O IU m PENTRU WMIRB SHfflȚBOl MTO1ME H ROIAHIA Redigeat de Professor Dr. foita Barasch și D. ânanesc®. Coprindere: O oră terribilă. — Planta Mimosa Pudica. —- Alessandrn de Humboidt. — Arborul Mahagoni. O ORĂ TERIBILĂ petrecută in crăpătura unui Ghiațoin [Glacier]. Pe vârful munților înalțî, domină o iarnă ne- o înălțime mare (la 4800 metri) în climele tem- stârșită; acolo zăpada nu se topesce nici o da- perate s. e. în Elvețiea începe la 2500 penă tă, d’aceea se numesce acolo zăpada eternă sau la 2550 metri, pe cănd în țerrile polare, chiar glacieri (glaciere). Glacierele încep la Ecuvator la suprafacia plană a pământului este acoperită cu ^TBCT^ zapadă eternă care ac numese acolo Ghiațoe (Giațons). Sunt duoe feluri de glacierî. unii care remănă tot-d’auna nemișcat!; asta se află în sus. către vârful munților înalț!; pe cănd de de subtul acestor gliațoi, către otarul unde încetddă regiunea zăpădei eternă se află alți ghiațoi care suntu mobili; adecă primevara o parte dintre’ânșii se topesciî, atunci tot gliațe- rulu începe a se mișca, adecă a se aluneca din sus în jos pe povârnirea muntelui. Asemene ghiațere mișcătdre, care se numescă și „Nemeți¹¹¹ (A- volănches) suntu d’unu forte mare pericol pentru vecinătatea lor ; căci ori ce obiect se află pe drumul pe unde descinde (se pogdră) este sdro- bitu și nimcită, fie ce cassă și chiar sate și ora’ șe întregi. Ca se aibă cineva o idee despre forță pogorâtdre a unui giațer, e destul ca să (Jicem câ grosimea lor este câte odată de 4 sau 5,000 stănjini; ba încă, între unii mergă rîur care au o dîncime de 250 stânjini, și totă nu ajjung la fundul lor. Alta dată sâ găsescă în ghiațoi crăpături care suntu numai de ‘/₂ stân- jinu largă, dar de sute de stănjini adânci, for- măndu nisce precipiciuri terribile. Cându au cădutu cineva acolo, mai nici o dată nu sca- pă, și acestu pericolu este cu atâtă mai mare, fiindă că de multe ori furtuna sau o zăpadă prospătâ acopere suprafația crepăturiior, și vo- iajorul ne știindu, p6te să cmjâ mai lesne în a- ceste precepice. Precum s’a întâmplată chiar in anul trecută cu ună fostă funcționar al unui consulată alnostru din țerră; ellă preumblănduse fărâ întru giățărîle alpiloră a căzută într’o ț?re. pătură, și n’a mai eșitu. Să citețjâ faptul unui omă, care, cățjindu într’o crăpătură pena în fundă, din norocire nu și-a rupta nimica, ci din contra s’a sculat, s’a preumblat sub glacier pene unde a găsit o gaură pe unde a eșit. Dar aceste fapte sunt miracole estraordi- nari. Am disu că e fdrte rar ca să scape cineva când a cădută între crepăturile unui giațariă, dar acdstă raritate norocită s’a întâmplată deu- năzi la unu teneră englesă; de aceia tdte jurna- lele aă vorbită despre acdstă curidsă aventură, și noi credemă a face o plăcere lectorilor noștri, a cita aici tdtă acdstă narație făcută chiar de către acella care era objectul seu. j Eaca ce racontă acestă englesă. Companionul meă împieună cu mine, ne amă suită pe muntele Brevantă lîngă Chamuni x (Hel- vetia) apoi fiiindă câ fie-care voiajor curagiosă nu părăseșce acest locă, fărâ sâ visitetje pe ma- rea înghiețată (așia se numesc»*, cellebra regiune a glacierilor lângă Chamunix) de acea am otă- rîtu a vizita acestulocă terribilă, darașa de inte- resantă. Am plecată de la Chamunix