Amilii V. i\o 25. 8 Iiilifi 1862. PENTRU RESPAND1REA SCIINȚELOKC NATURALE ÎN ROMÂNIA. Rcdigeat de Professor Dr. luliu Barașu și D. Ananesou. Coprindere: Imaginile fulgerului. — Calul. — Veghiere și somnii.— Istoria Vesuvului. Imaginile fulgerului. între tdte fenomenele Naturei, fulgerulu, de și un fenomen fdrte obicinuit, cu tdte acestea este unulii din celle mai interesante si din celle mai surprindetdre. Dar între effectele remarcabile alle fulgerului, este o serie de fenomene care merită bine attentiunea ndstră și care pîn ’acum erau anse pucin cunoscute, pentru raritatea ob- servațiunilor făcute asuprăle; o să vorbim acum despre unele d:n aceste fenomene. Noi cundscbm toți ăstădi ce vase dică fo- tografia, unde se arată admirabilul effectu al lu- minai ficsind imaginile ei peste o chărtie unsă — 194 - aratat că era imagina fidelă a unui jeță (foteil) pe care acăstă damă a ședut când fulgerul a tresnit în jeță! Sâ vorbim acum despre imaginile fulgerului care aă dată loc la discuțiuni sciințifice lungi în congresul sciințific de la Neapol (în luna lui Septemvrie anul 1845), ca și în academia sciin- țelor de la Paris (în Decembrie 1845 și în Ia- nuarie 1847). Eacca Narațiunea. La 9 Octom- briă 1836 un trăsnet a omorît pe un tenor, care în acest minut porta pe corpul seă un brîă cu dif- ferite monede d’aur; apoi cu mirare s’a vedut ca imagini fidele a 6 dintr’aceste monede, s’aă gă- sit desemnate pe corpul tresnitului; adică pe cor- pul lui s’aă vedut 3 diflerite cercuri desemnate, care correspundeaă cu diflerite mărimi alle acestor monede. în ăntru acestor cercuri, pelea a remas cu colărea ei naturale adică albă, pe când a- faro d’aceste cercuri, pelea era arsă si negră. Un fotograf în limbagiul lui, va numi aceste (> desemne cu numiri de imagini fotografice negative. în anul 1852 a trăsnit un fulger un palmier pe In- sula Cuba, ce s’a aflat pe planlagea St. Vincenl; cu o distanțe de 1000 de pași de la palmier, s’a aflat un pin (Moliftă). Cu mirare s’a vedut pe urmă că peste frundele palmierului, s’a aflat desemnat foițele pinului, însă c’o delicateță și fidelitate admirabile în cât semena unui tabloă d’artist. De și pînă acum naturalistil cei mal în- semnați s. e. Arago, Bossut, Leroy etc. nu erau în stare să dea o esplicațiune suficiente pentru aceste imagine photografice produse de către fulger, cu tăte acestea, este de sperat că pro- gresele immense ce le fac sciințele naturale în t(5te dillele, vor ajunge a esplica și acest feno- men curios. Deja fisicul englesă Grave a fă- cută un esperimentă care promite o esplicațiune pentru imaginile fulgerului; adico densul a de- semnat cu vîrful unui acă un desemn pe o chăr- tie, ș’a pus’o între duoe tăblițe de sticlă dupo care a espus tăte (sticlele cu chărtie) unei de- tonări (slobodiri) electrice. Esămănînd pe urma sticlele, n’a găsit nimic pe dânsele, dar espo- sindule câte-va minute la vapăre d’acid fluoric care rode sticla, s’a vâdut că sticlele arăt ima- gine fidele a desemnului ce s’a făcut pe chărtie; apoi, observa Rapportorul, (în N. Pr. Z. de unde luăm aedsta) fiind-că se scie că fulgerul nu e cu o materie chimică și țiindu-le acolo pentru tot- d’auna. Dar păte pucini din lectorii noștri, sciu că chiar fulgerul , este în stare a desemna ase- menea imagine, peste corpurile victimilor salle. în timpul nostru s’a observat asemene imagine, desemnate (zugrăvite) de către fulger, și li a dat numire de Keraunographie. Acei care s’aă occupat mult în acest obiect sunt: Orioli, Boudin, Baron d’Hombres-fermas la Paris și M. Andres Pocy, director observatorului de la Ha- vanna. Deja în anulă 1786 D. Leroy a comunicat Academiei sciințelor de la Paris, că celebrulu Franklin i a spus că, cu ochii sei a vedutu un omă care a stat, pe ușa camerei salle când ful- gerul a trăsnit într’un un arbor care era în drep- tul ușei. Dup’aceasta, s’a