Anal V, Nr. 12. 30 falie 1802. PENTRU RESPÎNDIREA SHIVțEI.tHtl NATURALE IN RM1ANIA | Bedigeat | (i'O ii ,1 Professor Dr. Inlin Barașu si D. Ananescu. J j Coprindere: Bucătăria sau nu? — Vidra. — Alexandru de Humboldu. — Geographiea Zoo- 5 logică. — ComunicațiunT științifice mici. BUCATARIA SAU NU? Unii celebru și poeticii naturalistă (Aimd Martin) a dissu că focul» este între tote lucru- rile Naturei, acela carearrală differinta între ornii noi carne de de seu carne de vaccă, maimuța mănâncă ca noi pâine de arbore numită arborele de pâine allu maimuțelor» (Adansonia digitala), și animale, mai cu sdmă în privința mâncărei lor». însă differința este că omul» mănâncă carne fertă într’adevăru, materia nutrimentelor» nu differă mai și Leul» o mănâncă crudă. Câtă despre locuințe, nimic» între omu și animale; Leul» mănâncă ca și dră vedem» că și unele animale ’și clădesc»pa- — 90 — latele lorii. Marmota alpiloru (Arctomys Alpina) ’și face sub pământii unu bordeiu compusă de o cameră de dormită și de o magadiă pentru pro- visiuni de iernă, dară castorulă e mal aristocrată, ellă ’și face pre malulă rîuriloră o casă cu duoe caturi; în catulă de susă este o cameră spațidsă, ună felă de salonă, unde se face musica vocale, de unu gustă particulariu, însă care nu prea se deosebesce de musica lăutariloră din unele sa- 16ne de machala. — Dară nicî în bordeiulă marmo- teî, nici în casa castorului nu găsimă o bucătă- rie: ea ca că numai bucătăria ne deosebesce de animale. Omulă „civilisatu⁴¹ pote se tră- idscă fără teatre, fără școle (scimă ună orașu mare unde școlele suntă încbisse de 6 luni) fără arte, fără sciințe, de multe ori fără femei, câte o dală chiară fără ministru, dară nici odată fără bucălaru. Acdstă autoritate vechiă și omnipulinte a bu- cătăriei era însă amerințată de o mare revoluți- une în anulă 1832. După ce Francesiîaă restur- nată în anulă 1831 tronululu dinastiei vecină a Burboniloră, Germanii aă cutesată a răsturna în anulă 18 2 dinastia âncă și mai vechiă a bucă- lariloră; căci atunci, unii medici aă pretinsă și aă probată că mâncarea cărnii crude este mai dige- stibile (lesne de misluitu) și maî folositore orga- nismului, de câtă carnea fertă, și filosofii aă probată ca este o barbaria ca să ferbemu pre boă, după ce ’lă amă omorîtă. De atunci încoce, multi aă în- cepută a nutri copii loră debili cu carne crudă tăiată în bucăți mici (ca tăiețeii), alțî aămârcMă cu preferință șunci crude și salame crude. Totă ce era crudă, era applaudată și căutată. Dară dccă că sciinața naturală a venită în dillele nostre și a arruncatuo mare spaîmăîn ini- ma adoratoriloră cărnii crude, și fiindă-că acestă obiectă este forte importantă din punctulă de ve- dere alu igienei publice, ’lă vomă tracta aici ceva mai pre largă. Este o regulă generale în Natura ca fie-care ființă organică (o plante sau ună animală) trebuia sa fiă produssă de’o altă ființă care semăna. Dintr’orosă nu pote să dssă o altă plantă de câtă drășiorosă, dintr’ună leă nu pole să se nască de câtă unupuiă de leă. Daccă semănămă în pămîntă orză, scimă mai ’nainte de sigură că va eși eră orzu și nu ovăză 'seu altă-ceva. Acestă lege se numesce în sciința naturală legea origineî ființeloră or- ganice Acestă lege (ca mal tote legile în lu- me) are și ea escepțiunile ei; dar lucru cu- riosă, pre cândă legile omeniloră facă câte-o-dată escepțiuni pentră cei mari, Natura a făcută în a- ceslă lege a ei, o escepțiune pentru ceî mici; a- decă pentru unele ființe animale forte inferiore și forte simple. Domnii R. Ovven, Qualrefage, Sie— boldă și Kiucbenmaister au făcută studii forte in- teresante în privința aceștia și aă probată ca es- sistă în Natură niște ființe animale la care fiulă nu semână de locă cu