PENTRU RESPÎNDIREA SCIINȚELOR NATURALE ÎN ROHAfflA Redigeat de Professor Dr. Inliu Barasch și D. Ananesca. Coprindere : Istoria naturale a cărnațiloru.— Lucrătorii din minele de cărbuni în Anglia. Salamandra și Proteus. — Propagația ființelor organisate. ISTORIA NATURALA A UNUI CĂRNATU. Archimede a $isu: „Dați’mi un locu în ceru ca să bătu acolo unu cniu, și me prindă că prin- tr’acest micu cuiu, voiu redica și atârna totu pă- mentulu.“ Acestă sentințe, paradocsă în lumea reale, se confirmă de multe ori în lumea mora- le, domenulu ideiloru. De multe ori, o mulțime de idei mari și forte importante, suntu atârnate de nisce objecte mici și pușinfl importante. In — 234 — acesta casă se. afla și cărnați, unu objectu des- tulă de trivială și de neînsemnătoră, și cu tdte acestea a devenită iu timpulu modernă un punt de plecare, de care suntă atârnate multe idei fdrte importante în igienă, adico în aceea sciința care trăcte^lă despre sănătatea popotelor și des- pre saluta genului umană. Cărnațulă are și ellu istoria lui naturale, care are dre-și care interesă. Acdstă istoria în- cepe c’o luptă precum începe și istoria dme- niloru cn o luptă între duoi frați (Cainu și A- velă). La începutulu secolului al X-lea, se vor- besce pentru prima oră despre cărnați; adico că imperatulă Leon IV, de la Bizanțu, s’a pro- nunciată în contra cărnațuluî umplută cu sânge, sare a eșitu atunci. Ecce decretulti acestui su- verană: „Ni s’a (Jisn că omenii aă înebunitu, unii pentru câștigă, alții pentru lăcomiă; în cât prepară și mănâncă sânge pusă în mațele ani- maliloră, că pună sânge pare că într’o rochiă (ună vestmăntă) și ’lă aduce la masă pentru mâncare. Noi nu putem sutferi ca ondrea impe- riului nostru să fiă mânjită prin astfelu de năs- cociri nelegiuite și numai prin lăcomia abomi- nabile a unor măncăcioși peste¹ măsură. Așa cdră ordonămă că ori care va prepara și ori cine va mânca o asemenea bucată, va fi pedep- sită cu bătaia., și dreptă semnă de desondre să i se taiă părulă din capă și pe urmă să fiă is- gonitu afaro din țdrră. Derâ și autoritățile ora- șeloră unde se va întâmpla o asemenea faptă, vor da amendă (ștrafu) de 10, adicd: tjece leoni de aură, așa vor fi pedepsiți pentru slaba îngrijire a loră asupra moravuriloră locnitoriloră în impe- riulă nostru/¹ Acestă spâimăntător decretă im- perială, n’a avut nici ună effectă, ca tdte decre- tele suveraniloră care nu suntă basate pe ună principiă, ci pe unu capriciu autocratică; și lu- mea a urmată a mănca cărnați de sânge și tdte felurile de cărnați din timpulă lui Leon 1V penă în (Jiua de astăzi. Dâră în filele ndstre, unu altă suverană mai puternică de câtă Leon, s’a ridicată în con- tra cărnațiloră, mai cu sdmă a celoru cu sânge. Acestu suverană omnipotente este sciința, și mai cu sdmă sciința igienică, care are drepfu scopă manținerea sanitâței dmeniloru. Medicina a observată de multă că s’a în- tâmplată căte o-dață o otrăvire morală dupo mâncarea de cărnați (și chiară a unoră feluri de brânză vechiâ). Dr. I- Kerner a compusă o tablă statistică și a arătată că numai în ținutul Suabia în Germania, s’a înbolnăvită în timpulă de la 1793—1822, o sută trei-țleci și cinci de omeni din mâncarea cărnaților și din care optă- £cci și patru aă murită. Medicuh'i Weiss a probată că în orașulu Murrhart s’a bolnăvit tot din acdstă causă în pucini ani 29 