PENTRU RESPANDIREA SCIINȚELORU NATURALE iN ROMÂNIA. Rcdigeal de Professor Dr. luliu Barașu și D. Ananescu. Coprindere: Sosirea primăvărei. — Reforma Calendarului. — Călătorie în Italia. Sosirew primăverei. De când esle lumea, inimile poetici aii cân- tat și celebrat luna lui Mai ca timpulii reîn- tdrcerei primăverei, ca epoca sosire! acestui mare suverană al totei Natura care vine cu mîi- nele pline d’atîta daruri, d’atîta frumuseți și d’a- tîta fericiri! Celebrul poet Schiler dice: Suntu nisce lucruri vechi care remânu însă tot dauna: nuoi“ Reîntdrcerea primăverei, reserirea s6- relui într’o frumdsă di de vară, sunt asemenea lucruri vechi și tot dauna nuoi; căci fie care simțire mare care pătrunde l6tă esistința n<5- stră interîdre, ne dă o viată nuoe; apoi atunci — 138 - i suntem dmenî nuoi și parcă ni se pare că sim- | Mm pentru întîia ore acdstă simțire ipare. Asia dar, primăvara a sosit, âcă; numit unii mare suvran; inse sosirea lui nu se anun- scie-prin 101 lovire de tunuri, ci prin mii de ' țglasuri ai fiilor Naturei care scot strigărilie lor Âle bucurie si de fericire:. Eacă’l acest suvran care nu dă „posturi și slujba“ ci vieață și re- suflare, pâine corpului nostru și idei înalte care nutreăcu spiritul nostru c’un ocen de frumusețe, ®’o infinitate de impresiuni care încântă viața nd- stre și care-ne face din valea pământului, unu ! ^paradis cerescul ■ Aste a făcut să ne imaginăm că în paradiși! (raiu) trebue să domine o primăvare eternă, ne- ; • contenite; dar nu trebue să uităm că o mare ' jiarte a- plăcerilor care le simțim aici la sosirea ! primăvărei, provină din nu o tal ea acestui j spe c t a co 1 și din tran s i țiunea simțirilor, adecă fiind-că esimii din urîta iarnă si intrăm In frumosa primăvară. Deja Plato în celebrul Thaedon al lui, dice că plăcerile vieței, le sun- tem datori neplăcerilor care le au precedat; căci dQrjnța și speranța a poseda ceva, umple ini— ma ndstră c’o plăcere mai complectă și mai su- peridră, de câtu momentulă în care îl posse- dăm în realitate. — De aceea, numai în climele i temperate unde domină dilferite saisone alle anu- dui bine distincte, unde Natura în cursu anului i । jarcă adorme erna într’un somn adîncfi rece ca [ijj mdrtea și primăvară se deșteptă Ja o vieți* nuoă ! plină de facțiunile spiritului creatorii ; numai li 3n aceste clime, dicem, omulu a putut să devie । -o ființe morale supferidrâ. Nici în climele frigu- rdse unde domnesce tot d’auna o eriiă înglii'e- țătdre; nici în climele forte calde unde'domne- sce tot d’auna o căldure ardetdre, n’a putut sase - jdesvolte o rase d’omeni energici, d’omeni sim- țitori îndesirăți c’o imensă imaginatiune care îi creadă în tot momentul imagine nuoi, formîndui o i lume ideale, mult mai mare, mult mai avută de ■ I • j ®âtu lumea reale. Dar și effectul fisic al acestor muoă estreme alle temperaturei asupra corpului 3iostru, este în fine tot acella. In frig mare ca și în căldura mare, nu suntem în stare a produce nimic; amînduoe aceste simțiri opuse paralisă ■energia corpului nostru. De aceia, numai în hotarul acestor regiuni escentrice într’un frig și căldu- jre estreme, numai acolo, adică în climele ndstre divină primăvară strelucesc în tdtă gloriea sa, acolo este infinitul tesaur al tutor bunurilor, marele fermecător care ne întineresce în fie care ană în epoca sosirei sale. - Dar primăvara n’are obiceiu, ca alțî suve- rani când sosesc, a umbla iute în trăsuri es- traordinari pe drumuri de fer, saii cu atîtea sute cai dc poște; din contra, suveranul hunei orga- nice, merge forte încet; s’a și calculat modul acestei mergeri și s’a găsit că ’n climele ndstre, primavara face pe fie care di de la sud către nord calea de 3 % Mile (ca.la 2 poște) adecă: cu câtu un locu este situată mai multu cu un grad geografic (adecă cu 15 Mile geografice) către