tatălă, nici nepotu cu fiu, nicî nepotă cu strănepotuba âncă la unele, strănepolulu semână eră ca slrămosulă si asa semânarea fa- miliei revine regulată după a patra generațiune. Acestă fenomenă curiosăeî ’l-aă numită schim- barea generațiunei. în timpulă cu totulă mo- dernă, Domnii Kiucbenmaister a arrăltată că acestă schimbare a generațiunei urmeză și ea o lege constantă care depinde de medinlă în care primu- lă animală se desvoltă Să dămă aici despre a- cesla câte-va essemple instructive. Este sciută că oile suntă prinse câte o-dată de o pătime forte curiosă; adecă oiea pătimește începe a se învîrti împregiurulă el, ca o rolă îm- pregiurulă ossiel, saă mal bine ca unădănțuitorii! de valsă si acdstă învîrtire rotăloare nu încetedă până la mdrtea animalului. — Tăindă o oie care a murită de acestă patimă (tourni) s’a găssită în tr’ună locă ală creeriloră săi ună felă de animală mică rotundă ca o bășică undată numită Cysti- cercus, care a mâncată acestă parte a creeriloră. Assemenea s’a sciută de multă că în i destinele (mațele) câinelui, trăesce ună felă de panglică (Cenurus), dară în mușchii sau carnea porcului se tină ună felă de limbrici (Trichina) de forma unei ațe care nu seamăn ă nici cu panglica câinelui. Negreșită că vădîndă cine-va aceste trei animale, o să diccă că suntă trei feluri de flinte dis- tincte provenindă din differiți părinți, dară acumă să scie că aceste trei feluri de ființe animale suntă de unu singură feliă sau speciă; însă loculu unde se desvoltă și trăiescă, influe asupra formațiune! loru; aslă-felă, că ouele unui cysticercus sferică de oie, intrindăîn corpulă unul câine, devine pan- glică (cenurus) și tote aceste ouă intrândă în corpu ună porcă, se desvoltă înlr’ună altă-felu și devine unu limbrică ca ața (trichina) apoi ouăle de lim- brici (trichina) de porcă saă de panglică (cenurus) de câine, intrîndu în corpulă unei 6ie, revine la — 91 forma loru primitivă și devine din nou animale rotunde sau cysticercus. Acestă mare și frumosă descoperire sciin- țifică, n’are numai ună interessă pură sciințifîcu, ci și unu imensă interessă practică, precumă vomă vedea acumă. în Europa era ună obiceiă (la noi essistă și acumă) cândă o oie more de patima învîrtirei, păstorulă aruncă cadavrulăeicâineloru sei; dară câi- nele mâncândă capulă acestei oi, bagă în corpulă seă, ouăde cysticercus care se desvoltă acolo și devine panglică de câine (cenurns); dară ouăle a- cestei panglice eșindă din corpulu câinelui, împre- ună cu escrementele salle (balega) și să respîn- descă pe câmpă, apoi cândă pe urmă vre~o oie saă ună porcă pasce pe câmpă, aceste ouă intră în corpulă oiloră și se schimbă în cysticercus în cre- erii loră saă că devine Trnchinaîn mațele acestoră porci. Eacă ună cercă vițiosă care face ca unde să arunce câineloră capulă oiloră morte de învîrtire, acolo acestă patimă nu pote înceta nici o dată de la oie, ci din contră să perpetuă acolo ca ună răă statornică și forte vălămătoriă pentru agricultură și crescerea oiloră Dară este aici și o altă cestiune multă mai importantă, ăindă-că se raportă la omeni, căci s’a probată acumă că ună omă mâncândă carne crudă de porcă unde se afflă Trachine, acestu omă'pote să dobîndescă si ellă însusi în carnea Iui acestă urîlă părăsită, să aibă suferințe lungi și grelle și să moră de o morte durerosa si terribile. Eacă în privința aceasta, ună faptă cu tolulă modernă. în anulă trecută s’a priimită în spitalulă ci- vilă de la Lipsea, o fată mare, servitorea unui măcelară, care a arătată semnele bolei typlius saă lîngore, însă avea nisce simptome deosebite ne- esplicabile pentru o lingore obicinuită; adecă în momentele limpede striga și se văeta de durereater- ribilă în mușchi si nu era în stare