Anul V. No. 29. 8 August >?£f2. PEKTRU R2SPEDIREA SCMȚBLOR HATOMM H10MHA ' Redigeat de : , ... 7 Professor Dr. luliu Barasch și D. Ânanescu. —anmnoBgMHP*Jli»Jiₗu*ronTOiUMiamMKMBn!i«»*«"ia num ■wmksșbdr Coprindere : Vieața Lucrătorilor iu minele de.cărbunl în Angliea^—-Brosca rîidsă.—Propa- gata ființelor organisate. VIAȚA LUCRĂTORILOR IN MINELE DE CĂRBUNI IN ANGLIA. minele pămentului; așa dar să vorbimă ceva des-, pre modulă scdterei acestor cărbuni în ; Anglia- In fiă-care anu se scdte din minele de cărbuni alle Angliei, o sută de milione de tonne (otonneare Noi admirămu în tote țlilele operile indus- triale alle Angliei; dar aceste opere admirabile se făcu mai tote prin nisce machine de vaporii; apoi aceste lucrează prin cărbuni fosili ce se scotă din — 226 — căldurei care cresce tot mereă cu crescerea a- dîncimei, este lesne de calculat, că dmeni nu vor putea să Încrede nici o dată într’o adîncime de 3000 picidre. Deră nu numai căldura, ci și a- păsarea mare a stratelor pământului essersate la o asemenea adîncime, va face că bolta mîneloru va cădea negreșită și aerulă d’ acolo va fi neres- pirabilu pentru dmeni. Dâră la o adîncime de 4000 picidre, căldura se va sui penă la 38° R. adico la o căldură cu 6 grade mai mare de câtă aceea a sângelui nostru, prin urmare o căldură în care va fi cu totulu imposibilă pentru omeni să rămîiă acolo. Deja la o adîncime de 2500 picidre, numai lucrători cei mal robusti potă să lucreZe. Dâră căt pentru presiunea esscrsată prin straiele pământului asupra minelor d’o asemenea adîncime, este cunoscută că deja la o adîncime de 1500 picidre, acc'sta apăsare este așa de es- traordinariă în câtă se cere o mulțime de lemne pentru sprijinirea boitei, care împiedică lucrarea ca- re e deja destulă de împiedicată prin greutatea d’a deslipi cărbuni din loculă loră, așa de lipiți sunt uni cu alți din causa presiune! care vine de sus; totii acoio se măresce în tdte felurile peri- colile viețel lucrătoriloră. Așa dâră, luîiid în considerațiune tdte aceste circumstanțe, o să aj- jungemă la resultatulă că tdte minele de căr- buni alle Angliei, vor fi d’ajjunsă numai pentru o mie de ani pentru Britania Marc. Ce va face atunci Britania Mare ? Ce va deveni acestă gingatică imperiu care a fundat dominațiunea, industria, bogăția sa imensă, și chiar puterea sa internaționale numai pe esisten- ța cărbunilor, fosili? Și negreșită peste o mie de ani, desvoltarea imensă a geniului umană va produce nenumreate machinl nuoi, care ne greșită voră cere o cousumațiune nuoă de cărbuni fosili. Aci este o mare problemă pentru viitoră și de- ja putemă Zi°e vaporulu ca o forciă miș- cătdre nu pote să fiă cea mai dupe urmă in- vențiune a omului; căci vaporulă cere căldu- ră, și căldura cere materii combustibile care din secoluîn secoluse micșorâZ^pe suprafacia și în sinulă (cdja) pămentuluî. Așa dar o civilisațiune basată pe vaporă, este o civilisațiune condam- nată a peri o dată. 20 de mage saă 880 oca) care are o valdre de 20 milidne livre sterlinge (134 milidne lei). Cea mai mare cuantitate a acestor cărbuni, provine din Comitatele Durham și Northumberlaud. Acest mare gisementă de cărbuni are o lungime de 48 și o lărgime de 24 mile; prin urmare acoperă o suprafaciă de 750 mile pătrate. Trei rîurî na- vigabili trecu printr’acestă locu ce este pătruns d’o mulțime de drumuri ferrate ce forme^ă a- colo unu sistemă și permite că din fiă-care col- ții allfl acestui locu să se pdtă transporta cu înlesnire cătățimi imense de cărbuni fosili, scoși pe fiă-care țji din sînulu pământului. Dâră nu- mai o mică parte a acestoru cărbuni este bună pentru întrebuințările domestice (s. c. la bucătă- rie și la sobe), pe cându cea mai mare parte se întrebuințează pentru