am




PENTRU RESPÎNDIREA SCUNȚELOR NATURALE ÎN R01ANIA
Redigeat
de
Professor Dr. luliu Barasch și D. Ananescu.

Coprindere: Omulu și pămîntulă — Călătorie în Italia. — Ceva despre papagali. —

omul si pamantul.
Articolul VII.

Oare gennlu umanii a îmbătranitii ?

   Suntu unii oameni, cărora le place totu d’auna
timpurile trecute și aceștia pretinde că genul li-
man s’a îmbătrânită, câ altă dală oamenii era

mai mari și mai forți, și mai cu semă pretindă
că civilisațiunea este causa degradării fisige a
6menilor ; că numai popdrele selbatice suntu forte

— 98

și robuste, pe căndă celle civilisate suntu d’o
talie mică și d’o constituțiune debile și decrepidă.
Să esaminămu acesta cuestiune importantă.

probă că forța materială a corpului esistă în
gradul cell mai mare tocmai ia poporale civilisate.
   Eacă unele dintr’aceste argumente.

   Penă căndă sciința Geologiei, acdstă admira- Atleții, adecă oameni d’o forță estraordinarie,
bilă sciință care ne descopere tot trecutul pă- s’a arătată in timpurile antice numai la romani
mântuluî până la nenumerați secuii; pană căndjși eleni (popdrele antice celle mai civHisate)dar;
$icu, acesta sciință nu era cunoscută, tdte dselejîn timpurile moderne, acești atleți (acrobați) ca-
Mastodonțiloru (elefanților antedeluviani) și alle I re se .arăta pe scene pentru bani, suntu mai toți
celor-alte animale antedeluviane gigantice, s’a Americani, Englesi, Francesi si Germani; cellă
luată drept dse de dmeni uriași care au trăită mai vestită atlețu modernă (Murphy) care avea o
îraintea multor seeoli (în timpul jidovilor, cum italia așia de înaltă, în câtă omul cell mai naltă,

<Jice omulă poporului); negreșitu că aceste osejabia îi a ajunsă pene la umerii sei, acest omu
de uriași eraă multă mal mari de câtă acelle alle'era unu american din rasa englesă.
dmenilor d’acum. Dar sciința arată că nici oi D-nu Porron Regnier și Ransonetu, au fâcut
dată n’aă trăit asemenea uriași pe pământă șijdinadinsu pe insulele Ocdniei multe »\speriminte
precum am șlis, aceste dse apparține la animale j dinara<»metrice (adecă c’unu instrumentă numit
care suntu și acum multă mai mari de cât omul, i Dynamometrn, care măsură forța relative a 6-
Ună altă argumentă pentru forța omului îi/menilor) și s’aă încredințat că ună francesă d’o
starea barbară'și selbatică este cea următdre : | fortâ metjie, are cu atreia parte (saă 30 procen-
Voiagorii pretindă ca Ia selbatici, rănile celle te) mai multe foițe de câtă omul cellă mai forte

mai grave care ar omori pe unu omă civilisat, dintre indiani.
se vindică acolo forte lesne și fără ajutorul artei Chiar în Europa, armatele celle mai puternice.

medicale. Dar în contra acestui argumenta, avem. Ie posedă tocmai popdrele celle mai civilisate
celle ormâtore. Suntu nisce maladii care sunt mal | (franeesii. auglesil și germanii).
periculdse la sălbatici de cătă la civilisațl. A-’ Architectul Robert Stefanson (jice, câ săpă-
șa este cunoscut că vărsatul (variola saă bubat) torii englesi aă lopeți de doue ori mai mari de
e forte periculos la sălbatici, și este mai peri- cătă săpătorii altor națiuni din continentul Europei;
culosu Ia Arapi (negri) de câtu la Europeni.¹ ei lucreda într’o ții de doue ori de câtă alți lu-
Nainte <j.ece ani, ună capitan -»angledă, a lăsată! crători și primescă pentru aedsta o plată îndo-
pe unele insule, din Marea Indiei locuite 'itâ pe <Ji.

