Anul V. No. 19. 22 Halfi. 1882. PENTRU RESPAND1REA SCHNȚELORU NATURALE tN ROMÂNIA, Rcdigeat de Professor Dr. luliu Barașu și D. Auanesou. Coprindere: Despre parfumărie—Esposițiunea animalelor.—Animalul Ornitorynchu. Căletorie în Italia Ceva despre cultura florilor in Francia pentru parfumărie. Unulu din simțurile ndstre, care suntu mai cu deosebire cultivate Ia popdrele civilisate și necivilisate, este oddrea sau mirosu. La aceste popdre, s’a constituită o sciințe particulare, adecă sciința d’a scdte din florile odorante (mirositdre) principulu lorii odorantu și d’a ’lu conserva ori in grăsime ori în spirtu ca ast-felii să avenxw pomade cu oddre, și nisce spirturî sau Esențe odorante. Acdstă sciințe sau arte, se numesc® Parfumerie. Sciința Parfumeriei nu e nouă; căci deja în orientu (Asie) nainte cu mii de ani, ea s’a — 146 — cultivai® într’nnu mod® întinsa. în cartea Ester scrisă nainte duoe mii de ani, se află descris modul preparațiunei fetelor® popdrelor prin parfu- ; merii, penă când au devenită demne a intra în Ha- i Temui® sul lânii oră; dar între popdrele civilisate ! antici, Roma în timpul descandenței salle, eră locul । jarfumerielor® de atunci. în timpul® modernă, J Francesii au devenită parfumătoriî lumei; căci, i când e vorba de tdlete, de mode și de parfumerii, . Francia ocupă primulă locă. Dar și chiar Natu- ra a favorisat® Francia, dîndu’i clima cea mai Favorabilă pentru cultura plantetelor® odorante. > i Mai cu seină suntu celebre în raportul® acesta, îorașele Montpellier, Grase, Nimes, Cannes și , | Nizza. Nizza singură produce una sute de mii livre (aprdpe 40,000 oca, căci 2 ’/₄ livre fac o oca) fldre de orange (portocale) pe fie care anu, ca rc dau pe anu 400 livre untă de portocali! Sal- câmul® mirositor® (Accacia Farnesiana) reușesce prea multu la orașul® Cannes și dă pe ană 9000 livre flori. O singure fabrică de parfumerie d’a- rolo, cheltuesce pe an® 140,000 livre flori d’o- range: 20,000 livre flori d’Accacia, 32,000 flori de Jasmin®, 140,000 livre flori de Rose (trandafiri), 20,000 livre de viorele și 8000 livre flori "de ti- ■șparose (tubereuse). Acdstă mare cuătime de flori dă însă o cuatime mică de esențe odorante; așia j s. e. din 600 livre de flori de Rose, se scdte abia © uncie (8 dramuri) unt® de rose. Câtu despre viorele, orașele Nizza și Can- aes suntă Paradisele loru în Eropa; căci numai îi ceste duoă locuri da® pe an® o recoltă de 13,000 lirve flori 1 în aceste orașe, damele a® celle mai grandidsa bucheturî de flori, fiind-că e sciută : ! ®ă viorelele da® bucheturile celle mai mari. î Dar abondența tuturor florilor este așia de mare în Nizza, dice Alponse Karr, în câtu da- mele din Nizza nu pdrtă nici o data o fldre na- turale și le desprețuescfi; numai țeranele se ,®cnpă cu cultura roșelor®, a viorele-loru, a Jas- sminulul (iasomie) etc. Nizza dice ellu, este o țerră lande fie care picior® de omu nu pdte să se puia jepămentă și să nu calce o fldre admirabile. Alphonse Karr raconte și următdrea A- jiecdote. Dăunedi, dice ell®, ara întîlnit într’o gră- dină în Nizza duoi țerani, dintre care unulu a cum- jpăratn de Ia cellu-l-alt® 2000 arbori de jasminu jc’an prelu fdrte moderată (acolo se vinde 100 «ie Jasminî cu prețul® de 3-5 franci). Acești arbori erau atunci acoperiți cu mii de flori albe ca zăpadaa și cu muguri violețî și era un spee’a* col superbă a’i vedea; Iar abia negociulă s' .tă- cută si cu încrimenire am vedută c“ c’v ,era- î •> ¹ torul® a început® să desgrdpe toți ' .