nordu, cu atîtu acest locu va priimi mai târ- diu primăvara cti patru dile. Asia s. e. .Iași, care este situată către nord apropo cu 3 grade mai mult de căt Bucuresci, priimesco în tot.mul primăvare cu doespredecc dile mai lîrdiu dc cilii acesta capi- tale a Romăniei. Tot în acest moiliî, Elada, Italia și Nordul Africei priimesciî primăvara mai ’nainle decătiî noi, precum și pe d’altc parte. Germanica, Poloniea și Russiea o primescu mai lârdiii de călii noi. Dar D. Prof. Eries a probat prin obser- vațiuni meteorologice, că acestu mersă al pri- măverei nu este ecualii în tdte locurile pămân- tului; că în climele reci, primăvara ’naintedă mai iute de cătu în climele temperate; dar cu călii primăvara ’nainteadă mai iute, cu atît ține mai pucin timpu; apoi cu cătu ține mai pucin, cu atăt desvoltă în acest pucin timpu o energie mai mare. Să esplicăm acestă. în țerrile maî meridionale, fenomenele pri-* măverei ce succede una dupe alta forte încet; acolo transițiunea intre iarnă și vară este lungă și.ține mult timpu; dar aceste fenomene n’aiî a- colo o forte mare energie; încăldirea dile’or cresce din di în di într’unu mod nesimțibil; în aceste țerrî, primăvara ’naintedă încet (precum- am clisă 3 ³/₄ Mile într’o di) Din- contra, în climele mâi nordice, fenomenele primăvărei se succed iute una dupe alta; acolo transițiunea între iarnă și vară este forte scurtă. Dar aceste fenomene devoltă acolo o energie forte mare, . încăldirea dileloru cresce acolo din di în di în- tr’un modîi fdrte simțitor; în pucine septemâni alle lunei lui luliu, pământul Siberiei se schimbe în- tr’o' câmpie superba c’a Italiei, acoperită cu — 139 în perioda d’ntăiă, semnul cellu mal caracteristic al primăverei este disghiciul ză- pedeî; de și se’ntîmplă adesea ori că, dupe ce- ghiacia a început a se topi, ninge ear din nou Ia începutul Iui Martie în dilele ;,Babelor.” Dar, spre norocirea lumel, traiul „Babelor” e scurt și pe lângă uritele Babe, Natura ne dă atuncE o consolațiune în cântecul ciocârlanilor (Alauda musica) care sosesce atunci la noi din călăto- riea sa-ernatică cătră sudul pământului. Tot în acest timp începe să se arăte și alte passeri cântătdre; șărpii esu din culcușul lor; brdscele încep a da concertele lor musicale a- șia de cunoscute, și la sfârșitul acestei periode țințarii încep și ei preumblările lornopturne fără voia poliției. Tot, d’o dată ghioceii albi (leu- •coium vernum L.) scdte capetele lor din ză- padă și precum a observat un Naturalist Poet, elle sdmenă ca clopoțele mici, parcă sunt de- stinate a suna ora învierel Naturei! în perioda a duoe, fenomenele și lucră- rile primăverei se urmeade c’o susccesiune mai încetă; la începutul acestei periode, ne-revine barda (Ciconia alba), acest musafir de vară a țeranului nostru pe tdte câmpiile României, acest chiriaș fără plată în tdte satele Ia noi. In privinția plantelor dupe câmpii, se arătă atunct plătagina (Plantago major) cu florile salle gal- bene, pe când frundele ei esu c’o lună ma! tîr- diu. în pădure înfloresce frumdsa vidrea (viola odorata) acestă fldre delicată și modestă, parcă rușindse, care ascunde în dosul frundelor, sale din anul trecut, făcia sa gentilă; dar și fldrea ficatului (Hepatica) arată atunci florile sale gal- bene care precedă și elle eșirea frundelor ,ce se vor arăta tocmai c’o lună de dile mai tărdiu. - Totă atunci, în sinulu pădurilor, care curîndu vor deveni asilul umbrelor misteridse, ese lap- tele păsserilor (Ornithogallum), erba plămonilor (Pulmoaria) așia numită, fiind-că seamenă prin co- lorile salle roșii și violete cu colorea plămonilor și despre care popolul crede că este un remediu în contra maladiei plămonilor; dar nici o altă plantă nu contribue așia de mult a înfrumu- seța varietatea câmpului, de cât Primula(pri- mevere), numită așia, fiind-că este una din