ZZX1UI11U 802.


    PENTRU RESPNÎDIREA SCIINȚELOR NATURALE ÎN ROMANIA

Redigeat
de
Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescu.
—*———■WRMWMMM———CM—MMMMg—«Wfc »' ■■IIMaaiMMMJI _UH i_Li|HfH
Coprindere: Omul și pămentul. — Contemplațiunea Naturel în casă. — Salubritatea publică. —
                          Comunicațiuni sciințifice.

OMUL ȘI PĂMÂNTUL.

AR1IC0LUL XI.


Diortea poporelor.

  Istoria moderne ne dă unu esemplu tristă cum'a cărora soluțiune nenorocită, a produs acesta
m6re o națiune : acesta este istoria Poloniei. sfârșită fatală. Aceste doue cestiuni suntu:
în acdstă istoria găsim duoe mari cestiuni, cestiunea politică și cestiunea sociale.

— 178 —

   Să studiămă aceste duoe puncturi de vedere
alle istoriei Poloniei.
   Să începem cu cestiunea politică.
   Forma guvernamentale a Poloniei, eraomo-
narchiă electivă. Națiunea, (saă, ca să țlicem mai
bine, nobilimea, fiind că în Polonia numai nobilimea
representa națiunea), allegea ună rege pe viață.
Apoi istoria pretutindenea a arătată c’acdstă
formă guvernamentale era fatale pentru națiuni.
Dovadă Polonia și Germania pînă la 1806; a-
pol în secolul trecut și Veneția. La ună asemenea
guvernă, găsim febleță și .moliciune, însoțite de
multe ori și de apăssare și tiraniă, dară oricum,
le lipsescă principele guvernamentali consecuinți
care facă mărimea națiuneloră. Să nu ne <J.ică
cineva că și în ori ce republică, capul statului
este alesă; căci aici forță publică și tradițio-
nală a guvernului reșede în poporă. Preșe-
dintele Republice! cellei mari a Statelor-Unite
este esecutoră al voinței națiune!; apoi ellu, ca-
re în timpul funcțiune! salle guvernă peste unu
mare continentu și este egală, cu suveranii; ellu
sciă că peste patru ani va redeveni ună simplu
cetățdnu, ună simplu domnul cutare; pe cândă
ună rege, duce saă principe alesă pe viață, a
eșită pentru tot-dduna din rândul cetățdnilor;
dintr’ună simplu omu, s’a făcut ună capă coro-
nată. Transițiunea acdsta este prea strălucită
ca să nu escite ambițiunele și silințele oameni-
lor, ca să alerge după acdsta deosebită ondre;
apoi ea este de multe ori și fdrte amăgitdre
chiară pentru individul alesă, ca să n’:’l facă
ca ellu să deviă altă omă, . să uite origi-

na sa, să uite ce era și să facă ca „colegii sei
coronațl“, uitândă origina sa, să deviă regalist
mai multă de câtă regii ereditari, să deviă ₐₙ.
tidemocrată mai multă de câtă principii ₙăscuți
pe tronă. Acdsta o vedemă în              pretu-
tindenea și mai alesă în Poloni.'ă în timpii sei
cei dupo urmă, sub domnia lui August din Saxo-
nia. Câte intrigi și înjosiri alle ambițioșilor,
câte alergări la streini n’a însemnată începutul
domniei acestui monarhii, care a devenită atâtu
de fatală pentru Polonia!
   Dară nu numai modelul alegerel capului sta-
tului ei a defectuosă în Polonia, ci și modulă com-
punere! și lucrării corpului electivă era fdrte neno-
rocită.—Camera electivă și legislativă a Poloniei

era pură aristocratică; căci drepturile politice nu e-
sisia acolo pentru poporu; acolo sbera drepturi-
loru și datoriilor publice era împărțită astfelă,
încâtu tote drepturile era pentru aristocrația și
tote datoriile pentru poporul plebeiană (ca și în
multe alte țerri); apoi acolo principul aristocratică
era împinsă pînă la consecuințele salle celle mai
stravagante, încâtă fiă care boernașă putea să
țlică cu dreptă cuventă „statul sunt eă“;
fiindcă Cnmera Poloniei nu decidă după majo-
ritatea glasurilor, ci după unanimitatea loră : a-
pol dac’în tdtă adunarea, ună singură votă era
contrariă unei decissiuni, decissiunea remănea
nulă și respinsă. Acest dreptă al indivizilor
numită libertini veto, a devenită fdrte fatal pen-
tru acestă ndmă; căci a împedicatu tote lucră-
rile statului. Noi nu sunlemu adoratorii majori-
tăților, căci scimă prea bine că de multe ori
dorința, patriotismul și fericirea unei țerri nuerc-
presintată prin maioritate, ci prin minoritatea re-
presentanților sei; precum scimă că sapiența și
virtuțile oamenilor nu se găscscu în mulțime,
ci într’o minoritate ăldsă din genulă umană ; da-

