Anul V. No. 32.                                                  30 August 1862.


    PENTRU RESPÎNDIREA SCURTELOR NATURALE ÎN RONAHIA

Redigeat
                              . .     de
Professor Dr. lulin Barasch și D. Ananescu.


Coprindere: Munții Lunei.— Fungii de case.— Imprressinnile D-lui Gla’sher într’unu
balon înalțat în aer.— Propagația ființelor organisate.

MUNȚII
    Este o povațe a unui betrănu căletoru pe
mare care dice: când vei fi într’o corabie pe ma-
re și totă' lumea va avă malatia mărei (vărsă-
turi), cellu mai bunu mijloc d’a scăpa de văr-

LUNEI.
saturi este de a se uita la ceru și d’a nu se
uita la scenele grețdse ce se presintă pe corabie.
Sunt într'adever nisce epoce dp miserie pe pă-
meut în cât vine cuiva o adevărată grăță ui-

— 250 —

tăndu-se la densele; în asemenea momente, cea
maî bună consolațiune este d’a întdrce vederea
sa către strălucităre corpuri alle cerului.
      Nu voiu să caracterisu aici epoca actuale a
„pământului civilisat“, dar cretjă că esistă a-
cumă multe inimi nobile si delicate cărora va
plăcea mai multă a se uita la munții lunei fle
cât la munții și câmpiile pământului.
      Așa dar lectorule, aibi curagiu! și să facem o
preumblare cam lungă, dar destulă de interesan-
tă pe munții lunei; preumblarea nu va fi nici de
cumă ostenitdre,- picidrele nu se vor mișca nici
de cumu ci numai aripile imaginațiuneî ndstre
trebue să sbdre departe, forte departe; dar ima-
ginațiunea ndstră este ca calu mitologic, Pegasu,
care într’ună momentu străbate spaciulă între
ceru și pămnâtă.
      E bine lectorule fă bine și urmddă-rae pe-
nă la vîrfulă unui munte singuratică; acolo
ne încongiură ănce ndptea. întuneedsă; dar peste
noi strălucesce ună ceru senină făro cea mai mi-
că urmă de miori,- tocmai peste capetele ndstre
(în punctulă „Zenitului “ precum ^ică Astronomii)
se află ună corpă cerescă lucitoră care lucesce
c’o lumină de 13 ori mai mare de câtă ilumina
lunei plină. Acestă discă luminos este împăr-
țită în duoe jumătăți, o jumătate lucesce c’ o
lumină mai debilă și cenușie pe cândă ceea lăl-
ăită lucesce c’ o lumină strălucitdre care cresce
totă mereu penă la mî^loculu discului: .acdstă lu-
mină curidsă care ne trimite raije perpendiculare,
face că peisagiulă în care ne aflămă este lumi-
nată c’o lumină stranie, bizară, făro umbră; o
lumină făro umbră! Cine a veijută d’al de astea
în acdstă lume ?
      Ddc’ aruncămă o privire mai d’aprdpe la
peisagiulă în care ne aflămă, vomă vedd că e
încongiuratu de unu munte cirulară de forma u-
nui inel. Centrul acestui inelă se presintă ca
lină crateră alu unui Volcan; din sinulă acestui
crateră se suie în mi\lloculu unui munte conică,
pe vîrful căruiă ne aflămă acum amănduoi, sti-
mate, lector!
      Noptea s’apropie către sfîrșitulu seu; acds-
ta ne anuncie frumdsă stea Veuere (Venus)
care se arată către ostă la marginea orizontului.

