PENTRU RESPÎNDIBEA SCfflȚffiOH NATURALE ÎN ROSANIA Bedigeat de Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescu. Coprindere: Despre originea sau rassele speciei umane. — Passerea fluturașu.—■ Calulu.— Nispulu mobilii (fărb fundu) pe țermurile mărei. DESPRE ORIGINEA SAU RASSELE SPECIEI UMANE. ARTICOLUL I. Chestia rasselor umane a fost în multe rân- duri desbătntă de mai multl Naturalisti si An- » 4» thropologisti, și cu tdte acestea n’a luat ance o soluțiunc definitivă și mulțiemitdre, fiind—că se găsesc și astă.di popoli, precum: Basci fran- cezi și Biscaienii Spanioli, care nu se sciu ănce din ce rassă fac parle. — Faptele fiind dejă cu- noscute mal tdte, vom cerca aici a le grupa dupo — 202 — methdda naturale, căutând a pune în vedere: 1 ojția și respirația la dînsulu se face ca și la caracterele care deosebesc pe omu de celle mai mammifere cn ore care modificațiuni de amenunte reclamate prin stațiunea bipedă. Volumul cre- superidre dintre animale, 2-a locul ce ocupă o- mul în Sistema Natureî, 3-a cum s’au format ras- erului și forma circumvoluțiunilor variadă nu mi- sele umane și care este numeral lor dupo differiți I mai între om și mammifere, dar chiar între dif— autori, 4-a dacă aceste rasse au vedut lumina în! ferite animale din aceeași familie. Organele di- lociil în care se află, sau că sunt modificaț'unî I gestiune! sunt Conforme c’un regim miestu inal alle unei singure rasse primitive și 5-a infiuința’’mult vegetal de căt animal. Dinții noștri com- lumei esterioire și mar cu semă a regimului a । pariți cu ai maimuțelor, vedem că seamănă malt, supra stărei fisice și morale a omului. Caracterele care deosebesc pe om de dar se deosebesc într’aceea că, caninii (dinții celle cănesci) maimuțelor s nt mai ’nalți de căt cei- mai superioare dintre animale sunt de duce fe- luri: corporale și psichologice. Se începem mai ăntel cu celle corporale.— 1-alți, și falca de sus și cea de jos are un spaciu j (locu) golii in care intră vârfurile lor, ceea ce nu se afla la om Cu dinții noștri am fi reduși a Ceea ce ne isbesce la prima vedere, este forma ne untri cu fructe, rădecini esterioară și statura grandidsă a omului. în a- sfărâmat: noi n’am pute taie aiiincnte facile de cărnurile aniiua- dever vedem, ' cum totul se armonisă în forma lelor dacă nu ne ar veni într'ajjutor focul ca să umană pentru stațiunea bipedă (duoe pieidre) și le ’moaie. Așia prin aijutorul focului, a cărui verticale, capul se articulată <-u coldna verte- întrebuințare numai omul ctindsce. specia noa- brală prin basa sa astfel ca să fie în .equilibru stabil, făcia inferidră cranului în loc d’a se pro. jecta în aintea lui, aduce ochii, nasul și gura într’o direcție care se potrivesce cu verticalita- tea posei generale. Coldna vertebrale presintă o scrie de ’ndoituri forte bine c.lcalate, ca să a~ ducă centrul de gravitate să trdcă prin acsul corpului, corectând astfel prin sinuositățile salle ne egala dislribuțiune a intestinelor închise în stră adevenit omul voră ș'a putut brava celle mai rigurdse temperaturi polare. Caractere psichologice. — Dacă o- mul se deoscbesce de animale prin caracterele corporale, prin celle psichologice se deoscbesce ilăncd și mai mult: aceste din urmă pane între oină și animal o barieră peste care nu se pbte trece o distanție necomensurabile. 