• ” arbori. Mi s’a părut om® zmintită, căci i F’ desgrdpă un® arbor® înflorit® ,n luna lui Au- gustă? Oare arborulă nu se va usca? Dar zmintitulă meă de la Nizza, dupe ce a des- gropată toți jasomii, i’a sădită la un altă locă și a turnat câteva vedre d’apă pe dînși. Eram curiosă ca să ved® ce s’a făcut® cu acești Ar- bori! M’am dusă acolo pesie trei dile și cu ini- rere am vedută că toți era® înfloriți, nici u- nulă nu era uscată! De și fabrici de parfumerii esista și în alle țerri, înse tdte suntă dependințe de Francia; căci dacă nu reusesce recolta florilor odorante în Francia (precum® s’a ’ntîmplalu acdsla cu Ja- smini în anulă trecută), atunci tdte perfumeriile Europei aă o mare daună (paguba). Spre a scă- pa d’aceste dependințe, s’a încercată în An- glia a Introduce și acolo cultura lloriloră odo- rante; însă s’a vedută că acesta nu este cu pu- tință în clima Mare! Britanici; căci florile An- gliei, câtu de frumdse să fie în coldre și forme, totu n’a® oddrea floriloru francese. Nici ro- șa în Angliea n’are oddrea ei precum o gă- simă în roșa francesă, orientală și chiar la noi. Asia dar, depedința Europei de Francia în par- fumerii, a remas® neatinsă și va remîne asia încă mult® timpu, penă când® Chimica va ajjun- ge a produce tdte parfumeriile de nisce materii neorganice, indepedinte de flori. Si într’adever, acdstă admirabile sciință, a făcut deja pașși mari în privința acesta. Deja a scos® din carbonul fo- silu (din pămîntă) și din păcură, nisce parfu- merii fdrte delicate care semăna cu oddrea de- licată a esenței de migdale amare. Deja în secuiul® trecută, parfumeriea era în stare a scote din urina (udulu) animalelor® erbivdre (e. s. a vacilor®) o materie (Benzoe) având® o oddre fină, și cu acdstă materie s’a preparat® o parfumerie de tdlete numită „apa d’o mie de flori⁴⁴ (l’Eau de miile fleurs) dar în loc de o mie de flori, era o singură vacă care a produs acestă 1 Aici este încă un viitor mare pentru Chi- mie, și într’adever® nu e mai frapant pentru ora de cat a vedea scoțînd dîntr’o materie putu- — 147 — roșă, un parfum preciosu; dar pentru omulu de sciințe, asta nu evr’o minune; ellu scie că tdte odorile, celle bune și rele, provin din arangierea moleculelor corpurilor, unele producînd în sim- țulii odorei nostre o simțire plăcută, altele pro- ducii o simțire neplăcută. Unu lucru analog îl vedem și la simțulu vedere!, sculptorulu pdje să facă dintr’o peatră o statue frumdsă sau urîtă la vedere, dupe arangierea care formddă mir- ginile moleculelor marmorei, adicd dupe diferi- tele forme care ellu dă bucățel de marmoră ca- re o are în mâini (căci differința formeloru pro- vine numai din differința arangiăreî moleculelor» ce se află la marginile saii hotarul corpurilor}. Dar vedii că am început articolul cu parfume— rie și tdlete și pe nesimțite am trecut în domenul Filosofiei și Metaphysicei. Să stăm daraici și san© încredințăm de veritatea sentinței filosofului celui mare care a dis, că ori ce pas ceva mai depăr- ta ce’i facemu în calea analatică în ori ce scî— ințe, ne duce negreșit la Filosofie și mai cu sea- mă la Metapysica, care este, dupe ideea lui Ari- stotel, sciința sciințelor, centrul luminei. intelectuale a spiritului nostru. B. Ceva despre esposițiea animalelor domestice acum în London. Lumea modernă, adico secolul actual, este epoca esposițiunilor; nu că în secolii trecuți n’au fost esposițiuni, însă aceste esposițiuni erau nu- mai defaimatdre, pe cându în secolulu nostru csposițiunile suntu încoragetdre. în secolulu trecut, csposițiunile aii figurat numai în codulu penal; cine a commis o crimă oribilă, era con- demnat l’a o esposițiune publică] în piață avînd o tăblițe pe pept care indica crima pentru care era espus. Spiritul dmenilor și al legislațiuni- lor era atunci înclinat mal mult a pedepsi pe cellu roii decât a încoragia pe cellu bun; d’- aceea, acest secol a produs pucin bine; ba încă la sfârșitul seu, s’a aratat marele bancherul, în forma rcvoluțiiinci francese. în secolul nostru, legislatorii s’aiî încredințat că prin defăimare nu se corrigenicî un individ nici o societate, ba încă degradăm spiritul public obicnuindu’l a vedea reul; din contra prin esposițiunea opurilor bune și fo- lositdre alle dmenilor, ’i încuragem a urma în calea binelui și