Professor Dr. luliu Barașu și D. Ananesou. oprindere: Aquariile din Paris.—Șiorecele din Islanda.—Maladii imaginare. — Comunicațiuni sciințift Aquariile din Paris într’unulu din articolele ndstrd precedente (în No. 24} am vorbit despre Aquariile ce se găsescu acum în Europa mai în tdte casele 6- meniloru care sciu a trai în lucsu, nu nu- mai bogății, ci și ințelleptu și cultivați): ensă aceste Aquarii private suntii în dimensiuni mici i dupo midl 'cele mărginite alle particolarilorii. Acum ensă vomă vorbi ceva despre Aquariile publice, care se află în pădurea de la Bulo- nia (bois deBoulogne) lingă Paris, în grădina j numită d’Aclimatațiunea animaleloru. I Era o idea luminosă a celebrului Isidor - 242 — Geojfroy St. Hilaire, și de unu mare viitorii de a i fonda în Paris o societate numită societatea d'a- I climatafiune. Scopulă acestei societăți este d’a ■ încerca a domesteci animale nuoi din climele ¹ streine și de a le obicinui a trăi în starea do-! roestică în climele ndstre europdne. Este in- tr’adeveră unii ce curioșii de a vedea că din- tre sute de mii de specii d’animale, care esistă în regnulă animală, noi omenii amu domesticită presintă, căci suntă animale marine care trai eseu o fdrte mică fracțiune dintre densele; și aceste । pe fundulă ocdnului La o profunditale imensă, pucine animale domesticite, datedă de mii de ■ unde nici o dată nu ajjunge rada himinei. Ddră . Cu dreptu cuvîntu Is. St. Hilaire ș’a in- ! și gradulu vioiciune! animaleloru ce trăescă în trebatu: 6re noi dmenii moderni nu putemă să ! Aquarii este differită; căci acellea care trăiescu facemă aceea ce au făcută stremoșii noștrii ' în profundități mici nu suntă supuse unei pre- înainte cu mii de ani, cu midldce și cu co- ! siuni mari a masei apei ce se află peste dîn- nosciințe multă mai mărginite? Oare nu pu- । sele; aceste animale aă nisce mișcări iuți s temă noi acum a progresa și a întinde ■ gentile; pe cănd animalele care trăîescă la o dominațiunea ndstră peste unu cercă mai mare de animale domestice de căt penă acum, cănd ; am remasă staționari în aedstă lucrare în cur- î î sulă multoră secoli? j Acdstă ideă mare, a fondată o societate , mare și aedstă societate a, produsă ună insti- ! tutu mare, adico grădina d’aclimatațiune^ anima-i leloră lîngă Paris. Ne reservămă a vorbi altă dată mai pe largă despre-lucrarea acestei so- cietăți, acum ensă ne vomă mărgini a vorbi des- pre Aquariile ce se află în acestă grădină și care aă dreptă scopă a ne areta felulă tra- ului animaleloră acuatice care trăescă în ape dulci (lacuri și rîuri) și în ape marine (de mare). Cine intră în ăntrulă gradinei și vede a- ceste Aquarii în numeră de 14 înșirate unu dupo Ite, simte o impresiune grandidsă și imagina- țiunea Iui este isbită de ună spectacolă straniu, plină de curiositate. Murmura apei in basi- nuri, lumina debilă, semiobscură ce domină in galeria Aquariiloru, formele bizate care trăescă și se mișca în ăntrulă basineloră; asta escită în fantasiea ndstre imaginea ocdnului cu imensa lui adâncime, cu obscuritatea care domnesce în sinulu lui și cu imensitatea animaleloru ma- rine care trăescă acolo, formîndă o lume aparte multă mai mare, multă maî variată de cătă lu- mea lumindsă ce se află pe suprafacia conti- nenteloru. Galeria Aquariiloru coprinde 14 basinuri, dece pentru animale d’ape dulci și patru pline de apa de mare pentrm animale marine. Fiă- care basină represintă unii tablou deosebită, a- tătu prin animalele, căt și prin vegetalele d’o structură particolare ce se află acolo, li- nele Aquarii se preșintăui colori deschise, vesele, altele în colori inchise, întunece și triste; aedsta depinde de gradulu profundităței ocenului.ee profunditate ocenică fdrte mare, acellea pdrlă pe corpulă loru o presiune immensă a colonei apei ce se află peste