sdra, și am dormită pe vîrful muntelui Montanverl, într’o mi- că căsciâră (birtu) care se află la marginea mă- re! înghețate. Aduoa cem, tocmai fiiind că suntă pline de pericol!, înalțe i inima omului și o um- ple cu religiositate și noblețe. In țerrile șea- țe nu esistă crăpături alpine, dar suntă acolo câte o dată alte crăpaturi mai infernale. în care se cufundă esistența ndstră fisieâ și morală din care nici t6te frîngiile lumeî nu potă să ne tragă afară. i B. Cum devine unu omă ingeniosă în ast-felude momente critice! MI amil adusă aminte că am în posesiune unu bricegă și am otărâtu a sepa cu dînsu nisce găuri în pereții crepă turei spe- rând» că voiă fi în stare a băga picidrele și manele melle in aceste găuri sepate în differite înălțimi și sprijinindu-me tot d’o date în spinare pe păretele oppusă, și așia ’mi am închipuit, că nu- mai așa voiă scăpa; căci am simțit u că forțele melle au ajjunsula sfârșitul lor și că nu mai putdm să stai! mai multu pe ună picioră peste dungă. Dar ce întreprindere periculdse ! Numai o mică alune- cătură în drepta sau în stânga, unu singur pas falsă, și eram perdut! Acdstă îndodlă și neo- tărâre a paralisatu încă mai multu forțele melle care și de sine aă ajjuns la punctul stîngerei lor. Dar în acestă momentu, audă o veste care parecă vinea diu ceriu. Amicul meu strigă: Eaca că viu! Sunt trei oameni cufrăngii! Cum alărgă, cum fuge !— Abiea a trecut ună minutu și eaca că vedu, o frîngie lăsându se în josu în crepă- ture. înse ne ajjungând pena Ia capulu meu, „Dumnezeule, strigaiă în desperare, frâtigiea e prea scurtă, iar nu e speranță ! Curagiă amice, ’mi strigă companionul, meă; avem multe fringii, Ie vom noda, țineți bine!“ Acum într’adevăr m’am ținut bine: ne luând sdma ia durerile arZetdre a mânelor melle îughiețate, am prinsă îndată vâr- ful fringieî, am încongiurat cu dânsa corpul meă făcându-mi unu brâu nodatu, am dat unu semn că suntu gata; acum am simțit că fringia sein-* PLANTA NUMITA MIMOSA Astă specie, una din celle mai interessante din reguul vegetal din causa irritabilităței peste măsură, a foilor salle, care’i ași dat numele po- pular de Sensitiva, este respândită cu abunden- ție în tdtă America tropicală, unde acopere o mare întindere de păment. Se cultivă și’n aite locuri, precum și la noi (1); dar’i trebue multă îngrijire. Astă plantă merită a ficsa atențiunea ndstră fiindă că ne presintă fenomene de miș- care întocmai ca și la animale. Foile mai mul- (1) La grădina botanică a scoici de medicină de lăngă C’otroceni, fondată de D. Dr. Davila. PUDICA- UN. (SENSITIVA ) tor specie de Mimosa și maî cu semă alic Sen- sitivei presintă nisce fenomene de irritabilitate vegetală, saă după cum se Zice, de sensibilitate, astfelă de pronunciată. astfel de curioși, încăt fac dintr’acdstă plantă nisce minuni vegetale. Așia aste fenomene aă attras de mult timp at- tențiunea observatorilor, și planta care le mani- festă într’ună grad eminent, Sensitiva, a fost su- biectul unui mare numeru de esperiențe, și prin urmare de cercetări numerdse cu care s’a în- vuțit sciința. Este dar de neapărată’ trebuin- ță a face cunoscut aici în ce consistă aste cu- — 133 ridse fenomene de irritabilitate, ș’a esplica subt influința căror canse se manifestă. Foile acestei plante sunt compuse