încaldirea machiniloru de va- porii. I în anulă 1854 s’a făcută o estimațiune ap procsimativă ca să scie masa cărbuniloru coprin- și în aceste mine și s’a calculată că esiste a- colo în ea 5,122 milidne tonne, despre care s’a Zisă că va fi d’ajjunsu a îndestula pe Anglia în timpuiu de 365 de ani cu materii combustibile. Ensă cândă s’a făcutu acestă calculă, Britania Mare consuma numai 14 milidne, acumii con- sumă 16 milidne tonne de cărbuni pe ană; așa dâră este probabilă că dupo 256 de ani, pămen- tulă în comitatele Durham și Northumberlaud va fi golită de tesaurulu ce’lă posedă în cărbuni fo- sili, și chiar ddcă pâmentulu n’ar fi cu totul go- lita (de cărbuni) totii ar fi fdrte greă și costi- sitorii d’a scdte cărbuni d’acolo: căci cu cătii o mină de cărbuni este mai adâncă, cu atățu de- vine mai periculdsă pentru dmeni ce lucreZă a- colo și cu atătă este mai complicat de lucrată. Afară denumitele Comitate, segăsescă an- ce în multe alte locuri în Anglia basinuri de căr- buni fosili; așa s. e. s’a calculat că în Sud-Ga- les basinulul coprinde 540,000 milidne tonne, a- dico o cătățime de cărbuni care este de ajjunsu a îndestula tdtă Britania Mare în timpu de cinci mii de ani. Ensă și în aceste calcule nu s’a ținut seama de greutatea lucrărei în adâncime. Cea mai adîncă mină de cărbuni care esistă acum în Anglia este de 2050 picidre, și dupo mărimea — 227 — Ddră să revenimă la Gestiunea nd"trâ, adi- co la lucrătorii in minele de cărbuni din Brita- nia Mare. Aceaelassăa dmeniloru, care lucrd^ă în mi- nele de cărbuni, de și Englezi, totă suntu acolo mai pngină veijuți și cunoscuți de câtă p6te lo- cuitorii din Canada sau Hottentotiî din Africa; căci acest! lucrători petrecu tată viața loră în întu- nericu; viața loru este sutterană ca aceea a căr- tițiloră. Acum ensă se sciă ceva mai multă des- pre denșil și așa s’a aflată că suntă in numeră de 220,000 indivițll. Ună lucrătorii (tăiatoră) nu pdte să taiă pe ții mal multă de câtu 6 toane, și la acdstă lucrare se aleg dmenii cei mai for ți, el lucrară 8 ore pe ții, începînd la 4 de dimi- nâța; la acea oră merge idrna și vara unu stri- gătorii in ulițele comunei locuite de câtre acești lucrători, și’I chămă la lucru. îndată se vede e- șindă din casele loră dmenl avendă în mănă o lampă construită într’ună modă particulară (lam- pa lui Davy), o olă plină cu cdiu rece, cu alte provisiuni de mâncare și cu instrumentele de lu- cră. Toți se adună la gura grdpei (minei), A- tuncl inspectorulu minei dă ună semnală și ei se pog6ră josu în grdpă. Mai nainte era obiceiă că lucrătorii se pundă într’ună coșu, care era atîr— nații d’o frîngiă și așa ’i lăssa în josu cum se Jassă o vadră întf ună puță; ensă s’a întîmplată de multe ori că coșulă a începută a se balanța tare (mai cu sdmă la gropile adinei) și atunci a lovită pe hicrătorulă în drdpta și în Btînga, ba ânce s’a întîmplatu ca hicrătorulă a cățhilu afară din acestă coșii, din causa balanță- riloru, și în asemenea cașuri lucrătorii aă per- dută viața. O altă methodă măi necomodă, deră mai sigu- ră era cea următdre: lacapătulă unei frîngii hirte lungi, se făcea un nodă; lucrătorulă băga ună pi- cioră in nodă și cu amenduoe mănile ținea frin- gia; aici pericolu cădere! nu esistă, afaro numai cândă fringia s’a ruptă; căci atunci lucrătorulă este mortu. Acum methdda coborîrei este cea următare: O cutiă de forma unui mică vagonu, ca la dru- murile ferate, închisă de tate părțile, este atîr- nată pe unii lanțu tarte tare; in aceste cutii se aș&jă unulă saă mai mulți lucrători pe bănci, în- tr’ună modă tarte comodă, și fiindă că cutia es- te închisă, de aceea lucrătorulă n’are pericoîă nici d’a se lovi cu capulu de păreței grdpei, nici d’a cădea afară; cu acestă