împreună cu ei încoragera totu genul uman și îl împingem a merge ’nainte. — Deja Ie a n-Paul dice: ,,Defăimarea este o peddpsă infernală, prin care din îngeri căduți s’a putut face numai diavoli îngrositori.” în timpul nostru, esposiținnele jocă un rol mare; de la cea d'întăiu esiwsiție^generală de la London din anul 1851, dateade o eră nuoă în lumea industrială și comercială, și acesta va jjriimi negreșit o impulsiune nuoă cu esposițiea generală ce se urmede acum acolo pentru a duoă ore. Dar nu numai în sfera industriei, ci și’n tdte sferile activităței dmenilor, se făcu aciuia esposițiuni. Sunt esposițiuni pentru pictori, sculp- tori și tdte artele frumdse; sunt esposițiuni pen- tru tdte ramurile agrîculturei, în fine pentruț tdte felurile de producțiuni și de creațiuni folosi- tdre alle omenilor, penă chiar la producțiunea șî educațiunea fisică a copiilor. Si într’adevăr e— sista în America o espositie de copii- La o dt hotărîtă, vinii tdte mumele din tolă întindere© Staturilor Unite, cu copii de mână, Ia sala espo— sițiunei. Aceea care are copilul cellu mai gras și cellu mai bine îngrijit, priimesce premiul cel m ire d’aur destinat pentru acest scop; cine are uit copil mai puciri frumos, priimesce premiul al duoi- lea. Asemenea găsim în America esposițiunea Fe- telor de măritat (Este curios că acolo figtireade. esposițiunea fetelor de măritat într’o categorie ciz. esposițiunea ebiectelor de lues!} înse acum nir. voim să vorbim nici despre esposițiunea copiilor;, nici despre aceea a fetelor de măritat, ci des- pre esposițiunea animalelor domestice, care fac© acum un mare sgoraot în Londra. Eaca că o s& vorbim aicea ceva despre dânsa dupe o epistola dela London care vorbesce despre acestă espo— sițiune ce se află acum în grădina Batter-Sea— Park în London. De și, scrie rapportorul, în dioa deschî— I derfci espoșițiuneî animalelor, entreoa era încâ | fdrte scumpă (2 duca ți de persdne); cu tdte a— I cestea, deja în aceea di, numeral visitalorilcr em mare. în Sale se află espuși cai, boi, oi-, caprn și porci Ia numer de 1986, afară de diEcrit© mașine agricole care se suie ear Ia 1OS1 ta— — 148 — caii. Vederea acestei esposițiuni este un spec- tacol fdrte grandios. Vitele englescșci, întrecu tdte vitele alle tuturor staturilor lumei, de și i Francia și mai cu seamă Elveția sunt și elle i represintate acolo prin nisce individ! fdrte re- 1 marcabili. Mi lipsesce pensula unu! pictor a pu- tea descrie frumușeța acestoru vite anglese; par-că putem dice că în acestă țerră iude inflo — reșce libertatea, acest agent mare și așia de tre- buincios pentru fericirea dmenilor, acolo reușe- f sce și în cellu mai mare grad, desvoltarea fi- ! sică a animalelor. Vitele englese și Elvetiane, petrec o mare parte a viatei lor, în libertate pe câmp; și vedem că elle sunt celle mal frumdse si celle mai bune.” •9 Este remarcabil ca secsul masculină este representat într’un mai mare numer de cât cellu j femenin. Cultivatorii animalelor domestice, dupe părerea raportorului, făcu reu că dau grija lor ' de preferințe numai la partea masculină; căci । dice, este probat că muma are o forte mare I influințe asupra progeniturei, în privința mă rimei corpului și a cualității organelor interiore, pe ) când tatăl inllue mai în particular asupra for- j mei esteriore și cualitățîlor morale’ alle animalu- । Iui (vedi articol nostru în No. 5 Natura, des- I pre ereditatea etc.) Masculul, continue rappor- torul, dă puilui forma, pelea, dsele și mușchii, pe când femella îi dă plămoni, ficat, stomac și âdle organele digesțiunei. Nenumeratele impe- rechieri între cai și asini, sau între lup și căî- ne, au probat aceștia tot d’a una. Amu vedutu, dice rapportul, în esposițiune, unu cală născut dinlr’o iapă de sânge curat arăbesc și dintr’un i armăsar forte greu. La întăia vedere ar dice cineva cu acest călii va putea merge 14 mile (anglese) într’o