densele; de aceia, aceste animale nu suntă în stare a face nisce mișcări iuți și vii; ba ance unele sunt țintuite cu to- tulă pe fundulu mărci și despoiate de ori co mișcare. Dupo adâncimea la care cresco vcgctalile marine, mai cu sdmăalgcle, le deosebimă în trei feluri, adico în alge negre, roșii și verdi. Al- gele negre, sunt celle mai respăndite în o- cenă. Elle crescu pe suprafacia mărci, ca si pe fundulă cellu mai adâncă. Algele roșii sunt mai pucinu respăndite; ddră nu cresc nici pe suprafacia apei, nici în adăncimea mărci, ci în nisce profundități de milocu. Ddră algele verdi, crescu numai pe suprafacia ocdnului; căci aă trebuință pentru crescerea loră de lumină, aeră si de mișcarea talasuriloră. ț * D ntr’aceste plante esă totă mereă nisce bășici pline de gază oxygenă (gazulă viăței) și acestă gază devine sorgintea viăței pentru ne- numeratele animale ce trăescă în oednă. Asa putemu să dicemu că se deosebesce în oednă trei regiuni de vegetale, una verde, alta roșia, dră alta ndgră. In fiă care dintr’aceste trei regiuni de vegetale, se află și deosebite feluri de animale marine; ensă aceste diferite animale nu suntă representate îu Aquarii intr’ună modă ecualu; căci animalele care trăiscă în regiunea supe- — 243 - ridră (verde) suntă mai lesne de păstrată în a quarh de cătă acellea din regiuni mai inferidre care cer o presiune mare, imposibilă a-i pro- cura într’ună basină. Cu tdte acestea, se gă- sesce acolo multe esemplare de anim^e marine din t<5te regiunile (vedi Revue Brittanique 1862, No. 3.) Animalele numite Actinie saii Anemone de mare (flori de mare) se află într’ună numeră mare de specii în aceste aquarii; elle locuescn regiunile cele mai superidre, reușescă chiaru pe usoatu, adico după ce prin reflucsulă mărei, o parte a remasă uscată. Aceste animale pre- sintă o bogăția mare de colori frumdse și de- licate și o. forte mare varietate în formele loru bizare (ciudate). Suntă fdrte simțitdre pentru lumină, căci micșorăndu-se lumina, tdte mișcă- rile lorii se slăbescu. 0 escepțiune face o speță dintr’ensele numită Peachia hastata care, din con- tra are simțirea numai noptea. în basinulu al zecelea se află o collec- țiune de Annelide, avănd forme fdrte elegante Aceste animale, de și mici, sunt f<5rte sănge- rdse; unele se ținu ascunse sub l petre, iiaștep- tăndă prada loru și o prinde prin viclenia; pe căndă altele ’și găsescu prada prin forcia loru superidră, ca fdrele sălbatice pe câmpii, Pes- cii suntu neamicii cei mai mari ai Annelideloru, De și o mai mire parte â Annelidelor pe- trecu o vidță liberă, umblăndă libere în apă, cu tdte acestea sunt din transele câteva spe- cii, care de sine se ascundă și se lipescu în nisce țeve care crescu împreună cu dănsele și le servă drepții casă sau .pavădă de apărare Numai capulă lorii ese afaro din aceste case și acestă capii este incongiurată de nisce fire delicate, care servă acestoru animale drepții or- gane de resuflare și totu de odată drepții or- ■ganu de prinderea alimentelorii (măni). Nu se pdte ca să ’și imagine cineva nisce mișcări mai delicate și mai plăcute, pline d’o armoniă și întindendu-se în tdte direcțiunile. Gândii, unu mîcă animalii are nenorocirea d’a veni în mid- loculă acestoru organe, îndată aceste mâni se îndoescă și încongidră pe sermanulii arestantu și’lă bagă în țdvă unde remîne prinșii penă când e mâncată de annelidă. Speciele celle mai in- teresante alle acestoru annelide suntiî Șerpuia, Sabelle, și Amphitrita. ’ Animalele crustacei (racii) ocupă unu locă important în aquariile Parisului. Fiu care visitatoru este în dreptu a se mira de voraci- tatea (lăcomia) și de pofta nemesurată a acestoru animale. în tdtă scurtă loru esistențe, nu făcu nimicu de câtu mănâncă, nu lasă măcaru unu momentu fard mâncare. Celle mai remarcabile dintre tdți