modă unii omă se pogdră cu o mare comoditate în 4—5 minute lâ o a- dăncime de 1200 penă la 1500 pîcdre. Cândă Imperatorulu Nicolan, acum 40 de ani, era în An- glia, a avut curiositațea d’ a visita o mină de cărbuni; ensă când a ajjunsu la gura grdpel și a vedută modulă întrebuințată atunci pentru pogo- rîrea dmeniloră, adico prin cosă cu oscilațiunile salle periculdse. s’a lăsatii de projectul lui și a plecată. Dupo ce cutia cu dmeni a ajjunsu lu fun- dulă gtapei, lucrătorii incepă a aprinde lumină- rile ș’a aranjia tate celle-l-alte Instrumente, care le au în mână; acumă vine unu altă inspectară al grăpei și ’î £ice „grdpa e sicură“ tocmai atunci ei se respăndescă în grdpă și începă lucra- rea loră; adico ’nainteijă căte duoi pe drumulă principală și pe drumurile laterale, unde suntă de multe ori siliți a se curba (indoi) fiind că nu potă să mergă drepții. Aceste drumuri strimte 'și înguste suntă mai pucină osteuitore pentru lu- crătorii cari suntă obicnuiți cu densele, de cât pentru streinii care vină a visita aceste mine și nu suntă familiari cu aceste preumblări sutterane. La începută, adico apr6pe la intrarea in grdpă și pe drumulă principală, lucrătorii potă sâ pdrte în mâni luminări aprinse. Dâră cândă înaintară mai departe, trebue să stingă lumină- rile loră și atunci se servă cu lampa lui Davy; căci în aceste locuri se află ună gază numită gazul gropeloru de cărbuni (un carbur idrogenatu) care e forte imflamabilă și cându întălnesce o lumina- re aprinsă, se aprinde și ellă c’o mare esplosiu- ne și ontară pe toți căți se afla în grdpă. Acdstă lampă, frumosa inyențiiine a Iul Davy (pentru ca- re ellu a priimită- de la parlamentulă engleză o recompesă de multe mii funți sterlingi) nu prea place lucrătorilor, lîindă că dă olumină fdrte debilă (slabă); de aceea, de multe ori eî nu ascultă or- dinulu dată în grdpă pentru sicuranța vieței loră; și se servă cu luminări aprinse, în tdte galeriile și producă mari nenorociri, (Va urma ) B. — 228 - ¹ --p- - - - ■■ ■ BROSCA < ■„J''A : U ■ ■ ■■■ ■■ ■ - ¹ - ‘Unii scepticii (necredincioșii) în perfecțiunea și frumusețea Nattfreî, a țlisă o dată unui fi- losofii: „Ddca Natura este așa de sublimă și de frumdsă, cum dici, de ce a făcutii urîta Brdscă- rîidsă?“ la care filosofulua respnnsmDeca Dum- neșleă este -așa de drept, cum țlicemu toți de ce lassă sdrele să hicescă peste asasinulii ca să săvîrșescă asasinatul!! sec orribilii? A- deverulă este ca D-^eu este drepții, ensă de o dreptate infinită pe care din causa ideilor ndstre mărginite despre, drepții și nedrepții, nil pu- temă s’o înțelegemu; asemenea și frumusețea in- finită, grămădită în tdte operile Naturei covîrșes- ce ideile ndstre esthetice mărginite despre aceea ce este frumoșii și ce nu. Atâtil vedemu, că chiaru în brdsca rîidsă și în celle lalte creațiunî celle mai urîte și celle mai scîrbdse la vedere, domnesce o : perfecțiune admirabile în făptura organiloru lor și in funcțiunile care resultă intr’ aceste organe. Și apoi intelligința ndstră, ne țlice că o intelingință așa de supremă, așa de imensă care a creatii aceste organisme așa de perfecte în ăntru și asia de urîte pe dinafară trebue să fi avută ună scopă cu densele, maî pre susă de câtă unde ajjunge intelligința ndstră. Chiani. în sfera creațiuneî omenesci, <5re nu ve- demu câte o dată unii geniu sublimă într’unu corpă diformii și forte urîtii la vedere? Dovada, este de Ia Ysopă în timpurile antici penă la Mendel- soh îh timpurile moderne. Aici vederau că sentința lui Xenofonlu care dice ca: „totîj d’auna unii spi- rită frumoșii locuesce într’un corp frumoșii", nu e totă-dauna .adevărată. Acestă preambulii, creijii că me va scusa, ddca voiă să vorbescă acum ce va despre istoria naturale