și se ob- servă nisce umflături la punctul unde se înseră (lipesc) micile foliole pe pețiolul comun, precum și Ia punctul unde se înseră foia intrigă pe trun- chiiî; în aste înflături pare că se opără tâtemiș- curile, d’aceea li s’au dat numele de unflături mișcătore. Când o causă, astfel spre es: o attingere, o apropiere a unei passerei, Inertă c’o destul de mare energic p’o f<5ie a Sentitivei, atunci micile foi se rădică printr’o mișcare de ginglim pe pe- tiolul (c6da frunșlei) inedianu. se applică una peste alta, prin facia lor superi6ră îndreptăndu- se către vârfii, micile pețiole precum și tote foițele pe rându se apropie una d’alta în direcțiunea acsului pețiolului comun; în fine a- ceata suffere o mișcare inversă cellor precedin- te. și se aplecă astfel a deveni atârnate sari chiar paralele pe trunchiul care le portă. Dacă iri— tația a fost energică, mișcările nu se mărgi- nesc la foia pe care s’a esersat d’a dreptu și se propaga pănă în foile vecine. Foaia contractată (strânsă] astfel, se pare oare cum vestejită, sau ca să vorbim mai esact, disposițiea ei este întocmai cu ceea ce e ndptea, sau în timpul acestui feno- men însemnat ce se numeșce somun. După ce stă căt-va timpă în starea acesta, pare că se întorce la viată: pețiolul comun se’nalță, micile petiole secundare se întind, foițilc se aplecă si devin orizontale, c’nn cuvânt, deosebitele salle părți iai'i posițiunea lor normală ca să reprodu- că acel lași sirii de mișcări, îndată ce o nuoă iritație va lucra asupra lor. Ordinea după care se propagă aste mișcări este assemenea curiosă. se vede că causa iritantă In- crănd. spre es, la e.stremitatea unei foi, effectul seu se propagă dintfacest punct spre basă, și întinșlindu-se în fdia vecină se manifestă într’o direcțiune oppusă. Ast modu de propagațiune devine mai evident, când iritațiea a fost mai pucinu repede și mai pucin violentă. Când iri- tațiea este ușdră, mișcarea se mărginește nu- mai la micile pețiole, fără a determina apleca- rea pețiolului comun; dar pdte fi mărginită la câ- teva perechi de fol sau chiar la una sângură. Ca Sensitiva să producă aste mișcări cu t<$tă| iuțdla lor, trebue ca vegetațiea sa să 3e vi- gurdsă (puternică), saă să fie suppusă u- ne» căfdure umede de 24° sau 25°. Iritabil litatea sa este atunci la macsimum. Așia în părțile Americei unde ea creșce spontanemente este îndestul ca sgufiuirea pricinuită de pași- uuui oniu sau ai unui cal să determine a- plecarea tuturor foilor alle plantelor vecine. Ast felă a fost constatat și însemnat de mai mulți ! observatori, și mai cu sdmă deMartius și Meyen. Mimosa faidica. CSeiisitiva.) Căldura lucredă ca unu iritant puternic asupra foilor Sensitivei, dar și schimbarea repede a temperaturei lucredă assemenea asupra Sensiti- vei ca o causă iritantă. Dacă spre es o ramu- ră măricică d’acestă plantă e pussă într’o flo- rărie saO subt o cage de sticla, și rădicând re- pede aedstă cage, sau o deschidere a florăriei și ajjunge astfel aer rece peste dânsa, se vede îndată, că tdte foile se apldcă. ea cum o sgudu- iturâ repede ar fi venit peste dănsa; așia e de de- licată și impressionabilâ astă plantă. Una din acțiunile celle mai curidse care pun în giocu irritabilitatea Sensitioeî este aceea a a- genților chimici și mai special a soluțiunilor