celle'' mai frumose fldre alle primăverei si aratarea lor este caracteristică pentru primăvară în climele temperate (alăturata figură presința o speci® nenumărate flori strălucindu tn tdte magnificen- ța lor; dar tot acolo, primăvara ’naintede mai iute, căci mersul ei acolo este de 5 Mile în- tr’o di. Putem sa dicemu că chiar primăvărei îi place să rămîie mai mult timpu în climele calde, de căt în climile reci, unde ea parca se grăbesce a împlini curînd datoriea ei și. fuge. Daru și înălțimea locurilor are o mare in- iiuințe asupra sosire! și duratei, primăvărei. Pri- măvara este ear ca unii seignori, comod! în mișcările lor, și nu le prea place a se oste- ni și a se sui pe vîrful munților; de aceia suirea primăvcrei pe munți se urmedă într’ună modă fdrte încetă; calculîndu-se, s’a găsit ca primăva- ra are trebuință de 10 penă la 14 dile ca să se suie la vîrful unui munte, care are o înălțime de 1000 piciorc, adică primăvara se suie în- tr’o di numai abia o sută picidre către vîrful munțiloră! Este sciut că tote primăverile nu să semăna nici chiar la un loc. La noi se întâmplă câte o dată că primavara e prea caldă, altă dată e prea rece; cu tdte aedsta, este acum probat prin nenumerate observațiun! meteorologice că pen- tru lie-care loc al pământului, esista o tempe- raturc inediă constante pentru tot anulă și pen- tru fie-care stațiune (saison) anuale în particu- lar. La noi în Bucaresci s. e. temperatura medie anuală este — 8° R. c’o fracțiune; temperatura mediă a primăvcrei (lunii or Martie, Aprilie și Mai) este—8° R; temperatura medie a vărei (lunilor Iunie, Iulie și August) este—14° R; tempara- tura medie a tomnei (lunilor Septembrie, Octom. și Noemvrie) este^.5°R; apoi temperatura medie a ernel (lunilor Decemvrie,, Ianuarie și Februarie) este= — 3° R. Asemene găsimă o mare constanție în mo- dul succesiune! fenomenelor primăverei din fie care loc. De aceea, ,deja Linne a împărțită primăvara în trei epoce sau peridde, adică: 1. Perioda desghiecerei pământului (de la 15 Fevr. păne la 15 Martie). 2. Perioda semănerei cerealelor de pri- măvara (dela 15Martie pînfela 15 April). 3. Perioda eșirei florilor primăverei și a frundelor pe arbori (de la 15 zlprilie penă la finitul lui Mai.) Să vorvim despre aceste epoce ceva mai "pe larg. — 140 — nlle primuleî adecă, Primula Auricul a); dar lîngă atâte flori frumose pentru vedere, s’arată și Drăgaica (Asperula odorata) care e așia de plăcută și pentru oddre. Unii arbori s’acoper atunci cu flori de și n’au încă frunde; aste sunt celle următore- Alunul (Coryllus avellana), Anin (AInus);ceva mai pe urmă plopul (Poplus tremula) arată c’o mare co- chetărie florile lui adunate numite Amente (Pi- sicuțe) forte elegante; dara împreună cu plopii Infloresce și Sălcie, represintată prin differite spe- ce forte frumdse; ceva mai tîrdiu vedem că a- lunul lepădă amentele (florile) sale dată s’arată la Ulmi (Ulmus communis) ca nisce umbreluțe mici pline de flori roșietice, apoi în celle dupe urmă dile alle acestei periode, frasinulu (Fraxinus excelsior) resfire florile salle care penă acum an acoperit ramurile salle cu nisce umflături negre. în momentul acella, pri- măvara a ajjuns la una din ac- țiunele salle celle mai impor- tante pentru lumea organică; aste este eșirea frundelor ar- borilor. Deja cu 8 dile mai nainte, pădurile și tufișurile s’a acoperit parca c’o ncbula ceva verde; asta este începutul eșirei frundelor; înse nede- d’o- și tot Primula Auricula. venită încă comună la toți ar- borii. Dar ordinul eșirei frun- delor la arbori,- se urmede în modul următorii!