oră și va căstiga cel d’intăiu premiu Ia cursul cailor; dar în realitate nici ju- snalate a acestei distanțe nu pdte acest cal să parcare într’o oră. Din contra vedem la esposițiune că acolo unde au trebuințe de mărimea corpului anima- lului pentru cuantitateâ de carne și de lapte care ne dă (s. e. la vaci), acolo atențiunea cea mai mare a cultivatorului trebue să fi purtată asupra mumei. Aceste circonstanțe devin și mai im- portante pentru acei ce se ocupă cu crescerea oilor, căci sunt rase de oăi în Angliea care se- cresce numai pentru lina lor cea fină, pe când altele se cresc pentru carnea și laptele loru. Eaccă dar ca în sala esposițiune!, s’a probat din nou ca pentru scopul d’întîiu. trebue să se aleagă mai cu preferințe ca berberele de presseală să aibe lîna cea mai bună, pe când pentru scopuliî allu doilea trebue să purtăm atențiunea ndstră. asupra oăiei ca se lie mare, cărndsă și să aibă mult lapte. Dar cât de important este egalita- tea mumei pentru pressirea animalelor domesti- ce, este învederat chiar prin circumstanța că Arabul care are un cult pentru caii sei, tot vinde câte o dată un armasar arăbesc, dar mai mici o dată, o iapă. Un cal născut dinlr’o iapă nefa- tigabilă și bine învățată vafi și cilii nefaligabil în curs și lesne de învățat (fără nărav). Dar toti acești cai englesi care 'liguredă în esposiție, se deosebescu prin eleganțe și sănelalea picid- relor lor. Acei care sciu câte nenumerdse bdle pdte se aibe un cal pe picidre, vor înțelege va- Idrea acăstei sanităli. Felul Nutrimentului s’a ară- tat d’o fdrte mare influințe asupra ’nbunătățire! raselor animalelor domestice. Rapportorul promitte a descrie într’o allă epistolă, nisce amenunte interesante despre âcestă esposiție a animalelor, și noi promitemu lecto- rilor^nostri a’I împărtăși cu aceste detaliuri îndată când vor fi publicate ear în diarul (Ostsee-Zei- tung) unde s’a publicat aedstă primă epistolă a D-lui F. A T r e i s, autorul unui opu celebru despre agricultură. B. Mamiferul cu bot de rațe sau Bizarulâ animală Ornithorynchu. Este acum unu fapt constatat în Zoologie, îns-’ acest caracter particular, propriii fieșl-cărui cai fie-care continent arată un caracter parti- continent, ori că se manifestă prin nisce modi- catfar în privința animalelor care trăesc pe dînsu; fi câți un! particulare, introduse în forma animale— — 149 — îor care esistă și în alte continente, orîjn pro- ducțiunea ființelor animale cu forme neobicinuite ■care se găsesc numai pe acest continent și nici într’un alt loc pe păme t. Să dăm despre aceste, câteva essemple. Așia s. e. găsim în continentul vechili (A- frica șt Asia) lei și în continentul nuoti esi- stă în locul leului, animalul Cuguar care este, că se (licem așia, o editiune în miniatură a leu- lui ,pe când leul nu se găsesce în America. Tot acolo, găsim Jaguarul în locuiti grului, care ear nu 1 •esistă în America; între animalele Pachiderme: semeni lor în celle-l-alte continente. Așia găsim acolo animalele Marsupiale (didelfe) sau portă tore de pungi, care au paticularitatea că nasc puii lor de duoe ori, adică: puii lor când sunt născuți, nu semenă întru nimic cu aceia ce vor fi mai pe urmă, nici nu pote să tră^scă în acostă stare, de aceea îndată dupe nascerea lor, muma îi bagă într’o pungă care o are sub burtă și acolo re- mâne lipiți penă când s’a perfecționat și au aj- juns în stare ca să potă trăi o viață indepen* dintă; atunci esu din acestă pungă afară. ]) r între tote animalele curibse și bizare Ornithorynchus paradoxus. (ca pelea grdse) găsim în America Lama ca lo- ca țiitor allu Cămilei, care esistă numai în continentul vecinii și în genere se observă că America (ca un continent isolat și mal mică) a reprodus mal multe animale din continentul vechiu, înse tdte fiind acolo în dimensiuni mai mici și cu nisce modificaținni a formelor lor primitive. Dar în continentul Australiei, găsim