Afară de acestă semnă, nu vedem nici unu care
ne ară anunncia sosirea (jillei; nici o stea nu per-
de lucirea ei ca la noi la apropierea dimineței, ।
nici frumosa Aurora nu precede sosirea regelui
<^illei (Sorelui). Dar îndată s’arată câtră Westu
ca nisce puncturi lumindse care curînd se mărescu
și devină nisce linii lumindse ănguste, ca nisce
talașuri de lumine. Aceste sunt vîrfurile mun-
țiloru occidentale care sunt deja luminate de sd-
re pe când radele lui n’aă ajjunsă ănce la lo-
cuia unde ne afflămă.— Uităndu-ne înjosu, ve-
demu o ndpte adîncă care nu ne permite a dis-
tinge polele acestor munți; dar acdsta nu ține
multii, căci curîndu va eși sdrele c’o lucire fdrte
mare, putem țlice, amețitdre.
     Nici acdstă scenă nu va țind multă; s’a făcut
rlioa mare pe vîrfurile munțiloră; cu tdte acestea,
peste capetele ndstre totă lucescă ănce stele, și
peste ereștcțulu nostru totă stă pe ceriă acellă
corpă straniu luminosă, de 13 ori mai mare de
cât luna ndstră, îiifățișindu-se ens’ acum în for-
ma unei cdse. Ună contrast înfiorător domină
acum între marginile luminose alle orizontului ce-
rului și între întunericul adâncă ce domină în va-
le și în totă peisagiă (câmpie), ce se află subt
picidrele ndstre. Dar mai tănliu, acdstă câmpie
va fi și ea luminată de sdre, mai cu sdma partea ei
occidentale,-, numji în rîpcle adânci alle acestora
crateri remăne unu întunericu nestersu.
     Să recapitulămă acum simțiciunile ndstre!
O, la ce dimineață amă asistat! Pare că printr’o
forțiă magică și de fermecător a venit ea îndată
peste noi! Nic’ o voce d’animală, nic’ o mur-
mur a unui zefir mișcând frunzele delicate alle
arborilor, n’a însocit acestă început a lunei gliile !
Nic’ o passere nu s’a suit în aer salutînd venirea
dimineței! Nic’ o fldre nu s’a deșteptată spre
a împodobi acestă pămentă unde stămu astăzi.
In deșert, ochii noștri căută dup' ună ceriu al-
bastru, saă dup’ o pădure verde, sau dup’ ună
rîu albă ca argintă, saă chiar dupo formele fan-
tastice alle nuorilor, precum suntemu ohicinuiți
alle vedea adesse-ori.
     Lectorule! Oare nu tea! mirată de tdte a-
cestea? Oare în inima ta nu s’a mișcată ore-
care curiositate ame întreba: „unde suntemă*?

— 251

în ce lume străine m’ai dus ? Ertare lectorule,
că nu ți amă disă la început că team dusă (în i-
maginațiune negreșit) pe vîrfulă unui Munte lu-
nară. Acum o să înțellegi tâte, și sosirea pripită
a <jlilleî (făro Auroră sau lumina crepuscularie),
lucirea stellelor chiar <Jioa, întunecimea negră și
adâncă, o umbră care n’o găsim nici o dată pe
pământii, apoi și lipsă de ape, prin urmare și
de animale și de plante, precum și lipsă d’aer,
prin urmare si de tdte coldrile între care si co-
Idrea albastră a ceriului și cea verde a păduri-
loru. Dar disculă straniu lucitor de 13 ori mai
mare de câtă luna, care stă peste creștetul nos-
tru în ceriu, asta este pămentulă nostru. Dar
lamina ebluisantă (amețitdre) a amăridorur mar-
giniloru acestui discă, astea sunt amănduoe mă-
rile polare alle pământului care refflectă peste lună
lumina loru alb’ ebluisante care o priimesc de
la sdre!
     Acum scii unde suntemă; acum ai răbdare
și să așteptăm medulu țlilIeT. Dar ce spectacol

straniu! tocmai atunci, îndată sdrele pare că se
stinge și s’a făcutu întunericul u nopții; asta es-
te effectulă unei eclipse tctale a sorelui, precum
este ve^ut în lună și în locuiți sdrelui, se ve-
de acum unu discu negru învelit întrunii înveliș
ca unu inel ceva luminos; asta este pămentulă
nostru învelită de atmosfera sa!
     O repetedu ânc’ odată lectorule: ne aflămă
pe vîrfulu unul munte în lună, âns’ acest munte,
se află tocmai în mijlocul discului lunarii vizibil de
către pământeni. Dar muntele pe care stăm e-
ste unul din acel le cratere îmmense alle lunei cu
care ea este acoperită. Credă că vom avă a-
măndoi și curiositatea d’a observa cu attențiune
și interiorul câmpiei care se află acum înpregiu-
rulă nostru spre a studia producțiunele infinitei
Natură, precum le a produs în acestă lume nuoă,
departe, fdrte departe de locurile unde amu cres-
cută și trăită păn’ acumă.                  B.
(Va urma.)' •

PUNGII SAU CIUPERCI DIN CASE.