acești crustacei suntu pusniâi (Bern- ■ hard I’Ermit); acestu animală a priimită de la i Natură o casă sdă pavddă apărătdre numai pen- ; brii părțile din ainte alle corpului șefi, pe cănd J coda și părțile de dindărătă nu sunt protegiate l de nimică și spre a le apăra, Eremitulu este j silită a băga cdda sa într’o deosebită conchilie (scoică) pe care o portă tot dauna cu den- sulă. Ddră lucru cellu mai curiosu este că, dupo ce Ermitulu -a .băgată cdda în numita con- chilie, îndată se lipesce de dansa și o Ane- mone de mare (ună Zoofită) care căletoresce în mare făre ostenfila și făro chiltuială; căci Ermi- î tulă e silită ală purta și pe densulă unde mer- ge. D. Gosse a probată prin cercetări esacte că esistă o cordialitate și o amicițiă intimă în- j tre Eremită si Anemone. Densulu a vedută o- dată ună Ermitu schimbăndu conchilia și în- dată ’și a luată ostendla a deslipi d’acoloAne- | monași a o lipide conchia nuoă unde a băgată coda; ba ănce, lovindu’o de 2, 3 orî bine cu labele sdlle ca să fiă bine lipită și să nu cadă josă în călătoriile sdlle celle repede. Ddră D. A. Lloyd istorisesce că a vedută la Portland- Road ună Ermită care era otărîtă a schimba locuința lui, dâră vedendu că chiriașulfi seă făro plată (Anemona) era pătimașă și nu va pu- tea urma acdstă mutare, a remțjiciată și ellu ' la mutare și a remasă în încăperile sdlle celle vechi. Ară fi de dorită ca o aseminea simpatia și resignațiune să esiste și între omeni! Ddră în pelea de Ermit numită Pagura, trăiesce o specie de Anemone învelită într’o mantă: acestă părăsită mdre de doră, îndată dupo ce a mu- rită Ermitulu unde a remasă în gasdă 1 ■ Afaro de acestea, se află în aceste Aqua- rii, alți crustacei fdrte remarcabili pentru miș- cările loră neîncetate și pentru transparința loră admirabile, pare cătotucorpululoră e făcută de | sticlă prin care se vede fdrte bine în interio- rulă loră — 244 — între pescil remarcabili din Aceste aquarii, numimu pe calul de mare (Hippocampus nia- rinus), fiind că aici se află organisațiunea curidsă, că partea bărbatdscă are sub burtă o pungă în care femelele ’ depună ouăle loră și care rămână aco¹ o penă cănd puii s’aă făcută capa- bili d’a trăi ună traiă indipendentă, ș’atunci esu afaro. De și collecțiunea pesciloră în Aquaril este anco fdrte necompletă, cu tdte acestea pdte ci- neva să stea acolo ore întregi spre a’i admira; mai cu seină este remarcabilă basinulă unde se află pescele spinax, de coldre roșia strelucită, care ardttă fenomenală forte ‘ remarcabilă la pesci, adico: că, plădesceună cuibă pentru puii sei! Acestă lucrare ensă este pe sdma mas- culului care îngrijaște pentru locuința progeni- turei selle și, lucru curiosă, că tocmai în a- cestu timpă de muncă, adico în lunile lui A- prile și Maiă, cănd femela depune ouăle, masculu se află în coloriile selle celle mai strălucite, care se perdă pe urmă și revină în- napoi în anulă viitoră totă în aceste luni. A- cestă cavaleră frumosă și muncitorii este și fdrte curagiosă: căci nu lasă nici ună pesce ca să se apropiă de loculă pe care l’a alesă spre a clădi acolo cuibulă seă. Deră cuibulă lui e făcută într’ună modă forte artistică din fire de erbă și de rădăcini mici forte bine țesute una cu alta și lipite pe fundulă apei prin nisce bu- căți de petre mici pe care pescele le pune din adinsu acolo ca să apese pe cuibă și să ră- mîiă statornic în apă. După ce pescele Spinax ’și a făcută casa, atunci poftesce pe dama sa, ca să intre acolo: deră cătu de galantă să fiă către socia sa, tot n’a ajjunsă ellă : în starea unoră ome- nesci numiți „bărbați' de pantofi (fiind că staă sub ordinile pantofului socieloră loru caprici- dse): căci spinaxelu nostru, cănd vede că dama, cu tote rugăciunile lui, nu voesce să’lă asculte, atunci se necăjasce și ellă, ia pe den- sa de