a Brdsceî rîidse. ‘ Brdsca rîidsă (Crapaud, Bufo, Kroete), este co ■ prinsă în classificațiunea zoologică între Amfibii, a dico animale cu pelea gdlă (fâroperiseă soldi), care trăescă în apă și pe uscată, care aă o semi-metamorfosă, unii cordă cu trei despărțiri, prin urmare sânge roșiii și rece; în tinerețe res- piră ca animalele aeuati.ee, mal pe urmă ca ani- malele terrestre; într’ună cuvîntii, apoi ține la o jamiliă cu brdscele ordinare, numai că corpulă BROȘA. lorii este acoperitii cu nisce bube urîte care sd- menă cu rîia, de aci numirea ei de Brdscă rî- idsă. ■ - Multă timpii și chiani penă în secolul nostru era o discuțiune’ mare între Naturalist!, ddca Brdsca rîidsă e otrăvită seă nu? Cea mai mare parte a Naturalistiloru a (lisă că acești! animală nu numai că este fdrte urîtii la vedere, ddră este și periculoșii, fiindii otrăvită, pe cândă alți (s. e. englețliilă Davy și germanulă Blumenbach) aă negată aceste otrăviri a brdsceloră rîidse. Ddră Naturalist™ maî moderni suntă totl convinși că brdsca rîidsă osie veninată (otrăvită) și acestă venină (otravă) se află într’e beșica mică ce este pe partea de sus a șoldului sub pelc. Cândă brdsca este necăjită, atunci apasă pe mușchii cari încornora bășica si aruncă fluidu afaro. 9 d 9 9 Asa ddră este învederată că veninulă acestui a 9 nimală este arma sa de apărare. Intr’adeveni, nu este cavalerescă de a se lupta cu arme otră- vite: ddră care brdsca rîidsă a pretinsă vre o dată a fi cavalerii ? Este lesne d’a arăta acestă venină, căci e destulă d’a face o tăiătură mică în numitulă locă și a apăsa acolo cu degetulă, și atunci ve- ninulă se va arăta în forma unui fluidă lăptosă și groșii care, peste pucinfi, se va îngroșia maî multii, va deveni galbenă și lipiciosu, d’unu gustă forte amară și d’ oddre grețdsă; aruncată în apă sau în spirtă. acostă fluidă formedă o ma- teria închiegată. Maî de ună-dî s’a făcută esperimente, în Fran- cia cu acostă venină; s’a dată dintr’însu ceva, ori pură, ori amestecată cu apă, de mâncată căi— uilorii, brdsceloră și iepuriloni albi, și s’a vedut că veninulă brdsceloră rîidse este ânce mai tare de câtă acclla al Salamandrei (șopîrla otrăvi- tă), câcî veninulă Salamandrei acuatice a o- moiîtă ună cane mare dupo 2'/₂ ore: ună iepu- re albă, dupo 9 ore, o brdscă dupo 6 ore, pe când veninulă luată de la o brdscă rîidsă a omorită ună câne și o brdscă dupo o oră, ddră pas- serile mici aii murită chiară dupo 5 sau 6 mi- nute. La passerî s’a arătată că îndată dupo lua- — 229 — rea veninului, aceste animale aă deschisă gura aă umblată ca amețite, aă închisă ochii și aă murită. Chiară și veninulă uscată saă ameste- cată cu ună acidă (care slăbesce natura sa alca- lină) era în stare să omdre numitele animale. S’a observată asemenea că veninulă brdscei rîidse ș’al Salamandrei produce ună mare ef- fectă asupra cordului (inimei). adico paralisă lucrarea cordului și a tuturoră mușchiloră, mai cu semă a mușchiloră limbei: deră veninulă brds- cei rîidse produce mai cu se'mă vărsături și con- vulsiuni (spasme), pe cândă veninulă Salaman- drei produce o stare d'apatie și depresiune (micșorare) a tuturoră forțeloră vitale. Lucrarea țele și berzele mănâncă brdsce rîidse fără vătă- acestoră materii veninate, se luinddă în duoe le mare, deră cânelui, de și acestă mâncare i este luri, ori că le dăm ani- malului de mâncat, ori că Ic altoim (ca vaccina) printr’o ra- nă făcută in pele. — S’a încercată și a pusă ceva dintr’ ace- ste materii și pe ochii omului și s’a veclutu Brusca obcinuitâ (Rana Ridibnmla)- că și acolo produce o marc irritațiune (aprin- dere) și o roșdță care ține mai multe ore, pe cându pusă în nașă, produce o măncărime acolo, o strenutare, roșiață și o unflătură. Deră