vâdut desemnat pe peptul acestui om, imagina fidel’a acestui arbor, însă resturnată. Un cas mai curios a comunicat în anul 1812 D. lames Shav societeței meteo- rologice din London. în acest ană a esistat ănce lîngă satuiu Combe-Bay în vecinătatea orașului Bath, o pădure mică de stejari și de nuci; în midlocul acestei păduri s’a aflată un locă golă (islas) de pasciune, d’o întindere de 3 mile în pătrat; p’acest islas a păscut șease ol, în timpul unei furtune și tăte s’au tresnită de fulgeră. Dupo mărtea lor, jupuind pieile acestor oi, cu mi- rare s’a vedut pe partea din ăntru a pieilor desemnat tot peisagiul, adico pădurea, islasul și tăte detailurile care încongiora aceste scene, și tăte acestea eraă cu o fidelitate admirabile. în luna lui Septembrie 1825, fulgerul a tres- nit în corabiea „II bon servo” pe când acestă vasă s’a aflată în portul orașului Armiro în Ita- lia. La această ocasiune, tresnetula oraorîtă pe matrosul care era culcat pe piciorul unui catart. Dupo m rtea lui, s’a vedut pe corpul seă bine desemuat o potcovă de cal sămenind c’o ase- menea potcăvă care s’a aflat atîrnată pe catar- tul tresnit lîngă care a dormit nenorocitul. Eaccă și cașul următor destul de intresant, narrat îutr’o epistolă a D-lui De Bessay către Dr. Boudin. „La 14 Noemvrie anul 1830 dice Naratorul, un fulger a tresnit în castelul Bene- toniere în Vendee. A duoa di dup’acdstă întîm- place, a observat unul din locuitorii castelului peste rochia unei dame d’acolo, un desemnă fărte remarcabil și observîndu-lumaî d’aprdpe, s’a - 195 — alt nimic de cât o detunare electică urmată în atmosferă, de aceea este învederat că esperi- mentul D-lui Grave pdte că ne va duce pe ca- lea adevăratei esplicațiuni a fenomenelor men- ționate într’acest articol. Dar orî cum, deja d’acum putem să procla- măm fulgera că un pictor fotograf, care face imagine admirabile în frumusețe și esactitatea lor. B. C a lu l. Art. I. Istoria ne dice că împăratul Caligula a mâncat la masă împreună cu calul seu Incitatus, dându’i ordii în nisce farfurii d’aur și offerindu-i chiar vin în pachare d’aur; că ellu jura pe calul seu (precum jură cineva pe Dumnedeă) și că în line ellu a otărîtă a da calului seu chiar titlul de Consul romanii. Asemenea esagerațiuni orri- bile degradatdre pentru omu, negreșit au putut să nască numai în creării stricați ai unui tiran și despot smintit ca Caligula. Dar chiar în aceste esagerațiuni nebune, este ascunsă o idee remar- cabile, care o găsim și la multe alte popdre a- dico: Venerațiunea Calului de către omu. Mai la toți păgânii găsim cultul calului. Helios sau Phoebus (deitatea Sorelui) se preum- bla în ceru pe un car strelucit (sdre) tras de cai. Frumdsa Aurora de diminiața, umblă și ea în cer într’o trăsura trassă de 4 cai de colârea roșie. Apoi păgânii stremoșiî pop6relor nordice (alle Germanilor și Scandinavilor) avură pentru cal o venerațiune ănce mai mare. Erau, și sunt nisce popore selbatice și semi- selbatice, a căror’ esistință este cu totul nese- parabilă de esistință cailor lor. Asia dice A- monius și Jornandes că Hunii petrecu t6tă vidța lor pe călii, dupo care nu descalică nici o dată, acolo ședu, se culcă, fac negoță și tdte tre- burile lor și chiar membrii guvernului ținu Con- siliul lor. Chiar la Germanii vechii, calulu era forte venerații. Strigarea cailor era privită ca un semn d’un bun augur (de noroc). Soldați! lor au când mergeau la resbel, audiaă, acestă strigare cu multă plăcere, când caii de cavalerie erau muți, era privită ca unu semn rău. Vechii Ger- mani sacrifiau cai în ondrea Sdrelui, dicend că pentru divinitatea care are umbletul cellu mai iute în cerut se cuvine a sacrifiia animalulă ce are umbletul cellu mai iute pe păment. Buffon observă cu drept cuvânt, că calului se cuvine un Ioc fdrte important în istoria genu- lui uman; căci negreșit o mulțime d’acțiuni ma- ri