circum- stanțe cu totul particulare; adecă acest Con- tinent (cellă mai mic din tdte) a produs ani- male cu forme particulari care nu găsescu care le a produs Australia, eellu mai bizar este negreșit animal Ornithorynchus; de aceea a priimit numirea de Ornithorynchus Pa- radoxus. Bizareria (ciudăția) făpturei acestui animală, a făcut că naturalist! ’ș’au bătut mult capu, ce posițiune să îl dea în sistemulu classificațiunel ? Căci ellu împreună în sine multe caractere d’un animala patrupedă sau mamiferu (purtător de țițe)¹ și cu acelle alle unei passere. Corpul seu este acoperită cu perl, are patru piciore cu care umblă și înndtă, are urechi esteriorft» — 150 sub pasă ca să ’i studiede prin observațiunu' Ellu dice că sunt animale fdrte vesele, Ie place a se joca unul cu altu, întocmai ca căței, și a fi mîngăeți. Dînsulu ’i a nutrită cu pîine muiata în apă, cu oue rescdpte și tăiate, și cu bucăți mici de carne. D.Benret n’a reușit a aduce un Ornitorinchu viu în Europa; dar în timpul no- stru, acestă încercare a reușită forte bine și a— cumu se află Ornitorinchi vii în grădina Zoolo- gică din Londra. Ună animilă analogă cu Ornitorinchu care, trăesce asemend în Australia, este E c h i d n a s’au animalulă cu gimpi (Echidna Hystrix) căci și acest animal are un bot fără dinți ca passerile, însă este rotundă sau cilindric avînd o limbă ca la passeri, dar are 4 picidrc și la celle de. dinderetu ellu are pinteni ca și Ornitorinchul, are țîte mari și corpulă lui este acoperită cu gimpi; trăiesce pe uscat, în găurile munților Austrialiei si se nutresce cu furnici. Acdste confusiune a caracteriloră unui a- nimal mamifer și a unei passere într’un singur individ, a pus într’o mare confusiune pe natu- ralist!, nesciindă unde să pue acestă animal; ori între mamifere, ori între passeri ? Unul a mersă încă penă a forma din Ornitorinchu și Echidna ună ordină noă d’animale mamifere, numindule „Mono trema ta⁴¹ (adecă Mamiferile cu o cldca ca passeri). Dar actSstă amestecare de Caracterele animaleloru din dilferite classe, adico de mamifere și de passeri, ne proba din. nuoă adeverul idei înalte filosofice care privcscc tot regnulă animală ca o unitate neseparabile, ca o singure grupe de ființe între care tote se rudesc, fiind-că tdte aă nisce caractere comune; apoi cu tdtă sagacitatea naturalistilor a împărți Natura în nisce grupe distincte, ea îl arată câtu. de departe este omul cu tdte sistemile salle a aprofunda Natura infinită, care trece de multe? ori în omniputința sa creatdre peste barierele sis- temelor cellor mai perfecte. Asta este dilferința între imperfecțiunea operilor omenesc! ș’I a a— perilor Divini infinite. B- apoi are și doue țîte cu care nutresce puii sel;l tdte astea sunt caracterele unui mamiferă. Dar pe d’altă parte, are un cioc care sâmănă cu ciocul unei rațe, osulu claviculei salle este făcută în- tocmai ca la passeri și n’are bășica udului (a- vândii o Cldcă comună pentru eșirea urinei și a escrementelor). Tdte aceste sunt caractere zoo- logice a unei passere; ba încă unu Naturalist pretinde că pune și ouă. Ce bizarerie! Unu ani- malii care pune oue și nutresce puii se! care esn din oue, cu laptele din țîțele salle! Celle-l-alte caractere zoologice alle Or- nitorinchuluî suntu celle următdre: Are în fie care macsile (falcă) numai o singure maseă m ire; încă nici asta nu e tare ca osu, ci mdle ca un sgîrciă. Degetele picidrelor salle suntu legate într’însele c’o pele de notată (ca la rațe); apoi masculul are la călchîele piciorilor de dinde- retu, unu pintenă de cornii îngăurită la vîrfă, > golă în neuntru și care este în comunicațiune c’o glandulă (gîlcă), care produce o otravă. ' Așia dară, mușcătura acestui animal, dupe unii naturalist!, otrăvesce și omdră (Unii naturalist! j moderni, negă aceste circumstanțe). — Cdda ' animalului este turtită ca cdda unui Castoră; i dar blana lui este