alcaline cencentrate. Dar în privința acesta Du- hamel și mai mulți fisiologiști au observvat că acidele lucredă differit de alcaline, așia spre es. o picătură de acid snlfuric aplicată fdrte încet pe o mică foiță a Sensitivei, se vede îndată că pttiolul comun se apldcă, pe când cu potassa se redică. Tăerea și ruperea pro- duc fenomene analoge de instabilitate. In fi- ne ca să terminăm astă espunere a căușelor care pot descepta sensibilitatea Sensitivei, vom adaoge fluidul electric. Am avut ocasiune a ve- dea, la ună curs esperimental deFisică vegeală la grădina plantelor din Paris, că o scantee e- lectrică determină contracțiuoea frondelor acestei plante; cu tdte că unii observatori aă crezut, că ast effect trebue să fie attribuit mai cu sdmă sgjduirei mecanice care resultă din esperienție; intr’adevăr ori cât de mult vom electrisa o Sen- sitivă. dupăceam isolat’o, nu se vor maî vedea foile eî îndoindu-se. — Etherul lucredă întronă modă desavantagiosă asupra Sensitivei, o face a dico a’și perde proprietatea; s’a observat însă ună lucru curios, că Sensitiva eterisată la um- bră îsi redobândesce proprietatea sa dupe cât va timpă, pe căndă eterisată la sdre aperdut’o cu totul. Una din particularitățile celle mai însem- nate în istoriea Sensitivei consistă în facul- tatea ce are ea d’a se obicnui, ca să dicem așia, la acțiunea unei cause irritante lung timp continuat. Asta se demonstra fdrte bine prines- periența făcută pentru prima dră de Desfontain, care punând o Sensitivâ într’o trăssură, a ve^ut’o că închide foile îndată ce începea sguduitura produsă prin rostogolirect rdtelor pe pavagiă. Dar sguduitura urmându-se mult timp, plantase obicnui cu astă stare, întinse foile ca cum irri- tabilitalea ei ar fi fostă destruită, cu tdte aces- tea astă proprietate esistă încă într’ânsa, căci îndată ce trăssură se opri, se apropiară din nuoă foile ; așia dar în cașul acesta n’a fost de căt ună fel de obiceiă ce luasse planta prin effectul unei acțiuni irritante prelungite mult timp. După ce am resumat faptele principale relati- ve la istoria atăt de curidsă a Sensitivei, să a- rătăm acum pănă la ce punct, esamenul anato- mic și observațiunea, permit d’a pătrunde în se- cretele astei minunate organisațiuni. Am țlis în trecăt că mișcarea micilor foi, a pețiolelor și a pe- țiolului comun alle acestei plante, se pare a se opera întrdgă în nnflătura mișcătdre care se află la basa lor. Așia în structura astor unflături s’a căutat causa mișcărilor acellor deosebite părți. Ună ingenios fisiologist modern, Dutrochet, a re- cunoscut că tăind jumătatea superidră a unflă- turei, foia se rădică, și că din contra se cobdră cănd scdteru partea inferidră a acestei umflături. D’aci ellă a snpposat, că aste duoe jumătăți lu- crdțlă ca duoe resorturi cu tensiuni contrarii, din care unul rădică, ear altul aplecă foia, și că o causa dre care, dă pre dominanța unuia din duoi, în- vinge resistența cellui-1-altu și determină mișcarea. Tot» ellă a pretins că astă sensibilitate residă într’ună strat de celhile, ce se află la punctul de unire al pețiolelor cu trunehiu. și care se impressionâdă de acțiuni chimice și mai cu se- ină mecanice. Alții au pretins ca astă sensibi- litate este resultatnl grămădireî sevei (zeama) într’o parte a plantei în secunda cănd se attinge. Ort cum va fi. astă plantă ne presintă feno- menele celle mai curidse și estraordinare din tot regnul vegetal. ¹¹ Mimosa pudica nu este singura plantă care manifestă fenomene de sensibilitate, mai sunt și altele precum: Hedisarum girans, Oxalis Sen- sitiva, Berberis vulgaris Dionea muscicapa etc. Terminăm istoria Mimosei prin a arăta ca- racterele ei botanice. Mimosa este o plantă din familia Leguminb- selor, unde se află fasolea, lintea si mazerea.