ve- ninulă limtă din Salamandra terestră (care tră- esce pe uscată) nu e așa de tare și a omorîtă câni și brdsce tocmai dupo 3 până la 5 (jille. S a mai observată că veninulă unei brdsce rîidse dată unei alte brdsce rîidse, saă veninulă unei Sala- mandre dat unei alte Salamandre de felulă seă, n’a produsă nici ună effectu, pe cându veninulă unei brdsce rîidse, dată unei Salamandre (sati vice- verse) a fostă omorîtcră. Hencker ^în opul seă „Mitridatesu) narrdțlăcă foștii otrăvitori de meseriă din Italia, aă avută o- biceiulă a prepara ună veninu în modulă urmă- toră: punea o brdscă rîidsă într’ună cilindru de sticlă, pe fundulă cilindrului punea pulbere (prafă) de zahăru și au irritatu (necăjită) brdsca și ast ielfi animalulu vărsa veninulă seă peste pulberea de zahăr. Asemenea sc istorisesce că un omă care avea obiceiulu de a mânca pisici, sdricl, insecte și păiajeni, s’a prinsă că va mănca și obrds- că rîiosă, deră abia a înghițită dintr’ensa și în- dată a simțită o arsură mare în stomacă, felu- rimi de colici și de vărsături și abia a scăpată cu viată. Cu tdte acestea, s’a observată că porcii, ra- vătămătdre cu tdte a- cestea ellu o mănâncă cu poftă. Nu e de mirare că ună animal de o înfă- cișare așia de urîtă, fi- ind și otră- vită, a dat loc la omul- țime de pre- judicii și su- perstițiuni populare. Eccă unele dintre dînsele. Unii au crezut că un câne când a mâncată o brds- că rîiosă trebue să și turbeze; alții aă țlisă că brdscele rîidse sugă ndptea laptele vaciloră (în- tocmai ca urîta passere de ndpte numită Capri- mulgus), alții aă afirmată că brdscele rîidse, sunt, ca să (jicemă așa, nemuritdre: căci pdte să tră- iască ani fârd mâncare și resuflare, chiară secu- ii și mii de ani, fiind închise în petre impermea- bile pentru aeră. Deră chiară celebrii Natura- list! Blumenbach și Oken aă crezută anco acestea, de aceea gâsimii în opurile loră ca „este fâră în- doială că brdscele rîidse potu să traiescă multă tiinpu în trunchiurile arboriloră saă in ăntrulO petreloru (Blumenbach) saă,, că s’a găsită în pe- - 230 — tre scdse din adâncimea pământului brdsce vii, și cândă s’a spart petra, aă eșitu afară vii, și că e probabil că somnul iernei acestui animal l’a apucat acolo, ’l a acoperit cu nisip care pe urmă s’a întărit și a devenită pdtră (Oken)! Natnralistil moderni, suntu de părere ca îutr adeverii s’a găsită brdsce rîidse vii închise in petra, ensă este o erdre a ’și imagina că aceste animale au trăită în aedstă stare sute și mii de mii, acesta este un prejudi- ciu care n’are nici o basă științifică. > La aceste categorii de istoria brdsceloru fdrte ciudate aparține narațiunea reprodusă în a- nulu 1850 de către unu țliaru engleză (the Zoo- logist.) că în anulă 1509, la spargerea unui (Jidă în Nortumberland s’a găsită o brdscă rîidsă viă în mi^loculu Ridului, băgată acolo d’ună Ri- dară, George' Vilsonă cu 16 ani mai nainte la (jidirea acestei case, că acestă animală, la înce- pută era cam țdpenu, dupo câte-va minute a în- cepută a umblă și a sări. O altă istoriă anal dgă este cea următdre: „în tdmna anului 1855 s’a săpată într’o mine de cărbuni fosili, adâncă de mai multe sute de picidre, și s’a scosă d’acolo o brdscă viă, care (țlice naratorulu) trebue să fi intrată acolo îna- intea formațiune! acestoră strate de cărbuni, adico ’nainte cu nenumărate mii de secoli! Este negre- șită mai lesne de crezută că prin dreși care mid- locă, aedstă brdscă s'a strecorată în aceste mi- ne de cărbuni, de câtă a crede în nemortalitateu seculară a acestei brdsce, care a trebuită să fi avută o viață de mii de ani mai multă de câtă jalusă; eccă cu cine se pună într’o categoria! Cătu despre brdscele rîidse, nefiindu caraclerile loră zoologice, suntu celle