de dmeni, din- tre care șdsse aă murritu. Afaro de acestea, s’a arătată o mulțime de asemenea cașuri și în mul- te alte locuri unde cărnați! for mesă rnu nutri- mentă populară dc tdte filele. Este curiosă că mai tdte aceste cașuri nenorocite, s’aă întîmplat tdmna și primăvara. Dintre tdte felurile de căr- nați, cei mai periculoși suntă carnații umpluți cu ficatu, cu sânge, cu creeri și acei numiți fripți. Dr. Kopp rapdrtă că în orașulă Hanau s’a bol- năvită 56 de persdne, dupo ce aă mâncată ună felu de cărnați fripți. Cu tdte acestea, nu trcbue niminca să se sperie și sfi’și imagine că ori ce cărnată este ca cutia Pandorei în Mitologiă, din care eșia fe- lurimi de rele și do ncnorciri pentru omulă, căci suntă semne sicure prin care putemă să deosebimă ună cărnată bună de unu altă reu si otrăvită. Aceste semne suntă celle iirmâtdre: Unu cărnață otrăvită este mole ca piftia saă ca urda; gustulu lui e schimbată și s’a făcută acru saă amară și grețosă, ddră oddrea ea este ca de grăsime rîncedă sau de mucigaiă. Dupo ob- servațiunile D-lui Hei Ier de Ia Viena, aseme- nea cărnați lucescă în înlunerică ca lemnele pu- trede. Cine n’a bagată de sdamă la aceste sem- ne și a mâncată dintre cărnați otrăviți (stricați) este în pericolă, și semnele patimei grele care aă dobîndită înccpă să se arete 2 saă 3 gliile dupo mâncare: adico vărsătură sau silințe zadar- nice d’a vărsa, durere în stomacă, constipațiuni (infracsie), o sete arțletdre, o durere la îngiți- tdre, regușală, o tusa ca la coracâ (gușteră), o uscăciune în nașă și în gură, o slăbiciune mare însocită c’o mare descuragiare, o paralisiă mai în t<5te membrile, mai cu seamă nu păte să misce ple6pele ochiloră; are amețală, vederea lui s’a slăbită saă că este turbată și elă vede obiec- tele îndoite; are o mare căldură în burtă (ca la tifusă sau lungdre), pe căndă pulsațiunile cordu- lui (inima) se slăbescă din ce în ce mai multă pene cândă omulă măre. S’a observată că bău- turea lucruriloru acre, este vătămătăre în acdsiă maladie. Dăcă ne vom întreba, de ce tocmai cărnați de creeri, de sânge și de ficată suntu mai sup- puși de a deveni otrăvi de câtă celle-l-alte ? Res- punsulă va fi că dintre tăte părțile corpului ani- malii, creerii, sângele și ficat se descompun mai lesne; de aceea se și putrei^escă în cada- vru mai înainte de câtă t<5te; mai cu seamă în sânge pOte să se deavolte atunci o otravă fărte teribilă (Cyan-Kalium). Acdsta ne va esplica fapta deja menționată în istoria antică a Ele- niloru adico în viața lui Themistoclu, că în A- sia se otreviau atunci oameni bând sângele de boi. De și Chimia n’a putută pen’acum să des- copere în cărnați unu veninu particulară care aru pute esplica primejdia maladiiloră produsă prin’ trdnșii, cu tăte acestea, este fărte posibilă ca să fiă aici unul d’acelle venine organice numite V i- rus, sare simtă invizibile pentru Chimia și cu tăte acestea produce effectele celle mai teribile. E destulă ca se menționămu aici virulu produs prin ciumă, vărsată, lungdre, cărbuncul, dalac, sy- philis (băla lumdscă), ciuma viteloră, răpciugulu cailoru etc. Lucrarea acestoră principe virulente este cu totulă dynamică și nici de cum materiale. Și tocmai ca dintr’o lumanîre aprinsă putemă s’a aprindem Zece de luminări fără ca luminarea aprinsă să piardă ceva din forcia ei luminăsă; așa păte ună omă ciumată să