ră tot de odată scimă c’o țdrră nu p6te merge
'înainte, dac’ în adunările ei legislative și

  cei-
omu-
cete-

stitutive, unul pdte să balansede pe fo' .
lalti. Adeverul absolută, nu e apaⁿ
   ’               .                * laffiul
lui; de aceea rațiunea statului *           ,
   ..     , x ,        -            m luptele
țdnilor sei, trebue sa se »•• .          ¹ . .
.. „           , xadime pe maiontatea
cetateniloru representa* . ♦        . .
     * X>₁               .u prin m noutatea repre-
sentanțdor; și c?”                        ₓ ¹
     . ’ * , , - uidu acestă maioritate nu re-
presinta între                                     ,
r , udeveru ideea poporului, este do-
vada, or’ „ . ,          , x- - a • -z - /
          • ca sistema electiva este vicidsa (pre-
      m Polonia), ori ca legea electorala este ne-

completă, precum vedemii acdsta îu multe alte
țerri.
   Așa dară în Polonia, sistema de liberum veto
a produsă o stagnațiune în tdte lucrările statu-
lui, și putemă £ice o anarchiă permanentă.

   Venim acum
Poloniei.
   Polonia avea
adico, nobilime,

la ceHtiunea

socială în istoria

numai duoe
proprietarii

feluri de locuitori:
moșiilor și țeranii

clăcașii loră. Nobilimea posseda mai tdtă țdrra;
țerranul era muncitoră și nu proprietară. Claca
țeranului era fdrte mare (mai mare și de câtă
Ia noi); apoi prin abusul seniorilor s’a făcută
fdrte onerbsăr țeranul a petrecută vidța lui în

— 179 —

clacă și nobilii s’aă obicinuita a’lă privi pe urmă
ca servul lorii. Asta a mersă așa de departe
în câtă în secolul al XVII-lea, se pedepsia nu-
majț la o amendă de bani, seniorul care omora
pe clăcașii sel. în urma acestei întocmiri so-
ciale, țerranul aremasu săracă și miserabilă, pe
cându averea seniorilor crescea din <Ji în ții.
Vieța senioriloră Polonesi era ca vidța seniori-
loru stăpâni de clăcașî pretutindenea: nu muncia
nimică și cheltuia prea multă. Palaturile și cas-
telele loră, se făcură vetre de răsipire, unde se
răspândea într’ună lucsu neauțjitîî munca dure-
rdsă a țerranulnl; alți seniori aă stabilită reșe-
dința în capitala țerrei loră, departe de mo-
șii spre a trage pe sema loră ună beneficiă din
apropierea tronului, adico din cnorileși distincți-
unele cu care era încongiurată; fiindcă chiar ună
tronă caducă și decrepidă este în stare a sa-
tisface ambițiunele multoră oameni. Ear’alții
din ei, ne. fiind mulțumiți de locul și de medi-
ile de resipire și de plăcere ce patria lor le pu-
tea oficii, alerga la Paris, Viena etc. unde mă-
rea minierul „flanatoriloră" ; acolo petrecea vi-
dța loră într’ună dulce farnienle, și se gândea la
moșicle loră, pe care abia le a •cunoscută din
nume eară nu din vedere, numai o dată pe ană
cândă aștepta cu punga gdlă și cu busele fripte,
banii areiițlei, pe care eraă lipite lacrimile și oftă-
rile țerraniloru, maltratați și sploatați de arău-
dasii streini si făro milă.
   Acesta stare a lucruriloru, a produs în Polo-
nia ce a produsă pretutindene în circumstanțe
analoge; adico, națiunea era împărțită în apăssă-
tori și apăssați, în seniori și servi ; în classa cea
mai superidră, și în classa cea mai inferidră,
pe cândă classa mețliă care se numesce rândul
al duoilea (tiers-dtat), lipsia cu totulă; apoi în-
tr’ună aseminea stată, nu pdte să esiste nici o
transacțiune comerciale, nici o întreprindere in-
dustriale ; comerciulu nu pdte să esiste, fiind că
comerciul presupune oareși care simțire de ega-
litate și independință din partea comerciantului;
apoi cum se pdte ca, pe de o parte seniorulă
deprinsă a aduna și a cere făr’ ecuivalinte, și
pe de altă parte țerranul deprinsă a asculta și a
da făro răsplătire, cum <Jicern, e cu putință c’a-
ceste duoe elemente contrarii și eterogene să
întreție între densele legături de transacțiuni co-