      Fiă-care scie că câte o dată ₍se arată inca-
sele dmenilor ca ună felă de fungi saă ciuperci
crescândă pe grinzile saă crepăturile dușume-
lelor camerilor; ântr’un cuvântă pe lemnăria ca-
sei; acdstă plantă care este fdrte vătemătdre lem-
neloru de clădiri, nu se arată în lemne vii adi-
co pe arburi. Naturalistii deosebescă trei feluri
de acești fungi, adico :
      I.        Thelefora domestică, se presintă ca nis-
ce pelițe mol, dcheșl, și pe partea de josă vio-
letă, la margine pătată. Acești fungi se găsescă
mal cu sâmă în lemnele caseloră umede.
      II.       Poliporus sau boletus destructor, are o
capelă netedă, neregulată și cu îndoituri; esis-
tă mai cu sdmă pe lemne de - bradă espusă la
umefjelă; in tinerețe este mdle ca ună felă de
mucigaiă și sudddă ună felă de fluidă care are
o oddre tare, ânsă nu urîtă; este fdrte vătemă-
tdre lemnului.
      III.      Merulius vastator sau lacrimans-, are o
mărime de mai multe picidre, e galbenă saă dche-
șă, ori violetă, la margine este cam umflată și

albă, ellă se 'ține pe arburi morți, pe grinzi și
scânduri putrede; pe aseminea lemne ellă fotă
se întinde, -apoi pătrunde în ăntru și ’lă strică de
tot. Ellu începe a fi uscată ca un mucigai, dar pe
urmă sudețjă așa de multă. în câtă neîncetat ese
ca nisce picături dintr’ensul din care se formețlă
fungi nuoi. Când s’a uscată, pare că este aco-
perită cu o pulbere dcheșă, roșidră, care sâmă-
nă cu pulberea de cărămidă; astea sunt semin-
țele sdlle Capela lui nu este tot d’auna bine
desvoltată. Când tdrnă cine-va apă peste densul
desvoltă o addre urîtă. Pentru suddrea Iui cea
ahondantă, în câtă pare că plânge, I a dată nu-
mirea de fungulă plângetoră. Acești fungi facă
mare vătămare în casă, adico ei se arată mai
cu sâmă pe partea interidră a lemnelor din casă,
și cu atâtă .este mal periculos fiind-că pe dinafară
sâmănă a fi bună pe când într’adeveru lemnele
suntă putrede. Acestă parosit este și molipsitor,
fiind-că o grindă atinsă de dânsul și pusă între
grinzi bune, peste pucin timpu tdte celle bune
vor fi și elle molipsite de acestă fungă.

252 —

     Acestî fnngl nu numai că strică casele pu-
trețjend lemnele necesarie la aceste clădiri, dar
suntu și fdrte vătemători sănetățiî. Prin esalațiu-
nea sa produce durere de capă, o apatia a cor-
pului, adormire, amețială, surdire, grdță, durere
Ia ighițire, umflătură în ghîtă, și nisce beșici
mici în gură în ghîtă, și de multe ori produce o
Catastrofă mortale. Dar animalele mici, precum
epurile albă, mdre dupo fdrte pucin timpii când
remâne într’o asemenea casă.

     Dar nu numai esalațiunile acestui fungă, ci
chiar umezeala ce domnesce într’o asemenea ca-
să, devine fdrte vătemătdre sănetăței; căci prin
descomposițiunea lemnului, se desvoltă în casă
gazului acid carbonică, adico unu are periculosu
pentru viața omului.
     De multe ori remâne acești fungi acoperiți
multă timpă subt pardosela caseloru și când în-

cepe a se arata, tdte lemnele sunt ddja putre-
zite dc mult,- ba ânce când s’a întinsă mult într’o
casă, atunci atacă și mobile și chiar petrile că-

seioru.
   Condițiunile
tru formarea și
cestor fungi de
mețieâla, lipsa
de aer prds-
desse-ori, și o
mai superidră


ghiaței. Intr’un vS
prdspetă și lu- W
cesibile, acolo

favorabile pen

  crescerea
। ■ case, suni:
de lumină

top» re'ioit
        temperatură

n-
gi

f de cât punctul



mina sunt ac-
CiupercI de case.■' ' ᵤᵤ gₑ fₒᵣₘ₍^ă


acești fungî de casă. în privința acesta, fungii
facă o escepțiune din tdte celle-l-alte vegetale ca-
re crescfl tocmai unde aerul e prdspet, pe când
fungii crescu tocmai într’ună aeră stricată, pu-

tred si nici de cum re’ noitu.
     9
      Când lemnele aă o disposițiune a fi atacată
d’acesti fungi, atunci putreziciunea se arată întoc-
mai în partea ascunsă de lumină; așa s. e. du-
șumelele sunt atacate în partea lor de josu un-
de sunt culcate pe pămentă. Când se afle ceva
aeră prdspet între dușumele și pămentă, ellu nu
putrețlesce: dar nici într’o lipsă totale a ae-
rului, acești fungi nu pot să crescă; de aceea
unde pămentul e tare (s. e. pămentă gelben bă-