care au determinat mersul istoriei omenesc! (precum invasiunile, resbellele și emigrațiunile popdrelor) n’ar fi avutlocdacă n’ar fi esistat calul pe păment; fărâ cal un Alexandru din Macedonia n’ar fi mersă la India, un Caesar la Galia, un Na- poleon la Italia și un teribil Atilla (acest biciă al Iui D-deu, cum s’a numit ellu ânsuși) n’ar fi ve- nit din fundul Asiei pînă la Câmpurile Ungariei. Așia dar, Mitologia și istoria culturei omeni- lor, ne daă o idee mare despre cal. .Să privim acum acestă animal și din pun- tul de vedere Zoologic. Calul aparține Ia ordinul Pachidermelor, a- dico Ia o gropă de animale, în care se află represintanții cei mai mari din regnul animal, atâtu în epoca actuale, câtă și în cea precedentă antedeluviane sau terțiare; căci acâstă grupă se compune afară din cală și din Elefantu, Mamuth. Mastodontă, Rinoceru, Hippopotamu, Tapiră și Porcă; mai de aprope însă cu calu, se rudesce Asinu (măgar) Zebra, Quagga și animalul Disgetai; căci tdte aceste animale au o copite făcută d’o singure bucate (solipede), celle alte Pachiderme sunt Multiugula (adico copitele lor sunt făcu- te de mai multe bucăți). Am dis • că calul aparține la nisce animale ce au trăită pe păment și’n epoca antede- luviană ce a precedutu epoca actuale. într- adevâr, istoria pământului ne arată că t6te ace- ste grupe d’animale eraă mult mai mari de cât aceia ce sunt acum; ba âncâ putem dice că. aceste grupe aă mers de mii de ani tot micșo- rindu-se, și merg pe drumul peirei, la o stinge- re completă. Asia vedem că cea mai mare des- voltare a formelor animaleloră Pachiderme, o găsim în straiele celle mai antice alle terrămu- lui tertiar; că, cu cât stratele acestui terrâm devin - 196 — d’auna închisă adico dcheșă; îi place atunci a trăi în cete mari într’un fel de ierarchie fami- liare; tatăl familiei adie ’armasarul este capul ce- tei; ellă este încongiurat d’o mulțime de iepe, ca- re sunt sociele lui, și d’o mulțime de mînzi ca- re sunt progenitura lui. Armăsarul este auto- cratul bandei; toți membri ei îi sunt supuși într’un mod absolut. Daca capul bandei este robită sau omorît, tdtă banda se risipesce, îns ’alergă și caută dup’un alt stăpîn (armăsar) sub a căruia protecțiune și ascultare se pune, și aici se ade- veredă proverbu „cine caută stăpîn, sluga va muri?⁴ Cănd caii selbatici întîlnescu pe cei domestici, simt o mare bucurie, încep a striga, aldrgă dupo dînșii, îi mîngîe și’I Invită ca se umble cu el împreună la păsciune și la lupte ; atunci se de- șteptă și în calulu domestic Natura sa primitivă și ellu fuge împreună cu cei selbatici. Dar daca o bandă de cai selbatici întîlnesce vr’un om, atunci totă banda stă pe loc. Armăsarul, capul ban- dei, ascute urechia, ascultă resullănd forte ta- re, apoi acum îndată dă fuga și cu densul, totă banda. Calului îi place în genere libertatea mai mult de cât tutora animalelor domestici; de a- ceea, calul caută în tdte felurile a scăpa din dominațiunea stăpânului seu, a rupe ștreanguri, a fugi din grajdu etc. Dar acâstă perfidie a calului, este compensată prin docilitatea lui cea mare, prin care putemă să facemu cu dânsulu ori ce vom voi. Ca Patria calului selbatic, se privesce o parte a Asiei centrale, adico țârra ce se află la sudul lacului Arai, deșertele (pustiele) Mongo- liei și Gobi. însă acolo se deosebesce între cai selbatici într’adevâr (Tarpans) și între cei selbăticiți (Muzins). Cei d’ântâiă nu sunt mai mari de căt catîrii, sunt d’o coldre galbenă în- chisă uniformă; dedesubtul pârului galben, au un pâr alb lung care, în fiă care an, începe să crâ- scă tămna și să cadă primăvâra; dar iarna perul adevărat e lungă, mdle, încrețit și e așia de des ca o blană de urs. Vara cade, remîind re- mășițe numai pe spinare și pe șiolduri. Glasul acestor cai e mult mai tare și mai ascuțit de căt al cailor domestici; apoi în umbletu și în