— Este unu mic arboret, anuală sau bisanuală în florării, cu foi compuse: flori mici poli— game, dispuse în capitul, și de coldre roșie vwlet, caliciul este mic, monosepal, având mar- ginea tăiată în 4 saă 5 dinți; corola monope- tală neregulată, stamine în numer de dece, libere perigine, adecă înserate împregiurul pistilului; pistilul are la basa sa ună ovariă c’o singură logic (unilocular); fructu mic uscat cu duoe trei semințe, fără albumen (materie făindsă care ser- vă de aliment pentru embrion). Astă plantă de ornement presintă în regnul vegetal unu esemplu frapant de pudicitatea virginală: d’acolo și epi- thetul ei de Pudica. A. -- 135 — ALEXANDRU DE HUMBOLDT. II- ᵣ Acestu bărbații possede o scitnțe immensă, „și cu tdtă senectutea lui cea adîncă, memoria „a remassu în tdtă integritatea ei până la fini- „tul viețeî. In conversațiune, nu’lu putea opri „nici narațiunea faptelor, nici citarea numelor „sdiî. a numerelor, astăfelu încâtă ellu ’și addu- „cea aminte de ceile mai mici lucruri, totă așia „precum ’și aducea aminte de celle mai impor- tante. Ellu possede totu d’o dată și acellu „cu- „ragiă allu opininnei“ dc a’și esprima totu dea- ᵣuna opiniunea sa fără temere înaintea lumei „întregi. Libertatea religidsă, precum și cea ci- „vilă ’și afla într’însul unu defensor constantă. »O trăssură fondamentală a ființei Iui întregi este „uitarea cu totul de sine, și îngrijirea altora. „Este unu factu necontestabilă, care însă ’lăcu- „noscă și’lă sciu numai singuri amici¹ lui mai „de aprdpe, că Ilumboldt destina cea mai mare „parte din veniturile salle spre binefaceri și spre „adjuldre studenților cellor buni. Proprietatea „lui privată uu este mare, dară accepta de la „regele Prusiei o sumă mare, pentru locul ce „ocupă la curte; afară de aceasta priimesce de „la Cotta pentru edițiunea operilor salle o sumă „anuală de bani. Prin simplitatea vieței lui, „nu numai că nu s’ar adjunge cu ună attare „emohimentă, dară ’și ară putea aduna ună ca- pitală însemnată ; însă Humboldt cugeta de a „face o mai frumdse întrebuințare de acești bani, „dacă va alina pe ici pe colea durerile a mai „multoră sermani suferitori. în genere, tdtă in- „fluința ce o possedă la rege îi servă numai „și numai spre înaintarea sciințeloră. „Nici o persdnă care s’a presintatu înaintea lui, „n’a fostă respinsă. Cu ună cuvântă este unu „bărbată care departe de ori ce ură, tinde totă „dduna acollo unde pdte offeri adjutdre. „Acum ne vomă occupa aci despre vidța cea „quotidie a acestui mare bărbată. Humboldt „se scdlă dimineța la S'/₂ ore; la dejună ci- „tesce epistolele priimite, și respunde îndată la „tdte. După acesta sâ mbracă spre a ac- „cepe visitele care se potă face până la 2 „ore după amedă, la 3 ore se duce Ja ma- „ssa regală, unde obicnuesce a prânzi maî .,cu deosebire, si