tut) acolo nu suntă fungi. De aceea în came-
ra care remâne închisă multă timpu, unde nu se
re noiesce aenă umeZeala nu pdte să se evapo-
reze și tot d’o dată șe suie din pămentă nisce
unieZele moi. tocmai acolo se desvoltă c’o mare
înlesnire fungile caselor; acesta se întîmplă și
în beciuri și în alte asemene încăperi care se
află în păment, precum și în casele care s’aă ten-
cuit îndată dupo ce s’aă clădit în roșiă. Dar ori
cum, fungile caseloră se arată în nisce colțuri
umede, întunecdse și ascunse, subt nisce mobile
care staă la ună locă ani întregi nemișcate (s. e.
dulapuri). Dar și pe acoperișurile caselor, în lo-
curi umede pirn apele ploilor care se streedră, și
acolo se arată fungi.
     Eu însumă amă observată într’un beciă es-

pus la umeZeală ună fung c’ună mycelium alb
ca zepada având o țesătura ca pielea care s’a
întinsă peste totă beciul între grinzi și tavan și

a putreZită tdte scândurile tavanuriloru pe din
ăntru, în cât aă căZut una dupo alta.
     Dar care causă produce acești fungi de
case? Aici opiniunile sunt diverse; unii sunt do

părere că ellă e produs chiar din lemnele care s a

întrebuințat la clă
Zi, pe când alți
mentă care s’a
sumele, s’a aflat
mențe) de acestî
sindă acolo con-
biie, s’a desvol-
piniune este a-
nitdre. Adico că
trebuințat a’l as-

Bolletus edulis.

dire fiind ver-
Zică că în pă-
pușă subt du-
germiue ' (se-
fungî, care, gă-
dițiunl favora-
tatfi; aedstă o-
cum cea dom-
cu pămentă in-
terne sub du-

șumele sau peste boite, intru germenii aces-
toru fungi și daco acestî germeni găsescă aco-

lo lemnu atacată prin umeZ^lă, atunci ei în-
socescă materia acestor lemne, se desvoltă și se
face mari pe costulQ acestor lemne.
     Remediul pentru fungii caselor este Zepar-
tarea sistematică a tdtă umeZeala; atunci chiar
aflănduse germine în case, totu nu vor putd să

se desvolte. Dar miZloculă ceilă mai sicură în
contra umeZelei caselor, este tencuiala pivnițelor
și a locurilor întunecdse și umede, cu cementă
bună de Potland. Acestă cementă are proprie-

— 253 —

tatea că îngite ori ce ume^ălă și in umezeală
se împetresce ânce mal tare. Aici dar, e destul a
acoperi pămentu espusfl Ia umezeală c’un strat de
cement numai de o grosime ca d’unii policifl (țolfl)
și a pune peste acestfl stratfl grinzi safl dușu-
mele, asta va fi de ajjunsfl spre a le apăra de
tdte ume^elele, prin urmare și de fungi.
   Este remarcabil că fungile caselor și chiar vă-
tămarea lor pentru sănătătea dmenilor, era cunos-
cute deja lui Moise ânc’ înainte cu patru mii de ani;
căci în Biblie (Pentateuchfl, Leviticu) se găses-
ce o descriere' despre malatia caselorfi, arătăn-
du-se pe păreți ca unfl felfi de exantheme (bu-
bă, rîie); acum se scie că acestfl exanthem nu
e altfl nimicfl de cât unfl felii de fungu produs
prin umezeală. Dupo legea Mosaică, nu era per-
misii a locui într’o asemenea casă ci trebuia s’o
închidă îndată, și într’ adevăr, din punctul de
vedere ingienicfl, trebue cineva se fugă dintr’ o
asemenea locuințe.
      Ecco că studiindu cu rațiune ordinile reli-
giunilor, o să găsim că multe lucruri care ni se
par neînțelese și misteridse, nu suntfi altfl nimicit
de câtfl ordinile igieinice însestrate cu autoritatea
religiunei, ca să fia pășite cu mai mare rigorositate.
Aceea ce este acuuf ordinul medicilorfl la dme-
nii înțelepți, era altă dată în Orientii, ordinul pre-
oțilorfl pentru totfl poporul fi; locală rațiunel la
cei aleși, va împlini totfl d’auna credința la cei
de rindfl.
      Cât despre istoria naturală a ciupercilorfl
în genere, obsservăm celle următdre: sunt vege-
tale criptogame (făro flori și făro fructe), cresc în

