Anul V. No. 21. 18 luniu 862. PENTRU RESPÎDIREA ȘEDINȚELOR NATURALE ÎN ROIANIA Redigeat de Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescu. Coprindere: Omul și pământul. — Animalul Meles. — Veghierea și Somnul. — Oameni! grași și slabi. OMUL Șl PĂMÂNTUL. ARTICOLUL L Vieața poporelor. Pen’ acum am vorbit despre omu ca o ființă individuală; dar omul nu trăiesce pepămentuca unu individă isolatu, ci ca membrul unui popor; de aceea se vorbimu acum despre omu, socială, ca membrul unui poporu. Pop6rele morti ca și individele; ca o ființă societățile — 162 — morii ca și oamenii. Căci vidța popdrelor este suppusă totu la aceleași condițiuni ca vidța in- dividuală ; în vidța individelor găsimă; nascere, crescere, decrepiditate și morte; acestea le gă- simu și în vieța popdrelor. Vieța individuală are în sine unu sufletu vivifăcătorfl, o schinlee divină a acestei omniputinte puteri, care a creat Universul; vieța popdrelor portă asemenea în si- ne o schintee divină, unu sufletu național care învid^ă toți membrii națiunei, care mănține e- sistența națională. Acest suflet vivifăcător este din natura sa egoistă, la vieța individuale ca și a vieța popdrelor. Fie-care omu, ^ice dreptu; naturală, are ună dreptu de a trăi, ba ance a- re datoria d'a trăi, adico; este datoră de a’și în- suși tote mediile necessarii pentru continuirea și desvoltarea esistenței salle; asemenea și fie care poporu are nu numai ună țlreptu, ci și o datoria d'aft, însusi tdte mediile necessarii pen- tru continuirea și desvoltarea esistenței salle na- ționale ; fie care vieță individuală are pe lumea acdsta o missiune de împlinită, ună locă desti natu într’o societate de omeni; apoi și fie care vidța națională are pe lumea acesta o missiune și mai înaltă de împlinită, ună loc mare¹¹ desti- nat între societatea popdrelor. Fie care o mu a- re pe lumea acdsta o palmă de spațiă nesepara- bilă de dânsul, pe care stă; cine il ia, îi ia și vidța, fiind că ună omă nu pdtc să stea atâr- nată în aeră, între ceriă și pămentu; asemenea și ori ce vieță națională are pe lumea acesta ună locă, pe care stă și care este neseparabilu de dânsa—acesta este locul natal, acdsta este patriea poporelor Mergândă mai departe, observămă în fie care vieță individuală o idee supremă, o idee dom- nitdriă, adică ideea Unilătei vieței. Fiă care omă scie că manele lui suntă alle lui, că tbte aceste membre suntă părți integrante alle vieței salle, că nu’i suntă ună ce streină, ci organe neseparabile alle esistenței salle, pe care nu pdte să le abandone făro să se sinucidă; a- semenea și în vieța popdrelor găcim acestăidee supremă, ideea domnitdre a Unilătei esistenței naționale', de aceea ori cc nație viă este ge- Idsă de csistcnța ei întregă, se luptă și nu suf- feră ca să’i taiă cineva califi mai mică membru care este al seă. Unu Ercule căruia s’aru tăia cellu mai mică deget, ară deveni o fiiință neper- fectâ, maladă și mutilată (cionte); aseminea și o nație, câtă de mare să fie, cândă s’a separată de dânsa, fiă cellu mai mică membru allă fami- liei salle, a devenită maladă (pătimașiă) și mu- tilată. Numai națiunele care aă perdut energia vieței, care au cădutfi într’o stare de catalepsiâ și de nesimțire națională, rabdă asemenea ampu- tațiune teribilă, fără să scdtă o strigare durc- rdsă, o strigare spăimântătdre care să umple de spaimă și de terrdre tote popdrele, tdtă omenirea. O asemenea nație, este în stare de agoniă; o epocă în care ună aseminea actă dc sacrilegiu a putut să se întâmple, era o epocă de disohițiu- ne generală, era ajunul unor evenimente mari, unor cataclisme sociali, care curândă aă și venit și aă derămat totu edificiul putredă allă unui secolă cangrenată, mâncată de verrai. Vrea cineva să se încredintede d’acesta? S’ă si aducă aminte de împărțirea Poloniei, de starea d’agoniă a acestui' poporă, urmată și dc mdrtea națională a Polo- niei ; apoi să și aducă aminte dc evenimentele colosali (revoluțiunca francesă), cares’aă urmată curândă dupo împărțirea Poloniei, și care aă derămată tdte edificiurile¹¹ politice alic seculiloră mediani, putrede și cangrenate prin apăsarea nerușindsă a tiranilor, prin infamia curtesanilor, nemoralilatea seniorilor, innoranța stupidă a bur- gesilor și servagiul abrutisant allu poporelor. O să avemă mai la vale occasiune a arunca cehii noștri ânc’ o dată asupra Poloniei ca ună e- semplu spăimentătoră pentru alte popdre. Am clisă mai susă că popdrele moru ; da! în- tr’adeveru moru.