comunice ciuma la 10,000 de ămeni făro ca ciuma din corpulu lui să peanjă ceva; o asemene lucrare numai este chimică, ci dynamică sau prin simpla atin- gere (contactă). O lucrare analogă o găsimă la drojdiile de inu sau de bere. O cătățime fărte mică de droj. dii, este în stare de a schimba o cătățime mare de făiue în (Jachar făro ânsă ca aceste cătățime de drojdii să peardă ceva din materia ei. Când o dată vom tracta despre istoria natu- rale a pâinii, vom arăta că lucrarea drojdei asupra făinei (scrobeale)schimbănd’o în zachar, este în- tocmai ca o luminare aprinsă, care aprind 10,000 alte luminări saă un omă ciumat care ciume^a ună orașă întregă sau o bucată mică de cărnatu otră- vită, care otrăvesce totă sângele omului. Acestă analogie între lucrarea cărnațului stricat în corpulă omului și a drojdiei în făină, a permis a încerca ună felă de căutare la acdstă maladie, care s’a arătată că este de ună mare folosu; adico s’a vețjută că dacă turnămă spi- ritu în făina în care s’a pusă drojde, că acesta a perdută forcia ei asupra făinei; de aceea medicii au încercată și aă dată malaZiloră otrăviți de cărnați. spirtă de băută și s'a observată că spirtulă a împedecat înaintarea descompunerel corpului viă, precum împedică descompunerea fainei prin drojdie. A Dără la începută, remediulă cellă mai bună este un vomitiv (o vărsătură) care, nu numai că va goni din corpă principul otrăvitor, ci va schim- ba tătă cualitatea sângelui priii sgnduiturile mari ce produce în corpă. Da, o vărsătură este unu remediă divin la multe băle periculăse, în ma- nile unui medică înțeleptă, care scie a produce aceste sguduituri la timpulfl loră și într’o mesu- ră cuvenită. Dâră nu numai în bălele indivi^iloră ci și în acelle alle stateloră și societăților întregi, un remediă „sguduitoru⁴¹ păte să deviă fărte salu- tarii! și a scăpa o societate de peirea în care, din nenorocire, a intrată otrăvirea prin nisce elemente de putreZiciune, care amerință descompunerea to- tală a organismului social. B — 236 SALAMANDRA ȘI PROTEUS. In numerulă trecută amu vorbită dâspre fe- lurimi de brdsce care formează o deosebită grupă (batracieni) între Reptilii sau tîiîtdre; acumă vomă vorbi despre alte duoe animale curidse, totă cuprinse în grupa Batracienilor. Lectorul să ne scuije că pre ne ocupămă cu tîritdrele; ni se pare că acumă „ființele tîritdre" gidcă ună mare rolă în lume; elle tîrrîndu se, ajjungă unde nu ajjunge nici odată acela care umblă dreptfl. Vom vorbi acumă ceva despre duoă tîrri- tdre batraciane care aă ajjuasă la dre-și care ard nici o-dată în focă uiăcaru când rămăn a- colo luni și ani; asta este o esagerațiune; fiind că salamandra este în stare numai a stinge câ- țiva cărbuni aprinși, cn fluidul ă albă care dsă din pelea ei. In articolul despre brdsce rîidse, amă (lisă că salamandra cuprinde ună venină (otravă) tare; unii âncă ’și aă imaginată că a- cdstea este unu Antifarmacon saă remediă în con- tra tuturoră venineloră lumei. Basată pe acestă credință populare, ună medică în Sacsonia a mâncată arsenică (șoricioica): ănsă s’a încelată; salamandra nu l’a scăpată din ghiarele aisenicu- Proteus reputațiune; acestea suntă Salamandră și Proteus. Din Salamandre esistă unele specii cu cdde rotunde care trăescu pe uscată, pe când altele cu cdde turtite traescă în ape. Celle d’ântăl (Sa- lamandra maculosus