locurile umbrite și umede; forma lorfl e fdrte
differită, ănsă mai la tdte observăm duoe părți,
o parte ascunsă sub pămăntfl (Mycelium) prin
care planta cresce, și o altă vizibile, peste pă-
măntu (Peridiurn) prin care planta se îmmulțesce;
acestă fo mă păte să semene ori cu o umbrelă;
aici deosebim unfl piciorfl ceva umflatii josu pur-
tîndfl în sus o capelă (pălărie). Suprafacia de jos
a capelei safl a capului rotund, arată ori ca nisce
cilindri mici (Bolletus) ori ca nisce lamelle per-
pendiculare (Agarricus). Se scie acumfl trei mii
de specii de ciuperci, dintre care numai pu-
cine se mănâncă adico: scumpa truffa (Tuber)
de Perigord .în Francia (despre, care am vorbit
altă dată în Isis); Belletus edulis, adico ciupercile
ndstre obcnuite și Mor chelia esculentă c’ un capfl
umflat. Ciupercile-ndstre-sunt o mâncare fdrte
plăcută și forte nutritdre, ănsă sunt grele de mis-
tuita, apoi coprinde de multe ori unu principu
veninatfl (otrăvită). Tote semnele care d ose-
bescfl ciupercile otrăvite de celle neotrăvite,nu
sunt pre sicure; de aceea e bine ca să le puie
ciupercile câte-va minute în oțetii înaintea fer-
berei lorfl, fiind-că oțetu’u are proprietatea d’ a
slăbi forția veninată a ciupercilor. Dar un omfl
care se simte reu dupo mâncarea ciupercilorfl,
cellfl mal bună remediu este o vărsătură, precum
amfi (jisfl la unfl altfl locfl (la cărnați otrăviți):
când a întratfl în organismul unui Omfl safl al li-
nei societăți unu princip veninat, trebuie grăbitfl
a’lfl varsa adicfl a’lfl da afară din sinulu nostru.
B.

IMPRESSIUN1LE D-Jui GLAISHER LNTR’DN BALON
ÎNĂLȚAT ÎN AER.

    . Când amfl ajjuns la înălțimea de 3000 metri,
$ice D. Glaisher, la 1 oră 21 min. dup’ amia^i,
temperatura se coboră la °, la 1 oră 28 min. ajjuns-
serămfl la o înălțime de 3800 metri c’u tempe-
ratură de —8°,- la 1 oră 39 min. nălțimea era de
6400 metri și thermometru arăta —13°; 10 min.
pe urmă la 8000 metri de nălțime,' temperatura
aerului cădu la —49° și theometrulfl D. Re-

gnault răcitfl chiar la —1° n’arăta nic’o umiditate.
     Păn’ acolo făcussemu tdte observațiunile
fiind în putere și nu încercam nic’o difficultate de
respirație, D. Goxwell, aeronantu meii în puterea
forțelor fisice ce era silit să’și dea, fussesse din
contra, prea genat cât-va timpii în respirația sa.
La 1, 51 min. barometru însemna 267 milimetri
safl o înălțime de 8855 dc metri; themometru

254 —

  cu beșica uscată arăta —21°; încercam ddră în
vane a citi pe thermometru cu beșica umedă, căci
nu veddm coldna de mercur; frecam ochii si ,me
servim cu lupa, deră nu vedem mai bine. Repe-
tată pe alte instrumente acostă încercare remas-
se nefolositdre și nu mai ve^uiă stilulu orologiu-
lui meu. Chiemam pe D. Coxwell într’ ajju-
tor și’mi respunse că va pune tdte silințele ca
să deschidă. Așu fi voită să attingă ună flacon
cu rachiu pusă pe o masă la 33. centimetri de-
parte de măna mea, deră nu putuiu reuși. Pucin
pe urmă cu tdte acestea vederea mea încetă d’a
fi așa turburată și putuiă vedea baromeutru; vîr-
fulu coldnei de mercur era coprinsu -între 25 și 28
centimet., vruiă s’o înregistredă, ddră nu putuiu
scrie. Mai tărțliii vețluifi că barometrul a căfjut
la 254 millimetri și nu putuiă însemna în regis-
tru. Prin comparația făcută în momentul ple-
cărei cu barometrul modelă al lordului Wrot-
tesley, astă înălțime a barometrului devenea 249
millimetri correspunțlind c’o înălțime de 9200 me-
tri. Simțem că cadă în slăbiciune, me siliam să me
descept luptăndu-me și mișcăndu-me, cercam să
vorbesc, deră nu mai vorbiam, vruiă să privesc
din nuou la barometru, capulu cățtu pe unu din
umerii mei, ’lă ridicăiu și căutaiă să’l țină dreptu,
deră se lăssă mai ânteiă pe umerul cellu-laltu,
pe urmă îndărăt, braciulă meă pusă pe masă
că<]u în lungu corpului meă; abia (Jiereamă pe
D. Coxwell în cercă. ț)ioa se întuneca din ce în
ce și îndată se făcu întunerecu și nu avdm mai
multă consciință despre mine însumi de câtă în
timpulă somnului; trebuia să fiă 1 oră și 34m.
Atunci auțliă pe D. Coxwell că me întrebă ,jce
temperatură avem ? observă, momentulă a venit,
privesce". Deră eu nu putdmu nici se verii, nici
să vorbescă, nici să me mișcă L’auțliiu strigând
mai tare și mal poruncitor: fă o observațiune, es-
te timpă, însemn^ă temperatura. Dupo căte-va
momente deschiseiă ochii, ve^uiu pe D. Coxwell i
și instrumentele într’ună modă mai ânteiă con- :
fusu, pe urmă ceva mai curată; atunci putuiu <
spune D. Coxwell că perdussem tdte simțirile, <
’mi respunse că și ellă se aflasse destul de slabă, i
îndată rehiaiă plina consciință despre mine; D. i
Coxwell ’mi <Jicea: am perdut serviciul mănilor, i