to- t’alergătura lui, ellu seamănă mai mult c’un catîr reă, de căt c’un cală. Acest! cai selbatici fac în toți ani nisce călătorii mari, aideo la a- mai moderne, cu atât se micșorddănumeral specie- lor acestor animale, în cât în epoca actuale a pă- mântului, acestă numer este redusă la Minimum (partea cea mai mică). Dar chiar și formele Pachidermelor ce esistă acum pe pământ, sunt fdrte mărginite în întinderea lor geografică; căci pe cănd în epoca terțiare, Elefanții și Rinocerii erau răspîndiți peste totă continentul Africa A- sia și Europa vechie, acum aceste animale se află numai în climele celle mai calde alle Asiei si Africei; dar animalulu Hippotherium, adicâ un cal elegant cu doue copite mici în dosul cellor mari, acestă animal ce esista atunci, s’a stins acum cu totul dupo suprafacia pământului. Dar în continentul nuoă (America), împre- ună cu Hippotherium s’a stins și calul la apropi- erea periădei actuale a pământului; de aceea gă- sim acolo circumstanța remarcabile că la des- coperirea Americei, nu s’a aflat nici un cal, și toți cai ce sunt acum acolo, provin din cei a- duși acolo de la continentul vechiu, pe cănd să- paturile pământului american arată că la alte epoce geologice (mai cu semă la cea terțiare) calul a esistat în totă America. ₍ Este asemenea remarcabil că, pe când Ele- fantul antedeluvian (Mamuth, Elefas primigenius) era dilferit în făptură sa de elefantulă ac- tual, asemenea și Rinoceros antedeluvian (R. ti- chorinus) era differit de cellu actual; din contra caii din epoca terțiare, nu erau diferiți întru nimic de cai noștri; acestea au probat cercetă- rile geologice alle d-lui Giebel. De și esistă acum o mulțime de rasse (so- iuri) de cai, însă tăte aceste rasse s’au transfor- mat dintr’o singură specie primitivă care pdte să fie privită ca origina tutulor cailor domesticiți; căci calul se află acum în lume, mai pretutin- dine în stan. .....c: ică; însă și cai selbatici esista acum în multe locuri pe pământ și este re- marcabil ca chiar acest! cai selbatici apparțin la differite rasse ( s. c. cai sălbatici din Asia, sunt din rassa tartară; cei din Africa, Ame- rica și din Spania sunt din rasa Berberă sau Andalusiei și cei din Sardinia și pustiile Ungariei sunt din rassa Arabă). Un cal selbatic se deosibesce d’un cal dome- stic, prin urmatărele circumstanțe: Calul selba- batic este mai mic de căt cel domestic, are un per lung și sbîrlit și o coldre uniformă, mai tot — 197 propierea verei, merg către climele mai frum6- se și la apropierea iernei se întorc la climele mai meridionale și dulci. în acestă stare, calul este fdrte reu, capricios și neascultător, se op- pune c’o mare tenacitate voinței omului și mai bine se omdră de cât a asculta; ba ance cănd vede un cal domestic care ascultă la voința slăpînului seu, se supere pe dînsu și’lu atacă c’o mare iuțelă; părcă se superă ca unul din ai lor să dea esemplu de sclavie și de suppunere. Dar Cai selbatici (Muzins) arată felurimi de colori, au copite mai mari și gîturi mai grdse de cât cei selbatici; nu fac căletorii regulate pe fiă care an; nu sunt așia ostili cailor do- mestice și cănd îi prinde cineva de tineri, se obicnuesc mai pe urmă cu omu și devină cal forte docili. Acest soiu de cai esistă mai cu semă în stepele Rusiei ce se aflu la nordul mărei negre și se niunescu Cai tabu ni; ei sunt sub-îngrijirea păstorilor tabunei și arată în natura lor nisce circumstanțe interesante. Eaccă ce dice celebrul geograf Ritter despre acdsta. Mulți din Sîgnorii ruși au acolo atât pă- mântii, că numai o parte mică dintr’însu pdte să fie cultivat, de aceea din timpii cei mai an- 0 Vînăttdre de cai i itci pen’acumu, aceste locuri erau destinate pen- tru păsciunea viteloru de totft felii, oi, boi și cai. Mai cu seamă se găsescu acolo nenu- merdse cete de cai care se mulțemescu cu is- lazurile celle mai prdste și cu păsciunea