-’ al înîăiiî ese agreși (Ribes grossularia) îmbrecat în lăudat pentru frundele salle line, elegante, lucitdre verde; cdcăsa (Ribes rubrum) dupe cât-va timp și ușore, pentru mugurii sel îmbrăcat! ’n albă vine timpul socului (Sambucus) și Kălin (vibur- j mumopulus); Crataegus (mărăcinele albii) resfiră și elin florile sale; asemenea lemnele cainescu (li- i gustrun) și fronda caprei (caprifoliura) s’încungi- dră cu foile salle delicale, par-că aerose, mai j de-a-una în mișcare. O frumusețe d’o altă ; atatură este acum produsă în păduri, prin cas- j «anii de India (Aesculus Hippocastanus) adică prin mugurii el lipicioși care lucescu ca Dia- mante în radele Sdreluî. Ellu, împreună cu A- ciara (Acer) cu frundele-salle sombre și cu ste- jarii de earnă (quercus robur) complectă ta- bloul primavărei în pădure. Pane când nu ne despărțim d’acest tablou i mare și ravisant al Naturei; să facem și câte- da observațiunî care nu lipsescu d’a avea ore care interes. Mai tote florile primevărei (a- fară de viorea, drăgaica.șî pucine alte) n’au nici un odoru plăcut și sunt mai tote d’o coldre uniforme, albe, galbene, albastre, rar violetă. Mai tote înfloresc înaintea eșirei frundeler lor. Ia unele stau încă frundele anului trecut, pe când la altele florile stau pe ramurile gole fără frunde. Acestă întâraiere a pădure! d’a produ- ce frunde, a făcut că pe fundul pădure! s’a pu- tut desvolta tote florile primăvărel care ceru și elle lumina și n’ar putea naintea în umbre. Pă- durea, se folesesce d’acest timp cînd esle încă luminat de lumina sorelui, spre a produce în sinul seu nu par- chet de flori care nu’l găsim în acest timp în totă rea câmpului. I’ e r i o a d a a a primăve'rei se în tinde— t r e i a cundsce prhi înfrundirea si înflorirea completă a arborilor; în a- ccastă epocă, fenomenele ce- lle mai remarcabile alle primă- vcrci sunt : apparilinnea rîn- dunclelor (llirundo) a cucului (Cucculus canoriis) și a privi— gătorei (Sylvia pbylomela), în- să acest frumos cântăreț de noapte desemnedă finitul pri- măvcrei și sosirea vcrel. — In acesta periodă, eroul pădure! este fagii (fagus silvatica); a- cest frumoșii arbor, domnitor pădurilor în România. Fagul a fost căutat si parecă într’uu înveliș d’argint strclucind la lumina sorelui pe un ceriu albastru și.produc atunci un e- fect forte grandios. împreună cu fagii se resfiră și frunde stejarului de vară (Quercus pedunculata) a mesteacănului (Belula alba) a feluriților A- ciere, (Acer), a teiului (Tilia) și a unui .fel de brad rar la noi dar forte frumos (Pinus lari— cis). Dar arborii care interdeadă mai mult de căt tdte cu lepădarea mugurilor lor, sunt unele feluri de sălcie, de plopi, și frasini și pu- tem se dicem ca, cu asta se termină ciclul fe- nomenelor primăverei în pădure; dar pe câmp esu atunci nenumărate flori, una mai frumose și mai variabile în colori de căt cea laită, între care vom numi numai păpădie, (leonlodon taraxacum — 141 — care s’arale înflorit tot într’un timp căndu se în- frundesce fagul) floarea frigurilor (Ranunculus), earba șerpeluî (Serpentaria), frumosă Veron;ca și mai cu seină fdrea numită în tote limbele ,,se nu mă uiți,“• (Myosotis paluslris, ne m’oublies- pas). Prin această fl<5re, cu cares e termine lucrările Primăvercî, ea ne dice un Adio! pare- că voesee a ne dice totu d’o-dată „se nu mă uitați, omcnilor!” 0 cine pdte să te uite, fru- uidsă primăvară! Cine pote să uite acelle mo- mente de serbătdre alle inimei ndstre, în care fie-care om devine'poet; fie-care inimă tresare d’o bucurie nespuse; fie-care fibra a esistențeî ndstre se întinde peste imensul orizont al ve- dere!, și îmbrățoșem atunci în spiritul nostru cerul și pământul, trecutul și viitorul și atunci sufle- tul nostru transportat în regiunele visuriloru cellor mai încântătdre, simtu aici pre pământ unii paradis cerescu. B. LUCUVK’I LIC SOCIET7VȚEI ROMANE, de S C E E 1^' g; 05. Priimim de la Onor. Biurou a acestei societăți invitarea d’a publica în diarul nostru me- moriul I)—lui Falcoian despre reforma Calendarului nostru și rapportulu Comisiuneî însercinată