merciale, care suntu de natura loră voidse, eară
nu inspirate de capriciile arbitrarie? Apoi nici o
întreprindere industrială n’a putută să esiste în
Polonia, fiind că seniorul în genere (cu pucine
escepțiuni) a privită ca o degradare, ca o pată
pentru stampa sa, dac’ între strămoșii sei a fost
vre-unul care s’aoccupată cu comerciulă saă cu
fabrice. Dară țerranul era prea săracă și prea
inorantu spre a avea gustă și putere pentru în-
treprinderi industriale. Dară fiind că nici o țdrră,
măcaru cea mai primitivă, nu pdte esista fără
comercianți (fiă macară prăvăliași și precupeți),
nici fără industriă (fiă macară tîmplari, ciobotari
etc.), de aceea s’a vețlută în Polonia, că toți
aceia care aă presentatu în orașe comerciul și
industria, eraă streini, veniți spre a spldta acest
terremă părăsită și ne ocupată de nimeni. In a-
deveră, în orice țdrră unde locuitorii voră des-
prețui d’a se occupa cu comerciul și industria,
peste pucină aceste locuri voră fi occupate și
cotropite de streini, și chiaru sistema chinesă,
d’a încongiura țdrra c’ună <Jidă, nu va putea îm-
pedeca invasiunea comerciului și a industrielor
streine.
1 Dar marele desavantagiă politică ce aduce o
aseminea stare sociale, este că’n asemenea țdrră,
de si suntă classe de ccmercianti si de industri-
    9                            9  9
aii, totă nu este ună tiers-etat națională și po-
litică, fiind că aceste classe suntăstreiue dreptu-
rilor și dorințeloru națiunei; apoi unde nu esis-
tă ună tiers-dtat cu citadini naționali, acolo nu
esistă garanțiă pentru libertatea și independența
naționale; fiind că tdtă impulsiunea pentru des-
voltarea și apărarea acestor idei înalte, vine de la
citadini (oreșani). Nobleță este din natura ei conser-
vatdriă; populația rurală este egoistă, avend
ună orizontă fdrte mărginită; numai citadinii
represintă progresulă și sacrificiulu; de aceea
$ice ună autoră modernă: „câte orașe, atâtea
citadele pentru- libertate !“ în Polonia nu eraă
orașe cu citadini naționali, d’aceea a peritu a-
colo libertatea și independența naționale.
   Dară eaccăș’o altă circumstanțiă nenorocită și
tristă ce s’a întâmplată acolo. Pretutindenea,
populațiea rurală formețlă forța națiunei. Ea
dă soldați, ea dă bracie care combate. Cineva
a (Jisă: că nobleță este capul, citadinii suntu i-
nimași țerranii braciele națiunei; în Polonia nici

— 180 —

ăcestii clementă âl apărărel naționale, n’a dat
causei naționale nic’ unu beneficiu. Nucă țerra-
nul polonesă n’ar fi bravă și bun soldat, ci că mal-
tratarea secolariă ce a suferită de la seniori, l’a
făcută inamicul loru implacabile. Ellă s’a de-
prinsă a vedea în ori ce acțiune a senioriloru,
o acțiune ostilă lui; apoi când’ aă venită file-
le de nefericire, dillele de crise, în care seniorii
au fostă siliți să apere causa naționalitățel și a
independenței, n’aă găsită în țerranii loră nic’o
sprijinire; din contră, țerranii au făcută causă co-
mună cu streini, ș’au esterminată pe nobilii pa-
trioțl ca rebeli în contra dominațiunei streinului. ')
Eacâ la ce catastrofe terribile politice aducă
Gestiunile sociale reă regulate! în deșertă, fiii
Poloniei aă versată de atunci sângele loră nobilă
pe trite câmpurile de resbelă în Europa, pentru
causa națiunelcră, dovedindă printr’acfesta pa-
triotismul loră ar^etoră, și bravura loră strălu-
cită; dară ce folosă? Massa națiune!, adicopo-
pulațiea rurală, a remasă pîn’acum apatică și chiar
ostilă ideii naționale. Apoi lucru curiosă, o bu-
nă parte din emigrațiunea polonesă, care formri-
țlă acum ună dementă frirte activă al dema-
gogiei Europei, totu n’a putută să îasse cu to-
tul ideile celle vechi de aristocrația și de es-
clusivismu. Emigrațiunea Polonesă, mai cu sri-
mâ cea nobilă, cere restituirea Poloniei, dară
    ²) Cine nu’șl aduce aminte de măcelurile terribile,
        urmate în Galiția în 1846?