cea mai debile. Câte o dată, o tabună (o erghielie de cai) coprinde 300, 400 și chiar 800 și 1000 de cai. Făsitorul acestei erghielii senumesce Tabuncie* Cualitățile’cerute pentru acestu omu suntă: casă fie nesimțitorii pentru t6te schimbările aerului. Furtuna cea mai teribilă, pdtră, pldie, (jepadă și gerti, aste suntă lucruri pe care unu bunii tabuncicu nu trebue sâ le bage de seamă; t<5te albatici și de Zebra. vesmintele lui consistă într’unu pantalonii de pele de mînzu cu peru întorșii în ăntru, unu micu spențeră totu de pele, unu brîă de pele în care sunt atirnate, dreptu ornamente, nisce bucăți de metalu, chihlibar, monede sau chiaru bucăți de sticle. Pe capu are o căciulă cilindri- că de pele de oae negră și cisme lungi în pi- cidre. Cei mai bogațî pdrtă și o „Sfită” adico o manta făcută de lină grdsă unde se află atîr- natu o capuțe care o bagă peste capu ast-felu, în cât este în stare a învăli capu și obrazfl, ear- na în ijillele de ger și de furtună. Tabuncicul este tot d'odatâ mediculu și pharmacistulu (spi — 198 — țerulu) tabunei, de aceea are ellG atîrnat la brîu nisce cutii cu doctorie, precumu le a învațatu prin tradițiune de la tată la copil. Un obiecții de cea d’ănteiu necesitate pen- tru tabuneicii, este unu biciu (hrabnicu) care are o lungime de trei stîngenî pe cându coda e fdrle scurtă; ellii e făcută de fire de pele tare, resu- cită. . Hrabniculu este sceptrulii tabuncicului, printr’ensulu esecută ellii voința sa în domenulii șeii asia de capriciosii, adico tabuna cailoru. Afară de Hrabnicu, ține ellii în mână și un streng de o lungime de 4 sau 5 stînjeni care are la vîrfulii șeii unii inelu de ferii; acesta este fai- mdsa curs’a cailoru sălbatici. Gândii voesce ta- bunciculu să se serve cu densa, atunci bagă vîr- fulu cordei remasă liberii, în inelu țiindu a- căstă cursă peste capii; apoi îndată și cu o iu- țială ca segătă, alărgă p’unu călii învațatu dupo cellu sălbatică, îi aruncă c’o mare agerime cursa peste capii și îl trage către sine; atunci calulu e prinsă. Acumii începe ellii a desvolta forța lui neobicnuită, putemu dice, peste omenă- scă; căci calul sălbatic trage cursa cu o furie și energie mare către densul, pe cându tabun- ciculu prevedind acesta, a încongiuratu corpulii seu cu cdrda în maî multe rînduri, ca unu brîu. Un altă omii ar fi fost tras jos și tîritu dupo piciorele calului selbaticii fugîndă cu tdtă for- ția și desperarea; dar acestii fiu al pustiei, re- sistă ca o statue de bronsft în contra trăsătu- riloră animalului, și resistința lui e asia de mare și de tenace, în câtă ellii ostenește pe cală caro vedindă că tdte forțile îi suntu în deșert, re- mine unu timpii ca paralisată, și in acestă mo- ment tabunciculă îlu trage cu cdrda dupo densul și’lu bagă într’o curte mare îngrădită, destinată a servi calului selbaticii ca scola Iul de dome- sticire. Dar în unele locuri (precnmă în live- dile Americei) unde numerulii cailorii selbatici e asia de mare în câlii omulii nici nu pdte spe- ra a’i nutri pe toți ca să se servă de forțile lorii vitale fiindîi vii, acolo se face vînătore de cal cu difierite arme (vedi figurn) spre ai omorî și a se servi cu carnea loru de mâncare și cu pelea loru dreplu acoperișu. Mai cu seamă sunt vestite earăși unele popdrc selbalice în Asia și Indieni în America pentru forția și mai cu sc- amă pentru agerimea loru. La acei dmeni, vi- ața loru de omu, s’a schimbată într’o viață in- stinctivă d’animaliî. Omulă a priimitu iuțeala ca- lului și forția esorbilantă a fiareloru selbalice concentrate într’o singukl țintă, adico d’a goni si a omori. B. (Va urma) VEGHIEREA ȘI SOMNULU. Art. III. 2-lea condițiuni individuale. Oame- nii slabi, d’o constituție mdle și maladivă dorm mai mult de cât omenii puternici, dmenii sân- geroși, grași, cu gîtu scurt, cu capu voluminos, cu umeri lăți, au o mare propensiune (apleca- re) spre somn, și trebue să se ferăscă de den- sul ca d’o causă predispusătdre la congestiuni cerebrale, la apoplecsii. Femeile dorm în ge- neral mai mult de cât bărbații, omul matur ddr- me mai pucin de cât cellu adult, bătrînul mai pucin și de cât unul și de cât altul; copilul de curând născut nu face de cât să ddrmă și să sugă; cu căt se desvolta și ’mulțesce rappor- turile salle cu lumea esternă cere mai pucin somnii. Este de neapărată trebuință d’a culca copii de vreme, căci ei facil dioa o mare chiel- tuelă de puteri; să se ferăscă cineva d’a’i tur- bura mai nainte de culcat saii prin giocuri pe- ste mesură, sau printr’o prelungire de veghiere în mijlocul unei adunări sgomotose; este earăși unu obiceiu vătămătoriă d’a’î adormi pe genun- che sau în braciele nutricelor saii mumelor lor. Căldura contactului ’i încăldesce; posiția viciosă ce primesc p6te să gene desvoltarea lor regu- lată, și’ndată ce să simt puși în legăn se de- sceptă cu țipete. Pînă Ia etatea de 18 luni sau și păn’la 2 ani copii dorm cîteva ore dioa. Le- gănarea copiilor este vătămătdre, bine ar fi să fie abandonată cu totul acestu obiceiu viciosă. Somnul ține mai mult dupo convalescenție (tim- pul când se scdlâ cineva dupo maladie) de cât în starea de sănătate, dar este ușurel și se întrerupe lesne, dmenii care nu se nutresc de ajjuns, dorm, mai pucin. Somnul restaură maladul și 199 — prețuesce pentru densul mai mult de cât grijile și medicamentele; liniscea ce determină somnul în t6te funcțiunile începe vindecarea tuturor sufferințelor, care au drept basă, o stare de îr- ritație, de flegmație sau inflamație; reparația ce dă sistemului nervos, permite acestuia d’a lu- cra c’o nuoă putere; dar anevoe pot adormi ma- ladii, de și se încercă cineva a depărta de dân- șii tot ce p6te să’i împiedice d’a dormi. Obiceiul reguledă durata și epoca somnu- lui, S’a dis din vechime că, a dormi șepte ore este de ajjuns pentru copii și pentru bătrîni. Pentru a ficsa acesta trebue să consulte cineva etatea, constituția etc. în general trebuința som- nului este în raport cu gradul de essaltație al sistemului nervos. Sunt persâne mai cu sdma pîntre professiunile savante care se obicnuesc a reduce somnul lor la cea mai stricată me- sură ce cere sănetatea lor. Lacepede nu dor- mia de cât 4 ore: de la 9—11 sdra și de la pucin împlinită cu atât mai mult și somnul este 3—5 dimindța. Dar dup’aeestă agitație a siste-imai difiicil (anevoe). Personele cu umeri sterși inului nervos pdte cineva ascepta un somn li- j și cu clavicule lungi se culcă mai comod pe niscil? Este preferabil pentru integritatea (bu-{spate: posițiă mai pucin suportabilă acellora ce na stare) vedereî ca și pentru sănetatea gene- j au umeri rotund! și clavicule scurte. Posiția cea nerală d’a lucra trei ore dimindța de cât șese! mai comună este decubitus lateral, și mai cu ore continuu noptea. S’a calculat că, sculăndu-se’sdmă pe partea dreptă, avend membrele îndoite cineva în liă care di cu duoe ore mai ’nainte, pe jumătate. Culcarea pe spate produce vise dupo 40 de ani găsesce c’a. trăit mai mult cu erotice (amordse). Persanele prea grase dispu- 3 ani, 131 de dille și 1G ore. Obiceiul aseme- se la congestii celebrale, trebue să aibă tot-d’a- nea are mare Inlluință asupra timpului când se ’ntorce somnul; nu pdte cineva lua drept nor- mă răsărirea și opunerea sdrehii: cea mai bu- nă distribuținne e dillei este aceea care licsddă răsărirea și opunerea la ore egal depărtate de mediul nopței; nu trebue să se culce cineva mai tărdiu vara de cat iarna. Câte o dată legăna- rea, sgomotul unei cascade, unei mori, un cân- tec monoton, inllue asupra începutului și dura- tei somnului. Căt pentru midldcele care aduc somnul, sunt mai mult sau mai pucin puternice dupo dosa ce ia cineva, precum și dupo starea organis- mului; așa spre es. opium și tabacu căte o dată îmbată și