8â ne esplicâm: Când observă cineva cu câtă stăruință pas- thorax (pept) șî'n abdomen ( burtă). Basinulj serea prin instinct ’și țlidesce cnibu, castorul lo- formeșlă o cinstiră ososă lățită în sensul diaine- cuințe în ape, vătui (epnrii de case) viduina în trnhii transversal, ca sâ protege organele din pământ. albina alveolele hexagonale, și tot d'a- regiunea hypogastrică (partea de jos a abdo-I una și pretutindeni în acellasi chipil. Cânil ob- menului) și sa înlesnescă trunchiului o largă basă de sustentațiune, prin depărtarea membrelor in- ferior?. Membrele thoracice sau superidre puse în serviciul intelliginței, ia om se termină prin- tr’o mană care se deoscbesce în mai multe pri- servă cineva cum maimuța, canele la vinat și vulpea mai cu semă, combină planuri și dirige misșărilc ca să aibă mal multă șcanție de reu- șită in favdrea sa, și evita obstacolile sau pri- mejdiile ce esperința le a făcut să condscă. Când vințe d’aceea a Orangnlui și a Chimpanzeuluî;! mai observă cineva, că animalul are sentimentul cei mai superiori dintre maimuțe. La aceste I amorului și al ureî, manifestă prea bine simpa- animale măna de și are 6re care analogie cu a | tii recunoscetore si antipatii resbunătort, și ’n nostră, se deoscbesce prin lungimea și curbura!fine admirabilul instinct al conservațiuneî, când regiune! palmare, prin degetul cella mare care j observă dicu, cineva toate acestea nu pdte nega este scurt și nu se poate oppune cellor-l-alte! că animalul n’are intelligință. Da, animalul are Măna omului care adevenit instrumentul unei I intelligință. dar să vedem ce fel de intelligință industrii așia de ingenidse și variate traduce fi-1 este aceasra. Intelligință animalului este mărgi- del caracterul seu de superioritate și de noblețe., nifă în sfera faptului sensibil și actual, ea nu Sistemele vieții vegetative alle omului nu pre-1 operă de căt pe percepțiunî, pe aduceri aminte sintă așia mari caractere particulare. Circula-; sau pe idei de gradul l-iude generalisațiune, șt — 203 — totd’auna și pretutindeni d’un interesă nemijlocit și fisiologic, grija despre viitor este confiată in- stinctului. Intelligința animalului scutită de lu- mea esterioră și încetând d’a mai ti escitată, se odihnesce, într’acest moroentu aceea a omului’si ia sbornl si desfășură cea mai nobilă a sa acti- * ⁹ vitale. La ori ce fapt omul caută originea, căci ellu nu’și pdte închipui un fapt fără origine, un atribut făro subiect; animalul se mărginesce nu. mai la fapt lărfi a merge la origine, ellu n’are cea mai mică noțiune de frumusețe de atlever și de dreptate, apoi ceea ce este și mai mult, anima- lului lipsesce sentimentul religios, de morală și de datorie. Unele animale pot să’și comunice prin aj- jutorul sunetelor espressivc sentimentele de af- racter mai nobil și că determinațiunile lui sunt mal libere. Dupo ce am percursu astfel repede trăssu- riie caracteristice alle omului, comparăndu-le cu celle mai frumdse desvoltări alle vieței animale, să vedem acum ce loc s’ar cuveni să ocupe omul în Sistema Naturei. - Celebrul naturalist suedu Ch. Linnaeus pu- nea pe omu într’același ordin cu maimuțele, în ordinul primatelor și ance dcosebia mai multe specii de oameni, precum: Homo Sapiens. H. Tro. glodytes. G. Cuvier vine ’n urmă și face din oină un ordin deosebit numit Bimane si ’iu las- să tot în classa mainmiferelor. Alții au scos pe om pin classa mammiferelor și au făcut o classă deosebită sub nume de classa Hominidelor. Mai fecțiunc, de bucurie de spaimă, ’și fac semne, I pe urmă scdla germană considerând pe om sub se.chiamă și se cunosc unele p’altele. Dar ce punctul de vedere intellectual și moral, conside- mare deosebire îutr'aceste sunete, aste țipete, rând assemenea abisul uecomensurabil ce se a- aste glasuri chiar modulate și vorba umană, vor-)flă