        nu a uneî Poloniei democratice. Și asta este o
        nenorocire pentru causa Poloniei, căci în (jillele
        nristre, restabilirea unul stată aristocratică este o
        împossibilitate; trite staturile moderne restituite
        și constituite sunt basate pe principele demo-
        crației, pe egalitatea și libertatea pentru toți,
        eară nu în beneficiul privilegiurilor unoră classe
        alesse. Eacocă vestitul cântecii revoluționar „Po-
        lonia nu este ânce perdută" (la Pologne n’est
        pas encore perdu) coprinde o idee mare de viitoră,
        o idee de înaltă dreptate, și de reparare, pe
        care trite poprire¹¹ e Eăropene suntu datrire na-
        țiunei nenorocite și brave, a Sarmaților (Polo-
        nesl). Dar Europa este în dreptă a cere că Po-
        lonia viitrire restituită, să fiă o Polonia demo-
        cratică, eară nu aristocratică; o Polonia care va
        purta cu sine elementele de consistințâ, de vi-
        talitate, eară nu o Polonia ce ar aduce cu sine idei an-
        tedehiviane, care, la ort ce suflare a unui uragană
        streină, va peri din nuoă.
   Dară pentru alle națiuni csse din acdstă mi-
că istoria o lecțiune mare, care arată cum mri-
re o națiune, dacă principiulă ei politică este
defectosă, și dacă elementele ei sociale suntă
reă regulale așia în câtă, în locă să formele
pentru națiune o legătură d’ordină și de forță,
formedă atâtea elemente discorde și ostili unul
altuia, încâtă unălă ruinri^ă pe altul, și toți în-
preună ruindșlă patria.                          B.


    CONTEMPLATOEA NATUREI IN CASE.


  Nu essistă în Europa acum nici ună poporu,
la care cultura florilor în casele oameniloră să
fie cu totul necunoscută. în Francia, Anglia și
Germania, fie care familie, chiar cea mal saracă
are în casă și între ferestre, giveciuri pline de
flori, care represintă differite flori, ce înfloresc
în differitele sesrine ale anului.. Dar aceia ca-
re aă ună gustă mai desvoltată pentru frumu-
sețâ (unu gustă estetică) compună nisce adună-
turi de flori care au varieiatea coloriloră, însă
o varietate care produce în inima privitorului o
simțire d’armonie și de unitate, prin urmare îm-
plinesce condițiunea frumosului.

  într’adevâră, nici ună altă ornamentă nu prite
să se compare cu ornamentul unei case cu flori
frumrise. Mobilele celle mai lucsrise și scumpe
nu prite să dea unui salon aceea frumuseță ad-
mirabile, ce îi dă ună parchet de flori. în Pa-
ris și Londra, cine vrea să dea acum ună bală
mare, trebue să schimbe mai nainte salonele sa-
le în nisce gradine feerice, pline de plante esso-
tice celle mai rari, saă avîndparfumurile celle mai
dulci. S’a și vcțlutu salrine schimbate pare că în
păduri de arbori essotice (streini), în mijloculu
cărora sbura și cânta passeri streine, de co-
lori admirabile, ca tocmai în pădurile patriei
lor, în sudul Americei saă în Asia tropicale.

— 181 —

   Istoria anticuă vorbesce de nisce grădini a
reginei Semiranis care erau atârnate în aeră,
și le numesce una din minunile lumei. Unu
asemenea miraculă se găsesce- acum în Palatul
de Cristal de la Sydenham (lângă Lohdon) și
în multe alte florării celebre din Europa; dar
fiă care omă, pote să’și facă în casa Iui o mică
grădină atârnată în aeru. E destulă ca să’și
cumpere nisce flori care crescu cu preferință în
acostă posițiune atârnată (s. e. admirabile plante
Orchidde) să le așe^lă ast fel într’unu vasă ma-
re încâtă, cândă se vor desvoltă, să acopere va-
sul îu care staă, și atunci va avea o frumdse
grădină atârnată în aeru. Dar și o composițiune
din celle mai comune flori, mai eftine de câtă
orchidde, pdte să ne dea o grădină atârnată în
aeră, care va presenta în casele ndstre o pri-
măvară neîncetată. Dac’ acest vasă are găuri,
să se săddscă în vasu lângă gaură planta Iso-
lepts gracilis; căci ea va trimite prin gauri a-
fară nisce ramuri subțiri pline de flori, care va
semăna cu mânile vii ce țină grădina în aeră,
înăntrul vasului să se puie Tropaolum, Fuch-
sia pendula, Verbena rubra, Lycopodium flexu-
osum, care va forma ca o perină verde pe unde
se vor culca celle-alte flori; apoi să se puie a-
colo și Campanula glomerata, Brachysena lati-
folia, Saxifraga sarmentosa, Gerania, Hoya car-
nosa, Lotus jacobea, Mesembryanthemum (una
din florile numite giață), Epiphyllum speciosum
si florile care aă o oddre de moscu. Condi-
țiele celle mai necesarie pentru reușirea a-
cestor grădine, este curățenia în casă, ună aer
curat și lumina sdrelui. Când va vedea cine-
va că o fldre s’a vestejit, să se grăbescă apu-
ne îndată o alta prdspetă în locul ei. Fundul
vasului trebue să fie găurită, ca să se scurgă apa
de prisos, căci grămădirea prea mare a apei în
vasă, precum o mulțime de rădăcine peste mă-
sură, este vătămătore plantelor. Pămentul va-
selor trebue să fie o humă ndgră și grassă. în
celle d’ânteiă 3 <Jille a plantațiunei, grădina tre-
bue să fie pălită de s6re. Ear tdtă grădina
trebue să fie înconjurată de ceva mușchi; mai
cu semă găurile fundului, ca să nu cațlă p’acolo pă-
meută împreună cu apa, cândă se va strecura.
   La facerea acestei grădine, s’arate gustul fie
căruia. Unii, cărora le plac pompa, ’și alegu