a esamiua acest memoriu. Cu-bucurie ne grăbim a da acestor duoe lucrări interesante, o publicitate în fdea acdsta, cu atât mai mult, fiind—că arată că ținerea societatei desciințe nu este pen’acum isbită de fla- gelul ncliicrărci, o meladie endemică la noi. B. ' I. MEMORIU ■| ii • • n Presintat societății Române de scijâțe îil Ședința din 29 Martin 1862. Midloc nou de intercalare a bissextililor, prin care într'un infllion de amii nu reinîne nici o deosebire între annul civil și annul tropic. . Domnitor, Scopul acestui Memoriu este de a supune 7a aprcciarea d-v(5stră un midloc nou de interca- lare a bissextililor, prin cave într’un million de anin nu lassă nici o deosebire între anulă civil i annul natural. Ocupat cu (juestiunea'Calendariuluî pentru într’- un articol care a appărut în Revista Română, In numerile de Noemvriu și Decembriu, annul «spiral, ne-am credut dator a respendi în public inconvenientele Calendariului nostru, Calendariul Iulian, și ă proba necessitatea unei reforme. Tot de-odată, am expus și în ce consistă sistema Grujoriană, care este mult mai precisă, precum și sistema Persană, adoptată in Persia încă dela începutul secolului Xl-ea, care este mai precisă și cât sistema Gregoriană. Cu acestea, am fost condus a căuta daca nu esistă vre un alt midloc de intercalare a bi- sextililor, maî precis de cât în sistemele pre- cedînte, și resultatul acestor încercări este care viu a ve comunica. Pentru noi annul este perioda reîntdrcereî timpurilor, care depinde de mișcarea Sdrelui în rapport cu ecuatorul, adică annul tropic, a cărui valdre exactă exprimată .în dile Solare mețlie,' este de 365 d. 242,264. Acesta este durata re- întdrceriî Soreluî la acellași equinox, și le pote numi annul natural. - Scopul reformării Calendarelor este de a regula anul civil după annul natural, ast-fel în cât să remîe în tot-d’auna între dînșii cea maî mică deosebire possibile; care devine o ques- tiune de resolvat prntru că annul civil trebuie să cuprindă un minier exact de dile, pe când annul tropic coprinde o fracțiune forte com- plicată de 5ore48min. 51 s. 61 — 0 d, 242264. Este învederat că annul civil nu pdte avea în tot-d’auna acellași numer de dile, ci ceea ce — 142 era natural a se face, este de a lua obicnuitu annul civil de 365 dile și când fracțiunea 5 ore 48 m. 51 s. 61, acumulânduse din an în .an, ‘ va ajjunge să compuie aprdpe o di, în annul a- cella, să se ție annul ,civil de ,366 dile. Ast- fel, annul civil ar avea obicnuit 365' dile și din E când în când i se va da o di .mal mult. Dar este important pentru Chronologie să se potă transforma cu înlesnire un numer dre-care de anni în dile, și de aceea nu se pote lăssa ne- ■ determinată intercalarea annilor de 366 dile. j Acest midloc simplu pentru a face să con- i corde annul civil cu annul astronomic, s’a în- trebuințat pentru prima oră de lulius Cesar, cu ’ ajjuțorul astronomului Sozigene din Alexandria ; pe la annul 44 in. de Chr. și numind bissextili annirde 366 dile, s’a dat ca regulă pentru în- ’ tercalarea lor, ca la fie-care patru anni, cel din ' urmă să fie bissextil. Acesta este reforma Juliană, cea mai sim- plă, și pe care noi am conservăt’o pine astădî. Reforma juliană presupune annul adevarat dc 365 d. 25 sau 365 d. 6 ore, care se nume- sce anu de Convenliune, și care este mat mare de cât annul tropic cu 0 d, 007736~ 11 m. 8 s. 4, de unde urmesă că începutul annului civil va remâne pe fie-care annii mai în urma annului tropic cu fracțiunea 0 d. 007736, care în 400 ■ anni produce apprdpe 3 dile de deosebire și în | 4000 de anni deosebirea va fi de 31 dile, a- j dică că în curs de 400 anni se intercala trei । bissextili mai mult de cât trebuia, și în 4000 j anni se intercală 31 bissextili mai mult. ■ț Sistema Gregoriană caută a suprima trei bis— r sextili care se adaogă mai mult în Calendariul ■j Iulian în curs de 400 anni, și pentru acesta s’a ■ priimit a se suprima bissextilul din urmă la fie- care din celle d’întăiu trei sute de anni, lăssând , toți bissextili! la cea d’a 4-a de unde regula următdre a Calendariuluî Gregorian: „Toți annii । „dividibilî prin 4 să fie bissextili, afară de anii i „seculari; lăssând între aceștia bissextili numai „pe aceia alle căror sutimi vor li dividibile « „prin 4.” - Prin urmare anii 100, 200, 300- 500, 600, 700, 900, 1000,............. 