următdre: au o meta- morfosă; cănd suntu mici înaintea metamorfosei, aă o cddă lungă, numai duoe picidre din dărătă și resuflă ca peștii prin branchii; dupo metamorfosă perdu cdda, dobândescă picidrc din’ainte, resuflă prin plămoni și vertebrile, sunt curbate numai la facia din’ainte; dinții și limba lipscscă la unele spetii, asemenea și unghiile. Cdstelle le lipsesc, și asta face că brdscele când vor să inspire (resu- fle) aeră, umflă obrazii, totă d’ dată se închi- de unu capacu al nitului și așa înghită aerulă⁻, ddră cândă voru să espire (să dea afară) aeră, atunci urmtijă într’ unu modă contrariă. Pelea loru este în genere gdlă (făro solzi) și acoperită c’o materia lipicidsă. Dupo făptura picidre- loru și a pleopeloru se deosebesc patru genuri de brdsce, adică: Ilylae, care trăescu pe us- cată și mai cu sdmă se acață pe arburi cu pi- cidrele loru, care suntu făcute dinadinsă cu niscc discuri ca să se lipdscă de arburi; aă pleopc, mas- culii are sub gîtă o bășică prin care scdte ună glasfi tare; trăescu peste totă pămentulă, co- prinde multe spetii, deosibite dupo colorile loră; primăvara de timpuriu le găsim lăngă apo stă- tătdre, cândă se și împerechcdu; în luna lui Nb- embrie se ascund în noroiă; astea ne facă pri- măvara musica loră neplăcută și conoscută tu- turoră, ănsă numai mascululă cântă, și acesta tocmai la vîrsta de 4 ani. Unii creâu că cân- tarea loru vestesce pldie. Se nutrescu de insecte piramidele Egiptene, de câtă vîrsta genuini u- manu pe pămentu; o brdscă miraculdsă, care aru putea să rîșlă de faimosulă Cagliostro din se- colul» tiecut, care s’a lăudată c’a asistată și a jucată la nunta de la Canna înainte cu 1800 de ani. In fine, observămu că brdscele rîidse au și elle nisce pasiuni morale, adico suntu jaluse și necăjicidse, căci în luna lui Aprilie pdte cineva să observe că 5 sau 6 brdsce mascule făcu cur- tea unei femele și se cdrtă între densele cu o mare furia. Ecce că și o urîtă brdscă rîidsă pdte să fiă amoresată, ba ânce și jaluse de a- mantele loră; dcc’o lecțiune mare pentru unii băr- bați care cre^ă că șdde bine unui bărbatu d’a fi și păiăgeni. Ranae, (brdsce d’apă). N’au picidre agățătd- re, au dinți și timpan. O specie a esislatu nu- mai în timpurile antedeiuviane, pe cândă celle-1- alte 7 specii trăescu și acum și suntu respîndite peste tot globul pământesc. Una este manăcabilă (R. esculenta) mai cu sdmă în Francia o mănâncă dmenii; suntu veriji și au o liniă galbenă trasă în lungul corpului, Se afla de la Martie penă la Noembrie în apele stătătdre; se împerecheată în luna lui luliu; crescu în noroiă și tocmai la vîr- sta de 10 ani au ajjuns la desvoltarea lor perfectă; elle ne dau serenade (musică de ndpte). In Un- garia și la noi se găsesce o varietate a acestoră brdsce (R. Ridibunda) care are pete negre pe burtă și face unu sgomotu prd mare. O altă specie este brdsca notătoriă (R. temporaria) d’o coldre mai deschisă, cu mai multe semne ca de panglice pe corpii; e mai mică de cătu cea pre- cedentă, este eră visibilă numai vara, ensă câte o-dată se arată și ierna pe zăpadă cându fes- te o $i senină; și aceste specii au ondre de a li mâncate de către unii dmeni, mai cu semă bu- turile loru suntu fdrte căutate. Ce nu mănâncă omu, care se crede suveranii, autocrații peste tdte ființele însuflețite! B. PROPOGAȚIA FIINȚELOR ORCAN1SATE ARTC. II. de lustru care împedică trecerea aerului pri ghi- dce. Eco ce infiuința însemnătdre are aerul a- suprâ vieței; să vedem și căldura. Nici-o dată embrionul puiului nu se va putea desvolta în- tr’un oii căt de fecondat și espus la aer, decă pe lîngă acestea nu i se va da și o dosă de căldură trebuincidsă. Astă căldură o împrumută oulu de la corpul mumei prin clocire, și s’a ob- servat