vase fdrte scumpe dar laro gustă; pe câudu alții
pune grădina lor într’unu vasă f6rte simplu,
făcută numai de nuele, însă o formdrjă așia
de plăcută, încâtă face ună effectu mai bună
de câtă celle mai scumpe. Aici ca pretutindene.
adevărata frumuseță, chiar în simplicitate, biru-
esce pe bogățiea lucsdsă, înse făro gustă.
   In timpul nostru, cândă cunoscințele obiecte-
loră Naturei se întind din țU îu (li într'unu do-
menă. mai mare, dmenii amatorii Naturei aă
căutat a Introduce in casele lor o imitațiunemal
perfecte a scenelor Naturei, de și în dimensiuni
mici. D’atuncI seniorii, possesorii florilor mari,
aă construit basinuri mari cu ape încălzite tot
dauna, unde cultivă fldrea Victoria regia, a-


Aquarium.

cdstă adeverată regină a florilor, victoridsă (bi-
ruitdre) pentru frumuseță ei sublime, și mai cu
semă prin mărimea el gigantică, al căruia dia-
metru ajunge la mărimea de 5 saă 6 palme, și
alle cărei frunte ajjungă la mărimea de 2 și 3
stănjini, una!
   Dar nu toți oamenii snntă în stare a întreține
asemenea basinuri; de aceea se mulțumescu a
avea în casele lor basinuri mici numite Aquarii
(ve$i figura) unde cultive'șLă felurimi de flori a-
quatice (de ape) interesante ori prin frumuseță,
ori prin oddrea loră,. și mai cu semă pune acolo
feliurimi de animale aqualice, precum pescid’aură
(Cypprinus a urcuș) calul de mare (Hyppocam-
pus marinus), pescele cutie (Balistes), frumoși
Tritoni, Salamandre, differite zoofite și infusoril
mari. Nu pote să’și imagime cineva o pe-

182 —

trecere mai interesantă și mai instructivă de
câtă e ședd ore întregi lângă Aquariul seă, și
a observa giocul acestor animale și crescerea a-
cestor plante aquatice. .Unu asemene omu pote,
în ore de petrecere și d’observațiuni, să pătrunde
secretele Naturei și să’și facă ună nume nemu-
ritoru în domenul sciințeloră. Dar chiar acella
care n’are acostă norocire, tot o să întrebu-
ințețlă alt felu timpul lui, cu contemplațiunea

Naturei care lumin&jlă spiritul și’nobildțjă ini-
ma ndstră, umplând'o c’o simțire de venerați-
unea religiâsă către spiritul universal Creatoru
tutulor lucruriloră, de câtă acei care ne sciind
ce să facă cu timpul, îl omdră într’ună mod stu-
pidă și degradantă, care produce resultate
morale cu totul contrarie acellora produse prin
contemplațiunea Naturei.                   B.

CEVA DESPRE SALUBRITATEA PUBLICĂ LA NOI.