face să ddrmă, jusquiam, (Hyosciamus, masălărița), Belladona (mătrăguna) etc. pot fi lu- ate în ore care dosă și să produce o linisce, un somn mai mult sau mai pucin durabil, sau o nesomine și o beție furidsă; obiceiul moderat al heuturilor alcoolice (spirtose) măresce ten- siunea, numai când dosa este mare atunci omul addrme profund (greii), fiind că sîngele se gră- mădesce în creeri. Adeveratele midldce d’a ți- ne și d’a chiema somnul sunt: regularitatea o- relor ce’i consacră cineva, temperanția, propor- ția între essercitiu si alimentație, renunciarea Ia lucrări intellectuale, Ia lecturi sau convor- biri escitante aprope d’a merge Ia pat, depăr- tarea stimulanților sensoriali, obiceiul d’a se scu- la de dimineță. Posiția în pat depinde ance de obiceiu: cea mai bună este aceea ce procură (dă) corpului o mai mare sumă de repaos. Asta este posiția orizontală, ea nu cere nic’o sciință pentru ținerea ecuilîbrului și per- mite corpului d’a atinge printr’un mai mare nu- mer possibil de puncturi, suprafacia pe care e- ste întins, cu cât astă dublă condiție este mai una capul mai rădicat, asta este o regulă /un precept care se dă tuturor în general, ca pi- cioreîe se fie p’un plan mai jos de cât planul capului; și’n fine a dormi p’un plan înclinat cu capul în jos și cu picidrele în sus, nu numai că este imposibil, dar este în contra tuturor regulilor hygienice. Ce frumdsă combinațiune a făcut Natura din viața omului fracționând’o în veghieri și repa- ose, ca cum ar fi voit să facă dintr’ensa mai multe vieți parțiale 1 Și’ntr’adever, omul în fiă ca- re dimindță când se desceptă din somn, pa- re că se simte creat din nou, tdte organele bine dispuse pentru lucru, ideile mai clare și organismul întreg pare a fi re’ntinerit. Să’nvățăm dar a prețui s’a economisi viața ca cellu mal frumoșii dar al ceriului. A. Istoria Vesuvului. Art. III. însemnări și co-nclusii avantage, cât pentru aproprierea de capitală, între deosebitele puncturi vecine care nu de mare și de pământurile rodittfre ce acopere sunt ocupate de orașu, sau care nu sunt suppuse cdstele Vesuvulul. la acelleași primejdii, nic’unu n’are asia de multe! Dacă dar propulația actuală ar părăsi a- — 200 — ceste locuri, numai de câtă ar fi .remplasată printr’alta, și pentru ce acesta ? pentru acelleași cuvinte că și Maram din Toscana și Campania din Roma nu vor fi nici o dată despopulate, cu tdte că malaria și trista ei influențiă esersă acolo mai multe devastațiuni (prăpădenii) în câți- va ani, de căt lavele Vesuvului într’ună numeru de secoli. în vane a voită să sildscă pe lo- cuitori ca să nu mai didescă în locuri asia de amenințate. Frumusețea posițiunei și fertilitatea so- lului, care peste pucin se acopere de bogate ve- getațiuni destinate a fi incendiate (arse) din nuoii peste câți-va ani, facă ca dmenilorii să nu le pe- se de amenințările Naturei. Astă nepăsare este atâtă de mare în cât se află o fabrică de prafu la Torre del Annunziata. între mii alte esemple, districtu de lângă Neapole ne dă dovedi că, regiunile a cărora suprafacie este mal adese ori re’noită, și unde astă re’noire . este însocită din timpu în timpă d’o destrucțiune parțiale a viăței animale și ve- getale, pot cu tote astea să se afle în numărul ler- relorii celloru mai locuite și cellorfi mai desfătă- târe alle globului. Ce frumuseți naturale, cebogații immense! Gâștele Vesuvului nutresc o sănât<>să și puternică populațiune aprdpe de 80000 indi- vid!; căt pentru coline și livedile dup’împre- giur, tragă ca și insulile vecine, fertilitatea solu- lui loră din materiile aruncate de errupțiunile precedente. Dacă calcarulu care formedă roca fondamentală a Apeninilor ar fi fostă gdlă pe- ste tdtă întinderea, suprafacia sa n’aru fi pu- tută înlesni nutrimentă Ia a 20-lea parte din locuitorii sei actuali. Astă băgare de semă nu va scăpa din vedere nic’unui Geologă