ia 7 ore sera sâ întdr-' ' ' ⁹ t „nă la cassa sa și șdde aci occupânduse până „la 9 ore; de aci din nou se duce în societatea „regală, din care apoi esse tocmai Ia 12 ore „ndptea. De acum începe orele Iui de labdre „adevărată. Timpul cellă mai favorabilă, și în „care ellă lucrețlă până dimineța, pană ce ra- „țlele sorelui jdcă desupra capului lui cellui înal- „bită, la operele salle celle nemuritdre. „Trei ore de dimineța a bătută, cându acest „mare bătrână de 90 de ani dă corpului seu fa- „tigatu pucină odihnă, spre a’și recăsciga nuoă „putere pentru alte lucrări nuoe. Astufeliu do- „mină la acestă bărbată spiritul peste corpu. „Humboldt n’are familie, afară de fiii și de „fiicele fratelui seu Wilhelm, „Humboldt possede ună sentimentu antică a- „deverată pentru amicie; sacrificiulă Iui și ser- viciile pentru și câtră ori cine, trebue sefieadmi- „rate mai vârtosă în timpurile ndstre egoistice,în ca- ve până acum n’am avută ună attare essemplu. „Prin acdstă nobilitate și prin legământul seu „cellu social cu tdte persdnele celle mai înalte, „din tdte părțile lumei. a devenită, singurulu „punctă importantă în lumea spirituală, allucul- „turei ndstre europene și principiul fie-căruî pro- „gresă științifică. Căletorii animați de dînsulă „tindă spre locurile celle mai depărtate, spre a „descoperi țerri nuoe și ne cnltivate; natu- „ralistil cei tineri se occupu sub auspiciulă lui, „cu enigmele creațiunei și cu puterile celle oculte „alle naturei. Fisicii, astronomii, botanistii și „chimistii, toți asternă acestui mare barbatu des- „coperirele la picidrele salle. Ellă animddă stă- ruința loră, laudă și recompensă oecupăciu- „nele acelora; conducerea lui le arretă drumul „pre care trebue sa’rmumețle. Toți privescu la „dânsul ca Ia ună rege, tdte canalele și râurile „se varsă în acest ocdnă al sciinței, care u- „nesce în sine totă comdra sciințelor ndstre. „Intru adevără uuă attare omu încă n‘a trăită, „pănă acumă, și ellă a fostă singurulu bărbată „în lume, care a pussu corona geniului pe capă?fc JUi — 136 — Acesta am voită a ve comunica iubiților lec- tori, și credu ca fie ce omu al sciinței, a$ecă care se occupă cu plăcere de dînsa, va pute lua unu essemplu frumoșii, atătfl din purtarea . cea nobilă, din vieță, precum și din stăruința și diligenta lui cea mare; mai pdte vedea și altă Ceva, adecă că omul trebue se dea spiritului mai multă nutrimentă de câtă corpului, căci cell dintâiă conduce pre cellă de al duoilea și nici de cum vice versa. Acestă bărbată cu tdtă ne- gligența corpului a adjunsu la o etate de 90 ani, la care nici ună altulă care ’și a îngrijită corpulă prin feliurite plăceri și a negligiat spi- ' ritulă, n’a adjunsu. Este de dorită ca și din națiunea nostră celebră se easă odată ună atta- re bărbată, și fără îndodlă potă eși mai mulți, dar suntă multe geniuri îngropate în adînculă bărbărici. Aceste trebue sc6sse, curățite ca și diamantul, și pusse pe cămpiea cea nobilă a sciințel, pentru ca sa lumineze preste celle în- tunecate. La ună attare gradă de perfepțiune pdte adjunge ori și cine, îndată ce are de basă virtutea moralitatea și activitatea. Nu oamenii dominați de passiuni și suppuși la vițiuri ad- jung la ună attare scopu. DEMETRlO N. PREDA. ARBORUL MAHOGONI. în timpul nostru, mobilele salonelor