unu picioră (adico d’o notătore) și o trage așa încasă cu sila, ca să facă și densa datoria ei, adico ca -să depue ouăle acolo. Cinci- spre-dece dille dupo punerea ouăloră, esă pui dintr’ensele, atunci era se aretă ta- tălu lingă denșii, plină de tandreță și de grijă, i adună, le aretă cum trebue să îndte în apă șii apără c’unu niarecuragiu in contra tuturoră neamiciloră. care pdte să se arete în domenulu apei. Eccă, unu mică pesce care împreună fru- [ musețea și munca, tandreța cu curagiu, amd- j rea cu simțirea demnitățef selle bărbălesci. Decă । jdmeiii n’ară avea altă folosu de la Aquarii, de | cătu a învăța din timpă în timpă o conduită ' bună și ceva morală de la aceste animale ' aqualice, ară fi destulă a recomanda aceste j basinuri ca unu nuoă midlocă al educațiunei : poporeloru: maî cu seină ar fi asemenea Aqua- | rii o scola bună pentru unii din bărbați. i B. Șiorecile din Islunda Omul este făcut din natură a se apropia de lucrurile plăcute saă folositore ș’a se de- părta de celle neplăcute saă vătemătdre, ellă iubesce pecelle d’ănteiă și urasce pe c lle d’al duoilea, saă că este indifferent în facia lucruri- lor care nu’i sunt nici plăcute irci neplăcute. Tot așa este și pentru ființe: ne place o rdsă mirositore și ne displace o urdică, iubim o pri- vighetdre care ne desfătedă în căntece si urîm o viperă care ne ’nveninedă sau un șiorece care rdde effectele și productele ndstre. Deră Natura care n’a creat nimic în zadar și care în general a combinat totă pentru folosulă și fe- ricirea omului, cum a îngăduit să fie și ființe vătemătdre acestui domnitor al pământului? Oare nu era destulă atătea Jighidne, ce mai trebuia și șidreci să ne prăpădescăbibliothecile, arclii- vele și mobilile ndstre? Stricăciunile și pagu- bile însemnate ce pricinucsc șidreci uiai cusemă plantațiunilor câmpurilor și recoltelor ndstre fac să ne interesede istoria acestui animal; ensă ca să putem ataca mai sicur animalele ce ne suntă vătemetdre trebue să condscem morsurile și orga- nisaținnea lor. — 245 — Ceea ce observămu la prima vedere este - că șidrecile rdde, ellu este deră un animal ro- detor, are o formă lungăreță .'irespăndesce o o- ddre neplăcută Acest animal este destul de. conoscut pentru necomoditatea- ce ne pricinu- esce; ellu locuesce îri general în grânare cu porumb sau cu fructe și d’acolose respăndesce în case; se nutresce cu carne, fructe, și cate odată și cu erburi, deră preferă lucrurile tari pe lîngă celle fragede, rdde lăna, stofeie, mo- hilile, tae lemnul: face găuri în diduri, se vîră pe subt pardoselă, p’între lemnăriile dulghieri- lor, de unde ese ca să’și caute nutrimentulîi și adesseatransportări grămădesceîn vidivna saUt ce pdte tîrî; face câte o dată magazii mai cu semă, cănd are pul, c’un cuvent este un adevărat biciu pentru pagubile ce ne pricinuesce. Ellu produce de mai multe ori pe anu, inai tot d’a- una vara, și fată 5-6 pui o dată, ce cresc cu mare repediciune, caută locurile calde și se vîră pae. cu tdtă otrava Sidrecile din Island.i ■> iarna pe lîngă căminurl. în fin sau în tot resbellul ce le fac pisicile cursele și inomelele, aste animale vicrmuesc așa de mult, în căt priciniiesc a- dessea mari pagube; deră mai cu semă în casele vecin la țerră, în pătule, în ma- gazii de grîu sau de fîn unde se înmulțesc peste măsură, în căt ar li siliți să deșertei,le dacă nu s’ar înpucina între denșii. Deră am vedut prin esperiențio că se omora, se mănâncă între denșii numai să’i si- lescă fdinea ast-fel în căt, cănd este lipsă din causa numărului lor celu mare, atunci cei mai puternici se aruncă peste cei mai slabi le deschide craniu și le mănâncă mai’nteiu creeru ș’apoi restu cada- vrului; aduoa-di resbellul începe și tine ast-fel penă cănd în mare numer se prăpădesc; pentru a- ceease întîmplă adessea că ’n