i dați’mi pucin rachiă să Ie spălă. Manile lui e-
i raă mai negre. .           '
i Veduiu atunci că temperatura era totă subt
zero, barometru arăta 254 millimetri, deră repede
se urca. Re’ncepuiă observațiunile melle la 2 ore
7m: barometru arăta 30 de millimetri, și thermo-
■ metru—19°, țlieriiu că apa din vasulu care alimen-
; tă thermometru cu beșica umedă, forma o massă
solidă de ghiață. D. Coxwell ’mi spusse atunci
că pe când era în cercă simțisse ună frigă idr-
te înțepător, că o ghiaeiă albă acoperea tot gîhtu
balonului și cercând să se cobdre în cosă, ,n’a pu-
tută, căci manile’ieraă înghiețate, că’ și da multă
ostenelă ea să ajjungă penă la mine; că pe mine
me găssisse făro mișcare, într’o posiție liniștită
și placida, că ’mi vorbia și nu priimen nici ună
respunsu, că înfine eramu cu totală nesimțitoru.
Simțisse că și ellu devenea slabă și încercasse
să deschidă supapa, ca să dea eșire gazului și
să se pdtă coborî, ddră manile refusaă d’a lă servi.
Atunci ellu apucasse funia cu dinții, ș’a trasă
pane când în fine supapa dosehițlindn-se balo-
nulă a începută a se da josă. Astă faptă este
caracteristică a D. Coxwell. Nic’ o dată nu’lă
amă vexată într’o încurcătură, făro ca immediat
să găsiască ună mițlloou puternic ca să esc. tot-
d’auna mi s’a părută stăpen pe ellu însuși, în câtu
sângele lui rece me mulțumesce și ’mi inspiră
o confienție absolută în abilitatea sa d’a dirige
ună așa de imensă, balon
   ’Lă întrebam decă însemnasse temperatura, ’mi
respunse că nu, pentru că divisiunile instrumen-
telor erau tdte întdrse despre partea mea; în-
semnasse numai că la ună 6re-care moment, cen-
trală barometrului aneroid (făro aer), acul seă
albastru și o funie legată de coșu, se afla pe a-
ceea-și liniă drtjptă. Ddcă D. Coxwell nu s’a
încetată, pressiunea' barometrică era coprinsă în-
tre 178 si 203 milimetri; ori, la astă din urmă înăl-
țâre barometrică, respunde o înălțare de 10465
metri. Un thermometru înregistrător prea deli-
cată însemna —27°; ddră din nenorocire n’amu
citită de câtă dupo ce m’am coborît din coșă și
nimic nu m’a încredințat ddcă arătătorul n’a fost
derangiat. Când me coboram și vfiddm temperatura
suindu-se la — 8° începurăm a simți că e cald,