de Arapi, ună matrosă bolnavă de vărsată. Dej Celebrul statistic Quetelet. a făcut espe-
și îi a recomandată multă pe acestă bolnavă, cu i rimente dinamometrice custudenți de differire na-
tdte acestea, îndată după plecarea corăbiei, Ara-|tiuni și a vețlut că în privința acesta, cei d’intîi
pil au despoitu matrosu de tdte vestmintele sale'eraă englesi, pe urmă veneaă francesi, pe urmă
și l’a lăsată pe câmpu în pelea g6lă. Dar eaca belgieni, pe urmă germani, și cei dupe urmâ e-

că aceste vestminte au umplută tâtă insula de raă rușii.
vărsată și a omorîtu acolo cinci mii de oameni, In privința comparațiunei mârimei corporale
pe căudă matrosu lenglesă a scăpată de mala-j între oamenii d’acum și cei din seeoli mețțil, ca-
diea lui. (Vețlî rapportul științifică ală voiajului!re eraă negreșitu mai pucin civilisațl de căt ai
maritim fâcut de corabia Novara). Alți voia-'noștri, a fâimt englesul Hamilton Stefenson ur-
giori istorisescu că au găsit pe insule isolate | mătdrele esperimente. Ellu a încercată într’o mare

sălbatice, oamenii pătimindă de rheumatism și de
artrite, de și acești oameni n’a mersă la bală
ca să se recdscă și se capete rheumatismu, nici

colecțiune d’arme din timpurile mediii, vestmin-
tele și armele d’atunci lădoi englesi d’o talie me-
țlii, și a vețlut câ tote aceste vestminte și arme

n’a mâncată multă beefstachu și n’au beut multe
vinuri spirtudse ca ună lordu englesi, ca să ca-
pete artrite.
  Din contra, esistă argumente fdrte putinte care

care erau bune în secuii! mețlii pentr ¹ oamenii
d’atunci, suntiî scurte și mici pentru cel d’acum.
Este asemenea cunoscută că o sabie turcdscâ
este prea mică pentru mâna unui englesu: să-

— yy


biile desgropate din pămentă s’au arătată fdrte
mici pentru (Smeniî d’acum.
   în secolul trecut s’a vorbit mută d’uua popor
selbaticu d’uriași numiți Patogonii care trăiescu
în sudul Americei; acum se scie că talie» Pa-
tagonilor nu ajjunge la înălțime de 6 picidre, pe
cândă în Europa suntă mulți care au 6 picidre
și chiar mal multă.
   Dar civil isațiunea prelungesce și vieța omului;
fiindă că se scie că terminal mețjiu all vârstei
ndtre, este acum cu 25 procente (cu ’/₄ parte)
mai mare de cătu era în seculii me^ii. Asia și
în orașul Geneva în Elveția, tei ruinul me<jiă
al viețel este acum de 40 de ani, dar în se-
culu trecut era acolo numai de 21 de ani. In
Francia cresce termenul mediă al vrăstei pe fie
care secolă, cu doue luni. în secolul al 14-le
murea în Paris pe anu unu omu între 16 oa-
meni ce trăia atunci; acum mdre pe fie care an
numai unul intre 32; dar în Anglia moie numai
unu între 60, în secolul trecut murea acolo unul
între 40-35, dar în Russia mdre și acum unu
între 27 pe fie-care anu.
   Deja Huffeland a observat: 1că'este cerut
oareși care gradă de cultură ca sâ putem păstră
forțele ndstre fisice, și să ne putemă prelungi
viața ndstră.
   S’a vorbită de nisce talente deosebite care le
posedă popdrele sălbatice în care elle desvoltă o
forție musculare estraordinare ; așia se scie că n-

nele popdre sălbatice au ună talentu deosebit de
a înnota, alți d’a sălta, d’a umbla calare etc;
încă nici unul din aceste talente naturale, nu
p6te egala cu acestă talentu căndă este format prin
sciința la omul civilisat; nici o dată, unu călă-
rețu natural nu va ajunge la perfecțiunea unui
ₙjockeyu englesă.
   Așia dar este învederată că genul umană nu
s’a slăbită în forța sa corporale prin civilisațiune
și nu s’a micșorat în talia sa; cu tdte acestea,
nu e de negată că eriditatea are o mare influ-
ințe asupra desvoltărei sau degradărei formațiu-
ne! corpului nostru. Am arătată sus într’unu ar-
ticolă deosebită, (vecji Natura No. o) ce immen-
se influența are ereditatea asupra ndstră ; acum