că’n tot timpul acestui actu, cloșca întdrce cu ciocul ouăle de sub densa ca să priimescă o căldură potrivită și omogene peste tot. S’a tă- cut esperiență si cu căldura și sa vețlut, că ro- lul ei in actul clocirei este pdte și mai mare de cât acella al aerului. S’a făcut cbea ce se nu- mesce clocire artificiale, adico: s’a luat un nu- măr de ouă de găină sau de rață, le au pus într’un cuptor unde le au dat un grad de căldură potrivită cu aceea ce priimesc de la corpul mumei în timpul clocirei, și astfel îngrijind ca căldura să nu fie nici prea mare nici prea mică, peste 21 de ijille mal din tdte ouăle au eșit pui vii și toți au trăit. Deră când s’a întimplat ca căl- dura să fie ceva mai mare sau mal mică de căt aceea ce o dă corpul mumei, atunci s’a vețlut dre care neproporție între corpii și membre, adico: decă căldura va fi prea mare puii vur avea capul mare, membrele subțiri și corpul as- semenea mic; iar ddca căldura este ceva mai mică, atunci din contra capul este mic, membrele și corpul neproporțional desvoltate. Eco dar ce infiuința însemnătdre are și călduia, asupra vie- ței. Aceste esperiențe de clocire artificiale safi făcut în Germania și ’n Francia. Să facem acum o repede comparația între modul propagațiunel mammiferelor, reptiliilor Espunerea modurilor de propagatiă (prăsire) dupo tipii și clastele regnului animalii. Tipul superiorii al vertebratelor nu se pro- pagă de cât prin germeni liberi sau prin ouă. Acest germenii este tot d’auna resultatul fecon- dațiunei care resultă din întîlnirea elementului masculin (spermu) cu elementul feminin (ovulu). Aste duoe elemente sunt totd’auna productele u- nor organe speciale, numite glandule spermigene (testicule) penmtru elementul masculin, și glandule ovigene (ovarii) pentru elementul fiminiu. Fiă care dintr’aceste organe face parte din organismul indi- vidului deosebit ce’lu caracterisă ca mascul saă ea femelă. Tdte animalele precum și tdte vegetale se nasc din ouă. Este ceva admirabil și misterios cum dintr’un ou se nasce un puiu, o passere care sdmenă întru tdte cu aceea din care a eșit, și a poî ce mare deosebire între albușul și gălbinușul oului și penele, ciocul, carnea, sângele și dselc puiului. Cu tdte acestea puiul nu se va desvolta nici’odată în oă, decă oul nu va fi fecondat și deca nu va fi pus în condițiuni particulare, adico, ddca nu i se va da aeru și căldură — Oul passerilor este îmbrăcat într’o cdje de calcar (var) albă sau colorată differit dupo specii; astă cdje sau ghi- dce are tăria de ajjuns ca sa resiste la greuta- tea părinților in timpul clocirei, cu tdte acesteₐ de și tare deră este pordsă și pdte trece prin- tr’ensa, atăt căldura ce comunică cloșca, că'; și ae- rul atmosferic, a cărui influinjă este trebuincidsă pentru viața puiului din ghidce. S’a făcut espe_ riența și s’a vețlut, că embrionul puiului nu se pdte desvolta dăcă oul va fi acoperit d’un strat — 232 — ș’al pcscilor cu al passerilor descrisă mai sus. La tdte mammiferele incubația oului tecon- dat se face într’un organ special în corpul mumei și puiul ese viG. Sunt ânsă unele mammifere din A- merica și Australia numite didelfe (care nasc pui de duoe ori), ai căror pui când ești din organul maternii sunt în stare de embrion și n’ar putea trăi, atunci muma îi pune îndată într’o pungă ce o are sub burtă unde se află și mammelele (țițele), embrionii prin instinct se lipesc cu gura de mammele, și nu esu'dintr’ac^stă pungă de căt când au ajjuns în starea perfectă. Când pui sunt ănce mici au obiceiu d’a sta cellu mai mult timp pe spatele mumei lor cu codele învîrtite de coda mumei lor, și când sunt speriați de ceva, toți dau fuga în punga abdominale a mumei unde afl crescut. ; Volumul oului mammiferelor