multe locuri dupo ce au fost cotropite de aceste animale căt va timpuse pare că dispar (se fac neveduți) făro de veste și căte o dată pentru multă timpii. Tot așa este și pentru șidrecile de cămpu a cărui ’mmulțire peste mesură nu este oprită de căt prin crudimea lor, îndată ce nutrimentul începe a le lipsi. Aristotel credea că causa care face să dis- pară șidrecii este pldia, deră ei sunt scutiti d’acăsta fiind că găurile lor nu sunt nici chiar umede. Șidrecii sunt lacomi și le place abo- ndanția, mîrăie când fac amorul și țipă cănd se bătu, pregătesc un culcușu pentru puii lor și le aduc de măncare; cănd încep să ese din găuri muma veghiadă asupra lor, îi apăra și se luptă chiar în contra pisicilor ca să’i scape. Un șiobolan mare este mei reu și mai tot așa de puternic ca și o mică pisică și are dinții din ainte (duoi susii, duoijosu) lungi și pu- ternici. Nevăstuica cu tdte că mai mică, este un neamic mai primejdios și de care șiobolanii se tem pentru că, se vîră p’în găurile lor lupta ține câte odată mult timp, puterea lor este mai d’o- potrivă deră întrebuințarea aramelor se deose- hesce: Siorecile nu pdte răni de căt repe- țind de mai multe ori mușcăturile cu dinții din ainte care sunt făcuți mai mult ca să rddă de Cu ’ cat ca să musce si care fiind 'puși la estremi- î .. „ . ’ . _ ’ , tatea macsilei au pucma putere, pe când ne- văstuica muscă cu toți din- ții și cu învierșunare, și ’nloc să se depărterde dupo ce a mușcat suge sângele unde a făcut rana d’aceea șdrecile este tot d’auna învins. Se găsesc varietăți într’acestă specie precum în tdte acellea care sunt forte numerdse în îndi- vidi; afaro de șidrecii co- muni care sunt negricioși sunt și cenușii alți vineți, ălbi saurosetici si altii cut totul albi; asti șidreci albi au ochi roși ca și epurile albu și ca și tdte celle lalte animale care sunt albe. Specia în- tregă cu varietățile selle ar putea fi naturale climelor temperate din continentul nostru și s’a respîndit mai mult în țerrile calde de căt în celle reci. Nu era nici unu în America și a- ceia care sunt astădi în mare numer au des- harcat cu europenii; ei s’au îmmulțit mai _ăn- teiu atăt de mult în căt mult timp au fost o calamitate între colonii, unde n’aveau alți, neamici de căt șerpi mari care’I înghit de vii; co- răbierii, ’i au dus p’în Indiile orientale și în tote insiilile arcbipelagului indian, sunt mulți și în -.246 — | Africa. La nord din contra, nu s’aă îmmulțit li dincolo de Suedia, si ceea ce se numesce si6- reci în Norvegia și în Laponia sunt nisce ani- male, cu totul deosebite de fidreci. Sunt o inul- •■i țime de specii și varietăți de șioreci. Sdrecile de Islanda care este subiectulă iji articolului nostru, are urechile fdrte mari as- jii cunse în parte sub per, cdda este de lungime* I corpului, mai golă solddsă, brună d’asupra,albă de desubt, spatele brun sau cenușiu, cdstele iii garnisite cu per albă și cenușiu amestecat, burta ।; albă sau cenușie, unghii puternice ca să sco- ii bdscă în pămentă și gura garnisită cu mus- i! tăti lungi. Aceste animale sunt nopturne a- I Sico esă numai ndptea p’în întunerec căci nule place lumina ca multora dintre dineul. în Islanda la o epocă otărîtă a anului pri- i!. măveră mai cu semă acest! șidreci emigredă în cete mari, umple țerra și pricinuesc o adevă- rată calamitate publică, ddcă locuitorii nu iau j precațiuni în contra lor. Unele popdre din A- ₍ rabia se nutresc cu șidreci; curios lucru unii !