1800, 1900, ₍ ; 2100,........ nu vor fi bissextili, și annii 400, i 800, 1200, 1600, 2000,... vor fi bissextili. i Annul de convențîuue în reforma gregori- ș ană, este de 365 d. ⁹⁷/₄₀₀^r 365 d. 2425, mai mare de cât annul tropic cu O d. 000236, dar ! în 10000 de anni acestă deosebire lassă annulit civilă în urma annului natural numai cu 2 dile, pe când dupe calendariul julian deosobirea va fi de 77 dile. Pe lângă acesta, în sistema Gre- i goriană se pdte descompune cu înlesnire un nu- mer dat de ani în dile și tot-de-odată se păs- tresă și simplicitatea reformei luliane. Persanii, întrebuințau pe la începutul seco- lului Xl-le, un midloc de intercalare mai precis de cât cel Gregorian, care constă în a face bi- sextil al 4-le an în șepte peridde consecutive și în a 8-a periddă să le facă bissextil all 5-ea an. Prin urmare, în curs de 33 anni, se inte- reală 8 bissextili, ceea ce dă pentru annul de Con- vențiune în acostă sistemă 395 d. H/₃₃~ 365 d. 2424, care este mai apropiat de annul tropică de cât annul de convcnțiune Gregorian. Dar sis- tema Gregoriană este preferabilă pentru că dă mai multă înlesnire pentru a preface în dile an- nii și secolii, care este un avantigiu preciosu pentru Calendariu. Eacă acum un nou midloc de intercalare a bissextililor, care sper că va escela prin es-ac- titatea sa. Regula este aedsta: . „Toți anii dividibilî priii 4, vor ti bissextili „că în reforma fuliană, afară de anii divjsibili „prin 128, lăsând între aceștia bissextili numai „annii seculari divisibili prin 128.” Pentru a judeca despre esactitatca acestei regule avem un milion de anni~ 7812X128-J-64, care ne dă, că într’un million de ânni sunt 7812 anni dividibilî prin 128 și 78 anni seculari di- vidibili prin 128. într’un milion de anni, trebuie să se inter- cale 242264 bissextili, pe când dupe calenda- riul Iulian se intercală 250000. Aplicând re- gula precedentă, se intercală 250000 bissextili fără 7812-78, care sunt bissextilii de la annii dividibilî prin 128 scădute cu bissextilii de la annii seculari dividibilî prin 128, aste dă 250000.^7734—242266, adică numai duoi bi- sextili mai mult într’un milion¹ de anni. Dacă vroim să facem să dispară și acestr duoi bissextili care se adaog mai mult într’un milion de anni, putem conveni cu regula de mat sus a suprima și bissextilii de la annîi 50000Q și 1,000,000. - - Acest midloc de intercalare păstredă sim—' — 143 — ^ilicitatea reformei luliane și un presintă nici o' -diflîcultate pentru a transforma în dile un nu- mer dre-care de anni. Dar un serviciu immens, este de a nu mai aduce nici odată necesitatea unei reforme noui cu secolii. 8 Februariă 1862. I. Fal c oianu. II. Rapportul comisiunei însercinate a essamena acest momoriu. Domnilor, Comisiunca ce ap însărcinat cu essamina- rca memoriului D-Iui Falcoian despre refforma calcndariului Iulian dupe un nou mod de inter- calare propus de d-lui; a essaminat cu totă a-' tcnțiuiiea acest memoriu și are acum ondre a ve presenla rapportul ei în privința acesta. Cestiunea despre reformarea calendarului Iulian la noi, este o mare cestiune a viitorului și acesta sub duoî ponturi de vedere, adică: sub puntul de vedere allii religiunei și sub puntul de vedere social. Cât despre puntul de vedere religios, tre- bue că sărbătorile religiunei Creștine să fie