Anul V. No. 20. 30 Maiu 862. ^aoKtlgMuMkMaaat PENTRU RBSPÎOIREA SCHNȚELOR NATURALE ÎN ROMANIA Redigeat de Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescu. । , ni m |[ᵣ u_jL «ui*-- • i'^j-TKgwwgewgssMgoroitCTiBi miiiiii.i.. n -um.u^rw ' nul vegetal pentru importanța productelor resi- ndse; precum: esseuța de terebenthină, catranul, smdla, oleiuri și resine. în America ceptentrională unde coniferele sunt așia de abundante, unu mare numer de specii au trunchiuri ce ajjung la înălțimi de câte 100 de metri, caie prin soliditatea, ușurința și forța de resistență servă a face catartele celle mal solide și celle maî căutate. Cdja unuîmarenu- mer de conifere pdte fl întrebuințată ca și ace- ea a stejarilor, la tăbăcirea șipreparația peilor; — 159 — fiind câ conține un princip altringent (care strânge). • intra în fermentațiune; astfel șe fabrică rachiul .. w ? ' -l • __ ______• T?__ Sîmburile lor este albă, cărnos, conține unu oleiu grasă și este bună de mâncare având unu gust dulce și plăcut. Astfel sunt în Alpî sîmburiî pinului [P. cembro) și spre mia^ă-^i a Europei alle Pinului pinea cunoscute sub nume de Pig- non daux, sîmburiî de Araucaria, arbori mari lemne pentru constrncțiunele celle mai impor- care cresc în Chili în Brasilia și și’n Australia, tante, producțiuni pentru industrie, parfumărie, sunt fdrte voluminoși, când sunt ferți sau pră- pentru aliment și în fine servă a înfrumuseța jiți sunt hrănitori și au o savdre dulce și plă- gradinele ndstre. Mai adaogim că grija omului cută. Foile și ramurile melezulul (Larix) secre- tă (scdte) o materie dulce, albă, care se întă- resce sub formă de lacrămi, și se numesce mană. Solțlli care compun micii eoni de ienupere (luniperus communis) sunt cărnoși și eoprind o cuantitate de zahar îndestul de mare ca se pdte de ienupere numit grzra, fdrte căutat în Englitera. Tot cu lemnul de ienupere se îmbracă creidnele de plumbă. Eacă o familie naturală a regnului vegetal din care omul trage atătea foldse materiale: este necessarie ca acest arbor se pdtă prospera în țerrî depărtate de locul seă natal. Fără apli- cația industriei umane cedrul Libanului, proba- bil ar fi dispărut ca multe alte vegetale gigan- tice despre care lumea fossilă ne descopere astăzi vechea lor remășițe în sinul pământului. A. VECHtEREA și SOMNUL (HIGIENA) Art. I. VEGIIIEREA. Lucrarea are trebuință de repaosu, și repaosul este unu isvor de activitate. Flucsul și reflucsul vieței daă loc la starea de veghiere și la starea de somnă ; în cea d’ân- tăiă emul este în conflict (luptă) cu lumea este ridră prin mișcarea și activitatea simțurilor salle, în cea d’a duoa astă luptă încete^ă! Daca omul nu ține nici o socotdlă de legea pri- mordială de periodicitate care aduce viața cu sine după dre care durată de espasiune ; dacă pre- lungesce peste măsură veghierile salle, omul nu în- tărejie a simți tdte effecteleunui esercițiu nemoderat, și o escitație (întărîtare) a tuturor funcțiunilor economiei. Ostenela, desgustul, și’nfine durerea ’l însciințdțlă printr’o progressie crescătore de simtome, că s’a rupt ecuilibrul între chieltudlă și reparație. Influința veghierilor se combină cu aceea a luminei artificiale, a aerului stricată din saldne și ateliere, a desselor schimbări de atmosfere nopturne etc De Candolle printr’o lumină ne’ntreruptă determina în planta Sensi- tiva saă simțitiva (descrisă în N. 17 al acestui jur nai), mișcări desse de deschidere și de închide- te ca uă felu de friguri; ea se colora în ver- de fâră să dea afară oxigen ca la sdre. Ast- fel este assemenea acțiea luminei artificiale asupra dmenilor: cu căt este maî intensă cu a- tăt agită mal mult; dar actele vieței plastice se derangdțle, digestiunile se fac anevoe, ună felu de arsure și înțepături se ivesce la epigastru (partea de sus a burtei); circulația se acceleră [iuțesce), se ivesc palpitațiuni, inima și vassele celle mari tind a se ipertrofia (a se, mări peste messură), circulația vendsă a membrilor inferidre e genată; resuflarea devine arzjetdre, gîtlegiul se usucă și se întărâtă precum și mucdsa bro- chiilor (canalurîle prin care circulă aerul înplă- monă) și a găurilor nasului, pelea se încălțjesce, obrazul se trage, ochii se roșesc, vederea se slăbes- ce; constituția întregă se slăbesccși presintă semne d’o contopire prematurată. Așia slăbirea, conto- pirea, îmbătrânirea de timpuriă, acestea sunt re- sultatele vighierilor, și dacă somnul lipsesce cu to- tul: friguri, delire și în fine urmdțlă mdrtea. Impre- giurările chiar care trag veghierila grăbesce se- ria primejdidselor effecte.