> i gonesc și alți îi caută ca să-imănănce! De vom lua acum în considerația pagubile însemnătdre ce ne pricinuesc aceste animale, putem dice cu drept cuvent că șidrecii sunt nefolositori și ar fi fost mai bine să nu fi e- sistat. La aceasta noi respundem ca tot d’a- una că Natura n’a creat niiuic în zadar- într’ade- ver șiorecii ne pricinuesc mult reu, ensă ob- servînd luerurile mai d’aprdpe găsim, că de n’ar fi esistat șidrecii reul era se fie mult mai mare, căci în loc de unu era s’a veni o mul- țime de animale vătemătdre cărora șidrecii fac resbellu;. da’ceea Natura care n'are în vedere de cat fericirea ființeltr., din duoe reia a pre- ferit pe cellu mai mic. Așa ddră șidrecile este trebuinciosă în sistema general a lucru- rilor și ocupă în regnul animală un rang im- portant în classa mammiferelor, în ordinul rode- tdrelor, în familia șidrecilor. (museidc) A. despre malatia iintigiiuirie Sunt unii dmeni care se cred totd’auna că sunt malodi, ei ’și închipuesc că sufferu de peptu, de stomac, de ficat etc. au dupo cum se dice hypochondria, dar în realitate ei nu au nimic; cu tdte astea este ceva adevărată în- tr’acesta. în tdte malatiile imaginarii influința ner- vosă gidcă un mare rolă, creerul, organul pre- dominant în organism, ocupat prea mult d’o i- dee dre care d’o dorință nerealisabile, este escitat (întărîtat). Starea acesta de escitație se comunică și nervilor care nasc din creeru și firele ner- vdse fiind escitate lucredă într’un modă neobic- nuit asupra unui organ, precum inima, plămo- nii, stomacu, un organ cu care astă dorință, sau astă idee are mai mult rapport și d’aceea se pare că organul suffere, pe cănd în realitate n’are nimic, 'ci numai o stare psîchică a cărei o- rigină stă în sistemul nervos și care predispune organismul la sufferințe. Se, scie din vechime că moralul are mare influința asupra fisicului, precum și fisicul asupra moralului, putem cita o mulțime de esemple In privința acdsta. Regele Syriei Seleucus Nicator avea un fiu, Antrochus, care de mai mult timp sufferea d’o malatie ce o credea, nevindecabile, făro ca vr’un organ să fie derangiat; regele chiamă pe Erasistrat (1) nepotul lui Aristotel^și medicul cellu mai renu- mit dupo timpul acella ca să vddă ce are fiul seă. Erasistrat observă malatul ’lă esamină căte-va momente, ’i pune căteva chestiuni, ci- tesce în fisionomia lui și termină prin a co- ndsce în Anthochus o malatie psichică, dra nu corporale, atunci ellu trage șe regele la o parte și ’i spune că fiul lui sufferă d’o malatie ima- ginarie, că ellă negreșit trebue să fie amoresatu și că singurul remediu (doctorie) este d’a ’i da în possessie obiectul passiunel lui. La acestă '(1) Se zine ki Erasistrat ar fi nellă d’snteis bare a dissekat kornsl aman ka st slsdieze omsl ne omS, mi uentrs amoarea siiinijeî ar fi avst krszimea a zise ka sn om viă ka st asiste an moment la fsnk- ijisnile organelor kornorale. — 247 — noutate regele rernene uimit și nu’i vine să credă ca din amor să devie cineva malatu, dar mai pe urmă esaminănd lucrurile mai d’aprdpe- se încredințeadă cu mirare că medicul nu s’a încelat și că într’adever fiul seu iubea în as- cuns pe Stratonicea, și fiind că ellu iubea iubea prea mult pe Antioclius, a cărui patimă cres- cea din di în di și malatia ajjunssesse prea seridsă. Se otărasce a i o da de socie și ast-fel Autiochus s’a însănetositu. a Ecco ce putere însemnătdre are sciința medicale cănd este întocită dc sciința Psiclio- logiei, adico cănd medicul nu se mărginesce, Ia un organ, ci studie filosoficesce organismul. Un alt eseniplu tot de natura acesta este că un omu află o veste întristatdre, numai de căt ’lii apucă durere de capii, de stomac și de multe ori cade malatii făro ca vr’un or- gan să fie vătămat; sunt și cașuri măi rari în care malatul more numai de întristare; altădată se întîmplă din contra un omu malatii aude o veste bună si se nînsăetosedă. Medicina enu- mera o mulțime de esemple cănd malatii sau însănătoșit făro nic o doctorie numai printr’o- simplă nuvelă care le au pricinuit sau o frică prea mare sau o bucurie peste mesură. Cu o- casia aedsta citești și eîi un fapt ce s’a în- lîmplat