compusă de doue feluri de peru, adîco de nisce peri lungi fini, lucitori și câte o dală crețiți; dedesubtulu acestoru peri, se află alții mai scurți și mai. moi. Mărimea corpului seu, este de unu picior ' și 7 police; corpulă lui e lungă și sdmănă multu în făptura și coldrea pelei, cu aceia a Lutrei (vidra), adico sus este dcheșă negru, josă este d’o coldre mai deschisă. Patriea acestui animal este, precumu amu ( disu, Nuoe-Olanda sau Australia; acolo se ține pe malurile rîurilorfi în nisce găuri; merge adese ori la apă, unde înndtă bine și se nutresce de insecte și vermi care desgropă cu botulu ! seu, din fundul rîurilor, întocmai cum fac rațele. O descriere cu d’amăriintu asupra acestui animal, a dat’o englesul Ben ret, care aprinsă Ornitorinchi vii tineri și bătrîni și ’I a pusă CALĂTOBIE în italia. Orașul Pompeia dc lingă NeapMc îngropat .sub cenușa vulcanică la crnpțiunca Vcsuvului dc la 79. Pompeia este cea mai mare curiositate a I- fia cine-va acolo în midlocul unei lume antice^ taliei și putemă dice a lumei întregi! Se a- nu însă a acestei anticnități mdrte ce se găses— — 151 se în cărți și ’n ipothesele învățațiloru, ci ini midlocul anticuităței în realitatea sa materiale.! “Căletorulu are aci un orașiu întreg înaintea sa păstrat astfel după cum ’I au lassat ace;a care lu au locuit acum 1800 anî. P6te cineva sa se rătă- escă] pe ulițe, sa visitese templurile, theatrele, ediliciele, să pătrundă penă în camerile celle mai depărtate alle caselor particulare; să găsească în pivnițe vasele de la cellu din urmă cules de vii; Să vedă pe diduri socotelile cîrciumarilor, in- scripțiunile și caricaturile făcute de trecători; și pe pavagiu urmele trăsurelor- Ulusiea este așia de vie, așia de presentă în căt fora voe uită cineva cei 18 secoli care ne despart de aceslă populațiune dispărută, și și’ar închipui voios că trebue să se grăbescă d’aprofita de singurătatea momentană a. cetătei, căci locuitorii o să se întdrcă. Curiositatea ar fi fost și mai marc dacă n’ar ii transportat Ia JIuseu din Nea- polc, tablourile slaluele, mobilele, mozaicurile etc. și Ie ar Ii lăsat în Jocul lor. într’adevăr acesta ar fi fost prea frumos dar vegbierea a- supra unui așia de întins museu ar fi fost peste putință. Pompeia esle didită la polele meridionale ale Versului p’un vechili păment de trachyte la eslrimitatea unui promontoriu udată d’amîndu- oe laturile de mare. Ast orașiu a fostă ocu- pat pe rănd de Osci, Tyrrhehieni, Samniți ș’apoi a devenit în celle din urmă o colonie romană sub dictatura Iui Sylla, care o pedepsi, fiind că îmhrăcisesc partida Iui Marius. Ciceron a avut la Pompei o villa frumdsă unde a pri— imit pe August, unde a scris oficiile salle și un- de s’a retras dnpă bătălia de la Pharsale. Seneca » petrecut junețiea și Phedru și a găsit refu- giu în contra Iul Tiberie și Sijan. în anul 62 Pompeia fu ruinată în parte d’un cutremur care devasta Campania. într’acest mo- ment Neron se află în thelrul de la Nepole și n’a voit să părăsescă scena pînă la finitul pie- sei salle favorite. Locuitorii speriațl părăsiră Pompeia, dar se ’ntdrseră pucin cate pucin, și o- rașul luasse ear t<5tă splenddrea sa trecută, când în 23 Noembre anul 79 în midlocul dilel is- lucni erupțiunea Vesuvului, care trebuia s’o în- ghită (vom da într’un numer viitor și istoria Ve- suvului). Acoperișurile caselor de lemn se aprin- seră și se cufundară prin greutatea materiilor gră- mădite. Lemnele arse, sticlele topite, dovedesc ca materiile incandescente (înfocate) eșite din Vesuv ajjunseră la Pompeia înaintea ploilor care ji’o inundară de căt când ea fu cotropită de pdtră poncie și de cenușe. Aceste torrente de apă și de cenușe transportară în t<5te părțile obiectele mișcătore și fragile și acoperindu-Ie, împedicară ra să nu fie sdrobite prin derămarea catarilor superidre. Se crede că mulți locuitori au putut scăpa fiind că nu se găsesc