să misce mâinile si piciorelc, care părea că eraă paralisate. După morte ei, medicului D-rn. Zănker făcândă autopsie a găs- sită mațele și toți muschiu ei pătrunși de ncnu- meroși vermi din felul trichinei; apoi făcândă cer- cetare, a găssită că această fată a mâncată cu 3 seplămâoi mai nainte, carnea de porcii bântuită de Trichine. La acestă cercetare, Iotă acestă medică a •aflată că și stăpînul ei măcelariă (care a mâcată . și ellă carnea acestui porcii) a remassă și ellă bolnavă de atunci, văitîndu-se de durerea și de paralisie a muschiloru, însă ellă fiindă de o stare robustă a scăpată. Eacă la ce vă espune ună omă cândă mânca carnea de porcă crudă. Dară nu numai porcă, ci și boii suntă su- puși d’a avea în corpulă loră limbrici Irichene, și omenii carii mânca acestă carne crudă potu să dobîndescă și ei trichine în corpulă loră.; Așa raportă Doctorulă Knox de o epidemie de panglică care s’a înlîmplată la ună orașă în Anglia, din causa cârnei animaleloră umplută cu aceste părăsite. Dară Doctoră Kuchenmaister a mersă si mai departe. Ellă a cerută de la guvernulă Elvețiană permissiune de a face experimente cu corpulă u- nui criminelă condamnată la morte prin Guillotine s’a dată omului acesta de mâncată câte-va dille inaintea essecuțiunei lui, pâine și șunci crude lu- ate din adinsă dună porcă care avea trichine. Con- damnatulă nesciindă acestea, a mâncată cu poftă mare din aceste șunce și a cerută însă mai multă. Apoi îndată după ce ’i a tăiată capulă prin Gu- illotine, Doctorulă Kiichenmaisteru făcândă autopsiă asupra corpului săă, a găsită in intestinele salle, multe panglice în differite stări alle desvol- tăriî loră, împreună și cu ouă de trichine neclo- cite încă. Acesta a fostă faplulă cellu mai dove- ditoră că din ouăle de trichine de porcă cari in- tră în corpulă omului prin mâncarea carnei crude bolnave, se face în corpulă lui panglice. Tote acestea nu se înlămplă cândă omulă mănâncă carnea ferte chiară Iiindă bolnavă, căci fertura strică și omoră ouăle și elle numai polă să se desvolte, Eccă că arta culinare s’a restabilită eră în totă onorea sa. Oamenii civilisați (și cine nu pretinde a fi civilisată acumă în Europa?) se temă și numai voră să mănânce carne crudă și bucătăria a re- massă eră ună obiectă forte importantă nu numai pentru gurmanzi, ci și pentru omeni de sciința, care în dillele nostre aă făcută studii profunde, despre aceia ce se urmedă în aceste camere indispen- sabile pentru ori-cine (bucăterie), precumă se voră convingă lectorii noștrii cândă voră citi o seria de articole ce preparămă pentru dânșii si care voră purta titlulă de "Chimia și filosofia bucătăriei." B. - 92 VI©II1 SAt ia'tbia. T6tă lumea cunosce acea blană frumosă cu pără lucitor, de colore ocheșe care este atit sti— mată de către blănatori, și care o numesc la noi Vidre (o corupținne de Intra din bmbn latină). Animalută care dă acestă hlane si care ’l pre- sintămă în alelur.ita figură, semă >ă, în făp- tura sa c'un dichoră; are ună corpă lungă cilindriric o cSdă ascuțită, labe scurte cu o peliță între de- gete pentru a putea nota ’n apă. Capulu Vidrei este scurt, comprimată și nasulă e mică turtită, ure- chi scurte care au un capac ce le închide ca să nn intre apa într'nsole, căci vidra este unani- Vidra (Lutra vulgaris). malu acuatic (d'ape) c ne se ține pe malurile rî- uriloră și a lacuri! oră; acolo se băgă în nisce găuri saă în trunchiuri d’arburl seci ce se află p’acolo. Dioa ședă ascunse la culcușulu Ioni, dar năptea, mai cu se- ină cându e luna plină, mergă dupe prada loră care consistă în pesci și raci. Elle sciesj ’note bine șj ăs râraaie cât va timpă sub ape, chiar cându su- prafața lacului saă a rîu'ul este acoperit sus cu giața, vidra înotă bine