    Salubritatea publică este o chestiă vitale hy-
gienică de cea mal d’ănteiă importanță într’nnă
orașă mare. Ea se urcă la cea mai depărtată
vech’me: în Pentatheucu lui Moyse, în cărțile în-
vățaților antichităței se găsesc capitole întregi,
care tractă despre salubritatea publică și pri-
vată, puind’o mai p’acellași nivelă cu trebuințe-
le celle mai imperidse alle corpului, precum: nu-
trirea și’nvestirea. Și lucru frumos, căci la dân-
șii nu erafl numai scrise ci puse și'n practică.
La Greci și la Romani ea încă s’a bucurat de
<5re care favâre; în secolul barbariei a fost maî
cu totul abondantă, ear în timpii moderni putem
(Jice, că dupo dînsa se apreciadă gradul de ci-
vilisație al unui populă.
    în înțellesul popular, salubritate va se <Jice
tot ce este curat, tot ce este folositor și favo-
rabil pentru sănetatea locuitorilor. Omul căt de
pucin cultivat ’I place, în casă sau în orașă, să
fie încongiurat de lucruri frumdse pînă la celle
mai mici trebuințe alle salle, și acestea au o
influință immensă asupra stărei fisice și morale a
locuitorilor. într’ună fel trăesce cineva într’o
casă necurată, reu (Jidită și reii arangiată, și alt
fel trăesce, într’o casă curată, jidită bine, aran-
giată bine și pusă bine. într’unu fel traesc
locuitorii într’ună orașă necurat, cu ulițile reă
pavate, nemăturate, pline de celle mai orribile
murdalîcuri, bălți cu ape stătătdre care potu
deveni causa mai multor maladii epidemice, și
cu totul altfel întu’un oracă curat cu cana-
lurl, cu ulițe bine pavate și măturate pe fiăcare
£i, cu edificii, piețe și monumente frumdse. Vi-
eața se pare mult mai dulce, locuitorii mai să-

netoși, mai cu energie și mortalitatea fdrtc mică
într’acest din urmă, pe când în cellă d’ânteiă
viața se petrece în amărăciuni de tot felul, lo-
cuitorii sunt maî pucin sănetoși, maî cu pucmă
energie, și mortalitatea mai mare.
   In antichitate popolii care tindtiu spre civili—
sație înțellegeu asemenea chestii hygicnice, și se
silcă a le pune în practică, numai barbarii nu
înțellegdă și prin numere nici nu le puncă în prac-
tică. în timpiî moderni popolii civilisați nu nu-
mai c’aă înțellesă folosul practic al salubrîtă-
ței publice, dar chiar s’aă silit a o perfecționa,
numai turcii și românii n’aă înțellcs pîn’acum
ce va se <Jice salubritate, publică, și d’accea n’aă
pus’o în practică (saă pote că aă de gând s’o
puie), ci aă remas în starea dc barbarie în loc
să mergă de mână cu civilisațiunea europeană.
   Nu vorbesc de Viena, Paris și Londra care
sunt tipul frumusețel și idealul salubritățel, care
aă devenit nisce adeverate paradise terrestre, și
cu care nici că ne trece prin gând a compara
capitala ndstră, (e departe cât ceriul de pâment)
dar chiar în celle mai mici sate dup’in Austria
și Germania nu va vedea nimini murdalîcul, sau
mai bine nepăssarea cu eare se lassă acest mur-
dalîcu ce se găsesce în Bucuresci în centrul
capitalei a 5 milione locuitori. Probă asdsta dre
că s’a stins din peptul românilor mândria na-
ționale, saă c’aă uitat origina lor, și nu le mai passă
de opinia ce’și face Europa despre denșii? Cc
opinie, ve rog, pote să’și facă ună strein despre
I români, cândă Patra în capitala ndstră ș’o
vede în astă stare de degradare? Va dice
ellă eă se află în mijlocul unui popul civilisat?

— 183 —

Nu’mj vine să credu. Ce opinie va avea ellu trate. O uliță bine pavată și curată înlesnescd
despre români, când pe lângă orrdrea ce’i ar prea mult circulația, fie pe jos ori îu trăsură,
face necurățenia orașului, ar vedea, intrigile, ca- ne scutesce d’a înota vara în praf, și earna în
lomniile și sfâșierile meschine dintre noi? Va uoroî, cnrsele pe jos s’ar face cu plăcere și fă-
dice ellu vr’o dată că aci se află în mijlocul ră multă ostendlă, trăsurile ar ține mai mult, și

uuuî popul civilisat, care promite mult ? De locă
nu’mi vine să credu.
    Vine acum întrebarea, de ce numai noi și cu
turcii să fim staționari, să retrogradăm chiar, și
să nu mergem de mână cu lumea civilisată,
cându suntem trași din cote părțile de curantul
european? Răspunsul cred că este acesta: lipsa
a tot ce pdte face viața dulce și plăcută, lipsa
gus'tului esthetic, a gustului europdn, d’a uni în
tdte trebuințele vitale, frumosul cu folositorul,
lipsa I.’i fine de activitate, de amdre și de dem-
nitate na’ționale. Dupo felul viețuire! și starea
capitalei iidslre de astățji. romdnii par a retro-
grada (inerte în dărăt). Să ni se permită ă cita
o mulțime de esemple care întăresc ideia de mai
sus și pe care nimini uu le pdte nega. Sunt
îis Buciucsci siluațiuni admirabil de frumdse,