- lucrătorii care lucidă ndptea îndoesc perderea puterilor fora să îndo- dscă și reparația alimentație; adessea ei alergă la bfiuturi spirtudse ca să’I înferbinte și să le dea o illusiune funestă despre puterea lor; astfel — 160 — prelungesc ei șederile ne regulate Ia care’i sup- pun professiuuele lor, și căsnesc organele cir- culațiunei și alle re'pirațiunei. Unele classe de lucrători se par a răbda mai bine nesomniile, precum sunt pâinarii și curâțitorii orașelor mari. Dar în aste classe sunt mai desse și maladiile și morțile. în adunările din lume unde facedin ndpte (ji, căldura localului, emanațiunile [gazele care esu din] corpurilor, lampelor, provocația sgomotdsă a simțurilor prin musică, parfum, toa- letele, emoțiuni de tot felul grăbesc perderea puterilor ce singură lipsa somnului ar fi produs. . Dar ce să țlicem d’atăția oameni care cer nopții inspirațiuni litterarii saă meditațiuni neces- sariî pentru cercețări sciințifice ? Obiceiuri, i- mitații sau necessitate, pucin nepassă; afară de câteva intelligințe Jucifuge, care lucre^ă mai cu preferință noptea, aceea care abusă, cad cu- rând sau mal târziu în slăbiciune de nervi care resultă din lipsa de reparație și de permanenția escitațiunel cerebrale. Ceea ce este mai reu, că odată ce au luat tonul acesta, perd dreptul la unu somnii dulce, liniscit, complectă, adico perd dreptul la cel mal puternic midîoc de odihnă, de restaurație și de conservarea I vieței: llesalta- țiuni maladive de sensibilitate, nedonnirl obicnu- ite, acdsta e partea lor. Creerul este tlieatrul res- beluluî ce fac Naturei, tot ast organ este care plătesceși chieltuiala: tristele anale alle alienațiu- nei mintale (nebunia) mărturisesc îndestul. Mai ades- sea hypochondria sub t<5te formele însemneșlă li- mita perturbațiunei cerebrale ce încercă; dar ș’alte viscere (organe din ântru) se slăbesc în acellașî timp, maî cusdmă stomahul, inima, plămonii, care din pri- cina pucinului somnu sunt amenințați de oftică, și câte alte maladii direrse, dar pregătite d’aceeași cau- să răpesc înainte de termen atâtea spirite rari și lucrători eminenți, precum Bayle, Bichat La- enec, Beciaid etc. Somnnl. „Cineddrme mănâncă" țlice uuu proverb, acesta este adeverat căci somnnl repară ca și alimentele. Trebuința d’a dormi se anunciă printr’o sensa- ția particularie în partea anteridră (dinainte) a capului, prin ostenâla membrelor, prin slăbirea putere! calorifice; toti mușchii supuși voinței a- morțesc: mănile Iasă să scape ceea ce ținu, bra- cele cad de părțile oppuse și în lungul corpu- lui, gambele se’ndoesc spre cdpse, pledpele su- peridre se lassă în jos, mușchii de la cdfă se slăbescu, bărbia se aplică pe peptu, falca de jos devine atârnată, trunchiul îulregu se indoesce în formă de arcă ; sensațiunele se întunecă, ve- derea se turbură, ochiul perde din lucirea sa, pupila se dilată și se întdrce în sus și’n năun- tru, urechia întârzie mai multu pănă a ațipi, dar sunetul pare din ce în ce mai depărtat, în- dată nu se mal aude de căt unu simplu sgomot, ideile se amestecă, vdcea întănjie, perccpțiunele se stergu împreună cu durerea și cu plăcărea. Conștiința despre Eii e suspensă și somnul începe. Nici o dată nu putem prinde momen- tul trecerel de la vegbicre la somnu. Causa somnului este necunoscută: unii fisiologisli au at- tribuit’o congestinnel cerebrale (intrarea in mare cuantitate de sânge în crceru), dar nu s'a pro- bat încă. Pe când dornic omul perde sen- timentul de esistința sa, ellu e ca cum n'ar mai trăi, ca cum ar fi mort. Cu tote acestea e ce- va atunci care veghiașlă într’iusul; cilii vistijă. JlAmorțirea completă a organelor simțurilor ’î a luată conștiința despre lumea esteribră, și omul în starea aceasta attribue imaginelor memoriei realitatea obiectelor ce’i le pretendă fără a avea unu termină de comparație: d’aci rcsullă visul. Astă scenă merge mai mult sau mai putină înainte; trebuința somnului este în raport cu du- rata și ostenelile din timpul veghierei, cu cuan- titatea perderilor diurne. Dacă Alessandru, Pom- pei, Napoleon, au dormit în noptea care prece- da o batae definitivă, asta ținea nu atăt la li- niscea sufletului lor, ci la lucrările pregătitdre alle astor (Iile. Astfel îr campaniile imperiului francesu soldațil profitau de cea mai mică stație denopte (halte), ca să se iasse somnului în noroiu sau pe zăpadă: în Spania de la 1808—1812 peri- colul captivităței. sau mai bine pericolul d’o mdrte crudă, nu împiedeca pe militari d’a se depărta de șirurile lor ș’a se ascunde ca să dorină căte-va minute. i La început somnul este mai profund; devine pe urmă lin și dulce, mai ușure către sfăisit, și se întrerupe la cellu mai mic sgomotu. A. (Va urma) Imprimeria Națională a lui St. Rasidescu.