sub giață și nu more de înecăciune cumă s'ar fi întîmplat aceasta negre- șit la fie care altă animal cu sânge caldă. Suntă doa spece de Vidre una cea comune (lutra vulgaris, presenlată în aleturata figură) este d’o coldre ochesc, pe burta ceva albișior, are o lungime de 2-3 piciăre, dar coda este 1 picioră lungu, părulă este scurtă dar lucitor, și blana; ei e preciuită. Pictorii ’și face penele (pinsele) de la a- ceștl pari. Palriea ei suntă țările moderate și nor- dice ale Europei, însăși acolo se găsesc numai în țările mai pucin cultivate și populate d’omeni, unde omeni nu se ocupă cu vînată după ună asemenea articolă lucsos. Specia a doua (Lutri lutris) este de doă ori mal mare de câtă cea precedintă: piciărele de dindărăt suntă prea scurte adică ca de 2 —3 orimal scurte de cât corpu. Blana ei este negră și lu- - 93 - eitore ce eotifea și acostă blană este cea mai pre- țuită din tdte blănurile lumel; căci o singure pele de vidră de acdstă specie, costă până la o sută de ducațl (galbeni). Ea se găsesce fărte rară numai în marea polare între Asia și America șj ■din di în di se împucinedă încă mai multă. Așia dar aceia ce au vanitatea purta blănuri scumpe să se grăbescă a ’șl cumpera blana d’acestu felă de vidră care peste puțin o să se stingă cu totulă dupe fația pământului. B. ALESS UDIU DE HinBOLDT Cetindă într’ună diară germană edată în an- nulă 1857 descriptiunea unei visite făcute cele- brului bărbat Alessandru de Humboldt a cărui vidță este plină de virtute, întreprinsei totă de odată și o înterpretațiune a acestei descripțiuni în limba română care după a mea opiniune n’ară produce nici o daună. Eacă dară cumă începe acăstă inscripțiune; „Din causa multeloră visite de care acestă, „bărbată este împovărată, ellu a găsită de cuviin- ță de a ține 6re-care ordine. Fiă-ce străină „care doria de a face cunoscință cu acestă învă- țată trebuia a se adressa către dînsulă mai ân- „tăiă prin scrisori, și daca din întîmplare s’a ac- ceptată visita i se distribuia ună biletă scrissă „de însuși mâna lui, a cărui scrisăre ieroglifică „este forte greă de descifrată. Se dice că în căl- țetorii Humboldt obicnuia de ași face schitele „salle pre o tablă întinsă pre genunchi și că ell- „se servia în scriere mai cu deosebire cu litteri- ■ „le latine. Rîndurile nu pâstraă tolă-de-una o li- „niă dreplă, ci litterile se afflă cândă mai giosă, „ast-felă îu câtă multe cuvinte suntă chiară pen- -țru amicii lui nisce teme nedescifrabile, cari ân- ~„că până acumă aă addusă pre mulți la despera- re. Scrierea lui caracteristică, dară nici de cumă „caligrafă, conține, In sine ca ună vasă murdară „sciința cea prețidsă. Tote epistolele lui, chiară „și cea mai neînsemnată, testdză spiritulă cellă „mare și cultura umană a marelui învățată. „O ast-felă de epistolă, avui fericirea de a „accepe și eă, care me invită Ia Alessandru de „Humboldt și la ora defiptă mă afflai înaintea ca- - „sei din Brandeburgă, pre care acestă învățată - „locuia âncă de multă timpă. „Cu ânima palpitândă mă urcamă pre scări- țe ce conducea în Belle-Etage, și cândă în an- țicameră mă susprinse îndată ună sentimentă de „respectă, ca și cura aveamă să vorbescă cu re- „gele, și într’adevără în domeniulă spirituale A- „lessandru de Humboldt este ună printă născută „prin voința Crealorelul; domnia sa se întinde „preste totu pămîntulă și numele seă se pronun- ță cu mirare și venerare în celle mai depărta- „te locuri alle pămîntului. în acestă momentă ellu „mi se păru ca ună Augustă în sensulă cellă mat „înaltă. îndată începui a cugeta la calletoria sa „sciințifîcă prin Africa, prin înălțimele Asiei, la „trecerea sa preste Ande, preste Chimborațo la vi- „sitarea craterului, și a vulcaniloră vărsători de „focă; totă