precum collina mitropoliei din care s’ar putea
face unu adeverat Acropol românii, o mărdță cita-

delă încongiurată cu gradine și alee frumdae,

    astfel ar deveni preumblarea cea mai favorită
a locu?°rⁱlor’ Precum era altă dată’ s ar trans-
,.           ’ într’nn adeverat Eden, si n’ar sta
forma astfei           ,                  ’
   . .       . ᵥ "o degrada capitala, și care in-
o tristă ruina caₓ                        ,/
           . x ₓ 'ce cineva pe lingă
spira orrdre când trt,. . ,           ,.    *
                    ,      . •’nlare chiar in
Sunt iarăși locuințe pârtie.
. a .        .             •’i gradine
capitelei incongiurate cu curți s. °        .
de întinse, care în loc să fie, cellu p.?cⁱⁿ

dacă nu înfrumusețate, apoi sunt pline

densa,
centrul
destul
curate,
cu bă-

legar. cu gunde și cu murdalîcurile celle u.

orribile. Dar lucru ne pomenit niciîntr’uu oraș
din lume este, a vedeaîn mijlocul Bucurescilor în
facia Slătarilor o gropă cu apă stătătdre, unde
cântă și brdscele, încongiurată cu grămezi de
gundele celle mai nesuferite, și împregiurul că-
reia se află o atmosferă mefitică (puturdsă, vă-
tămătdre) care pdte să devie o causă puternică
de epidemie, și cu tdte acestea, poliția și ma-
gistratul o îngădue; tot în cașul acesta se află
și lacul Cismegiului. Sunt oare acestea semne
de civilisație și de înaintare?
   Să espunem în câteva vorbe foldsele hygieni-
ce, ce aduc cu deusăle ulițele bine pavate și cu-

ar fi oare care possibiliiate d’a se întocmi unu
omnibus. Asia circulația s’ar face atunci mai
cu’nlesnire, mai plăcută, făro multă ostenelă și
cn pucină chieltudlă
   Dar chestia cea mai importantă sub punctul
de vedere al Salubrităței și Hygieuei publice este,
că aruncând pe ulițe și’n piețe gunde, mortă-
ciuni și feliurimi de murdalicuri, elle întră în
descomposiție prin căldură și umiditate, ș, încep
a dă afară mai cu cdmă dupo plde, o mulțime
de gaze mefitice, precum : acid sulfuric, cyanhy-
dric, amoniac etc., care de multe ori trec nesimțite
pentru omu, dar care Încreadă încet, însă sigur
și effectul morbid se arată mai târziu și piețele
devin atunci nisce centruri de necurățiă. Cu câtă
ostendlă și sacrificii trebue să’și facă locuitorii
cursele trebuincdsă din t6te (jillele! Ce gustă

să mai aibâ cineva a eși la preumblare cândă
scie că pe ulițe n’are să înghiță de cătu prafu
și oddre mefitice, și n’are să vedă de câtă gu-
noe, mortăciuni și murdalicuri de tot felul? în
alte orașe căi de pucin civilisate, lumea se si-
lesce a poetisa materia, la noi cată să abruti-
sede și spiritul.
   Influințeie morale, ce pot avea asupra omului
vederea lucrurilor frumdse și curate sunt immen-
se; la câte fapte nenobile și degrădătdre este
suppus omul dintr’unii orașu murdar, și ce sen-
timente nobile și umanitare inspiră curățenia și
frumuseța orașului. Apoi statistica sanitare ne
'spune că miseria și mortalitatea este mult mai
mare’ orașfl murdar și reă țlidită, de cât
într’unu o'.'a§a frumos curat și bine țliditu. Pen-
tr’unu populă piviJisat și luminată, curățenia
și înfrumusețarea prașului este - unu ce nedes-
părțită de trebuințăle vitale, este închipuit ca
ună salon public, atât pentru locuitori, cât și
pentru streini. Vedeți cum în îdtă lumea reputația
Parisului în frumusețe și curățenie face gloria
francesului. Ună populă precum ș’un individ ca
să pdtăfi stimat și respectat de alții, trebue mal
ănteiă să se stime și să se respecte ellă însuși.
   Pentru ameliorarea lucrurilor, ar fi de dorită,
și este de mare trebuință, a se înființa ună corpu