însă voiu să adaugă numai și să ții cu că s’a
probată de multă ca o lege constantă că corpul
se slăbesce și talia lui sâ mieșurd^â căndă cer-
culu în care se facă căsătoriile, este pre măr-
ginită. Sunt s. e. familii care au obiceiă a se
căsători numai într’însele ; în aedste familie, des-
voltarea și frumuseța corpului se degradă ne
contenit. Din contra „CruciamentuF⁴ (croisse-
ment) familiilor, nemurilor, și ai raselor umane,
adecă maritișiul între diferite familii, popdre și
rase, este isvorul îmbunătățire! esistinței ndstre fi-
sice. Vrea cineva ună esemplu frappantă pentru
acesta ? Eacă-le!
    D. Lallemande (care a scrisă uuu opu
celebru despre cruciamentul raselor) face o
comparațiune între aristocrația englesă și cea spa-
niolă în privința formelor fisice. Cea d’intîiu a-
ristocrație (englese) este compusă de 6meni în-
nalți și frumoși; cea d’al duoilea arată din contra
oameni d’o statură mică și debile, dece Spaniolii
în timpul lui Ferdinand d’Arragoniea era d’o sta-
tură mare și superbe? Respunsul este că aris-
tocrația Spaniolă este esclusive, ne permităndă
la nici unu dinmembrii sel să iea o fată de mo-
9
jică. pe căndă aristocrațiea englese se recvut&Je
neîncetată cu sîngele prdspetă alu cetățenilor ne
nobili (gentry) prin căsătoriile între diverse classe
ale societâței.
    Despre acdstâ mare cestiune, adecă a crucia-
mentului raselor, de unde depinde multă viitorul
neamului nostru, vom vorbi dinadinsă altă dată;
acum ne vom resuma și a dice că resultatul cer-
cetărei care ne ocupă acum este, că, genul u-
mană nu s’a îmbătrânit penă acum pe pământă;
căîn cursul secolilor, oamenii nu s’a făcut din Uri-
ași, pigmei și că lupta „Titanilor¹⁴ cu ceru saă
alte fapte estraordinare citate în Homer și Aris-
totel de oamenii primitivi, suntu nisce licență po-
etice a acestor genii, vorbindă de nisce fapte ca-
re s’a urmat într’unu trecut fdrte depărtat, ap-
parăndă abiea la orizontul epocei istorice a ge-
nului umană, si este sciută cade multe ori lucrurile
⁷ o
s'aratâ de de departe mari și estraordinari, și de a-
prdpe perde din dimensiunile lor gigantice, și de-
vină lucruri ordinare și neînsemnătdre, B.

CĂLĂTORIE IN ITALIA.

Roma I.

   Roma este așezată la 6 leghie departe de ma.
re în mijlocul unei câmpii ondulate, întimjîndu-
se la poalele munților Sub ApeninI al Sabinei-
Constituția fisică a solului Romei presintă trei
serii de formațiuni deosebite : 1 de apă dulce și
fluviatilă, 2 sedimente marine, și 3 tuf de ori-
gină volcanică.
   Aspectul Romei. Ajjungăndfl la Roma călătorul
entusiastQ încercă multe nemulțumiri, elin nu
pdte recunoasce astă cetate-regină, alle cărei mi-
nuni Ie laudă lumea atît de mult. Aspectul ei
e trist, ulițile strâmte, prea raru alliniate și ne
curățite, casele rău ținute, palaturile ne îngrijite;
tdte monumentele până la celle mai celebre, se
par a fi mult mai inferidre renumelui de care
se bucură. Astă cetate o dată regina lumeî,
ca să fie înțelldsă cere unu spirit nu numai pregătit
prin studie, dar mai înainte de tdte dispusă la
contemplațiunea lucrurilor artei și a trecutului.
   Afară d’un prea mic numer de monumente, ru-
inille salle sunt atăt de sterse încât trebue sci-
ința archeologică ca să le reconstrue, dâr ceea
ce este mai vrednic de însemnat, e că Roma cu
tdte ruinele și cu suvenirele ei istorice, are o
attracție ne-esplicabilă asupra călătorului, astfel
că, cu căt șdde cineva cu atât ’’ place să ședă
mai mult; se citcdă multe personage illustre ca-
re venisseră să petre'că căte-va țlile, și au pe-
trecut tdtă viața lor.
   Roma conține țlece coline naturale, și mai
multe artificiale ; pîntre celle d’întîiu, 7 mai cu
sdmă, având o celebritate istorică, ’i au dat nu-
mele de cetatea cu 7 munți: aceștia sunt: Ca-
pitolin, Palatin, Quirinal, Coelius, Aventin, Vi-
minal și Erquilin. Pincius, Vatican și Janicul
au fost adăogiți mai târziu.
   Se socotesc în Roma pană la 148 piețe, vom
însemna pe celle mai însemnate, piața Barberini
în locul circului Flora, în mijloc este fontâna
Tritonului, formată de patru Delfini supportând
o conchie unde se afla unu'triton ținând în gu-
ră o conchilie prin care asvărle apă.
   Piața Bocea de la Verita, numită astfelu de
la o mască de marmoră cu gura deschisă pussă