de odată ’mi adussei aminte, câ spi- „ritulă lui cellă adîncă a afflată adîncimile oce- „nului si a măsurată celle mai mari înălțimi alle „pămîntului, a detterminatu puterile Naturei, a mă- surată legile ei și a trasă cercuri magnetice de „la ună punctă allă Universului până la altulă. Ellu „mi se păru acumă ca un Napolcone, cuceritoriă, „vingătoriă, și în acellașă timpă și legislatoriă- „Apropierea unui atare bărbată într’adevără no in- „suflă totă de odată ună ce înaltă și frumosă și „uidată putemă cunnosce minoritatea năstră și mă. „rimea omenire! la care totă omulă e datoriă să „să se silescă a ajjunge. „Pre lîngă cugetările melle, mai ’mi remasse „âncă timpă de a arunca câte o privire repede „și în giurulă meu. Anticamera în care me aflam „era umplută de passeri, de pesci și de animale „maritime din zone streine; giură împreigură se afflă „o mulțime de instrumente fîsicale și astronomice „și aparatulă, cu care acestă mare naturalistă des- coperi minunile Croatiunei. Pre păreți se aflau „unele imagini de differite specie; în scurtă totulu ₄correspundea cu caracterulă și occupațiunile po- „sessoriului, care’lă prepara la scopurile selle cel- „le mari. „Dupe ce așteptai câte-va momente aici, „eși servitoriulă care deschidîndă ușa mă condu- „se prin biblioteca acestui mare învățată în ca- — 94 — „mera Iul de priimire. De ocamă dată totă aten- țiunea mea se disepta cu esclusiune numai Ia „persona marelui învățată Humboldt. Unu bă- „trână amicale și plecată mieșl înainte și mă „priimi cu o bucuriă forte mare și adevărată. „La excusiunea mea pentru libertatea cemiolua- „semă de ală visita ’mi răspunse cu ună zîmbetă „forte incurăgiătoriă și cu incelulă mă confunda „în petrecerea acesta, care pentru mine va remâ- „nea o memoriă eternă. într’acestea nu întârdiaî „de a ’mi însemna bine și figura acestui bărbată „Figura lui nu este mare, piciorele și manele T; „suntă fine. Capulă este accoperită de ună păru „albă ca argintulă și fruntea’! este lată. Ochii „să! suntă vineți și puri cu totă bătrînețea cea „adîncă. împregiuriulă buzeloră lui jocă ună zîrn- „betă plăcută, plină de finețe, care ansă este nu-- „mai resultată sciinței și allu esperieței. în tim- „pulă conversațiunei Humboldt stă cu ochii direp- „tați și ’șl ridică din cândă în căndă capulă, zîm- „bindă c’unu aeră de totă amicale. Demetrid N. Preda. Geografia Zoologica sau legile după care suntu distribuite animalele pre snprafația globului Art. ii. Am dis în numerul precedent că animalele nu sunt respîndite din întîmplare pe suprafagia pă- mântului, ci a presidato lege la acestă înțeleptă distributiune, dar astă lege se modifică dre-cum prin circumstanțele (împregiurările) care regule- ză disseminațiunea spicielor. Aste circumstanțe sunt de două feluri; unele țin de natura chiar a animalului, altele țin de cause ce’i sunt streine. In numărul» celloru dântăiu vom însemna desvoltarea putere! locomotive (mișcătore): specielecare trăescu ficsatepe pămîntu, sau care nu possedă de că.ă in- strumente .neperfecte pentru locomoțiune, nu ocu- pă de câtu o porțiune fdrte restrînsă pe supra- fagia globului comparată cu speciele alle căror mișcări de translațiune suntă reped! și energice; așia pîntre animalele terrestre passerile simtă care ne vor offeri celle mai multe esemple de spe- cie cosmopolite și pîntre animalele acuatice ce- tăceii și pescii. Reptiliile din contra suntu cea mai mare parte cantonate în limite strâmte; tot assemenea este și pentru cei mai mulți mollusch și crustacei. Instinctul care împinge pe unele animale a schimba periodic clima con- tribue a determina respândirea acestora specii; și acest instinct esistă la celle mai multe anima le într’ună modă ma! multa saă mai pncin