sive terrestris) sunt animale stupide, care se țină ascunse în găurile pămân- tului lângă rîurî saă isvdre, de unde esă numai în (Jilelle nuordse saă când ploă; femela e fdrte roditdre, fiind că fată în fiă-care primăvară 40 de puii vii. Celle de al duoilea genă (S. aquati'ca) trăescă în apă. In secolii me^ii s’a vorbită multă, fdrte multă despre salamandra; tdte căr- țile Magiei (artei fermecătoriloru) suntă pline de salamandrele. Unii aă (lisă că salamandre nu serpentarius. lui și sermanulă medică prâ credibilă, a fostă victima acestei ^icătdre populare. Ddră Proteus [Hypochthon] este remarcabil că elă [întocmai ca animalul sirc/ic] fiind că împreună în corpul seă duoă organe respirătdre care apar- ține la duoă differite classe d’animale; adico elă respiră prin plămonl [ca ună animală terrestru] și totă d’odată are și branclii ca ună pesce; are o cddă turtită, 4 picidre dintre care eelle din ain- te aă câte 3, celle din dărăt aă câte 2 degete; capulu loru este lungă, ângustă și triangularu. Acestă animală, observă ună naturalist, este ca ună animală rătăcită din altă lume; căci ellă locuesce în nisce ape adânci și turbure un- 237 — de nu ajjunge nici o dată radele sdreluî. Ddcă Proteul ar avă natura unoru dmeni care negă lu- crurile care nu le au ve^u*ă cu ochii loru pro- prii, ar fi £isu și ellă de sicură că sdrele nu e- sistă, fiind-că nu l’a vecjut nici o dată cu ochii sei proprii. Ddră sermanulu Pruteu nici n’a pri- imită din mâna Naturei ochi capabili d’a ve- dea lumina; căci ochii sei suntu numai ca duoe puncte mici afflăndu-se puși sub pelea care e acolo transparentă. Sunt nisce basinnri de apă care se află în ăunlruiu caverneloru întunecdse (așia’n celebra cavernă de Stalactite de la Adels- berg lingă orașiulu Triest) unde se află Protei într’o mare cătățime. Protei din lumea actuală suntă mici, avendă o lungime numai ca o palme, ddră s’au găsită schelette de protei fosili [P. pris- cus] în unele șiste [s. 1. la Oeningen] care avd o lungime de 3 picidre, îu câtă unii încelîndu-se, au luată aceste scheete dreptu schelete de 6- meni antedeluviani! (homo diluvii testis). Proteus schimbă adese ori celdrea sa; în privința aedsta, sdmăne cu cameleonul dintre ani- malele tîrritdre [reptilie] și cu unii dmeni poli- tici de natura Reptiliilor sau tîrritoră. B. lucrători! din minele de cărruni in anglia. ARTIC. II. Dupo ce lucrătorulu a umblată într’ună la- birintu de o mulțime de galerii fdrte încurcate, aj- junge la loculu unde trebue să lucreze astăzi. Ună tîrnăcopă și o lopată suntă singurile in- strumente în aedstă ocupațiune. Deră spre a fi ună taiătoru bunîi de cărbuni, trebue nu nu- mai o forciă mare, și o mare¹ abilitate, ci o deprindere din tinerețe, mai cu sdmă unde stratele de cărbuni nu suntă grdse, ci subțiri; acolo, numai abilitatea și nu forcia lucrătorului pdte să dobănddscă ună resultatu favorabile; căci în aceste locuri, Jucrătorulă nu pdte să desvdlte forcia braciului seu. ci trebue să se curbele și să se puiă pe genuchi. Mai ostenitoră este aedstă lucrare când stratele suntă totă d’o dată subțiri și tari. Sirmanulu lucrătoră este atunci în pli- nă transpirațiune în acestă locă subterană, făro a- eră prdspătu, făro lumină și plină de nisce e- manațiuni organice putredei Cum vrea ddră ci- neva ca atestă lucrătoră să trăiască multă! De aceia este și constatată