de căt un mic nu- mer de schelete. Cel ce au remas au venit pe urmă se sape acest oraș îngropat care n’avea mai mult de 4 metri (se pot socoti 4 straturi superpuse subt pămentul vegetal) și au putut scdte din locuințele lor ceva obiecte precîose și’și didiră în vecinătate un sat căruia dederă tot numele de Pimpeia dar și acesta fu îngro- pat Ia erupția din 472. Nu s’a sciut de Pompeia pînă la 1748, când nisce țerranl lucrând să fa- că un șențu într’acest păment roditor și acope- rit de vii, care acopere încă și’n dilele nostre o mare parte din orașul Pompeia, descoperiră obiecte de arte. Carol III însciințat despre a- ceslă descoperire împinse mai departe lucrarea și succesiv d’atunci o parte din orșul Pompeia îngropat d’aprdpe 17 secol: eși la lumină. Dar mal cn stmă sub dominația francesă, se- păturile au luat mai mare activitate și astă-dl prin mesurile luate de guvern abia a 3-a parte s’a descoperit, și s’a calculat că mai trebue patrii secoli până când tot orașul să fie descoperit cu desăvîrșire. Pompeia este apărată d’un îndoit did de la 28—-30 piciore de năltime care s’a descoperit la 1814, despre mare nu s ’a găsit pen’ aciimîi nici’un did; porțile sunt ruinate afară de cea despre Hercu- lanum și cea despre Nola. Stradele sunt drepte dar prea strâmte, pavate neregulat cu lavă ca și calea Apia și mărginite de trepătare (trot- toirs) înalte și din distanță în distanță se vedu înălțări de peatră în midlocul stradelor ca să în- lesndscă trecerea dup’un trepătar pe altu în tim- pul ploilor. Casele mai tote construite p’un același plan, sunt însemnate alăt prin micșori- mea odăilor, căt și prin decorațiunile lor. Tre- bue însă să ne aducem aminte că Pompeia cu tdte ca îngropată de 18 secoli este un orașiu nuoii redidit cu pucin timp înaintea erupțiunei, căci fusese ruinat printr’un cutremrr de pamînt care precedusse acest din urmă cataclism. Viața locuitorilor era eslernă și se petrecea mai totă în forum sub postice, în basilice, pa- lestre, gimnasii, băi... Ne cercăm a da aici o mică descriere a lu- crurilor cellor mai importante dinlr’acest ne- norocit orașu. Intrarea principală a Pompei este despre partea Vesuvului unde se află Villa lui Diomed. Astă villa între una din celle mai mari din Pom- peia și înfăcișddă un rar esemplu d’o casă cu trei etagiuri, este un specimen unic d’o villa suburba- nă. Lângă dînsa este grădina încongiurată de por^ tice având în midloc un mare bassin pentru 'p’d-^' sci, în care se ved și acum canaluri pentru jo- curi de apă, Sub portice se întind celarele în — 152 — care se găsesc și acum vedrele și canele pusse Ia rând și jumătate îngromată în cenușe (s’a gă- sit și remașite de vin uscat d’atâta timp. La stânga intrărei mergând în ăuntru cetăței se în- tinde o câmpie acoperită cu morminte și strada portă numele de strada mormintelor. Villa lui Ciceron, așia de frumdsă ca și a lui Diomed unde s’au găsit tablouri și mozaicuri preci6se care tdte s’au trmsportat 1. museul din Neapole. Pdrta despre Herculannin ;/ra încă una din intrările principale alle Pempei și consista în trei arcade de cărăm dă și de lavă. De la acdstă portă se ’ntnde strada Ilerculanului pe care se află ospelul Iui Albinus, unde s’au găs- Sit schelete de cai, zăbale, frîne și fragmente de r6te. Vine apoi casa Vestalelor decorată cu mozaicuri pucidse; pe pavagiul Veslibubulb s’a gassit vorba Salve. Pă strada vecină numită a Narcisei se află cassa lui Isis și a lui Osiris în care s’a gassit dessemnat Harpocrat cu degetu pe buze semiiii că comanda tăcerea; în fnndnlu acestei strade s’au găssit 10 schelete de femei cu scule și bra. celete si c’un felinar de bronzit. La ostremititea •> astei strade se afla cassa lui Caius Sallustius, una din celle mai elegante case private din Pompeia; are trei faciade care daii pe trei stra- de și este încongiurată de prăvălii, una dintr’- aceste prăvălii comunica cu