între ellu și animal, a crejut că omul tre- birca articulata, Jimbagiu. Diceri care nu suntibuesă fie o creație ă parte în marele Imperiă date de Natură, căci elie variadă dela un po-1 al Naturei și a făcut dintr’cnsul un regnu deo- pul la altul, dela o generațiune la alta care ur- i sebit, regnul umană. Acestă idee adoptată de sed- mcajă. Apoi deosebit de limbagiă, scrierea prin j la lui Geoffroy St Hilaire în Francia ’mi pare că ai jutorul căriea putem comunica ¹ sentimentele și i coprinde un mare fond de adever. gândirile nostro seninilor din țerriie celle mal) Dar pentru că numerul trei ca și mai mul- depărtate. Astfel prin semnele grafice, care tra- te numere primarii au giueat un mare roi în duc ochilor vorbirea, prin care omul învață p’uu poesia biblică (jiceâ Geoffroy St. Hilaire la alt omu, o generațiă lassă gândirile și conos- Sorbouna în anul 1858), și a ajjuns a fi.consa- cințele salle altiea, și asia thesaucui iiitellectuală i crat d’atăți secol!, d’aceea naluralistilor nu le vi- ul umanităței cresce din secol în secol, și specia ! ne a se deslipi lesne de densul. umană presintă tabloul unui perfecționement care contrastă cu condițiunea slaționarie a specielor animale. Animalul are si ellu o voință liberă dar es te sollicitat și dominat de trebuințele materiale celle mai imperiose. omul cănd delibera se decide ( otărasee) e’o voință liberă și se suppune sau nu da- ) Să venim acum a cerceta cum s’au format rassele sau tipii umani și pe ce caractere sunt basate. Caracterele care deosebesc populațiunea globului în mai mulți țipi, sunt trasse: din forma capului, trăsurile obrazului, mărimea ochilor a nasului ș’a buzelor, din proporțiunea membrelor, toriei salle, priimind asupră’și responsabilitatea ! statura medie, sistemul pielos, colorea pielei s’a conduitei salle, făro ca într’acăstă operație să fie ) irisului și ’n fine din starea socială și morale sollicitat (împins) de vr’o trebuință materială. | precum și din gradul de civilisațiune. Așia comparând datele psichologice alle anima-) luhli cu alie omului găssim aceste differințe: că la om sensațiunile sunt mai pucin imperiore (pu- ternice) și mai cu nuanțe, că instinctele nu au de căt un rol momentană, că intelligința se e- sercitâ într’o sferă mult mai vastă și cu mai multă putere, că ăffecțiunile lui îmbracă un ca- Dintre tdte aceste caractere, forma capului este care ne isbesce mai mult, pentru că ne dă a procsimativu, gradul desvoltărei intelectuale și morale. Forma capului variajă ia differite rasse, craniii pdte fi luugărețu, ori comprimat la tem- ple, uneori globulos, alteori ovoidiî. Assemenea si facia în loc săiemăie în direcțiunea mai mult ■» " 9 — 204 — sau mai pucin verticale a liniei care descinde dela frunte, se projectă cate o dată oblic înainte, disposiție care se numesce prognatism. Aprecierea modificațiunilor generale alle cra- niului, analisa și mesura lor au fost încercate prin differite moduri. Camper mesura un unghiu fa- cial prin duoe linii, trase una orizontal dela canalul urecheî la basa nasului, și alta vertical dela ba- sa nasului la punctul cellu mai proeminent (eșit afară) al frunfei. Daubenton mesura un unghiu occipital format de duoe linii: una dusă dela ca- nalul ureche! la foramenul (gaura) occipital, și alia de la acest foramen la partea cea mai proe- minentă a osului occipital. Cuvier compara a- riea sau suprafacia craniului cu aceea a faciei. Blumenbach preferau ceea ce a numit ellu nor- ma verticale, adicâ: o vedere a capului luată din vertex (crescetu). Acdsta consistă in a asiețla o scrie de craniuri ce voesce cineva a compara, estfel ca dsele malere să se afle p’aceiași linie orizontale, ceea ce are loc cănd cranifl repaosă pe macsila inferioră; pc armă a le privi din cres- cet ș’a observa, la care macsila inferidră se ve- de mai mult eșit afară. Owen propunea din par- te ’i mesuri luate la basa craniului; Tiedmann mesura capacitatea absolută a craniului adico: umplea craniu ce voia să compare cu bdbe de meiu sau de linie si căutarea esactu cuantitatea conținută. 