— 255' —

mai tăr<Jiă când thermometru arăta 4°, simțiamă
o căldură prea mare. Temperatura mergea ne’
ncetatu măriudu-se, era de 12° când ajjunserăm
josu; nisipulă din coșă era prea caldă la mănă
și când Tu aruncraăm pe păment scotea vapori.
     Am făcut o esperiență în timpul suire! melle,
amu luat adico patru porumbei și le am dat drumli
la differite înălțimi. Cellu d’ânteiu la 6 înălțime
de 4830 metri, elin întinse aripile-și se coborî
ca unu sulă de hârtie; cellu d’al duoilea la 6440
metri, sbură cu putere descriind cercuri în aeru
și coborindu-se la fiă-care învîrtitură; al 3-lea
între 6 și 8000 metri, că<Ju ca o petră; alu 4-
lea la 6000 când ne dam josu, descrisse un cercă
mare și mersă îndată de se puse pe vîrful ba-
lonului. Alți duoi porumbei ne’amu întors cu ei
josu: unul era mort, cellu-l-alt abia putu să’și reia
forțele, ellu purta la ghîtu unu mică biletu; vruiă
să’lu facă să plece,, ddră ellu se întdrse îndată pe
dcgitile melle. Un cuart de oră pe urmă vețluiă
că ciugulea panglica care ținea biletu, ’tă aruu-
caiă din nuou în aer, sbură cu putere, se învîrti
împregiurul meu de duoă saă de trei ori și luă
înfinesborul către Wolverhampton. Cu tote as-
tea nic’ unu dintr’acesti patru porumbel nu se
întorssesse âuce într’acestă orașă cându plecaiu
către 6 ore.

     Se pare că resultș, -din faptele observate de
noi într’ acdstă înălțare, că 8000 metri este a-
prdpe limita de înălțime la care abia potă trăi
ființe umane.
9
     Effectele ce amu încercată în escursiunile
melle suntă, cu tote acestea, destulă de differite
ca să potă conchide dintr’ enselle, ca’n ore-care
ocasiuni puteam să me înalță mai sus, sau că alte
persdne ar putea înfrunta făro pericol o rărire
de aeră mai mare și ună frigă mai tare. Credă
cu tdte acestea că prudența comandă la toți a-
eronauți d’ a deschide supapa (capacu) îndată ce
colona barometrică se va lăssa Ia 290 millime-
tri. Datele ce ar putea cineva dobîndi suiudu-
se mai susu nu prețuesc, câtă priimejdiile ce ar
putea întimpina!“
     Ecco cum omulă, prin puterea geniului, de-
vine regele aerului și pdte căletori în aer ca și
pe mare. Cu acestă ocasiune facem cunoscut lec-
toriloru noștri că, cu câtă ne’nălțăm în aer, cu
atâtu căldura descresce, și din contra cu câtă ne
afiundămă în sînulă pământului, căldura cresce
gradat. Esperiență ne spune că la fiă-care 180° în
atmosferă căldura descresce cu unu gradă și în
sinulă pămentului la fiâ care 30 metri căldura
cresce cu unu gradu.
A.

PROPOGAȚIA FIINȚELOR ORGANISATE

ABȚII . IV.

     Radiate. Aceste animale considerate în to-
tală presintâ tdte modurile de propogațiă ce am
arătat penă aici, adico: ovipare, gemmipare, scis-
sipare și alternante. Aici generația numită al-
ternantă este și mai admirabile și se observă
mal cu sdmă la nisce animale numite Meduse,
ce am avut ocasiune a studia pe marginea mă-
fel la Nizza. Aceste bizare animale au corpul
transparent, gelatinos, ast-felă în câtă pdte cine-
va studia anatomia lor făro a mai avea trebuință
de dissecție, elle daă nascere la animale care
nu semenă cu densele, ci cu acellea din care el-
le aă provenită și dcco cumu: Dupo frumdsele

observațiuni alle D. D-lor Siebod, Sars, Lowen și
Dujardin, un numer de meduse, care în prima stare
au forma și organisația de polipi și se’mulțescă
prin muguri, dobîndescă organe de generație
secsuale dupo ultima loră metamorfosă și apoi
se propagă în starea acdsta prin germeni liberi
saă prin ouă.
     Tot într’acestă grupă de animale este o
classă numită polipi în care se află margeanu;
mărgeanulă dar din care se fac atâtea obiecte
de lucsă nu este alt ceva de câtă o producție
calcardsă a unoru animale ce trăescu ficsate în
fundulu măriloră, aă forme de arbori și se pro-
pagă prin muguri.