ser- bate în modul cum l’a âședat fondatorii religiu- nei. Așa dar Pascele, acestă primă serbatdre a Creștinismului, trebue să lie serbată cum Fa ordo- nat Conciliulii de Ia Nicea adică: în prima Dumi- nică dupe luna plină care vine immediat dupe sossirea sorelui (s:iu a pămentuluî) la puntul e- cuinocțial al primăverei. în facia acestui ordin precis al religiunei Creștine, este învederat că calendarulu creștin care rcguleză Pascele și tote sărbătorile anului, trebue să se apropie cât se polc maî mult de anul tropic, și acesta nu esislă în calendarul Iulian. Cât despre puntul de vedere social, este învederat că formăm acum o mare anomalie în midilocul Europei. Când tdtă Europa a deja Intrat în anul nou, noi suntem cu 12 dile înapoi. .Apoi fiind-că acestă ^lifferințe retrogradeză în 400 ani cu 3 dile șt în 4000 ani cu 30, urmează că acesta diferința, va deveni odată extră-or- dinare. Este assemenea adevarat, că intrarea Ro- mâniei în sinul popdrelor civilizate ale Europei, cere si unificarea calendarului nostru cu calendarul Europian. De aceea suntem cu totul de opiniunea D-Iui Autor că trebue se ne silim a respâadi Ia noi ideea părăsirel calendarului Iulian. Dar Domnulu Autor a mers și mal departe. D-Iui a probată că și anul civil sau de Convențiune dupe Calendarul Gregorian differe de anul tropice cu Od, 000236 sau cu 236 cile într’un millionă de ani, și spre a apropie anul convențional de anul tropic, D. Autor propune că în loc d’a su- prima bisextili la fie-care an secular afară de cei dividibili prin 4; din contra să se suprime tot dauna bisextili la fie-care 128 anî, lăssând acești bisextili la ani seculari divisibili prin 128. D. Autor arată câ în acest mod, differința între adeveratu! an tropic și anul (convențional) civil, va li numai de 2 dile într’un million de ani. Comissiuhea a citit cu mul temire acestă in- ■ î geniosă născocire a autorului și negreșit că un calendar reflorma t dupe ideea Autorului (dacă ar fi adoptat de totă Europa) ar fi sub puntul ade-, verului, mai preferabil de câtă cellă Gregori- an!, însă trebue să observăm că acest modă propus are doue inconveniente și o omissiune, adică: 1. în Reforma D-lui Falcoian, intercalările se facă Ia un numer care nu este rotund și prin acesta calculul devine mult mai difficilă de cât în cel Gregorian. 2. Fiind că nu e probabil (cellă pucin de o cam dată) că Europa va priimi acestă reformă a calend- arului seă; de aceea este învederat că peste o sută de ani, vom rămânea îndărăt cu o di în rapport cu Europa și acestă întârdiere de o di va ține 28 ani. Pe urmă, calendarul acella va merge împreună cu cel European în curs de 72 ani; dupe care iarăși vom remâne îndărăt cu o di în "curs de 56 ani. Ast-fel, scopul cel mare a- ne uni cu calendarul tiîtor popdrelor civili— sate, va remâne ne împlinit. Dar eaca și omissiunea: Autorul ne dice că calendarul Gregorian este imperfect cu 236 dile într’un million de anî; dar n’a menționat în memoriul d-sale că deja ;de mult timp-s’a propus d’a suprima în acestu — 144 — calendar Ia fie-care 4000 ani un bisextil, ceea ce reduce imperfecțiunea calendarului numai la 14 dile într’un million de ani, prin urmare a- prope o di în 72000 ani. Acestă imperfecțiune este așa de ușdră în cât putem prea bine să ne odinăm, ba încă putem să și credem că înainte de terminarea acestui ciclu de 72000 ani, omenirea ca avea avantagiu a introduce un million de alte corecțiuni, mult mai atingătore de adevăr, de cât o differințe de 14 dile într’un milliom de ani dupe adeverul astronomic. Conclusiunc. .1.' Suntem D-lor de părere sase admită Me- moriul D-lui Falcoiann, pentru că presintă sub puntul de vedere teoricu, o idee nouă; apoi și tratează o cestiune d’o mare importantă practică- 2. Ar fi bine să se ia disposițiuni a se pu- blică acest memoriu înpreună cu