9 Dintre tdte aceste mi^ildce de apreciație cel- le mai us'tate sunt unghiul lui Camper, norma verticale și basa craniului. Caracterele de supe- rioritate sunt: un unghiu facial aprdpe de 90° un unghiu occipital iarăși mare, o privire din vertex să nu vdțje, sau prea pucin, marcsila in- ferldră și’n fine craniu să predomine facia. Origina rasselor umane este învelită în în- tunerecnlu timpurilor, dar o putem deduce din studiul infiuinței lume! esteridre și din obiceiurile differitelor popdre. Dar mai nainte d’a intra în descrierea rasselor să esplicăm publicului ce va se i luna lui Martie. Deră abiatirapulă amoițirei Naturală a trecută, abia primăvera a începută să scdță capulu seă verde de desubtulă plapomei de zăpadă întristătore, că și aceste animale ’și schimbă înfățișarea lorii; pare că ună sufletă mai vificătoru s a stricorată în vinele loră; ochii Iotă îucepă a arunca rade înfocate, martori ai forței victel care eră a ' începută a ferbe in sînulă loră, și totă forța ma- jestosă a acestui animală nobilă și curagiosă, se manifestă în tdră splenddrca ei și atunci to- tă imensitatea cămpiilorii care se întinde de la limitele Imperiului ottoraauă din Asia, pînă la marca Mongolie, resună de strigări de bucuria și de plăcerea vieței, scdse de mii și de mii de caii ce pască, umblă și fugă, se jbcă și se lup- tă în acestă parte a pământului. Deră scena cea mai sublimă a luptei aces- toră caii, se observă căndă se întălnescu caii de differite tabere. Aici sublimulu este asociată cu teribilulă. într’adeveră căndă duo! tabericrii se înlălnescă de departe cu taberele loră. se daă la o parte; deră căndă prin ’ngrigire sdu nea bilitatc n’a isbutită să se ție aceste duoe tabere departe una de alta, atunci se angagiă lupte în- tre aceste duoe tabere. La aceste lupte, mumele ună lupă a suprinsă saă furată unu mînziî mică, (iepcle) cu mînzii loră staă departe, păscendă | nici atunci nu se bucură cu linisce de răpirea în linisce și nu se amestecă întru nimica; numai i hu; căci abia ce raberierulă l’a observată dc armăsarii din amânduoe părțile, susțină resbeiu. departe, și acestu omu curagiosă alergă dupo Acestă bătăliă începe cu nisce strigări particu- lare forte ascuțite și forte, tari, și care se audă de departe și pe care nu le găsimă la nic’nnă cală domestică; totă d’o dată facă mișcări vi- olente cu capulu, comele loră se sbîrlescă și floledâ în aeră, apoi lovescă copitele loiu cor- nose una de alta c’o forță și selbătăciă îngroditdriă. Partea biruită, fuge rușinosă, pe căndă partea biruitdre răpesce la cei biruiți fe- melele loră; pare că voiesc să dică cu aedstă: nu meritați ambre fiindu că n’aveți ciiragiă. Acestu obiceiu de resbeiu este unu instinclă animală naturalăallu tuturor ființelorfi însuflețite,de aceeală jgăsiraă și în lupta antichiloru Romanicii Sabinii. Mai interesantă este dră lupta acestoră caii cu lupii. Căci și Jupiilă simte o poftă mare ne- obicinuită, la apropierea țlilleloră primăverei, du- po ce aă fostă condamnați Ia o.fome neîndes- mlată in totă timpulă iernei, și întocmai ca și udă