pe cănd' am aflam în Paris. O damă sufferea de mai mult timpu d’o malatie. ner- vdsă ce o credea nevindecabile, aude ea într’o seră făro veste un sgomot mare, ’I se spune că gezul a făcut esploșie, că casa este în incen- diu și ’n acellași timp vede și flăcări eșind pe ferestră. Frica de incendiu, ideea aceea teri- bile, că casa, mobilile și tdte obiecte ei vor fi transformate în cenușe face o mare revoluțiune în organismul ei, în momentul acella uită că este malată, sare cu repediciune din pat stri- gend, ᵥajjutor^ și cu ocasia astei scene îngrosi- tdre, dama care sufferea d’atăt timp se însă- Jlătoședâ într’o clipă. O domnișdrăcaresuffereadeîntristare, fiindcă pretenedntul (logodnicul)sefurasse mana ei, s’a p insănetosit îndată ceaaudit că ellu s’a întors si ⁵ f 5 | că ea va fi socialul. Amputea cita o mulțime de e- semple de natura aedsta, dar credu că astea sunt de ajjuns în căt fiă-care pdte înțellege ce in- fluință însemnătdre are moralul asudra fisi- cnlui. ' ! Dar ce raport se află între o idee și un organ material, între o dorință a ndstră și de- Jj rangiarea organismului? Sciința nu-ne pdte de- > monstra aedsta matliematicesce, dar recundsce o armoniă, o legătură strănsă între miteriă și spirit, între fenomenele psichice din lumea în- tellectuale și celle corporale din lumea mate- riale. Ordinatorul Supremii a combinat lucru- i rile ast-fel și spiritulu nostru le privesce ast-fel ’• dupo cum sunt. Eccă cum esplică și fisiologistul faptele acestea. în corpul uman fiă-care or- gan Încreadă într’o sferă mărginită și din con- | cursul lor resultă armonia și viața; dar în dată ’ ce un organ sau un sistem de organe Încreadă mai mult sau mai pnein de căt trebue, funcțiu- nile intră în perturbație, organismul se deran- giadă prin ruperea ecuilibrului și individul suf- fere și e malatu. La malatia imaginarie se raportă și alte fenomene psichice cn totul curidse. Sunt multe ! persdne sănetose care ’și închipuesc că vedu • ceva înaintea lor, ființe sau lucruri, pe cănd în realitate nu este nimic, sunt erăși persdne că- i rora li se pare că’i strigă cineva ndptea pe ji cănd ei dorm, aud curat pronunciănd numele ! lor și cănd esu afaro nu găsesc pe nimini. i Aud sau ved ei în realitate ceva sau că’î înceli j ij simțurile? Nu putem intra aici în mai multe a- menunte psichico fisiologice, de căt dicem înge- ț neral, că tdte acestaa se espllcă prin escitatia i! ¹ ■ ii peste mesură a sistemului nervoșii care este h sistemul predomnitor în organism și care ține ■ în frîu pe tdte celle-l-alte sisteme. A. i ComunicațmHi Științifice Vaporul submarin. Esțragem din jurnalul! ladelphia un vapor sub-marin construit dupo Cosmos următorea nuoutate. Jurnalele americane planurile și sub direcția unui ingineră francesii affirmă că se află acum în Navy-yard din Phi- D. Villeroi, altă, dată lucrător în tipografia de Ia — 248 — Nantes. Vaporul conține 20 omeni cu echipa- - dată în vaporu. în ăntru văpsitu în albă con- giul lor și pdte naviga c’o iuțeală de 6 miile . ține băncile lopătarilor, alle pilotului (cărmaciu- pe oră. Lungimea sa este de 90 picidre, 4’/₂ Iui) ș’aHe comandantului. în differite locuri largu și 9'/₂ naltă, îndărătă are forma ovoidă și nainte presintă unu conă lungăreță terminată într’o pantă ascuțită. Pe fiă cate cdstă se a- flă mai în tdtă lungimea o platformă de fer d’un picior de lată pusă în unghiu dreptă și ridicăndu-șe perpendicular dupo voință, ca să miirgă în dărăt dupo trebuință. Subt astă plat- formă mobilă se află de fiă care parte a va- porului noă lopeți sau notătore verticale lu- crate în ăntru de 18 omeni, decă ecliipagiulu este complect. în dârăt este o cărmă în formă de c6dă de pesce a cărui bară se află aseme- nea în ăntru. De fiă care parte a spineî dor- sale a ăstui fel de balenă, sunt aședate 90 