—Câte popdre n’aă murită penă acum, astfel fi încâtă și memoria loru s’a stinsfi după suprafauia pămentuhii! Unde suntă acum acelle popdre antice, gigantice, care au umplută lumea cu sunetul armelor lor victoridse? Unde suntă Asirianii, Chaldeanii, Egipțianii, Fenicianii, Cartagenesii? Chiar numele lor s’aă perdut, cu- fundată în abisul oceuului secolilor, care aă ve- nită și afi aruncată valurile salle și a acoperită memoria loru așa, încâtă să ajungă la o deplină uitare. Numai acella care nu studiedă legile vieței indivizilor și alle poporelor, se miră că poporele moru ca individii, și că se stingă ca ființele muritdre, trecătdre ; dar’acella care a urmată cu 163 — meditațiunea lui legile esistenței ființelor fisice Ș și morale, a oamenilor și a popfirelor, va sci că asia precum fiă-care ființă organică are terminul ei otărâtu de Natură, asia e și cu esistința po- pfireloră. Fiă care esistință vitală sdmănă cu unu munte ; începem să ne suimă pe pfilele muntelui, cu greutate ne suimu penă la culmea iui; când am ajuns acolo, avemă unii momentu de repaosu, ne plimbămă pe o poiană plăcută, ne bucurăm de o vedere încântătfire și cu sa- tisfacțiune ne uităm la drumul greu ce am stre- bătutu ; dară mergendu mai departe, vedemu că poiana are unu sfârșită, și că trebue să ne po- gorîmă repede pe panta opusă a muntdlui; când îndată, și fără să avem timpă multă să ne gân- dim, ne vedem car în văile sub polele munte- lui. Așia c vieța ființelor însuflețite; începe cu o crescere încetă, pe urmă ajjunge la puntul culminațiunei viețcl, pe urmă vine descrescerea repede și mfirtea ; apoi totu așia este și cu vifița popfirelor. Fiă care poporu are în istorica lui o epocă de crescere, altă epocă de culminațiune și de plenitudinea forței și a vigdrel naționa- le, pe urmă vine timpul decadenței și al mor- țel; popfircle antice deja de multă aă străbătut tbtc aceste epoce. Mai cu semă vedem aedsta la cello doue popfire, celle mai vestite în civi- lisaținnea antică, adico; la Eleni și la Romani. Elenii au avut epoca crescere! lorii penă la res- belul Peloponesianu; d’aci pînă la epoca lui Filipă din Macedonia aă avută epoca culmiuați- unci lorii; apoi de la acest timpu penă ia sub- jugarea loru de cătră Romanii, au mers des- crescândă penă la mfirtea națională. Romani asemenea au avută epoca crescerei lor de la fondarea republice! penă la Cesare; epoca cul- minațiunoi lor în timpul lui August; apoi după mfirtea acestui imperatoru, a început epoca de- cadenței care a continuii penă Ia mdrtea finale a acestui stată în manile lui Augustul, cândă e- dificiul gigantic al Imperiului Romei s’a deri- matu sub loviturile barbarilor Tudesci (germani), care au venită săstergă civilisațiunea antică de- venită putredă, cangrenată, fără simțire de na- ționalitate, dc religie și de sacrifice; ca să puiă in locul ei ună barbarismă selbatică. ensă plină de tinerețe, de vigfire și d)o amdre energică pentru mărimea naționalităței loră. Asemenea mdrtea națiunelor este mdrtea lor naturală, o morte de bătrânețe, de stingerea forțelor vitali; dară precum se întîmplă ca unii oameni moră prea tineri, în epoca forțelor loru, morte care se numesce morte cu dile, asemenea se întâmplă că și unele popore morti cu dile. Po- lonia a murită cu dile, asemenea și alte popore, care vani urma esemplul Poloniei, corii muri cu dile. > O asemenea mfirte este precedută în