gloria sa sciințifică, a fostă mar- tirulu incuisițiunei și un Vesalius despre care vorbim, suntă asemenea ființe aldse de înalta Providență a străluci pentru tdte timpurile cu în- doita lor cordnă de glorie și de martiri. ' Să vorbim acum ceva despre viața lui Ve- salius. „Ândreas Vesalius, (jice ună autoră mo- dernă, .este pentru Anatomie aceea ce erau Kep- pler și Copernic pentru Astronomie, Galilee pen- tru Fisică și Colomb pentru Geografie. Pentru prima dră a aratatu ellă dmenilor cum este fă- cută corpulă lui și care sunt condițiunile esis- tenței sdlle. Ellă s’a născută în anulă 1518 în Belgia, tatăl seă era ună medică celebră și tol- d’o data medicu al corpului la Imperatoru Ma- ximilian; acestă părinte n’a cruțată nici un costă, ca să dea Aiului seă o educațiune perfectă ca să devie demnu strămoșilor sel, care erau toți 6- meni însemnați în medicină, Vesalius a visitatu Academiile de la Lutichă în Belgia și Montpellier în Francia și aici ellu s’a deosebită deja intr’a- tâta ca stundentă. în cât professorii Academiei din Paris auțlind de densu, l’aă rugată ca să facă studiile selle la Paris, simțindu-se onorați d’a- ave ună asemeuea studentă în academica loru. Vesalius s’a dusă atunci la Paris. Aici a ur- mată ance cu mai mare zelfl studiile selle medi- cale, mai cu semă studiile anatomice sub Silvius. Aici s’a și desvoltat vocațiunea lui pentru ana- tomie. Organisațiunca interidră a corpului ome- nescu, acestă misteriă al timpurilor de atunci, ellă a vrută să 1’ aprofundeze. Nic’ ună costă, nici ună pericolă, nici greța acestei occupațiuni, nu’l împedeca în silințele sălle. Ellă petrece tdte