— 256 —

      Muguri! aceștia analogi cu bulbilele plante-
loru se reproduci! pe suprafacia unor polipi în-
tr’ună locu otârîtă, dar se desfac și cad îna-
intea complectei lor desvoltări și iau forma pă-
rinților lor. Acestea suntă germeni liberi care
se deosebescfl de ouă într’aceea că nu sunt pro-
ductulu unei fecondațiuni, adico: din acția reci-
procă a cellor duoe elemente alle gerroenelnî și
că composiția lor essențiale este defferită.
      Când suntu organe generatorii mascnle sau
femele, sau despărțite sau unite p’acellași individă,
sunt totu-d’anna puse în nisce lame, care esă
în cavitatea abdominale, lipite de nisce fire a-
târnate și plutind în astă cavitate care este în
comunicație prin gură și prin ștomacu cu aerul
atmosferic. Intr’acdstă grupă de animale se
observă unu fenomen analog cu ceea ce se ve-
de la plânte, adico: animalele se lipescu unele de
altele și se ficsedă de roce pe marginea mărilor.
      Amorfe. Animalele care compună acdstă gru-
pă se nnmescu omogene și amorfe pentru că’n
celle mal multe, materia din care se compune corpul
lor este una si aceeași si forma lor este variabile.
9                     9  9
Spongiarii sau bureții se propagă prin tăiere sau
prin muguri numiți bulbii! întocmai ca și plantele.
      D. Ehremberg s’a ocupat multă cu studiul
animaleloru microscopice numite infusorii. Cor-
pul acestor animale omogene privite Ia micros-
cop pare a fi plină cu corpusculi rotunji și de
formă regularie pe care D. Ehremberg le ia drept
ouă. Acest savant consideră de organă mascul
unu simbure centrală care pare că gidcă unu
rolă importantă la aceste animale prin constan-
ța presenței salle,. Dar părerea lui nu este an-
ce bine fondată fiind că n’a putut demonstra
esistența părțiloru essențiale și composiția ca-
racteristică a glandulelor reproductorii, căci glo-
bulele ce umple copulu loru se pară a fi nisce
bulbile comparabile cu celle ce se vedu la plante.
      Animalculele omogene se îmmulțesc prin
tăiere divijendu-se în sensulu lungime! saă ai
lățimcl, dupo specie. In classa acesta generațiâ
secsuale dispare și lassji locă cellor scissipare și

organisată or! care s’a formată prin singura in-
fluință a agențiloru fisicî, precum,: aerulă, apa,
căldura, saă printr’aceea a ființei organisate, în
care este părăsită. Astă ipothesă din urmă, astă
generație țlis-ă eterogenă precum și aceea jisă
spontanee, în câre se crede că prin forțele ge-
nerale și <5rbe alle.naturei se p6te crea o indi-
vidualitate organisată, nu suntă admissibile în
starea actuale a conosciințeloru ndstre. Elle
suntă contrariă atât legiloru celloru mai simple
alle logicei cât și fapteloră celloru mai positi-
ve și celloru mai constatate alle sciinței.
     Aste fapte, pentru ceea ce privesce ani-
malele. demonstră că t6te individualitățile, că tdte
speciele acestui regină la ort ce classă va aperține,
ori care va fi organisația lor simplă sau com-
pusă, suposă esistența unuia saă a mai multor
părinți care ’i-aă produsă, saă prin tăiere, saă
prin muguri, saă prin ouă.
     Aste differințe arată că deosebitele moduri
de propagațiă contribuescă a perpetui dre care
planuri de organisațiă aparținend la tipii, la clas-
sele și la primele divisiuni alle acestora.
     Decă luămă pe urmă deosebitele moduri de
propagațiunc secsuale și intrumentele simple sau
complicate care contribuesc la acăsta; de am pu-
tea să întrămă în tdte amănuntele de differințe
ce presintă aste variate instrumente, am arăta că
specia ensnși și neștersele sălle caractere pot
avea origina lor primitivă într’aceste differințe
care contribuesc, cellă pucin a o constitui și
a o perpetui făro multă schimbare.
     Ecco cnm Natura prin propagațiă și modulă
viețuirel unesce animalele cu plantele prin cel-
le mai simple și celle mai inferidre ființe din
regnulu animal și din regnul vejetal, astă-felu
în cât la limitele astoră duoe regnuri esistă nisce
ființe despre care este ance multă îndoială, decă
suntă animale saă vegetale. Vom vorbi mai pe
largă despre acestea când vom tracta despre pro-
pagația planteloră. în numerul viitor vom vorbi
despre generația fard fecondațiă nemijlocită și
despre fenomenele care caracterisă în celle duoS

gemmipare.                                      secse etatea (vîrsta) propagațiunei.
   . Din celle espuse pen’aici conchidem că, nici                                     A.
intr’un casă nu este în dreptu a suposa că o ființă
Imprimeria Națională a lui St~Rasidescm    ~