o- chiurî de sticlă ca să introducă lumina în ăn- tru; în ainte și d’asupra duoe coșuri mișcătdre, unu numai pentru a esamina ceea ce se pe- trece pe suprafacia apei, cellu I-altmai mare ca să trecă omenii și funiile corăbiei. De de- subt și nainte se află un alt coșu mobilă pe unde trec cufundătorii pentru serviciul bombe- lor fulminante ce voesce a arunca în navele neamice. Lucrarea se face numai subt apă; dmenii de serviciu esu sau intră dupo trebu- ința făro pericolu comunicând prin midlocul tu- j burilor de resperal’e c’o cameră ad-hoc, așie- Despre grosimea Este acum conoșcut în Geologie ca unu faptă positivu, că interiorulu pamentului este compusă de materii grele, mai cu semă meta- le, fiind așa de ferbinte, îri căt tote suntă to- pit’. Așa deră globulă pămentescă este o va- tră incandescentă, ună cuptoră imensă, plină de metale topite și incongiuratu numai de o cdjă solidă care servă dreptu locuința ndstră și a tutuloru animalelor, precum și dreptu basă de statornicie pentru totă regnulă vegetată. Deră cătu de grdsă este acdstă .cdjă, sau a- cestă boltă care ne desparte de abisulă infer- nală ce se află sub densa? D-nu L. de Bucii și Alexandru de Humboldt aă disu ca acestă cdjă are o grosime de 15 miile geagrafice (aprope 40 Kilometri.) Dâră dupo mortea acestora mari geologi, .aceste the— orii s’a modificată ceva și ecco în ce modă. . Unii geologi englesi suntă acum de pă- rere că cdja pământului e mai grdsă mai eu semă D. Fairlairn dupo mai multe esperiențe ce a făcuta prin observațiuni thermometrice în mine de cărbuni și chiară prin săpături directe, ¹ Iul) ș’a’Ie comandantului. în differite locuri : sunt pompe și apparate pentru a curăți sau a i renoi' aerul stricat de respirația dmenilor. Prin j tr’acest midlocu nu sunt limite pentru timpul- j căt pdte cineva sta într’astă machină sub-ma- j rină. Alte apparate servă a determina intră- rile și eșirile din apă. Trei colâne verticale pdrtă o greutate de plumb care pdte li lăssată repede în cas d’un pericol neprevddut în fun- dul apei. Este ănc’un regulator pentru a de- termina adăncimea la care plutesce o busolă pentru direcția drumului și alte apparate a că- ror întrebuințare este secretă. Ast-fcl de mon- stru marin se mișcă c’o mare înlesnire pe su- praficia, apei se afundă făro veste Ia mari a- dîncimî și remărie ore întregi făro să reapare; este un curios spectacolu d’alu vedea revenind cu majestate pe suprafacia apei dup’o lungă immersiune (cufundare), și aruucănd prin gura sa de bronzu 20 dmeni care se lipise de cdstele lui ca atăția tritoni. Ecc’ acum omul prin pă- trunderea geniului că slrcbnte nu suprafacia pamentului s’a apeloru, ci mărilor. numai aerul, si interiorul cou jei pămentului densulă a ajjunsă la resultatiilă că temperatura pămentului, cresce într’ună modă graduală cu ună gradă Fahrenheit la 59 picidre și supo- săndu că acestă cresccre merge crescendu în- tr’o proporțiune dreptă și simplă, ajungemă să scimă că la o adăncime de 2'/₂ miile englese, termometrulă trebue să aibă o temperatură de 212° F. sau 80° R, adico temperatura ferbe- rei, apei, apoi la o adăncime de 40 miile en- glese, temperatura pămentului trebue să fiă de 3000 F, saă 1000 R. adico o temperatură la care tdte mineralele și tdte metalele făro es- cepțiune, trebue să fie fluide (topite); ensă este de a lua în băgare de semă presiunea cea mare esersată de cdja pămintului peste materiile flu- ide ce se află sub densa; acestă circumstanță și differința capacităței corpuriloră pentru a conduce căldura, face dupo calculile d-lor Fairbairn și Ilopkins că, cdja pămentului trebue sa aibă o grosime nu de 40, ci de 500 miile englese; așa deră putemă dice că chestiunea despre grosimea cdjei pămentului, nu este ănce resolută pen’acum. B. Tipografia C. A. Rosetti ulița Uaimata No. 15.