des- voltalu. Pîntre circumstanțiele' streine animalului, și ore cumă accidentale, care concura a aduce acel- lași resultat, vom însemna mai ântăiu infiuința o- mulu!;și ca să damă publicului o idie esactă ne va fi de ajjunsă un mică numără de essemple. Calul» ’ș! trage origina din stepele Asiei cen- trale, și în epoca descoperire! Americei nu se a- jtfla în Lumea Nuoă nici unu lanimală de specia acesta; Spaniolii’lă aă transportată cu dînșii într’o epocă ca- re nu se urcă dincolo de trei secol!, și astădi, nu numai locuitorii din acest vast (nemărginită) continent, de la golfulă Hudson până la pământulă de focă pos- sedă ca! în abondanțiă, dar aste animale saă o-, bicnuită acolo cu viata selbatică si trăescu în tru- pe nenumărate. Totă așia este și do boulu nostru domestic transportată din Lumea Vechie în cea Nuoă s’a înmulțită într’atâtu, în câtă, în unele părți alle Americei meridionale se face asupra loră un vânată activă, cu scopă d’a procura locuitorilor» piei destinate pentru fabricația teletinuriloru. Câ- nele a fostă assemenea pretutindenea companionul» nedespărțită alin omului, și putem adăoga âncă în numărul animal* loră cosmopolitel!și6recile, care se pare a fi originară din America, s’a întinsă în Eu- ropa în secolul mediană și se găsesce acum până în insulile Oceaniei. Curcanul» are origina lui în India, de unde s’a respândită într’o mare parte a globului. Totu așia este și de mai multe alte animale. în unele cașuri animalele au putută sări ba- rieri naturale forte difficile și a se respândi p’un spațiu mai multu sau mal pucină considerabilă pe suprafagia globului, prin ajjutorulă circumstanție- 95 — 3oră a căroră importanți© pare mai ântăiu forte mică, ast-felii sunt mișcarea unui fragmentă de ghiață sau de lemnă târâtă de curanțî la distanțe adessea iforte însemnătore; așia nimică nu e mai comună de câtă d’a’ntălui în mare la sute de leghe de- .parte de uscat, plante marine, criptogame, numi- te fucus, pe suprafața apei și servândă de punct de reazemă miciloră crustacel ne capabili prin ei înșiși a se transporta în notă departe de țărmurile unde aă luată nascere. Marele curantă maritimă care eșindă din golful Mecsicului merge pe mar- ginea Americei septentrionale până la Terra Nuo- va, pe urmă se dirige către Islandia și se cobo- ră către insulile Asore târasce adesea până pe tărîmurile Europei trunchiuri de arbori ce Missi- : lipsi a smuls din părțile celle mal depărtate din Lu- mea Nouă și lea cărat până la mare. Ori, aste lem- ne suntă adesea în găurile de larve de insecte pe care se pot lipi ouă de raollussă saă de pesci etc. Passerile assemenea contribuesc la respândirea ființeloră vii pe suprafața globului și acesta în- 'tr’ună modă forte bizară: adesea aste animale nu- digeră (mistuescă) 6ăle ce înghită, și dîndule afa- ră la distanții considerabile de punctulă unde lea găsită, transportă asl-felă departe germenii unei rase necunoscute până atunci în țerrile unde Je depună și se desvollă. Cu tdte aste midldce de transportă și alte circumstanțe proprii a favorisa assemenea res- pândirea specieloră, nu suntă de cât prea pucine animale cosmopolite (care pot trăi pretutindenea), și cea mai mare parte dintr’aceste fiiațe este can- tonată în regiuni destulă de limitate. Cândă stu- die cine-va circumstanțiale care se potlu oppune progressului loră înțellege prea bine că trebue să fie așia. Dară astă studiă este departe d’a ne da o esplicație mulțiumitdrc pentru tdte cașurile de circumscripțiune limitată a unei specie. Și ade- sea nu este cu neputință a devină pentru ce une- le animale remână mărginite într’o localitate cândă nimică nu pare a se oppune le propagațiunea loră -în localitățile vecine. Orl-cumu va fi, obstacolile (împedicările) la