sub porticul bisericei S ta Maria în Cosmedin.
Dupe o legendă, aceia care introduceau braciul
intr’acdstă deschidere și nu spuneau adevărul nu
mai putea să’Iu scotă. în piața aedsta se află
templul Vestalei întregu în interiorul căruia se
află inscripția: Felix es Sacra Virgo, Maria,
quia ex te ortus est sol justițiae. Christus Deus
noster.
   Piața Capitolului. (Piazza del Compidoglio)
în mijlocul caria se afla statua cavalerdscă a lui
Marcu-Aurelie. — Piața Colona in mijlocul că-
rei se afla coldna ridicată de Senat și de po-
pului Roman, lui Marcu-Aurelie. Astă coldnă
este întocmai ca coldna lui Trajan.
  Piața Spaniei, după numele palatului care ține
de curtea Spaniei. Ea este însemnată pentru
frumdsa perspectivă din lungul unei scări con-
ducând la terassa bisericei Sf. Trinita di Mon-
ti. Aici este întîlnirea generală a streinilor.
   Piața Farnese, înaintea palatului d’acellu nu-
me; e decorată cu doue mari basine de granit
găssite în thermele lui Caracala. Piața Minerva
decorată c’un obelisc supportatfi d’un elefant.
Piața Rotonda. Aișî se află Pantheonul lui
Agrippa în care se odihnesce Raphael. Pia-
ța Quirinal numită Monte Cavallo din causasta-
tuelor colosale a cavalerilor (Castor și Pollux)
care o decora. Aici se află palatul de vară allQ.
Papei.—Piața Muntelui Citorio (Citatorium Cen-
turii), aci se află palatul justiției; este decora-
tă c’un frumos obelisc.
   Piața Navone, una din celle mai mari și celle
mal frumdse din Roma, așezată în locul circului
lui Alecsandru Sever. Astă piață; cellu mai
vechiu tărgu din Roma, are un obelisc, statue
colosale, trei fântâni, doue de margini și unaîn
mijloc, cea din mijlocul pieței are unu aspect
theatral încongiurată d’un basin de marmoră a-
vend 73 pic. de diametru, în mijlocul lui este
o rocă înalță scobiră de patru laturi, având formă
de grottă și purtând un obelisc. La patru col-
țuri alle rocei sunt statue colosale, figurând: Gan-
gul Nilul La Plata și Dunărea; în luna lui Au-

— 101 —

gust este obi-
ceifi, sâmbăta
și duminica a
inundaastăpia
ță cu apă.
  Piața Vene-
ției numită ast
fel după nume
le palatului am
basadorilorVe
nezieni, în ve-
chime palatul
lui Neron, as-
tăzi allfi amba
ssadei Austri-
ei; într’acdstă
piață se află și
palatul Cardi-
nalului Anto-
nelli.
   Piața popu-
lului (Piazza
del Popolo)
este cea maî
mărdță intrare
a Romei spre
N V. Astă pi-
ață eliptică es-
te decorată în
centru d’un o-
belisc pusflp’o
înălțare de mai
multe grade
și presentând
la patru un-
ghiuri nisce lei
vărsând apă
din gară în ni-
sțebasine. O-
beliscul este
de granit ro-
șia, înalt de
74 picidre; in-
terpretata hye

Piația popolului (Piazza del Popolo) din Roma.

roglifelor sunt ;
discordante.