prin statistică, că meseria de lucrătoră îu grdpe de cărbuni, este fdrte u- cigașe! Să privimă ceva în interiorulă unei mine de cărbuni! Acest interioru semănă cu ună orașă sntteran (ca Herculanum,) care are strada sa principale și în drdpta și în stânga nisce strade laterale. Fiă- care possesor al unei mine, are planulă (harta) ei; fiă-care stradă are numirea ei, și este însem- nată înhartâ; ast felu possesorul scie tot-d’auna în care parte a minei să lucreze și cine lucrd- ele acolo. O disciplină seridsă domină acolo; toțî lucrătorii suntă comandați d’ună inspectorii (vătaf) care are sub ordinele sdlle o mulțime d’alțl funcționari subalterni; . acestă disciplină este cu totul militare. Punctul de căpetenie de îngrijire la o mină de cărbuni, este ventilațiunea ei. Căci este ună lucru destulă de important a face că 300 saă 400 de dmeni care iucrd^lă într’o sutterană în atâte gallerii ascunse, să aibă destul aeră de respirat. S’a calculat că fiă-care lucrator are trebuințe de 250 piedre cubice d’aer respirabilă (bună), pen- tru fiă-care minut; așa ddră trebue purtat grije că în fiă care minut să intre în mine 30 penă la 50,000 piciore cubice d’aeră pentru atîți lu- cratori, și să circule în tdte galeriile minei. Deră decă mina coprinde în sine multe gaze vătă- mătdre (carburi. hydrogenate) trebue ânce ună mal mare volum d’aeră curat și respirabil spre a conpensa eflectul vătămător al gazeloră; apoi fiind-că cărbunii cei mai buni vină tocmai din as- semenea mine bogate în gaze vătămătdre, de a- ceea în aceste' mine trebue ca ună rîu de aeră (courant d’air) de 19 penă la 20,000 picidre cubice să intre în fiă-care minut și să strebată mina c’o iuțdlă de 18 picidre într’o secundă; 238"^ I de sărmă subțire și fdrte ddsă (pe spaciulu unui । policiă pătrată, se află 784 de găuri); aceste gă- i uri permite aerului de a intra în ăntrulu lăm- , pei spre a manține foculu; ddră pe d’altă parte foculu lămpei să răcesce multă când trece prin > sita de sârmă și ast-felă numai pdte să aprindă gazulă ce se află în mină. Gândă aprinde ci- neva o lampă a lui Davy, și o ține într’ună locă încărcată cu gază de carbonă hydrogenatu, atunci vede că flacăra devine mai mare și mai înflăcărată; cănd aerulu coprinde numai a 12 parte a gazului imflamabil, flacăra lampei arde c'o coldre vîneta; când aeru coprinde a 5-a saă a 6-a parte din gaz inflamabil (cărbuni hidrogenat) interiorul lampei se umple c’o flamă maro; ddră când a treia parte a aerului este gază inflama- bil, atunci flacăra se stinge cu totulă; tot de o dată sande în lampă nisce esplosiunl mici și si- ta de sârmă a lampei se face roșie. Deră pro- porțiunea cea mai periculdsă este o amestecătu- ră de 8 părți aeru și o parte gază inflamabil; căci tocmai în acdsta proporțiune, se amcstică oxygenul aerului cu hydrogcnulă coprinsă în ga« zulu inflamabilă în presența unei flăcări; o par- te a oxygenului combinănduse cu carbonu gazu- lui, devine acid carbonică (unu aer ncrespira- bilu) pe cănd cea-laltă parte se combină cu hy- drogenu gazului și devine vapor de apă; ast-fel aerul car.e a ramasă în grdpă s’a schimbată în azotu (Nitrogen) pură, un gațlu care emdră d- menii și animalele cândă ’lu respiră. Așa ddră, schimbările ce se observă în lam- pa lui Davy, sunt în stare a anuncia lucrătorului de periculu care se pregătesce în grdpă pentru densul, și nu’i reinâne altă nimică de cătă a fugi din grdpă.