jocă unu rolăfdrte mare. Fiecare omu voesce casăaibe unu salon mobilată; la noi mulți încă suntă modești, și se mulțemescă cu mobile de nuci, dar în Francia și Anglia dmeniî ceru mobile de Maliogoni (Acajou) saăPalissandru, pe cândă canapelele și seturi de nucă, le pune în bucătăria. Colârea lemnului Malio- goni este dcheșă închise și fdrte frumdse; tă- rimeă lui este deosebită, ellă e în stare a pri- mi o poleale d’o deosebită frumusețe, și nu se strică de molii. Lemnele acestea care formețjă acum una din ramurile celle mal importante a commerciului maritimă între Europa și America, se afle în pă- durile virgine (ne calcate încă de picior de om) ale țerrile tropicale din America, adecă în Cuba, Hait, și Hinduoas. Arborul Mahagoni apparține la familiea botanică ce se numesce Cedrelacee; trunchiul lui are o grosime de 4— 5 picidre, dar tocmai dupe ce a ajjunsă la vârsta de 150-200 de ani, îlă tală. îndată dupe tăeture, lemnulu e galben-roșioră, mai pe urme devine dchesu. în- trebuințarea Ini dat&jă în Europa de 150 ani; în fie-care ană se transportă de la Honduras la Europa 5-6 milidne piciore cubice d’acest lemn. Dar orașul Minetilan locuit de Indiani este acella unde commerciul cu lemnele deMahogoni, este cell mai desvoltată. Dar pentru acest comerciă este cerut, nu numai ună capital mare, ci și mulți lu- crători; apoi fiindă că acolo în aceste clime, nu prea place Indianilor d’a munci, de aceia co- mercianții întrebuinț^ă feliurimi de mitjlăce spre. a’și procura muncitori. Spre acest sfârșit îm- bată pe Indian! și în aedstă stare i îndemnă a cumpăra de la ei feliurimi de jucării și tot d’a- IMPRIMERIA NAȚIONALA a hu St. RASIDESCU. una pentru o sumă mai mare de câtă pdte se plătdscă. Când o dată Indianul a devenită da- tornică omului albă d’acolo, a și devenit sclavul lui. Ellă, ne putândă plăti se îndatorcdă, prin contract a munci ună ană. și a primi pentru a- cdsta 6-8 Dolari (36-48 Zvanțig] salariu pe lună; dar nici astă nu primescc în bani; căci din aste, plătesce datoriea, apoi și vestmintele ce le priimesce se tragă tot din socotela lui; la sfâr- șitul anului cine n’a plătită datoriea Iui, trebue să lucreze încă. Dar pe cândă indianul munccsce, stâpânul are grije a’l îndemna Ia mai multa be- utur’a lucruriloră spirtose, și la alte plăceri; pentru acesta,- ellă se affundă din ce în ce mai multă în datorii, acum nu numai ellă. ci și so- cia si tdtă familiea lui devine sclavi comercian- 9 tului; fiindă că dupe legea d’acolo, tdtă familiea este respunsătdre pentru datoriile făcute de că- tre capul ei. Când unu comerciant își a făcut astu felă (le- ce sclavi dintre Indiani, i predă unui Intendant (vataf) care merge cu ei in pădure ca se taie Maliogoni; el acolo își facă colibe și petrecă a- colo mai tdtă viața lor, tăind Mahogoni care îm- bogățesce stăpânul lor; ellă vine rar în personă în pădure. Unu arboră de Mahogonu dă ună câștigă de 50-60 dolari [20-25 galbeni aprdpe]. Iar truncil dupe tăitura loră, ii duce la nisce măre cu ferestree (precum se afle și Ia noi în munți pentru scânduri de bradu) și acolo facă scânduri de Mahogoni, care le transportă în Eu- ropa pentru mobilarea salonelor. Eacă ce s6rtă triste este atârnată de aceste mobile luesose, ce ne plac așia de multă însă- Idnele aristocratice! B.