rapportul. Dr. I. Barasu. C. Aninoșianu. E. Bacaloglă. CĂLĂTOBIE ITALIA. NEAPOLE II. mai | chieu să deschidă ușia, să esecute ordinile, păna cănd căletorul termină cursa ca să-i dea căți-va creițari; dar lucru curios acolo că vrînd ne- vrînd trebue să’i îngădui , să te serve. — Reli- gia întră pentru mult în trebilc italienilor; Îil celle mai multe prăvălii se vede imagina feci- 6rei, înainte căreia arde căte o lampă. Procesi- unile religioșilor de dimineață și de scară sunt prea curiâse, multe au aspect d’o bocchanală în midlocul uliților. Museul național^ Dupe ce a visilat ci- neva museul din Florența, la Roma, muscele Va- ticanului ș’alle Capitolului, pare c’ar fi terminat în Italia studiul antichităței; cu tdte acestea, mi- nuni nuoe așteptă pe căletor la museul din Nea- pole cunoscut subt nume de museul Borbonico sau de Studii. Aici chiar interesul curiosități- lor cresce și măi mult printr’o revelațiune in- timă și întinsă a vieței, a obiceiurilor ccllor vechi, prin ajjutorul nu numai al inscripțiunilor, altarelor^ monumentelor, statuelor, dar și a nnui mare numrr de obiecte mobile de Ia celle maî precidse pînă Ia cele mai vulgare. Aici nu este o întîmplare fericită a unei săpături în pământ accidentale care să dea că— te-va fragmente antice isolate, nu este un mor- mânt, un templu, un theatru ce se sc6te din păment, ci un orașiu întreg îngropat odată sub cenușia Vesuvului, și care acum da ne’ncetat museului din Neapole thesaure nesleibile. Ast museu n’a dobîndit o așia de mare importanție, de căt de cănd a devenit depositul general allu. tuturor avuțiilor îngropate în celle doue cetăți arttice Pompei și Herculanum. pe lângă ca- re se mal adaogă acelea care provin dintr’alte localități alle Italiei și din Sicilia. Avend un spaciu f6rta restrîns nu putem intra în descrierea amenuntelor acestui museu. A. Neguțetorii de lubenițe (pepene verde) cu semă se deosebesc prin mișcările ce’și dau prin strigarea și limbagiul lor espressiv; pe fie- care moment tae cate o lubeniță prdspătă, o face în fălii și bucăți mai mici, și’și laudă marfa clienților în diferite moduri. Adese ’I aud! re- petînd ,,co tre caile mange, bibe, e te lave a- faccia” (cu 3 parale mănâncă, bea și’ți spală și figura), la aceste vorbe toți alerg și-și procură acesta întreită necesitate. După ce mănâncă, oa- meni, femei și copii aruncă in td₍te părțile co- jile, și fiind că poliția nu îngrijesce, ca și la noi, de curețenia uliților, mulți dintre dmeni se în- pedecă d’aceste coji, alunecă și cad. La Nea- pole ca și ’n celle mai multe orașe din Italia se află o classă de omeni degradați (acum însă s’a¹ împucinat mult numerul lor) numiți lazzaroni, după numele vechiului lor patron Lazăr, care ’și petrec viața în a nu lucra nimic; dioa umple u- lițele căutând vr’un strein să’i serve de conduce- tor, sau a face un prea mic serviciu cuiva, ca să câștige cățva creițari pentru mâncare, iar ndptea dorm pe treptele scărilor templurilor a- vănd drept adepostii ceriul cu stelele frumdse. Miscria, cerșetdria și misericordia sunt lă- țite în totă Italia, mai cu sdmă în partea meridio- nală. Abia apare un strein într’un oraș, și’n- dată este încongiurat d’o mulțime de oameni fără căpătăiu, care vinde’lii supără: unu voes- ce să-i vendă ceva, altu vrea să-i văcsuiască botinele, toți vor să’i arate drumu, să’I condu- că Ia ospeluri și la monumente publice (în timpul acesta căletorul trebue să’și păstrede bine pun- ga, orologiu și batista, 6ăci dispar ca printr’un farmec); birjarii cu trăsurile se îndreptedă spre dînsul ’l îmbulsesc p’între diduri ca să’i facă să simță mai bine necuviința d’a merge pe jos. Se otărasce să se sue, îndată un necontenit, pri- mul venit, mai adesea trențeros și nepeptenat, se asvîrle din d.ărătu trăsurei ca să serve de la- Tipografia C. A. Rosetti, ulița Fortuni No. 15. «