dmenilorn ce ne place a mătica în luna lui Aprilie și Maiu, ună vițelă tenorii seă unu nie- lușelii cu dseie moi; asia și lupului din stepele Asiei, place a manca atunci unu raînză tâneră din tabere. Intr’aceste lupte s’a desvoltatu în lupă unu instinctă de viclenia și de surprindere d’a ataca, pe căndă la caii taberiloră acesta a des- ceptată instinctulă de apărare în comună și de ajjutoră reciprocă. La aceste lupte, Iiipulă ca- ută a prinde vre ună cală care pasce isolată și singuratică; deră abia caii aă simțită de departe apropierea lupului, atunci strigă și chiamă pe toți retăciții și pe cei debili sa să intre în midlocnlu cercului care ’lă formețlă ca unu carie de soldați, siăndiî strânsă unu lângă altulă gata a ataca pe lupă cu picidrele loră din ainle și chiară cu din- ții loră; mai totă d’a una caii biruescă și lupulu fuge. Eacă ce face unirea forțeloră. fieră căndă se intîmp’ă căte o dată că densulă și’iu atacă cu ună felă de bardă grea de feru, pe care o portă totu d’auna cu densulă păstrîndu-o pentru asemenea întâmplări, și pe ca- re o aruncă cu o forță așia de mare și cu o abilitate așia de sigură, asupra lupului, în cată mai tolă d’una lă omora; alunei îndată lă ju- p6ie și atîrnă pelea lui pe șeua calului seu, care pdrtă deja o respectabile^ collecțiune de assemenea pei. (va urma) B. N1SIPULU MOBILU (FARO FUNDU) PE ȚERMURILE MAREI. j departe de țpală: ca îndată simte că de câte-va minute înedee ’l vine greii a umbla; că pămen- tnl sub picidrele- selle parcă s’a făcută smolă în câtă se lipesce 'acolo talpa lui. Nisipulă, par- că s’a făcută pămentă cloiosă, de și nu vede nici ună felă de ape și păindntulă a remasu us- cată ; cu tdte acestea, la fiă ce pasă ce face, ve- de că dupo ce a ridicată picioruiă, locală piciorului s’a umplută cu apă. Elin se miră, căci n’a vedutu nici o schimbare nici î;î aeră Victoră llugo în" eelebrulă Romanțu allă j seă „Ies Miserablesc, face o descriere a unui fonomenu naturală, cu o fidelitate așia de ad- mirabile, putemu dice. așa de îngrorjitdre. în cată eocotimă că vomă face plăcere lectoriloră nos- trii copiind’o aici. Ecca narațiunea lui: j La unele țermuri a Bretariiei (Francia) și a Scoției (Britania), se întâmplă câte o dată că unu căletoră seu pescară, preumblându-se in tim- pniu reflucsuluî îti lungulă țermuriloră chiară — 208 nici în pământii de cându umblă; nemărginitele țermurî suntu liniștite ca și mai nainte, supra- facia nisipului are totă aceiași înfăcișare. Nu se vede nici o deosebire între pământul» care este solidă și între acella care nu este. Călăto- rul» s’a mirată unu minut», dâră nici nu se mai gândesce la acdsta, urmându cu odihnă și făr6 grijă calea lui; deră peste alte câte-va minute simte că picidrele selle devină din ce în ce mai grele și îndată simpte că se cufundă la o adîn- cime de 2f 3 police (țoluri); acum ’și imagină, că s’a rătăcită; ellă stă în locă uitându-șc ddcă într’adeveru este rătăcită, dâră dupo ce a stată un momentu, cândă se uită la picidrele sdiie, nu le mai vede: s’au cufundată cu totul» în ni- sip». Cu greu ellă trage acum picidrele de de- suptulu nisipului, vrendu să se întdrcă de unde a venită; dâră în momentulu cândă se învârtea- face spre a scăpa, nisipulu ’lă va trage mai multu și mai repede către peire; parcă ace'stă immormăntare teribile se supără pe omă de ce vrd să scape de dânsa, și’lă pedepsesce pentru ori ce sforțiă ce’și dă spre a lucra în contra eî. Dâră lucrulă cellu mai teribilă este că în totă timpul» agonieij fiind deja jumătate îngropată, omulă n’aperdută mințile sdlle. Ellă