Pare a fi cu 15
secoli înainte
de I. Ch. tran-
sportat de la
Heliopolis la
Roma de Au-

gust. care l’a
pus în Circus
maximus și a

— 102



remas acolo sfărîmat în mai multe bucăți,
Sicstu V l’a așezat în locul în care se
află La estremitâțile astei piețe sunt duoe
vaste einicicle împodobite cu fântâni monumen-
tale, cu statue frumâse și cu colâne. D’asupra
emicicluhii N. E. se’nalță unu șiră de belustra
de și de terrasse cu grădini și alee cu arbori
maiestoși, decorate cu statue și cu coldne ros-
trale (cu vârfuri de corăbii) pană în vârful mun-
telui Pincio, unde este preumblarea cea mai fre-
cuentată a publicului, unde are cine-va o vede-
re și o perspectivă grandidsă peste cea mai ma-
re parte din Roma. într’acestă grădină publi-
că așieșlată într’umî loc așia de frumoșii, se gă-
sesc o mulțime de plante torpicale precum: Yuc-
ca, Agava și Palmieri. Grădina se invecinesce;
cu academia franccsă; obeliscul este în centrul |

sbăteă destinatele hunei, este cellă mai celebru
și cellu mai classicu din Roma antică. Era de-
corat cu monumentele celle maî mărețe, care se
îndessau atăt de mult, încăt ruinile lor gră-
mădite nu sunt îndestul la tdte numele tiansmis-
se do istorici. Secolii au resturnat forum și’lă
au dus în stare d’a nu mai fi cunoscut; solul
antic este de 24 picâre sub sohil actual, și ori
care ar fi attragerea ce încercă cineva a chiema
trecutul, trebue să recunoscu că singura dif-
ferință de nivelă este deja unu obstacol pentru
peispectiva imaginațiunei —origina forului datd-
    de la alianța Romanilor cu Sabinii. Era
unii spaciă încongiurat de bălți care se întindea
între Capitol și Palatin ocupate de celle duoe
popâre și le servea de Joc de unire. Lacul lui Cur-
țius era în mișlloc. Astă loc cu nume atăt de

pieței, unde converg trei mari strade, celle mai glorios, forum Romanum, astăzi a devenit ună

însemnate din Roma. Via Babuino mergând la târgă de vite și s’a schimbat în acella de Campo
piața Spaniei și la Quirinal, în mijloc Corso (cea vaccino.— De mai mult de trei secoli erudiți-
mai mare și cea mai frecuentată Stradă din Ro- unea restdrnâ acest câmp de ruine fără a fi d’a-
ma) se deschide între doue biserici St. Mariadi cord asupra orientațiunei lor. Cu tdte acestea

Monte Santo si Sta. Maria del Miracoli; Corso
duce din piața popului ui pănă la Capitol; a trei
Stradă este via Ripetfa care duce mai d’adreptu
în centru Romei; in fine lăngă portă este bise-
rica St. Maria del Popolo. Piața populului din
Roma sdmănă mult cu piața Concordiei din Paris, dar
astă din urmă este mult mai mare.
   Sunt în Roma vfo 80 de fOntăne monumen-
tale: celle mai însemnate sunt: [ontăna Paulina

basați pe datele celle mai moderue și celle mai
vrednice de crezut, vom cerca a trece in vedere
ruinele templurilor și monumentelor închisse în
forum, plecând de la capitoliu spre Coliseă.
  în dosul Capitolului se află tabularium. aco-
lo se păstrau tablele de bromju conținând Sena-
tus-Consultus și decretele poporului, astăzi a
curățit porticul și a format unu fel de museă
compus de frânturi de architectnrl vechie culese

asediată p’un punct înalt all Janiculului domină!din forum. în facia hii se află arcul lui Septim

peste Roma, este cea mai mare și cea mai a-

Sever, construit în ondrea acestui împărat și a

bondentă din Roma, coloanele ei de granit pro- fiilor sei Caracalla și Geta pentru victoria lor

vin din forul lui Nerva.