organismul vitală de nisce tnrburări mari, violinți, de nisce crise terribill. Caracterul general allu acestoru turburări este, că fiă care organă devine ună egoistă, trădătoră al organismului totală; fiă care luerfidă pe sema lui, făr’ a avea în vede- re salutea totalului; unu organă se satură peste măsură de sânge și de vieță, pe cândă tot or- ganismul se stinge de anemiă și de lipsa nu- trimentului. Cându armonia Hpsesce la ună or- ganisme, cândă fiă care membru sau organă nu se mai găndesce la salutea celor l-alte; când nu subordinedă interesul lui propriu, interesului comună; atunci organismul este perdiitiî, și cu densul tfite organele egoiste, stupide și rebele; suntă stupide fiindcă nu sciă că, părăsindu inte- resul comună, părăsescă interesul loră propriu, fiindcă făro salutea organismului nu e salute pentru nici un organă în parte; tfite acestea se întâmplă și la crisele organismilor sociali, adicâ alic po- pfirelor și alle staturilor; cândă în locul armo- niei membrilor Statului, a intrată desordinea; cândă în locul conlucrărilor pentru interesul co- mună, aă intrată interesele putrede alle fiă cărui individă în parte; când în locul ambițiune! pen- tru mărirea statului și gloriea comună a poporu- lui, a intrat în inimile unoru cetățeni o ambi- ție personală; cându unii sunt domniți d’o va- nitate personală, eară alții d’o cupiditate fără margine; cândă statul este săracă și fără mir- ifice, fiind ' despoiată de cetățenii se! proprii, care s’aă înavuțită cu dauna (paguba) lui; a- tunci ună asemenea stată este forte bolnavă, pe- riculosă bolnavă și ună asemenea poporă este amenințată a muri cu cl’le’ cum a murită cu dile Polonia, a căriea istorie în timpul agonici sal le, vom nara’o pe scurt în articolul ur- mătorii spre a servi de essemplu. B. — 164 — ANIMALUL MELES (URSUL CEL MICU.) - Acest’ animal, care sdmănă prin înfățișarea, luî esteridră atât de multă cu ursul, încâtă deja Linnd l’a numit Ursus Meles. are și o mulțime de caractere anatomice, care justifică acdstăpo- sițiune ce s’a dat acestui patrupeda, în classificați- unea zoologică. Caracterile genului MELES sunt celle următdre: Are 36 de dinți (sus 6 incisivi, 2 canini și 8 molari; jos 6 incisivi, 2 cânini și 12 molari); are picdre scurte, unu corpii îndesată, 5 degete Ia fie care picior, dintre care, celle de Ia pici- drele de’nainte au giară lungi, cu care sapă în pământii; coda lui e scurtă și perose ; femella are 6 țițe, doe pe pept și 4 pe burtă; dar lângă anusu (ședut) are o pungă de unde ăsă unu fluidă grasă și fetidă (puturosă). Sunt mai multe specie de Meles (Meles taxus, Meles labradorica etc.) însă noi vom vorbi aici ceva numai despre Meles ordinar, (Meles vnlga- ris, Blaireau commun, Dachs) care se află în a- bondința în Europa, în climele temperate Kalle A- siei și Americei, și care este caracterisată prin duoe trăsuri, una albă și alta năgră care îi tre- că peste ochi. Buffon s’esprimă în privința acestui animal în modul următoră. Meles, dice ellu, este unu a- nimalu leneșă, sfiiciosu, singuratică, temându-se multă de lumină și țiindu-se în locurile celle mal ascunse, în pădurile desse, unde îșl sapă o lo- cuință sutterană; în acest locă petrece cea mai mare parte a vieței, de unde e'să numai spre a’și căuta nutrimentul seă, adico: șorici, melci, șerpi și insecte; vara mănâncă și vegetale. Cu pi- cidrele sale de’nainte, sapă în pămentă și aruncă inderetu pământul săpată din grdpă. Direcțiu- nea acestei grope este oblicuă și merge ca o galerie multă înainte, pînă Ia o lungime de 20- 30 piciore, și se termină printr’ună casau rotundă, unde șede animalul pe unu patu făcut de mușchi, earbă și frumje moi. Curățeniea îi place cu deosebire, de aceea în sutterana luî își face ună deosebit lociî depărtat pentru es- crementelesalle (o umblătdre). Acesta curățenie^ care este negreșit o virtute la ună animal, ca și la omă, este nenorocirea Melesului; fiind că vicldna vulpe