este fdrte mic în comparație cu al oviparelor curat dis, pentru că oul acestora, cu totul liber sau separat de mumă, trebuia să închidă în sine t6tă materia nutritivă (albușu și gălbiuușu) trebuincidse pen- tru desvoltarea fătului Din contra oul mammi- ferelor nare de cât un prea mic vitellus (găl- binușu) ca să serve pentru prima desvoltare aJt embrionului, fiind că acesta se pune îndată în raport cu organul maternă unde găsesce materia nutritivă trebuincidsă pentru desvoltarea Ini. La reptilii fecondația se face la celle mai multe în ântru corpului, dar incubația și prin urmare desvoltarea embrionulu afaro: femelele u- nor ofidieni (șerpi) din climele calde (python) clocesc ouăle încolăcindu-se d’asupra lor. Astă incubație curat protectdre, arată învederat la aceste ani- male un instinct maternă mai tot așa de puter- nic că și la passeri. La unii șerpi veninoși in- cubația se face în ântru corpului (vivipare) precum la vipere, de unde ’și trag și numirea lor. Crocodilii fac ouă cu coja tare calcarosă ca a passerilor, femela se așd(Jă pe frunte într’o grdpă ce scobesce în nisip, le acopere cu frundă și cu nisip ca să le ascundă de neamici. Brd- scele țestdse de uscat și de apă fac ouă tari ca și passerile și muma le pune în locuri retrasse le îngrdpă în nisip ca incubația să fie mai asi- curată. Celle ce locuesc în apă.esu pe uscat sapă eu ghiarelel or găuri pucin adinei în pămentu sau în nisip,un de depun ouăle lor și le acopere ca să nu se vedă nimini/ Cei mai mulți din Batracieni (brotăcei, brdsce de baltă) pun ouăle lor îndată dupo fecondație în apa elesteelor și acolo se des- voltă și se metamorfosă embrionii lor. In classa acesta de animale numite și amfibii găssim nisce fapte care îtr’adever ne surprind. Se află aici un batracien care îngrijesc prea mult de ouăle femelei salle. Acesta dupo ce a ajjutat pe fe- mela sa să se descurce de ouăle ce o încongidră ca nisce mătănii, le strănge între picidrc și apoi se retrage în locuri umede și întunecase, se aco- pere cu nomol și stă acolo 30 de dille ca să le clocdscă fărd să ia câtuși de pucin nutriment. Dupo acest timp de abstinență (post) un admi- rabil instinct ’lu face să ese din rctrsgerea sa ca să intre în apă tocmai în momentul eșirei pui- lor din ouă, în formă de tetarde (mormoloci) care ei n’ar fi putut trăi de cât în apă. Vedeți cum individul se uită, nu se mai gîndcscc Ia persdna sa numai ca să asicure esistența progcniturci salle Bărbatul unei alte specie din astă fâmiliă, Pipa din Surinam (un rin din America) pune ouăle fe- condalc pe spinarea femelei salle; presența ouă- lor irită pelea o unflă și se formedă atâtea cel- lule câte ouă sunt. Intr’aste cellule se face me- tamorfosa, Alți batracieni numiți aritoni lipesc ouăle lor de foile unor plante acuatice. Sa tre- cem acum Ia propagația pescilor. Ca și batracienii, pescil nasc și se desvoltă în apă; femelele aruncă ouăle (icrele) lor într’a- cest element ca să priimOscă influința sau clo- cirea fisică, trebuiucidsă pentru dosvoltarea ger- menului, bărbații prin instinct urinedă femelele de specia lor, aruncă și ei lapți peste ouăle lor și astfel fecondația se face afaro în apă, iar nu în corpul animalului s’a observat că femela nu aruncă icrele fie unde, ci caută locuri mai re- trasse, mai scutite de cause care ar turbura fe- condațiunca și unde sunt mai multe șeanțe în fa- vdrea desvoltărei lor. Țermurile mărilor ș’alle rîurilor, gîrlelor și lacurilor, unde apa e lină și pucin adîncă, unde p6te pătrunde lumina, cu radele salle calorifice (purtătore de căldură), și unde temperatura este destul de ’naltă, acestea sunt locurile celle mai căutate unde femelele aruncă icrele lor. (Va urma.) A. Imprimeria Națională a lui St. Rasidescu.