în Orient, iu dărătul acestui arcă se află tem-

   Fontana Trevi, face ună mare effect prin mas- piui Concordiei a cărui origină se urcă pănă la
sa sa de apă, (aqua Vergine) și decorațiunea sa Camille; a fost redidit de Tiberie. în <5re care
theatrală, pentru care piața unde se află este circumstanție Senatul ținea acolo ședințele salle.
mică în comparație cu monumentul. în firida în sallasa, Cicero» a adunat pe senatori ca să pro-

cea mare centrală înainte^â Neptun tras de cai nunțe acusația în contra lui Catilina. Spre drepta
marini. în liridile laterale se află statuele Abon- de templul Concordiei privind forul și inantea ta-
dantei și a Sănătăței.                              jbulariului sunt trei colâne de ordină corintdnă
   Fonlana aqua felice aprdpe de thermele . lui ■ în marmură alba de carrara în general cunos-
Dioclitian, este una din celle mai frumâse dini cute ca remasse din templul huVespasian, după
Roma, în arcada din mijloc este statua colosale; alți anticuarl ar fi templul lui Inpiter tonant. —
a lui Moise.                                        ILăugă dânsul se văd 8 coldne de ordinea ioni-
   Forum Roman (Campo Vaccino). Astă loc unde că, având diametre differite. Elle sunt de gra-
se aduna senatu, undt erau tribunele și nnde se de-! nit de Egîpt și d’asupra lor se găsesc inscrip-

— 103

ția, Senatus populus-que romanus incendio con-
sumptum restituit. Acesta era templul Iul Sa-
turn în care se păstra tesaurnul repnbliceî. Aci
aprope într’o grădină privată se află și roca
(stâncă) tarpeană, renumită în istorie.
   Una din ruinile forului asupra căreia sunt
mai multe controverse, trei coldne de mar-
moră de pentelic, și care servă de model
pentru proporțiunele ordine! corinthiene. Ace-
ste colone se crede că sunt remășițe din tem-
plul lui lupiter Stator, după cercetările moderne
ar fi remășițe din templul Minervel Chalcidica
Mai erau și alte templuri precum allă lui Ro-
mulus și Remus, allu Romei, dar astăzi sunt rcm-
plassate prin tr’altele. Mai nainte d’a ajjunge la
Coliseu (Coloseum) întâlnim duoe arcuri de tri-

umf, unu allu Iui Titusșialtul allu lui Constau- re erau stâlpi ce țineri grinzile destinate a

tiu. Cellu d’intîiu este așezat pe punctul culmi-
nant all Câlei Sacre în dreptu vechiului palat all
Cesarilor, rădicat de senat și de popului roman
în ondrea lui Titus, pentru biruința Ierusalimu-
lui. Cellu d’all doilea se află spre apus aprdpe
de Coliseu, lângă care se află și statua colosalăaliii
Neron.
   Coliseu. (Coloseum) Asta vastă ruină este una

din minunile Romei și chiar

împăratul Vespasian începu acest amfitheatru du-
pe întdreerea sa din resbel.ul în contra evreilor
în locul unde se afla mai nainte elesteul grădi-
nilor lui Neron; fu continuit de fiul seu Titus.
Mal multe nul de prisonier» evrei lucrau la dân-
sul (după cum ei .tu lucrat și la piramidele din

Egipt). Titus inaugnră acest monument de o-I presintă pe diu afară unu relief in spirală care
mor prin serbătoril care au ținut o sută de tjile [ urnita direcțiunea scărel din năuntru și o oco-
și unde s’aii omorât 8000 de animale sălbatice j lesge de 23 de ori; sunt aprope 2500 fiigurî de

și 10,000 de captivi. Celle mal de sus etage;
au fost terminate deDomițian; mai tărțliu Creș-
tinii le-au udat cu sângele lor. Se crede că ell
a fost încă întregii în sec. VIII, și că normandul
Guiscard a dărâmat o parte; ellu a servit defor-
terețe tn timpul resbelelor civile din secolul me-
dian. în secolul XIV au început a’II espldtaca
o carieră intimp de duoe secuii; mai multe pa-
laturi din Roma (precum Farnes, Barberini dc
Veneția) au fost construitecu materialurile salle.
   Amfitheatrele n'au fost inventate de Romani
după cum se el le-au împrumutat probabil
de Ia Etrusc!. Forma elliptică a amfitheatre- (