dac’ob- servă schimbările caracteristice care presintă solul sub raportulu agricullurei, îndată ce tre- ce celle din urmă limite alle aruncare! mate- riiloru volcanice; îndată spre es. ce ajjunge cineva la distanța d’aprdpe 7 mile de Vesuvă, părăsesce locurile plane ca să urce colinele dela Sorrento, unde materiile volcanice încep a dispare. Cu tdte c’a fostă favorisată de Natu- ră din timpii nememoriali, astă țdrră a a- rătatu urme de schimbări lăssate în periodulu când a servită de locuința speciei umane, aste urme vor putea arăta în timpurile viitâre o se- rie de resturnări sau cataclisme. Să suppunemă că într’o epocă viitâre Mediterana formedă ună golfu în ocenulă cellă mare și că valurile si ’ curentu flucsurilor înaintâdă spre țermurile Cam- paniei, cumă se întîmplă astădi pe țermu- rile orientale alle Engliterei, geologulă va dieri atunci nu numai cetățile deja cotropite, dar cinară acellea care, fdrte probabilă, vor fi fost înghițite în cursulu secoliloru și care descompu- nindu-se pe falesele rîpâse, vor lăsa să se vadă didurile aședate unele peste altele și despărțite de straturi grdse de tufă și de lavă. Multe din- tr’aceste didiri precumu ace'le dela Herculanum și de la Pompeia nu vor presenta nic’o urmă de stricăciune ocasionată de focă, altele precumu acelle dela Torre del Greco, vor fi pe jumătate consumate; și în fine >ni mare numeru, precum Ia Tripergola, la pdlele muntelui Nuovo se vor găssi fdrte confusiat răspândite. P’între ruine se vor descoperi schelete de omeni și urme de cor- puri umane, în rocelc solide de lavă, se vor însemna assemene urme de cutremur de pământ. Pavagiu unei părți din calea Domițiană și tem- plul Nimfelor inundate de Ihics, se vor desco- peri în momentul rcllucsuliii, coldnele ăstui e- dificiu remăind ne-atinse și d.epte. Sevordieri încă și alte templuri care dupo ce s’au cufundat în vechime, precum accllu al lui Serapis, s’aii redicat pe urmă prin elfeclul miscărei oscilatoria a solului. Ori, dacă observatorii care se dau la studiul acestor fenomene si 1 i cercetarea cău- șelor lor, admit că, la ora care epoce. legile Na- tnreî, sau cursul general al evenimentelor na- turale, se deosebeau l’ârle mult de ceea ce ob- servă în dilele lor, nu vor mai întărdia a raporta Ia acest timp primitiv curiâsele monumente despre care vorbirăm. Pe d’altă parte, de vor consi- dera probele numerâse a multelor catastrofe la care au fost suppuse regiunea ce esaminaă, pâlc că vor plânge destinata fatală a ființelor con- damnate a locui o planetă în stare născândă și cahotică, și se vor felicita într’acesta că rassa lor privilegiată a scăpat d’ast-fel de scene de de- sordine și dc confusie. Cu t<5te acestea care era starea reală a Campaniei în anii aceia de terribili revoluțiuni? Se bucura d’o climă, unde suflarea ceriului făcea simțită dulcea și bine făcâtdrea sa influență. — O Natură puternică și hogată risipea cu abundență thesaurile unei vegetațiuni făro socie, și altă dată țermurile salle care erau Elyseul poeților era assemene și retragerea favorită a marilor băr- bați. Pînă chiar și tiranii genului uman au că- utat cu affecțiune acesta attrăgâtdre regiune: d’aceea ei nu numai c’au apărat’o dar aă înfrumo- sețat’o, aă petrecut acolo viața lor ș’aii murit. E adeverat, locuitorii n’aii fost scutiți de nic’o ca- lamitate ce ameriilță specia umană, dar relele ce încercară trebuesc fi attribuite căușelor mo- rale, ear nu căușelor fisice — unor evenimente înfricoșate ce omul ar fi putut stăpâni, de cât catastrofelor neevifabile ce resultă din acțiunea sutterană. în epoca pe când Spartacus înalta corturile armatei salle de 10000 gladiatori în vechiul crater stinsă al Vesuvului, vulcanul era pentru locuitorii din Campania ună obiect de terrdre mult mai mare de cât n’a fost de când a început a isbucni foc și a fi continuă în activitate, prcum este ș’astădi.A.