care cundsce aceste slăbiciune a Melesului când găsesce o asemenea casă gata și voind a goni stăpânul dintr’însa și a o răpi, începe și pune escrementele salle la intrarea sutteranel. Melesul veclend ace'stă profanațiune a domicilu- lul seă, se scârbesce și fuge, atunci vulpea devine possesoru casei streine, cu liniște și făro lupte. Este ună mare noroc pentru unii proprietari omenesei. că n’aă acdstă slăbiciune a Melesului. Dar Melesul fugător, nu merge de- parte, ci își face ună eulcușu nuou lingă cellu vechiu, de nude l’a gonită vulpea. Elă, sciindă că nu pbte să fugă iute, de ace- ea căndiî simte vr’ună pericol, îndată se ascunde în culcușul lui. dar dacă, se’ntîmplă ca câinii vî- nătorilor l’a prinsă afară din sutterana lui, a- tunci se culcă pe spinare și se aperă tare cu dinții și cu giarăle salle. cu mult curagiu, și chiar penă la mdrte. Dar cama cade într’unu somn adâncă în culcușulă scă și remâne asia pînă la primăvară । Elin are o singură socie, insă trăesce separat, de dânsa (ca mulțl dmeni) și s’empacă cu (lin- sa numai o dată pe ană. în luna lui fevruarie ea fată 3-5 pui nescuți orbi, și îugrijescc multă pentru educațiunea lor; le dă țițe și mai pe ur- mă le aduce de mâncare, și'I obisnuesce încetă la unu nutrimentă solidă. Când s’aă făcut mai mari, muma nu’i mal lasă ca să mănânce în năuntrul casei, ca se n’o mânjască cu remășițe- le bucatelor. (Acest obiceiă ar fi bine d’al re- comanda și multor mume de copii). Acest animal este și fdrte inteliginte, și nu se lase săfiepriusu lesne în curse; d’aceea cănd vâ- nătorii (mai cu semă în Germaniea) aă întinsă o curse la intrarea casei salle, ellu îndătăîl simte și nu esă afară 5—6 (Jile; însă mai pe urmă fiind silit prin fdme a eși, face o altă ga- vră, la unu loco depărtată pe unde pdte să easă, dar daca nici asta nu e possibile, atunci esă și sare peste cursa (făcută d’o fringie care ‘ se strânge de sine cândă animalii a atins’o). Aceste animale, care se află în mare numer în pădurile de stejar și de fag din Germaniea (ellu esistă și ’n pădurile n6stre), formâdă acolo — 165 — ună obiect de vânată fdrte passionată, mai cu semă tdmna când puii sei s’aă îngrășat și sunt buni de mâncată Dar mulți se prindă acolo și vil, și remân în casele oamenilor; căci prinsă în tinerețe, acestu animal este capabil a priimi ori și care învățetură (dressare), a înțelege gla- sul stăpânului, și a esecuta ordinele salle, întoc- mai ca ună câine. Elă desvoltă atunci nisce cua- lități forte precidse, adică nu face nici o stri- căciune în case, nu fură, e blândă, nu se cdrtă cu nimene, și e forte curat. E pacată, ca o ființe care are atâtea cuahtățî bune, să fie numai unu Meles; daca ar fi omă, ar fi cu drept cuvîntu fdrte căutat de către oa- meni la noi, ori ca să nă amiculă saă cellă pucină sluga loru. B. Ursii» Meles. VEGHIEHEi SOMNIE (HVGIEN.D Am (Jis că somnul este reparatorul par ex- I cellence al organismului: să desvoltăm mai pe larg această idee. Hippocrat și mulți medici aă gândită ca’n- timpăl nopței funcțiunile vioței plastice se măresc, pe căndă alle vieței de relație sunt suspensc Dar respirațiea, circulațiea, calorificațiea, secrețiu- nile se micșor^ă, și Broussais observă cu dreptate, că suspensie» activităței unui organ suveran ca creeru. trebue să aducă o moliciune în funcți- unile vîeței vegetale. Să adăogim că, dacă se îngrașe cineva dormind multă, este fiind că res- — 16G -- piră mai pucin: de unde și grămădirea materielor hydro-carbonate în economie; starea de repaos în care se află organele, favorisă’ grămădirea fluidelor și prin urmare crescerea lor în snb- stanție. Deosebitele funcțiuni alle vieței de re- lație nu dorm d’un somn egal profundă: celle mai lesne de escitat sunt acelle alle înțellegerei și alle affecțiunei, pe urmă simțul tactului și al auriului, apoi simțul vedere!, și’n fine acțiu- nea muscularie. Auriul este simțiul nopței, care cu cate mal fin cu atăt somnul