     r
lor seamenă că provine din unirea a duoe theatre.
Coliseu £idit mai cu sdmă în travertin presin-
tă pe din afară patru ordine de architecturăsuper-
pusse: dori că, ionică, chorintiajiă și atică, are
1641 picidre circomferintâ și 157 de înălțime.
Numerul arcadelor servănd de porți de intrare
numerotate este de 80. Arena e ovală având
285 picidre în diametrul acsului cell mare și 182
în diam. acsuluî cellu mic.In interior etagele e-
rau gradate și așezate pe galerii boltite concen-
trice pusse unele d’asupra altora. Aste galerii
fâcdu giurul aditivului și micșorăndu-se la nu-
raer de jos în sus, serveii de preumblare în in-
tervale, și de adăpost în contra furtunilor. Pe
din afară seobservâ în cornișele (eșiturile afară
din partea superidră) amfitlidtrulul găuri în ca-

susține Velarium, adică cortul care acoperea am--
fithetrul ca să garantele spectatorii de sdre. Pu-
tdu assemenea umple de apă interiorul arenei,
și să de jocuri și lupte vavale. în fine tdte con-
cură a face dintr’acest edificiu unu ce gigantesc.
   Forul lui Trajan, unde se află piața și coldna
lui Trajan, întrece pe tdte celle-1-alte foruri în
splcnddre; a fost construit de gelebrul architect

alle lumel întregi.! Apollodor și avea împregiur portice decorate cu

statue.

  Se afla atunci în acest foru șî o basi-

lică unu templu dedicat Iui Trajan după mdrtea
sa, precum și celebra bibliothecă ulpiană. Co-
ldna lui Trajan ce se află intr’acest foru este li-
nul din cele mai frumdse monumente antice din
Roma. înălțimea ei este de 132 pigidre, Ea

2 pițidre de’nalte. Astă immensă composițiuno
represintâ obiecte trasse din celle duoe espedi-
țiuui alle lui Trajan în contra Dacilor. Ea este por-
tretul cellu mai fidelă ce romanii ne au lăssat
de la ei și de la inemicil lor. Aste bas-reliefuri
înfățișând cellu mai perfect model de stilul <RS
istoric, au inspirat pe Rafael și sediu lui. Re-
mașițeîe Iul Trajan au fost depuse sub piedestalul co-
lonei. Statua sadebronțlu aurit care se afla d’asupra
coldnel. a fost ■ luată în secolul median, și mai
tănjiu Sicstu V cănd a restaurat acestă coldnâ
a pus în locul gel h i d’intăiu, statua St. Petru,
în vârful coldnel este unu balcon de unde are
cinev? o prea frumdsă vedere peste Roma. A.
(Va urma.)

CEVA DESPRE PAPAGALI.

   Dintre t6te passerile, cea raai curidsă este pa-
pagal u, pentru mulți dmeni care sunt obiclnuițî
a admira numai ce este bizară, și într’adevără
este fdrte curios d’a au^i pe unu papagalii vor-
bindu, de și vorbirea acestei pasere este numai
o imitațiune a sunetelor articulate ce a au^itu, fă-
ră nici o simțire sau cea mai mică sciințâ de-
spre acea ce vorbesce.
   Dar pe lăngă acestă elocuință nu prea stima-
bile, papagalulă are alte cualități morale într’ade-
vâr stimabile; căci dintre tdte passerile, ellu este
. cell mai înțeleptă, ellă este recunoscător, fidel,
amabil ffirte amussantă (desfătătorii), și nu
lasă pe nimeni să’l atace în demnitatea sa ; ne-
elocuintele papagal, posedă multe cualitați care
nu Ie posedă mulți fimeni elocuinți.
   Tfite aceste cualități, împreună cu frumusețea
colorel acestei passeri, a fâcut’o ca ea să fie cău-
tată de către cei avuți, pentru saldnele lor, ba
încă în salonele suveranilor din secuiul trecută, j
nu era permisă nici unui curtesanu a vorbi fără
voie, afară de papagală care avea drept a vorbi
totă d’anna în facia suveranilor, fără permissiune.
   Este o mulțime de spece de papagali, dintre
care celle mai principale suntă celle nrmătore:
   J. Ara\ este cea mai mare specie; c’o cddă fdrte
lungă și cu picidre fără fulgi; patria lui este
America meridională; este fdrte remarcabilă prin
frumusețea plumagiului (penelor) salle unde se com-
bină roșiucu albastru, verde cugalben azur (havaiu),
aceste passeri sunt blânde cănd sunt prinse tinere.
   II.     Cacatoes, aste tot cam așia de mare ca A-
ra, însă patria lui este Asia tropicală, ellă are
o cddă scurtă patrată, și terminăndu-se în nisce
trepte, este de coldre albă și pe capă pdrtăunu
moță galbenă și mobilă.
   III.    Papagalul comună sau Saco, n’are moță
pe capă; cddalui escurtă; areună ciocă negru și
peste totă corpul este d’o coldre cenușie, afară
de cddă care e roșie. Dintre toți papagalii, ellă
învață mai bine a vorbi. Aleesandrudin Macedonia
a adusă cellă d’intâiă acest papagal din Asia în
Europa.
   IV.     Papagalul numită Amazonicu, este d’o co-
ldre verde, numai gîtul și obrajii ’i sunt gal-
beni, și la bărbâțel spatele ’i este roșii; aee'stă
specie de papagală a căruia patrie este America,
este cea mai capabilă a învăța d’a vorbi.
   V.      Este o specie de papagali forte mici,
care nu suntă mai mari de cătă o vrabie ; sunt
verdi dar ciocul și gîtul lor este roșiă, coda e
scurtă, roșie, negră sau verde. Essistă în A-
merica o specie de papagală numită „Nesepara-J
bilă¹, fiind că trăiescă tot d’auua la uuă locă i
câte o pereche, și când unu mdre, cell-altă tre- >