se uită la orizontul» imensă allă fermului, vede acolo vi- eța plină de Idte frumusețile Naturei; de departe vede arbori și flori, păduri și islasuri. sate cu casele dmeniloră, cu fumul» eșindă din coșă, ună semnă că acolo omenii se bucură de tdte plăcerile vieței, bucurându-sc de presentă și a- vendu speranță în viitură; deră ellă! O! ellu! ellu. lasă tdte aceste bunuri fiind ance plină de săeetate; o fatalitate l’a împinsă către peire. căci ellu se cufundă totă mereă. In deșertă suntu stri- ce în drdpta, cu spaimă vede că nisipul» ’î a a- coperitu și căiciiie; acum caută a se învării și îu stânga, deră vai! nisipulu ’i ajunge acum pî- nâ la pulpe; ba, țlice ellu, la stânga nu c bine totă la drdpta o să mergă; se învîrtesce și ec- oa că nisipulu ’i ajunge piuă la genuchî. A- bia acum ’și aduce aminte de fenomenul» teri- bilă alin nisipului mobilă și făro fundă și cu o terore ingrocjit6re vede că ellă se află într’ună asemenea loc». Ellă acum se desbracă ca să gările sdlle de desperare; în deșertă sunt» rugăciu- nile selle ferbinte și jalnice; în deșertă ellă’și rupe mănile și face felurimi de mișcări d’a scăpa: căci deja nisipulu ’i ajjunge pînă la peptă; nu- mai ca un bustă viu stă > ellă acum afară din nisip»; ellă prin instinct», rcdică acum mă- nile în susă și cunngiile sapă cu desperare în nisipîî ca să se suie; deră tocmai aceste sforțe a făcută că nisipulu ’i ajunge acum piuă lagîtu; acum numai capul» ’î stă afară; eră prin in- fiă mai ușor», întocmai ca o corabiă ce se lup- tă cu uraganul, aruncă totă ce este de prisosă pe densa, ca să scape de naufragiu. Dup'afătea forțe oslenitdre, pline de anc- sietale, vine unu momentu de repaosă, ellă a- cum caută a face semnă cu pălăria sau cu ba- tista ca să vie alții să’lu scape.. Dâră deca țer- mulu este desert» (pustiu) și mai cu semă deca acestu locă nisipos» allă mărei este cunoscută pentru pericolulă seă, atunci e fdrte pucină pro- babilă că va veni cineva spre a’lă scăpa; și chiară deca ară fi venit», ară trebui să fiă unu j ră se face stinctu ’și deschide ance o dată gura printr’o stri- gare care ară umplea chiară și petrile de spai- mă; însă în acestu minut» nisipulă ’i intră în gară și o astupă; acum tace, dâră ochii vede ance: peste pucin și eî suntu închiși cufundați sub nisipu. Acum s’a făcută ndpte pentru ddn- su, o ndpte eternă, dupo care nu va veni nici o dată vre o dimineță. — Dupo ochi vine fruntea, care și ea se cufundă in nisipu; acum a remasă numai câți-va peri cari staă tremurindă peste ni- irpu; deră și aste se voră cufunda. Astfelă dd- nevețlută unu omă. fiindă cufundată eroă generosă ca să’și periculede ț'iața sa pro-1 în nisipulă mobilă de la marginea mărei. Dâră câte o dată se face nevecjută acolo prie, spre a scăpa pe a altuia. In acestă casă, omulă nostru e perdiit»; căci a devenită prada chiar» ană călerețu cu calulu seu; ună cară cu abisului nisiposă; ellă de acum înainte va avea boi cu omulă înlrgnsnlu; la unu aseminea loc» o agonie de morte; apoi ce agonie! Ellă va a-1 totă se afundă. Astfelă se îndcă unu omă, nu sista de viu la mormîntarea sea propie, care va fi encă lungă și cu atâtă mai multă terribllâ; va ține ore întregi, va fi graduale deră fatale, ’lă va trage parcă în josu de picidre cu o forță neresistibile. La dres! care forță ce ellu va în apă ci pe pămentu. Pămentulu fiind pătrunsă de ape și acoperindu-se cu nisipu, devine o ca- usă care înghite pe omă. — Așa de perfidă este marea pentru omă, nu numai în sînulă seu, ci chiar» pe țermurile sdile. B Imprimeria Națională a lui St. Rasidescu.