— De și cheltuelile pentru lampa lui Davy nu se suie mai multă de căt la unu penny (aprdpe un gologan sau creizar) pertru fie-care *tonaă de cărbuni; de și possesorii minelor de cărbuni se înbogățescă și câștigă milidne pe ană; cu tdte aedstea, esistă unii avari, care nu vor se facâ aceste cheltueli și preferă a espune viața lucrătorilor la esplosiuni și la mdrtea cea mai teribilă. Ecc<5 penă la ce grad merge lăco- mia unor dmeni! Am Zisă susă, că penă dăunăZi, viața lu- acest volum de aer, are o lungime cale d’o oră! Ar fi fdarte simplu d’a introduce în mină o cătățime mare de aeră bună și a goni dintrînsa aerul stricată, care s- găsesce adunată în mină; însă lucrăndu ast-felă, o să se schimbe aeru nu- mai intr’o parte a minei, și difficultatea consiste a sili aerulu ca să strebată în tdte părțile și galeriile minei; adico a face că în locă să mdargă pe drumu cellu mai scurt, dupo natura sa, aerul să facă felurimi de ocoluri; ast felu în mina cea mare de la Hetton, curentul aeru- lui prdspetă este silită a face o cale lungă de 70 mile engleze. Ddră causa care pune acest aeră în mișcare, este temperatura care este mai rădicată la intrarea gropei de câtă în ăntrnlă ei, avSndă în ăntru. numai 15 și la eșire 60 R° căldură, produsă printr’ună focă de căr- buni care se întreține acolo. Deră ca să sildscă an- ce mai multă aerulu prdspătă a se abate din drumulu dreptă în tdte galeriile laturale, se pune pe drumulă seă felurimi de impedicări, precum uluci de lemnă și chiaru Riduri de cărămidă. Cu tdte mi^ldcele de precauțiuni, possesso- rii minelorîî privescu ei însuși esplosiunile mine- loru ca ună eveniment neevitabilu. Și statistica a arătată că pe fiă care ană moru acumu în Britania-Mare 1000 de lucrători în mi- nele de cărbuni, din causa esplosiuniloră; afa- ră de acestea, se întâmplă adesea ori ca acopo- rișulă mineloru să cadă și să sdrobească o mul- țime de lucrători, sau să ca$ă ună lucrătoră su- induse sau pogorînduse. Forța esplosiunei in mi- nă este teribilă și sdmănă sbugniturii tunetului. Grămădirea gazeloru peste măsură în grdpă, se simte și mai nainte de către lucrători; fiind că simte o ancsietate care la resuflare; lampele în- cepu a luci c’o lucire mai mică și pe urmă se stingă cu totulă; altă dată, sîrma care încon- gidră lampa lui Davy, se face roșia de căldură. Ddră în ce modă este construită lampa de sicu- ranță a lui Davy, care este privită ca o marc invențiune? Aci s’a arătată, ca și la multe alte invenți- uni mari, că o împregiurare mică pdte să producă resnltate mari și neprevăzute. Davy n’a făcută altă nimică de câtă a încongiurat lampa minerilor, — 239 — oratorilor la mine de cărbuni în Anglia era cu totulă necunoscută chiar poporului Englesă: este ddră învederat că educațiunea lor morale, era cu totul ne’ngrijită. Numai înainte cu pucini ani, guvernulu, sau mai bine societatea [coci în Anglia tdte progresele se făcu de cătră popor, care nu astdptă saluta lui din mâna Guvernului] a îngri- jită ca și acdstă parte a poporului englesă se nu fie despoiată de binefacerile instrucțiune!, și a îndatorat pe acești lucrători a visita nisce scd- le elementare, care suntu deschise pentru ei du- minica și în ^illele de serbătdre. S’a și înbună- tătitu acum sdrta lor fisică; căci s’a determinată pentru ei ună salariu pe