bue sâ mdră și ellă peste câteva ^ille Clima
Europei nu e favorabile pentru acești soți fideli Ne- i
separabili; căci toți câți s’au adusă în Europa, a
muritu peste căt-va timpă. Acești papagali nu
suntă în stare a vorbi-
   Afară de aceste specie de papagali essistă
nisce specie de passeri numite Perruches sau pa-
pagali neadevărați, carii se deosebescă prin cu-
lori strălucite și bogate; toți aă o cddă fdrte
lungă, și pene tunse în caturi. Suntă blințli, a-
mabili și învață lesne.
   Papagalii nu se îmmulțescu în robie. Nutri-
mentul lor cellă mai comună este semințele de
cînepă și meiă. Le place și carne, precum și
plăcinte, însă căndă mănâncă carne aă o man-
cărime pe corpii, de ageea se scarpină și își rupă
penele lor. Dar pătrinjelu și migdalele amare
sunt contrarii pentru dănșl, și’i omdră. Le place
să se scalde desă, de aceea trebue să puie aici
lăngă dânșii ună vasă cu apă.
   Papagalii sunt suppuși patimei numite epilepsie
care este pentru ei fdrte periculdsă; cellă mai
bună remediu în contra acestei patime este, d’a
tăea cu unîî cățitu la o ungie a unui picior,
și a ,scdte d’acolo o picătură de sînge. Ei sunt
suppuși și unui felă de gutuvariă și unui fel de
reumatism, la amănduoe M’aceste pa ime animale-
le trebue ținute în căldura, și trebue să li se dea
vină încălzit amestecat cu zahar.
   învățătura papagalilor cere timpă osteneală
și răbdare; aedstă învățăture trebue să se facăsd-
ra și la o dră hotărâtă, și ca pasâiea să fie mai
bine dispusă la învățetură să’i dea o bucată de
pâine saă de pismiat mueatu în vin, pe urma a-
acoperă colivia lui c’o batistă, ca să nu vațjă
nimica și să descepte mal multă simțulu audiului
și atențiunea lui la aceea ce se vorbesce. Fie
care vorbă trebue repetată în mai multe rânduri,
dar mai cu atențiune ascultă papagalul glasul fe-
meilor și all copiilor mici, și când aude ună pa-
pagală uuă copil vorbind, devine și elă vorbitor.
Asemenea devine ună papagal vorbitor, când ți-
ne cineva înaintea Iui o oglindă c’o luminare,
fiind că elă vede acolo imagina lui, și i se pa-
re că se află în societatea unui altă papagală,
atunci se arată mulțumit și învață lesne.
   De și papagalul e blândă, însă are și ellă câ-
te o dată caprici.le lui, strigă, muscă, devine
forte răă și necăjită; în acestu casă, pedeapsa
lui cea mai bună este dală lua în mănă, d’al ră-
dica în sus și d’ai turna pe obradă ună pahar
cu apă rece, saă da’I arunca în nasu fum de
tutun, pupă această lecțiune, papagalulu devine
ear blândă.                            B.

I IVI P P r M P P I A __ALâIPTnNTA I A n ln> St RASIDESDII