apartamentul lui SaL lustie. Cei mai avuți pat ici, nu aveau rușine ca acum, a vinde cu amenuntu vin, unt-de-lemu și alte pro lucturi dupe proprietățile lor. în do- sul caselor și’n fund se află o grădină în care s’a găssit dessemnuri representănd: raptul Europei. Phryxus și Helle, Marș, Venus și Cupido, Di- ana și Acteon. Lângă casa lui Salustie se află o -făinărie eu 3 mori ș’un cuptor; când a descoperit acestă prăvălie, grăul, făina în amfore, vassele pentru apă tote erau pe loc, trebuia numai să aprindă focul, să încăldiască cuptorul și să începă fabri- cația întreruptă de 18 secoli. Casa poetului tragic este earăși o mică casă elegantă a cărei descoperire a făcut mare sgomot în Europa din causa frumdselor tablo- uri, precum: Achille cu Briseis, Sacrificiul Iphi- geniei, Leda și Tyndar, luno și Thetis etc. care t<5te se află în museul din Neapole. Piața forului este frumos decorată cu doue arcuri de triumf didite cu cărămidă si cu lavă 9 9 volcanică și bine conservată, pavagiul este de marmoră și forul este încungiurat de trei părți cu portice având coldne dorice de mormoră albă. Lîngă foru se află tempul Fortunei, al Iui Jupiter și thermele sau băile publice. Acestea tdte prea bîne conservate; am vedut chiar ha- sinele de mormoră albă precum și bolțile băiloru Tipografa C. A. ^osett în bună stare. Obiceiul băilor ca midloc dehygie- nă publică era la romani mult maî mult răspân- dit de cât în epoca ndstră de civilisație. . Lângă templu! lin Jupiter s’a găssit într’un mare edificiu mai multe schelete cu lanțuri de piciore, probabil c’aci a fost o închissire pu- blică (pușcărie). ‘ Templul cellu mai mare din Pompeia este templul lui Venus, supranumită Pompeiana; pro- babil cons icrat Deiței protectdrea orașiului. Tem- plul este incongiurat de patru părți cu porlice sprijinite d’o mulțime de colone dorice, aci s’a găsitii statuele de marmoră a lui Venus și a Hermaphroditei. Nu departe de foru în midlocul unei curți se ’nalță un altar încongiurat cu 12 picdesta- luri, destinate după cum se crede pentru 12 Dei mari, în fundul edificiului s’au găssitu statuele Liviei (ca preotdsă) și a fiului ei Drusus. Sla- tuea lui August purtând în mâni un glob. O parte a curțel este -acupată cu 12 camere ce se suposă c’ar fi fost pentru preoții lui August. Acest tem- plu se nuinesce Panlheon sau templul lui Au- gust. Unii cred că este templul Iui Serapis. S’a găssit pen’acum duoe thealro unul mal mic numit Odeon, și altul mai marc numit the- atrul tragic, Aprdpe de thelrul mic se află tem- plul lui Isis unde s’au găsit statua lui Isis care da oracole și alta a lui Osiris mai mică; în came- rele d’împregiurul templului s’ată găsit mal multe schelete de preoți, unul era la masă în momentul când a venit catastrofa. Amfitheatru (coliseu) este așiedat la eternitatea orașului despărțit prin nisce câmpii acoperite cu vii care acopere și acum o mare parte a ora- șului; acest amlitheatru de formă elliptică s’a găssit în bună stare; seamănă mult cu cellu de la Roma, dar eceva mai mic, cu tote acestea se dice că conține 20000 spectatori. în năuntrui a- renelor s’au găssit mai mult schelete de animale cornassiere, precum: lei și tigri. Penă acums’a descoperit o a treia parte din oraș și a maî remas încă doue părți; se lucrddă însă acum cu mare activitate sub inspecția guvernului și pe fie-care df se transportă lucruri nuoe la museul din Nea- pole. Eaccă în scurt descrierea unui orașiu în- treg îngropat de 18 secoli sub cenușă volcanică. Vederea acestui oraș mi a lăssat suveniri și im- pressini ce nu’mi se vor șterge nici odată din memorie. Aici se termină scurta descriere a^căleto. rieî me'le din Italia. De la Neapole m’am di- rigeat spre Pireu, trecând prin strâmtdrea de Ia Messina, m’amu oprit 15 dile la Athena si 8 dile la Constantinopole. Altă dată voiu descrie și impressiunile melle dîn Orient. A- , ulița Fortuni No. 15.