104

ci va obliga pe fiăcare proprietar ca, ndptea în-
tre 10 și 11 ore, să scdtă tot gunoiul ce va fi
făcut Zioa, și să’l. pue înaintea prăvăliei salle;
aduoâ ții dimindța între orele 5 și 8 să se mă-
ture, dacă nu tdte, cellu pucin ulițile princi-
pale dup’în centru, și numai de cât să se care
afară din orașfl cu căruțe publice, și acdsta să
se faca în tdte ^Lillele. Să se pue mal anteiu
tacse, ce credu că fiă care va plăti cu cea mal
mare plăcere, apoi amende și pedepse asupra
celor cn vor călca legea.
   Luăndu-se aceste mesurl de mare importanțe
și înființindu-se adico unu corpii sanitar, care
să inspecteZe salubritatea orașului, pe nesimțite
locuitorii vor vedea că pare că se află într’alt
orașu, se vor obicnui cu lucrurile frumdse și
curate, vor respira unu aer mai curat și maisă-
netos, viața va fi mai dulce și mal activă, și
streinul va găsi mai multă plăcere la noi, car
nu va fi desgustat ca acum îndată ce a ajjuns
la bariera Bucurescilor.
   Mulțumirea mea cea mai mare ar fi când a-
ceste ce scriu vor contribui câtuși de pucin la
ameliorarea (îmbunătățirea) stărei actuale a lu-
jCrurilor în privința acdsta, căci mare și variată
este necurățenia capitalei ndstre.              A.

medicahcu titlu de politie sanitară ca ramur’a poli- ■
ției generale, alle căriea attribuții să fiă d’a veghia
asupra curățeniei orașului și salubrităței publice;
să se ocupe assemenea cu studiul influințelor
sănetdse și nesănetdse, care pot avea consecu-
ințele folositdre sau vătemătdre pentru societate.
Binele general ne fiind într’unu stat de cât re-
sultanta binelui fiă cărui cetățenu în particular,
și fiind c’adunătura indivizilor în mari cen-
truri de populație, trage cu sine inconveninte
numerdse, d’aceea este una din primele datorii
alle autorităței, d’a veghia peste tot ce pdte în-
treține sanitatea publică, și d’a depărta tot ce
pdte s’o atace. Sub acest punct de vedere po-
liția sanitare este așia de vechie ca și esistența
chiar a societăței. Religia Evreilor s’a Indieni-
lor coprind numerdse practice, care n’au alt scop
de cât sanitatea publică. La Athenieni nisce
magistrați numiți agoranomes, erau însărcinați
tot-d’odata cu inspecția peste celle de mâncare
și peste salubritatea publică. La Romani legi-
le cellor 12 table, coprindea espresu multe arti-
cole despre salubritate.
   Poliția sanitară, care s’ar înființa la uoi, nu
va permite nici unui locuitor a arunca gunoiu și
alte murdalâeuri pe ulițe, uici chiar aține acest
gunoiu, saă balegar în curte sau în grădină,

C0MUNICAȚIUN1 SC1INȚ1F1CE.

   Cafeoa, ne asicură unu doctor german, este
miZlocui cellă mal puternic pentru a anula tris-
tele effecte alle emanațiunilor gazdse animale și
vegetale, și chiar pentru a le distruge cu totul.
Ga să probe acest adever, ellu ne enumeră mai
multe fapte, între care celle următdre: o came-
ră în care se lăssasse carne să se descompue în
mai multe ZiHe, fu desinfectată îndată ce, în câte-
va minute s’au pus că ardă 500 de grame de
cafea prăjită de curînd.
   Intr’altă odae care coprindea hydrogen sulfu-
rat și amoniac în mare cuantitate, tdtă oddrea
a dispărut într’o jumătate de minut, dupo ce au
întrebuințat 90 de grame de cafea de curînd
prăjită. Tot acest doctor ne spune că cafdoa
distruge oddrea de mosc, de castoreum și chiar

de assa fetida. Probă co vaporii empircumatici
(care provin din acțiunea focului) a cafelei nu
lumaiMă prefăcend celle l-alte substanțe, ci des-
compuindu-le; vaporii cei d’anteiu sunt cu totul
absorbiți și nu mai lassă loc la nic’o oddre,
iar când săturarea este complectă, oddrea ca-
felei reapare. Este unu ce inversa pentru alți va-
pori aromatici, chiar pentru acidul acetic și pen-
tru chloruri.
   Procedeul întrebuințat stă în a pisa într’o piu-
liță o cuantitate de cafea, și s’o pue p’o placă
de fer caldă ca să’i dea o culdre închisă. S’au
asigurat deja ca uleiul empireumatic al cafelei
lucrdZă ănce cu mal multă repeziciune sub unu
prea mic volum.
   Se citesce întfun jurnal din Lyon, Salut pub-
lic, că unu copil de 8 ani a murit din causa
mușcăturilor de omiZl. A.

Imprimeria Națională a lui St. Rasidescu.