este mai ușurel; o impre- siune tare asupra odfirei pote să descepte pe cineva ; simțul cellu mai amorțiți! este tactul, care nu se pdte esercita fără concursul miscărei muscularie spontauate (de sine). Somnul nu precurmă tdtă co- municația între creeru și lumea estenă. altfel des- ceptarea ar fi peste putință, ceea ce prdbă per- sistența facultăței d’a pricepe și d'a simți este că desceptareaJ nu e determinată totd’auna prin intensitatea impressiunei, ci mai adessd prin obi- ceiu, patimi etc; muma se desceptă la cellu mai mică țipet al copilului. Dar obiceiul face ca unii omeni să pdtă dormi mal bine în sgomotu, precum morarii; ei se desceptă numai cănd se opresce mdra. Visurile nu sunt de căt¹¹ intui— țiuni sensoriale sau produsul esercițiului parțial și neordinat a oare căror facultăți alle sufletu- lui. Desceptarea vine din îut6rcerea progressivă a activităței sensoriale și a miscărei volunta- rie: ea se împlinesce printr’o graduație de fenome- ne inverse de acellea ce aduc somnul complect; muș- chii suppuși voinței ’și reiafl activitatea lor prin întinderi automatice, ochii ai! trebuință d’o ușu- re frecătură ca să ’și reia viociunea lor ; per- cepțiunele auriului sunt nedeosebite, ideile con- fuse și vage etc. Se urmd^ă acum unu ce in- vers de ceea ce s’a urmat la începutul somnului. Desceptarea se face în virtutea legei periodi- cităței; dar depinde assemenea și de durata som- nului și mai cu sdmă de obiceiul d’a se des- cepta cineva la cutare oră, afară d’astea escita- țiunele din afară se ’mulțesc dimineța și contri- buesc cu grămădirea materiilor escrementițiale (materii ne trebuinciose și chiar vătămătorecare trebue să esse din economie) spre a restabili mișcările escentrice alic organismului. Influința binefăcătdrea somnului se întinde peste tdtă economica, ’i dă putere și o regenerd^ă. Fiă care desceptare sdmănă c’unu început nuou de viață. Somnul, cjice Burdach, face să încetele tensiunele și micșorățlă antagonismul, restabi- lesce ecuilibrul organelor, atât căt permite sta- rea actuală a vieței. Organismul în starea acdsta este scutit de acțiunea lumci ester- ne; somnul micșorddă funcțiunele plastici— tăței, micșorețlă consomația, și micșorând acțiu- nea creerului, pune pentru căt-va timpi! viața nu- tritivă sub garanția a mii dc cause de perturba- țiuni, care sunt de origină intellectualâ și morală. Dar ca somnul să fie salutarii! trebue să fie com- plectă, și d’o oare care durată. Am însemnat perderi- le ce esercită asupra organismului veghierile ne mesurale. Dar nici somnul prelungit peste măsură nu o bun, căci produce multă îngroșare, umflătură, slăbiciune, greutate de capi!, tîmpirca facultăți- lor sensoriale și morale, lenea, întristarea. Som- nul nu e complect de căt în primele ore de la început. Differitele organe se repară c’oiuțelă nepotrivită, unele respund mai curând de căt altele la esci- tațiunele interne sau esterne care le atting. Tot somnul care se prelungcsce, termină prin a deveni vătămători!; dar după cum este mai mult sau mai pucin profund la început, restau- r&Jă în grade differitc. Hygiena nopței se deduce din circumstanțele care modifică somnul. Elle sunt dc duoe feluri: esterne și individuale. 1. Conditiunî esterne. Esperiența ne arată că activitatea funcțiunelor vitale precum; respirațiea, digesțiea etc. se fac mai încet în timpul nopței, d’a- ceea timpul asesta este cellu mai cuvenit pentru somn. A dormi dioa ș’a veghia ndptca, este a voi să schimbăm mersul natural al fenomenelor organice, este a le esalta când elle tind a se o- dihni, și a le năbuși când elle voesc să’și ia sborul: este prin alte vorbe, a pune în locul sti- mulahților legitimi dețlioa, alții falși și artificiali de nopte. Nu este nici unu atac mai d’adreptu, mai iresbelnic în contra legilor conservatore alle or- ! ganismului, de cât răsturnarea ordine! fisicepen- . tru repaos și pentru activitate. Priviți în facia acellora ce fac